Curs 6

Operaţii cu numere naturale; proprietăţi.

6.1.Introducerea adunării numerelor naturale
Fie A și B două mulțimi finite disjuncte (card A = a, card B = b). Deoarece A și B sunt
mulțimi finite, atunci a și b sunt numere naturale, deci putem defini operațiile cu numere
naturale plecând de la operațiile cu cardinale.
Observație: | A ∪ B|=|A|+|B|−| A ∩ B|. Dacă mulțimile sunt disjuncte, | A ∩ B|=0, deci
| A ∪ B|=|A|+|B|
6.2.Proprietățile adunării numerelor naturale:
1. Comutativitatea: a+ b=b+a , ∀ a , b ∈ N (similar comutativității reuniunii
A  B = B  A)
2. Asociativitatea: a+ ( b+c )= ( a+b )+ c , ∀ a , b , c ∈ N (similar asociativității reuniunii
(A  B)  C = A  (B  C)).
3. 0 este element neutru la „+”: 0+ a=a+0=a , ∀ a∈ N (similar reuniunii cu mulțimea
vidă A  =  A = A)
Exemplul 6.2.1. Demonstrarea intuitivă a proprietățior adunării:
talerul stâng = membrul stâng
talerul drept = membrul drept
2 seturi (câte unul pentru fiecare membru)

balanță a b c
Comutativitatea: Așezăm cubul a pe talerul din stânga și cubul b pe celălalt taler și observăm
că balanța se dezechilibrează. Așezăm pe talerul din dreapta întâi cubul b și apoi cubul a și
observăm că balanța se echilibrează.
Elementele adunării (termenii adunării T1 și T2): T1 + T2 = S (suma)
6.3.Scăderea numerelor naturale
Scăderea este o operație aritmetică (dar nu algebrică) și se introduce pe baza adunării, este
procesul matematic invers adunării, prin care se determină diferenţa a două numere. Este
notată folosind semnul minus: ” ”. Numerele cu care se operează se numesc termenii
scăderii, (primul descăzut și al doilea scăzător), iar rezultatul se numește rest sau diferență.
Scăderea este operația inversă adunării întrucât diferenţa adunată cu scăzătorul trebuie să dea
un număr egal cu descăzutul.
a-b=a+(-b)
a + b = x x – a = b
D–S=RS+R=D
Această legătură între adunare și scădere ne permite să facem proba adunării prin scădere și
proba scăderii prin adunare.
Suportul intuitiv care este folosit în introducerea scăderii este diferența între o mulțime și o
submulțime a sa: A  X, B = CXA (X \ A = B) card (X \ A) = card B  x – a = b.
X

