Procedura reorganizarii si a falimentului

În materia societăţilor comerciale, procedura prin care comercianţii neperformanţi sunt

înlăturaţi estereglşementată de Legea nr. 64/1995.
Potrivit Legii nr. 64/19951, republicată şi modificată, procedura reorganizării judiciare şi
falimentului se aplică tuturor comercianţilor – societăţilor comerciale, persoanelor fizice care
acţionează individual sau în asociaţii familiale , organizaţii cooperatiste - aflaţi în stare de
insolvenţă, precum şi societăţilor agricole, ca şi oricărei alte persoane juridice de drept privat
care desfăşoară şi activităţi economice2.
Procedura reorganizării se va aplica în mod corespunzător şi grupurilor de interes economic
(G.I.E.) ca forme asociative cu personalitate juridică şi scop patrimonial, potrivit art. 218 din
Legea nr. 161/2003, indiferent dacă acestea au sau nu calitatea de comerciant.
Prin insolvenţă cadrul legal defineşte acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată
prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.
Insolvenţa comercială nu presupune în mod necesar şi implicit ca activul patrimoniului
debitorului să fie mai mic decât pasivul acestuia, condiţia esenţială de existenţă a stării de
insolvenţă fiind imposibilitatea debitorului de a-şi plăti datoriile.
Procedura , pur comercială prin natura ei, are de regulă caracter colectiv, concursual, general
şi unitar, având drept scop – declarat tot de către legiuitor – acoperirea integrală sau parţială a
pasivului, fie prin reorganizarea comerciantului (implicit a activităţii acestuia) sau prin
lichidarea unor bunuri din patrimoniul său până la stingerea pasivului, fie prin declararea
falimentului.
Procedura reorganizării judiciare şi falimentului este o procedură contencioasă, în care
instanţa judecătorească, prin judecătorul sindic, exercită atribuţii de decizie şi control. Alături
de instanţa de judecată şi de judecătorul sindic mai participă la aplicarea procedurii
administratorului sau lichidatorului, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor şi comitetul
asociaţilor sau acţionarilor.
Principalele atribuţii ce-i revin judecătorului-sindic, potrivit legii, sunt:
- darea hotărârii de deschidere a procedurii;

1 Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a fost republicată în M.Of.
nr.1066/17.11.2004.
2 Prevederea ,,oricărei alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice” a fost
introdusă prin Legea nr.249/2005.

1
 - judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru
începerea procedurii;
- desemnarea administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora,
controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor. Desemnarea are
caracter provizoriu până la prima adunare a creditorilor, care poate decide menţinerea
sau schimbarea administratorului ori a lichidatorului numit de judecătorul sindic.
Pentru desemnarea provizorie, judecătorul sindic ţine cont de eventuale cereri ale
creditorilor petenţi şi poate respinge aceste cereri numai motivat3;
- judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
- judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor
transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
- judecarea contestaţiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de
administrator sau de lichidator;
- confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de
către creditori;
- hotărârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;
- soluţionarea obiecţiilor la rapoartele administratorului sau lichidatorului4;
- autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este
necesară forma autentică;
- darea hotărârii de închidere a procedurii.

Administratorul este practicianul în reorganizare şi lichidare desemnat de judecătorul sindic

prin sentinţa de deschidere a procedurii sau angajat de creditorii ce deţin cel puţin 50% din
valoarea totală a creanţelor în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, care va exercita
competenţele prevăzute de lege, în vederea instrumentării procedurii de reorganizare
judiciară a debitorului aflat în stare de insolvenţă.
Indiferent dacă administratorul va fi desemnat de judecătorul sindic sau dacă va fi angajat de
către creditori, acesta va trebui să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- să fie contabil autorizat, expert contabil, licenţiat în studii economice sau în drept ori inginer
şi să aibă cel puţin 5 ani de activitate practică economică sau juridică.

3 Prevederea a fost modificată prin Legea nr.249/2005 (M.Of. nr. 678/22.07.2005).

4 Prevederea a fost modificată prin Legea nr.249/2005 (M.Of. nr. 678/22.07.2005).

2
- să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege pentru a avea calitatea de findator,
administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societăţi comerciale, potrivit art. 6
alin. (2) şi art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.
- înainte de desemnarea sa administratorul trebuie să facă dovada că este asigurat pentru
răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile care să acopere
eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să
reprezinte consecinţa activităţii administratorului pe perioada exercitării calităţii sale.
- este membru al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Restructurare şi Lichidare.

