Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Științe Economice

Specializarea: Management
An III, Gr.II

PROIECT

Metodologia managementului comparat

Prof.univ.Dr., Dr. H. C. Bogdan Ioan

Studenta: Seiceanu Anamaria

1
Cuprins

Introducere

1.1. Orientări şi particularităţi ale studiilor de management................................4

1.2. Metode şi tehnici manageriale generale utilizate în studiile de management

comparat ...............................................................................................................5

1.3. Etapele unui studiu complex de management comparat...............................6

1.3.1.Stabilirea scopurilor...........................................................................6
1.3.2. Precizarea tematicii...........................................................................7
1.3.3. Eşantionarea subiecţilor de investigat..............................................7
1.3.4. Traducerea materialelor implicate....................................................8
1.3.5. Măsurarea şi instrumentalizarea fenomenelor de management......8
1.3.6. Administrarea desfăşurării investigaţiei...........................................9

1.3.7. Analiza informaţiilor privind elementele de management

investigate............................................................................................................10
1.3.8. Formularea concluziilor şi valorificarea rezultatelor.....................10
1.4. Metode şi tehnici utilizabile în studiile de management comparat.............11

1.4.1. Metode şi tehnici specifice..............................................................11

1.5 Tipuri de studii de management comparat...................................................12

Concluzii..............................................................................................................19

Bibliografie..........................................................................................................20

Introducere

Studiile de management comparat se diferentiaza de cele de management

general, atat sub aspectul problematicii, cat si sub aspectul instrumentelor
utilizate.

2
 Un prim aspect de diferentiere il reprezinta complexitatea superioara a
managementului comparat, deoarece implica studiul elementelor de
management apartinand mai multor culturi. Complexitatea creste odata cu luarea
in consideratie a interdependentelor dintre elementele analizate.

In realizarea cercetarilor de management comparat sunt posibile doua

tipuri de abordari ale fenomenelor, si anume:

1. Abordarea standardizata - consta in utilizarea acelorasi concepte,

metode si tehnici, in acelasi mod, in cadrul diferitelor culturi. Aparent, se asigura
o abordare unitara dar, de fapt, se neglijeaza aspectele specifice. Rezultatele
cercetarii sunt distorsionate, nereusind sa evidentieze in mod concludent
particularitatile culturale si, implicit, sa reflecte in mod real relatia dintre general
si specific.

2. Abordarea echivalenta - se caracterizeaza prin aceea ca, pe baza unor

conceptii unitare, se utilizeaza concepte, metode si tehnici partial identice,
partial diferite, dar care in conditiile proprii fiecarei culturi sunt in masura sa
duca la atingerea acelorasi scopuri specifice. In acest mod se asigura
comparabilitatea informatiilor si rezultatelor, realizandu-se comparabilitatea
informatiilor si rezultatelor realizandu-se echivalenta reala a concluziilor de
management comparat.

Datorita complexitatii lor, cat si dispersiei teritoriale a subiectilor

investigati, cercetarile de management comparat implica un mare volum de
munca si sunt deosebit de costisitoare. Este necesar a fi luate in considerare toate
variabilele implicate in fenomenele de management comparat, altfel, acestea vor
oferi concluzii insuficient fondate sau chiar eronate.

3
1.1 Orientări şi particularităţi ale studiilor de management

Potrivit lui Hans Schollhammer abordările de management comparat se pot

diviza în două mari categorii: teoretice şi empirice.

La rândul lor, în cadrul categoriilor teoretice se pot delimita două tipuri de

abordări metodologice:

- axate pe conceptualizare, aceste elemente sunt utilizate ca instrumente pentru

descoperirea, explicitarea şi evaluarea sistematică a fenomenelor manageriale în
viziune transnaţională;

- focalizate asupra sintetizării informaţiilor colectate referitoare la procesele şi

relaţiile manageriale în viziune comparatistă internaţională. Categoria empirică
analizează şi evaluează fenomenele manageriale internaţionale.

În cadrul fiecăruia din aceste două tipuri, se pot delimita trei feluri de abordări:

a) abordarea descriptivă, axată asupra prezentării de date primare şi fapte

verificate empiric fără a acorda prea multă atenţie identificării şi analizei
relaţiilor cauză-efect sau a altor interdependenţe;

b) abordarea analitico-interpretativă, are în vedere evaluarea şi interpretarea de

informaţii faptice, frecvent prin prisma anumitor ipoteze;

c) abordarea normativ-generalizatoare, axată pe un fond de informaţii de esenţă,

care le foloseşte pentru a generaliza sau formula cerinţe sau prescripţii cu
caracter normativ.

