Unitatea de învăţare: IX.

16
Echilibrul de rotaţie. Momentul forţei

„De ce două persoane între care există o mare diferenţă de greutate, de exemplu un adult (greu) şi
un copil (uşor), nu se pot da în balansoar?”

Clasa: a IX-a.
Numărul orelor/lecţiilor: 4+1.
Conţinuturi repartizate: Echilibrul de rotație. Mişcarea de rotaţie. Momentul forţei. Condiţia de
echilibru de rotație. (**) Cuplul de forțe (Programa de fizică pentru clasa a IX-a/3458/09.03.2004).
Strategia didactică asociată unităţii de învăţare, bazată predominant pe investigaţia ştiinţifică1.
Structura unităţii de învăţare:
Secvenţele unităţii Sarcini didactice dominante Obiective vizate în cadrul unității de
de învăţare învățare
(etape ale investigaţiei ştiinţifice)
I. Evocare– Lecţia 1. 1. Formularea întrebării de investigat şi
Anticipare Evaluarea iniţială a situaţiei avansarea unor ipoteze (răspunsuri)
de învăţare, stabilirea alternative; proiectarea investigaţiei;
obiectivelor / formarea unei
prime reprezentări a situaţiei de
rezolvat;
II. Explorare– Lecţia 2. 2. Colectarea probelor necesare testării
Experimentare Dezvoltarea strategiilor explicaţiilor posibile, analizarea şi
cognitive (de abordare a interpretarea informaţiilor, formularea
situaţiilor-problemă, a unor concluzii preliminare (parţiale);
sarcinilor);
III. Reflecţie– Lecţia 3. 3. Sinteza datelor şi propunerea unei
Explicare Elaborarea/enunţarea noilor explicaţii (generalizări);
cunoştinţe (definiţii,
generalizări);
IV. Aplicare– Lecţia 4. 4. Includerea altor informaţii, situaţii,
Transfer Sistematizarea şi consolidarea cazuri particulare, extinderea sferei noilor
noilor cunoştinţe. cunoştinţe; comunicarea rezultatelor;
5. Valorificarea noilor cunoştinţe
(concepte, proceduri, procese şi strategii
cognitive; valori şi limite).

Mijloace de învățământ: computer cu acces la Internet şi videoproiector (facultativ), fişe de lucru

pentru elevi, manuale şi alte resurse cu informaţii vizând tema, corpuri cu masa marcată, dinamometre,
rigle, corpuri cu diverse forme, corpuri cu articulaţii, balanţă, şurubelniţă, tirbuşon, jucărie cu cheie,
maşinuţă, râşniţă manuală.
O privire de ansamblu asupra strategiei didactice: Succesiunea lecţiilor corespunde etapelor
investigaţiei ştiinţifice declanşate în clasă pentru a răspunde la întrebarea: „De ce, dacă două persoane,
un adult şi un copil, se aşază la cele două capete ale unui balansoar, nu se pot da în acesta?”. Strategia
abordării întrebării este proactivă: elevii sunt stimulaţi ca, plecând de la „ceea ce se dă”: observarea şi
înţelegerea condiţiilor de rotire, să descopere „ceea ce se cere”: mişcarea de rotaţie, momentul forţei,
generalizări: enunţarea condiţiei de echilibru de rotaţie, cuplul de forţe, momentul cuplului.
De asemenea, pe parcursul lecţiilor şi la finalul acestora (aprox. 10 min.) elevii sunt implicaţi în
realizarea unor momente de feedback metacognitiv, necesare anticipării sarcinilor (competenţelor de
însuşit) şi proiectării lecţiilor următoare.

1 Strategia didactică aferentă fiecărei lecţii va fi completată cu alte metode, procedee şi tehnici de predare-
învăţare (tradiţionale sau moderne), selectate de către fiecare profesor în funcţie de diverse variabile ale
contextului educaţional

1
 Printre tehnicile recomandate de includere a feedback-ului metacognitiv în cadrul lecţiilor sunt:
Harta „Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” și ”Eseul de 5 minute”.
În funcţie de specificul lecţiilor, pot fi folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit
inventarului de sugestii de evaluare.2

I. Evocare–Anticipare
Ce ştiu sau cred eu despre asta?

Lecţia 1. Confruntarea cu întrebarea de investigat.

