DECIZIA ADMINISTRATIVA

Introducere
Decizia ,ca etapa importanta n procesul actional are mai multe definitii, cu denumiri
specifice domeniului particular la care aceasta se refera. Plecnd de la modul general la cel
particular, exista cteva din definitiile care ne pot ajuta sa intelegem mai bine notiunea de
decizie administrativa.
Decizia, n general, din punct de vedere filozofic, este definita ca un act individual sau
social premergator actiunii, care consta n luarea unei hotarri determinate, ntemeiate pe
cunoasterea conditiilor, prevederea efectelor si pe optiune axiologica, n raport cu anumite
scopuri sau idealuri. Cu alte cuvinte, aceasta reprezinta hotarre luata, solutie adoptata, (dintre
mai multe posibile), materializata ntr-un act obligatoriu, normativ prin care un organ conducator
stabileste directia unei actiuni si modul ei de realizare. Decizia poate fi: politica, administrativa,
juridica, economica, sociala, tehnica, militara, etc. Decizia administrativa este componenta
activitatii oamenilor care lucreaza n organele administratiei publice. De aceea, decizia
administrativa este o specie a deciziei umane, care constituie elementul central al activitatii
desfasurate de organele administratiei publice n realizarea sarcinilor de conducere si organizare.
Putem spune ca decizia nu este numai elementul unei a c i u n i , c i e a
n s i e s t e o a c i u n e , u n a c t u m a n . D e e x e m p l u , d e c i z i a primarului de a
sanciona o contravenie este o actiune a unor oameni. Spre deosebire ns de executare
decizia nu implic acte materiale. Cu toate acestea, decizia presupune o veritabil for care
acioneaz,
nu
este
o
simpl virtualitate. Acest lucru se poate observa deosebit de clar
d i n consecinele violrii unei decizii. Nerespectarea unei decizii luate de un organ
ala administraiei publice atrage dup sine o serie de aciuni care se pot aplica celor care o
nesocotesc.Aadar, decizia este un act , o aciune uman.
Efectele deciziei administrative pot fi anihilate, suspendate, ncetinite sau accelerate, prin politica
statului, modificarea cadrului legal sau a activitatii si structurii administratiei. Un factor care
contribuie la blocarea dinamicii deciziei administrative l constituie spiritul rutinier. Lipsa
initiativei, absenta operativitatii pot paraliza o decizie administrativa. Elementele care la prima
vedere par minore (lipsa echipamentelor moderne de calcul sau a personalului de executie) pot
prejudicia eficienta si dinamica deciziei.

Caracteristicile deciziei administrative

1
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.

Principalele trasaturi caracteristice ale deciziei administrative sunt: colegialitatea

,coerenta,autoritatea ,formele si influenta factorilor juridici si temporali.
1. Colegialitatea
Sub aspect formal decizia administrative se considera opera semntarului ei. In realitate
,decizia admnistraitva ,chiar emisa sub semnatura unei autoritati unipersonale ,are un caracter
colegial ,ea fiind rezultatul unei munci complexe ,in echipa ,la care participa mai multe servicii
si numerosi functionari.
Administratia publica ,in mod constant ,practica munca in echipa ,deoarece ,indiferent de
continutul unei decizii ,apare necesara o anumita cooperare a structurilor interne ale unei
autoritati sau institutii administrative ,atat pentru evitarea aparitiei unor contradictii ,cat si pentru
respectarea interesului general .De asemenea ,colegialitatea asigura impersonalitatea
(anonimatul)actiunii administrative ,absolut necesare in administratia publica ,intrucat accentul
se pune pe sarcina ,nu pe cei ce o executa . Aceasta caracteristica reiese din faptul ca in statul de
drept functionarii publici nu sunt proprietarii functiilor lor .
Rezolvarea problemelor importante ce revin administratiei se face,intotdeauna ,in mod
impersonal ,fapt ce pune in evidenta perenitatea unei administratii care ramane chiar si atunci
cand se schimba administratorii .Impersonalitatea este o garantie care il apara pe functionarul
public de eventualele presiuni pe care o actiune personalizata ar putea sa o antreneze.
Exista ,insa si dezavantaje ale sistemului colegial ,astfel individualizarea raspunderii este
foarte greu de stabilit la nivelul unui serviciu ; Orice vina in administratie devine una a
serviciului sau chiar a institutiei respective. In acelasi timp ,acest sistem colegial conduce la o
politica contrara stabilirii unor relatii publice deschise intre administratie si administrati ,care
cauta sa personalizeze actiuni administrative.

