Unitatea de învăţare: IX.

11
Mişcarea circulară şi uniformă

„Este posibil ca un avion care are valoarea vitezei constantă să se mişte accelerat?”
„De ce nu curge apa dintr-o găleată cu apă care este rotită?”

Clasa: a IX-a.
Numărul orelor/lecţiilor: 4+1.
Conţinuturi repartizate: 1.3. Mişcarea circulară uniformă. Noțiuni caracteristice mișcării circulare
uniforme (traiectoria, raza vectoare, perioada și frecvența de rotație, viteza tangenţială, unghiul la centru,
viteza unghiulară, acceleraţia centripetă). Legea de mişcare. Dinamica mişcării. Forţa centripetă. Forţele
reale, forţele de inerţie. Exemple din lumea reală. Aplicaţii (Programa de fizică pentru clasa a IX-
a/3458/09.03.2004 – conţinuturi facultative).
Strategia didactică asociată unităţii de învăţare, bazată predominant pe investigaţia ştiinţifică1.
Structura unităţii de învăţare:

Secvenţele unităţii Sarcini didactice dominante Obiective vizate în cadrul unității de

de învăţare învățare
(etape ale investigaţiei ştiinţifice)
I. Evocare– Lecţia 1. Evaluarea iniţială a 1. Formularea întrebării de investigat
Anticipare situaţiei de învăţare, stabilirea şi avansarea unor ipoteze (răspunsuri)
obiectivelor / formarea unei prime alternative; proiectarea investigaţiei;
reprezentări a situaţiei de rezolvat;

II. Explorare– Lecţia 2. Dezvoltarea strategiilor 2. Colectarea probelor necesare

Experimentare cognitive (de abordare a testării explicaţiilor posibile, analizarea
situaţiilor-problemă, a sarcinilor); şi interpretarea informaţiilor,
formularea unor concluzii preliminare
(parţiale);
III. Reflecţie– Lecţia 3. Elaborarea/enunţarea 3. Sinteza datelor şi propunerea unei
Explicare noilor cunoştinţe (definiţii, explicaţii (generalizări);
generalizări);

IV. Aplicare– Lecţia 4. Sistematizarea şi 4. Includerea altor informaţii, situaţii,

Transfer consolidarea noilor cunoştinţe; cazuri particulare, extinderea sferei
noilor cunoştinţe; comunicarea
rezultatelor;
Dezvoltarea atitudinilor, a 5. Valorificarea noilor cunoştinţe
percepţiei valorilor. Evaluarea (concepte, proceduri, procese şi strategii
rezultatelor învăţării. cognitive; valori şi limite).

1
Strategia didactică aferentă fiecărei lecţii va fi completată cu alte metode, procedee şi tehnici de predare-învăţare
(tradiţionale sau moderne), selectate de către fiecare profesor în funcţie de diverse variabile ale contextului
educaţional
1
 Mijloace de învățământ: computer, videoproiector, imprimantă, fişe de lucru pentru elevi, tablă
magnetică, calculatoare pentru operaţii simple, manuale şi alte resurse cu informaţii vizând tema, găletuşă
cu apă, ceas electronic de perete cu parcurs continuu al secundarului, pendule conice cu bile de plumb
(din arsenalul pescarilor) şi fir din aţă teflonată, cronometre, pahar de plastic de unică folosinţă cu apă şi
cerneală, cântar electronic.
O privire de ansamblu asupra strategiei didactice: Succesiunea lecţiilor corespunde etapelor
investigaţiei ştiinţifice declanşate în clasă pentru a răspunde la întrebările unităţii de învăţare. Strategia
abordării problemei este proactivă: elevii sunt stimulaţi să descopere ceea ce se cere (concepte ca:
perioadă de rotaţie, frecvenţă, viteză unghiulară, acceleraţie centripetă; generalizări de genul: în orice
mişcare curbilinie se manifestă o acceleraţie, care presupune existenţa unei forţe rezultante
corespunzătoare), plecând de la ceea ce se dă: observarea şi înţelegerea deplasării circulare a corpurilor.
De asemenea, pe parcursul lecţiilor şi la finalul acestora (aprox. 10 min.) elevii sunt implicaţi în
realizarea unor momente de feedback metacognitiv, necesare anticipării sarcinilor (competenţelor de
însuşit) şi proiectării lecţiilor următoare.
Printre tehnicile recomandate de includere a feedback-ului metacognitiv în cadrul lecţiilor sunt: Harta
„Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” și ”Eseul de 5 minute”.
În funcţie de specificul lecţiilor, pot fi folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit
inventarului de sugestii de evaluare.2

I. Evocare–Anticipare
Ce ştiu sau cred eu despre asta?

Lecţia 1. Confruntarea cu întrebările de investigat.

