LEGISLAȚIE, CONTABILITATE SI GESTIUNEA

CONSTRUCTIILOR
NOTE DE CURS

CURS 1 - Noțiuni recapitulative despre drept și legislație în construcții.

CURS 2 - 7 - Noțiuni privind legislația naționala in materie de construcții, respectiv:
avizarea si autorizarea executării construcțiilor, achiziția lucrărilor de
construcții, calitatea in construcții, recepția si punerea in funcțiune a
construcțiilor, urmărirea comportării in timp a construcțiilor, protecția
muncii si PSI in construcții.
CURS 8 - Definirea, prezentarea si gestionarea documentelor contabile si
justificative.

CURS 9 - Reprezentarea contabila a patrimoniului.

CURS 10 - Reguli privind imobilizările si stocurile.

CURS 11 - 12 - Elemente privind evaluarea construcțiilor; forme de evaluare utilizate

in construcții.

CURS 13 - 14 - Demolarea si post utilizarea construcțiilor. Gestiunea deșeurilor din

construcții.
 CURS 1

1.1. Introducere
Activitățile desfășurate de om în domeniul construcțiilor reprezintă una din
îndeletnicirile de bază și, totodată, una dintre cele mai vechi. Aceste preocupări au vizat atât
realizarea (proiectarea, execuția) cât și exploatarea unor construcții impuse de nevoile omului
în particular și ale societății în general.
Omul a creat permanent construcții, la început simple (amenajarea unor peșteri,
grote, cuiburi în copaci) și apoi mai complexe pe măsură ce au crescut nevoile de confort și
siguranță.
Ca urmare, acțiunea de edificare a construcțiilor, ca de altfel toate ramurile vieții
economice, sociale și politice, a cunoscut în decursul istoriei o puternică și continuă dezvoltare
și perfecționare. Construcțiile s-au dezvoltat în trei mari cicluri sau "valuri":
- primul val - societatea agricolă;
- al doilea val - societatea industrială;
- al treilea val - societatea informatizată;
Primul val este înregistrat la începuturile societății agricole când fiecare familie era
responsabilă pentru construirea spațiilor de locuit, a adăposturilor pentru animalele, a
magaziilor pentru păstrarea alimentelor, etc.
Profesia de constructor a apărut mai târziu, la începuturile istoriei scrise, atunci când
a crescut cererea de lucrări de construcții (în special temple, piramide, canale, etc.)
Al doilea val de dezvoltare socială, începând cu secolul XIX, a generat o nevoie urgentă
de construcții, în general de o arhitectură mai rar întâlnită până atunci, atât pentru producția
industrială cât și pentru necesitățile deservirii acesteia (locuințe, căi de comunicații, etc).
S-au perfecționat tehnicile de ventilație, încălzire termică și izolare fonică, s-au
introdus noi materiale și s-au elaborat noi soluții constructive. Se consideră că după al doilea
război mondial s-a construit în lume mai mult decât în orice perioadă anterioară.
Al treilea val al dezvoltării societății imprimă noi standarde în activitatea de construcții
prin perfecționarea instalațiilor aferente unei clădiri și subordonarea funcționării acestora
unui calculator care controlează pornirea și oprirea lor, utilizarea optimă a formelor de
energie în funcție de solicitări și variația prețului, controlul automat al iluminatului, sistemul
automat de pază, sistemul automat de prevenire și stingere a incendiilor, etc.
O astfel de construcție este numită în prezent "casă inteligentă".
Toate aceste etape succesive în dezvoltarea construcțiilor sunt strâns legate de
apariția și evoluția dreptului astfel încât, în prezent putem vorbi de o legislație în construcții
și instalații adaptată nevoilor societății contemporane dar aflată într-un proces continuu de
schimbare pentru a face față cerințelor viitoare.
1.2. Teoria generală a dreptului
Este cunoscut faptul că omul nu poate trăi decât în societate și că orice societate ori
colectivitate umană, în general, are nevoie de organizare, ordine și disciplină. În acest scop au
apărut și se dezvoltă anumite reguli de conduită, norme menite a organiza conviețuirea
oamenilor și de a armoniza și orienta într-un anumit mod și sens interesele lor.
În epoca comunei primitive, de înjghebare a primelor colectivități umane, în societățile
arhaice, concomitent cu primele forme de organizare în familie, gintă, trib, au apărut în mod
spontan și primele norme în forme rudimentare ce s-au impus treptat ca deprinderi, obiceiuri,
tradiții. În respectarea lor era interesată întreaga colectivitate, deoarece numai astfel ea
putea supraviețui. Aceste reguli incipiente de comportare aveau un caracter mistic, religios.
În timp, normele de conduită au evoluat și s-au perfecționat, adaptându-se stadiului
dezvoltării sociale la un anumit moment. Astfel au apărut primele legi scrise, majoritatea sub
forma unor colecții sau coduri cum ar fi: Codul lui Hammurabi (aproximativ 1750 î.Hr), Digesta
(Digestele) lui Iustinian – o colecție impresionantă de drept roman (530 - 533), Codul civil
francez realizat sub îndrumarea lui Napoleon Bonaparte, etc. din care s-au inspirat juriștii
moderni în realizarea sistemelor de drept contemporane.

