Campul electric si campul magnetic

 Campul electric
 Experimental s-a constatat că - în anumite condiţii, -
între anumite corpuri se manifestă interacţiuni care sunt
de altă natură decât cele mecanice. De asemenea s-a
constatat că asupra anumitor corpuri se manifestă
acţiuni pondero-motoare, atunci când ele sunt plasate în
medii având anumite caracteristici.
 Din punct de vedere istoric, prima observaţie care
vizează interacţiuni de natură electrică este legată de
fenomenul de electrizare prin frecare.
 Istoria fizicii consemnează, drept dată de referinţă, anul
600 î.e.n., an în care Thales din Milet foloseşte termenul
de electron (în limba greacă "elektron" însemnă
chihlimbar).
 Charles Augustin de Coulomb, fizician francez pioner în
teoria electricităţii, s-a născut în Angoulême. El a lucrat
ca inginer militar pentru Franţa în Indiile de Vest dar s-a
retras la Blois, Franţa în timpul Revoluţiei Franceze
pentru a continua cercetările în magnetism, frecare şi
electricitate. În 1777 a inventat balanţa de torsiune
pentru a măsura forţa atracţiei magnetice şi electrice. Cu
această invenţie Coulomb a putut formula principiul
cunoscut ca Legea lui Coulomb, care guvernează
interacţiunea dintre sarcinile electrice. În 1779 Coulomb
a publicat tratatul “ Teoria maşinilor simple “ o analiză a
frecării în mecanică. După război Coulomb a revenit din
pensie şi a ajutat noul guvern în definirea unui sistem
metric pentru greutăţi şi măsuri. Unitatea sarcinei
electrice, coulombul, a fost numită în onoarea lui.
Definitie si unitati de masura
 În fizică, prin cîmp electric se înţelege starea unei
regiuni a spaţiului manifestată prin proprietatea că un
mic corp încărcat electric plasat în această regiune este
supus acţiunii unei forţe care nu s-ar exercita dacă
corpul nu ar fi încărcat.
 Unitatea de măsură a cîmpului electric este N/C (newton
pe coulomb). Această unitate este echivalentă cu V/m
(volt pe metru). Matematic, cîmpul electric este un cîmp
tridimensional de vectori.
 Conceptul de cîmp electric a fost introdus de Michael
Faraday.
Exemple de campuri electrice
 Un exemplu elementar este cîmpul electric produs de o
sarcină punctiformă. Intensitatea acestui cîmp electric
este direct proporţională cu mărimea sarcinii care
generează cîmpul şi descreşte invers proporţional cu
pătratul distanţei de la aceasta.
 Linia de câmp caracterizează distribuţia spaţială a
câmpului electric. Linia de câmp este o curbă la care
vectorul intensitate a câmpului electric este tangent în
fiecare punct. Linia de câmp are sensul vectorului
intensitate a câmpului electric, adică cel în care s-ar
deplasa un corp punctiform, cu sarcină pozitivă, lăsat
liber în câmp.
Cîmpul produs de două sarcini punctiforme, egale ca
mărime dar de semn contrar. Punctul roşu reprezintă
sarcina pozitivă, iar cel verde sarcina negativă
In practica:

Sarcinile electrice punctiforme pot fi cele

ale unor ioni moleculari (de exemplu
lipidici) aflati in constitutia membranelor
celulare; sau pot fi sarcini electrice ale
electronilor eliberati din atomi (sau
molecule) prin fenomene de electrizare
statica – creind o sarcina spatiala ce
inconjoara obiectele electrizate
Legea lui Coulomb

Forţa de interacţiune electrică dintre

două corpuri punctiforme este direct
proporţională cu produsul sarcinilor şi
invers proporţională cu pătratul distanţei
dintre ele.

♦ Sarcinile q1 şi q2 au semne algebrice,

de aceea forţa poate fi pozitivă sau
negativă (respingere sau atracţie).

♦ Sarcinile electrice de acelaşi semn se

resping, sarcinile electrice se semne
diferite se atrag.
e0= permitivitatea vidului, er =
permitivitatea relativă a mediului
Un alt exemplu de cîmp electric este spaţiul dintre două
plăci metalice paralele între care se aplică o tensiune.