Un studiu management comparat include următoarele elemente:

a. complexitatea superioară;

b. asigurarea echivalenţei;

c. volum de muncă mare şi divers;

d. costuri ridicate;

e. dificultăţi deosebite.

4
1.2 Metode şi tehnici manageriale generale utilizate în studiile de
management comparat

Cea mai mare parte a metodelor şi tehnicilor de management general sunt

aplicabile şi în cadrul studiilor de management comparat. În tabelul 1 sunt
prezentate metodele manageriale cel mai frecvent folosite în studiile de
management comparat, cu indicarea etapelor în care se recomandă utilizarea lor.
”Tabelul 1 Folosirea metodelor şi tehnicilor manageriale pe parcursul
etapelor de realizare a unui studiu de management comparat”1

1 http://tinread.usarb.md:8888/tinread/fulltext/oleiniuc/manag_compar.pdf

5
 Din analiza informaţiilor cuprinse în tabel rezultă ponderea mare a metodelor de
stimulare a creativităţii, de culegere şi prelucrare a informaţiilor, de analiză
multicriterială şi de prognoză.

1.3 Etapele unui studiu de management comparat

Efectuarea unui studiu complex de management comparat implica

aplicarea unei metodologii bine structurate. In continuare prezentam o astfel de
metodologie structurata in mod logic in mai multe etape, propusa de profesorul
Nancy J. Adler de la Universitatea Mc Gill din Montreal.2

1.3.1. Stabilirea scopurilor cercetarii

Investigatiile de management comparat pot avea in vedere doua categorii

de scopuri: teoretice si practice.

Scopurile teoretice se refera la dezvoltarea unor teorii echivalente in

cadrul culturilor analizate, cum ar fi: stabilirea unei tipologii a managerilor sau a
fundamentelor organizatorice ale organizatiilor.

Scopurile practice se refera la dezvoltarea unor abordari de management

sau a unor comportamente sociale adecvate in cadrul diferitelor culturi.

In procesul stabilirii scopurilor cercetarii este necesara o definire

corespunzatoare a culturii. Se recomanda sa se aiba in vedere aspecte referitoare
la gradul de identificare a culturii cu tara respectiva, gradul de omogenitate
culturala, precum si modul de tratare a culturii - ca o variabila independenta,
dependenta sau reziduala.

In continuiare se stabilesc aspectele comportamentale considerate

universale si, respectiv specifice, ce reclama o tratare diferentiata pe parcursul
cercetarii.

Pe baza elementelor prezentate anterior se trece la alcatuirea echipei de

cercetare. Se recomanda alcatuirea de echipe multiculturale, ai caror componenti
sa reflecte culturile ce urmeaza a fi cercetate.

2 N. Adler, “A Typology of Management Studies Involving Culture” in Journal of International Business Studies, Vol. XIV,
nr. 2, 1983.

6
1.3.2. Precizarea tematicii studiului

Pornind de la definirea scopurilor urmarite prin studiul de management

comparat, se trece in etapa urmatoare la delimitarea tematicii cercetarii.

Referitor la tematica managementului, cercetat in viziune comparativa,

Nancy Adler considera ca trebuie sa fie intrunite concomitent trei cerinte:

1 subiectul sa fie echivalent din punct de vedere conceptual,

prezentand acelasi continut si caracteristici esentiale in fiecare cultura
analizata;

2 gradul de importanta al subiectului sa fie acelasi in cadrul fiecarei

culturi, detinand concomitent o pozitie centrala sau secundara;

3 locul, specificitatea subiectului sa fie aceleasi in cadrul culturilor

considerate, prezentand sensibilitati culturale similare.

1.3.3. Esantionarea subiectilor investigatiei

Daca primele doua etape concretizeaza aspectele teoretico-metodologice

ale cercetarii, in continuare se trece la stabilirea elementelor operationale.

Stabilirea corecta a esantionului prezinta o importanta deosebita,

deoarece corectitudinea rezultatelor obtinute depinde in mare masura de gradul
in care esantionul reflecta caracteristicile populatiei cadru.

