Academia de Administrare Publică

Departamentul Studii Superioare de Master

Catedra Ştiinţe Juridice

Aprob:
Şef Catedră
Goriuc Silvia
dr., conf. univ.
___________

Testul nr. 4
de examinare finală la Modulul
Metodologia şi probleme actuale de cercetare în domeniul dreptului

I. Metoda comparativă, regulile şi principiile ei.

1.1. Caracterizaţi metoda comparativă şi importanţa ei.(10 p.)

Logica defineste comparatia ca pe o operatie ce urmareste constatarea unor elemente

identice sau divergente la doua fenomene. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a
trasaturilor ramurilor, institutiilor si normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoasa in
procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.
Esența acestei metode constă în a scoate la iveală trăsături de asemănare sau de deosebire la
două sau mai multe fenomene.Comparația este o premiză importantă a generalizării teoretice.Ei
ii revine un rol semnificativ în deducțiile făcute prin analogie.Judecățiile care exprimă
rezultatele comparației dezvăluie conținutul noțiunilor despre obiectele comparate.În sensul
acesta comparația e folosită în calitate de procedeu ce completează definițiile.Compararea
sistemelor de drept a diferitelor state, ale ramurilor,instituțiilor și normelor acestora are o
importanță metodologică majoră.Acest fapt a determinat apariția unei științe juridice distincte ,
cum ar fi știința dreptului comparat.

1.2. Determinaţi regulile şi principiile metodei comparative în procesul cognitiv. (15 p.)

În literature juridică s-au conturat anume reguli după care se folosește metoda comparativă:
1. Se supun comparării numai obiectele și fenomenele comparabile.Sub aspectul utilizării
acestei regului urmează:
a) să se țină cont, dacă fenomele juridice date supuse comparării, fac parte din aceeași familie de
drept;
b) să se stabilească dacă categoriile supuse comparării sunt applicate având același sens;
c) să se stabilească cu exactitate trăsăturile commune, precum și deosebirile ce există la
fenomenele supuse comparării.
2.Să se considere termenii supuși comparației în conexiunile lor reale, în contextual social,
politic,cultural din care au rezultat. Se are în vedere că, necesitatea în procesul de comparare să
se aplice de la cunoașterea principiilor de drept și alte regularități care comandă sistemele de
drept comparate.
3. Să se caracterizeze sistemul izvoarelor dreptului – scoate în evidență forma prioritară de
expunere a materialului normative.
4. În procesul comparării să se țină cont de epoca, etapa istorică caracteristică fenomele
supuse comparării , trăsăturile și particularitățile generale caracteristice epocii sau etapei.
5. În sfârșit metoda comparative este chemată să dea răspuns și la întrebarea ce se referă la
perspectiva dezvoltării fenomenelor comparate. Cercetorul va scoate în evidență tendința de
apropiere, saudistanțarea lor.

Metoda comparativ-juridică a determinat configurarea dreptului comparat, ce atestă o

dezvoltare deosebită. Dificultatea sarcinii abordate de comparativişti de a stabili principii
generale universale, “dreptul comun al umanităţii civilizate”, rezidă în pluralismul şi
eterogenitatea ordinelor juridice. Evident, metoda comparativă poate desprinde mai facil
principii comune mai multor ordini juridice, dacă ele aparţin aceluiaşi sistem juridic şi alcătuiesc
un fond comun. Sarcina se complică atunci când se caută a desprinde un “drept comun al
umanităţii civilizate”, datorită minimului de principii foarte asemănătoare şi maximului de
principii deosebite (specifice). Printre preocupaţii de depistarea unor principii generale de drept
comun se numără comparativiştii Saleilles, Lambert, Schlesinger (în cadrul proiectului pilot al
Cornell Law Scool). Profesorul Schlesinger cu echipa lui a încercat să demonstreze existenţa
unui Common Core (esenţa comună); descoperind după o muncă de zece ani multiple afinităţi
între ordinele juridice, capitaliste şi socialiste, acestea având totuşi o importanţă secundară în
plan aplicativ.

1.3. Estimaţi rolul metodei comparative pentru republica Moldova în procesul de integrare în
comunitatea europeană. (25 p.)