„De ce două persoane, un adult (greu) şi un copil (uşor), nu se pot da în balansoar?”

În această lecţie, au loc următoarele procese:

i) precizarea scopului urmărit (găsirea unor răspunsuri la întrebarea de investigat);
ii) identificarea procedurilor care trebuie imaginate pentru acesta (controlul variabilelor);
iii) proiectarea demersului de rezolvare (stabilirea etapelor, a mijloacelor, anticiparea riscurilor,
integrarea constrângerilor care apar).
Astfel, elevii (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 10 min.)
- evocă evenimente, fenomene din viaţa de zi cu zi, privind mişcarea de rotaţie a unor corpuri
(Fişa 1), funcţionarea unor dispozitive (uşă, volan, balansoar, balanţă), se confruntă cu întrebarea:
„De ce două persoane cu mase asemănătoare acţionează balansoarul, dar două persoane cu mase
diferite nu?” (conflict cognitiv), apoi evaluează întrebarea de investigat: „Este interesantă?”; „Este
relevantă pentru conceptul de studiat?”; „Exprimă fapte sau opinii?”; „Oferă variate cauze posibile de
analizat?” etc.;
Activitatea 2 (Brainstorming în grup – 5 min.)
- formulează răspunsuri (ipoteze, explicaţii) la întrebarea de investigat, de exemplu:
1. Adultul este mai greu; 2. Cei doi, adultul şi copilul, nu au aceeaşi poziţie pe balansoar; 3. Dacă cei
doi ar sta la distanţe diferite faţă de capetele balansoarului, ar putea realiza mişcarea;
Activitatea 3 (Investigaţie în grup – 25 min.)
- verifică experimental situaţii de rotire a unor corpuri şi de funcţionare a unor mecanisme pentru
a stabili că proprietăţi precum forţa sau braţul forţei, luate separat, nu explică rotirea, şi explicaţiile ar
trebui mai degrabă să vizeze momentul forţei, cuplul de forţe (aceste situaţii vor fi cercetate mai
amănunţit în lecţiile următoare) – şi comunică rezultatele (Fişa 2).
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

II. Explorare–Experimentare
Cum se potriveşte această informaţie cu ceea ce ştiu sau cred eu despre ea?

Lecţia 2. Explorarea soluţiilor posibile, colectarea/însuşirea informaţiilor necesare.

În a doua lecţie, întrebarea rămâne aceeaşi: „De ce două persoane de mase diferite, aşezate la
aceeaşi distanţă de punctul de sprijin al balansoarului, nu determină mişcarea?” (conflict cognitiv).
Elevii vor încerca să obţină condiţia de echilibru de rotaţie (efectul), modificând (prin încercare şi
eroare) masele corpurilor, valoarea şi orientarea forţelor, punctul de aplicaţie al acestora şi analizând
în ce fel modificările sunt eficiente pentru condiţia de echilibru.
Elevii sunt stimulaţi (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Interviul în perechi – 10 min.)

2 Aceste precizări sunt valabile pentru finalul fiecărei lectii din unitate; excepție face ultima lecție.

2
 - să evalueze ipotezele propuse şi modalităţile de verificare a acestora, să evoce dificultăţi şi
reuşite ale activităţilor şi experienţelor anterioare (în clasă, în afara orelor de clasă, teme efectuate
acasă), respectiv constatări de genul: pentru a roti un corp este nevoie de o anumită forţă, forţa trebuie
să acţioneze într-un anumit loc;
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 20 min.)
- să experimenteze şi să observe stabilirea echilibrului de rotaţie în funcţie de masa corpurilor
utilizate, forţele măsurate de dinamometre (controlul variabilelor), să înregistreze în tabele: masa
corpurilor utilizate, greutatea acestora, forţele măsurate, braţele forţelor şi să compare valorile obţinute
în diferite situaţii (Fişa 3);
Activitatea 3 (Interviul în perechi – 10 min.)
- să formuleze concluzii parţiale sau preliminare, privind următoarele aspecte: a) echilibrul de
rotaţie depinde de forţele care acţionează şi de braţele acestora; b) cuplul de forţe este o pereche de
forţe egale; c) un cuplu de forţe determină rotirea corpului asupra căruia acţionează – şi să comunice
rezultatele.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

III. Reflecţie–Explicare
Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?

Lecţia 3. Sinteza datelor colectate şi propunerea unei explicaţii.