Dimensionarea corecta a esantionului reprezinta un prim aspect ce

trebuie solutionat si se refera atat la numarul de culturi analizate, cat si la
numarul de subiecti din cadrul fiecaruia.

Selectia culturilor de investigat, reflectata in numarul de esantioane, se

recomanda sa se realizeze in functie de dimensiunile cercetarii si de scopul
urmarit si nu de usurinta accesului la culturi. In practica managementului
comparat se opteaza, de regula, pentru esantioane reprezentative fiecarei culturi
- cand se realizeaza cercetari de mare amploare, respectiv pentru esantioane
pereche similare, in studii de mica amploare, ce vizeaza scopuri practice bine
definite.

Referitor la cerinta asigurarii independentei esantioanelor considerate,

acest lucru este dificil datorita accentuarii proceselor de globalizare. De altfel,

7
uneori nici nu este necesara respectarea acestei restrictii a cercetarilor de
marketing, deoarece esenta managementului comparat o constituie tocmai
accentuarea caracterului international al managementului, dezvoltarea puternica
a legaturilor dintre teoria si practica manageriala a tarilor lumii.

1.3.4. Traducerea materialelor de studiu

Delimitarea acestei faze de sine statatoare este determinata de importanta

majora pe care o prezinta asigurarea echivalentei traducerilor pentru reusita
cercetarilor de management comparat. Este esential ca traducerea fiecarei
versiuni de realizare a cercetarii sa fie pe deplin echivalenta cu celelalte. Pentru
aceasta se recomanda traducerea dupa tehnica “dus-intors” adica, din limba
originala in celelalte limbi si din nou in cea originala, utilizand persoane
bilingve, cu o buna cunoastere a acestora. Cercetatorii trebuie sa stapaneasca
bine cunostintele din domeniul supus analizei.

In realizarea retroversiunii este necesar sa se evite aparitia “sindromului

wharfian” - ce consta in traducerea literara, fara a asigura echivalenta de
continut. Acest sindrom se intalneste foarte frecvent, cu consecinte negative
deosebite in planul rezultatelor obtinute.

1.3.5. Masurarea fenomenelor de management

Dat fiind faptul ca managementul comparat implica efectuarea unor

studii asupra elementelor de management apartinand unor culturi diferite,
metodelor si tehnicilor de masurare trebuie sa li se acorde o importanta
deosebita in vederea asigurarii echivalentei rezultatelor.

In cadrul acestor studii, trebuie asigurata, in primul rand, echivalenta

variabilelor. Aceasta implica selectarea anumitor caracteristici ale variabilelor si
gasirea acelor modalitati de masurare a lor astfel incat evaluarile respective in
diferite culturi sa reflecte in mod realist aceleasi fenomene, cu aceeasi precizie.

Un alt concept important se refera la masurarea echivalenta a

variabilelor. Diferentele dintre parametrii variabilelor considerate in diferite
culturi nu sunt interpretabile daca scarile de evaluare ale lor nu au fost facute
echivalente. Aceasta se realizeaza prin apelarea la sisteme de corelare simultana
a caracteristicilor variabilelor studiate. Spre exemplu, daca se studiaza impactul
motivational al salariului in diferite culturi, trebuie sa se aiba in vedere
diferentele nationale legate de salariul minim, cel mediu, respectiv puterea de
cumparare a monedelor.

8
 Tot in aceasta etapa trebuie identificate posibilele pericole de
distorsionare a rezultatelor cercetarii datorita interactiunii dintre variabile.
Aceste interactiuni sunt uneori inevitabile insa, eroarea datorata interactiunii
trebuie minimizata.

1.3.6. Administrarea desfasurarii investigatiei

Principalele aspecte ce formeaza obiectul administrarii cercetarilor se

refera la modul de lucru cu colectivitatile investigate, formularea instructiunilor
si precizarea perioadei de lucru. Si din acest punct de vedere realizarea
echivalentei constituie preocuparea majora in vederea preintampinarii sau
minimizarii “efectului Heisenberg” ce consta in modificarea comportamentului
indivizilor sau colectivitatilor atunci cand sunt constienti/constiente de faptul ca
se afla sub observatie.