2. Coerenta
Decizia administrativa ,ca orice manifestare de vointa ,se caracterizeaza prin coerenta sa. Ea se
intemeieaza pe deciziile anterioare si induce in mod inevitabil catre alte decizii viitoare. De
aceea ,coerenta se situeaza la un nivel ridicat tocmai pentru a putea raspunde exigentelor tot mai
mari ale interesului general.
Altfel spus ,decizia administrativa reprezinta o punte de legatura intre trecut ,prezent si
viitor ,ceea ce face ca administratia publica sa devina principala garantie a unitatii si continuitatii
unei politici .
3. Autoritatea
2
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.

Decizia administrativa este inseparabila de relatia de autoritate ,care se naste atunci cand
un functionar accepta decizia unui alt functionar chiar daca el nu este de acord cu continutul sau.
Autoritatea consta in competenta ,puterea de a emite decizii ,care servesc apoi drept model
pentru elaborarea altor decizii.
Aceasta relatie de autoritate se bazeaza ,in general ,pe prerogativele formale care permit
superiorului ierarhic ,in caz de conflict ,sa impuna o conduita regulamentara subordonatilor sai.
Ea se explica, de asemenea , prin existenta la nivelul unei autoritati sau institutii
administrative a unui regulament de ordine interioara , a unui numar de reguli sociale ,care
reglementeaza comportamentul functionarilor publici si care, in caz de nerespectare ,pot duce la
sanctionarea acestora.
Relatia de autoritate nu este intotdeauna puternic legata de puterea ierarhica ,mai ales
atunci cand intr-un domeniu anume ,superiorul acorda in mod sistematic incredere propunerilor
venite din partea unui subordonat ,el nu face altceva decat sa recunoasca autoritatea acestuia ca
specialist.
altfel de relatie functioneaza intre superior si inferior si este relativa ,intrucat aceasta
poate odata va accepta propunerea .alta data insa nu-i va recunoaste meritul de specialist
functionarului respectiv. In orice situatie ,subordonatul trebuie sa stie ca decizia a fost acceptata
numai pentru a facilita realizarea unui scop ,cu care si el trebuie sa fie solitar si sa-l realizeze ,ca
atare.
In fapt, este vorba de conceptul pe care specialistii il denumesc ca fiind o zona de
acceptare ,in care subordonatul este gata sa accepte deciziile luate de superiorul sau .Aceasta
zona este foarte mare in administratia militara si foarte redusa in invatamant .Zona de acceptare
depinde ,de asemenea de autoritatea personala a superiorului ,de calitatile sale ,ea fiind cea care
influenteaza conduita subordonatilor .Daca aceasta autoritate este recunoscuta ,superiorul va
putea convinge subordonatii cu argumente cum ca opinia sa este corecta si nu va utiliza
autoritatea sa decat in caz de conflict sau de neintelegere.
4. Formalismul
Indeplinirea conditiilor de forma la emiterea sau adoptarea actelor administrative
reprezinta una din regulile fundamentale ale stiintei dreptului administrative .Formalismul
reprezinta garantia ca in activitatea administratiei publice sunt aplicate principiile care asigura
respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor de catre administratori. Ea constituie ,de
asemenea ,o garantare a bunei functionari a administratiei publice prin: elaborarea regulilor de
forma ,cu caracter general ,aplicabile la orice decizie administrativa ,din acelasi timp ,usurand
munca in administratie .De altfel ,nici nu s-ar putea cere fiecarui functionar public sa reinventeze
,in fiecare an ,toate masurile care trebuie luate .Ca atare , formalismul poate fi inteles si ca un
ansamblu de reguli ale unei bune administrari ,care trebuie precizate pentru a fi mai bine aplicate
,astfel incat sa se transforme in reflexe ale functionarilor publici .
3
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.