Compararea sistemelor de drept ale diferitor state , a trăsăturilor ramurilor, ale instituțiilor
și ale normelor acstora s-a dovedit extrem de fructuoasă în procesul metodologiei de studiere a
fenomenului juridic. Aceasta acțiune a determinat în unele sisteme de învățământ juridic
recunoașterea exitenței unei ramuri științifice - știința dreptului comparat .Extinderea metodei
dreptului comparat este impusă astăzi în mod esențial de sporirea fără precedent a legăturilor
statelor ceea ce are fi un factor benevol și pentru Republica Moldova, de creștere a volumului
contractelor economice și sociale , urmare a amplificării independențelor în planul dezvoltării
economice și culturale.
Deoarece, scopurile specifice ale metodei comparative sunt determinate de raporturile
existente între proprietățile obiective ale categoriilor comparate, pentru Republica Moldova
utilizarea unor instrumente logicice precum: clasificări, definiții, analogii persistente în metoda
comparată ar fi contribui la integrarea în comunitatea europeană.
Comparația ajută esențial la construirea tipologiilor juridice și clasificărilor. În procesul
de legiferare ,m metoda comparativă are de asemenea o importanță majoră, ea furnizând
informații prețioase legiuitorului în legătură cu reglementările cuprinse în alte sisteme de drept
sau în documente juridice internaționale.
În concluzie, vom nota că metoda comparativă pentru Republica Moldova în integrarea
sa în UE va ajuta esențial la construirea tipologiilor juridice , și clasificărilor în procesul de
legiferare, oferă o importanță majoră furnizând informații prețioase legiuitorului , în legătură cu
reglementările cuprinse în alte sisteme de drept facând comparație cu statetele care sunt deja
membre al Uniunii Europene și documentându-se de de alte documente juridice internaționale
pentru a putea simplifica procesul său de aderare în UE.
Prin studiul comparat al diferitelor instituții juridice de la nivel internațional se desprind
factori ce evidențiază atât trăsăturile comune cât și cele specifice.Metoda comparativă arată
calea realistă de folosire a experienței legislative , îmbogățirea reciprocă a sistemelor juridice
din diferite țări, știut fiind că, orice reglementare juridică trebuie să izvorască și să răspundă
în primul rând , nevoile naționale, specificul și particularitățile țării respective , iar pentru găsirea
soluțiilor optime Republica Moldova în cazul dat, va studia evident , și experiența altor sisteme
de drept pentru integrarea sa în Uniunea Europeană.

II. Ştiinţa dreptului internaţional

2.1. Caracterizaţi ştiinţa dreptului internaţional contemporan. (10 p.)

Dreptul internaţional public

constituie un ansamblu de
norme juridice
reptul internaţional public
constituie un ansamblu de
norme juridice
Dreptul international reprezintă un asamblu de norme juridice care guvernează
raporturile ce se stabilesc în cadrul societăților internaționale – ansamblul statelor și altor entități
angajate în raporturile pe plan international guvernate de normele dreptuli international.
Evoluţia vieţii mondiale, precum şi desfăşurarea zilnică a evenimentelor internaţionale
denotă că în sfera relaţiilor internaţionale nimic nu se poate construi în mod durabil decât pe
temelia sigură a normelor şi principiilor general acceptate ale dreptului internaţional. În ce
măsură este capabil dreptul internaţional contemporan să ţină pasul cu evoluţia accelerată a
relaţiilor internaţionale, cum va evolua ordinea juridică internaţională în următoarele decenii,
care ar fi modalităţile de conexiune şi armonizare dintre politica externă a statelor şi dreptul
internaţional, iată doar câteva probleme de natură epistemologică care preocupă dreptul
internaţional.
Dreptul internaţional public este un drept universal, iar sfera sa de cuprindere şi
valabilitate îmbracă proporţii imense. Implicaţia acestei specialităţi este de o importanţă
copleşitoare, postulând pe de o parte supremaţia dreptului internaţional general faţă de
reglementările naţionale iar, pe de altă parte, excluzând poziţiile legale dominante ori privilegiate
ale unor componente ale comunităţii internaţionale.
Cu părere de rău, astăzi, schimbările din cadrul comunităţii internaţionale nu influenţează
benefic asupra tuturor statelor şi popoarelor lumii, ci deseori generează convulsii şi probleme
internaţionale. Asemenea  constatări reclamă acţiuni concordate din partea statelor pe plan
universal, prin utilizarea tuturor mijloacelor care ar contribui la pacificarea comunităţii
internaţionale.