CXA
A
După predarea noțiunii de scădere, se explică aflarea termenului necunoscut prin operația de
scădere: T1 = S-T2.
Probele adunării:
 1. Prin adunare, folosind comutativitatea: T1 + T2 = S
2. Prin scădere: T1 = S - T2 sau T2 = S - T1
Scăderea: D – S = R (D – descăzut, S-scăzător, R-rest/diferență)
Probele scăderii:
1. Prin adunare: D = S + R
2. Prin scădere: S = D – R
Problema 6.3.1.
Fie numerelen1=1 a5 b ,n 2=41 c 7 ,n 3=6 d 86, astfel încât n1 +n 2=n3 . Aflați numerele .
Rezolvare:
Se scriu unele sub altele, astfel :
1 a 5 b+¿
41 c 7
6 d 86
și se calculează cu algoritmul adunării cunoscut, adunând pe coloană cifrele de același ordin.
 Adunăm cifrele unităților fără trecere peste ordin: b+ 7=6 ( F )pentru că b este cifră.
 Adunăm cifrele unităților cu trecere peste ordin
b+ 7=1 6 ⇒ b=9 ( A ) , pentrucă 9 e cifră ,deci reținem o zece și adunămcu o unitate la cifra zecilor .
 Adunăm cifrele zecilor :1+5+ c=8 ⇒ c=2 ( A ) pentru că 2 este cifră.
 Dacă adunămcifrele sutelor ,deocamdată nu obținem nimic ,deci vomaduna
cifrele miilor :1+ 4=6 ( F ) , așadar astaînseamnă că suma cifrelor sutelor a fost
cu trecere peste ordin ,deci 1+1+4=6 ( A ) , decireținem o sută și adunăm cu o unitate la cifra sutelor
.
 Adunăm cifrele sutelor⇒ a+1=10+ d ⇒a=9+ d ⇒ d=0 , a=9( A) pentru că 9 este cifră.
n1= 1959; n2=4127
Verificare: 1959+ 4127=6086
Observația 6.3.1. În textul unei probleme, expresia „cu atât mai mult” poate să aibă
semnificație de a) adunare; b) scădere. Pentru a stabili care este operația ce trebuie făcută,
comparăm cele două informații și concluzionăm dacă informația pe care trebuie să o aflăm
este mai mare sau mai mică. În cazul în care este mai mare, facem operația de adunare, în
cazul în care este mai mică, facem scădere.
Exemplul 6.3.1.
a) Maria și Irina au timbre. Maria are 10 timbre, adică cu 7 mai multe decât Irina. Câte are
Irina?
Rezolvare :10-7=3 timbre are Irina.
b) Matei are 15 mașini. Dacă el are cu 7 mașini mai multe decât Doru, află câte mașini are
Doru?
c) Maria are 4 timbre, Ana are 10 timbre. Cu câte timbre are Ana mai multe decât Maria?
d) Maria are cu 7 timbre mai multe decât Ana. Știind că Maria are 10 timbre, află câte are
Ana.
e) Numărul 10 este cu 5 mai mare decât al număr. Află al doilea număr.
6.1.Înmulțirea numerelor naturale-noțiuni elementare
Definiția 6.1.1. Fiea, b∈ N , b ≠ 0. A înmulți pe a cu b înseamnă să adunăm a termeni egali cu
b. Dacă b = 0, atunci, prin definiție, a× 0 = 0 (o sumă cu a termeni egali cu 0 este tot 0). Dacă
a=0 atunci, prin definiție, a× 0 = 0 (nu putem defini o sumă cu 0 termeni).
Rezultatul înmulțirii se numește produs, iar numerele care se înmulțesc (a și b) se numesc
factorii produsului.
Produsul numerelor a și b se notează a ∙ b, sau a × b.
a × b = b + b + ……… + b (de a ori câte b)
 a termeni sau de a ori termenul b
Putem citi ”a înmulțit cu b (a ori b) înseamnă b luat de a ori”.

Elementele înmulțirii: , - numerele care se înmulțesc se numesc factori;

- produsul este rezultatul înmulțirii.
Observația 6.1.1. Putem defini produsul factorilor a și b (a  b) ca fiind o sumă de a termeni
egali cu b. În acest caz putem citi ”a înmulțit cu b (a ori i) înseamnă de a ori câte b” sau ” b
luat de a ori”.
6.2. Proprietăţile înmulțirii numerelor naturale
1.Comutativitatea: a × b = b × a, ∀ a, b∈ N
2.Asociativitatea: a × b × c = (a × b) × c, ∀ a, b, c ∈ N
3.Elementul neutru: a × 1 = 1×a=a, ∀ a ∈ N
4.Distributivitatea înmulţiriifaţă de adunare: a× (b + c) =a× b + a× c , ∀ a, b, c ∈ N
5. 0 este element absorbant la înmulțire: 0×a=a×0=0, ∀ a ∈ N
Observația6.2.1. Dacă citim relaţia de la dreapta la stânga, avem regula factorului comun:
a × b + a× c = a× (b + c), ∀ a, b, c ∈ N (Observație: în paranteză totdeauna avem același
număr de termeni ca în primul membru al egalității)
6.Distributivitatea înmulţiriifaţă de scădere: a × (b – c) = a ×b – a × c
Demonstrația se face prin proba scăderii: a × (b – c) + ac = a (b – c+ c) = a × b
Dacă citim relaţia de la dreapta la stânga, avem regula factorului comun:
a × b - a× c +a = a× (b – c+1), ∀ a, b, c ∈ N (Observație: în paranteză totdeauna avem același
număr de termeni ca în primul membru al egalității)
Exemplu de scoatere a factorului comun a: a ×b - a× c +a = a× (b – c+1), ∀ a, b, c ∈ N
6.3. Sensurile înmulțirii numerelor naturale:
1. Adunare repetată ca:
a. acțiune repetată: Mâncăm 2 mere pe zi. Câte mere mâncăm într-o săptămână? De 7 ori câte
2 mere: 7∙2=14
b. reuniune repetată: Mama face 4 prăjituri cu câte 3 bomboane fiecare. 4∙3
2. Produs cartezian/nr. de asociații: Maria are 3 bluze și 2 fuste. In câte moduri poate ea să se
îmbrace?
B1 F1
B2 F2
B3
Avem de 3 ori câte 2 săgeți! 3x2 (mnemotehnică) sunt 3∙2= 6 posibilități.
3. Comparare multiplicativă: “de atâtea ori mai mult/ de atâtea ori mai puțin”.
Andrei are 4 mere și are de trei ori mai puține decât Bogdan. Câte mere are Bogdan?
(Gândim rezolvarea problemei în funcție de context: Dacă Andrei are de trei ori mai puține
mere decît Bogdan, atunci Bogdan are de trei ori mai multe mere decât Andrei, ca să obțin
mai mult, trebuie să fac operația de înmulțire).
4. Dispunere dreptunghiulară așezare într-o configurare geometrică: Intr-o clasă sunt 3
rânduri a câte 6 bănci. (Am de treioricâte șase bănci=3×6 ).
6.4. Introducerea înmulțirii se poate realiza prin 3 modalități folosind:

1. adunarea repetată de termeni egali (de aori câte b): a× ⏟

b=b+...+ b
de a ori

2. produs cartezian: (produs cartezian)

B1 F1

B2 F2

B3
3. dispunerea dreptunghiulară (de câte ori apare pe o linie/coloană același produs)
6.5. Probleme propuse
Problema 6.5.1. Să se afle numerele naturale diferite de zero pentru care suma şi produsul lor
sunt egale între ele.
Rezolvare:
Fie a, b numerele căutate.
Metoda I.
a+b=a×b, ∀ a,b ∈ N *
a×b=a+b
ab-a-b=0
a(b-1)-b=0 (vreau să-l scriu pe -b în funcție de b-1 și atunci folosesc -b=(–b+1)-1=-(b-1)-1)
a(b-1)-(b-1)-1=0
a(b-1)-(b-1)=1
(b-1)(a-1)=1,
a, b numere naturale nenule, deci și a-1, b-1 numere naturale nenule cu produsul lor egal cu
1, deci a-1 și b-1 pot fi doar 1.
Metoda a II-a
Avem
a ⋅b=a+ b ⇔ a ⋅b−a−b=0 ⇔ ab−a−b+1=1 ⇔ a ( b−1 )−( b−1 )=1 ⇔ ⇔ ( a−1 ) ( b−1 )=1⇔ ( a−1 ) ( b−1 )=1
, a, b numere naturale nenule, deci și a-1, b-1 numere naturale nenule cu produsul lor egal cu
1, deci a-1 și b-1 pot fi doar 1.

Metoda a III-a
 a ⋅b=a+ b

Deoarece numerele naturale diferite de zero (a și b pot fi 1,2,3…9,10,11…..), deduce că

a ⋅b ≠ 0 ⇒ a ≥1 şi b ≥ 1⇒ a−1 ≥ 0 , b−1 ≥ 0
produsul numerelor naturale a–1 şi b–1 este 1 numai pentru a – 1 = b – 1 = 1, de unde a=b=2.

6.6. Produs de mai mulți factori. Puteri de numere reale. Operații cu puteri
6.6.1. Puterea unui număr natural
Putem defini acum ridicarea la putere a unui număr natural ca fiind un produs de factori
egali:
am = a × a × a a …… × a, ∀ a, m ∈ N , a ≠ 0. Dacă a = 0 și m ≠ 0, 0m = 0, ∀ m ∈ N *
m factori (a înmulțit cu a de m ori)
(a=baza puterii, b=exponentul puterii).
6.6.2. Proprietățile puterilor numerelor naturale
am× an = am+n; ∀ a, m, n ∈ N , a ≠ 0
am× an = am–n; ∀ a, m, n ∈ N , a ≠ 0, m ≥ n
[(a)m]n = am∙n; ∀ a, m, n ∈ N , a ≠ 0
6.7. Împărțirea numerelor naturale, cu împărțitorul nenul
6.7.1. Împărțirea exactă (sau fără rest)
Împărţirea poate fi introdusă ca operaţie inversă a înmulţirii: a ×b = c, decic : a = b sau
c : b = a, dacă a, b sunt nenuli.
Împărţirea nu se poate efectua întotdeauna: dacă a, sau b sunt zero, împărțirea lui c la 0 nu are
sens (împărțitorul trebuie să fie diferit de zero).
6.7.1.2. Sensurile împărțirii exacte
1)Împărțire prin cuprindere