Cercetarea se recomanda sa fie astfel proiectata si condusa incat sa se

asigure raspunsurilor primite aceleasi dimensiuni privind:

1 familiarizarea subiectilor cu instrumentele si modalitatile de

investigare utilizate;

2 tensiunea psihologica, ce decurge din faptul ca subiectii trebuie sa

resimta aceleasi stari psihologice in relatiile cu cercetatorii;

3 efectul experimentatorului, ce decurge din masura in care

cercetatorul comunica subiectilor anumite date, in masura sa-i
influenteze;

4 parametrii comportamentului subiectilor investigati - referitori la

sensibilitatea lor fata de anumite aspecte cercetate, functie de care se
vor implica mai mult sau mai putin in activitatea de cercetare;

5 personalitatea si caracteristicile investigatorului - sex, rasa,

nationalitate, religie, pozitie sociala etc. - ce determina la subiectii
investigatiei, in functie de caracteristicile culturii la care apartin,
sentimente diverse;

6 prezentarea scopului si modalitatilor de realizare a cercetarii -

determina reactii diferite din partea subiectilor investigati.

Pentru a asigura echivalenta informatiilor obtinute, dimensiunile

mentionate trebuie sa fie identice,chiar daca pentru aceasta modul de

9
administrare a desfasurarii investigatiei variaza intr-o anumita masura de la o
cultura la alta.

1.3.7. Analiza datelor privind fenomenele de management investigate

Din punct de vedere principial, elementele de analiza a datelor din

studiile de management comparat nu difera de cele utilizate de managementul
general.

Multitudinea variabilelor implicate si complexitatea interdependentelor

dintre acestea, reclama pentru analizarea lor utilizarea unor tehnici statistice
multivariate.

Un aspect specific studiilor de management comparat il reprezinta

“confuzia ecologica” (ecological fallacy). Aparitia sa este determinata de
tratarea culturilor ca si cum ar fi indivizi, confundandu-se corelatiile la nivel de
culturi cu cele la nivel de indivizi. Frecvent apare si manifestarea inversa,
substituirea sau confuzia corelatiilor individuale cu cele ale culturilor. De aici,
concluzii false, generatoare de confuzii teoretice si de solutii manageriale
ineficiente.

1.3.8. Formularea concluziilor si valorificarea rezultatelor

Finalul oricarei cercetari il constituie formularea concluziilor, avand ca

punct de plecare obiectivele prestabilite. Modul de desfasurare a acestei etape
este diferit, functie de natura obiectivelor cercetarii.

In cazul cercetarilor cu caracter teoretic, atentia este concentrata asupra

formularii de teorii cat mai coerente, prin raportare la ipotezele de cercetare
avansate.

Cercetarile cu caracter practic se finalizeaza prin metodologii,

recomandari sau solutii manageriale, ce urmeaza a fi utilizate de catre firmele
care le-au comandat.

Indiferent de natura cercetarii, in redactarea concluziilor trebuie acordata

o atentie deosebita modului de prezentare pentru a-l face accesibil si asimilabil
beneficiarilor. In situatia in care beneficiarii studiului apartin mai multor culturi,
apare necesitatea prezentarii mai multor versiuni lingvistice.

10
 In concluzie, etapele prezentate sunt caracteristice unui studiu complex
de management comparat in varianta sa maxima, un ghid cuprinzator ce se
adapteaza in functie de obiectivele si conditiile specifice, oricarei cercetari de
management comparat.

1.4. Metode şi tehnici specifice utilizate în studiile de management comparat

Maturizarea managementului comparat se reflectă în conceperea şi utilizarea

unor metode specifice, special proiectate pentru a realiza analize de management
comparat eficace, ţinând cont de particularităţile acestui domeniu. Dintre ele
menţionăm:

I. Tehnici nonmetrice.
S. Ronen şi O. Shenkar relevă că în ultimii ani cele mai populare
metode nonmetrice sunt ALSCAL şi SSA. Denumirea de SSA provine de
la titulatura sa în limba engleză "Analiza spaţiului cel mai mic" (Smallest
Space Analysis) formulată de creatorii săi Gutman şi Lingoes.
SSA asigură o reprezentare geometrică a variabilelor de management şi
culturale analizate ca puncte în spaţiul euclidian, astfel încât distanţele în
acest spaţiu sunt în raporturi inverse cu corelaţiile constatate.
Folosind un soft special, SSA facilitează reprezentarea grafică a tuturor
variabilelor considerate, coeficientul de corelaţie fiind utilizat ca măsură
a similarităţilor prin transformări monotonice.
II. Grile de evaluare pluriculturală.
Grila de evaluare culturală TEMPLATE este o tehnică de management
comparat cu o pronunţată utilitate teoretico - metodologică şi pragmatică.
Se poate utiliza pe parcursul realizării studiilor şi cercetărilor de
management comparat, al efectuării transferului de know-how managerial
la nivel internaţional.