Aspectele pozitive ale formalismului ,in general ,nu sunt intotdeauna ,percepute ca fiind
benefice pentru administratia publica ,intrucat multitudinea formelor sunt cel mai adesea si cele
care complica relatiile dintre administrati si administratori.
Dezvoltarea formalismului nejustificat constituie o deviere ,un fenomen constant ,in
administratia publica ,de fapt pentru care autoritatile guvernamentale instituie ,frecvent comisii
cu sarcina de a simplifica aceste forme si stabili reguli de procedura administrative precisa.
Formele sunt de multe ori utilizate de functionarii publici pentru a-i spori libertatea de
apeciere ,de a crea o distanta intre administratie si administrati si nu in ultimul rand ,de a-si
declina permanent responsabilitatea . Astfel ,daca un functionar public doreste sa respinga
cererea unei persoane ,el poate intotdeauna invoca o formalitate care se opune aprobarii
solicitate. Dar ea ,poate constitui uneori ,un paravan impotriva presiunilor individuale sau
colective la adoptarea unor decizii ilegale.

5. Dreptul
Cele mai importante decizii administrative iau forma actelor juridice sau asa cum sunt
denumite in dreptul administrativ, actele administrative. Acestea reprezinta forma juridica
principala a activitatii autoritatilor adminstratiei publice, ea exprima o manifestare unilaterala
si expresia de vointa, de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii, pe baza si in
vederea organizarii executarii legii.

Dreptul este cel care delimiteaza competentele autoritatilor administratiei publice si

le precizeaza conditiile pentru ca actul administrativ sa fie valabil si sa produca efecte
juridice. Cunoasterea dreptului devine, astfel, esentiala pentru ca decizia administrativa sa
indeplineasca conditiile de fond si de forma,conditii de valabilitate care sunt, in sine, doar
aspecte ale unei singure conditii, cea care exprima obligatia ca decizia administrativa sa fie
emisa cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
6. Timpul
Factorul timp este deosebit de important pentru decizia administrativa, deoarece
el exprima dinamica acesteia si reprezinta intervalul constient intre primirea si executarea
sarcinilor, intre solicitarile administratilor si satisfacerea lor de catre administratie.
4
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.

In acest context, stabilirea timpului optim, pentru analiza problemelor asupra carora
administratia urmeaza sa decida, trebuie facuta tinand seama de caracterul lor permanent si de
evolutia acestora.
Timpul in care se pregateste o decizie administrativa si adoptarea lor la momentul
optim creaza posibilitatea ca administratia publica sa realizeze o activitate eficienta. Intervalul
de timp, constituie, totodata, si o garantie esentiala a indeplinirii corecte a procedurii
administrative,el fiind absolut necesar pentru a se asigura colaborarea tuturor participantilor ce
concura la elaborarea deciziei

Etapele elaborarii deciziei

In general, orice proces decizional are patru faze:
definirea si analizarea problemei;
formularea si evaluarea solutiilor alternative;
alegerea celei mai bune alternative;
implementarea deciziei.
Primele doua faze sunt considerate predecizionale, a treia decizionala, iar ultima postdecizionala.
Decizia administrativa cunoaste si ea aceste etape, insa foloseste o alta terminologie,
respectiv, initierea, elaborarea, adoptarea si executarea deciziei. Ele se realizeaza in conformitate
cu prevederile legii fundamentale, ale Legii nr. 24/2000, lege speciala in domeniu, precum si cu
principiile ordinii de drept.
I.

