a.1.

4 Actiunea hidrogenului sulfurat (H2S) continut in special in retelele de

canalizare menajera si statiile de epurare , ca rezultat al transformarii sulfatilor si
proteinelor din apa, in conditii anaerobe, este convertit prin oxidare in acid
sulfuric, care reactioneaza in continuare cu hidroxidul de calciu din piatra de
ciment, cu formare de produsi sulfatici, puternici expansivi.

a.2 Actiunea acizilor organici

Acizii organici (acidul acetic, acidul formic, acidul lactic, etc.) reactioneaza cu
hidroxidul de calciu din matricea cimentului, conducand la formarea unor produsi
noi sub forma de saruri puternic solubile [Patras]’

a.3 Actiunea grasimilor si a uleiurilor minerale

Grasimile si uleiurile minerale ce contin acizi grasi, transforma hidroxidul de
calciu din piatra de ciment in produsi moi, denumiti saponati, usor eliminati prin
spalare din structura betonului.

a. Actiunea factorilor mediului inconjurator

Chiar si constructiile situate in aer liber pot fi expuse actiunii agresive a factorilor
de mediu.
Prezenta agentilor agresivi in mediul exterior constructiei, in anumite concentratii
si conditii de umiditate a aerului sau in prezenta apei, poate constitui in timp o
cauza importanta de degradare.
Actiunea mediului inconjurator asupra constructiilor este reprezentata prin factorii
de agresivitate continuti, precum:
h1 activitati umane si procese de munca desfasurate in vecinatatea constructiilor;
h2 actiunea bioxidului de carbon;
h3 actiunea aerului poluat din procese industriale de productie;
h4 actiunea aerului marin

h1. Activitati umane si procese de munca desfasurate in vecinatatea

constructiilor
Actiunea agresiva este determinate de efectul vibratiilor asupra constructiilor, ca
urmare a desfasurarii unor activitati umane si procese de munca, precum:
 concerte in aer liber amenajate in spatii delimitate de constructii;
 procese tehnologice generatoare de socuri, vibratii (baterea pilotilor
prefabricati, lucrari de demolare, derocare, sistematizare verticala, explozii,
etc.);
 circulatia rutiera
In functie de natura activitatilor si a proceselor tehnologice desfasurate, vibratiile
pot fi transmise prin aer (unde sonore) sau prin intermediul terenului natural sau
sistematizat sub forma unor unde de impact.
Efectul vibratiilor poate fi resimtit la nivelul constructiilor sau a terenului aferent
acestora.

h.2 Actiunea bioxidului de carbon

Prezenta in atmosfera a bioxidului de carbon si a apei, poate conduce in anumite
conditii la formarea acidului carbonic, care reactioneaza in continuare cu
hidroxidul de calciu din piatra de ciment, conform mecanismului prezentat la 2.2.5.
Procesul de carbonatare a betonului conduce in timp la depasivizarea stratului de
acoperire cu beton a armaturilor si implicit la distrugerea filmului pasiv de
protectie a acestora, conferit de alcalinitatea betonului, situatie in care procesul de
coroziune a armaturii poate incepe in prezenta oxigenului si a apei.

h.3 Actiunea aerului poluat din procese industriale de productie

In functie de natura agentului poluant si a materialelor ce intra in alcatuirea
elementelor de constructie, au loc procese chimice de degradare , a caror
intensitate si forma de manifestare este caracteristica factorului/factorilor de
agresivitate.
Sunt relevante in acest sens Fig.8.1si Fig. 9.1, care redau imaginile unor stalpi din
beton armat, ce apartin unei estacade exterioare de sustinere a conductelor
tehnologice din vecinatatea unor hale de productie cu emanatii de ioni de sulf si
clor [7].
 Fig. 8.1Aspect estacada situata intr-un mediu Fig. 9.1 Aspect estacada situata intr-un
inconjurator cu ioni de sulf mediu inconjurator cu ioni de clor

h.4 Actiunea aerului marin

Este specifica constructiilor situate in apropierea Marii Negre, unde se manifesta
asupra constructiilor, in prezenta umiditatii, actiunea coroziva a aerului salin.

b. Actiunile climatice
Acestea se datoreaza umiditatii, temperaturii, inghet- dezghetului, zapezii si
vantului, a caror actiune de natura fizica sau mecanica determina eforturi in
structura materialului sau constituie mecanisme de transport a agentilor agresivi in
structura materialului.