1.2.1. Conceptul și definiția dreptului

Dreptul este definit ca un ansamblu de norme generale de conduită, instituite sau
recunoscute (sancționate) de stat, exprimând voința socială generală și care au ca scop
reglementarea relațiilor sociale în conformitate cu interesele fundamentale ale societății, iar
respectarea lor este garantată prin forța de constrângere a statului [1].
Statul este principala organizație politică a societății, constituită pe un teritoriu
delimitat, cu o populație proprie și o putere instituționalizată, având menirea să promoveze și
să garanteze interesele generale ale societății.
Statul se identifică și se remarcă prin trei elemente fundamentale:
- populația - constituie dimensiunea demografică, psihologică și spirituală a statului. Cei
ce locuiesc pe un teritoriu și sunt supuși aceleiași puteri pot avea față de această
putere ori calitatea de cetățean, de membru al statului respectiv ori calitatea de străin
(persoana având altă cetățenie decât cea a statului în care locuiește) ori pe cea de
apatrid. Dintre aceste trei categorii de persoane numai cetățenii se bucură de
deplinătatea drepturilor și a obligațiilor stabilite de stat;
- teritoriul - este dimensiunea materială a statului și cuprinde acea porțiune de pământ
și ape delimitată de hotare naturale sau convenționale pe care locuiește în mod
permanent poporul sau națiunea și asupra căruia se exercită puterea de stat [2];
- suveranitatea (puterea publică) – acel element de formă și caracter propriu statului.
Toți indivizii unui stat dețin o serie de drepturi și obligații corelative, determinate de o
putere supremă, unitară, care este tocmai subiectul ordinii juridice. Statul ordonă
comportamentul indivizilor, conferă sau limitează libertățile acestora, îi obligă și
sancționează pe toți cei ce nu se conformează. Dar, pentru aceasta, un stat trebuie să
fie suveran, adică, să nu fie dependent de un alt stat, caz în care nu poate acționa liber
în interesul general al poporului pe care-l reprezintă.
Statul de drept este acel stat în care puterea este deținută prin mijloace democratice,
există o Constituție care asigură egalitatea membrilor colectivității și toți cetățenii au obligația
să respecte legea.
 În statul de drept se stabilesc competențe clare pentru fiecare autoritate publică,
astfel încât substituirea unei autorități în locul alteia să fie exclusă din punct de vedere legal.

1.2.2. Norma juridică și trăsăturile ei

Norma juridică este o regulă socială obligatorie. În sistemul de drept ea reprezintă
celula de bază. Normele juridice sunt produsul vieții sociale, ele având caracter obligatoriu
numai pentru că sunt instituite sau recunoscute de puterea de stat.
În societatea contemporană, normele juridice reglementează cea mai mare parte a
relațiilor sociale, dar nu pot reglementa totul, fapt pentru care acestea se află în
interdependență, coexistă cu celelalte categorii de norme ce formează sistemul normativ
social.
Norma juridică se individualizează față de celelalte norme sociale existente în
comunitate prin mai multe elemente caracteristice, cum ar fi:
- caracterul general - regula respectivă nu are în vedere un caz anume ci toate cazurile
de același gen; de asemenea, norma juridică se aplică pe întreg teritoriul unui stat;
- caracterul tipic – norma prescrie un model de conduită pentru subiectele de drept; o
anumită conduită va fi licită sau ilicită în funcție de cum aceasta se conformează sau
nu normei juridice;
- caracterul impersonal - norma juridică nu se adresează unei persoane anume ci se
aplică tuturor persoanelor ce se află în condițiile determinate de lege, independent de
clasa lor socială;
- caracterul de repetabilitate și continuitate – în sensul că norma juridică nu precizează
de câte ori se aplică, ci în ce situații sau condiții, ea având în vedere un număr nelimitat
de cazuri;
- caracterul obligatoriu - orice normă socială este obligatorie, fie că este politică,
religioasă, morală sau tehnică, însă spre deosebire de acestea, norma juridică este
instituită sau recunoscută de puterea de stat, la nevoie, intervenind forța de
constrângere din partea autorităților statului.
Având în vedere toate aceste caractere, norma juridică poate fi definită ca fiind o
regulă de conduită generală, obligatorie și impersonală, impusă sau recunoscută de puterea
de stat în scopul asigurării ordinii sociale, a cărei respectare este asigurată la nevoie prin
intervenția forței de constrângere a statului.
Structura internă (logico-juridică) a unei norme de drept este formată din:
- ipoteza - este acea parte componentă a normei juridice care stabilește condițiile,
împrejurările, faptele, precum și categoria de subiecte la care urmează să se aplice
regula de conduită;
- dispoziția - acea parte a normei juridice care arată conduita de urmat în anumite
împrejurări date (în ipoteză); reprezintă conținutul normei;
 - sancțiunea - acea parte a normei juridice care stabilește urmările, consecințele
nerespectării conduitei impuse de norma juridică; se pot deosebi sancțiuni penale,
civile și administrative.

