2 Neprihănire Şi Îndreptăţire Prin Credinţă

Neprihănire şi îndreptăţire
prin credinţă
Extras din “Solia îngerului al treilea”, A.T. Jones,

Buletinul Conferinţei Generale 1893, Battle-Creek
Cuprins
01 Dumnezeu în Isus Hristos
02 Hristos în noi
03 Neprihănirea lui Hristos
04 Neprihănirea şi îndreptăţirea prin credinţă
05 Neprihănirea prin credinţă - în Biblie
06 Neprihănirea prin credinţă şi Legea
07 Cum putem şti că avem binecuvântarea lui Avraam
08 Sfinţirea este un proces
09 Credinţa adevărată şi faptele neprihănite
10 Sabatul – semnul prezenţei sfinţitoare a lui Hristos
Cuprins
01 DUMNEZEU ÎN ISUS HRISTOS

Pe Dumnezeu Îl găsim în Isus Hristos
În Isus Hristos găsim puterea, înţelepciunea, caracterul, neprihănirea şi viaţa lui Dumnezeu
02 HRISTOS ÎN NOI
Mintea lui Hristos în om
Să fie în voi această minte care a fost şi în Isus Hristos (Filipeni 2:5, KJV)
Pentru a primi neprihănirea lui Dumnezeu trebuie să avem chiar mintea lui Hristos
Neprihănirea prin credinţă poate fi cunoscută doar având chiar mintea lui Hristos
Fără mintea lui Hristos nu putem avea neprihănirea lui Dumnezeu
A avea mintea lui Hristos – singura cale de a primi sau cunoaşte neprihănirea lui Dumnezeu
La Creaţie în om era mintea lui Dumnezeu
Isus Hristos şi prezenţa Sa, mintea lui Dumnezeu, doreşte să se întoarcă în om
Când avem mintea lui Hristos şi alegem să facem binele, El alege de fapt
Fiecare om are nevoie de o altă minte - mintea lui Hristos
Orice om din lume poate avea mintea lui Hristos
Este nevoie de mintea lui Hristos în toate lucrările noastre şi oriunde
Mintea lui Hristos nu are nevoie de nici un crez deoarece Îl are pe Hristos Însuşi
Ştim că avem mintea lui Hristos dacă răspundem instantaneu la Cuvântul lui Dumnezeu
Doar având însăşi mintea lui Hristos putem recunoaşte Hristoşii falşi
Primind însăşi mintea lui Isus Hristos şi neprihănirea lui Dumnezeu recunoaştem calea falsă
Mintea lui Hristos îndepărtează eul şi Dumnezeu în Hristos va locui în noi
Pentru a avea însăşi mintea lui Hristos trebuie să am prezenţa personală a lui Hristos
Mintea lui Hristos ne este adusă de Duhul Sfânt împreună cu prezenţa Lui
Prezenţa vie, personală a lui Isus Hristos în om

Taina lui Dumnezeu - Hristos în om nădejdea slavei
Evanghelia lui Hristos - „Hristos în voi” - puterea lui Dumnezeu pentru oricine crede
Hristos în om, omul îndreptăţit prin credinţa în El - adevărata Evanghelie
Când Îl avem pe El avem viaţa care este în El
Trebuie să vedem cu inima, iar Duhul dă alifia pentru ochi ca să putem vedea
Prezenţa personală a lui Isus Hristos este adusă de Duhul Sfânt în revărsarea ploii târzii
Când Duhul aduce prezenţa personală a lui Hristos, ni-L aduce pe El Însuşi
Dacă avem prezenţa personală a lui Hristos, El este mai aproape de noi decât ar fi în trup
Hristos în noi prezenţă vie - Cel care face faptele neprihănite, prin Duhul Sfânt
Hristos vrea să fie în noi tot aşa cum Dumnezeu a fost în El
Solia către Laodiceea aduce prin lucrarea şi scopul ei, prezenţa lui Isus Hristos
La Cincizecime ucenicii au primit prezenţa personală a lui Isus Hristos
Când Îl avem pe El ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El
Dacă Hristos locuieşte în inimă, vom găsi destule fapte de făcut
Domnul vrea să intre la noi - supunându-I voinţa şi orice altceva, Îl vom lăsa să intre
Duhul Domnului va convinge minţile oamenilor de faptul că El este în voi