Initierea deciziei administrative

Prima etapa a elaborarii unei decizii administrative este initierea acesteia. Procesul de
luare a unei decizii pune administratia publica in situatia de a stabili contacte cu diferite
autoritati administrative si functionari publici, cu puterea politica, cu grupuri de presiune, cu
alti participanti, inclusiv societatea civila si cetatenii, pentru a cunoaste sarcinile unora,
cerintele ori dorintele altora, in vederea determinarii obiectului deciziei. Cu alte cuvinte, in cele
mai multe cazuri, initiativa deciziei administrative o putem regasi nu in interiorul administratiei
publice, ci in exteriorul ei.
Initiativa deciziei, revine, in primul rand, puterii politice. Ea este rezultatul presiunilor
grupurilor de presiune, care intr-o anumita masura duce la procedura pregatirii deciziei.
In al doilea rand, initiativa deciziei apartine autoritatilor executive, respectiv autoritatilor
administratiei publice centrale, Guvernului, ca urmare a unor obiective strategice sau a
5
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.

programului de guvernare, care conduc la declansarea procedurii de pregatire, elaborare si

avizare a actelor normative administrative. De asemenea, au dreptul sa initieze proiecte de acte
normative, conform atributiilor si domeniului lor de activitate: 1. ministerele si
celelalte organe de specialitate ale administratiei publice aflate in subordinea Guvernului,
precum si autoritatile administrative autonome; 2.organele de specialitate ale administratiei
publice centrale aflate in subordinea sau in coordonarea ministerelor - prin ministerele in a caror
subordine sau coordonare se afla; 3. prefecturile,consiliile judetene, respectiv Consiliul General
al Municipiului Bucuresti - prin Ministerul Administratiei si Internelor.
In al treilea rand, cetatenii au dreptul de initiativa, un mod de participare ce este pe cale
de generalizare in administratia publica contemporana. Acest sistem prin care cetatenii participa
la viata politica este complex si se materializeaza nu numai prin dreptul de vot, ci se poate
manifesta prin dreptul de petitionare, pe calea participarii la referendum local, atat pentru
probleme deosebite, cat si pentru incetarea mandatului primarului si, nu in ultimul
rand, prin initiativa cetateneasca, adica prin promovarea unor proiecte de acte administrative
normative.
Promovarea unui proiect de hotarare poate fi initiat de unul sau mai multi cetateni cu
drept de vot, daca acesta este sustinut prin semnaturi de cel putin 5% din populatia cu drept de
vot de la nivelul unitatii administrativ-teritoriale respective.
II.

Pregatirea proiectului de decizie sau elaborarea deciziei

Aceasta etapa cuprinde mai multe momente si anume:

a. Determinarea obiectului deciziei - Este considerat momentul esential al
procesului decizional, intrucat derularea tuturor acelor momente depinde
de stabilirea scopului sau a obiectivului propus.
Determinarea scopului se datoreaza mai multor cauze, care sunt de natura sociala,
economica, politica, etc. si se stabileste de catre autoritatile administratiei publice. In fapt, orice
scop urmarit de administratia publica este politic. Dupa stabilirea scopului sau a obiectivului
urmarit fie de autoritatea administrativa fie de catre cea ierarhic superioara, se trece la alegerea
mijloacelor si metodelor pentru realizarea acestuia, concomitent cu fixarea prioritatilor ce se
impun in asemenea cazuri. Trebuie sa mentionam ca, in vederea determinarii unui scop, trebuie,
mai intai, sa seadmita ca exista o problema de rezolvat sau ca se impune realizarea unui scop.
Scopul poate avea un aspect de mare generalitate, dar el, va trebui sa fie atins printr-o
succesiune de obiective si termene de executare concrete si cat mai realiste.
Concretizarea este una dintre principalele sarcini ale administratiei publice, ea fiind cea
care va evalua problema respectiva pe baza tuturor datelor de care dispune, va defini
obiectivul sau, dupa caz, obiectivele, precum si mijloacele necesare pentru realizarea acestuia.
6
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.

