Unitatea de învăţare: IX.

10
Mişcarea rectilinie uniform variată

„Este posibil ca un automobil care porneşte cu acceleraţie mică să ajungă din urmă un bolid care trece
deplasându-se uniform cu viteză constantă mare?”

Clasa: a IX-a.
Numărul orelor/lecţiilor: 5+1.
Conţinuturi repartizate: 1.2. Mişcarea rectilinie uniform variată. Legile mişcării. Reprezentări
grafice (Programa de fizică pentru clasa a IX-a/3458/09.03.2004 – conținuturi facultative).
Strategia didactică asociată unităţii de învăţare, bazată predominant pe modelare1.
Structura unităţii de învăţare:

Secvenţele Sarcini didactice dominante Obiective vizate în cadrul unității de

unităţii învățare
de învăţare (etape ale modelării)
I. Evocare– Lecţia 1. Evaluarea iniţială a 1. Sesizarea modelului (conceptual,
Anticipare situaţiei de învăţare, stabilirea procedural, comportamental) de exersat;
obiectivelor / formarea unei prime
reprezentări a situaţiei de rezolvat;

II. Explorare– Lecţia 2. Dezvoltarea strategiilor 2. Identificarea componentelor

Experimentare cognitive (de abordare a situaţiilor- modelului de exersat (concepte, secvenţe,
problemă, a sarcinilor); proceduri);

III. Reflecţie– Lecţia 3. Elaborarea/enunţarea 3. Organizarea datelor obţinute prin

Explicare noilor cunoştinţe (definiţii, exersare, compararea cu modelul original
generalizări); şi propunerea unor generalizări;

IV. Aplicare– Lecţia 4. Sistematizarea şi 4. Testarea modelului obţinut, prin

Transfer consolidarea noilor cunoştinţe; includerea altor cazuri particulare;

Lecţia 5. Dezvoltarea atitudinilor, a 5 Extinderea sferei noilor cunoştinţe

percepţiei valorilor. Evaluarea prin includerea altor informaţii.
rezultatelor învăţării.

Mijloace de învățământ: computer cu videoproiector (facultativ), fişe de lucru pentru elevi, manuale
şi alte resurse cu informaţii vizând tema, plan înclinat, cărucior, cronometru.
O privire de ansamblu asupra strategiei didactice: Scenariul prezintă o unitate de învăţare construită
pe secvenţele modelării (definind competenţe specifice), ca o succesiune de lecţii determinate de „cerinţa
formării unei deprinderi complexe” (Cerghit, I. ş.a., 2001), învăţarea plecând de la predarea
conceptului/modelului de însuşit şi progresând odată cu etapele formării unui „model real” al deprinderii.

1
Strategia didactică aferentă fiecărei lecţii va fi completată cu alte metode, procedee şi tehnici de predare-învăţare
(tradiţionale sau moderne), selectate de către fiecare profesor în funcţie de diverse variabile ale contextului
educaţional

1
Procesul cognitiv central este deducţia sau particularizarea (dezvoltarea noilor cunoştinţe, prin studiul
consecinţelor modelului de însuşit).
Interesul elevilor pentru noţiunile temei poate fi declanşat de o situaţie-problemă: „Este posibil ca un
automobil care porneşte cu acceleraţie mică să ajungă din urmă un bolid care trece deplasându-se uniform
cu viteză constantă mare?”; „Oare căderea unei picături de apă în chiuvetă şi frânarea unui automobil la
stop ascultă de aceleaşi legi cinematice?”. Pe parcurs, gândirea elevilor se dezvoltă către constatarea că
toate mişcările cu acceleraţie constantă sunt descrise de aceleaşi legi.
De asemenea, pe parcursul lecţiilor şi la finalul acestora (aprox. 10 min.) elevii sunt implicaţi în
realizarea unor momente de feedback metacognitiv, necesare anticipării sarcinilor (competenţelor de
însuşit) şi proiectării lecţiilor următoare.
Printre tehnicile recomandate de includere a feedback-ului metacognitiv în cadrul lecţiilor sunt: Harta
„Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” și ”Eseul de 5 minute”.
În funcţie de specificul lecţiilor, pot fi folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit
inventarului de sugestii de evaluare.2

I. Evocare–Anticipare
Ce ştiu sau cred eu despre asta?

Lecţia 1. Sesizarea modelului (conceptual, material, procedural) de exersat/însuşit de către

elevi.

„Este posibil ca un automobil care porneşte cu acceleraţie mică să ajungă din urmă un bolid care trece
deplasându-se uniform cu viteză constantă mare?”

În această lecţie, au loc următoarele procese:

i) precizarea scopului urmărit (găsirea unor răspunsuri la întrebarea de investigat);
ii) identificarea procedurilor care trebuie imaginate pentru acesta (controlul variabilelor);
iii) proiectarea demersului de rezolvare (stabilirea etapelor, a mijloacelor, anticiparea riscurilor,
integrarea constrângerilor care apar).

În acest scop elevii vor desfășura următoarele activități (variantă de abordare):

Activitatea 1 (Hartă conceptuală – 5 min.)
- evocă cunoștințele anterioare despre mărimile ce caracterizează mișcarea (vector de poziție,
coordonate, viteză, accelerație, timp);
Activitatea 2 (Gândiți, lucrați în perechi / în patru, comunicați – 20 min.)
Utilizând ca exemplu traseul parcurs de o săniuţă pe pârtie – mişcare liberă pe un plan înclinat, cu
viteză iniţială şi cu frecare:
- identifică și notează pe desen coordonatele inițială și finală, momentul final și inițial, viteza,
accelerația, forțele care acționează asupra săniuței;
- descompun greutatea;
- anticipează comportamentul săniuței corelând principiul fundamental al dinamicii cu tema unității
de învățare;
- deduc conceptul de deplasare rectilinie şi uniform variată: corpurile aflate sub acţiunea mai multor
forţe care au rezultanta nenulă şi constantă se află în mişcare rectilinie şi uniformă variată dacă
rezultanta forţelor are aceeaşi direcţie cu cea a vectorului viteză;
- argumentează mișcarea uniform variată a săniuţei în prezența forței de frecare;

2
Aceste precizări sunt valabile pentru finalul fiecărei lectii din unitate; excepție face ultima lecție.

2
 Activitatea 3 (Gândiți, lucrați în perechi, comunicați – 10 min.)
- deduc pe baza informațiilor primite legile mișcării rectilinii uniform variate (accelerația, viteza,
coordonata/poziția);
Activitatea 4 (Brainstorming în grup – 5 min.)
- precizează și alte exemple de mobile în mișcare rectilinie uniform variată și propun scheme
experimentale realizabile cu mijloace simple.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

II. Explorare–Experimentare
Cum se potriveşte această informaţie cu ceea ce ştiu sau cred eu despre ea?

Lecţia 2. Identificarea/analiza componentelor/secvenţelor modelului de exersat.

În cadrul acestei lecţii, elevii sunt organizaţi în grupe iar metoda de învăţare este experimentul. Este o
lecţie de formare/dezvoltare a capacităţilor de explorare, experimentare de formare a abilităţilor de
comunicare, cognitive, sociale etc.
În acest scop, elevii sunt ghidați (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Gândiți, lucrați în perechi, comunicați – 10 min.)
- să sintetizeze și să evoce informaţiile colectate în ora anterioară;
- revenind la coborârea săniuței pe planul înclinat, să realizeze o diagramă completă a forțelor ce
acționează asupra săniuței, să decidă asupra celui mai potrivit sistem de axe pentru studiul mișcării sale și
să proiecteze toate forțele în acest sistem;
- să formuleze ipoteze despre condițiile în care mişcarea săniuţei este uniform variată: „Componenta
greutăţii paralelă cu planul înclinat accelerează săniuţa iar forţa de frecare o frânează. Dacă efectele nu se
compensează, mişcarea va fi rectilinie şi uniform variată”;
Activitatea 2 (Investigație experimentală – 30 min.)
- să asambleze dispozitivul experimental, să efectueze experimente în număr necesar, să completeze
tabelul de date, să reprezinte graficul x(t);

- să compare ce s-a realizat pe parcursul experimentului cu situația analizată anterior (săniuța), să

concluzioneze cu privire la viteza căruciorului (dacă există posibilitatea, prelucrarea datelor se poate face
în mediu Excel);
- să comunice concluziile echipei și să le compare cu cele obținute de celelalte echipe.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

3
 III. Reflecţie–Explicare
Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?

Lecţia 3. Compararea cu modelul original.

În această lecţie, elevii disting exemple ale conceptului de învăţat / problemei de rezolvat / produsului
de realizat, elaborează definiţii / reguli de rezolvare / instrucţiuni de producere pe care le ameliorează
treptat, observând exemple şi contraexemple.
În acest scop, elevii sunt ghidați (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Hartă conceptuală – 10 min.)
- să sintetizeze şi să organizeze cele învăţate în etapele anterioare – definiţia mişcării rectilinii
uniform variate (MRUV), legile acesteia, condiţiile în care are loc MRUV, reprezentarea grafică a
coordonatei şi a vitezei;
Activitatea 2 (Rezolvare de probleme – 20 min.)
- să compare legea coordonatei în MRUV cu funcţii de gradul al II-lea dintr-o listă (funcţii cu
coeficienţi numerici);
- să identifice coeficienţii şi să identifice mărimile: acceleraţie, viteză iniţială, coordonată iniţială;
- să deducă şi să scrie legile vitezei şi acceleraţiei în cazurile concrete respective;
- într-un sistem de axe rectangulare, să aleagă scări dimensionale potrivite şi să reprezinte grafic
funcţiile a, v, x pe aceeaşi diagramă;
- să reprezinte pe aceeaşi diagramă două grafice, unul de MRU, altul de MRUV, să identifice
punctele de intersecţie ale graficelor şi să deducă ceea ce reprezintă acestea (coordonatele locului de
întâlnire a mobilelor şi momentul întâlnirii);
- să deducă formula lui Galilei;
Activitatea 3 (Unul stă, trei circulă – 10 min.)
- să analizeze imagini, să identifice mobilele, coordonatele iniţiale şi orientarea vitezei şi a
acceleraţiei, să le substituie pe cele din urmă în mod corespunzător în expresia matematică a legii de
mişcare şi să scrie legea de mişcare pe fiecare imagine analizată dintr-un set de imagini (reale sau
desenate) ale unor mobile, cu o axă de coordonate sugerată.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

IV. Aplicare–Transfer
Ce convingeri îmi oferă această informaţie?
Ce anume pot face în alt fel, acum când deţin această informaţie?

Lecţia 4. Testarea modelului obţinut şi raportarea rezultatelor.

În cadrul acestei lecţii, plecând de la enunţuri generale (legile mișcării rectilinii uniform variată),
elevii trebuie să ajungă la exemple particulare ale acestora. Elevii observă o definiţie a conceptului de
însuşit / o regulă de rezolvare a unei probleme / instrucţiuni de producţie, le aplică în exemple particulare,
explicitează caracteristicile care nu sunt conforme cu definiţia/regula/instrucţiunile.
În acest scop, elevii sunt ghidați (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Ciorchine revizuit – 5 min.)
- să completeze organizatorul grafic din lecția precedentă;
Activitatea 2 (Investigație experimentală – 30 min.)

4
 - să realizeze un nou experiment în care este implicată MRUV (maşina Atwood: două corpuri cu
mase apropiate sunt suspendate de un scripete prin intermediul unui fir şi eliberate din repaus);
- să reprezinte forţele implicate şi să determine prin calcul expresia şi valoarea numerică a
acceleraţiei sistemului;
- să măsoare distanţele parcurse şi momentele de timp respective, să le prezinte prin tabele şi
grafice;3
- să analizeze datele experimentale, să deducă valori semnificative pentru viteză şi să reprezinte
grafic v(t);
- să deducă din graficul vitezei instantanee v(t) valoarea acceleraţiei corpurilor suspendate şi să le
compare cu aceea dedusă prin calcul;
Activitatea 3 (Gândiți, lucrați în perechi, comunicați – 5 min.)
- să formuleze răspunsul la întrebarea: „Ce trebuie făcut pentru ca discrepanţele dintre valorile
acceleraţiilor deduse teoretic şi experimental să fie cât mai mici în ambele metode experimentale utilizate
pentru studiul mişcării uniform variate, planul înclinat şi masina Atwood?”;
Pe parcursul lecţiei şi la finalul acesteia, elevii sunt implicaţi în realizarea unor momente de feedback
metacognitiv, necesare anticipării sarcinilor (competenţe de însuşit, procese cognitive / raţionamente
dezvoltate) şi proiectării lecţiilor următoare:
- evaluarea lecţiei curente, a nevoilor de învăţare ale elevilor (Eseul de 5 min., Fişe de autoevaluare
individuală şi de grup şi altele – 7 min.);
- dezbaterea (cu profesorul / cu membrii grupului) a portofoliului individual, a temei pentru acasă
(extinderea activităţii în afara orelor de clasă), a protocolului evaluării finale (Interviul în grup – 3 min.).

Lecţia 5. Extinderea sferei noilor cunoştinţe prin includerea altor informaţii.