Grila de evaluare are în vedere 17 caracteristici grupate pe 3 dimensiuni -

umană, temporală şi natură ecologică. Examinarea lor comparativă asigură o
aprofundare a cunoştinţelor despre propria persoană şi pe această bază
favorizează schimbări de gândire, comportament şi acţiune. Pentru a da

11
rezultate, această grilă este necesar să se bazeze pe o evaluare sinceră şi realistă
a caracteristicilor culturale.

1.5. Tipuri de studii de management comparat

Studiile de management comparat se caracterizeaza printr-o eterogenitate

deosebita ca tematica, mod de abordare, formulare a concluziilor si valorificare
a rezultatelor. In aceste conditii, prezinta o importanta deosebita, gruparea lor
din punct de vedere al metodologiei utilizate. Pentru aceasta se are in vedere un
complex de factori si anume:

1 numarul de culturi implicate;

2 tipul problemelor abordate;

3 ipotezele privind geneza similaritatilor si diferentelor de

management;

4 gradul de universalitate al concluziilor.

In literatura de specialitate sunt delimitate sase tipuri de studii de

management comparat:

1 parohial;

2 etnocentric;

3 policentric;

4 comparat;

5 geocentric;

6 sinergetic.

1. Studii de tip parohial

Caracteristica lor de baza este aceea ca se investigheaza o singura

cultura. In aceste conditii, cultura nu este abordata ca o variabila, ci ca o
constanta.

12
 Din punct de vedere al orientarii cercetarilor, acestea urmaresc sa
raspunda intrebarilor legate de modul de comportare al oamenilor in cadrul
proceselor de management si de executie in cadrul organizatiilor.

Ca sfera tematica, aceste studii sunt foarte cuprinzatoare, ocupandu-se

practic de toate problemele semnificative ale managementului. In ceea ce
priveste valorificarea acestor tipuri de studii, exista tendinta ca rezultatele
cercetarii asupra managementului dintr-o tara sa fie extinse asupra altora, ceea
ce constituie o mare eroare.

Din prezentarea parametrilor definitorii ai acestui tip de studii rezulta ca

acestea se indeparteaza de sfera managementului comparat. Acestea reprezinta
de fapt, studii clasice de management. Singurul argument care pledeaza pentru
tratarea lor ca o forma de management comparat se refera la tendinta, intalnita in
special in S.U.A., de a extinde valabilitatea concluziilor studiilor parohiale si
asupra managementului din alte tari.

2. Studiile de tip etnocentric

Caracteristic acestui tip de studii este faptul ca cercetarile realizate in

cadrul unei culturi sunt repetate intr-o a doua cultura. Prin preluarea si
extinderea cercetarii de la prima tara sau cultura se presupune astfel, implicit, ca
aceasta este mai importanta sau superioara celei de-a doua. Studiile etnocentrice
sunt destinate sa stabileasca daca o teorie valabila pentru cultura de baza este
valabila si pentru cealalta cultura. Pentru aceasta, se testeaza valabilitatea
ipotezei utilizate in cercetarea initiala in cazul culturii secunde. Se examineaza
cu prioritate gradul de similaritate al conditiilor culturale, astfel incat sa poata fi
validat cadrul teoretic stabilit pentru prima cultura.

Din punct de vedere al metodologiei propriu-zise se urmareste o

abordare standardizata a celor doua culturi. Se incearca deci sa se mentina
identice toate aspectele metodologice implicate. Cercetarea este condusa in
acelasi mod, iar pentru analiza si concluzionare se utilizeaza aceleasi metode.

In ceea ce priveste similaritatile dintre fenomenele investigate, pe de o

parte si universalitatea concluziilor finale, pe de alta parte, ambele sunt puse sub
semnul intrebarii, sunt investigate si nu presupuse ca atare din start ca la
cercetarile de tip parohial. Apar insa aspecte discutabile din punct de vedere al
rigurozitatii, in sensul ca descoperirea de similaritati intre cele doua culturi este
interpretata ca o confirmare a universalitatii teoriei. Cu alte cuvinte, se considera
ca aceste rezultate sunt independente din punct de vedere cultural. In plus,

13
demonstrarea valabilitatii teoriei pentru doua culturi este apreciata ca suficienta
pentru a-i afirma universalitatea desi, o asemenea concluzie nu se justifica.