1.2.3. Clasificarea normelor juridice

Fiecare stat își stabilește denumirea actelor juridice normative și competența
organelor care le emit. Cea mai generală clasificare a actelor normative este cea care le
împarte în:
- legi;
- acte normative subordonate legii.
Legea este un act normativ cu valoare juridică superioară, adoptat de Parlament,
organul suprem al puterii de stat.
În categoria de legi intră:
- Constituția - ca lege fundamentală a unui stat;
- Codul - ca lege în care reglementările sunt sistematizate sub diverse forme.
La rândul lor, legile se clasifică în:
- legi constituționale sau fundamentale - Constituția are poziția principală (primară) în
ierarhia legilor și a celorlalte acte juridice normative, deoarece dispune de forță juridică
superioară față de toate acestea. Conținutul actelor juridice normative trebuie să fie în
conformitate cu prevederile Constituției.
- legi organice - adoptate, în baza importanței lor printr-o procedură mai pretențioasă,
care necesită obținerea unei majorități calificate în Parlament.
- legi ordinare - celelalte legi.
Actele juridice normative subordonate legii au denumiri și forme diferite în cadrul
sistemului de drept al fiecărui stat. în România, din categoria actelor normative subordonate
legii fac parte:
- hotărârile de Guvern - se emit pentru organizarea executării legilor;
- ordonanțele Guvernului - se emit în temeiul unei legi temporare de abilitare, în
condițiile delegării legislative, în domenii ce țin de legile ordinare. Ordonanțele sunt supuse
aprobării ulterioare prin lege;
- ordinele miniștrilor;
- hotărârile cu caracter normativ, ale organelor administrației locale.
Directiva este un tip de act legislativ, obligatoriu în ceea ce privește îndeplinirea
obiectivelor stipulate în cadrul său, dar care lasă o libertate a autorităților naționale în a
decide asupra tipului de măsură legală prin care să realizeze obiectivele impuse. Această
libertate de decizie este condiționată de principiile legale ale UE. În acest sens, transpunerea
se va realiza în anumite cazuri prin adoptarea de legi de către Parlament, hotărâri de guvern
sau ordine ministeriale.
Ca urmare, clasificare a normelor juridice poate fi făcută:
- după forța juridică - legi, decrete, hotărâri și ordonanțe ale Guvernului, ordine și
instrucțiuni ale miniștrilor, hotărâri și dispoziții ale consiliilor locale, etc. Forța juridică
cea mai mare aparține legilor, deoarece ele emană de la organul suprem al puterii de
stat - parlamentul. Legile pot fi fundamentale, organice, ordinare, extraordinare sau
excepționale. Celelalte acte normative se emit, de către organele competente, în baza
legii și cu respectarea integrală a acesteia.
În contextul anterior, se poate vorbi de o piramidă legislativă:
 CONSTITUȚIA
(element generator)
LEGISLAȚIA PRIMARĂ
- principii de bază
- ex.: legi emise de parlament
LEGISLAȚIE SECUNDARĂ
- reguli de aplicare, măsuri, norme, etc
- ex.: ordine, hotărâri, standarde emise de guvern,
ministere, institute de standardizare
LEGISLAȚIE TERȚIARĂ
- instrucțiuni propri emise de agenți economici

Un act normativ poate fi modificat numai printr-un alt act normativ de aceeași valoare
și cu aceeași forță juridică (o lege nu poate fi modificată, decât tot printr-o lege).
În principiu, un act normativ de valoare superioară poate să modifice un act normativ de
valoare inferioară.

- după conduita prescrisă:

o norme onerative - stabilesc obligația de a săvârși anumite acțiuni;
o norme prohibitive - interzic săvârșirea anumitor acțiuni;
o norme permisive - dau posibilitatea alegerii unei conduite de urmat.
- după criteriul ramurii de drept: norme de drept constituțional, de drept administrativ,
de drept civil, de drept penal, de drept comercial, de dreptul muncii, etc.
- după gradul lor de generalitate:
o norme generale;
o norme speciale;
o norme de excepție.

