În ce măsură funcţionează echipele?

Nume elev: Stroe Florentina

Nume profesor: Musat Simona

Clasa PLD, anul I

De ce sunt importante echipele?

Echipa = un grup al căror membri se influențează între ei pentru îndeplinirea unui obiectiv al
unei organizații.

Atunci când te-ai hotărât să construiești o echipă, trebuie să fii conștient de etapele de
dezvoltare a unei echipe. Sărind una dintre trepte, mai târziu se vor simți reperscusiunile.
Trebuie să înțelegi că aceste etape sunt normale și duc într-o direcție clară, anume formarea
echipelor performante!

De asemenea daca tu nu esti cel care formeaza o echipa, ci doar unul dintre membrii echipei, vei
intelege mai usor ce se intampla in jurul tau, iar daca vrei sa faci ceva pentru eficientizarea
echipei, poti sustine trecerea cu succes in urmatoarea etapa!

De ce sunt importante echipele?

 sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii și
cunoștințe diferite
 reprezintă un excelent mediu de învățare
 sunt mult mai orientate spre obiective decât organizația în ansamblul său și își stabilesc
mult mai ușor o viziune și un scop propriu
 valorifică mai bine resursele fiecărui membru
 sunt mai flexibile decât grupurile organizaționale pentru că pot fi mult mai ușor formate,
dizolvate, reorganizate, redimensionate
 cultivă loialitatea și funcționează pe principiul: “toți pentru unul și unul pentru toți”
 favorizează delegarea de responsabilități pentru că oferă garanția de a controla
comportamentul membrilor săi prin norme proprii
 Echipele produc şi comercializează bunuri, rezolvă problemele legate de producţie şi
introduc strategii corporative. Managerii experimentează participarea, organizaţiile cu
angajament serios, echipele cu auto-coordonare, cooperarea condusă de angajaţi şi programe de
recompensare. Toate aceste inovaţii presupun lucrul în echipă în vederea realizării obiectivelor
organizaţionale principale. Nu individul, ci grupul este văzut tot mai mult ca unitatea de bază a
organizaţiilor. Munca în echipă depăşeşte graniţele organizaţionale şi naţionale. Mulţi
producători se asociază cu furnizorii pentru maximizarea calităţii, reducerea costurilor şi
perfecţionarea continuă.
Stabilirea unor scopuri colective şi antrenamentul în echipă prevăzute în studiile de
protecţia muncii duc, de asemenea, la creşterea precauţiei în timpul lucrului.
Exemple:
• la o mină de cărbune, echipa era cea care se îngrijea de siguranţa membrilor, exercitând
presiuni pentru a reduce la minimum posibilitatea producerii de accidente.
• introducerea obiectivelor comune a mărit randamentul şi în producţia de cherestea;
• în restaurante, lucrul în echipă al personalului a determinat evaluări favorabile din partea
clienţilor în privinţa calităţii serviciilor, confortului şi curăţeniei;
• la companiile de asigurări, după introducerea lucrului în echipă, s-a înregistrat o dezvoltare
sporită în conformitate cu standardul de raportare în termen de 24 de ore;
• stabilirea unui obiectiv colectiv în încărcarea şi descărcarea camioanelor a redus timpul dintre
cele două activităţi (Weldon şi Weingart, 1994).
• în domeniul sănătăţii, studiile au arătat în repetate rânduri că lucrul angajaţilor în echipe
multidisciplinare asigură o mai bună îngrijire a pacienţilor (Borrill, West, Saphiro şi Rees, 2000);
• cu cît colaborarea este mai răspândită în spitale, cu atât nivelul de mortalitate este mai scăzut
(West et al., 2002).
• de asemenea, s-a constatat că, lucrând în grupuri cooperative, studenţii depun mai mult efort, îi
ajută pe cei mai slab pregătiţi şi învaţă mai mult decât dacă ar lucra individual (Slavin, 1983).
Explicaţia rezidă în faptul că ne atingem scopurile comune în cel mai eficient mod
muncind împreună şi punându-ne în valoare resursele (cunoştinţe, abilităţi, experienţă, timp, bani
etc.).