Referitor la deosebirile constatate intre fenomenele de management

dintre cele doua culturi, adesea acestea sunt etichetate ca decurgand din
neconcordantele esantioanelor analizate, de exemplu, din punct de vedere al
nivelului de educatie.

In cercetarile etnocentrice se utilizeaza frecvent autocriterii de referinta

extinse asupra altei culturi, fapt reflectat in redactarea concluziilor, ce foloseste
formulari de tipul ”mai putin decat”; ”insuficient in raport cu”; ”mai mult decat”
etc.

Studiile etnocentrice sunt foarte raspandite, avand o utilitate deosebita,

desi nu reusesc sa raspunda la intrebarea daca similaritatile si deosebirile dintre
culturile cercetate sunt semnificative sau importante in contextul celei de-a doua
culturi.

3. Studii policentrice

Studiile policentrice sunt studii pe aceeasi tema, efectuate in cadrul mai

multor culturi de catre echipe nationale de cercetatori, urmarind descrierea,
explicarea si interpretarea practicilor manageriale specifice.

Aspectul teoretic major urmarit il constituie identificarea structurii de

relatii care reflecta o anumita cultura. Din punct de vedere al practicii, se
urmareste sa se descopere cum anume conduc managerii si cum se comporta
salariatii dintr-o anumita tara.

Pentru a-si atinge scopurile, investigatiile se axeaza asupra identificarii

diferentelor dintre culturi, urmarindu-se surprinderea specificului fiecareia.
Similara cercetarilor policentrice din antropologie, abordarea policentrica a
fenomenelor de management pune sub semnul intrebarii universalitatea
aspectelor teoretice implicate, ajungand uneori chiar la negarea acesteia. Se
apreciaza chiar, ca echivalenta functionala dintre doua culturi si, implicit
fenomene de management, nu poate fi demonstrata. Etichetata ca ”dilema
malinovschiana” (dupa numele antroplogului Branislav Malinovski), comparatia
transnationala culturala este apreciata ca o actiune falsa, ce urmareste
compararea unor elemente ce nu se pot de fapt compara.

Din punct de vedere metodologic, se utilizeaza frecvent metode

inductive, prin intermediul carora se desprind, pornind de la datele colectate,

14
anumite structuri sau modele. Se urmareste descrierea amanuntita a fenomenelor
investigate, ceea ce confera studiilor policentrice un caracter descriptiv. In plus,
se cauta sa nu se utilizeze teoriile si metodele de management din tara careia ii
apartin initiatorii cercetarii.

Acestui tip de studii ii sunt specifice doua ipoteze de lucru:

echifinalitatea si relativitatea culturala.

Echifinalitatea rezida in aceea ca se presupune ca exista mai multe

modalitati culturale distincte pentru realizarea oricarui obiectiv sau scop specific
de management.

Relativitatea culturala se refera la faptul ca nici o modalitate culturala de

indeplinire a unui obiectiv nu este superioara alteia. Aceasta ipoteza nu este de
regula acceptata, intrucat exista intotdeauna diferente calitative si de randament
intre caile si modalitatile de actiune si, deci, nu toate au aceeasi eficacitate
practica.

In concluzie, studiile policentrice servesc drept contrapondere studiilor

etnocentrice, prin elementele de specific si de diferentiere pe care le situeaza pe
primul plan, completand tabloul similaritatilor transnationale produse de tipul de
studii analizat anterior. Utilitatea policentrismului rezida nu in sine, ci prin
aportul complementar la precedentele, stimuland luarea in considerare a
specificului national, cu efecte benefice asupra transferului international de
management.

4. Studii comparative

Marcand un real progres fata de celelalte tipuri, studiile comparative sunt

proiectate pentru a identifica similaritatile si diferentele in cadrul a doua sau mai
multe culturi. Esenta lor o reprezinta deci, investigarea fenomenelor de
management din cadrul mai multor tari prin evidentierea atat a aspectelor
comune, cat si a celor specifice, apeland de regula la echipe de cercetatori
plurinationale. Ipoteza de la care pornesc studiile este aceea ca nu exista o
cultura dominanta, deci ca nici o modalitate nationala specifica de management
nu este superioara celorlalte.