Cel care se predă obţine puterea lui Dumnezeu - pe Acel Mântuitor viu – şi poate lupta
Slava viitoare va fi descoperită” nu doar „faţă de noi”, ci „în noi” (Romani 8:18, KJV)
Sabatul poate fi ţinut doar cu Hristos în om
Trebuie să-L avem pe El, altfel nu vom putea rezista cu nici un chip
Hristos viu înăuntrul nostru – pregătirea pentru confruntarea cu realitatea vie din afară
Creştinul poate spune: am neprihănirea lui Hristos, am prezenţa lui Hristos locuind în mine, Hristos în
mine lucrează prin mine pentru a mântui
Puterea este prezenţa personală a lui Hristos în noi; puterea este de la Hristos, nu de la noi
Credinţă şi conştieţă pemanentă că Hristos este în noi, că puterea Lui este prezentă lucrând în noi
03 NEPRIHĂNIREA LUI HRISTOS

Neprihănirea lui Hristos este facere de bine a lui Hristos, care este a lui Dumnezeu
Cele zece porunci cer un standard al facerii binelui, după standardul minţii lui Dumnezeu
Cele zece porunci exprimă în cuvinte neprihănirea lui Dumnezeu
Poruncile lui Dumnezeu - expresia neprihănirii lui Dumnezeu
Caracterul lui Isus Hristos - singurul caracter fără pată arătat în această lume
Caracter desăvârşit pe care El personal l-a ţesut de la naştere până la mormânt
Războiul de ţesut - trupul omenesc, natura umană a lui Hristos
Neprihănirea lui Hristos - viaţa pe care a trăit-o El pentru noi - aceasta este haina
Dumnezeu este Ţesătorul, Hristos este Modelul
Caracterul a fost ţesut fără noi, dar trebuie să trecem prin ispite identice cu ale Lui
Haina albă este neprihănirea lui Hristos, care este neprihănirea lui Dumnezeu
Haina desăvârşită pe care El Însuşi a ţesut-o este neprihănirea lui Dumnezeu Însuşi
Neprihănirea lui Dumnezeu se primeşte prin credinţa lui Isus Hristos
Dumnezeu are neprihănire care va trece prin judecată şi care va putea sta în faţa Sa
Haina neprihănirii - corespunzătoare acum, în timpul plăgilor, al judecăţii şi în toată veşnicia
Slava lui Dumnezeu, neprihănirea Lui, caracterul Lui - în Isus Hristos (2 Cor 4:6, 3:18)
Neprihănirea lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu merg împreună
Mintea lui Hristos a fost supusă Cuvântului lui Dumnezeu şi l-a primit instantaneu
04 NEPRIHĂNIREA ŞI ÎNDREPTĂŢIREA PRIN CREDINŢĂ

Neprihănirea
Neprihănirea este facerea binelui
Neprihănirea desăvârşită - o perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu
Neprihănirea lui Dumnezeu în Isus Hristos ne face neprihăniţi
Domnul vrea să avem neprihănirea Lui, caracterul care va sta în încercarea judecăţii
Noi nu avem o neprihănire a noastră, dar Hristos ne dă neprihănirea Lui
Suntem socotiţi neprihăniţi, pentru El şi prin El
Caracterul lui Isus Hristos - un dar gratuit
Haina neprihănirii - dar gratuit pentru oricine vrea să o primească
Haina de nuntă – dar gratuit, îmbrăcămintea care te va pregăti să stai în acest loc
“Hristos, neprihănirea noastră” - hainele de sărbătoare ale bisericii
Hristos - înţelepciunea, sfinţirea, răscumpărarea şi neprihănirea noastră
Caracterul Său va fi ţesut şi transformat în noi prin aceste suferinţe, ispite şi încercări
Devenim părtaşi caracterului Său, trăind în trup neprihănirea vieţii Domnului Isus
Avem nevoie de neprihănirea lui Hristos mult mai aproape de inima noastră
Luaţi-L pe El şi neprihănirea Lui, iar apoi veţi avea şi viaţa veşnică
Singura noastră nădejde - neprihănirea lui Hristos, cea atribuită şi cea scrisă prin Duhul Său
Cine se va apropia cel mai mult de asemănarea cu Hristos
