Construirea echipei sportive de performanta,eficacitatea si feedback-ul

acesteia.

Echipele sportive foarte performante dau dovadă de o coeziune ridicată, de

o înțelegere împărtășită și de o încredere ridicată în eficacitatea echipei.

Chiar și atunci când echipa are în componența sa o serie de staruri, conexiunea dintre membri
este foarte importantă. Ceea ce este necesar pentru ca o echipă să fie performantă  este
ca fiecare membru al echipei să își dezvolte credința conform căreia, echipa ca întreg poate fi o
unitate de succes.

Utimele cercetări asupra echipelor sportive de succes ne arată că acestea trebuie să treacă prin
două faze pentru a putea fi performante, prima fază fiind cea în care se construiește fundația
echipei și faza de dezvoltare a echipei.

Faza de construire a fundației echipei

În această etapă cele mai importante sarcini ale echipei sunt dezvoltarea coeziunii la nivel de
sarcină și dezvoltarea coeziunii la nivel social. Grupurile care lucrează împreună devin o echipă
în momentul în care aderă la un obiectiv comun. De aceea, unul din primii pași în formarea
echipei este acela de a stabili un obiectiv (specific, măsurabil, de atins, realist și cu o ancoră
temporală) comun, la care să adere toți membri echipei. Pentru a putea atinge acest obiectiv
antrenorul trebuie să atribuie sarcini fiecărui membru, astfel încât aceștia să se simtă motivați
pentru a contribui la atingerea obiectivului comun. Putem reuși să dezvoltăm coeziunea echipei la
nivel de sarcină, dar ea nu este totul, mai avem nevoie și de coeziune la nivel social. Acest tip de
coeziune este necesar pentru a dezvolta încrederea între membrii unei echipe și pentru a-și
dezvolta un simț al ajutorului reciproc, atunci când unul dintre membri echipei are nevoie.
Antrenorul și liderii echipei pot prelua inițiativa în propunerea unor activități în afara
antrenamentelor care să permită echipei să dezvolte o conexiune la un nivel mult mai profund.

Faza de dezvoltare a echipei

Odată ce coeziunea este dezvoltată se poate trece la nivelul următor, încercând să se lucreze
următoarele aspecte: îmbunătățirea legăturilor de coordonare, promovarea împărtășirii
resurselor, perfecționarea abilităților și pregătirea finală la nivel de echipă. Legăturile de
coordonare între membri echipei se pot face fie verbal, fie non-verbal. Pentru ca o echipă să fie
cât mai eficientă este foarte important ca ambele tipuri de comunicare să fie practicate cu
regularitate în antrenament, pentru a putea fi utilizate cu succes în timpul competițiilor.
Prin promovarea împărtășirii resurselor ne gândim la construirea unui mediu sigur, în care
membrii echipei să se simtă confortabil să adreseze întrebări sau să discute noi strategii de joc
cu colegii. Echipele care au construit un astfel de mediu sigur, au dat dovadă de performanțe mai
ridicate în ultimele studii de specialitate. Perfecționarea abilităților trebuie promovată de către
antrenor. Acesta trebuie să identifice care sunt abilitățile necesare pentru ca echipa să își atingă
obiectivul setat, iar aceste abilități trebuie exersate cu rigurozitate în antrenament. Antrenorul
trebuie să încurajeze o dezvoltare personală continuă a fiecărui membru al echipei. Nu în ultimul
rând pregătirea finală , pentru a fi una de succes, trebuie făcută tot la nivel de echipă. Echipa are
nevoie de timp, pentru a discuta strategiile, tacticile care le vor folosi în competiție, dar și temerile
fiecărui membru. Împreună echipa poate găsi noi idei de a-și îmbunătăți performanțele și își pot
oferi suport moral reciproc.

Deși există nenumărați factori care influențează performanța unei echipe este foarte important
modul în care aceasta este construită inițial și cum evoluează pe parcurs. Modul în care se
dezvoltă echipa este cu siguranță unul interactiv, motiv pentru care trebuie ținut cont de dinamica
echipei, de modul în care se dezvoltă relațiile în interiorul acesteia, de dezvoltarea și menținerea
coeziunii și de nivelul de încredere în eficiența echipei ca întreg.

ÎMPREUNĂ PUTEM CONSTRUI ECHIPE EFICIENT

„Să formezi o echipă este doar începutul, să rămâi împreună este progresul, să lucrezi
împreună este succesul”   Henry David Thoreau
Bull, S.J (2011) spune că ”spiritul de echipă apare în două moduri: de sinergie și de
confluență. În primul caz, vorbim despre energia creativă exprimată de un grup de indivizi a
căror forță și abilitate, ca întreg, este mai mare decât suma celor posedate de fiecare în parte.
În cel de-al doilea caz, este senzația de apartenență trăită de fiecare membru al echipei.”

O echipă sportivă este caracterizată de reciprocitate, de scop comun și activitate reciprocă

pentru țintă. Pentru activitatea cooperativă trebuie să cunoaștem acțiunile individuale legate
de atingerea scopului comun. Sportivii care nu se concentrează asupra scopului comun,
depășesc gradul de individualitate pentru servirea echipei, și prin urmare vor deteriora echipa.

