Fenomene psihosociale în sport

1. Grupul sportiv. Ce este un grup și ce este o echipă?

2. Caracteristicile grupului sportiv
3. Fazele formării grupurilor sportive
4. Conducerea grupului sportiv. Profilul liderului și stilurile de
conducere.
5. Dezvoltarea spiritului de echipă la sportiv.
6. Conflictul în cadrul grupului sportiv.

1. Grupul sportiv. Ce este un grup și ce este o echipă?

Grupul presupune două sau mai multe persoane care se influențează unele pe
altele prin intermediul interacțiunilor sociale. Orice grup implică existența a
cinci atribute:
-structură;
-interacțiune;
-coeziune;
-identitate socială;
-scopuri.
O echipă reprezintă un tip aparte de grup, în sensul că depășește pragul a ceea ce
înseamnă „unitate”, pentru fiecare dintre cele cinci caracteristici menționate anterior.
Un grup de prieteni care jogging se califică pentru trei (din cele cinci) atribute:
structură, interacțiune, coeziune. Ei vor fi văzuți însă ca o echipă atunci când își vor
stabili un scop comun(să alerge în cadrul unei competiții)și își vor alege un nume(o
identitate socială). Echipa este mai mult decât un grup de oameni care au scopuri și
obiective comune. Superioritatea echipei rezidă în faptul că aporturile individuale
sunt considerate complementare, acțiunea indivizilor este interdependentă și
coordonată, iar fiecare membru are un rol particular specificat.
Spectru larg de echipe:
 de cercetare (în universități);
 de producție(în afaceri);
 de profesori(în școli);
 de experți(în dezvoltarea organizațională).
Echipa sportivă, asemenea unei echipe de muncă, este un grup caracterizat prin
relații interumane, coeziune, implicare personală, efort de susținere(de declanșare și
de finalizare) și de abținere (autocontrol, stăpânire de sine) în vederea obținerii unui
rezultat comun. Atât în cazul sporturilor de echipă, cât și al sporturilor individuale
membrii interacționează și intervin în vederea îmbunătățirii funcționării echipei.
Team-building-ul presupune intervenția, printr-o serie de exerciții, tehnici, asupra
unor variabile precum comunicarea, cooperarea, încrederea, acceptarea celorlalți,
eficiența colectivă, aspecte considerate a spori coeziunea în interiorul grupului.
2. Caracteristicile grupului sportiv
Grupul sportiv constituie unitatea psihologică de bază a activității sportive. Ținând
seama de fenomenele psihosociale generate de grupul sportiv, apar evidente câteva
dintre caracteristicile acestuia:
 Volum mic, număr restrâns de membri, corespunzător specificului sportului;
 Caracterul primar al grupului sportiv unde relațiile membrilor sunt
directe, sportivii comunică fiecare cu fiecare într-un sistem liber.
 Formal (nespontan), creat cu un anumit scop. Grupul sportiv este un grup
organizat intenționat, care rămâne și se menține ca atare o perioadă destul de
lungă de timp, dar ai căror membri se schimbă permanent. Dintre motivele
care îl determină pe individ să intre într-un grup sportiv, putem spune că cel
mai important este dorința de a practica acel sport, interesul pentru
activitatea sportivă.
 Dinamica specifică. Membrii echipei fac parte din aceasta atâta timp cât pot
fi activi și eficienți. După 3-4 ani de activitate a membrilor săi, echipa
dobândește coeziune, dar ea nu durează mult din cauza schimbării de
generații.
 Compoziția grupului (vârstă, sex, statut social, interese)este dată de
totalitatea elementelor ce formează un colectiv și de modul lor de repartiție
în funcție de o serie de trăsături.
 Coeziunea grupului - este considerată ca fiind o condiție necesară pentru
apariția și acțiunea unor norme acceptate la nivelul grupului și integrarea
membrilor într-un „tot unitar”.
Toate aceste caracteristici se află într-o strânsă corelație, cu diferențe în
funcție de domeniul de activitate.
„Echipa”, ca și grup mic reprezintă unitatea psiho-socială în care se
manifestă o foarte mare parte din dinamica vieții sportive. Fiecare sport de
echipă are o structură specifică, determinată în întreaga sa dinamică.
Asemănând echipa cu grupul social mic, se poate spune că aceasta este o
parte a sistemului social. Integrarea grupului social mic în sistemul social
este determinată de tipul de activitate și de relațiile sociale ce se formează un
grup pe baza activității.
 3. Fazele formării grupurilor sportive
Grupul sportiv se constituie într-o instanţă critică pentru evoluţia fiecărui membru, în
acest cadru comparaţiile cu ceilalţi îl edifică pe individ asupra propriilor capacit ăţi şi
performanţe.
Etapele formării grupurilor sportive sunt:
1. Formarea – o perioadă de confuzie şi nesiguranţă în care fiecare învaţă despre
fiecare şi despre sarcina pe care o au de îndeplinit. Situaţia este adeseori
ambiguă(confuză) şi membrii devin conştienţi de dependenţa unora faţă de alţii.

2. Izbucnirea (storming) sau conflictul – o perioadă de conflicte privind sarcinile ce

trebuie rezolvate şi competiţia dintre membrii grupului pentru obţinerea unui
statut în interiorul lui. Confruntarea şi critica apar adeseori în acest stadiu.
Organizarea pe bază de roluri şi responsabilităţi este una din problemele acestui
moment.

3. Normarea – se stabilesc reguli implicite sau explicite care ajută la creşterea

coeziunii grupului şi a consensului în legătură cu sarcina.
Compromisul este adeseori necesar. Se recunoaşte interdependenţa, iar informaţiile şi
opiniile circulă liber între membrii grupului.
4.Funcţionarea – având o structură socială definitivată, grupul îşi canalizează energia
îndeplinirii sarcinii. Împlinirea, creativitatea şi asistenţa mutuală sunt temele
importante în acest stadiu.

5. Destrămarea – o echipă de tenis sau o grupă de studenţi are o existenţă finită în

timp şi se destramă după ce scopul pentru care a fost creată este
atins. În această fază sunt obişnuite ritualurile care afirmă succesele anterioare ale
grupului, cum sunt ceremoniile de premiere sau petrecerile de absolvire.