CHARLES AUGUSTIN COULOMB

(1736-1805)
Biografie

Ilustrul savant şi inginer francez Charles Augustin Coulomb s-a născut la 14 iunie 1736 în Angoulême, un
orăşel din sud-vestul Franţei. Tatăl său, Henry Coulomb, era funcţionar guvernamental şi la scurt timp după
naştere Charles împreună cu familia au fost transferaţi cu domiciliul la Paris. Mama sa dorea ca fiul ei să
devină medic. În acest scop ea şi-a dat fiul la învăţătură la una din cele mai prestigioase şcoli ale timpului
său – Colegiul celor patru naţiuni, cunoscut mai mult sub numele de Colegiul Mazarini unde a primit o bună
educație la matematică, astronomie, chimie și botanică.

După absolvirea Colegiului, Charles a plecat la Montpellier unde era cu serviciul tatăl său. Aici a participat
la activităţile Societăţii ştiinţifice din localitate, unde a prezentat trei memorii la matematică şi tot 3 la
astronomie, acestea fiind înalt apreciată.
 In 1777 a inventat balanta de torsiune pentru a masura forta atractiei magnetice si electrice. Cu aceasta inventie Coulomb a putut formula
principiul cunoscut ca Legea lui Coulomb, care guverneaza interactiunea dintre sarcinile electrice. In 1779 Coulomb a publicat tratatul “ Teoria
masinilor simple “ o analiza a frecarii in mecanica. Dupa razboi Coulomb a revenit din pensie si a ajutat noul guvern in definirea unui sistem
metric pentru greutati si masuri. Joseph Priestley a demonstrat de asemenea ca o sarcina electrica se distribuie uniform pe suprafata unei sfere
goale metalice si ca nici o sarcina sau un camp electric de forte nu exista pe o astfel de sfera.

Balanta de torsiune este un dispozitiv care masoara fortele electrice, magnetice sau gravitationale foarte mici prin masurarea unghiului cu care
un brat se roteste inainte ca forta de reactiune de torsiune sa il aduce in echilibru.
Ea a fost intai proiectat de geologul englez John Michell si a fost imbunatatita de chimistul si fizicianul britanic Henry Cavendish. Aparatul a
fost reinventat de fizicianul francez Charles Augustin de Coulomb care l-a folosit pentru studiul atractiei campului electric si magnetic. 
O balanta de torsiune e formata din doua mici sfere, fiecare avand uzual o masa echivalenta cu 1g, atasata de capetele unei tije orizontale care e
suspendata la mijlocul sau printr-un fir subtire sau in experimentele mai recente printr-o fibra de cuart. Daca, de exemplu, doua sfere de plumb
mai mari sunt plasate astfel ca ele sa fie adiacente dar pe fetele opuse ale sferei mai mici, masa mai mica va fi atrasa de sfera mai mare
producand torsiunea firului de fibra. Unghiul de torsiune e masurat prin miscarea unui fascicul de lumina reflectat de tija pe o scala. Forta
gravitationala dintre cele doua mase diferite va fi astfel constatata.
 Legea lui Coulomb este o lege experimentală care afirmă că forţa de interacţie dintre două sarcini punctiforme acţionează de-a lungul
dreptei ce uneşte cele două sarcini este direct proporţională cu produsul sarcinilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele.
Forţa coulombiană este de atracţie dacă sarcinile sunt de semne contrare şi de respingere si numai dacă sarcinile sunt de acelaşi fel.
In 1785, Coulomb a găsit experimental relatia cantitativă care exprimă forţa de interacţiune, in funcţie de sarcinile electrice în prezenta si
de distanţa respectiva. El s-a servit de o balanţa de torsiune.
O detaliere mai amanuntita a balantei de torsiune ar fi urmatoarea: O bara izolantă, cat mai usoara, este suspendată cu un fir subţire. Ea
poarta, la un capăt, o mica sferă conductoare, iar la capatul opus e lipită o aripioară de hîrtie, care amortizează oscilaţiile si, totodată
echilibrează greutatea sferei. O a doua sferă, egală in diametru, este fixată rigid, pe un suport izolant, la nivelul primei şi la aceeaşi distanţă,
faţă de firul de suspensie al barei. Tot sistemul este introdus intr-un cilindru protector, de sticla, unde o substanţă higroscopică absoarbe
vaporii de apă, ca să asigure o cat mai bună izolare. 

In prima seriie de cercetări, se incarcă ambele sfere cu cate o sarcină electrică oarecare. Ele se atrag sau se resping si, cu ajutorul unghiului
de torsiune al firului, putem determina forţa de interacţiune.
Rezultatul experienţelor ne duce la concluzia ca aceasta forţă este invers proporţională cu pătratul distantei dintre centrele sferelor.
In a doua serie de cercetări, cele două sfere, prealabil electrizate, sunt descărcate treptat, prin atingere cu o a treia sferă izolată, de aceeaşi
mărime, dar neelectrizată. Prin atingeri succesive, se poate reduce sarcina oricăreia din sfere, întai la jumătate din valoarea initială, apoi la
un sfert si aşa mai departe.
 Răsucind capatul de sus al firului de suspensie, unghiul de torsiune respectiv ne permite iarăşi să calculăm forţa de interacţiune,
pentru diferitele valori ale sarcinilor.
Studiind interactiunile electrostatice, Coulomb a formulat urmatoarele concluzii:
1. - fortele de interactiune electrica sunt orientate pe directia dreptei determinate de pozitiile celor doua corpuri electrizate
(considerate punctiforme);
2 - valoarea acestor forte este proportionala cu produsul modulelor sarcinilor electrice ale celor doua corpuri si invers proportionala
cu patratul distantei dintre corpuri, fiind totodata dependenta de mediul in care se realizeaza interactiunea.
Dacă se studiază experimental un sistem format din două corpuri electrizate, situate la o distanţă mult mai mare decât dimensiunile lor
geometrice, se obţin următoarele informaţii referitoare la forţa de interacţiune :
1 - ea este proporţională cu cantitatea de electricitate a fiecăruia dintre corpuri
2 - mărimea forţei este invers proporţională cu pătratul distanţei dintre centrele corpurilor
3 - mărimea forţei depinde de natura mediu-lui în care sunt plasate corpurile
4 - forţa are direcţia dreptei ce uneşte centrele corpurilor
5 - forţa este de atracţie dacă sarcinile corpurilor au semne opuse, sau de respingere în caz contrar .
Fortele interactiunii electrice ce se manifesta intre doua corpuri electrizate, considerate punctiforme si in repaus (q1, q2), aflate la
distantar, au aceeasi valoare. Orientarea lor este corespunzatoare tipului de interactiune (atratie sau respingere), cele doua forte avand
sensuri contrare, potrivit principiului actiunilor reciproce.
 Meritele ştiinţifice ale lui Coulomb au fost apreciate la nivelul cuvenit de către umanitate. Legea
interacţiunii sarcinilor electrice punctiforme poartă numele de legea lui Coulomb, legile frecării
dintre corpurile solide sînt numite legile lui Amontons – Coulomb, în fizică s-au înrădăcinat
termenii interacţiune coulombiană, câmp coulombian, forţe coulombiene, potenţial coulombian.

În 1881, la Congresul mondial al electricienilor care s-a desfăşurat la Paris a fost luată decizia
unanimă de a acorda numele lui Coulomb unităţii de sarcină electrică. Astfel, Coulomb face parte
din pleiada de fizicieni al căror nume îl poartă legi şi unităţi ale mărimilor fizice.

Proiect realizat de Fînari Teodor, cl-XF