Vleju Marina-Gabriela

Resurse Umane, grupa 3

Tema de aprofundare 2

Foucault, Michel – Ochiurile Puterii în Lumea e un mare azil. Studii despre putere.

Toată activitatea ”științifică” a lui Foucault se înscrie în linia unei diagnoze severe a
isntituțiilor și a strategiilor de anipulare și de represiune ale puterii. În 1976, într-o conferință
din Brazilia, a reafirmat mobilizarea istorciă a puterii, prin tehnici tot mai rafinate de
constrângere. A folosit metafora năvodului, a ”ochiurilor” puterii, care îi servea însă și
evidențierii unui ”neajuns” esențial al acesteia, discontinuitatea – ”Ochiurile plasei erau mult
prea mari, un număr aproape infinit de lucruri., de elemente, de conduite și de procese scăpau
controlului.” (”Ochiurile puterii”, în 2005). Indirect, Foucault afirmă și că, oricât va căuta
puterea, prin tehnici rafinate de producere a sinelui, să micșoreze ”ochiurile” plasei, vor
exista întotdeauna posibilități de a scăpa printre ele.
Identificăm două accepțiuni ale noțiunii de discrus, cel central, devorator, anonim și
inconștient-producător de adevăr al științelor și al puterii politice, iar de cealaltă parte,
discursul genealogiilor foucaldiene, formator de opinie și în același timp neaservit ideologic,
care afirmă cu fiecare respirație a sa, posibilkitatea trecerii prin ochiurile Marii Plase
Discursive.
Taylor, Dianna - Michael Foucault: key concepts

În cartea lui Dianna Taylor, se vorbește despre conceptele de putere la Foucault. Foucault
are o viziune teoretică și empirică asupra puterii (sunt articulate două nivele) . Cea empirică,
presupune examinarea detaliată a formelor de putere istorice, specifice pentru o anumită
perioadă și cum au apărut acestea din formele anterioare. Prin urmare , el identifică forme
modern de putere, cum ar fi ”puterea disciplinară” și ”biopower”/”bioputerea” – o formă de
putere exercitată supra vieții oamenilor, și nu în ultimul rând, ”pueterea suverană” –
premodernă. Munca lui Foucalt, este dedicate în mare parte la descoperirea unor
forme/moduri de putere mai recente, iar analizele sale asupra puterii disciplinare au fost utile
în cercetările ulterioare. 3 exemple foarte simple pentru a ilustra aceste forme de putere:

Să ne imaginăm o piramidă, în vârful ei fiind un rege, în mijloc minștrii iar oamenii

regelui la bază. Dacă regele emite un decret, miniștrii săi vor urma ordinele, impunându-se
asupra oamenilor regelui. În mod tradițional, puterea a fost înțeleasă ca fiind ”partea de sus a
piramidei” – și asta a fost tot ce a fost înțeles. Dar Foucault extinde ceea ce constituie puterea
și arată cum acest punct de vedere tradiționalist, poate fi situat într-o înțelegere mai completă.
El observă că puterea, apare în toate tipurile de relații și poate fi contruită de la baza
piramidei(sau orice altă structură) - performanțele academice devin un intrument de putere,
dar se începe de jos/ din josul piramidei, nu dintr-un ordin de sus. Fiecare student are o
transcriere proprie, iar recordul performanțelor lor diferă. ”Transcrierea academică” este un
instrument al puterii disciplinare-este folosită pentru a-l face pe student să își disciplineze
propria performanță și comportamentul. În mod similar, observarea căror grupuri sunt mai
susceptibile de a contracta o boală( cum ar fi cancerul pulmomar) – poate duce la o
descoperire a cauzelor sale (fumatul sau expunerea la azbest. Precum
transcrierile/stenogramele academice, acest al treilea tip de putere(în cazul de față de a salva
vieți prin înlăturarea azbestului sau a evitării inhalării fumului de țigară) nu are nevoie de
vârful piramidei pentru a funcționa. Dar spre deosebire de transcrierile academice, acest tip
de putere nu se adresează indivizilor în mod particular, ci mai degrabă grupurilor de oameni
și populației ca întreg. – acest de al treilea exemplu ilustrează ceea ce Foucault numește
”biopower”/”bioputerea”. (nivelul empiric)

