CURSUL 3

NUMERE NATURALE

Se notează cu N = {0, 1, 2, ... n, ...} mulțimea numerelor naturale. Pe mulțimea N vom defini
următoarea relație:
Relația de ordine naturală pe N
Fie a și b două numere naturale. Spunem că a este mai mic decât b și scriem a < b, dacă există
u  N, u  0 astfel încât a + u = b.

Teorema 1. Oricare ar fi două numere naturale a și b una și numai una din relațiile următoare
este adevărată:
a < b, a = b, b < a.
Vom introduce pe N relația binară „  ” (mai mic sau egal) prin:
a ≤ b ⇔ a < b sau a = b.

Relația binară „  ” este reflexivă, antisimetrică și tranzitivă:

(1) a  a, a  N (reflexivă);
(2) a  b și b  a  a = b (antisimetrică);
(3) a  b și b  c  a  c (tranzitivă).
Așadar cuplul (N,  ) este o multime ordonată iar relația „  ” se numește relație de ordine
naturală. Din teorema 1 rezultă că orice două numere naturale a și b sunt comparabile.
Cu alte cuvinte, (N,  ) este o mulțime total ordonată. Mai mult, (N,  ) este o mulțime bine
ordonată: orice parte nevidă a lui N conține un cel mai mic număr. Mai precis, are loc următoarea
teoremă:
Teorema 2. Dacă A este o mulțime nevidă de numere naturale, atunci există a  A astfel încât
a  x, x  A .

Elementul a  A cu proprietatea a  x, x  A se numește cel mai mic număr al lui A.

Adunarea
Oricare ar fi două numere naturale a, b există și este unic determinat un număr natural s, numit
suma numerelor a și b. Notăm:
s=a+b
 Operația prin care se obține suma a două numere naturale se numește adunarea numerlor
naturale.
Proprietăți:
(1) (a + b) + c = a + (b + c), a, b, c  N (asociativă);

(2) a + b = b + a a, b  N (comutativă);

(3) a + 0 = 0 + a = a a  N (0 element neutru);

Diferența
Oricare ar fi două numere naturale a și b, a  b există și este unic determinat un număr natural
d, numit diferența numerelor a și b. Notăm:
d=a-b
Observație. Operația prin care se obține diferența a două numere naturale se numește scădere.
Scăderea nu este asociativă și nici comutativă. Termenii diferenței: a, b se numesc descăzut,
respectiv scăzător.

Înmulțirea
Oricare ar fi două numere naturale a, b există și este unic determinat un număr natural p, numit
produsul numerelor a și b. Notăm:
p=aˑb
Operația prin care se obține produsul a două numere naturale se numește înmulțirea numerelor
naturale.
Proprietăți:
(1) (a ˑ b) ˑ c = a ˑ (b ˑ c), a, b, c  N (asociativă);

(2) a ˑ b = b ˑ a a, b  N (comutativă);

(3) a ˑ 1 = 1ˑ a = a a  N (1 element neutru);

(4) a ˑ (b + c) = a ˑ b + a ˑ c, a ˑ (b - c) = a ˑ b - a ˑ c, a, b, c  N (distributivitatea

înmulțirii față de adunare și scădere);
(5) a ˑ b = 0 ⇔ a = 0 sau b = 0.

(6) a ˑ 0 = 0 ˑ a = 0.

Împărțirea
Teorema împărțirii cu rest. Fie b  N, b  0 . Atunci oricare ar fi a  N, există q, r  N unic
determinați, astfel încât
a = bq + r , r  b.
 Observație. a, b, q și r se numesc deîmpărțit, împărțitor, cât și rest. Împărțirea este o
scădere repetată. Operația prin care se obține câtul și restul a două numere naturale se numește
împărțire.
Exemplu. 17 = 5 ˑ 3 + 2 sau 17 - 5 = 12, 12 - 5 = 7, 7 - 5 =2 deoarece avem 3 scăderi repetate,
câtul împărțirii egal cu 3 iar ultima diferență este restul, adică 2.

Ridicarea la putere cu exponent natural

Fie numerele naturale a și n, n  2. Numim puterea a n-a numărului a, produsul:
a n = a  a  ...  a .
Observație. a se numește baza puterii iar n exponentul ei. Să reținem că a0 = 1, a1 = a, iar 00
nu are sens.

Proprietăți:
(1) am ˑ an = am+n ;
(2) am : an = am-n ;
(3) (am)n = amˑn ;
(4) (a ˑ b)m = am ˑ bm;
(5) (a : b)m = am : bm;

Relația de divizibilitate pe N
Fie a și b două numere naturale. Spunem că b divide a, și scriem b | a dacă există c  N astfel
încât a = bc. Dacă b | a se mai spune că a este multiplu de b sau că a se divide prin b.
Relația binară „|” astfel definită pe N are următoarele proprietăți:
(1) a | a, a N (reflexivă);
(2) a | b și b | a  a = b; (antisimetrică);
(3) a | b și b | c  a | c (tranzitivă);
n
(4) b | ai  b | a x ,
i =1
i i xi  N, 1≤ i ≤ n;

Fie a un număr natural. Se notează cu Da mulțimea divizorilor lui a și cu Ma mulțimea multiplilor

lui a. De exemplu:
D12 = {1, 2, 3, 4, 6, 12} iar M2 = {0, 2, 4, 6, 8, ...}.
 Criterii de divizibilitate

Criteriul de divizibilitate cu 2. Un număr natural este divizibil cu 2 dacă și numai dacă ultima
cifră a sa este număr par.

a1a2 ....an  2  an {0, 2, 4, 6, 8}

Criteriul de divizibilitate cu 5. Un număr natural este divizibil cu 5 dacă și numai dacă ultima
cifră este 0 sau 5.