1.2.4. Acțiunea normelor juridice în timp

Acțiunea normei juridice în timp trebuie să fie analizată sub trei aspecte:
a) momentul intrării în vigoare;
b) perioada în care norma se află în vigoare;
c) ieșirea din vigoare.
a) intrarea în vigoare a normei juridice este legată de necesitatea aducerii ei la
cunoștința tuturor celor care trebuie să o respecte. Acest lucru se face prin publicarea actelor
normative într-o publicație oficială.
 În România, intrarea în vigoare a normei juridice are loc fie la data publicării ei în
Monitorul Oficial, fie la o dată stabilită în textul ei.
În practica socială s-a pus întrebarea ce se întâmplă în cazul în care o persoană nu a
avut cunoștință de intrarea în vigoare a unei reglementări juridice? În acest caz poate fi
invocată necunoașterea legii, poate fi absolvită persoana de sancțiunea prevăzută în lege?
Răspunsul este categoric nu, deoarece în drept a fost instituit un principiu potrivit căruia
nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. În cazul în care ar fi admisă necunoașterea legii,
s-ar ajunge la o stare de instabilitate juridică ce ar genera dezordine. De aceea, este general
admisă prezumția absolută a cunoașterii legii.
b) perioada în care norma se află în vigoare reprezintă perioada de timp în care norma
este activă și produce efecte juridice.
O normă juridică are drept obiectiv reglementarea relațiilor sociale viitoare, ceea ce
înseamnă că aceasta nu retroactivează, adică nu se aplică situațiilor care preced intrarea ei în
vigoare (principiul neretroactivității) și nici nu ultraactivează, adică nu se aplică situațiilor ivite
după ieșirea sa din vigoare (principiul neultraactivității).
Potrivit principiului neretroactivității, norma juridică nu poate și nu trebuie să producă
efecte juridice pentru trecut, ci numai pentru viitor. Există și excepții de la această regulă cum
ar fi prevederea expresă în lege că ea se aplică și unor fapte săvârșite anterior.
c) ieșirea din vigoare se poate realiza prin: ajungere la termen, abrogare și cădere în
desuetudine.
Abrogarea este cea mai întâlnită modalitate de ieșire din vigoare a normei juridice.
Abrogarea reprezintă cauza de încetare a acțiunii normei de drept ca urmare a intrării în
vigoare a unei norme noi. Abrogarea este: expresă și tacită.
Căderea în desuetudine – norma juridică, deși este în vigoare nu se mai aplică,
deoarece relațiile sociale care au generat apariția ei au dispărut. Această modalitate de
scoatere din vigoare a normei juridice este cunoscută și sub denumirea de perimare.

1.2.5. Acțiunea normei juridice în spațiu și asupra persoanelor

Norma juridică acționează asupra teritoriului unui stat, încadrându-se în limitele
acestui teritoriu. Totuși, dezvoltarea relațiilor internaționale, mai ales în condițiile extinderii
și adâncirea proceselor de integrare în Europa și în alte zone ale lumii, determină apariția unor
excepții de la exclusivitatea aplicării legilor țării respective pe teritoriul său.
Legile și celelalte acte normative se aplică în mod egal tuturor cetățenilor fără
deosebire de rasă, religie, naționalitate sau sex, cu excepțiile prevăzute expres de lege: norme
juridice aplicabile doar persoanelor fizice sau doar celor juridice, norme speciale (aplicabile
unor categorii aparte de cetățeni – studenți, militari, funcționari publici, etc), norme juridice
cu un caracter individual, care se aplică unei singure persoane, etc.
 1.3. Lista principalelor acte normative ce reglementează activitatea de
construcții și instalații
a) în domeniul urbanismului
- Legea nr. 50/1991, republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de
construcții;
- Ordinul nr. 839/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 50/1991;
- Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul;
- HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism.
b) în domeniul construcțiilor și instalațiilor
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale;
- HG nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în
construcții (regulamente privind: activitatea de metrologie în construcții;
conducerea și asigurarea calității în construcții; stabilirea categoriei de importanță
a construcțiilor, urmărirea comportării în exploatare, intervențiile în timp și post-
utilizarea construcțiilor; agrementul tehnic pentru produse, procedee și
echipamente noi în construcții; autorizarea și acreditarea laboratoarelor de
analize și încercări în construcții; certificarea de conformitate a calității produselor
folosite în construcții, etc.);
- HG nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare și expertizare
tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor;
- OG nr. 28/2008 privind întocmirea devizului general și a devizelor pe obiect pentru
construcții și instalații;
- HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de
construcții și instalații aferente acestora;
- HG nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care
se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu.
c) în domeniul administrației publice
- Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,
necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local;
- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu
modificările și completările ulterioare.
d) acte normative complementare
- Legea nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect;
- Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările
ulterioare;
- Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă;
- Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor;
- OG nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții – ISC;
- OUG nr. 41/2010 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcții;
- OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică;
- Ordinul nr. 130/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor
de securitate la incendiu.
1.4. Norme tehnice
 Normele sau prescripțiile tehnice sunt documente tehnice și economice pentru
construcții și instalații aferente construcțiilor. Ele stabilesc modul de rezolvare optimă și
unitară a problemelor care intervin în procesul de proiectare, execuție și recepție în
construcții, instalații și materiale pentru construcții și instalații.
Standardele sunt prescripții tehnice care conțin principii generale precum și date
experimentale verificate teoretic; standardele se aplică la materiale, elemente și părți de
construcții, instalații și alte dotări necesare construcțiilor și au o mare aplicabilitate pe plan
național.
Domeniul construcțiilor este unul deosebit de complex din punct de vedere al
standardizării. Există aproximativ 800 de standarde în acest domeniu, elaborate sau în curs
de elaborare.
La nivel internațional standardele sunt elaborate de către Organizația Internațională
da Standardizare (ISO), Comitetul European de Standardizare (CEN), iar în plan local, național
de către ASRO - Asociația de Standardizare din România.
Eurocodurile sunt un set de coduri structurale de proiectare pentru lucrări de
construcții și inginerie civilă care vor înlocui codurile naționale publicate de organisme de
standardizare naționale după o perioadă de coexistență.
Obiectivul principal al Eurocodurilor este să îmbunătățească competitivitatea
sectorului european de construcții, precum și a industriilor conexe, atât în interiorul Uniunii
Europene, cât și pe plan extern.
Există câteva diferențe între codurile de proiectare și regulile naționale/cerințele
autorităților publice, motiv pentru care se impune ca Eurocodurile să fie recunoscute în
legislația națională ca una din metodele prin care se respectă conformitatea.
Eurocodurile sunt compuse din 58 de standarde de proiectare care cuprind 10
domenii: bazele proiectării structurale, acțiuni asupra structurilor, proiectarea structurilor din
beton, din oțel, din oțel și beton compozit, din lemn, din zidărie și din aluminiu, împreună cu
proiectarea geotehnică și seismica.
Beneficii ale Eurocodurilor:
- facilitează o înțelegere comună a proiectării structurilor pentru proprietari, operatori
și consumatori, proiectanți, contractori și producători de materiale de construcții;
- facilitează schimbul de servicii de construcții între statele membre;
- oferă o bază comună în cercetarea și dezvoltarea din domeniul construcțiilor;
- permit dezvoltarea unor programe și software comune pentru proiectare;
- măresc competitivitatea sectorului de construcții. [3]
Normele interne sunt prescripții tehnice prin care se stabilesc date caracteristice
pentru produsele și elementele încă nestandardizate sau parțial reglementate prin standarde.
Normativele sunt prescripții tehnice care completează și detaliază standardele,
stabilind îndrumări și metode concrete de aplicare în proiectare și execuție. Normativele pot
fi experimentale, cu aplicare condiționată și definitive.
Instrucțiunile tehnice dau precizări suplimentare asupra prevederilor din standarde și
normative, mai ales pentru anumite probleme cu caracter restrâns.
Condițiile tehnice speciale sunt elaborate de către proiectanți pentru unele situații
deosebite, care, prin natura lor, necesita completări ale prescripțiilor tehnice cu aplicare
generală.
 Fișele tehnologice stabilesc modul de organizare și desfășurare a diferitelor procese
de lucru în timpul execuției construcțiilor, prin aplicarea celor mai eficiente metode.
Proiectele tip cuprind un ansamblu de piese scrise și desenate cu detaliile pentru
executarea unei construcții tipizate căreia urmează sa i se proiecteze numai fundațiile, pe
baza datelor reale ale terenului.
Cataloagele tip cuprind date și detalii pentru elemente de construcții prefabricate cu
precizarea caracteristicilor acestora (dimensiuni, alcătuire, capacitate portanta, etc.), precum
și detalierea modului de execuție.

