- Dreptatea este prima virtute a institutiilor sociale.
- Fiecare persoana detine o inviolabilitate bazata pe dreptate, pe care nici prosperitatea/bunastarea societatii ca un intreg nu o pot depasi. Din acest motiv, nu ar fi drept ca pierderea libertatii unora sa fie considerata dreapta, datorita binelui pe care l-ar impartasi altii. - Sacrificiile suferite de putini nu sunt contrabalansate de mai multe avantaje de care s-ar bucura mai multi. - O nedreptate poate fi tolerata doar atunci cand este necesar sa se evite o nedreptate si mai mare (se alege raul cel mai mic). Fiind primele virtuti ale activitatii oamenilor, dreptatea si adevarul nu pot fi compromise. - O societate este, mai mult sau mai putin, o asociatie de persoane care, in relatiile dintre ele, recunosc anumite reguli de conduita ca fiind obligatorii si care actioneaza conform acestor reguli. - Se presupune mai departe ca aceste reguli specifica/reprezinta un sistem de cooperare menit sa sporeasca bunastarea celor care iau parte la el. - Exista o identitate de interese din moment ce cooperarea sociala face posibila o viata mai buna pentru toti, decat daca fiecare in parte ar fi trait singur. - Exista un conflict de interese din moment ce persoanele nu sunt indiferente fata de cum sunt distribuite beneficiile realizate prin colaborarea lor. - Un set de principii este necesar alegerii dintre diverse aranjamente sociale, care determina aceasta impartire a avantajelor. Aceste principii sunt principiile dreptatii sociale: ele ofera o cale de atribuire a drepturilor si datoriilor in institutiile de baza ale societatii si ele definesc calea de distribuire a beneficiilor si sarcinilor cooperari sociale. - Sa presupunem ca o societate este bine ordonata atunci cand nu este facuta sa sporeasca doar binele membrilor sai ci si atunci cand este reglementata efectiv de conceptia publica asupra dreptatii. - Aceasta ar fi o societate in care (1) fiecare accepta si cunoaste ca si ceilalti accepta aceleasi principii ale dreptatii si (2) institutiile sociale de baza satisfac aceste principii. - Simtul public al dreptatii face posibila o asociere sigura. - Intre indivizi cu scopuri diferite, o conceptie comuna asupra dreptatii stabileste legaturile prieteniei civice. - Conceptia publica asupra dreptatii poate fi considerata drept piatra de temelie a oricare asocieri de oameni bine ordonate.
- Este normal sa ne gandim la un concept de dreptate ca fiind diferit de
variatiile conceptuale asupra dreptatii. - Institutiile sunt drepte atunci cand nu se face nicio distinctie arbitrara intre persoane, in atribuirea drepturilor si sarcinilor de baza. - Neincrederea si resentimentele/ciuda corodeaza legaturile civilizatiei, si suspiciunea si ostilitatile tenteaza oamenii sa actioneze in moduri in care altfel nu ar fi actionat. Subiectul Dreptatii
- Principalul subiect al dreptatii este structura de baza a societatii, sau mai
exact, modul in care principalele institutii sociale distribuie drepturile si sarcinile fundamentale si determina impartirea avantajelor obtinute prin cooperare sociala. Prin institutiile principale se inteleg constituirea politica si principalele aranjamente sociale si economice. - Luate impreuna intr-o singura schema, principalele institutii definesc drepturile si sarcinile omului si influenteaza evolutia vietii lor, ceea ce se asteapta sa fie si cat de bine spera sa reuseasca. - Structura de baza este principalul subiect al dreptatii pentru ca efectele ei sunt foarte profunde si prezente inca de la inceput. - Notiunea intuitiva aici este aceea ca structura contine diverse pozitii sociale si oamenii nascuti in diferite pozitii au diferite asteptari de la viata lor, determinate in parte atat de sistemul politic cat si de sistemul economic sau de circumstantele sociale. In acest fel, institutiile sociale favorizeaza anumite locuri sociale in detrimentul altora. Acestea reprezinta inegalitati profunde. El nu sunt doar universale/omniprezente ci afecteaza sansele omului in viata. - Asupra acestor inegalitati, inevitabile in structura de baza a oricarei societati, trebuie sa se aplice principiile dreptatii sociale. Aceste principii pot modela constituirea politica si principalele elemente ale sistemului economic si social. Ancheta autorului este limitata in 2 feluri: 1. Se refera doar asupra unui caz special al problemei dreptatii. Principiile discutate s-ar putea sa nu se poata aplica pentru regulile si practicile asociatiilor private. De asemenea, ar putea fi irelevante pentru diversele conventii informale din viata de zi cu zi. Urmareste sa formuleze o conceptie rezonabila a dreptatii pentru structura de baza a societatii, conceputa ca un sistem inchis si izolat de alte societati. In sistemul international nu avem aceleasi principii ale dreptatii ca in societate. Sistemul international nu are o structura de baza, ci doar statele, societatile.