2.2. Pronunţaţi-vă asupra dreptului naţional, comunitar şi internaţional la etapa actuală. (15 p.)

Dreptul  national este un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin
intermediul unor instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul.
Dreptul este un sistem care ajută la reglementare și prin care se asigură că o comunitate arată
respect și egalitate în interiorul ei.
Dreptul comunitar constă în principal din tratate și din instrumentele adoptate de către
instituții în conformitate cu tratatele, precum regulamente și directive.
Dreptul internațional reprezintă cadrul legislativ care reglementează relațiile
între state sau între persoane sau entități de naționalități diferite. Textele definitorii
pentru dreptul internațional sunt tratatele, convențiile și acordurile.
La atapa actuală fiecare formă de drept este lucrativă în conformitate cu normele și
instrumentele ce stau la baza implementării sale. Totodată, sunt păstrare anumite reguli și
procedee care gestionează activitatea în ansamlu într-un stat de drept.

2.3. Estimaţi rolul dreptului internaţional pentru promovarea şi garantarea drepturilor şi

libertăţilor omului (25 p.)

Dreptul internațional ocupă un rol esențial în dezvoltarea și existența unui stat de drept.
Exercitarea de către un stat al calității de subiect de drept internațional se realizează prin: a)
încheierea tratatelor internaționale și aderarea la cele existente; b) aderarea la organizațiile
internaționale cu caracter universal, regional, subregional, locale sau specializate în calitate de
membru; c)stabilirea relațiilor diplomatice cu alte state.
Dacă să facem o referire la rolul dreptului internațional pentru promovarea și garantarea
drepturilor și libertăților omului, putem evidența Convențiile create la nivel internațional care
sunt de o importanță majoră, pentru un stat care a devenit subiect de drept internațional. De
exemplu, vom face referire la următoarele Convenții și vom evidenția importanța acestora în
garantarea drepturilor și libertăților omului.
Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
Fundamentale din 1950. Convenţia a fost primul tratat internaţional multilateral elaborat în
cadrul Consiliului Europei şi ea rămâne pentru acesta din urmă instrumentul, prin excelenţă, al
protecţiei drepturilor omului, care constituie unul dintre obiectivele fundamentale ale
organizaţiei. După aproape şaizeci de ani de la semnarea sa, ea este, după mai multe adaptări şi
câteva completări, cel mai elaborat model de protecţie internaţională a drepturilor omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), adesea numită informal "Curtea de
la Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor
omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la
respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor
suplimentare de către statele semnatare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie
confundată cu Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care are sediul la Luxembourg și
este însărcinată cu soluționarea problemelor referitoare la dreptul Uniunii EuropeneÎn contextul
convențiilor se conțin articole facultative sau sunt adoptate protocoale facultative pe marginea
celor mai discutabile chestiuni politico-juridice.Respectiv statele acceptă fără dificultăți și
rezerve textul de bază al convenției și își rezervă facultatea de a accepta în orice moment ulterior
clauzele sensibile care au constituit obiectul entizărilor sale anterioare.
Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția
Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în
primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-
au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin
intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică
sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție.
În perioada postbelică eforturile comunității internaționale au fost orientate spre crearea
unui cadru normativ și instituțional universal de protecție al drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.Acest cadru a fost creat în mare parte sub egida Organizației
Națiunilor Unite și instituțiilor sale specializate.
În perioada care a urmat constituirea ONU au fost adoptate numeroase documente
internaționale remarcabile, care au dat expresie preocupărilor societății internaționale pentru
apărarea, garantarea și respectul drepturilor omului.
Reieșind din cele expuse ținem să concluziționăm, normele şi principiile recunoscute ale
dreptului internaţional în corelație cu sfera dreptului internaţional al drepturilor omului,
constituie acele instrumente, care sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă a unui stat de
drept.

_________________ 2021 Examinator: Boris Negru, dr., conf. univ.

Realizat de către: Olesea Berjan, student

(ciclul II), gr.125 FF anul I, Drept public

Barem de evaluare:

91 - 100 p.= 10 66 - 70 p.= 7 41 - 50 p. = 4

81 - 90 p. = 9 61 - 65 p.= 6 31 – 40 p. = 3
71 - 80 p .= 8 51 - 60 p.= 5 0 - 30 p. = 2