„Este posibil ca un avion care are valoarea vitezei constantă să se mişte accelerat?”
„De ce nu curge apa dintr-o găleată cu apă care este rotită?”

În această lecţie, au loc următoarele procese:

i) precizarea scopului urmărit (găsirea unor răspunsuri la întrebarea de investigat);
ii) identificarea procedurilor care trebuie imaginate pentru acesta (controlul variabilelor);
iii) proiectarea demersului de rezolvare (stabilirea etapelor, a mijloacelor, anticiparea riscurilor,
integrarea constrângerilor care apar).
În acest scop, elevii (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Experiment frontal – 3 min.)
- observă că apa dintr-o găletuşă antrenată într-o mişcare circulară nu curge; se confruntă cu una din
întrebările de investigat: „De ce nu curge apa dintr-o găleată cu apă care este rotită?”;
Activitatea 2 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 12 min.)
- analizează o diagramă simplă a zborului unui avion între două puncte de pe Terra, având
următoarea informaţie: „în timpul deplasării de la Amsterdam la Washington, viteza indicată de aparatele
de bord ale avionului a fost tot timpul 800 km/h” – şi se confruntă cu întrebarea „Este viteza constantă
şi ca vector?”;
- observă mişcarea ceasului de perete din laborator, care are trei repere (roşu, albastru, alb) ataşate
secundarului, se confruntă cu întrebările: „Ce este comun şi ce este diferit la mişcarea acestor repere?”,
„Seamănă mişcarea reperelor cu mişcarea avionului?” şi reprezintă vectorii viteză pentru fiecare reper
(vezi Fişa nr. 1, fig. 1.2);

2
Aceste precizări sunt valabile pentru finalul fiecărei lectii din unitate; excepție face ultima lecție.
2
 - analizează o diagramă simplă a găletuşei de la experimentul precedent, reprezintă vectorii viteză
pentru două poziţii ale acesteia şi se confruntă cu întrebarea „Seamănă mişcarea găletuşei cu mişcările
precedente?” (vezi Fişa nr. 1, fig. 1.3);
- formulează răspunsuri (ipoteze, explicaţii) la întrebările de mai sus (de exemplu: 1. Traiectoriile
mişcărilor celor trei corpuri sunt circulare; 2. Reperele nu sunt la aceeaşi distanţă de centrul de rotaţie,
deci vitezele acestora au valori diferite; 3. Deşi valoarea vitezei este constantă, orientarea acesteia se
schimbă; 4. Reperele, fiind pe secundarul ceasului, parcurg tot timpul acelaşi unghi la centru) şi le
comunică colegilor;
Activitatea 3 (Prelegere interactivă – 10 min.)
Profesorul introduce noţiunile caracteristice mişcării circulare uniforme: rază vectoare, unghi la
centru (cu unitatea de măsură – radianul), viteză liniară, viteză unghiulară.
Elevii sunt stimulaţi:
- să stabilească reguli de trecere de la radiani la grade şi invers;
- să reformuleze ipotezele de la sfârşitul activităţii precedente utilizând noţiunile nou învăţate;
Activitatea 4 (Investigaţie în grup – 15 min.)
- reprezintă grafic dependenţa α(t) pentru reperele de pe secundarul ceasornicului de perete şi
observă că aceasta este o funcţie de gradul I;
- montează pendulul conic şi măsoară perioada acestuia: a) pentru trei lungimi diferite ale firului,
păstrând constantă raza de rotaţie şi b) pentru trei raze diferite de rotaţie la aceeaşi lungime a firului;
- observă că perioada depinde de lungimea firului şi de raza de rotaţie (aceste situaţii vor fi cercetate
mai amănunţit în lecţiile următoare) – şi comunică rezultatele.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

II. Explorare–Experimentare
Cum se potriveşte această informaţie cu ceea ce ştiu sau cred eu despre ea?

Lecţia 2. Explorarea soluţiilor posibile, colectarea/însuşirea informaţiilor necesare.

„Constante şi variabile în mişcarea circulară uniformă”