Prin analogie cu definiția dată înmulțirii, a× b =⏟ , ∀ a, b ∈ N , a,b ≠ 0, putem

a+ a+…+ a
btermeni
introduce împărțirea ca pe o scădere repetată de termeni egali: dacă a ∙ b = c (câtul), atunci

c – ⏟ = 0. Spunem că a se cuprinde în c de b ori și notăm c : a = b

a−a−…−a
btermeni

sau c –⏟ = 0, notăm c : b = a.
b−b−…−b
atermeni

Exemplu: Împart 10 mere în grupuri de câte 5 mere. Câte grupuri se formează.

2)Împărțire în părți egale
Pentru a împărți în părți egale, repartizăm câte o unitate fiecărei părți, până la epuizarea
elementelor. Dacă avem c elemente și vrem să le împărțim în a părți egale, atunci atribuim
câte un element pentru fiecare din cele a părți (vom rămâne cu c - a elemente), apoi reatribuim
încă câte un element pentru fiecare din cele a părți (vom rămâne cu c – a - a elemente)
continuăm procedeul până nu mai rămân elemente.
Exemplu: Împart 10 mere la 5 copii. Câte mere primește fiecare?
6.7.1.3. Elementele împărțirii: Numerele care se împart se numesc deîmpărțit (D) și
împărțitor (Î), iar rezultatul se numește cât (C).
6.7.2.Împărțirea cu rest
Un alt tip de împărțire este împărțirea cu rest. Acest tip de împărțire se poate efectua între
oricare două numere naturale a, b, cu b ≠ 0.
Teorema împărţirii cu rest 7.5.2.1. Oricare ar fi două numere naturale, a și b, b≠ 0, există
două numere naturale unice q și r astfel încât a = b×q + rşi0≤r < b.
T.Î.R. ∀ a, b ∈ N , b ≠ 0, ∃unicele q, r ∈ N a. î. a = b × q + rşi 0≤r < b
Numerele a și b se numesc deîmpărțit, respectiv împărțitor, iar q și r se numesc cât, respectiv
rest.
A efectua împărțirea lui a la b înseamnă a determina unicele numere denumite câtul și restul
împărțirii.
Observația 6.7.2.1.
a)Împărțirea exactă poate fi considerată un caz particular de împărțire cu rest - o împărțire cu
restul 0 (zero).
b)Concluzia teoremei împărțirii cu rest mai este numită și proba împărțirii. În general se
utilizează sub forma: D = Î ∙ C + R, 0 ≤R < Î.
6.8. Ordinea efectuării operațiilor
Adunarea și scăderea se numesc operații de ordinul I, înmulțirea și împărțirea sunt operații de
ordinul II, iar ridicarea la putere este de ordinul III.
Ori de câte ori vom efectua operații le vom efectua întâi pe cele de ordinul III, apoi pe cele de
ordinul II și apoi pe cele de ordinul I; cele de același ordin se efectuează în ordinea dată.
Dacă într-un exercițiu apar paranteze, vom efectua întâi operațiile din parantezele rotunde,
apoi pe cele din parantezele pătrate și apoi pe cele din acolade; în interiorul fiecărei paranteze
se va respecta regula enunțată anterior.
6.9. Probleme rezolvate
Problema 6.9.1. Aflați două numere naturale, știind căau suma 1203 și dacă le împărțim,
obținem câtul 12, restul 33. Aflați numerele.
Rezolvare:
Notăm:
; ; D + Î = 1203 și aplicăm teorema împărțirii cu rest:
D=Î C + R, unde R Î
D = 12 Î + 33, unde 33 Î
12Î + 33 + Î =1203
13Î=1170 Î=90,
Metoda I.
D=12 90 + 33=1113
Metoda II.
D=1203-90=1113
Concluzia: Așadar numerele sunt: 1113 și 90.
Problema 6.9.2. Aflați toate numerele naturale care împățite la 6 dau câtul egal cu pătratul
restului.
Rezolvare:

Notăm: Î = 6; C = R și aplicăm teorema împărțirii cu rest:

D = Î C + R, unde R Î

D = 6 R + R, unde R 6 ⇒ următoarele cazuri posibile:

R=0 D=6 0 + 0 D=0

R=1 D=7
R =2 D=26
R=3 D=57
R=4 D=100
R=5 D=155, așadar numerele care respectă condițiile date sunt:0;7;26,57;100;155.
Problema 6.9.3. Săse afle numerele naturale care împărțite la 17 dau restul egal cu pătratul
câtului.
Rezolvare:

D = 17C+C , C ⇒C
C =0 D= 0
C =1 D= 18
C=2 D= 38
C=3 D= 60
C=4 D= 84 ⇒ numerele naturale care împărțite la 17 dau restul egal cu pătratul câtuui
sunt: 0,;8;38;60;84.
6.10. Mulțimea numerelor întregi
Notăm mulțimea numerelor întregi cu ℤ = {…,-n, …, -3, -2, -1, 0, 1, 2, 3, …, n, … }
D C O A B
u.m.
-2 -1 0 1 2
Axa numerelor reale este o dreaptă pe care fixăm un punct numit origine (O), un sens de
parcurgere (de la stânga spre dreapta), o unitate de măsură.
Observația 6.10.1. Numerele naturale se mai numesc și numere întregi nenegative.
Definiția 6.10.1. Numim valoarea absolută sau modulul numărului x, numărul fără semn și
notăm |x|.
Exemple: |2|=|+2|=2; |−3|=3.
6.10.2.Compararea numerelor întregi
Dacă a, b ¿ 0, atunci ordinea este cea de pe ℕ: a ≥ b ⇔∃c ∈ ℕ a. î. b + c = a
Dacă a ¿ 0 și b < 0, atunci a ¿ b
Dacă a, b < 0, atunci a ≤ b dacă |a| ≥ |b|
-1<1, -1>-2 (pe axă, numărul din dreapta este numărul mai mare)
Deci, în general, dintre două numere întregi pozitiveeste mai mare cel care are modulul mai
mare. Dintre două numere întregi negativeeste mai mare numărul care are modulul mai mic.
6.11.Operaţii în ℤ
6.11.1. Adunarea numerelor întregi
1) Când numerele au acelaşi semn, se adună valorile lor absoluteşise scrie semnul comun;
a, b ¿ 0, deci a + b ¿ 0 (este adunarea din ℕ)
a, b < 0 ,deci a + b = - (|a| + |b|) < 0 (deoarece |a| + |b| este tot adunarea din ℕ)
2) Când un număr este pozitiv şi unul negativ, se scade din modulul numărului mai mare
modulul numărului mai mic, iar rezultatul va avea semnul numărului cu modulul mai mare.
Fie a >0; b<0.
a) |a| > |b| a + b = |a| - |b|
b) |a| < |b| a + b = - (|b| - |a|)
Exemple:
-4+(-5)=-4-5=-9 (semnul plus în fața unei paranteze nu schimbă semnele din paranteză)
-4-(-5)=-4+5=+1 (semnul minus în fața unei paranteze schimbă toate semnele din paranteză)

