Decizia administrativa. Definire. Continut.

Categorii.

Deciziile administrative sunt adoptate de organe ale administratiei publice. Decizia

administrativa este o manifestare de vointa a unui organ al administratiei publice, constand
intr-o optiune in vederea realizarii unui scop.
O decizie administrativa trebuie sa se incadreze in limitele legii. Solutia unei probleme
administrative presupune o analiza realista, constienta si responsabila a diferitelor propuneri,
iar optiunea este aleasa din cea mai eficienta propunere adecvata situatiei de fapt.

Decizia administrativa este adoptata intotdeauna pentru infaptuirea unuia sau mai
multor scopuri, prin organizarea de actiuni, in majoritatea cazurilor, sau a unor inactiuni.
Decizia administrativa este principala parghie in mecanismul de functionare a administratiei
publice.

Decizia, în general, din punct de vedere filozofic, este definita ca act individual sau
social premergator actiunii, constând în luarea unei hotarâri determinate, întemeiate pe
cunoasterea conditiilor, prevederea efectelor si pe optiune axiologica, în raport cu anumite
scopuri sau idealuri.

Decizia administrativa presupune:

 stabilirea gradului de prioritate pe care il prezinta problema si masura in care se

impune sau nu o interventie;
 gruparea problemelor asupra carora este utila interventia;
 verificarea realizarii, a caracterului si a oportunitatii problemei respective.

Caracteristici ale deciziei

1
 Din definiţiile de mai sus a reieşit că decizia este un proces raţional de alegere a unei
direcţii de acţiune dintr-un număr de posibilităţi, în vederea atingerii unui anumit scop. Astfel,
se poate spune că decizia presupune:
- bază de informaţii ample şi certe (sigure);
- un proces raţional (de gândire, de înţelegere);
- obiective (precise, concrete, măsurabile);
- unul sau mai mulţi decidenţi;
- alternative decizionale;
- manifestarea voinţei (opţiunea).

Din observaţiile de mai sus, putem desprinde următoarele:

- autorul deciziei trebuie să se găsească în faţa mai multor comportamente posibile
- alegerea trebuie să fie conştient deliberată (deci procesul de gândire);
- alegerea sau manifestarea de voinţă trebuie să vizeze unul sau mai multe obiective,
ierarhizate.
- manifestarea de voinţă  trebuie să se vizeze finalităţile, efectele, deoarece decizia nu
este doar o noţiune teoretică, ci şi practică.

Orice decizie administrativă trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:

1. Să fie fundamentată ştiinţific

În procesul decizional din cadrul instituţiei publice, pentru a asigura integrarea eficientă a
activităţilor, este necesară luarea în considerare a intereselor cetăţenilor şi influenţa celorlalte
categorii de factori,
2. Să aibă un caracter realist
Acesta presupune rezolvarea unei situaţii prin fundamentarea unei decizii administrative care
implică în prealabil o evaluare cât mai completă a situaţiei de fapt, respectiv a contextului
naţional şi/sau a particularităţilor înregistrate în unitatea administrativ - teritorială unde
urmează a fi aplicată.

3. Să intervină în timp util

Pentru ca deciziile să poată fi adoptate în perioada optimă de timp, este necesară o

previzionare a schimbărilor sociale, a mutaţiilor care pot interveni în timp în sistemul nevoilor
sociale.

2
 4. Să fie integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior
Presupune luarea în considerare de către decidenţi a conţinutului deciziilor deja adoptate
pentru nu a interveni suprapuneri sau, dimpotrivă, contradicţii.
5. Să fie oportună

Prin urmare, pentru ca o decizie administrativă să contribuie pe deplin la realizarea scopului

pentru care a fost emisă este necesar ca organul emitent să cunoască situaţia, respectiv
conjunctura care a declanşat procesul decizional..

Există o tipologie a deciziilor, determinată de specificul acestui domeniu distinct pe

care îl reprezintă managementul public din administraţie.

1. După situaţia concretă la care se referă:

 Decizii normative, care se fundamentează în situaţiile cu caracter de generalitate şi se

regăsesc în conţinutul diferitelor acte normative integrate în cadrul general al
managementului public;
 Decizii individuale, care se fundamentează în situaţii concrete, particulare de către
funcţionari publici care au competenţe decizionale în acest sens.

2. După nivelul ierarhic pe care se află decidentul:

 Decizii de nivel superior, fundamentate de către preşedinte, parlament, guvern;

 Decizii de nivel mediu, fundamentate de regulă de instituţiile administrative situate pe
nivelul mediu la managementului;
 Decizii de nivel inferior, fundamentate în instituţiile publice de funcţionari publici ai
instituţiilor şi autorităţilor administraţiei locale situate pe nivelurile inferioare ale
structurilor organizatorice din administraţia centrală şi locală.