 Dacă plăcile metalice au o

întindere infinită (în două
dimensiuni), atunci cîmpul electric
dintre ele este uniform, are
intensitatea E egală cu
 E=U/d
 (U: tensiunea aplicată; d: distanţa
dintre plăci), orientarea
perpendiculară pe plăci şi sensul
de la placa pozitivă la cea
negativă.
 Un mic corp încărcat electric
pozitiv plasat între cele două plăci
va fi supus unei forţe electrice
orientate spre placa negativă.
Energia câmpului electric dintre armăturile unui
condensator

 Unitatea de măsură pentru

tensiune, ca şi pentru
potenţial, este voltul.
 La încărcarea unui
condensator, pentru
aducerea sarcinilor electrice
pe fiecare armătură, este
necesară efectuarea de
lucru mecanic de către o
sursă de energie exterioară.
Condensatorul încărcat are
o energie W, egală cu lucrul
mecanic efectuat pentru
încărcarea lui.
Intensitatea câmpului electric
 Câmpul electric este forma de existenţă
a materiei din jurul corpurilor electrizate,
care se manifestă prin acţiuni asupra
corpurilor cu sarcină electrică. Câmpul
electric produs de o sarcină în repaus
este constant în timp şi se numeşte câmp
electrostatic.
 Mărimea fizică vectorială egală cu
raportul dintre forţa cu care acţionează
câmpul asupra unui corp de probă şi
sarcina electrică q a corpului de probă
se numeşte intensitate a câmpului
electric.
 Intensitatea câmpului electric
caracterizează câmpul, sarcina care
generează câmpul electrostatic. Forţa
cu care aceasta acţionează asupra
sarcinii q este :
 Potenţialul electric
 Diferenţa de
potenţial electric VM–VN
dintre două puncte M şi
N, sau tensiunea
electrică UMN dintre
cele două puncte, este
egală cu lucrul mecanic
efectuat pentru
deplasarea unui corp
încărcat între cele două
puncte şi sarcina
electrică a corpului.

Potenţialul electric într-un punct este o mărime fizică

scalară, egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat
pentru deplasarea unui corp de probă încărcat, din acel
punct în punctul de referinţă arbitrar ales, şi sarcina acelui
corp. Lucrul mecanic al câmpului electric este dat de
formula
 Câmpul magnetic

 Apariţia şi existenţa unui câmp magnetic se constată

experimental în următoarele situaţii:
 - în vecinătatea conductoarelor parcurse de curent
continuu sau alternativ;
 - în vecinătatea magneţilor permanenţi sau a corpurilor
magnetizate;
 - în vecinătatea circuitelor electrice în care are loc
variaţia în timp a câmpului electric toate aceste cazuri
fiind consecinte ale faptului ca orice sarcina electrica
în miscare (curent electric) constituie o sursa de câmp
magnetic.
 Prezenta câmpului magnetic într-un loc în spatiu poate
fi descoperita dupa fortele, cu care acesta
interactioneaza asupra unui conductor parcurs de
curent sau asupra unui ac magnetic introdus în acest
loc.
generalizare
Generalizand vom spune ca un câmpul
magnetic se manifestă prin acţiuni
ponderomotoare (cupluri şi forţe)
asupra:
- particulelor încărcate cu sarcină
electrică aflate în mişcare într-un câmp
magnetic;
- conductoarelor parcurse de curent
electric de conducţie;
- corpurilor magnetizate.
 La începutul secolului XIX s-a stabilit ca
interactioneaza între ele si sarcinile în miscare,
adica curentii electrici. Curentii electrici paraleli
se atrag, iar curentii antiparaleli se resping. S-a
constatat ca actiunea unui curent asupra altuia
de asemenea se transmite prin spatiu cu o
viteza finita. Forta de interactiune magnetica
difera prin natura sa de cea coulombiana.
Purtatorul acestei interactiuni este o forma a
materiei numita câmp magnetic, iar însasi
interactiunea este numita interactiune magnetica
Campul Magnetic

Exemple de campuri magnetice

Campul magnetic este o forma

de existenta a materiei, care
se manifesta prin actiunea
asupra acului magnetic sau
asupra conductoarelor
parcurse de curent electric.

Campul magnetic se pote

descrie si caracteriza calitativ
cu ajutorul liniilor de camp
magnetic.
Campul Magnetic

Forma si distributia liniilor de camp

magnetic in spatiu depind de:
-sursa care creeaza campul
magnetic;
-omogenitatea mediului in care
se afla sursa.

Totalitatea liniilor de camp magnetic formeaza

spectrul campului magnetic.