Pe plan teoretic se urmareste sa se determine care dintre aspectele teoriei

managementului au o aplicabilitate universala si care sunt cultural specifice. Sub
raportul practicii, se cauta sa se determine cat de diferita este o cultura
comparativ cu alta, care sunt zonele sau domeniile in care strategiile si politicile
organizationale pot fi similare in toate tarile si care aspecte pot fi diferite.

15
 Pornind de la similaritatile transnationale, studiile comparative sunt
proiectate sa identifice elementele de universalitate, incercand sa formuleze
structuri sau modele cu valabilitate universala ce isi au originea in culturile
studiate, concomitent cu investigarea diferentelor. Elementele similare sunt
considerate universale, iar diferentele - specificuri culturale, acceptandu-le in
egala masura pe amandoua. De altfel, accentul principal pe parcursul derularii
studiilor se pune asupra delimitarii comportamentelor specific culturale de cele
universale, ce rezulta din concluziile studiilor.

Referitor la desfasurarea efectiva a studiilor, se impune solutionarea

adecvata a urmatoarelor cinci probleme:

1 definirea corespunzatoare si unitara a notiunii de ”cultura”;

2 delimitarea fenomenelor universale de cele specifice;

3 asigurarea obiectivitatii cercetatorilor, vis-a-vis de prejudecatilor

nationale;

4 identificarea componentelor metodologiei de studiu care trebuie sa

fie identice si a celor echivalente;

5 eliminarea distorsiunilor cauzate de interactiunile dintre variabilele

culturale analizate.

Studiile comparative de management marcheaza de fapt maturizarea

acestui nou domeniu al stiintei, ceea ce se reflecta si in sporirea substantiala a
calitatii solutiilor manageriale carora le servesc drept fundament teoretico-
metodologic.

5. Studii geocentrice

Spre deosebire de precedentele, studiile geocentrice isi definesc aria de

investigare ca fiind corporatiile multinationale, fara raportare explicita la
culturile implicate. Mai mult chiar, adesea culturile tarilor de pe teritoriul carora
actioneaza sunt ignorate sau marginalizate. Acest tip de studii sunt pur aplicative
si urmaresc sa studieze modul de functionare a corporatiilor internationale.

Cu toate acestea, in mod implicit studiile geocentrice cauta sa identifice

similaritatile culturilor in cadrul carora opereaza corporatiile multinationale,
urmarindu-se conturarea abordarilor de management cele mai eficiente pentru
filialele corporatiilor localizate in diversele tari. Abordarile comune de
management nu pot fi insa eficiente daca sistemele de conducere ce actioneaza
16
in diferite tari nu se bazaza pe similaritatile culturale. Rezulta deci, ca acest tip
de studii presupun universalitatea abordarilor de management transnationale,
fara insa a-i demonstra valabilitatea prin intermediul variabilelor culturale.
Atunci cand se cauta totusi explicatii se recurge la variabile nonculturale.

In concluzie, studiile geocentrice, pragmatice prin excelenta, fac parte

din categoria studiilor de management international, avand o contributie
deosebita la cunoasterea si cresterea eficientei managementului corporatiilor
transnationale.

6. Studii sinergetice

Acest ultim tip de studii se concentreaza asupra intelegerii structurilor de

relatii si a teoriilor care se aplica atunci cand persoane apartinand mai multor
culturi interactioneaza in procesul muncii. Concret, studiile sinergetice au in
vedere comportamentul oamenilor in cadrul organizatiilor transnationale, al
personalului intreprinderilor indigene cu misiuni internationale si al
componantilor unor organizatii nationale cu o structura plurinationala sau care
au furnizori sau clienti din alte tari.

Scopul urmarit de studiile sinergetice este acela de a furniza raspunsuri

referitoare la legile ce guverneaza interactiunea persoanelor ce apartin diferitelor
culturi. Pentru manageri, concluziile studiilor sunt utile in sensul descoperirii
modului in care trebuie dirijata interactiunea transnationala in cadrul
organizatiei, in scopul de a decide cum si cand sa utilizeze forme universaliste
si, respectiv, pluraliste, pentru a conduce eficient.