i.1 Umiditatea reprezinta o sursa de disconfort si degradare a elementelor de

constructie , prin:
- aparitia igrasiei si formarea mucegaiului;
- fenomenul de inghet-dezghet;
- favorizarea prin ascensiune capilara a mecanismelor de transport a
agentilor de agresivitate continuti in apa
-
i.2 Temperaturile pozitive sau negative, peste anumite valori, determina eforturi
interioare importante in structura elementelor de constructie, cu efecte negative
asupra caracteristicilor de rezistenta si deformabilitate.
i.3 Actiunea inghetului constituie o cauza importanta de degradare datorita
eforturilor unitare suplimentare generate de marirea de volum a apei cu aprox. 9%.
In general, actiunea inghetului determina patru fenomene fizice asupra materialelor
poroase , asa cum este si betonul utilizat pe scara larga in constructii, care pot fi
sintetizate astfel [1]:
 marirea volumului apei prin inghet determina stari de eforturi unitare
interioare si de deformatii suplimentare fata de cele datorate conditiilor
normale de exploatare, care pot determina aparitia fisurilor prin depasirea
capacitatii de deformatie la intindere a betonului, din eforturi unitare de
intindere, iar in timp, ciclurile inghet-dezghet conduc la deschiderea
fisurilor, formarea crapaturilor, exfolieri si desprinderi de material;
 scaderea temperaturii de inghet a apei din porii betonului cu diametrul mai
mic, datorita surplusului de energie a peretilor porilor, astfel ca apa va
ingheta mai intai in porii de diametrul mai mare si la o temperature mai
scazuta in porii de diametru mai mic;
 transformarea apei in gheata si evaporarea acesteea daca conditiile
ambientale si gradul de saturatie a betonului sunt favorabile;
 migrarea apei neinghetate din porii cu diametrul mai mic spre porii cu
diametrul mai mare in care inghetul s-a produs, sporind in acest fel volumul
lentilelor de gheata, respectiv a tensiunilor asupra peretilor porilor, cu
posibilitate sporita de fisurare a betonului.
Efectul degradarii betonului prin inghet este mai redus in prezenta porilor
artificiali cvasiinchisi in structura betonului, dispusi la distante mai mici,
asigurand astfel posibilitatea expansiunii apei, respectiv diminuarea efectului
daunator al inghetului.

i.3.1 Actiunea agentilor degivranti

In contextul agresiunii inghetului asupra structurii betonului se incadreaza si
actiunea agentilor degivranti ( ex. sarea sau produse pe baza de sare) aplicati
pe suprafetele de circulatie din beton in vederea topirii ghetii si/sau a zapezii.
Mecanismul de degradare a betonului se datoreaza in acest caz, urmatoarelor
fenomene ce au loc:
 scaderea brusca a temperaturii cu o viteza de 140C/minut, dupa aplicarea
agentului degivrant, fapt ce determina un puternic soc termic la nivelul
suprafetei betonului, cu generarea unei stari de eforturi si deformatii
interioare in masura sa conduca la fisurarea betonului pe o anumita
grosime;
  penetrarea agentilor degivranti in porii betonului umpluti cu apa se va
face mai greu in cazul porilor cu diametrul mai mic, astfel incat inghetul
apei depinde intr-o masura mai mica de diametrul porilor si in consecinta
apa va ingheta la aceeasi temperatura in toti porii;
 inghetarea la momentul t1 a unui strat de beton situat la suprafata, chiar
daca a sczut temperatur de inghet sub efectul agentilor degivranti;
 reducerea penetrarii in adancime a agentilor degivranti, respectiv
inghetarea la acelasi moment t1a unui strat de beton situat la o anumita
distanta pe grosimea betonului;
 scaderea temperaturii betonului poate face ca la momentul t2>t1 , sa
inghete un alt strat de beton situat intre cele care au inghetat la timpul t1,
avand ca efect fisurarea si expulzarea stratului de beton de la suprafata.
Prin urmare, prezenta agentilor degivranti face ca efectul inghetul asupra betonului
sa fie mai sever, sporind pericolul de coroziune a armaturii existente in masa
betonului.
Prezenta porilor interiori cvasiinchisi introdusi artificial in masa betonului reduc
efectul actiunii agentilor degivranti, alaturi de alti factori, precum compozitia si
varsta betonului, respectiv conditiile ambientale care sa asigure evaporarea unei
cantitati de apa inainte de a surveni inghetul .

i.4 Zapada si vantul constituie actiuni normale asupra constructiilor atunci cand
se manifesta la parametrii anticipati la proiectare sau pot reprezenta actiuni
suplimentare atunci cand se inregistreaza aglomerari de zapada sau rafale de vant
puternice.