Al doilea nivel de analiză a lui Foucault, nivelul teoretic, transcende particularitățile

istorice și este comun diverselor moduri de putere descrise de Foucault. Cea mai explicită
gâdire despre putere dezvoltată de Foucault o regăsim în lucrările ”A supraveghea și a
pedepsi” si ”Istoria sexualitățiin volumul 1”. Ne vom concentra asupra prezentării lui cele
mai dense și generalizate a puterii, partea a IV-a din ”Istoria sexualității” pentru a realiza 3
sarcini: în primul rând, vom fi capabili să înțelegem de ce anailzele lui Foucault pot fi numite
”teorii” ale puterii, (2) vom analiza teoriile greșite cu privire la putere-teorii împotriva cărora
el se ceartă, (3) vom fi capabili să articulăm teoriile de bază a puterii în conformitate cu teoria
lui Foucault: o rețea de relații, care se caracterizează prin rezistență și care interacționează
prin intermediul tacticilor locale și a strategiilor largi. Din moment ce aceste caracteristici
servesc pentru a descrie nu numai formele moderne de putere, cum ar fi puterea disciplinară,
dar, de asemenea, reprezintă substanța/miezul teoriei despre putere a lui Foucault. Foucault
urăște termenul de ”teorie” , înlocuindu-l cu cel de ”analiză” pentru a fi înțeles mult mai ușor.
Teoria sa, sugerează că puterea este omniprezentă, poate fi gasită în orice interacțiune socială.
1977- spunea că ”puterea este deja acolo/ deja există”, nu e niciodată în afară. Este co-amăplă
cu domeniul relațiilor sociale- nu înseamnă că este o capcană sau o cușcă, doar că este
prezentă în toate relațiile sociale, chiar și în cele mai intime. O singură putere nu este
suficientă pentru a explica tot, fiecare aspect al relațiilor sociale. Sarcina teoretică a lui
Foucault este de a lucra spre o anailză a puterii. Conform teoriei juridico-discursive, puterea
are 5 caracterisrici principale( 1. Puterea întotdeauna funcționează negativ, adică prin
intermediul intereicțiilor. 2. Puterea întotdeauna ia forma unei reguli, sau a unei legi(un
sistem binar de permise și nepermise, legal și nelegal), - aceste două caracteristici o formează
pe a treia, puterea printr-un ciclu de interdicție/o lege de interdicție. 4. Această putere se
manifestă sub trei forme de interdicție- ”afirmarea că un astfel de lucru nu este permis,
negând faptul că există” – care dezvăluie o logică de cenzură, 5. Iar a cincea și ultima,
dispozitivul acestei puteri este universal și uniform în modul său de funcționare.

Foucault numește termenul ”juridico-discursiv”, pentru că, în primul rând este juridic
deoarece este model de legi, interdicții – o repezentare a puterii al cărui model este în esență
juridic, centrat pe respectarea legilor. În al doilea rând, potrivit acestei idei, puterea este în
esență discursivă – interdicțiile sale sunt legate împreună cu ceea ce se poate spune, la fel de
mult ca ceea ce se poate face. În felul acesta, restricțiile cu privire la limbă, ar trebui să
funcționeze ca și restricții asupra realității și acțiunii.

Exemplu de ilustrare juridico-discursiv: ceea ce porți astăzi este un efect al puterii

relațiilor ? Dacă ți-ai ales hainele pentru a te conforma unui cod de îmbrăcăminte, atunci
alegerile tale pot fi explicate de un raport juridico-discursiv, o interdicție, o lege care să îți
spună ce să îmbraci și ce nu.