6.11.2. Proprietăţile adunării în ℤ

Comutativitate: a + b = b + a, ∀ a, b∈ ℤ
Asociativitate: (a + b) + c = a + (b + c), ∀ a, b, c ∈ ℤ
0 este element neutru la adunare: a + 0 = 0 + a = a, ∀ a ∈ ℤ
Orice element este simetrizabil în raport cu adunarea (orice număr are un opus):
∀ a ∈ Z, ∃ (-a) ∈ Z, a. î. a + (-a) = (-a) + a = 0
Exemplu: Opusul numărului 7 este -7. Opusul numărului -5 este +5=5.
Observația6.11.1. Scăderea în ℤ este adunarea primului număr cu opusul celui de al doilea
număr: a – b = a + (-b)
6.11.3. Înmulţirea în ℤ
Înmulțirea se face ca și în ℕ, ținând cont de:regula semnelor la înmulţire:
 produsul a două numere pozitive, este pozitiv;
 produsul a două numere unul pozitiv și altul negativ, este negativ;
 produsul a două numere negative, este pozitiv;
Proprietăţileînmulţirii în ℤ
Comutativitate: a ∙ b = b ∙ a, ∀ a, b ∈ ℤ
Asociativitate: (a ∙ b) ∙ c = a ∙ (b ∙ c), ∀ a, b, c ∈ ℤ
1 este element neutru: a ∙1 = 1 ∙a, ∀ a ∈ ℤ
Distributivitate faţă de adunare sau scădere: a ∙ (b ± c) = a ∙ b ± a ∙ c, ∀ a, b, c ∈ ℤ
Exemple: (-2)∙3=-(2∙ 3)=-6
(-2)∙ (−3 )=+6=6
Exemplul 6.11.3.1.
Calculați:
2+(-5)=-3
2+5=7
-4+(-6)=-10
4+(-6)=-2
4-(-6)=10
2∙ (-5)=-10
-4∙ (-6)=24
2∙5=10
Exercițiul 6.11.3.1.
Calculați:
2-{-4∙ [ −7−3 ∙ (−6−3 ∙3 ) ]}=
=2-{-4∙ [ −7−3 ∙ (−6−9 ) ] }=
=2-{-4∙ [ −7−3 ∙ (−15 ) ] }=
=2-[-4∙ (−7+ 45 )]=
=2-[-4∙ (+ 38 )]=
=2-(-152)=
=2+152=
=154
6.12. Probleme propuse
1. Câte numere de trei cifre distincte satisfac relaţia: xyz = yz ∙ (1 + yz )?
Condiții: x, y≠ 0; x≠ y≠ z
x×100+y×10+z=(y×10+z)(1+y×10+z)
100x+10y+z= (10y+z)(10y+z+1)
 100x+10y+z=100y2+10yz+10y+10yz+z2+z
Rezolvarea ecuației de gradul al doileaax2+bx+c=0:
Discriminantul Δ =b 2−4 a c , unde a este coeficientul lui x2, b este coeficientul lui xși c este
termenul liber.
−b− √ Δ −b+ √ Δ
x 1= ; x 2=
2a 2a
100x+10y+z=100y2+10yz+10y+10yz+z2+z
Din rațiuni didactice, abordăm rezolvarea problemei prin toate metodele posibile:
Metoda I -pe cazuri
I. y=1
100x+10+z=100+10z+10+10z+z2+z
1z2+20z+(100-100x)=0
Discriminantul Δ =202−4 ∙ 1∙(100−100 x), Δ =400x, deci valorile cifrei x care fac
discriminantul pătrat perfect sunt 0, 1, 4 și 9.
1. x=0, (F) din condiții x≠ 0.
2. x=1 (F) din condiții x≠ y .
3. x=4, deci1z2+20z-300=0,de unde Δ =400x, deci Δ =1600,
−20−40 −20+40
z 1= =−30 ( F ) pentru că z e cifră ; z 2= =10 ( F) pentru că z e cifră .
2 2
4. x=9, deci1z2+20z-800=0,de unde Δ =400x, deci Δ =3600,
−20−60 −20+60
z 1= =−40 ( F ) pentru că z e cifră ; z 2= =−20 ( F ) pentru că z e cifră .
2 2
II. y=2, 100x+20+z=400+20z+20+20z+z2+z
1z2+40z+(400-100x)=0
Discriminantul Δ =40 2−4 ∙1 ∙(400−100 x), Δ =400x, deci valorile cifrei x care fac
discriminantul pătrat perfect sunt 0, 1, 4 și 9.
1. x=0, (F) din condiții x≠ 0.
2. x=1, decideci1z2+40z+300=0,de unde Δ =400x, deci Δ =400,
−40−20 −40+20
z 1= =−30 ( F ) pentru că z e cifră ; z 2= =−20 ( F ) pentru că z e cifră .
2 2
3. x=4, deci1z2+40z=0,de unde z=−40 ( F )−nu este cifră sau z=0 (A )
−40−40 −40+ 40
z 1= =−40 ( F ) pentru că z e cifră ; z 2= =0( A).
2 2
4. x=9, deci1z2+40z-500=0,de unde Δ =400x, deci Δ =3600,
−40−60 −40+60
z 1= =−50 ( F ) pentru că z e cifră ; z 2= =10( F) pentru că z e cifră .
2 2
II. y=3, deci 100x+30+z=900+30z+30+30z+ z2+z
1z +60z+(900-100x)=0, Δ =602−4 ∙ 1∙( 900−100 x ), Δ =400x, e pătrat perfect, pentru
2

x=0, x=1, x=4, x=9.