j Actiunile exceptionale
Acestea reprezinta cauze importante de degradare datorita limitei de
cunoastere a parametrilor de manifestare si a urmarilor induse .
In aceasta categorie pot fi cuprinse:
- Actiunea seismica;
- Actiunea incendiilor;
- Inundatiile;
- Alunecarile de teren;
- Avalansele;
- Uraganele;
- Cedarile de reazeme;
- Exploziile
Actiunile exceptionale determina stari de eforturi si de deformatii importante in
elementele structurale ale constructiilor, putand conduce la inregistrarea unor
degradari semnificative, cu scoaterea partiala sau totala din exploatare, pana la
colaps.
Dintre acestea, actiunea seismica constituie cauza cea mai severa de degradare,
prin consecintele majore legate de gradul de afectare a sigurantei in exploatare ,
putand merge pana la colaps, cu pierderea de vieti omenesti si importante pierderi
de bunuri materiale.
Avand in vedere macrozonarea seismica a tarii in zone de hazard seismic, cu valori
semnificative ale acceleratiei de proiectare a terenului, se constata ca intreg
teritoriul este vulnerabil din punct de vedere seismic, si prin urmare reprezinta
cauza cea mai importanta si severa de degradare determinata de actiunile
exceptionale.

l Actiunea factorilor biologici

Patrunderea si dezvoltarea in fisurile existente in masa betonului, a lichenilor,
muschilor, radacinile plantelor si a arbustilor, poate determina o actiune mecanica
importanta prin fortele de despicare generate, care favorizeaza dezvoltarea
crapaturilor si deteriorarea in timp a betonului [1].
In acceasi masura se manifesta si prezenta vegetatiei care retine apa la suprafata
betonului, sporind riscul de degradare prin inghet, precum si actiunea
microorganismelor ce favorizeaza formarea acidului humic, cu efect distructiv
(prin spalare) asupra pietrei de ciment.
In unele situatii, prezenta vegetatiei asigura consumul oxigenului din atmosfera,
reducand procesul de difuzie a acestuia in beton si implicit participarea la
coroziunea electrolitica a armaturii [1].
Actiunea acidului sulfuric asupra hidroxidului de calciu, rezultat ca urmare a
transformarii prin oxigenare a hidrogenului sulfurat din retelele de canalizare,
fenomen descris la punctul a, subpunctul a.1.4 , reprezinta de asemenea o cauza
de degradare biologica a betonului.

m. Procesele interne din masa betonului

Expansiunea cimentului si actiunea bazelor asupra pietrei de ciment reprezinta
cauze interne importante de degradare ale betonului.
Expansiunea cimentului determina deformatii prin umflare (marire de volum) a
betonului dupa amestecarea cimentului cu apa, care se atenueaza relativ timpuru, la
valori de cca, 0,02%.
Umflarea timpurie a masei de beton proaspat, ca urmare a expansiunii cimentului
utilizat, genereaza depasirea capacitatii de deformatie a amestecului, respectiv
aparitia fisurilor, cu efecte negative asupra caracteristicilor mecanice si de
durabilitate a betonului intarit.
Coroziunea alcalina se manifesta prin actiunea bazelor asupra pietrei de ciment
si/sau asupra agregatelor ce contin bioxid de siliciu activ (SiO2 ).
In cazul actiunii bazelor, precum hidroxidul de sodiu (NaOH), asupra unor
compusi de hidratare a cimentului (hidrosilicatilor si hidroaluminatilor de calciu),
determina formarea unor produsi de reactie (hidrosilicati si hidroaluminati de
sodiu) de natura solubila, respectiv la degradarea prin dezagregare a betonului.
Incompatibilitatea agregate-ciment, respectiv reactiile alcalii – agregate se
datoreaza actiunii alcaliilor din ciment asupra agregatelor ce contin bioxid de
siliciu activ ( SiO2), cu formare de geluri silicioase ce sporesc volumul
componentei gelice din masa de beton, care se umlla in prezenta umiditatii,
determinand aparitia fisurilor de suprafata , respectiv degradarea betonului.
Din acest punct de vedere se va evita utilizarea la prepararea betoanelor a
agregatelor ce contin bioxid de siliciu activ.