În această lecție, elevii imaginează diferite încercări (experimentări) ale unui concept de însuşit / ale
unei probleme de rezolvat / ale unui produs de realizat, pe baza a ceea ce ştie deja să facă, observă şi
analizează reuşitele parţiale, reprezentările succesive ale rezultatului aşteptat. Este o lecţie de
formare/dezvoltare a capacităţii de transfer, de percepţie a valorilor, de sistematizare şi consolidare a
noilor cunoştinţe, de evaluare sumativă.
În acest scop profesorul implică elevii în prezentarea şi autoevaluarea portofoliului referitor la
căderea liberă a corpurilor. Elevilor li se cere:
Activitatea 1 (Gândiți, lucrați în perechi / în patru, comunicați – 12 min.)
- ca, organizaţi în grupe, să prezinte în clasă rapoarte de autoevaluare şi să evoce
dificultăţi/probleme întâlnite în efectuarea temei pentru acasă, aspecte interesante, impactul noilor
cunoştinţe etc.;
Activitatea 2 (Turul galeriei – 30 min.)
- să prezinte portofoliile, expunând produsele realizate;
- să evalueze lucrările prezentate, pe baza criteriilor stabilite în protocolul de evaluare.

La finalul unităţii de învăţare (8 min.) elevii sunt implicaţi în realizarea unor momente de feedback
metacognitiv, necesare evaluării sarcinilor urmărite/ realizate pe parcursul întregii unităţi de învăţare.
În acest scop, pe lângă Harta „Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat”sau ”Eseul de 5 minute”, pot fi
folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit inventarului de sugestii de evaluare.

3
În cazul în care există posibilitatea (sisteme optice de măsurare a timpilor pentru distanţe mici parcurse de unul
dintre corpuri) se evaluează viteza instantanee a corpului, v(d), după parcurgerea distanţei d, pentru un număr
suficient de măsurători (10, de exemplu); se reprezintă grafic v2(d)/2 în funcţie de d, se „fitează” punctele obţinute
cu o dreaptă şi se obţine acceleraţia din panta dreptei; se compară acceleraţia obţinută cu formula teoretică şi se
explică de ce există diferenţe între valorile acceleraţiilor calculate teoretic şi experimental.

5
 Pentru evaluarea finală (1 oră), pot fi folosite o serie de instrumente de evaluare cu caracter sumativ,
prezente în inventarul de sugestii de evaluare.

Anexă
Competenţele specifice ale programei şcolare pentru clasa a IX-a,
repartizate pe secvenţele unităţii de învăţare4

Secvențele unității de
Competenţele specifice ale programei şcolare
învățare
Secvenţa I. Evocare–  Identificarea caracteristicilor definitorii ale unor sisteme întâlnite în
Anticipare natură**;
 Evidenţierea faptului că starea mecanică a corpurilor poate fi
modificată ca urmare a unei interacțiuni şi că interacţiunea este o
proprietate măsurabilă a tuturor fenomenelor fizice;
 Formularea observaţiilor şi concluziilor ştiinţifice asupra unor
experimente de fizică**;

Secvenţa II. Explorare–  Utilizarea corectă a instrumentelor de măsură alese pentru

Experimentare efectuarea în deplină siguranţă a unor determinări calitative în
domeniile fizice studiate; **
 Realizarea unor experimente simple, individual sau în echipă,
pentru determinarea caracteristicilor fizice ale unor sisteme din
domeniile studiate; descoperirea pe cale experimentală a legilor; **
 Analizarea relaţiilor cauzale prezente în desfăşurarea fenomenelor
fizice din cadrul domeniilor studiate; **

Secvenţa III. Reflecţie–  Descrierea și explicarea într-un limbaj specific a mişcării corpurilor
Explicare folosind mărimile fizice vectoriale viteză şi acceleraţie; **
 Descrierea unor fenomene fizice din domeniile studiate, a unor
procedee de producere sau de evidenţiere a unor fenomene, precum
şi a cauzelor producerii acestora; **
Secvenţa IV. Aplicare–  Identificarea unor posibilităţi practice de aplicare a cunoştinţelor
Transfer teoretice dobândite prin studiul fizicii; **
 Rezolvarea de probleme cu caracter teoretic sau aplicativ legate de
activitatea practică din cadrul domeniilor studiate; **
 Prezentarea sub formă scrisă sau orală a rezultatelor unui demers
de investigare individuală sau în echipă folosind terminologia
ştiinţifică proprie fizicii; **
 Argumentarea avantajelor şi dezavantajelor tehnologiilor actuale şi
de perspectivă pentru mediu. **

4
Având în vedere că Mișcarea rectilinie uniformă, fiind un conținut facultativ, nu are prevăzute în programa
3458/2004 competențe specifice, acestea au fost preluate din programa anterioară.