În această etapă, întrebarea iniţială rămâne aceeaşi: „De ce două persoane de mase diferite, aşezate
la aceeaşi distanţă de punctul de sprijin al balansoarului, nu determină mişcarea?” (conflict cognitiv).
Elevii, plecând de la sinteza datelor colectate în etapa de Explorare, descoperă aspecte comune (sau
„constante”) ale fenomenelor observate şi disting pattern-uri (relaţii existente) între datele colectate.
Astfel, activitatea elevilor este îndrumată către sinteza datelor şi formularea unor generalizări
(variantă de abordare):
Li se cere elevilor:
Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 10 min.)
- să grupeze datele colectate sub formă de tabele, ale căror coloane cuprind: masa corpului;
valoarea forţei aplicate; distanţa de la punctul de aplicaţie al forţei la articulaţie; corpul se roteşte
uniform / nu se roteşte uniform;
- să calculeze valoarea momentului forţei în funcţie de datele din tabele;
- să idealizeze (simplifice) această reprezentare şi să observe ca pattern (regulă) că momentul
total este nul pentru corpurile care se rotesc uniform;
- să exprime constatările (concluziile) sub forma unor enunţuri (definiţii şi legi) generale, de
exemplu: 1) poziţia punctului de aplicaţie al forţelor influenţează echilibrul de rotaţie; 2) un corp este
în echilibru de rotaţie când se află în repaus sau se roteşte uniform în jurul unei axe; 3) un corp ce se
poate roti în jurul unei articulaţii este în echilibru de rotaţie dacă momentul rezultant al forţelor care
acţionează asupra sa este nul.
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 10 min.)
- să exploreze dispozitive care funcţionează sub acţiunea unor cupluri de forţe, analizând efectul
acţiunii cuplului;
- să enunţe concluzii (generalizări) sub forma unor definiţii şi legi, ca de exemplu: 1) cuplul de
forţe este un sistem format din două forţe paralele, de sensuri contrare, de acelaşi modul şi cu suporturi
diferite; 2) deşi rezultanta cuplului este nulă, el are ca efect rotirea corpului în planul cuplului; 3)
momentul cuplului este acelaşi în raport cu orice punct din spaţiu;
Activitatea 3 (Investigaţie în grup – 10 min.)
- să exploreze factorii care determină răsturnarea corpurilor solide la înclinarea lor peste o
anumită limită, respectiv să înregistreze în tabele date: masa corpurilor, unghiul de înclinare, poziţia
centrului de greutate, forma şi aria suprafeţei de sprijin;

3
 - să enunţe concluzii (generalizări) sub forma unor definiţii şi legi, ca de exemplu: 1) cu cât
unghiul de înclinare față de verticală creşte, proiecţia vectorului greutate pe suprafața pe care se află
corpul se deplasează spre exteriorul suprafeţei de sprijin; 2) corpul se răstoarnă dacă vectorul greutate
„cade” în afara suprafeţei de sprijin;
Activitatea 4 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 10 min.)
- să definească noţiunile de mişcare de rotaţie, echilibru de rotaţie, moment al forţei, cuplu de
forţe;
- să reformuleze concluziile anterioare, de exemplu: un corp este în echilibru de rotaţie dacă
momentul rezultant al forţelor care acţionează asupra corpului este nul, momentul unui cuplu de forţe
este o proprietate a acelui cuplu, momentul forţei caracterizează efectul de rotaţie produs de forţă, dar
depinde de lungimea braţului forţei;
- să evalueze explicaţiile propuse: „Ce concluzii păstrăm, ce concluzii eliminăm?”; „Este această
explicaţie/soluţie mai bună decât alta?”; „Ce explicaţii nu sunt încă susţinute de probe?”; „Ce soluţie
mai bună am putea adopta?” etc.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

IV. Aplicare–Transfer
Ce convingeri îmi oferă această informaţie?
Ce anume pot face în alt fel, acum când deţin această informaţie?

Lecţia 4. Includerea altor cazuri particulare, extinderea sferei noilor cunoştinţe.