b. Documentarea sau informarea - este cel de-al doilea moment al procesului de

pregatire al proiectului de decizie. Aceasta are un dublu obiect:
Pe de o parte, unul teoretic, cu caracter de mare generalitate, avand un
continut de informare de natura sociala, politica, juridica ori stiintifica si tehnica;
Pe de alta parte, situatia de fapt, care are in vedere informarea reala si exacta a
realitatilor sociale care impun luarea unei decizii.
In acest moment sunt utilizate cele mai diverse documente, de la situatii statistice,
rapoarte, dari de seama, sondaje, anchete, si se folosesc diferite metode si tehnici, inclusiv
tehnicile moderne de stocare si prelucrare a informatiilor;
c. Analiza materialului documentar este cel de-al treilea moment - El consta in
interpreatarea tuturor materialelor si datelor selectionate, precum si prelucrarea lor
prin metoda inductiei, deductiei, analizei, sintezei si altele.
Prelucrarea si interpretarea documentelor si a datelor detinute de administratie sunt
necesare pentru a se putea determina semnificatia fiecarei informatii si a fiecarui document cat
si a identificarii diverselor variante de actiuni care vor putea fi initiate, precum si eventuala
depistare a unor probleme de rezolvat.
Analiza documentelor, a datelor si informatiilor detinute de administratie se face, de
regula, in sedinte informate, care pot fi continuate si in altele cu scop de armonizare, de
deliberare, pentru alegerea, dintre variante, a proiectului de decizie.
Aceste analize sunt deosebit de necesare pentru aprofundarea informatiilor si a
problemelor, precum si a cunoasterii reale a faptelor ce le exprima, consecintele lor, factorii
implicati, cauzele care le-au generat, dar si masurile ce se impun a fi luate, mijloacele ce s-ar
putea folosi, in ce conditii si in cat timp; Elaborarea proiectului de decizie, cu o varianta sau mai
multe - Odata cu parcurgerea primelor trei momente, putem afirma ca exista
posibilitatea formularii unei opinii, cu privire la actiunea ce urmeaza a fi initiata. Altfel
spus, opinia, implica existenta unui raport intre obiective, mijloace si scopul
precizat.
III.

Adoptarea deciziei administrative

In aceasta faza, deliberarea se va finaliza prin adoptarea deciziei, conform procedurii si

cu majoritatea legala ceruta pentru vot.
Este vorba de formele procedurale
concomitente, categorie de forme ce trebuie respectate in momentul manifestarii de vointa care
produce
efecte
juridice: cvorumul,
majoritatea necesara
pentru
adoptarea si semnarea (contrasemnarea) deciziei, precum si motivarea acesteia.
In acest mod se va materializa, din perspectiva juridica, manifestarea de vointa a
membrilor autoritatii deliberative, decizia adoptata incheie, astfel,dezbaterile din etapa
deliberarii si emite o solutie la problema dezbatuta.
7
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.

Efectele deciziei administrative

Eficienta unei decizii administrative se bazeaza pe prevederea si calcularea efectelor pe
care le genereaza. Acestea pot fi directe si indirecte.
Efectele directe
Din momentul n care a fost adoptata decizia, dreptul administrativ pune capat
deliberarilor si clarifica problemele prin rezolvarea lor n practica. Pentru unii, decizia adoptata
reprezinta confirmarea punctului lor de vedere. Pentru altii ea nlatura anumite incertitudini si
ndoieli. Indiferent de situatie, decizia este obligatorie, chiar si pentru cei care o considera
gresita. Nu este suficienta unirea celor doua elemente, ntelegerea si vointa, pentru ca decizia sa
produca efecte. Mai este, necesar, ca cei care adopta decizia sa fie convinsi ca aceasta
corespunde si satisface cerintele vietii sociale.
Deciziile eronat concepute au efecte slabe si nu par aplicabile. Trebuie sa se atinga un
obiectiv mai modest, dect sa se esueze spre unul irealizabil. n alte cazuri, deciziile nu se aplica,
pentru ca ntre timp, ele nu mai corespund realitatilor sociale, devenind inutile.
Decizia
administrativa, privita dintr-o alta perspectiva, reprezinta o eliberare de energie, care determina
anumite efecte prin faptul ca este luata, fara a tine seama de modalitatile sale de realizare. In
acest sens, efectele unei decizii administrative sunt: directe si indirecte.