Specific cercetarilor sinergetice este utilizarea similaritatilor si

diferentelor culturale si de management, ca surse ale dezvoltarii organizatiei.
Pornind de la acestea, prin modelele si teoriile pe care le formuleaza si prin
solutiile manageriale conturate se incearca sa se creeze universalitate pe planul
managementului. Se considera, ca premisa de baza, ca este posibil pentru
organizatiile multinationale si multiculturale sa utilizeze echilibrul creat de
manageri intre abordarile specifice si generale.

Ca metodologie, studiile sinergetice apeleaza la modele de interactiune si

la procese integratoare, in scopul stabilirii cailor celor mai eficace, modalitatilor
de interactiune in cadrul colectivitatilor transnationale, delimitarii modelelor de
actiune universale si specifice, realizarii unui echilibru intre elementele
universale si specifice in managementul unei organizatii si la folosirea
diferentelor culturale pentru a crea structuri organizationale universale pentru
studiu.

17
 Din cele prezentate rezulta principalele deosebiri ale studiilor sinergetice
comparativ cu precedentele studii:

1 se concentreaza asupra intelegerii interactiunilor dintre persoane

apartinand diverselor culturi;

2 au in vedere cu prioritate crearea de structuri sau modele ale

managementului si organizatiilor si nu identificarea de configuratii
care apar in mod natural;

3 se axeaza asupra armonizarii modelelor culturale specifice si

universale de management si nu asupra intelegerii similaritatilor si
deosebirilor dintre acestea.

In concluzie, prin studiile sinergetice se face saltul de la descriere si

comparare la interactiunile dintre fenomenele de management, indigene sau
internationale, intr-o viziune transnationala.

18
 Concluzii

Datorită complexitatii lor, cat si dispersiei teritoriale a subiectilor investigati,

cercetarile de management comparat implica un mare volum de munca si sunt
deosebit de costisitoare. Este necesar a fi luate in considerare toate variabilele
implicate in fenomenele de management comparat, altfel, acestea vor oferi
concluzii insuficient fondate sau chiar eronate.

Etapele studiului de management comparat, sunt caracteristice unui studiu

complex de management comparat in varianta sa maxima, un ghid cuprinzator
ce se adapteaza in functie de obiectivele si conditiile specifice, oricarei cercetari
de management comparat.

Studiile etnocentrice sunt foarte raspandite, avand o utilitate deosebita, desi nu

reusesc sa raspunda la intrebarea daca similaritatile si deosebirile dintre culturile
cercetate sunt semnificative sau importante in contextul celei de-a doua culturi.

Studiile policentrice servesc drept contrapondere studiilor etnocentrice, prin

elementele de specific si de diferentiere pe care le situeaza pe primul plan,
completand tabloul similaritatilor transnationale produse de tipul de studii
analizat anterior. Utilitatea policentrismului rezida nu in sine, ci prin aportul
complementar la precedentele, stimuland luarea in considerare a specificului
national, cu efecte benefice asupra transferului international de management.

Studiile comparative de management marcheaza de fapt maturizarea acestui

nou domeniu al stiintei, ceea ce se reflecta si in sporirea substantiala a calitatii
solutiilor manageriale carora le servesc drept fundament teoretico-metodologic.

Prin studiile geocentrice, pragmatice prin excelenta, fac parte din categoria
studiilor de management international, avand o contributie deosebita la
cunoasterea si cresterea eficientei managementului corporatiilor transnationale.

ergetice se face saltul de la descriere si comparare la interactiunile dintre

fenomenele de management, indigene sau internationale, intr-o viziune
transnationala

19
 BIBLIOGRAFIE

1. Ovidiu, NICOLESCU, ” Managementul compara”t, Ed. Economică,

Bucureşti, 1998.
2. Eugen, BURDUŞ , ”Management comparat”, Ed. Economică, Bucureşti,
1999.
3. Geert, Hofstede, ”Managementul structurilor multiculturale”, Ed.
Economică, Bucureşti, 1996.
4. Nancy, Adler, “A Typology of Management Studies Involving Culture” in
Journal of International Business Studies, Vol. XIV, nr. 2, 1983.

5. ***http://www.scrigroup.com/management/Metodologia-managementului-
com73618.php.
6. ***http://tinread.usarb.md:8888/tinread/fulltext/oleiniuc/manag_compar.pdf.

20