3. După orizontul de timp la care se referă:

 Decizii administrative pe termen nelimitat şi în această categorie sunt incluse, în mod

expres, deciziile fundamentale la nivel de parlament şi guvern care îmbracă forma
decretelor, legilor, ordonanţelor de urgenţă etc.
 Decizii administrative pe termen lung fundamentate la nivelul administraţiei centrale
şi locale.

3
 Decizii administrative pe termen mediu fundamentate la nivel de guvern, dar şi la
nivelul administraţiei locale.
 Decizii curente, fundamentate la toate nivelurile sistemului administrativ şi care
vizează orizonturi scurte de timp.
4. După frecvenţa adoptării:
 Decizii periodice, adoptate la anumite intervale de timp, regulate, de către organele
administraţiei de stat.
 Decizii aleatorii, care se adoptă la intervale neregulate de timp, sunt determinate de o
serie de variabile puţin cunoscute sau necunoscute, foarte dificil de anticipat la nivelul
administraţiei de stat.
 Decizii unice, care au un caracter excepţional, nerespectându-se într-un viitor
previzibil.

5. După amploarea sferei decizionale a decidentului:

 Decizii integrale, care se adoptă din iniţiativa decidentului, un posibil reprezentant al
administraţiei locale, fără a fi necesar avizul unor funcţionari publici de pe nivelul
ierarhic superior, respectiv administraţia centrală.
 Decizii avizate, a căror aprobare şi aplicare sunt condiţionate de avizarea de către
funcţionarii publici de pe nivelul ierarhic superior.

6. După numărul persoanelor la procesul de fundamentare:

 Decizii de grup, care se fundamentează atât la nivelul central, cât şi local al
administraţiei, la elaborarea acestora participă mai multe persoane reunite în birouri,
comisii sau consilii, ministere, guvern, parlament.
 Decizii individuale sunt fundamentate cu precădere la nivelul administraţiei locale.

7. Din punct de vedere al conţinutului şi al modificărilor pe care le aduc în ordinea

juridică se disting:
 Decizii generale, acestea cuprind diferite reglementări, care se raportează la o situaţie
generală şi contribuie la crearea unui cadru juridic corespunzător desfăşurării
proceselor de management şi de execuţie din instituţiile publice.
 Decizii specifice, care statuează o persoană, un funcţionar public nominal desemnat
pentru a se implica în procesul de realizare a obiectivelor compartimentului şi/sau
instituţiei publice în ansamblu.
4
  Decizii determinate de cererea de servicii publice. Acestea creează, în beneficiul
particularilor, drepturi şi facilităţi, de exemplu decizi de eliberare a autorizaţiilor
administrative.
 Decizii determinate de schimbările în structura unei instituţii publice şi care conferă
funcţionarilor publici un statut în care coexistă drepturi şi obligaţii

8. Din punct de vedere al competenţei decidentului:

 Decizii executorii, care au un accentuat caracter practic şi sunt fundamentate numai de

autorităţile administrative. Competenţa autorităţii administrative pentru a lua decizii
executorii este înţeleasă într-un sens larg. Ea nu se limitează la autorităţile învestite cu
atribuţii generale de decizii.
 Decizii de administrare, care au un accentuat caracter teoretic deoarece vizează, prin
conţinutul lor,
Orice decizie administrativă trebuie să fie legală, adică să respecte cadrul legal în
vigoare pentru ca să aibă valabilitate.

 Esenta deciziei administrative, a autoritatilor administratiei publice o constituie vointa

natiunii, exprimata in diversele decizii politice cuprinse in actele normative adoptate de
puterea legislativa.

          Continutul deciziilor administrative reprezinta vointa puterii legislative. In domeniul

administratiei publice decizia este un act social, ea reprezentand interesele si cerintele cu
caracter social.

Intr-o alta viziune se considera ca stiinta administratiei este o stiinta sociala si

economica, constituind o stiinta a actiunii sociale a statului.

5
 BIBLIOGRAFIE
1. Mahagement public ( Curs pentru invatamant la distanta ) conf. Univ. dr.
Baesu Camelia
2. Stiinta administratiei” – Ioan Alexandru, Editura Economica, Bucuresti
2001
3.   Pavel Apostol si colectiv, Dictionar de filozofie, Ed. Politica, Bucuresti,
1978,; Ion Coteanu si colectiv, Dictionarul Explicativ al Limbii Române,
Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti,