Unitatea de învăţare: IX.

4
Mişcare şi repaus

„Cum poate fi caracterizat un corp din punct de vedere cinematic?”

Clasa: a IX-a.
Numărul orelor/lecţiilor: 3+1.
Conţinuturi repartizate: Mişcare şi repaus. Punct material. Mobil. Sistem de referinţă. Vector de
poziţie. Vector deplasare. Viteză. Acceleraţie. Clasificarea mişcărilor. Compunerea mişcărilor (Programa de
fizică pentru clasa a IX-a/3458/9.03.2004).
Strategia didactică asociată unităţii de învăţare, bazată predominant pe modelare
Structura unităţii de învăţare:

Secvenţele Sarcini didactice dominante Obiective vizate în cadrul unității de

unităţii de învățare (etape ale modelării)
învăţare
I. Evocare– Lecţia 1. Evaluarea iniţială a 1. Sesizarea modelului (conceptual,
Anticipare situaţiei de învăţare, stabilirea procedural, comportamental) de exersat;
obiectivelor / formarea unei prime
reprezentări a situaţiei de rezolvat;
II. Explorare– Lecţia 2. Dezvoltarea strategiilor 2. Identificarea componentelor modelului de
Experimentare cognitive (de abordare a situaţiilor- exersat (concepte, secvenţe, proceduri);
problemă, a sarcinilor);
III. Reflecţie– Lecţia 2. Elaborarea/enunţarea 3. Organizarea datelor obţinute prin exersare,
Explicare noilor cunoştinţe (definiţii, compararea cu modelul original şi propunerea
generalizări); unor generalizări;
IV. Aplicare– Lecţia 3. Sistematizarea şi 4. Testarea modelului obţinut, prin includerea
Transfer consolidarea noilor cunoştinţe; altor cazuri particulare;
Dezvoltarea atitudinilor, a percepţiei 5. Extinderea sferei noilor cunoştinţe prin
valorilor. Evaluarea rezultatelor includerea altor informaţii.
învăţării.

Mijloace de învățământ: computer cu acces la Internet şi videoproiector (facultativ), fişe de lucru pentru
elevi, manuale şi alte resurse cu informaţii vizând tema, soft educaţional adecvat pentru operaţii cu vectori şi
simularea fenomenelor mecanice.
O privire de ansamblu asupra strategiei didactice: Succesiunea lecţiilor corespunde etapelor modelării
declanşate în clasă pentru a răspunde la întrebarea: „Cum poate fi caracterizat un corp din punct de vedere
cinematic?”. Strategia abordării este proactivă: elevii îşi însuşesc noţiunile de viteză şi acceleraţie plecând
de la cunoştinţele de cinematică acumulate în gimnaziu şi apelând la cele de matematică privind calculul
vectorial şi reprezentarea punctelor în sisteme de coordonate liniare, plane sau spaţiale.
De asemenea, pe parcursul lecţiilor şi la finalul acestora (aprox. 10 min.) elevii sunt implicaţi în
realizarea unor momente de feedback metacognitiv, necesare anticipării sarcinilor (competenţelor de însuşit)
şi proiectării lecţiilor următoare.
Printre tehnicile recomandate de includere a feedback-ului metacognitiv în cadrul lecţiilor sunt: Harta
„Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” și ”Eseul de 5 minute”.
În funcţie de specificul lecţiilor, pot fi folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit
inventarului de sugestii de evaluare.1

I. Evocare–Anticipare
Ce ştiu sau cred eu despre asta?

1
Aceste precizări sunt valabile pentru finalul fiecărei lectii din unitate; excepție face ultima lecție.
1
 Lecţia 1. Sesizarea modelului (conceptual, material, procedural) de exersat/însuşit de către
elevi.
„Punctul material – un corp mai special”

În această lecţie, au loc următoarele procese:

i) identificarea scopului urmărit (definirea noţiunilor introductive de cinematică);
ii) identificarea procedurilor care trebuie urmate pentru îndeplinirea scopului (utilizarea noţiunilor de
matematică privind calculul vectorial şi reprezentarea punctelor în sisteme de coordonate);
iii) proiectarea demersului de rezolvare (etapele modelării, metode utilizate, anticiparea
riscurilor/dificultăţilor/erorilor, integrarea constrângerilor care apar).
În acest scop, elevii sunt antrenați în următoarele activități:
Activitatea 1 (Brainstorming – 5 min.)
- să formuleze întrebări legate de modul de caracterizare a stării de repaus sau de mişcare a unui corp;
Activitatea 2 (Prelegere interactivă – 10 min.)
- să definească noţiunile de punct material şi de mobil şi să situaţii în care un corp poate fi considerat
punct material sau mobil;
- să definească noţiunea de sistem de referinţă (referenţial) şi să dea exemple de sisteme de referinţă
pentru diferite situaţii practice;
- să definească noţiunile de mişcare şi de repaus și să observe că acestea depind de sistemul de referință
în care este studiată mișcarea;
- să definească noţiunea de traiectorie şi să dea exemple de traiectorii simple întâlnite;
Activitatea 3 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 25 min.)
- să definească noţiunea de vector și să dea exemple de mărimi fizice vectoriale cunoscute;
- să îşi reamintească operaţiile de compunere a vectorilor:
(a) adunarea a doi şi mai mulţi vectori (regula paralelogramului, regula poligonului, relația analitică);
(b) scăderea a doi vectori (regula triunghiului, relația analitică);
(c) obținerea unui vector ale cărui componente sunt cunoscute, geometric și analitic.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

Lecţia 2.

II. Explorare–Experimentare
Cum se potriveşte această informaţie cu ceea ce ştiu sau cred eu despre ea?

Identificarea componentelor/secvenţelor modelului de exersat.

„Vector de poziţie. Vector deplasare. Viteza medie.”

În prima parte a acestei lecţii, întrebarea este următoarea: „Traiectoria și deplasarea – două cuvinte
diferite pentru același lucru?” (conflict cognitiv). Elevii folosesc cunoştinţele de matematică reactualizate în
ora precedentă pentru a reprezenta poziţia unui mobil într-un sistem de coordonate; după definirea vectorului
de poziţie şi a vectorului deplasare și compararea celui din urmă cu traiectoria, elevii își completează
cunoștințele avute din gimnaziu despre viteza medie descoperind caracterul vectorial al acesteia.
În acest scop, elevii sunt ghidaţi (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Prelegere interactivă – 20 min.)
- să reprezinte poziţia unui punct material într-un sistem de axe de coordonate;
- să definească (folosind sursele bibliografice indicate) vectorul de poziţie şi vectorul deplasare ale unui
mobil şi să reprezinte aceşti vectori într-o situaţie concretă (se vor folosi versorii axelor de coordonate);
- să compare și să distingă traiectoria de deplasare;
- să definească vectorul viteză medie şi să caracterizeze orientarea acestuia;
- să rezolve probleme simple folosind noțiunile studiate;

2
 III. Reflecţie–Explicare
Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?

Compararea cu modelul original.

„Viteza momentană. Acceleraţia – viteza de variaţie a vitezei”

În această a doua etapă a lecţiei, problema care declanşează învăţarea este verificarea afirmaţiei
„Acceleraţia – viteza de variaţie a vitezei” (conflict cognitiv). Elevii, plecând de la sinteza datelor colectate în
etapa de Explorare şi de la faptul că valorile momentane ale vitezei şi acceleraţiei se obţin considerând
intervale de timp de mişcare foarte mici, definesc aceste mărimi.
În acest scop, elevii sunt ghidaţi (variantă de abordare):
Activitatea 2 (Prelegere interactivă – 20 min.)
- să analizeze întrebarea „Ce măsoară vitezometrul?”
- să observe (folosind programul de simulare indicat în bibliografie – poziția 10) orientarea vectorului
viteză momentană în mișcarea circulară uniformă şi să caracterizeze această orientare (tangentă la
traiectorie);
- să extindă această observație pentru diferite tipuri de traiectorii ale mobilului;
- să definească vectorul acceleraţie medie şi să caracterizeze orientarea acestuia;
- să definească vectorul acceleraţie momentană;
- să observe orientarea vectorului acceleraţie momentană şi să caracterizeze această orientare pentru
diferite tipuri de traiectorii ale mobilului;
- să formuleze constatări/concluzii de forma: „vectorul viteză momentană are direcţia tangentă la
traiectorie, indiferent de tipul acesteia”; „vectorul acceleraţie medie este raportul dintre variaţia vectorului
viteză şi intervalul de timp corespunzător”; „vectorul acceleraţie momentană este orientat spre interiorul
traiectoriei curbe şi este paralel cu traiectoria rectilinie a mobilului” etc.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

Lecţia 3.

IV. Aplicare–Transfer
Ce convingeri îmi oferă această informaţie?

Testarea modelului obţinut şi raportarea rezultatelor.

„Clasificarea mişcărilor simple”

În această lecţie, elevii, plecând de la noțiunile învățate şi analizând tipurile de traiectorii simple sau
valorile posibile ale vitezei şi acceleraţiei unui mobil, vor realiza clasificarea mişcărilor. În continuare, elevii
vor analiza caracteristicile vectorilor viteză și accelerație în mișcările uniforme (rectilinie și circulară).eÎn
acest context, elevii sunt ghidați (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Investigație în grup – 15 min.)
- să observe diverse tipuri de traiectorii din natură și tehnică (rectilinie, circulară, parabolică, eliptică,
spirale);
- să clasifice mișcările după forma traiectoriei (rectilinii și curbilinii);
- să clasifice mișcările având în vedere următoarele observații:
 
- mișcările uniforme pot să fie rectilinie uniformă ( v  cons tan t ) și circulară uniformă ( v  cons tan t ,

a  cons tan t );

- mișcările uniform variate sunt acele mișcări pentru care vectorul accelerație este constant ( a  cons tan t )
   
și pot fi - uniform accelerate (vectorii a și v de același sens) sau uniform încetinite (vectorii a și v de
sensuri opuse);

- mişcările neuniforme sunt acele mișcări pentru care vectorul accelerație nu este constant ( a  cons tan t )
3
 Cum pot folosi această informaţie?
Ce anume pot face în alt fel, acum când deţin această informaţie?

Extinderea sferei noilor cunoştinţe prin includerea altor informaţii.

„Relativitatea mişcării”

În această etapă elevii fac încercări de aplicare a cunoştinţelor însuşite în situaţii inedite, observând şi
analizând diverse tipuri de mișcări complexe observate în activitatea precedentă.
În acest context, profesorul ghidează gândirea elevilor către (variantă de abordare):
Activitatea 2 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 7 min.)
- anticiparea modului de rezolvare a problemelor de mişcări complexe prin descompunerea în mişcări
simple şi furnizarea de exemple în acest sens (mişcarea unui corp la aruncarea oblică – traiectorie
parabolică – se poate descompune în mişcare rectilinie pe verticală şi mişcare rectilinie pe orizontală;
mişcarea unui punct de pe filetul unui şurub se poate descompune într-o mişcare de rotaţie şi una de
translaţie; mişcarea faţă de mal a unei bărci pe o apă curgătoare poate fi descompusă în mişcare a bărcii faţă
de apă şi mişcare a apei faţă de mal etc.);
Activitatea 3 (Investigație în grup – 20 min.)
- rezolvarea de probleme de compunere a vectorilor prin metoda paralelogramului sau a poligonului şi
de determinare a valorii vectorilor de poziţie sau a vectorului deplasare;
- rezolvarea de probleme de descompunere a vectorilor pe axele unui sistem de coordonate;
- rezolvarea de probleme de cinematică a punctului material (determinarea vitezei medii pe o porţiune
de traiectorie etc.);
- definirea (cu ajutorul profesorului) a sistemului de referinţă inerţial;
- discutarea relativităţii mişcării în funcţie de alegerea sistemului de referinţă inerţial şi rezolvarea de
probleme de determinare a vitezei relative a unui mobil faţă de alt mobil sau a traiectoriei rezultante a unui
mobil într-o mişcare compusă din mişcări simple (de exemplu, traiectoria unui proiectil lansat dintr-un
avion).

La finalul unităţii de învăţare (8 min.) elevii sunt implicaţi în realizarea unor momente de feedback
metacognitiv, necesare evaluării sarcinilor urmărite/ realizate pe parcursul întregii unităţi de învăţare.
În acest scop, pe lângă Harta „Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat”sau ”Eseul de 5 minute”, pot fi folosite
şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit inventarului de sugestii de evaluare.

Pentru evaluarea finală (1 oră), pot fi folosite o serie de instrumente de evaluare cu caracter sumativ,
prezente în inventarul de sugestii de evaluare.

Bibliografie

(1) Chiriţă, M., Fizică. Culegere de probleme pentru clasa a IX-a şi Bacalaureat, Editura Tamar,
Bucureşti, 2011;
(2) Crocnan, D. O., ş.a., Fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Sigma, Bucureşti, 2004;
(3) Gherbanovschi, C., ş.a., Fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Niculescu, Bucureşti, 2004;
(4) Ionescu-Andrei, R., ş.a., Fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Art, Bucureşti, 2005;
(5) Ailincăi, M.; Rădulescu, L., Probleme-întrebări de fizică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1972;
(6) http://www.walter-fendt.de/ph14e/resultant.htm;

4
 (7) http://www.walter-fendt.de/ph14e/forceresol.htm;
(8) http://surendranath.tripod.com/Applets/Math/InstVel/IV.html;
(9) http://www.walter-fendt.de/ph14ro/acceleration_ro.htm;
(10) http://surendranath.tripod.com/Applets/Kinematics/RelMotion/RM.html;
(11) http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/vect.html;
(12) http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/posit.html.

Anexă
Competenţele specifice ale programei şcolare pentru clasa a IX-a/3458/9.03.2004,
repartizate pe secvenţele unităţii de învăţare

Secvențele unității de învățare Competenţele specifice ale programei şcolare

Secvenţa I. Evocare–Anticipare  Identificarea condiţiilor în care un corp poate fi descris ca un

punct material;
 (**)Descrierea şi explicarea într-un limbaj specific a noţiunilor
generale de cinematică;
Secvenţa II. Explorare–  Descrierea şi explicarea într-un limbaj specific a mişcării
Experimentare corpurilor folosind mărimile fizice vectoriale viteză şi
acceleraţie;

Secvenţa III. Reflecţie–Explicare  Descrierea şi explicarea într-un limbaj specific a mişcării

Secvenţa IV. Aplicare–Transfer
corpurilor folosind mărimile fizice vectoriale viteză şi
acceleraţie;
 (**)Rezolvarea de probleme folosind noţiunile de viteză şi
acceleraţie;
 (**)Rezolvarea de probleme folosind noţiunile de viteză şi
acceleraţie.