a1a2 ....an 5  an {0, 5}

Criteriul de divizibilitate cu 10. Un număr natural este divizibil cu 10 dacă și numai dacă ultima
cifră a sa este 0.

a1a2 ....an  10  an {0}

Criteriul de divizibilitate cu 3. Un număr natural este divizibil cu 3 dacă și numai dacă suma
cifrelor sale este divizibilă cu 3.

a1a2 ....an  3  a1 + a2 + ... + an 3

Criteriul de divizibilitate cu 9. Un număr natural este divizibil cu 9 dacă și numai dacă suma
cifrelor sale este divizibilă cu 9.

a1a2 ....an  9  a1 + a2 + ... + an 9

Un număr natural p >1 se numește prim dacă: p | ab  p | a sau p | b.
Șirul numerelor prime: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, .....
Un număr natural p >1 se numește ireductibil dacă: d | p  d = 1 sau d = p.
Un număr natural p >1 care nu este ireductibil se numește reductibil.

Lemă Fie a un număr natural, a >1. Atunci următoarele afirmații sunt echivalente:
(1) a este reductibil;
(2) există b, c  N astfel încât a = b∙c, 1< b < a și 1< c < a.

Teorema 3. Fie p  N, p >1. Atunci următoarele afirmații sunt echivalente:

(1) p este prim;
(2) p este ireductibil.
Teorema fundamentală a aritmeticii Orice număr natural a > 1 poate fi descompus ca produs
finit de numere prime, adică a = p11  p2 2  ... pn n unde p1, p2, ... pn sunt numere prime iar

1 , 2 , ... n  N.
 Cel mai mare divizor comun
Fie a și b două numere naturale. Un număr natural d se numește cel mai mare divizor comun
(c.m.m.d.c) al lui a și b dacă îndeplinește condițiile:
(1) d | a și d | b;
(2) dacă d’ | a și d’ | b atunci d’ | d.
Cel mai mare divizor comun al numerelor a și b se notează d = (a, b).

Observație. Pentru a determina cel mai mare divizor comun al numerelor a și b se procedează
astfel:
(1) se descompun numerele în factori primi;
(2) se iau factorii primi comuni, o singură dată, la puterea cea mai mică și se înmulțesc
între ei.
Exemplu. 120 = 23 ˑ3ˑ5 și 84 = 22 ˑ3ˑ7  (120, 84) = 22 ˑ3= 12.
Două numere naturale a, b pentru care (a, b) = 1 se numesc prime între ele.

Lemă Fie a, b, q, r numere naturale astfel încât a = bq + r . Atunci (a, b) există dacă și numai
dacă (b, r) există și avem (a, b) = (b, r).

Teorema 4. Oricare ar fi a, b  N c.m.m.d.c al lui a și b există.

Demonstrație. Dacă b | a atunci (a, b) există și (a, b) = b. Dacă b nu divide a, conform teoremei
împărțirii cu rest există q0 ,r0  N astfel încât

a = bq0 + r0 , r0  b0 .

Aplicând din nou teoremei împărțirii cu rest există q1 ,r1  N astfel încât
b = r0 q1 + r1 , r1  r0 .

Vom aplica succesiv teorema împărțirii cu rest atât timp cât restul împărțirii este diferit de zero.
Afirmăm că există n ≥ 0 astfel încât rn  0 și rn +1 = 0, deci

rn − 2 = rn −1qn + rn , rn  rn −1.

și
rn −1 = rn qn +1 + 0.

Cum rn | 0 rezultă că există (rn , 0) = rn . Aplicând succesiv lema anterioară rezultă că

rn = (rn , 0) = (rn −1 , rn ) = ... = (b, r0 ) = (a, b).
Observație. Șirul de împărțiri succesive din teorema anterioară poartă numele de algoritmul lui
Euclid pentru a și b. Ultimul rest diferit de zero din algoritmul lui Euclid este c.m.m.d.c al lui a și
b, adică (a, b) = rn .

Exemplu. Fie numerele naturale 120 și 84.

120 = 84ˑ1+36;
84 = 36ˑ2+12;
36 = 12ˑ3+0;
C.m.m.d.c este ultimul rest nenul, adică (120, 84) = 12.

Teorema 5. C.m.m.d.c al numerelor naturale are proprietățile:

(1) ((a, b), c) = (a, (b, c)) a, b, c  N;
(2) (a, b) = 1, (a, c) = 1  (a, bc) =1;
(3) a | bc și (a, b) = 1  a | c;
(4) a | c, b | c și (a, b) =1  ab | c.

Cel mai mic multiplu comun

Fie a și b două numere naturale. Un număr natural m se numește cel mai mic multiplu comun
(c.m.m.m.c) al lui a și b dacă îndeplinește condițiile:
(1) a | m și b | m;
(2) dacă a | m’ și b | m’ atunci m | m’.
Cel mai mic multiplu comun al numerelor a și b se notează m = [a, b] .
Observație. Pentru a determina cel mai mic multiplu comun al numerelor a și b se procedează
astfel:
(1) se descompun numerele în factori primi;
(2) se iau factorii primi comuni și necomuni, o singură dată, la puterea cea mai mare și se
înmulțesc între ei.
Exemplu. 120 = 23 ˑ3ˑ5 și 84 = 22 ˑ3ˑ7  [120, 84] = 23 ˑ3ˑ5ˑ7 = 840.

Proprietate. Fie a și b două numere naturale. Atunci are loc relația:

aˑb = (a, b)ˑ[a, b]

Exemplu. 120ˑ84 = (120, 84)ˑ[120, 84]  120ˑ84 = 12ˑ840.