Prin conventie: sensul liniilor de camp magnetic este

indicat de polul nord al acului magnetic, tangent la acea
linie de cimp.Sensul liniilor de camp magnetic din jurul unui
conductor parcurs de curent electric este dat de regula
burghiului.
Campul Magnetic

Magnetii naturali
prezinta intotdeauna
doi poli inseparabili (N
si S)
 Cel mai puternic magnet din lume
 Recordul mondial în ceea ce priveşte cel mai puternic magnet din lume, a
fost doborât de National High Magnetic Field Laboratory, Florida State
University, a cărui cercetători şi ingineri au reuşit să termine la sfârşitul lunii
decembrie testele magnetului care creează un câmp de 36 Tesla, cel mai
înalt câmp magnetic produs până acum. Recordul era deţinut de Grenoble
High Magnetic Field Laboratory din Franţa cu un câmp de 35 Tesla.
Magnetul (de fapt un electromagnet care foloseste electricitate pentru a
crea câmpuri extrem de înalte) este un upgrade al unuia existent cu o
putere mai mică.
 Plăci circulare din cupru marcate cu găuri pentru răcire, între ele cu
izolatori care respectă acelaşi tipar, sunt stivuite în aşa fel încât să formeze
o bobină.
 Bobinei îi este aplicată o tensiune iar trecerea curentului formează în
centrul acesteia un cîmp magnetic, în acest caz de 36 Tesla, deşi timp de
câţiva ani cercetătorii nu reuşiseră să treacă de 35 Tesla.
 Creşterea câmpului magnetic s-a putut realiza prin îmbunătăţirea acestui
tipar al stivuirii fără sa fie nevoie măcar să crească puterea de alimentare
de 20 megawaţi. Comparativ, magnetul de la Grenoble atinge 35 Tesla
folosind 22,5 megawaţi.
Magnetul va fi folosit în special pentru cercetări în domeniul fizicii,
magnetism şi ştiinţa materialelor.
Explicarea producerii câmpului magnetic

 Fenomenul se bazează pe analogia dintre câmpul magnetic al

unei mici spire parcurse de curent şi cel produs de curenţii
atomici, care sunt asimilaţi, la nivele microscopice, cu rotaţiile
electronilor în jurul nucleelor atomice. Această ipoteză a fost
emisă de Ampere şi confirmată ulterior de fizica moderna.

 Generalizare:
 Câmpul magnetic este o mărime fizică vectorială ce caracterizează
spaţiul din vecinătatea unui magnet, electromagnet sau a unei
sarcini electrice în mişcare.
 Acest câmp vectorial se manifestă prin forţele care acţionează
asupra unei sarcini electrice în mişcare (forţă Lorentz), asupra
diverselor materiale (paramagnetice, diamagnetice sau
feromagnetice după caz).
 Mărimea care măsoară interacţiunea dintre câmp magnetic şi un
material se numeşte susceptibilitate magnetică.
 Câmpul magnetic şi câmpul electric sunt cele două componente ale
câmpului electromagnetic. Prin variaţia lor, cele două câmpuri se
influenţează reciproc şi astfel undele electrice şi magnetice se pot
propaga liber în spaţiu sub formă de unde electromagnetice.
 În 1820 fizicienii J. Biot si F. Savart au efectuat
cercetari asupra câmpurilor magnetice generate în
aer de curenti de diferite forme.
 Ei au stabilit ca inductia câmpului magnetic al unui
conductor parcurs de curent într-un punct din spatiu
este proportionala cu intensitatea curentului si
depinde de forma si dimensiunile conductorului,
precum si de pozitia acelui punct fata de conductor.
 Savantul francez P. Laplace, analizând rezultatele
experimentale obtinute de catre Biot si Savart, a
stabilit ca inductia câmpului magnetic generat de
orice conductor parcurs de curent poate fi
reprezentata ca o suma vectoriala (o suprapunere) a
inductiilor câmpurilor generate de diferite portiuni
elementare ale conductorului.
Campul Magnetic

Campul magnetic pentru un fir conductor parcurs de curent

electric

Campul magnetic in
jurul unui fir
conductor parcurs
de curent
electriceste format
din cercuri
concentrice cu
centrul pe conductor,
fiind amplasat intr-un
plan perpendicular
pe conductor.
  În cazul unui conductor liniar aflat in vid
(sau in aer), infinit de lung, parcurs de un
curent electric cu intensitatea I , inducţia
magnetică într-un punct situat la distanţa
 0i r de conductor, în vid, are modulul B
B  direcţia : perpendiculară pe planul
2r
determinat de conductor si punct ;
 sensul : sensul de rotaţie al unui burghiu
drept care înaintează în sensul
curentului electric .
 Liniile de câmp sunt cercuri concentrice
cu conductorul , aflate în plane
perpendiculare pe acesta

0 este permeabilitatea magnetică a

vidului;
H
0  4 107
m
  La trecerea unui curent electric
printr-un conductor liniar aflat
intr-un mediu oarecare, se
generează, la fel, în jurul
acestuia un câmp magnetic de-a
lungul întregului conductor, care
are liniile de câmp circulare,
concentrice cu conductorul.
Vectorul inducţie magnetică este
orientat tangent la linia de câmp
iar sensul se obţine cu regula
burghiului, şurubului, sau a
mâinii drepte. daca
permeabilitatea magnetica este
diferita de cea a vidului (sau
aerului) in formula apare:
0r
Campul Magnetic

Campul magnetic al unei spire parcurse de curent

electric

 Campul magnetic al
unei spire (conductor
circular) parcurse de
curent electric este
format din doua
campuri magnetice
generate de fiecare
parte a spirei .