Privind mereu la neprihănirea lui Hristos, efectul va fi schimbarea noastră în acelaşi chip
Privind la chipul lui Isus, primim din ce în ce mai mult neprihănirea lui Dumnezeu, prin credinţa lui
Isus Hristos şi suntem modelaţi tot mai mult după chipul Său
Singurul loc în care putem vedea neprihănirea - pe chipul lui Isus Hristos
Când am primit neprihănirea lui Hristos şi bunătatea Lui nu putem afirma că suntem buni
Când ai propria ta părere despre ce este neprihănirea, nu ai deloc neprihănirea lui Hristos
Voinţa de a face binele nu este facerea binelui
Cunoaşterea binelui nu este facerea binelui
Primirea neprihănirii lui Dumnezeu – prin credinţă, fără sentimente ameţitoare sau emoţii
Mulţi vor să vadă neprihănirea în ei şi asupra lor înainte să creadă
Îndreptăţirea
Adevărata religie susţine îndreptăţirea prin credinţa Fiului lui Dumnezeu
Adevărul îndreptăţirii prin credinţă; neprihănirea pe care o obţine credinţa
Îndreptăţire numai prin credinţă
Dumnezeu caută să-i mântuiască pe copiii Săi
Îndreptăţirea prin credinţă – un dar de la Dumnezeu
Orice om care primeşte darul îndreptăţirii, Îl primeşte pe Isus Hristos Însuşi cu adevărat
Îndreptăţirea prin credinţă poartă în ea însăşi virtutea vie a lui Dumnezeu
Îndreptăţirea prin credinţă poate fi cunoscută doar având chiar mintea lui Hristos
Nu trebuie să aştepţi să devii mai bun prin propriile tale eforturi
Noi nu putem face nimic pentru schimbarea inimii noastre
Adevărul îndreptăţirii prin credinţă nu poate fi înţeles dacă este primit după propriile idei
Un om se poate apropia de Dumnezeu personal, independent de preoţi
05 NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ - ÎN BIBLIE

Nici unul nu strigă după neprihănire (Isaia 59:4)
Neprihănirea lor vine de la Mine (Isaia 54:17)
Neprihănirea este un dar (Romani 5:17)
Neprihănirea – dată/primită prin credinţă şi duce la credinţă (Romani 1:17)
Puteţi pune cuvintele „făcut neprihănit” în loc de „îndreptăţit”
Moştenirea este prin credinţă, pentru ca să fie prin har (Romani 4:15-16)
Dacă neprihănirea este prin har atunci nu mai este prin fapte (Romani 3:24, 4:4-5, 11:6)
Omul este făcut neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii (Romani 3:27-28, 4:6, 13-15)
Dumnezeu a rânduit mai dinainte pe Hristos pentru ca acum să-Şi arate neprihănirea Lui (Romani
3:24-25)
Dumnezeu îndreptăţeşte pe cel ce crede în Isus şi este neprihănit când face aceasta (Romani 3:25-26)
Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire (Romani 4:3, 22; Geneza 15:6)
Avraam - tatăl tuturor celor care cred, tăiaţi împrejur sau nu (Romani 4: 9-12, 16-17)
Binecuvântarea lui Avraam - neprihănirea prin credinţă (Galateni 3:13,14)
Credinţa celui păcătos îi este socotită ca neprihănire (Romani 4:4-5)
Domnul nu ţine în seamă păcatul celui care a primit darul lui Isus Hristos (Romani 4:7-8)
O tranzacţie simplă şi pentru noi cei care credem în Cel ce a înviat (Romani 4:23-24)
Cel care nu-L crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos (1 Ioan 5:10)
Domnul are încredere în noi
Dumnezeu Creatorul înviază morţii, sfinţeşte pe cei vii şi-i face neprihăniţi (Romani 4:17)
Hristos a înviat pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi (Romani 4:25)
Fiindcă suntem făcuţi neprihăniţi prin credinţă avem pace cu Dumnezeu (Romani 5:1)
Prin credinţă am intrat în această stare de har şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu
(Romani 5:2-3, 8:18)
Hristos a murit pentru ca noi să putem fi făcuţi neprihăniţi prin credinţă (Galateni 3:13,14)
Cel care crede în Isus Hristos şi obţine neprihănirea prin credinţă, primeşte Duhul Sfânt prin credinţă
(Galateni 3:14)
Circumcizia – semnul exterior al lucrării Duhului Sfânt care a tăiat împrejur inima (Deuteronom
30:6, Romani 4:11, 5:5)
Cine ştie că Îl crede pe Dumnezeu, poate cere cu deplină încredere Duhul Sfânt
06 NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ ŞI LEGEA

Legea dă cunoştinţa păcatului, ne aduce la Hristos şi mărturiseşte neprihănirea lui Dumnezeu care se
primeşte prin credinţă
Legea a venit ca să se înmulţească păcatul şi să dea cunoştinţa deplină păcatului (Romani 5:20, 3:20)
Harul este mult mai abundent decât înmulţirea păcatului (Romani 5:20)
Când Mângâietorul dă convingerea de păcat, harul se înmulţeşte şi mai mult (Ioan 16:7,8)
Legea face păcatul să se înmulţească pentru ca harul să se înmulţească şi mai mult
Abundenţa harului domneşte în vieţile noastre tot aşa de sigur cum a domnit păcatul (Rom 5:20-21)
Legea a venit ca să ne aducă la Hristos, pentru că ea cere neprihănire desăvârşită
Legea cere de la orice om dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu (1 Timotei 1:5)
Dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu a fost manifestată în Isus Hristos
Legea Îl cere pe Hristos în mine
Dragoste desăvârşită, inimă curată, cuget bun, credinţă neprefăcută - în Hristos, iar El este în mine
Neprihănirea lui Dumnezeu care se capătă prin credinţa lui Isus Hristos, satisface Legea
Solia neprihănirii lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos ne aduce desăvârşita împlinire a Legii
Neprihănirea dată de Dumnezeu, prin credinţa lui Isus Hristos – fără Lege (Romani 3:19-22)
Legea dă mărturie că avem neprihănirea lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos (Romani 3:21)
Cele 10 Porunci – martori obiectivi că neprihănirea lui Dumnezeu este a noastră
Tablele mărturiei – mărturisesc despre neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţa lui Isus
Legea mărturiseşte despre neprihănirea lui Dumnezeu, că L-am găsit pe Hristos şi Îl avem
Legea mărturiseşte despre neprihănirea pe care toţi o obţin fără Lege, prin Isus
Legea mărturiseşte despre lucrarea completă a neprihănirii lui Dumnezeu în om
Inima este înşelătoare – nu dă o dovadă sigură că omul a primit neprihănirea lui Dumnezeu
Folosirea Legii în alt fel sau în alt scop o perverteşte
07 CUM PUTEM ŞTI CĂ AVEM BINECUVÂNTAREA LUI AVRAAM

Fiecare dintre noi poate şti că Îl crede pe Dumnezeu şi că are binecuvântarea lui Avraam
Patru lucruri de care putem fi siguri pentru veşnicie (Efeseni 1:3-6)
Dându-L pe Hristos Dumnezeu ne-a dat toate binecuvântările duhovniceşti (Efeseni 1:3)
Dumnezeu ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4)
Dumnezeu ne-a rânduit mai dinainte, să fim înfiaţi prin Isus Hristos (Efeseni 1:5)
Dumnezeu ne-a primit în Prea Iubitul Lui (Efeseni 1:6)
Cele 4 lucruri El le-a făcut pentru toţi
Domnul nu v-a forţa aceste lucruri asupra omului fără consimţământul său
Suntem ai Domnului - S-a dat El Însuşi pentru noi, acesta a fost preţul plătit
Deşi Domnul ne-a cumpărat plătind preţul, El vrea alegerea noastră de a fi ai Lui
Cine refuză să-I dea voie Domnului să îl aibă, Îl jefuieşte pe Domnul de ceea ce El a cumpărat
Prin alegerea lui, omul devine al Domnului în mod practic