În această lecţie, întrebarea de bază rămâne aceeaşi: „În mişcarea circulară uniformă există totuşi
acceleraţie?”. Atenţia elevilor este focalizată spre întrebarea „Dacă vectorul viteză nu este constant, de ce
mişcarea se numeşte uniformă?” şi spre observaţia din lecţia precedentă: „Puncte diferite de pe secundarul
ceasului au viteze liniare diferite, deşi sunt situate pe acelaşi corp!” (conflict cognitiv). Elevii vor încerca
să obţină caracteristici constante ale punctelor de pe secundar – viteza unghiulară (efectul) modificând
raza de rotaţie şi determinând vitezele de deplasare pe traiectorie.
În acest scop, elevii sunt stimulaţi (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 10 min.)
- să evoce dificultăţi şi reuşite ale activităţilor/experienţelor anterioare, respectiv constatări făcute în
clasă, în afara orelor de clasă, cu prilejul temelor efectuate acasă, de exemplu: faptul că α(t) este o funcţie
liniară, că mişcarea circulară şi uniformă presupune intervenţia din exterior;
- să observe că între viteza unghiulară, cea liniară şi modulul razei vectoare există legături;
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 30 min.)
(se utilizează ceasul de laborator cu repere):
- să verifice faptul că viteza unghiulară este o constantă a mişcării circulare uniforme şi că este legată
de perioada de rotaţie;
- să traseze graficul funcţiei α(t), de data aceasta cu unghi iniţial şi timp iniţial diferite de zero;
- pe baza graficului şi a cunoştinţelor de matematică, să deducă legea mişcării circulare uniforme;
3
 - să exploreze legătura dintre v, ω şi r şi să deducă relaţia v = ω r;
- să sintetizeze (cu ajutorul profesorului) relaţiile de legătură dintre v, ω, T, r şi legea mişcării
circulare uniforme şi să deducă expresiile matematice ale acceleraţiei centripete.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

III. Reflecţie–Explicare
Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?

Lecţia 3. Sinteza datelor colectate şi propunerea unei explicaţii.

„De ce nu curge apa dintr-o găleată de apă care este rotită?”

În această etapă, elevii, plecând de la sinteza datelor colectate în etapa de Explorare, descoperă
aspecte comune (sau „constante”) ale fenomenelor observate şi disting pattern-uri (relaţii existente) între
datele colectate: variaţia vectorului viteză liniară presupune existenţa unei acceleraţii centripete; conform
principiului II al dinamicii, existenţa unei acceleraţii presupune existenţa unei forţe. Astfel, activitatea
elevilor este îndrumată către sinteza datelor şi formularea unor generalizări.
În acest scop, elevii sunt stimulaţi (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 10 min.)
- să observe că atleta trage permanent de firul de aluminiu de care este legată bila metalică pentru a o
menţine pe traiectoria circulară, nu pentru a şi-o apropia, şi să analizeze ce se întâmplă dacă ea dă drumul
firului ciocanului (Fişa nr. 3, fig. 3.1);
- să analizeze ce se observă din sisteme de referinţă diferite;
- să evoce exemple asemănătoare din experienţa proprie;
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 15 min.)
- să identifice forţele care acţionează asupra bilei de la pendulul conic;
- să observe că forţa rezultantă din compunerea greutăţii cu tensiunea din fir are acelaşi rol ca şi
tensiunea din cazul anterior;
- să stabilească relaţiile care sunt în conformitate cu principiul fundamental al dinamicii pentru
dinamica bilei în raport cu un SRI (sistem de referinţă inerţial); forţa rezultantă va fi denumită forţă
centripetă (Fişa nr. 4);
- să exprime observaţiile cu privire la principiul fundamental al dinamicii în raport cu un SR solidar
cu corpul aflat în MCU (forţa centrifugă de inerţie);
- să comunice rezultatele;
Activitatea 3 (Prelegere interactivă – 10 min.)
- să definescă noţiunea de forţă centripetă ca rezultantă a tuturor forţelor ce acţionează asupra unui
corp care se deplasează circular şi uniform;
- să reformuleze concluziile anterioare: Forţa centripetă nu este un nou tip de forţă mecanică, ci
rezultanta forţelor care determină mişcarea circulară uniformă!;
- să evalueze explicaţiile propuse: „Ce concluzii păstrăm, ce concluzii eliminăm?”; „Este această
explicaţie/soluţie mai bună decât alta?”; „Ce explicaţii nu sunt încă susţinute de probe?”; „Ce soluţie mai
bună am putea adopta?” etc.;
Activitatea 4 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 5 min.)
Elevii sunt stimulaţi să răspundă la întrebarea din titlul lecţiei folosind noţiunile nou învăţate.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

4
 IV. Aplicare–Transfer
Ce convingeri îmi oferă această informaţie?
Ce anume pot face în alt fel, acum când deţin această informaţie?

Lecţia 4. Includerea altor cazuri particulare, extinderea sferei noilor cunoștințe.

Impactul şi valorificarea noilor cunoştinţe.

„Mişcarea circulară este o permanenţă în natură şi tehnică; forţele care o determină sunt diferite!”