1. x=0 (F) din condiții x≠ 0.
2. x=1, deci1z2+60z+800=0,de unde Δ =400x, deci Δ =400,
−60−20 −60+20
z 1= =−40 ( F ) pentru că z e cifră ; z 2= =−20 ( F ) pentru că z e cifră .
2 2
3. x=4, deci1z2+60z+500=0,de unde Δ =400x, deci Δ =1600,
−60−40 −60+40
z 1= =−50 ( F ) pentru că z e cifră ; z 2= =−10 ( F ) pentru că z este cifră .
2 2
4. x=9, deci1z2+60z=0,de unde Δ =400x, deci Δ =3600,
 −60−60 −60+ 60
z 1= =−60 ( F ) pentrucă z e cifră ; z 2= =0 ( A ) .
2 2
Ne oprim pentru că am obține pentru z valori care nu sunt cifre.

Concluzia: x=4, y=2, z=0; sau x=9, y=3, z=0.

Metoda a II-a
100x+10y+z=100y2+10yz+10y+10yz+z2+z
1z2+20yz+(100y2-100x)=0
Discriminantul Δ =(40 y)2−4 ∙1 ∙(100 y 2−100 x ), Δ =400x, deci valorile cifrei x care fac
discriminantul pătrat perfect sunt 1, 4 și 9.
1.x=0, (F) din condiții x≠ 0.
2. x=1, deci 1z2+20yz+(100y2-100)=0, Δ =400,
−20 y−20 −20 y+ 20
z 1= =−10 y−10 ( F ) pentru că y , z sunt cifre ; z 2= =−10 y +10.
2 2
Fie y=0 și z=10 (F) pentru că z este cifră. Fie y=1, z=0 (F) pentru că cifrele sunt distincte.
3. x=4, deci 1z2+20yz+(100y2-400)=0, Δ =1600,
−20 y−40 −20 y + 40
z 1= =−10 y−20 ( F ) pentru că y , z sunt cifre ; z 2= =−10 y +20 , deci y=2 și z=0 .
2 2
4. x=9, deci 1z2+20yz+(100y2-900)=0, Δ =3600,
−20 y−60 −20 y +60
z 1= =−10 y −30 ( F ) pentru că y , z sunt cifre ; z 2= =−10 y +30 , deci y=3 și z=0.
2 2
Concluzia: x=4, y=2, z=0; sau x=9, y=3, z=0.
Metoda a III-a
100x+10y+z=100y2+10yz+10y+10y1z+z2+z
z2+20yz+100y2-100x=0
z(z+10y)+10yz+100y2-100x=0
z(z+10y)+10y(z+10y)-100x=0
(z+10y)2-100x=0
(z+10y)2=102x, deci x este cifră pătrat perfect, deci x poate fi 1, 4 sau 9.
1. x=1 (F) pentru că x trebuie să fie diferit de y.
2. x=4, deci (z+10y)2=202, de unde obținemz+10y=20, deci fie y=0 și z=10 (F),
fie y=2 și z=0 (A)
3. x=9, deci (z+10y)2=302, de unde obținemz+10y=30, deci fie y=0 și z=10 (F),
fie y=3 și z=0 (A)
Concluzia: x=4, y=2, z=0; sau x=9, y=3, z=0.
Probleme propuse:
1. Compuneți o problemă în care expresia „cu atât mai mult” să conducă la operația de
scădere.
2. Un număr este mai mare cu 4 decât alt număr. Știind că numărul mai mare este 10, aflați
numărul mai mic.
3. Compuneți o problemă în care expresia „de atâtea ori mai mult” să conducă la operația de
împărțire.
4. Un număr este de 5 ori mai mic decât altul. Știind că numărul mai mic este 14, aflați
numărul mai mare.
5. Demonstraţi că:
a.produsul a oricăror două numere naturale consecutive este par.
b.produsul a oricăror trei numere naturale consecutive este divizibil cu 6.
7. Aflaţi a, b, c astfel încât ab∙ bc∙ ca = 10 368.
Indicația: Descompunem numărul10 368.
10368=2×5184=2×2×2592=2×2×2×1296=2×2×2×2×648=2×2×2×2×2×324=2×2×2×2×2×2×1
62=2×2×2×2×2×2×2×81=27×34=24×23×34=(22)2×23×34=42×23×34
Din ab∙ bc∙ ca și 42×23×34, deducem a=4,b=2,c=3.