Suntem ai Domnului atâta timp cât rămâne alegerea noastră de a fi ai Lui
Singura dovadă asupra iertării păcatelor este în Cuvântul lui Dumnezeu
Domnul ne-a cumpărat împreună cu tot ce era al nostru - a cumpărat şi păcatele noastre
Deşi le-a cumpărat, Domnul nu va lua păcatele noastre fără să aibă permisiunea noastră
El S-a dat pe Sine Însuşi mie, pentru păcatele mele
Alegerea vie care este mereu în faţa mea - păcatele mele sau Hristos
Domnul ne scoate la lumină păcatele ascunse pentru ca să ştim când ele pleacă şi când vine
neprihănirea Lui
Domnul ne arată păcatele pentru ca noi să le mărturisim şi El să le ierte şi să le îndepărteze
Noi ştim că păcatele sunt iertate pentru că Domnul spune aşa - aceasta este credinţă
08 SFINŢIREA ESTE UN PROCES

Păcatele ne sunt descoperite ca să putem face alegerea - aceasta este lucrarea sfinţirii
Lucrarea de sfinţire - creşterea lui Hristos în individ - este o lucrare progresivă
09 CREDINŢA ADEVĂRATĂ ŞI FAPTELE NEPRIHĂNITE

Credinţa adevărată
Definiţia Domnului cu privire la credinţă - Credinţa care lucrează prin iubire şi curăţă fiinţa
Credinţa - supunerea voinţei noastre lui Dumnezeu
Credinţa - inima noastră este consacrată lui Dumnezeu
Credinţa - afecţiunile noastre sunt îndreptate spre El
Credinţa - predarea eului şi acceptarea a ceea ce spune Dumnezeu ca fiind un fapt real
Credinţa în Hristos - sprijinirea în întregime pe harul Său mântuitor
Aur curăţit prin foc - credinţa care lucrează prin dragoste, credinţa veritabilă
Credinţa lui Isus - materialul veritabil: credinţa care rezistă încercării
Credinţa lui Isus este în strânsă legătură cu poruncile lui Dumnezeu
Credinţa – un proces al minţii. Mintea care era în Hristos va rezista în toate încercările
Dumnezeu a sădit credinţa în fiecare inimă
O credinţă care are viaţă divină şi putere divină în ea
Credinţa este mai preţioasă în ochii lui Dumnezeu decât ar fi tot aurul în ochii omului
Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu
Dacă cineva mărturiseşte a crede în Domnul, teama de oameni este insultătoare
Faptele credinţei
Hristos locuind în inimile noastre este Acela care face întotdeauna fapte bune
Faptele se îngrijesc de ele însele în cel care are credinţă în Isus Hristos
Cel care va avea cea mai multă credinţă va fi şi cel care va avea cele mai multe fapte
Inima care se odihneşte deplin în Hristos - cea mai serioasă şi mai activă în a lucra pentru El
10 SABATUL – SEMNUL PREZENŢEI SFINŢITOARE A LUI HRISTOS

Scopul lui Dumnezeu în creaţiune şi Sabat – ca omul să-L cunoască cum este şi ce este El, în şi prin
Isus Hristos
Tot ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este în Isus Hristos - pentru om, Hristos este Dumnezeu în
toate intenţiile şi planurile
Sabatul - semnul a ceea ce este Hristos pentru noi
În Sabat omul Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu pentru că Sabatul aduce prezenţa vie, sfinţitoare a lui
Isus Hristos
Îl cunoaştem pe Dumnezeu când ştim nu numai că El există ci şi ce este El
Sabatul - semn prin care Dumnezeu este cunoscut poporului
Sabatul - semnul a CE este Dumnezeu şi semnul că EL ESTE
În primul rând oamenii trebuie să Îl cunoască drept Creator: EL ESTE Creator
Numele lui Dumnezeu „Eu Sunt Cel Ce Sunt” şi memorialul Său sunt legate împreună
Sabatul – semnul lui Dumnezeu în această creaţiune, semn veşnic că El este Creatorul
Sabatul - memorialul care Îl aduce pe Dumnezeu în amintirea oamenilor