1.5. Acte normative de bază privind proiectarea și executarea construcțiilor

Nr. INDICATIV STANDARD
1 SR EN 1990:2004
2 SR EN 1990:2004/A1:2006
SR EN
3 1990:2004/A1:2006/AC:2010
4 SR EN 1991-1-1:2004
5 SR EN 1991-1-1:2004/AC:2009
6 SR EN 1991-1-2:2004
7 SR EN 1991-1-2:2004/AC:2013
8 SR EN 1991-1-3:2005
9 SR EN 1991-1-3:2005/A1:2016
10 SR EN 1991-1-3:2005/AC:2009
11 SR EN 1991-1-4:2006
12 SR EN 1991-1-4:2006/A1:2010
13 SR EN 1991-1-4:2006/AC:2010
14 SR EN 1991-1-5:2004
15 SR EN 1991-1-5:2004/AC:2009
16 SR EN 1991-1-6:2005
17 SR EN 1991-1-6:2005/AC:2013
TITLU
Eurocod: Bazele proiectării structurilor
Eurocod: Bazele proiectării structurilor
Eurocod. Bazele proiectării structurilor
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale.
Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale.
Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări din exploatare pentru
construcţii
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-2: Acţiuni generale.
Acţiuni asupra structurilor expuse la foc
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-2: Acţiuni generale.
Acţiuni asupra structurilor expuse la foc
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-3: Acţiuni generale.
Încărcări date de zăpadă
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-3: Acţiuni generale.
Încărcări date de zăpadă
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-3: Acţiuni generale.
Încărcări date de zăpadă
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Acţiuni generale -
Acţiuni ale vântului
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Acţiuni generale -
Acţiuni ale vântului
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-4: Acţiuni generale -
Acţiuni ale vântului
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-5: Acţiuni generale -
Acţiuni termice
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-5: Acţiuni generale -
Acţiuni termice
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-6: Acţiuni generale.
Acţiuni pe durata execuţiei
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-6: Acţiuni generale.
Acţiuni pe durata execuţiei
 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-7: Acţiuni generale.
18 SR EN 1991-1-7:2007 Acţiuni accidentale
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-7: Acţiuni generale.
19 SR EN 1991-1-7:2007/A1:2014 Acţiuni accidentale
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-7: Acţiuni generale.
20 SR EN 1991-1-7:2007/AC:2010 Acţiuni accidentale
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 2: Acţiuni din trafic la
21 SR EN 1991-2:2004 poduri
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 2: Acţiuni din trafic la
22 SR EN 1991-2:2004/AC:2010 poduri
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 3: Acţiuni induse de
23 SR EN 1991-3:2007 poduri rulante şi maşini
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 3: Acţiuni induse de
24 SR EN 1991-3:2007/AC:2013 poduri rulante şi maşini