Principalele atribuţii ale administratorului, potrivit art.24 din Legea nr.64/1995 sunt:
 examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport
amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă,
cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, precum şi asupra posibilităţii
reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit
reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de
acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului;
 întocmirea actelor prevăzute la art. 33 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a
îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea,
corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au
fost prezentate de debitor;
 elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul
raportului menţionat la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 91;
 supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
 conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, cu precizarea expresă,
în acest caz, a atribuţiilor sale şi a condiţiilor de efectuare a plăţilor din contul averii
debitorului; f) stabilirea datelor şedinţelor adunării creditorilor;
 introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în
dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a
unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate
de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
 aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru
conservarea lor;

3
  sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există
bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi
cheltuielile administrative;
 menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
 verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
 urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la
sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii;
 cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii,
descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;
 sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare
de către acesta;
 orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic, cu excepţia celor
prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia.

Lichidatorul este practicianul în reorganizare şi lichidare persoana fizică sau juridică atestat
potrivit legii, căruia îi revine sarcina de a aduce la îndeplinire lichidarea debitorului aflat în
stare de insolvenţă. Poate avea calitatea de lichidator persoana care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
- să fie contabil autorizat, expert contabil, licenţiat în studii economice sau în drept ori inginer
şi să aibă cel puţin 5 ani de activitate practică – economică sau juridică.
- să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege pentru a avea calitatea de findator,
administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societăţi comerciale, potrivit art. 6
alin. (2) şi art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.
- este membru al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Restructurare şi Lichidare.
- înainte de desemnarea sa administratorul trebuie să facă dovada că este asigurat pentru
răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile care să acopere
eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să
reprezinte consecinţa activităţii administratorului pe perioada exercitării calităţii sale.

Atribuţiile lichidatorului, potrivit art.29 din Legea nr.64/1995 sunt:

 examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport
amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea
persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic

4
 într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la
desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior
de administrator;
 conducerea activităţii debitorului;
 sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru
conservarea lor;
 menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
 verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
 urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri
sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii;
 primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
 vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile prezentei
legi;
 încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la
garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;
 sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către
acesta;
 orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

Procedura reorganizării
Etape comune procedurii de reorganizare şi procedurii falimentului

 Sesizarea instanţei
Poate face debitorul, creditorii debitorului, camera de comerţ şi industrie teritorială sau
asociaţiile cooperatiste. Cererea va fi adresată preşedintelui tribunalului în a cărui rază
teritorială îşi are sediul debitorul şi va cuprinde datele de identificare ale celui/celor care
solicită deschiderea procedurii, precum şi data de la care subzistă starea de insolvenţă sau
dacă apariţia stării de insolvenţă este iminentă.

 Desemnarea judecătorului sindic.

Primind cererea de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară sau a procedurii
falimentului, preşedintele tribunalului va desemna judecătorul-sindic în condiţiile Legii
nr.304/2004 privind organizarea judiciară.

5
  Hotărârea de deschidere a procedurii
Judecătorul-sindic se va pronunţa asupra cererii de deschidere a procedurii de reorganizare
judiciară, respectiv a procedurii falimentului prin sentinţă. În funcţie de titularul care solicită
deschiderea procedurii, judecătorul-sindic se va pronunţa imediat sau va dispune efectuarea
unor acte premergătoare.

Efectele deschiderii procedurii

- Suspendarea tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor
asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia situaţiei în care creditorul este titularul
unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie şi
atunci când valoarea obiectului garanţiei este pe deplin acoperită de valoarea totală a
creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect sau există riscul pieirii, diminuării
valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare
apreciabilă ori diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare
a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu
rang superior;5
- Suspendarea termenelor de prescripţie, care vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la data
încheierii procedurii;
- Indisponibilizarea părţilor sociale sau a acţiunilor pe care le deţin administratorii societăţilor
comerciale la debitorii aflaţi în stare de insolvenţă; părţile sociale sau acţiunile vor putea fi
totuşi înstrăinate, dar numai cu încuviinţarea judecătorului-sindic;
- Suspendarea curgerii dobânzilor şi penalităţilor;
- După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, toate actele şi
corespondenţa emise de debitor, administrator sau lichidator vor cuprinde, în mod
obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea "în
insolvenţă";
- După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta
menţiunea "în reorganizare judiciară" sau, după caz "în faliment".