Echipa se construieste pornind de la valorile comune ale membrilor acesteia

Dacă fiecare membru al echipei face ce vrea, va fi haos. Insă nici cealalta extrema nu este
eficientă: dacă fiecare membru al echipei se supune pasiv normelor echipei, vor crea o
comunitate fără structură. Între aceste două extreme se găsește dinamica dintre inițiativele
individuale și scopurile comune ale echipei. Este nevoie de timp pentru a transforma niste
individualitati de valoare intr-o echipă competitiva. În sportul de performanță antrenorii se
plâng deseori că atât conducerea clubului cât și mass-media nu au răbdarea necesară pentru a
forma o echipă armonizată. De aici apar și dificultățile intampinate in armonizarea echipelor
naționale, deoarece într- un timp relativ scurt, trebuie să se formeze o echipă din jucători
veniți de la diferite cluburi. Timpul comprimat devine un inamic cu care se lupta cei care se
ocupa de omogenizarea loturilor nationale, fiind obligati sa scoata intr-un timp record tot ce
au indivizii mai bun si sa armonizeze resursele acestora, intr-un spirit colectiv.
Mulți factori trebuie să fie luați în considerare la formarea echipei:

 motivația sportivilor

 scopurile echipei

 capacitățile de performanță a membrilor echipei

 preferințele speciale ale indivizilor

 numărul jucătorilor

 specificul cultural al sportivilor

 valorile individuale

De regulă se recomanda parcurgerea unui proces de dezvoltare, in patru stadii, astfel incat sa
putem forma o echipa competitiva (Tuckman 1965, Weinberg/Gould 1995). Chiar dacă durata
stadiilor diferă în funcție de tipurile echipelor și sporturilor, ordinea rămâne aceeasi.

Stadiul 1: Cunoașterea
În acest stadiu sportivii se cunosc. Acestia iși dau seama dacă au loc în echipă și  care este rolul
lor. Construiesc relații și contact cu ceilalți membrii ai echipei și cu antrenorul. Pentru a ajuta ca
relațiile dintre membrii echipei să fie cât mai bune, sunt potrivite antrenamentele de interacțiune
intensă și practică, discuțiile sau întâlnirile informative, unde membrii echipei pot afla lucruri
persoanele despre coechipieriÎn prima fază trebuie să fim atenți și la crearea unei atmosfere
bune, pentru a întări motivația sportivilor. Antrenorul la început prezintă regurile și treptat
așteptările lui față de jucători.

Stadiul 2: Confruntarea- faza conflictelor

În cel de-al doilea stadiu apar fercvent conflicte între membrii echipei, revoltă față de antrenori, de
regulile impuse in cadrul echipei. In aceasta faza apare lupta pentru gestionarea pozițiilor, pentru
stabilirea rolurilor in cadrul echipei. Antrenorul observă și comunică jucătorilor punctele forte și
slabe ale acestora și le traseaza rolurile in echipa. Astfel, membrii echipei își găsesc locul în
echipă, încep să accepte rolurile coechipierilor și încep să isi accepte fiecare pozitia in cadrul
echipei.

Stadiul 3: Confirmarea
Ostilitatea este înlocuita de solidaritate și cooperare.

Membrii echipei incep sa relationeze, ceea ce creste nivelul de satisfacție si gradul de coeziune al
echipei, iar scopurile personale se subordoneaza scopurilor echipei. Membrii echipei acceptă
pozițiile ocupate în echipă, acceptă și respectă pozițiile celorlalti coechipieri. Lucrează la
eficacitatea sarcinii de muncă. Acestia nu se mai luptă pentru o pozitie favorabila, ci își folosesc
energia ca să efectueze cât mai bine sarcinile  de lucru in echipă.

Stadiul 4: Performanța
Succesul devine obiectivul comun. Nemulțumirile, jignirile sunt puse pe plan secundar și
împreună luptă pentru a atinge performanța propusă. În acest stadiu este foarte important ca
antrenorul să ofere un feed-back pozitiv jucătorilor, toată lumea trebuie să simtă că face parte din
echipă și că este implicat in mod direct in obtinerea performantei echipei. Nimeni nu are voie să
simtă că este neglijat, iar spiritul colectiv trebuie sa primeze.

Cunoașterea acestor patru stadii reprezinta un real sprijin pentru antrenori. În fiecare stadiu se
impune luarea unor măsuri speciale ca să se obtina rezultate constructive. Implicarea cea mai
mare a antrenorului este in stadiul confruntarii. Antrenorul trebuie să rezolve conflictele cu mult
calm, răbdare, tact și profesionism pentru echipă. Acest stadiu este decisiv în stabilitateaechipei,
pe viitor, deoarece acordă securitate jucătorilor în privința rolurilor lor, reducând astfel temerile.
Aceasta etapa presupune un anumit timp de lucru.

Echipa este grupul care influențează în cea mai mare parte viața membrilor, a relațiilor si a
rezultatelor.

Psiholog sportiv Emoke Karikas

Bibliografie:psihologiasportului.ro

sportgsy1.ro

Stanescu Denis

Efs anul I