Tipuri de echipe în organizaţii:

• Echipe de consiliere şi implicare, de exemplu, comitete de luare a deciziilor manageriale,

cercuri de control al calităţii (CC), grupuri de implicare a personalului.
• Echipe de servicii şi producţie, de exemplu, echipe de asamblare; echipe de întreţinere,
construcţie, exploatare minieră şi transport aerian comercial; echipe departamentale; echipe de
vânzare şi de îngrijire a sănătăţii.
• Echipe de proiectare şi dezvoltare, de exemplu, echipe de cercetare, echipe de confecţionare a
unor noi produse, echipe de softuri.
• Echipe de intervenţie şi negociere, de exemplu, unităţi militare, echipe operatorii şi echipe
sindicale de negociere.
Acestea diferă în următoarele trăsături-cheie:
- gradul de permanenţă - echipele de proiectare au o durată de existenţa definită care poate varia
de la săptămâni la ani în timp ce „echipele" implicate în luptele de cocoşi se întâlnesc doar
pentru câteva ore;
- accentul pus pe dezvoltarea abilităţii/competenţei - echipele de prevenire a cancerului la sân
trebuie să atingă în timp un nivel înalt de performanţă, pe când comisiile de luare a deciziilor nu
acordă, în general, importanţă dezvoltării abilităţii;
- adevărată autonomie şi influenţă - echipele de asamblare a produselor pot avea autonomie şi
influenţă scăzute, în vreme ce echipele principale de management sînt foarte puternice (Flood,
MacCurtain şi West, 2001);
- nivelul sarcinii de la rutină la strategie - transportul aerian pe distanţe scurte presupune sarcini
de rutină, pe când echipa de guvernare poate stabili o strategie de-a lungul a 10 ani.

Cum putem construi echipe eficiente ?

O prima conditie este stabilirea unui scop comun. Daca indivizii din cadrul unui grup de
munca nu sunt orientati in unanimitate spre atingerea aceluiasi scop, nu poate fi vorba de o
echipa.
Apoi, pentru a fi o echipa, intre membrii grupului trebuie sa existe relatii de colaborare. Ei
trebuie sa isi coordoneze toate eforturile in directia atingerii scopului propus, sa isi puna in
valoare, in cadrul procesului de munca, cunostintele, abilitatile, competentele de care dispun.
Interactiunea membrilor nu este insa suficienta, ci este nevoie ca ea sa fie insotita de relatii
de interdependenta. Acest fapt inseamna ca membrii echipei au nevoie unii de altii pentru a putea
ajunge la rezultatul scontat; munca distribuita unei echipe nu poate fi dusa la bun sfarsit de un
singur om.
O alta conditie absolut necesara unei echipe este aceea ca intregul, grupul sa constituie
impreuna mai mult decat simpla insumare a partilor ei componente, adica mai mult decat o
insumare a trasaturilor de personalitate si a competentelor membrilor care o compun.

Echilibrul unei echipe este dat de eterogenitatea rolurilor adoptate in cadrul ei. Astfel, cu cat
intr-o echipa de munca se regasesc mai multe roluri (lider, finalist, analist, normativ, terapeut,
creativ etc.) si cu cat flexibilitatea membrilor de a adopta - pe rand, in functie de circumstantele
activitatii de munca - mai multe roluri creste, cu atat echipa este mai echilibrata si are o eficienta
mai crescuta.

O alta caracteristica ce diferentiaza grupul de echipa este coeziunea. Intr-un grup coeziv,
conflictele sunt mai reduse ca numar, ele realizandu-se mai degraba la nivelul ideilor, si nu la
nivelul persoanelor, iar putinele conflicte care apar sunt solutionate in mod constructiv.

Notiunea de echipa nu este insa sinonima cu cea de echipa eficienta, aceasta din urma
implicand mai multe aspecte decat cele enumerate mai sus, precum repartizarea echitabila a
sarcinilor, implicarea in sarcina, ascultare activa intre membrii echipei, o buna planificare a
actiunilor, luarea deciziilor prin consens si lista ar putea continua.