25 SR EN 1991-4:2006 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 4: Silozuri şi rezervoare

26 SR EN 1991-4:2006/AC:2013 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 4: Silozuri şi rezervoare

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli
27 SR EN 1992-1-1:2004 generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli
28 SR EN 1992-1-1:2004/A1:2014 generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli
29 SR EN 1992-1-1:2004/AC:2012 generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2: Reguli
30 SR EN 1992-1-2:2006 generale. Calculul comportării la foc
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2: Reguli
31 SR EN 1992-1-2:2006/AC:2008 generale. Calculul comportării la foc
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 2: Poduri de
32 SR EN 1992-2:2006 beton. Proiectare şi prevederi constructive
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 2: Poduri de
33 SR EN 1992-2:2006/AC:2008 beton. Proiectare şi prevederi constructive
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 3: Silozuri şi
34 SR EN 1992-3:2006 rezervoare
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-1: Reguli
35 SR EN 1993-1-1:2006 generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-1: Reguli
36 SR EN 1993-1-1:2006/A1:2014 generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-1: Reguli
37 SR EN 1993-1-1:2006/AC:2009 generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-10: Alegerea
38 SR EN 1993-1-10:2006 claselor de calitate a oţelului
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-10: Alegerea
39 SR EN 1993-1-10:2006/AC:2009 claselor de calitate a oţelului
 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-11: Proiectarea
40 SR EN 1993-1-11:2007 structurilor cu elemente întinse
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-11: Proiectarea
41 SR EN 1993-1-11:2007/AC:2009 structurilor cu elemente întinse
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-12: Reguli
suplimentare pentru aplicarea prevederilor standardului EN 1993 la
42 SR EN 1993-1-12:2007 mărci de oţel până la S 700
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-12: Reguli
suplimentare pentru aplicarea prevederilor standardului EN 1993 la
43 SR EN 1993-1-12:2007/AC:2009 mărci de oţel până la S 700
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-2: Reguli
44 SR EN 1993-1-2:2006 generale. Calculul structurilor la foc
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-2: Reguli
45 SR EN 1993-1-2:2006/AC:2009 generale. Calculul structurilor la foc
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-3: Reguli
generale. Reguli suplimentare pentru elemente structurale şi table
46 SR EN 1993-1-3:2007 formate la rece
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-3: Reguli
generale. Reguli suplimentare pentru elemente structurale şi table
47 SR EN 1993-1-3:2007/AC:2013 formate la rece
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-4: Reguli
generale. Reguli suplimentare pentru elemente structurale din
48 SR EN 1993-1-4:2007 oţeluri inoxidabile
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-4: Reguli
generale. Reguli suplimentare pentru elemente structurale din
49 SR EN 1993-1-4:2007/A1:2016 oţeluri inoxidabile
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-5: Elemente
50 SR EN 1993-1-5:2007 structurale din plăci plane solicitate în planul lor
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-5: Elemente
51 SR EN 1993-1-5:2007/AC:2009 structurale din plăci plane solicitate în planul lor
Eurocod 3. Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-6: Rezistenţa şi
52 SR EN 1993-1-6:2007 stabilitatea plăcilor curbe subţiri
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-6: Rezistenţa şi
53 SR EN 1993-1-6:2007/AC:2009 stabilitatea plăcilor curbe subţiri
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-7: Structuri din
54 SR EN 1993-1-7:2007 plăci plane solicitate la încărcări în afara planului
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-7: Structuri din
55 SR EN 1993-1-7:2007/AC:2009 plăci plane solicitate la încărcări în afara planului
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-8: Proiectarea
56 SR EN 1993-1-8:2006 îmbinărilor
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-8: Proiectarea
57 SR EN 1993-1-8:2006/AC:2010 îmbinărilor
58 SR EN 1993-1-9:2006 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-9: Oboseală
59 SR EN 1993-1-9:2006/AC:2009 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-9: Oboseala
60 SR EN 1993-2:2007 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 2: Poduri de oţel
61 SR EN 1993-2:2007/AC:2010 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 2: Poduri de oţel
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 3-1: Turnuri, piloni
62 SR EN 1993-3-1:2007 şi coşuri. Turnuri şi piloni
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 3-1: Turnuri, piloni
63 SR EN 1993-3-1:2007/AC:2010 şi coşuri. Turnuri şi piloni
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 3-2: Turnuri, piloni
64 SR EN 1993-3-2:2007 şi coşuri. Coşuri
65 SR EN 1993-4-1:2007 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-1: Silozuri
66 SR EN 1993-4-1:2007/AC:2009 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-1: Silozuri
67 SR EN 1993-4-2:2007 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-2: Rezervoare
68 SR EN 1993-4-2:2007/AC:2010 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-2: Rezervoare
69 SR EN 1993-4-3:2007 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-3: Conducte
70 SR EN 1993-4-3:2007/AC:2010 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 4-3: Conducte
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 5: Piloţi şi
71 SR EN 1993-5:2007 palplanşe
Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 5: Piloţi şi
72 SR EN 1993-5:2007/AC:2009 palplanşe
73 SR EN 1993-6:2007 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 6: Căi de rulare
74 SR EN 1993-6:2007/AC:2010 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 6: Căi de rulare
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton. Partea
75 SR EN 1994-1-1:2004 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton. Partea
76 SR EN 1994-1-1:2004/AC:2009 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton. Partea
77 SR EN 1994-1-2:2006 1-2: Reguli generale. Calculul structurilor la foc
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton. Partea
78 SR EN 1994-1-2:2006/A1:2014 1-2: Reguli generale. Calculul structurilor la foc
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton. Partea
79 SR EN 1994-1-2:2006/AC:2008 1-2: Reguli generale. Calculul structurilor la foc
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton. Partea
80 SR EN 1994-2:2006 2: Reguli generale şi reguli pentru poduri
Eurocod 4: Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton. Partea
81 SR EN 1994-2:2006/AC:2008 2: Reguli generale şi reguli pentru poduri
Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi.
82 SR EN 1995-1-1:2004 Reguli comune şi reguli pentru clădiri
Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi.
83 SR EN 1995-1-1:2004/A1:2008 Reguli comune şi reguli pentru clădiri
Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi.
84 SR EN 1995-1-1:2004/A2:2014 Reguli comune şi reguli pentru clădiri
Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-1: Generalităţi -
85 SR EN 1995-1-1:2004/AC:2006 Reguli comune şi reguli pentru clădiri
Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-2: Generalităţi.
86 SR EN 1995-1-2:2004 Calculul structurilor la foc
Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 1-2: Generalităţi.
87 SR EN 1995-1-2:2004/AC:2009 Calculul structurilor la foc
88 SR EN 1995-2:2005
89 SR EN 1996-1-1+A1:2013
90 SR EN 1996-1-2:2005
91 SR EN 1996-1-2:2005/AC:2012
92 SR EN 1996-2:2006
93 SR EN 1996-2:2006/AC:2010
94 SR EN 1996-3:2006
95 SR EN 1996-3:2006/AC:2010
96 SR EN 1997-1:2004
97 SR EN 1997-1:2004/A1:2013
98 SR EN 1997-1:2004/AC:2009
99 SR EN 1997-2:2007
100 SR EN 1997-2:2007/AC:2010
101 SR EN 1998-1:2004
102 SR EN 1998-1:2004/A1:2014
103 SR EN 1998-1:2004/AC:2010
104 SR EN 1998-2:2006
105 SR EN 1998-2:2006/A1:2009
106 SR EN 1998-2:2006/A2:2012
107 SR EN 1998-2:2006/AC:2010
108 SR EN 1998-3:2005
109 SR EN 1998-3:2005/AC:2013
110 SR EN 1998-4:2007
111 SR EN 1998-5:2004
Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn. Partea 2: Poduri
Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 1-1: Reguli
generale pentru construcţii de zidărie armată şi nearmată
Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 1-2: Reguli
generale. Calculul structurilor la foc
Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 1-2: Reguli
generale. Calculul structurilor la foc
Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 2: Proiectare,
alegere materiale şi execuţie zidărie
Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 2: Proiectare,
alegere materiale şi execuţie zidărie
Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 3: Metode de
calcul simplificate pentru construcţii de zidărie nearmată
Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 3: Metode de
calcul simplificate pentru construcţii de zidărie nearmată
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea şi
încercarea terenului
Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea şi
încercarea terenului
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 1: Reguli generale, acţiuni seismice şi reguli pentru clădiri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 1: Reguli generale, acţiuni seismice şi reguli pentru clădiri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 1: Reguli generale, acţiuni seismice şi reguli pentru clădiri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 2: Poduri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 2: Poduri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 2: Poduri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 2: Poduri
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 3: Evaluarea şi consolidarea construcţiilor
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 3: Evaluarea şi consolidarea construcţiilor
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 4: Silozuri, rezervoare şi conducte
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 5: Fundaţii, structuri de susţinere şi aspecte geotehnice

112 SR EN 1998-6:2005
113 SR EN 1999-1-1:2007
114 SR EN 1999-1-1:2007/A1:2009
115 SR EN 1999-1-1:2007/A2:2013
116 SR EN 1999-1-2:2007
117 SR EN 1999-1-2:2007/AC:2010
118 SR EN 1999-1-3:2007
119 SR EN 1999-1-3:2007/A1:2012
120 SR EN 1999-1-4:2007
121 SR EN 1999-1-4:2007/A1:2012
122 SR EN 1999-1-4:2007/AC:2010
123 SR EN 1999-1-5:2007
124 SR EN 1999-1-5:2007/AC:2010
Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur.
Partea 6: Turnuri, piloni şi coşuri
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-1: Reguli
generale
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-1: Reguli
generale
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-1: Reguli
generale
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-2: Calculul
structurilor la foc
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-2: Calculul
structurilor la foc
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-3: Structuri
care lucrează în regim de oboseală
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-3: Structuri
care lucrează în regim de oboseală
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-4: Structuri
din table formate la rece
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-4: Structuri
din table formate la rece
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-4: Structuri
din table formate la rece
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-5: Structuri
de plăci curbe subţiri
Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu. Partea 1-5: Structuri
cu plăci curbe subţiri

1.6. Amenajarea teritoriului și urbanismul

Articolul 1 din legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul
stipulează că “teritoriul Romaniei constituie spatiul necesar procesului de dezvoltare durabila
si este parte a avutiei nationale de care beneficiaza toti cetatenii tarii”. Ca urmare,
gestionarea spatiala a teritoriului tarii constituie o activitate obligatorie, continua si de
perspectiva, desfasurata in interesul colectivitatilor care il folosesc, in concordanta cu valorile
si aspiratiile societatii si cu cerintele integrarii in spatiul european.
Gestionarea se realizeaza prin intermediul amenajarii teritoriului si al urbanismului.
Activitatea de amenajare a teritoriului trebuie sa fie:
- globala, urmarind coordonarea diferitelor politici sectoriale intr-un ansamblu
integrat;
- functionala, trebuind sa tina seama de cadrul natural si construit bazat pe valori de
cultura si interese comune;
- prospectiva, trebuind sa analizeze tendintele de dezvoltare pe termen lung a
fenomenelor si interventiilor economice, ecologice, sociale si culturale si sa tina seama
de acestea in aplicare;
- democratica, asigurand participarea populatiei si a reprezentantilor ei politici la
adoptarea deciziilor.
 Urbanismul trebuie sa reprezinte o activitate:
- operationala, prin detalierea si delimitarea in teren a prevederilor planurilor de
amenajare a teritoriului;
- integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului
localitatilor;
- normativa, prin precizarea modalitatilor de utilizare a terenurilor, definirea
destinatiilor si gabaritelor de cladiri, inclusiv infrastructura, amenajari si plantatii.
Amenajarea teritoriului are ca scop armonizarea la nivelul intregului teritoriu a
politicilor economice, sociale, ecologice si culturale, stabilite la nivel national si local pentru
asigurarea echilibrului in dezvoltarea diferitelor zone ale tarii, urmarindu-se cresterea
coeziunii si eficientei relatiilor economice si sociale dintre acestea.
Obiectivele principale ale amenajarii teritoriului sunt urmatoarele:
- dezvoltarea economica si sociala echilibrata a regiunilor si zonelor, cu respectarea
specificului acestora;
- imbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane;
- gestionarea responsabila a resurselor naturale, cu protectia mediului si a peisajului
cultural;
- utilizarea rationala a teritoriului;
- conservarea si dezvoltarea diversitatii culturale.
Urbanismul are ca principal scop stimularea evolutiei complexe a localitatilor, prin
realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu si lung.
Activitatea de urbanism cuprinde toate localitatile tarii, organizate in retea, pe baza
ierarhizarii si distributiei echilibrate a acestora in teritoriu. Aplicarea obiectivelor are in vedere
intregul teritoriu administrativ al oraselor si comunelor sau zone din acestea.
Urbanismul urmareste stabilirea directiilor dezvoltarii spatiale a localitatilor urbane si
rurale, in acord cu potentialul acestora si cu aspiratiile locuitorilor.
Principalele obiective ale activitatii de urbanism sunt urmatoarele:
- imbunatatirea conditiilor de viata prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea
accesului la infrastructuri, servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii;
- crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, varstnicilor si
ale persoanelor cu handicap;
- utilizarea eficienta a terenurilor, in acord cu functiunile urbanistice adecvate;
extinderea controlata a zonelor construite;
- protejarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural construit si natural;
- asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat si plantat din toate localitatile urbane
si rurale;
- protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale.
Strategia de dezvoltare teritoriala, activitati de amenajare a teritoriului si de urbanism
urmarește principiile strategice privind:
- racordarea teritoriului national la reteaua europeana si intercontinentala a polilor de
dezvoltare si a coridoarelor de transport;
- dezvoltarea retelei de localitati si structurarea zonelor functionale urbane;
- promovarea solidaritatii urban-rural si dezvoltarea adecvata a diferitelor categorii de
teritorii;
- consolidarea si dezvoltarea retelei de legaturi interregionale;
- protejarea, promovarea si valorificarea patrimoniului natural si cultural.