 Notificarea creditorilor

5 Potrivit art.42 şi 43 alin.(1) din Legea nr.64/1995, republicată.

6
 După deschiderea procedurii, judecătorul-sindic va dispune notificarea creditorilor din lista
ataşată de debitor cererii sale introductive, debitorul şi oficiul registrului comerţului unde
acesta este înmatriculat, în vederea efectuării menţiunii.
Dacă cererea introductivă a fost formulată de creditori, debitorul va fi obligat să depună lista
creditorilor în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii, în caz contrar judecătorul-
sindic putând să desemneze un expert, pe cheltuiala debitorului, care să întocmească lista pe
baza registrelor comerciale şi a evidenţelor contabile.
Notificarea va fi trimisă de către administrator creditorilor menţionaţi în lista depusă de
debitor în conformitate cu art. 33 sau art. 39 ori, după caz, întocmită în condiţiile art. 40,
debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole
Notificarea va fi publicată, pe cheltuiala debitorului, într-un ziar de largă circulaţie.
 Înregistrarea creanţelor

Creditorii debitorului aflat în stare de insolvenţă îşi vor înregistra creanţele printr-o cerere de
admitere, în termenul legal de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, potrivit art.76
alin.1 lit.b) din Legea nr.64/1995. În mod excepţional şi pentru motive temeinice judecătorul-
sindic va putea să prelungească termenul de înregistrare a creanţelor cu cel mult 30 de zile.6

 Întocmirea tabelului creanţelor

După verificarea creanţelor, administratorul va întocmi un tabel preliminar, cuprinzând toate
creanţele existente asupra averii debitorului, cu menţionarea rangului acestora şi a modului de
garantare.
Împotriva creanţelor înscrise în tabelul preliminar, debitorul, creditorii şi orice altă persoană
interesată pot formula contestaţii la tribunal, cu cel puţin 10 zile înainte de termenul prevăzut
pentru definitivarea tabelului de creanţe (cel mult 30 de zile de la expirarea termenului
prevăzut de lege pentru verificarea creanţelor şi întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului
preliminar, conform art.76 alin.1 lit.d din Legea nr.64/1995).

 Şedinţa adunării creditorilor

La locul, dataşi ora stipulate în notificare, creditorii se vor întruni în şedinţă, la care vor
participa şi debitorul şi comitetul asociaţilor/acţionarilor. Adunarea creditorilor va putea alege
un comitet al creditorilor care să le reprezinte interesele în procedura de reorganizare sau
faliment.Dacă între creditorii debitorului aflat în stare de insolvenţă se află şi titulari de

6 Potrivit art.76 alin.(3) din Legea nr.64/1995, republicată.

7
creanţe bugetare este obligatorie desemnarea, în comitetul creditorilor, a câte unui
reprezentant al titularilor de creanţe bugetare, pentru a se realiza o protecţie sporită a
intereselor acestora.

 Redactarea raportului de către administrator sau lichidator

După cesedesemnează administratorul sau lichidatorul, în termen de 30 de zile acesta va

cerceta registrele şi actele contabile ale debitorului şi va întocmi un raport asupra cauzelor şi
împrejurărilor careau dus lastarea de insolvenţă. Dacă din cercetările sale administratorul sau
lichidatorul constată că există persoane cărora li se poate imputa starea de insolvenţă a
debitorului, numele acestora şi toate datele de identificare vor fi menţinute în cuprinsul
raportului. Raportul va fi înaintat judecătorului-sindic şi constituie un mijloc important de
orientare în dispunerea de măsuri în cadrul procedurii de reorganizare judiciară, respectiv de
faliment.