Dumnezeu în creaţiune poate fi cunoscut doar în Isus Hristos
Dumnezeu se manifestă în Hristos în lucrarea de creaţiune prin cuvântul Său
Cuvântul care aduce toate la existenţă, le ţine pe toate laolaltă, le susţine şi le păstrează
Dumnezeu în Isus Hristos – gravitaţia, coeziunea, originea tuturor lucrurilor
Fiecare Sabat urma să-i aducă omului mai multă cunoştinţă şi prezenţă a lui Dumnezeu
Păzirea Sabatului vs. ţinerea sâmbetei – odihna Domnului vs. odihna omului
Sabatul – odihna spirituală şi înviorarea lui Dumnezeu
Dumnezeu a pus în Sabat, ca parte a acestei zile, odihna spirituală - ea ajunge la cel care respectă
Sabatul
Omul care respectă Sabatul prin credinţă în Isus, va primi binecuvântarea lui Dumnezeu pusă în
această zi
Sabatul a fost rânduit să aducă omului binecuvântări spirituale suplimentare
Prezenţa sfântă a lui Dumnezeu este ataşată zilei Sabatului. Omul devine părtaş al acestei prezenţe
Singurul fel în care Sabatul poate fi păzit este prin credinţa lui Isus
Adevărata păzire a Sabatului - cu o minte spirituală, cu mintea Duhului lui Dumnezeu, în
conformitate cu gândul Domnului despre Sabatul Domnului
Sabatul este semnul supunerii faţă de Dumnezeu
Sabatul – făcut pentru om: îi dă odihnă, înviorare şi binecuvântare spirituală; sfinţenia şi prezenţa lui
Dumnezeu
În Sabat – mai multă binecuvântare, prezenţă a lui Hristos, odihnă în Domnul şi sfinţenie
Sabatul aduce şi are în el prezenţa vie, sfinţitoare a lui Hristos; cine crede le poate primi
Mântuirea - creaţiunea lui Dumnezeu în Hristos, prin cuvântul Său pentru aducerea înapoi la scopul
Său original
Lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu este creaţiune
Cuvântul lui Dumnezeu, acelaşi în creaţie şi în Evanghelie - temelia nădejdii în mântuire
Cel care ne-a creat, Acela ne şi mântuieşte – prin aceeaşi putere a Cuvântului Său
Dumnezeu lucrează din nou în lucrarea de mântuire pentru a reface scopul Său original
Sabatul - semnul puterii creatoare a lui Dumnezeu în Creaţiune şi în mântuirea sufletului
Odihna spirituală - primul lucru pe care îl găsim în manifestarea puterii Lui în noi
Când omul devine o făptură nouă în Hristos, se bucură şi apoi lucrează cu bucurie
Dumnezeu se bucură din nou de odihna noastră şi este din nou înviorat
Sabatul – verigă ce ne leagă de Hristos, ca să putem avea binecuvântare spirituală
Prezenţa lui Hristos sfinţeşte omul şi Sabatul, la creaţiune şi în mântuire
Sabatul - semn al prezenţei sfinţitoare a lui Hristos în om, la creaţiune şi în mântuire
Sfinţirea - chipul lui Hristos complet format în cel credincios; păzirea tuturor poruncilor
Sabatul - semnul lui Dumnezeu într-o creaţie completă şi încheiată
Sabatul - semnul lucrării complete în a doua creaţiune, de refacere a scopului original
Sabatul - semn care semnifică puterea creatoare a lui Dumnezeu în Isus Hristos
Ce este Sabatul – concluzie
Numai Isus Hristos - Autorul Sabatului, Domnul Sabatului - cunoştea adevărata viziune asupra
Sabatului
DUMNEZEU ÎN ISUS HRISTOS
DUMNEZEU ÎN ISUS HRISTOS
Bun! Deci, Sabatul este semnul a ce este Dumnezeu pentru omul care Îl crede. Dar unde Îl găsim
pe Dumnezeu? Doar unde Îl poate găsi oricine pe Dumnezeu? În Isus Hristos. „Nimeni nu
cunoaşte pe Tatăl decât Fiul şi cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.” Deci, pentru noi Hristos
este Dumnezeu. Pentru această lume şi pentru toate creaturile inteligente, Hristos este Dumnezeu.