2. Dezbate in principal principiile dreptatii care ar reglementa o
societate bine ordonata
- Pentru a intelege dreptatea trebuie sa explicam cooperarea sociala, din
care deriva dreptatea. - Dreptatea este o parte dintr-un ideal social. Orice societate ar trebui sa aiba principii de dreptate, si oricare ar fi acestea, ele ar trebui sa reprezinte doctrina dreptatii/justitiei societatii respective. Definirea dreptatii Notiunea traditionala: Aristotel vede dreptatea ca infranarea din pleonexia, adica abtinerea de la a obtine avantaj prin sechestrarea bunurilor altuia, a proprietatii sale, a recompensei sale Conceptia lui Aristotel se refera la actiuni
Principala idee a teoriei dreptatii
- Scopul lucrarii este sa prezinte o perspectiva asupra dreptatii care sa
generalizeze si sa duca la un nivel mai inalt de abstractizare teoria contractului social asa cum este gasita in Locke, Rousseau sau Kant. - Ideea principala este ca principiile dreptatii pentru structura de baza a societatii fac obiectul acordului (contractului social) original. Sunt principii pe care persoanele libere si rationale, preocupate sa-si urmareasca interesele, le-ar accepta intr-o pozitie initiala de egalitate. Aceste principii vor reglemta toate acordurile viitoare. Acest mod de a vedea principiile dreptatii, il voi numi dreptatea ca echitate (Justice as fairness). - In perspectiva dreptatii ca echitate, pozitia originala de egalitate corespunde starii naturale in teoria traditionala a contractului social. - Este inteleasa ca o situatie pur ipotetica, caracterizata astfel ca sa duca spre o anumita conceptie a dreptatii. Printre trasaturile esentiale ale acestei situatii este aceea ca nimeni nu isi cunoaste locul in societate, pozitia sa sociala sau statutul social, nimeni nu isi cunoaste nici norocul in distribuirea bunurilor naturale, abilitatile, inteligenta, puterea s.a.md.. - Principiile dreptatii sunt alese in spatele unui val de ignoranta. Astfel se asigura ca nimeni nu este avantajat sau dezavantajat in alegerea principiilor, de catre rezultatul sansei naturale sau de circumstantele sociale. - Principiile dreptatii sunt rezultatul unui acord corect. - Pozitia originala este status quo-ul initial si intelegerile fundamentale facute in aceasta pozitie sunt corecte.
- Dreptatea ca echitate incepe cu alegerea primelor principii ale unei
conceptii a dreptatii care va reglementa toate criticile ulterioare si reformele institutiilor. - Stabilind ca pozitia originala (naturala) determina un set de principii (drepte), este adevarat ca oricand institutiile sociale satisfac aceste principii, cei implicati in aceste institutii coopereaza in termenii in care ar fi facut-o si daca ar fi fost persoane libere si egale, ale caror relatii erau corecte/drepte. - Recunoasterea generala a acestui fapt ar oferi bazele unei acceptari publice a principiilor dreptatii. - O caracteristica a dreptatii ca echitate este sa consideram partile in pozitia originala (echivalentul starii naturale) ca fiind rationale si mutual dezinteresate (Nu sunt interesati de ce castiga ceilalti ci doar de ce castiga ei, nu sunt invidiosi). - In vederea prelucrarii conceptului de dreptate ca echitate, una dintre primele sarcini este sa stabilim care principii ale dreptatii ar fi stabilite in starea/pozitia originala. - Pare putin probabil ca persoanele care se considera egale ar stabili un principiu care sa le ofere mai putine sanse in viata, pentru simplul fapt ca altii sa se bucure de avantaje mai mari. - Cum fiecare doreste sa-si protejeze interesele si capacitatea sa de a promova conceptia personala asupra binelui comun, niciunul nu are vreun motiv pentru a face vreun compromis in vederea atingerii unui grad general de satisfactie mai mare. - Astfel pare ca principiul utilitatii este incompatibil cu conceptia cooperari sociale intre egali pentru avantaj mutual.