În lecţia a patra, atenţia elevilor se va concentra asupra consolidării conceptelor obţinute (cinematica
şi dinamica mişcării circulare uniforme, forţa centripetă, forţa centrifugă) în lumina a noi probe, relativ
similare celor deja experimentate. Este momentul unei „priviri sceptice” asupra conceptelor definite, prin
confruntarea cu noi situaţii/probe, pentru a distinge limitele de aplicabilitate ale conceptelor definite, de
exemplu, mişcarea cu rază variabilă sau cu viteză tangenţială uşor variabilă, compunerea mişcării
circulare cu alte tipuri de mişcare etc. În etapa de Aplicare plecând de la enunţuri generale cum sunt
definiţia forţei centripete, condiţiile de echilibru al unui corp pe traiectorie („Dacă…”), elevii trebuie să
ajungă la exemple particulare ale acestora („Atunci…”). În etapa de Transfer, elevii sunt confruntaţi cu
modele de cunoaştere (relaţii conceptuale, scheme procedurale) mai flexibile, mai eficiente, prin testarea,
extinderea şi consolidarea explicaţiilor anterioare în situaţii noi. Elevii fac încercări de aplicare a
cunoştinţelor în situaţii inedite, observând şi analizând reuşitele parţiale ca reprezentări succesive ale
scopului vizat.
Astfel, organizaţi pe grupe, elevii vor fi stimulaţi să rezolve probleme şi să comunice rezultatele în
maniere diverse:
Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 27 min.)
- să reprezinte forţele care acţionează în fiecare caz particular;
- să aplice principiul fundamental al dinamicii în cazurile studiate;
- să determine expresiile pentru acceleraţia centripetă, perioada de rotaţie etc.;
Activitatea 2 (Turul galeriei – 15 min.)
- să expună / să prezinte şi să evalueze produsele realizate.

La finalul unităţii de învăţare (8 min.) elevii sunt implicaţi în realizarea unor momente de feedback
metacognitiv, necesare evaluării sarcinilor urmărite/ realizate pe parcursul întregii unităţi de învăţare.
În acest scop, pe lângă Harta„Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat”sau ”Eseul de 5 minute”, pot fi
folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit inventarului de sugestii de evaluare.

Pentru evaluarea finală (1 oră), pot fi folosite o serie de instrumente de evaluare cu caracter sumativ,
prezente în inventarul de sugestii de evaluare.

Anexă
Competenţele modelului şi competenţele specifice ale programei şcolare pentru clasa a IX-a,
repartizate pe secvenţele unităţii de învăţare3

3
Având în vedere că Mişcarea circulară uniformă, fiind un conţinut facultativ, nu are prevăzute în programa
3458/2004 competenţe specifice, acestea au fost preluate din programa anterioară.
5
 Secvențele unității de Competenţele specifice ale programei şcolare
învățare

Secvenţa I. Evocare–  Identificarea caracteristicilor definitorii ale unor sisteme întâlnite

Anticipare în natură; evidenţierea faptului că starea mecanică a corpurilor
poate fi modificată ca urmare a unei interacţiuni; **
 Realizarea unor experimente simple, individual sau în echipă,
pentru determinarea caracteristicilor unor sisteme fizice; **

Secvenţa II. Explorare–  Utilizarea corectă a instrumentelor de măsură alese pentru

Experimentare efectuarea în deplină siguranţă a unor determinări calitative în
domeniile fizice studiate; **
 Realizarea unor experimente simple, individual sau în echipă,
pentru determinarea caracteristicilor fizice ale unor sisteme din
domeniile studiate; **
 Evidenţierea experimentală a dependenţei de timp a unghiului la
centru parcurs de un mobil aflat în mişcare circulară şi uniformă;
**
 Reprezentarea grafică a unor mărimi fizice studiate;
 Interpretarea reprezentărilor grafice ale mărimilor fizice studiate
şi operarea cu acestea; **
 interpretarea datelor experimentale şi a reprezentărilor grafice;
**
Secvenţa III. Reflecţie–  Reprezentarea forţelor care acţionează asupra unui corp aflat în
Explicare MCU; **
 Identificarea forţei rezultante care tinde să menţină corpul în
starea de MCU ca fiind forţa centripetă; **
 Analizarea relaţiilor cauzale prezente în desfăşurarea fenomenelor
fizice din cadrul domeniilor studiate; **
 Formularea observaţiilor şi concluziilor ştiinţifice asupra unor
experimente de fizică; **
Secvenţa IV. Aplicare–  Descrierea unor fenomene fizice din domeniile studiate, a unor
Transfer procedee de producere sau de evidenţiere a unor fenomene,
precum şi a cauzelor producerii acestora; **
 Generalizarea rezultatelor observaţiilor experimentale în
formularea legilor de mişcare circulară şi uniformă; **
 Rezolvarea de probleme cu caracter teoretic sau aplicativ legate
de activitatea practică din cadrul domeniilor studiate. **