Atunci nu este Sabatul un semn a ceea ce este Hristos pentru om?
{A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 6, pag. 114}
Good. Then the Sabbath is the sign of what God is to the man who believes Him. But where do we find God?
Where alone can anybody find God? In Jesus Christ. “No man knoweth the Father save the Son and he to
whomsoever the Son will reveal him.” Then to us Christ is God. To this world and to all intelligent creatures,
Christ is God. Then is not the Sabbath the sign of what Christ is to a man? {GCB/GCDB 1893, p. 126.1}
https://egwwritings.org/?ref=en_GCB/GCDB.1893.p.126.1&para=1002.594
Deci, în primul rând nimic nu ne va sprijini decât puterea lui Dumnezeu. Şi unde găsim
puterea lui Dumnezeu? În Isus Hristos! „Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui
Dumnezeu.” Iată ce este El! Unde găsim caracterul lui Dumnezeu? În Hristos! Unde găsim toate
lucrurile, lucrurile cele mari ale lui Dumnezeu? În Hristos! Unde găsim o viaţă mai bună decât aceasta?
Viaţa lui Dumnezeu, în Hristos. Aşadar, ce altceva avem de predicat lumii decât pe Hristos? Ce avem
de care să fim dependenţi în afară de Hristos? Atunci, ce altceva este solia îngerului al treilea
dacă nu „Hristos”? Hristos puterea lui Dumnezeu, Hristos bogăţia de nepătruns a lui Dumnezeu,
Hristos neprihănirea lui Dumnezeu, Hristos viaţa lui Dumnezeu; Hristos este Dumnezeu!
Aceasta este solia pe care o avem acum de dat lumii. Nu este aşa? Deci de ce are nevoie lumea? De
Hristos. Are nevoie de orice altceva? Nu! Este altceva în solie? Nu! „În El locuieşte trupeşte
toată plinătatea dumnezeirii, şi voi sunteţi desăvârşiţi în El.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
7, pag. 122}
Well, then, first, nothing will support us but the power of God. And where do we find the power of God? In
Jesus Christ. “Christ the power of God and the wisdom of God”; that is what He is. Where do we find
the character of God? In Christ. Where do we find all things, the great things of God? In Christ. Where do we find
a better life than this? The life of God, in Christ.
Well, then, what in the world have we to preach to the world, but Christ? What have we to depend upon but
Christ? Then what is the third angel’s message but Christ? Christ the power of God; Christ the unsearchable
riches of God; Christ the righteousness of God; Christ the life of God; Christ is God! That is the message that
now we are to give to the world. Is it not? Then what does the world need? Christ. Do they need anything else? No.