-Totusi, in pozitia originala, persoanele vor stabili 2 principii
1. Egalitate in repartizarea drepturilor si sarcinilor de baza 2. Inegalitatile sociale si economice (ex: inegalitati in bogatii sau autoritate) sunt drepte doar daca rezlulta in beneficii compensatorii pentru toti si, in particular, pentru cei mai putin avantajati membri ai societatii. -Dreptatea ca echitate (dreptate ca echitate), ca alte prespective contractualiste, consista in 2 parti: 1. Interpretarea situatiei initiale si a problemei alegerii pusa aici. 2. Un set de principii stabilit. - Dreptatea ca echitate este un exemplu de ceea ce am numit o teorie a contractului.
- Pentru a o intelege, este important de retinut ca implica un anumit nivel de
abstractizare. Continutul relevant al acordului (din pozitia originala) nu este de a intra intr-o societate data, nici adoptarea unei anumite forme de guvernamant, ci acceptarea unor principii morale. - Folosind termenul de contract, se induce ideea ca principiile dreptatii sunt alese de persoane rationale si in acest mod, conceptia asupra dreptatii poate fi explicata si justificata. Teoria dreptatii este cea mai insemnata parte a teoriei alegeri rationale. Ideea de contract sugereaza o pluralitate si conditia ca impartirea avantajelor trebuie facuta in acord cu principiile acceptate de toate partile.
Pozitia originala si justificarea
- Pozitia originala este status quo-ul initial, ceea ce asigura ca intelegerile fundamentale sunt drepte. - Trebuie sa determinam care principii ar fi rational sa fie adoptate, data fiind situatia naturala din momentul contractului. Astfel teoria dreptatii se conecteaza cu teoria alegerii rationale. - O problema de alegere rationala are un raspuns clar doar daca stim care sunt credintele si interesele partilor, relatiile lor, alternativele intre care pot alege, procedura dupa care se hotarasc s.a.m.d.. - Conceptul de situatie/pozitie originala este interpretarea cea mai favorabila dpdv filosofic a acestei situatii/context in care se face alegerea. - Exista cateva conditii sub care putem decide principiile dreptatii. - Scopul abordarii contractualiste este de a stabili ca, luate impreuna, reprezinta legaturi seminificative in vederea realizarii principiilor dreptatii. Rezultatul ideal ar fi ca aceste conditii sa determine un set unic de principii. Conditiile: - Nimeni nu ar trebui avantajat sau dezavantajat de norocul natural sau de circumstantele sociale in alegerea principiilor (critica valul de ignoranta) - Nu se pot stabili principii dupa circumstantele/conditiile unuia singur. - Aspiratiile, inclinatiile si perceptiile personale (subiectivismul) asupra binelui comun sa nu afecteze stabiliriea principiilor. - Nimeni sa nu aiba niciun fel de informatii (ex: daca cineva ar sti ca e bogat, ar propune taxe injuste) - Nimeni sa nu stie ce sanse ar putea avea in viata. - Presupunem ca partile in pozitia originala sunt egale. Toate au drepturi egale in alegerea principiilor. Scopul acestor conditii este sa reprezinte egalitate intre oameni, ca persoane morale, ca fiinte umane care au o conceptie asupra binelui si sunt capabile de un simt al dreptatii. - Impreuna cu valul de ignoranta, aceste conditii definesc principiile dreptatii.
Exista si o alta cale de a aborda pozitia orginiala. Aceasta este de a vedea
daca principiile pe care le-am fi ales, se potrivesc cu convingerile noastre asupra dreptatii. La seminar: Justice as fairnes- dreptate ca echitate. Cuvinte cheie: Dreptate; Echitate; Drepturi si Libertati; Contract Social; Utilitarism; Egalitate; Valul ignorantei; Pozitia originala (nu starea naturala) Echilibrul reflectiv: concept metodologic; se atinge cand principiile teoretice propuse si judecatile sau intuitile morale ale oamenilor conincid. Aici se ajunge prin construirea unor mecanisme care sa genereze principii (Rawls creaza pozitia originala). Ex: Argumentul lui Rawls pt alegerea dreptatii ca echitate porneste de la o conceptie a indivizilor ca purtatori ai drepturilor naturale. Fals, drepturile la Ralws apar in urma contractului social.