Etape specifice procedurii de reorganizare judiciară

Planul de reorganizare sau de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului

Reprezintă cadrul de desfăşurare a procedurii de reorganizare judiciară, propus, aprobat şi
executat potrivit legii.
Debitorul va putea să formuleze un plan de reorganizare o dată cu cererea sa introductivă sau
ulterior formulării acesteia (de către debitor sau de către ceilalţi titulari ai dreptului la
acţiune), dar nu mai târziu de data afişării tabelului definitiv al creanţelor.
Administratorul va putea formula planul de reorganizare în cel mult 30 de zile de la data
afişării tabelului definitiv al creanţelor.
Reorganizarea se face conform planului confirmat de judecătorul-sindic. Dacă debitorul nu
se conformează planului sau înregistrează pierderi, creditorii sau administratorul pot solicita
judecătorului-sindic să dispună declanşarea procedurii falimentului.
Închiderea procedurii de reorganizare se va face prin pronunţarea unei sentinţe de către
Judecătorul-sindic, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul de
reorganizare confirmat.

Etape specifice procedurii falimentului

 Declararea stării de faliment

8
Se face de către judecătorul-sindic prin sentinţă în situaţia în care declanşarea procedurii
falimentului este solicitată prin cererea introductivă sau prin încheiere, dacă:
- debitorul şi-a declarat intenţia dea intra în faliment ori nu şi-a declarat intenţia de
reorganizare şi nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de
reorganizare sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
- debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori
planul propus deacesta nu a fost acceptat şi confirmat, iar nici unul dintre celelalte
subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare sau nici unul dintre planurile
propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
- obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condiţiile stipulate
prin planul confirmat, sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării
aduce pierderi averii sale.
Efectele deschiderii procedurii falimentului. În afara efectelor arătate la secţiunea ,,Etape
comune procedurii de reorganizare judiciară şi procedurii falimentului”, deschiderea
procedurii falimentului mai produce şi următoarele efecte:
 atribuţiile administratorului vor fi preluate de către lichidatorul desemnat în condiţiile
legii;poate fi lichidator şi administratorul desemnat anterior;
 notificarea în cazul procedurii falimentului va cuprinde termenul limită pentru
înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului suplimentar al
creanţelor (nu mai mult de 45 de zile de la data intrării în faliment), termenul de
definitivare a tabelului suplimentar al creanţelor şi de întocmire a tabelului definitiv
consolidat (nu mai mult de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut pentru
definitivarea tabelului suplimentar);
 luarea unor măsuri asiguratorii cu privire la bunurile debitorului sigilarea şi inventarierea
lor; nu sunt supuse procedurii de inventariere:
- bunurile asupra cărora există un risc de deteriorare sau pierdere de valoare;
- registrele contabile;
- titlurile de valoare scadente sau care urmează a devenit scadente în scurt timp, precum şi
acţiunile ori alte titluri de participare ale debitorului;
- numerarul pe care lichidatorul îl va depune la bancă în contul averii debitorului.
Lichidarea averii debitorului constă în transformarea activului patrimonial într-o sumă de
bani ca va fi distribuită creditorilor în ordinea stabilită de lege, pentru acoperirea pasivului.

9
Lichidarea se face de către lichidator, sub controlul judecătorului-sindic. Procesul de
lichidare va începe imediat după afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor.
Întocmirea raportului final
După ce bunurile au fost lichidate, lichidatorul vaîntocmi un raport final, pe care îl va înainta
judecătorului-sindic împreună cu un bilanţ. Raportul final şi bilanţul vor fi comunicate
debitorului şi creditorilor şi vor fi afişate la uşa tribunalului.
Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării se va face potrivit unui plan întocmit de
lichidator, înregistrat şi afişat la tribunal. Creditorii pot formula obiecţiuni la planul de
distribuire în termen de 10 zile de la afişare. Obiecţiunile creditorilor vor fi soluţionate de
judecătorul-sindic prin sentinţă, toate deodată.
Închiderea procedurii falimentului se va face prin sentinţă pronunţată de judecătorul-
sindic, după ce a aprobat raportul final al lichidatorului şi sumele de bani obţinute din
vânzarea bunurilor debitorului au fost distribuite potrivit art.120 şi 122 din Legea nr.64/1995.
Fondurile rămase nedistribuite şi nereclamate vor fi depuse la bancă la dispoziţia debitorului.
Sentinţa va fi notificată creditorilor, asociaţilor/acţionarilor, direcţiei teritoriale a finanţelor
publice şi oficiului registrului comerţului unde este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii
sau pentru radierea comerciantului, dacă judecătorul-sindic a dispus aceastămăsură prin
sentinţă.