 Liniile de camp
magnetic se dispun
precum zalele unui
lant.
 Un conductor circular,
parcurs de un curent
electric, va genera un câmp
magnetic atât în interiorul
spirei cât şi în afara ei.
 De obicei se ia în
consideraţie numai
intensitatea câmpului
magnetic din centrul spirei,
calculându-se cu formula (*):
 unde R este raza spirei
parcursă de curentul electric
de intensitate I.
 Direcţia câmpului este
perpendiculară pe spiră iar
sensul liniilor de câmp
magnetic este stabilit cu
ajutorul regulii burghiului
sau a mâinii drepte.
Câmpul magnetic produs de o spiră circulară intr-
un punct oarecare
Se consideră un conductor închis,
constituit dintr-un conductor
filiform, parcurs de curentul i.
Câmpul magnetic produs de acesta
într-un punct exterior oarecare P
poate fi determinat pe baza relaţiei
lui Biot – Savart – Laplace.
Vectorul H este perpendicular (vezi
produsul vectorial a doi vectori) pe
dS şi R , respectiv pe planul
haşurat din figură.
Se translează H în punctul M’
.Vectorul are două componente:
 - în planul spirei (perpendiculare pe
Oz), care se anulează două câte
două pentru elementele de spiră
diametral opuse;
 în lungul axei Oz, nenule
Campul Magnetic

Campul magnetic al unui solenoid parcurs de curent electric

Solenoid=bobina parcursa de curent electric care se

comporta ca un magnet bara.

Campul magnetic este in interiorul solenoidului parcurs de

curent electric format din linii paralele si echidistante, ceea
ce inseamna ca este un camp magnetic uniform.
 Un sistem de spire paralele, parcurse de
un curent electric, astfel încât diametrul
spirelor să fie mai mare decât grosimea
grupului de spire, se numeşte
multiplicator, încât câmpul magnetic este
o multiplicare a câmpului creat de o
singură spiră:

 Un sistem de spire paralele parcurse de

curent electric, încât lungimea grupului
este mai mare decât diametrul acestora,
formează un solenoid denumit şi bobină
sau self. Câmpul magnetic creat este
asemănător cu cel creat de un magnet
permanent sub formă de bară.
 Liniile de câmp au circuit închis, încât în
interior ele sunt paralele, inducţia
câmpului magnetic creat în interior este
dată de relaţia \unde l reprezintă
lungimea bobinei iar N numărul de spire.
Sensul liniilor de câmp magnetic din
interiorul bobinei este obţinut cu ajutorul
regulii burghiului sau a mâinii drepte.
Câmpurile magnetice, folosite pentru administrarea țintită a
medicamentelor

 Câmpurile magnetice pot fi folosite pentru a

direcționa nanoparticulele încărcate cu
medicamente la nivelul stenturilor metalice din
vasele de sânge, unde pot elibera substanța
activă și preveni obstrucția vasculară
 Stenturile sunt dispozitive metalice folosite
pentru tratarea bolii coronariene aterosclerotice,
acționând prin menținerea deschisă a arterelor
coronare stenozate; unele dintre ele sunt
căptușite cu un strat de medicamente pentru
prevenirea formării de trombi.
 Nanoparticulele sunt particule
microscopice, cu dimensiuni de ordinul
nanometrilor (de 1 milion de ori mai mici
decât 1 mm), care au devenit recent un
punct de atracție pentru comunitatea
științifică medicală
 În studiul condus de Dr. Robert J. Levy,
cercetătorii au implantat stenturi carotidiene
la animale de laborator și le-au injectat
nanoparticule impregnate cu oxid de fier,
care poate fi ușor dirijat cu ajutorul unui
câmp magnetic. După producerea unui
câmp magnetic uniform în jurul șoarecilor
timp de 5 minute (care a magnetizat
stenturile și nanoparticulele), un număr
mare de nanoparticule s-a oprit în circulație
la nivelul arterelor carotide și a eliberat
substanța activă care împiedică formarea
de trombi. Astfel, folosirea câmpului
magnetic pentru a concentra medicamentul
a dovedit rezultate superioare față de
terapia convențională.