2.2.1 Coroziunea armaturii

Coroziunea armaturii din elememtele din beton armat reprezinta o cauza
importanta de degradare a structurilor , cu consecinte semnificativa asupra
caracteristicilor de rezistenta si durabilitate a constructiilor.
Betonul prin compozitia produsilor de hidratare ai cimentului constituie un mediu
alcalin, ce asigura in conditii normale protectia armaturii impotriva coroziunii.
Mediul alcalin al betonului este asigurat atunci cand indicile de aciditate (pH) care
indica raportul dintre ionii de hidroniu (H+) si ionii de oxidril (OH -) este mai mare
decat 12 (pH>12).
Indicile de aciditate pH, reprezinta matematic logaritmul zecimal al concentratiei
ionilor de hidrogen cu semn schimbat si este raportat la indicele de aciditate pH al
apei curate, a carei valoare este 7, determinate astfel:
- 1 g ioni de hidroniu (H+) este continut intr-un dm3 de apa curata,
respectiv 107 l de apa;
- 1l de apa curata, va contine 10-7 g ioni de hidroniu ( H+) ;
- pH-ul unui litru de apa curata devine:
-(log 10-7) = -(-7) = 7 (3.1)
In aceasta abordare, o concentratie mai mare de ioni de hidroniu va fi continuta
intr-un numar mai mic de litri de apa (1g H+ va fi continut intr-n numar mai mic
de litri de apa curate), determinand astfel un caracter mai acid:
- (log 10-6, 10-5, ..) = (6, 5, …), (4.1)
Iar o concentratie mai scazuta de ioni de hidroniu va fi continuta intr-un numar mai
mare de litri de apa (1g H+ va fi continut intr-n numar mai mare de litri de apa
curata), determinand un caracter alcalin:
- (log 10-8, 10-9, ..) = (8, 9, …), (5.1)
In conditiile in care indicile de aciditate al betonului, este mai mare decat 12
(pH>12), la suprafata armaturii este favorizata formarea unui strat microscopic
de oxizi (CaO, Al2O3, Fe2O3), denumit film pasiv, care impiedica dizolvarea
fierului prin coroziune, chiar daca sunt indeplinite celelalte conditii de initiere a
procesului de coroziune a otelului.
Reducerea alcalinitatii betonului se poate produce prin carbonatare, prin
actiunea ionilor de clor si prin dizolvarea /spalarea de catre apa a alcaliilor din
piatra de ciment.
Daca alcalinitatea betonului la suprafata armaturii scade sub 9 sau concentratia
ionilor de clor depaseste o valoare critica, protectia armaturii este compromisa
prin distrugerea filmului pasiv, iar procesul de coroziune al armaturii poate
incepe in prezenta oxigenului si a apei, dupa urmatorul mecanism [1]:
Fe ----- Fe++ + 2e - : (6.1)
2e- +H2O +1/2O2 = 2(OH) - , (7.1)
iar dupa cateva stadia intermediare se formeaza rugina, dupa reactia:
4Fe + 3O2 = 2 Fe2O3 (8.1)
Relatia (1.1) reprezinta procesul anodic, iar relatiile (2.1) si (3.1) procesul
catodic.
Sugestiv, procesul de coroziune al armaturii este ilustrat in Fig. 10.1

Fig. 10.1 Ilustrarea mecanismului de coroziune a armaturii

In prezenta ionilor de clor, filmul pasiv de protectie al armaturii este distrus local,
iar procesul de coroziune al armaturii se produce dupa reactiile (6.1), (7.1), (8.1),
ionii de clor neparticipand in proces, avand doar rol de catalizator, fara a se
consuma.
In acest caz, procesul anodic se produce local, iar procesu catodic este extins pe
toata suprafata barei, determinand coroziunea patrunsa a armaturii, ilustrata
sugestiv in
Fig. 11.1.

Fig. 11.1 Ilustrarea mecanismului de coroziune patrunsa a armaturii

O parte din ionii de clor ce vin in contact cu betonul intra in reactie cu hidroxidul
de calciu, ramanand in produsii formati, iar alta parte se acumuleaza sub forma de
ioni liberi in apa din pori, accelerand reactiile de coroziune a armaturii.
Carbonatarea betonului sporeste riscul de coroziune al armaturii in prezenta ionilor
de clor.
Procesul de coroziune a betonului este de natura fizico-chimica, iar coroziunea
armaturii este un proces electro-chimic, care se produce numai in prezenta
simultana a apei si a oxigenului, iar produsul reactiei este rugina, care are un
volum teoretic de 6 ori mai mare decat a otelului [1].
Coroziunea in general reprezinta un factor important de degradare a structurilor
metalice si din beton armat, prin diminuarea semnificativa a capacitatii de
rezistenta si a caracteristicii de durabilitate.