Moratoriul este instituţia juridică prin care este suspendată executarea hotărârii de
declanşare a procedurii falimentului, la cererea debitorului. Pentru obţinerea moratoriului,
debitorul trebuie să demonstreze în faţa tribunalului că este solvabil şi că faptele ce s-au
produs nu îi sunt imputabile. Moratoriul poatefi instituit decătre judecătorul-sindic pe o
perioadă de cel mult 6 luni, cu consultarea prealabilă a adunării creditorilor.
Concordatul este denumirea purtată de înţelegerea survenită între debitor şi adunarea
creditorilor, în virtutea căreia debitorul se obligă să îşi achite datoriile la termenele şi în
condiţiile pe care le-a stabilit cu masa credală. Dacă concordatul a fost omologat de tribunal,
starea de faliment încetează, masa credală este desfiinţată, iar debitorul poate fi urmărit, în
mod individual, în limita sumelor convenite prin concordatul respectiv.
Răspunderi şi sancţiuni
Toate cheltuielile aferente procedurii reorganizării procedurii reorganizării judiciare şi
falimentului remuneraţia administratorului, lichidatorului şi a persoanelor angajate de aceştia
în condiţiile legii, taxele judiciare, cheltuielile făcute cu conservarea averii debitorului şi
cheltuielile făcute pentru buna desfăşurare a procedurii – vor fi suportate integral din averea

10
debitorului supus procedurii şi plătite cu preferinţă, înaintea tuturor celorlalte creanţe,
indiferent de modul de garantare al acestora.7
Reabilitarea comerciantului. Efectele falimentului pot fi înlăturate, după plata tuturor
creanţelor, de către comerciantul debitor, printr-o procedură specială. Dacă se face însă
vinovat de bancrută frauduloasă, comerciantul falit nu beneficiază de reabilitarea la care ar fi
putut aspira dacă ar fi fost vorba de o bancrută simplă.

În Dreptul internaţional privat, insolvenţa (falimentul) este definit ca totalitatea procedurilor

colective cuprinse în sistemele juridice ale fiecărui stat care are ca obiect reorganizarea
activităţilor insolventului sau lichidarea bunurilor sale pentru îndestularea creditorilor. Într-o
altă definiţie, falimentul este considerat a fi ,,procedurile fondate pe starea de încetare de plăţi,
de insolvabilitate sau pierderea credibilităţii debitorului, implicând o intervenţie a autorităţii
judiciare şi conducând la o lichidare obligatorie şi colectivă a bunurilor sale sau cel puţin la
un control al acestei activităţi”(Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene – CJCE din 22-
02.1979, aff.133/78).
În situaţia în care insolventul are, pe lângă sediul său principal, sedii secundare sau bunuri
proprii pe teritoriul altor state (ceea ce arată prezenţa elementul de extraneitate) sau incidente
mai multe sisteme naţionale de drept, printr-o pluralitate de proceduri judiciare aplicabile în
cauza respectivă, dar şi a principiului universal al aplicării, în vederea soluţionării, a lex fori,
adică a legii instanţei sesizate în această privinţă.
Acest faliment declarat în ipoteza unui sediu secundar produce efecte juridice doar cu privire
la bunurile insolventului care se găsesc pe teritoriul ţării noastre, iar falimentul se poate
declara chiar dacă în statul unde debitorul aflat în stare de insolvenţă îşi are sediul principal s-
a mai declarat un faliment.
Politica judiciară a Uniunii Europene în materia falimentului consacră un sistem procedural
dualist, şi anume:
- o procedură principală, a cărei competenţă jurisdicţională incumbă tribunalului locului
unde insolventul îşi are centrul intereselor principale şi
- o procedură locală, a cărei competenţă revine tribunalului locului unde debitorul are
un sediu secundar ori bunuri.

7 Jenică Drăgan, Dreptul comerţului internaţional, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 58
77 .

11
BIBLIOGRAFIE
 Jenică Drăgan, Dreptul comerţului internaţional, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005,
 Grigore Florescu, Drept comercial român I, ediţia a II-a
revăzută, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005,
 Legea nr.249/2005 (M.Of. nr. 678/22.07.2005).
 Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului a fost republicată în M.Of. nr.1066/17.11.2004.

12