Valorificarea noilor cunoştinţe.

În prima parte a lecţiei a patra, atenţia elevilor se va concentra asupra consolidării conceptelor
obţinute (echilibrul de rotaţie, cuplul de forţe) în lumina a noi probe, relativ similare celor deja
experimentate. Este momentul unei „priviri sceptice” asupra conceptelor definite, prin confruntarea cu
noi situaţii/probe, pentru a distinge limitele de aplicare ale conceptelor definite, de exemplu pârghiile
şi aplicaţiile acestora; În etapa de Aplicare, plecând de la enunţuri generale cum sunt definiţia
echilibrului de rotaţie, condiţiile de echilibru („Dacă…”), elevii trebuie să ajungă la exemple
particulare ale acestora („Atunci…”).
Ca urmare, elevii vor fi stimulaţi să rezolve probleme şi să comunice rezultatele obţinute, de
tipul (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 20 min.)
1. modelează problema: echilibrul solidului rigid suspendat (un ajutor poate fi Fişa 4);
2. experimentează problema: o riglă suspendată de una din extremităţi, rotită cu 1800, suspendată
în centrul său de greutate;
3. rezolvă probleme – aplicaţii la situaţia experimentată;
4. organizează materialele obţinute, stabilesc ordinea de prezentare, interpretează şi
argumentează soluţiile obţinute.
În a doua parte a lecţiei, elevii sunt confruntaţi cu modele de cunoaştere (relaţii conceptuale,
scheme procedurale) mai flexibile, mai eficiente, prin testarea, extinderea şi consolidarea explicaţiilor
anterioare în situaţii noi. În etapa de Transfer elevii fac încercări de aplicare a cunoştinţelor însuşite în
situaţii inedite, observând şi analizând reuşitele parţiale ca reprezentări succesive ale scopului vizat.
Astfel, organizaţi pe grupe, elevii sunt stimulaţi să expună / să prezinte produsele realizate şi să
comunice rezultatele în maniere diverse (variantă de abordare):
Activitatea 2 (Turul galeriei – 22 min.)
Elevii îşi expun:
1. explicaţii: prezintă un scurt raport privind rezultatele investigaţiilor proprii: mişcarea unui
punct de pe elicea unui avion faţă de turnul de control al aeroportului, funcţionarea unor dispozitive
utilizate în gospodărie, mişcarea diferitelor părţi ale corpului uman;
2. construcţii: realizarea unor miniexperimente cu pârghii;

4
 3. compoziţii (eseu plastic, poster, prezentări multimedia etc.) având tema: „Corpul uman – un
depozit de pârghii“.

La finalul unităţii de învăţare (8 min.) elevii sunt implicaţi în realizarea unor momente de
feedback metacognitiv, necesare evaluării sarcinilor urmărite/ realizate pe parcursul întregii unităţi de
învăţare.
În acest scop, pe lângă Harta „Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat”sau ”Eseul de 5 minute”, pot fi
folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit inventarului de sugestii de evaluare.

Pentru evaluarea finală (1 oră), pot fi folosite o serie de instrumente de evaluare cu caracter
sumativ, prezente în inventarul de sugestii de evaluare.

Anexă
Competenţele specifice ale programei şcolare pentru clasa a IX-a/3458/9.03.2004,
repartizate pe secvenţele unităţii de învăţare

Secvențele unității de învățare Competenţele specifice ale programei şcolare

Secvenţa I. Evocare–Anticipare  Identificarea condițiilor în care corpurile efectuează o

rotație

Secvenţa II. Explorare–Experimentare  Identificarea condițiilor în care corpurile efectuează o

Secvenţa III. Reflecţie–Explicare
rotație
 Identificarea condițiilor în care un corp este în echilibru
de translație
 (**) Explicarea semnificaţiei fizice a momentului
forței față de un punct
 (**) Identificarea cuplului de forțe și a proprietăților
lui
 Identificarea condițiilor în care un corp este în echilibru
de rotație

Secvenţa IV. Aplicare–Transfer  Rezolvarea unor probleme simple prin aplicarea în

diferite situații a condițiilor de echilibru la rotație
 Explicarea legăturii între energia potențială a
sistemului, starea de echilibru mecanic și sensul
evoluției sistemului*