Efectele indirecte
Acestea privesc functionarii care decid, autoritatile publice si administratiile. Ele reflecta
raspunderea asumata de cei care au luat o anumita decizie. n calitate de autori, ei vor apara
decizia respectiva, cautnd sa-i asigure eficienta pentru ca aceasta ca produca toate efectele.
Efectul indirect asupra institutiilor publice consta n consolidarea, modificarea sau chiar
desfiintarea unora dintre ele. Incidenta asupra populatiei, depinde de modul n care aceasta a
participat la procesul decizional. Atitudinea de adeziune, colaborare, rolul lor activ sau pasiv fata
de decizia administrativa depind de gradul participarii cetatenilor la activitatea administratiei
statului. Efectele indirecte - Orice decizie administrativa implica unele efecte indirecte
asupra celor ce emit sau adopta decizii, puterii politice, administratiei publice si,desigur si asupra
cetatenilor.
Celor care iau decizia administrativa, ea le imprima si le stimuleaza o anumita
responsabilitate, acestia cauta sa apere decizia si s-o aplice. Acesta este fenomenul constatat cel
mai adesea cu prilejul unor discutii sau conflicte ce pot aparea intre liderii unor grupuri de
interese si autoritatile administratiei publice ori chiar cu puterea politica, ce nu-si pot exprima
criticile asupra deciziilor pe care ei le-au sustinut. Atat asupra puterii politice cat si a celei de
8
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.

stat, deciziile administrative produc in mod indirect efecte. Astfel, in primul rand, ele sunt cele
ce clarifica scopurile si conceptiile privind interesul general, valori politice fundamentate
exprimate
de catre
acestea
si
cele
ce
precizeaza,
totodata, domeniul unde actiunea administrativa urmeaza sa se realizeze. In acest sens, de
pilda, deciziile pot indeplini masuri fixate de puterea legiuitoare sau de catre cea executiva,
de a infiinta, modifica sau desfiinta anumite structuri ale administratiei publice ori de a limita
competenta unei autoritati administrative.
Deciziile isi manifesta efectele asupra administratiei publice, insasi. Altfel spus, ele
sunt cele ce determina sarcinile si rolul administratiei publice si face ca acestea sa se reflecte
asupra functionarii, organizarii si activitatilor sale. Efectele deciziei administrative se
exercita, in mod indirect, si asupra cetatenilor,in special, prin felul cum aceste decizii au fost
pregatite si prin implicarea cetatenilor la aceasta pregatire. Sau, mai precis, efectele deciziei se
resimt proportional cu gradul de participare al cetatenilor, de implicare directa,
de colaborare sau de pasivitate ori chiar de adversitate fata de masurile stabilite prin decizie.

Efectele directe
Cateva efecte pe care le constatam, odata cu adoptarea sau emiterea unei decizii administrative,
sunt clarificarea problemei dezbatute, incheierea discutiilor si rezolvarea, in acest fel,
a problemelor de comportament.
Astfel, pentru unele persoane, decizia adoptata reprezinta consacrarea opiniei
exprimate de ei, pentru altii ea incheie perioada de incertitudini sau de asteptare permitandu-le sa
actioneze.

Concluzii
In concluzie, putem spune ca decizia administrativa este o componenta importanta a
activitatii oamenilor care, la randul ei desfasoara activiati in cadrul administratiei publice. Aceasta
reprezinta hotararea luata de o autoritate publica, fiind dedusa din lege ,scopul urmarit apartinand
de fapt legii, si nu administratiei.

9
Cezar Corneliu Manda, Elemente de Stiinta Administratiei Publice, Editura Uiversul
Juridic, Bucuresti 2012
Lector Universitar Dr. Cezar Manda , Suport de curs an III, Stiinta administratiei
Publice,pag 22.