Is there anything else? No. “In him dwelleth all the fullness of the Godhead bodily, and ye are complete in
him.” {GCB/GCDB 1893, p. 147.3-4}
HRISTOS ÎN NOI
Să fie în voi această minte care a fost şi în Isus Hristos (Filipeni 2:5, KJV)

Creştinul poate spune: am neprihănirea lui Hristos, am prezenţa lui Hristos locuind în mine, Hristos în
mine lucrează prin mine pentru a mântui
Credinţă şi conştieţă pemanentă că Hristos este în noi, că puterea Lui este prezentă lucrând în noi
HRISTOS ÎN NOI
Să fie în voi această minte care a fost şi în Isus Hristos (Filipeni 2:5)
Şi în expresia „Cumpăraţi de la Mine acea credinţă care a rezistat” este acelaşi gând ca şi în
îndemnul: „Să fie în voi această minte care a fost şi în Isus Hristos” (Filipeni 2:5 KJV).
Când este în mine acea minte care a fost în El, nu va împlini ea în mine exact ce a împlinit în El?
Cum slujim noi Legii lui Dumnezeu, oricum? „Cu mintea slujesc Legii lui Dumnezeu” (Romani
7:25). Hristos, în această lume a slujit Legii lui Dumnezeu în orice moment. Cum a făcut-o? Cu
mintea. Prin ce proces al minţii a făcut-o? Prin credinţă. Dar, nu ne sfătuieşte să cumpărăm de la
El credinţa lui Isus? Nu păzeşte întotdeauna credinţa lui Isus poruncile lui Dumnezeu în mod
desăvârşit? Şi nu este aceasta credinţa care lucrează prin dragoste? Dragostea este împlinirea Legii.
Atunci, nu este aceasta solia îngerului al treilea prin care El spune: „Vino şi cumpără de la Mine aur
curăţit prin foc (dragoste şi credinţă), şi haine albe (neprihănirea lui Hristos) ca să te îmbraci şi să nu ţi
se vadă ruşinea goliciunii tale?” Deci, vedem că mintea care era în Hristos va sta în toate
încercările care pot apărea în această lume. Nu este mintea lui Hristos aceeaşi ieri, astăzi şi în veci? A
înfăptuit mintea lui Hristos în El ceva diferit de ceea ce va înfăptui ea în mine sau în orice alt om? Nu!
Mintea lui Hristos a cui minte era? (Voce: „A lui Dumnezeu.”) Dumnezeu era în El, descoperit în trup.
Cum putem cumpăra? Citiţi Isaia 55:1: „Voi, toţi cei însetaţi.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea
– 1893, cap. 10, pag. 178}
So, in the expression “buy of me that faith that has endured,” is not that the same line of thought that we have
learned in “Let this mind be in you that was also in Christ Jesus”?
When that mind is in me that was in Him, will not that mind do in me precisely what it did in Him? How is it
that we serve the law of God, anyhow? “With the mind I serve the law of God.” Romans 7:25. Christ in this world,
every moment served the law of God. How did He do it? With the mind. By what process of the mind did He do it?
By faith. Then, does He not tell you and me to buy of Him the faith of Jesus? Did not the faith of Jesus keep the
commandments of God perfectly, all the time? And is not that the faith that works by love? Love is the fulfilling of
the law. Then is not that the third angel’s message, when He says, “Come and buy of me gold tried in the fire, (love
and faith) and white raiment (righteousness of Christ) that thou mayest be clothed, that the shame of thy nakedness
do not appear”? So, we see how it is now that the mind that was in Christ will stand all of the trials that this
world can bring. Is not the mind of Christ the same yesterday, today, and forever? Will the mind of Christ in Him
do differently from the mind of Christ in me or in any other man? No. The mind of Christ was whose mind? [Voice:
“The mind of God.”] God was in Him in the flesh.
How shall we buy? Read Isaiah 55:1: “Ho, everyone that thirsteth.” {GCB/GCDB 1893, p. 205.5-206.2}
În seara trecută am ajuns la această concluzie: pentru a primi neprihănirea lui Dumnezeu, care
este ploaia târzie, care este pregătirea pentru marea strigare, trebuie să avem chiar mintea lui Hristos; în
nici un alt fel nu o putem primi. Exact acesta este sfatul care ne este dat în Scriptură: „Să aveţi
în voi mintea acesta care era şi în Hristos Isus.” Filipeni 2:5,6 - KJV. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 12, pag. 193}
Last night we came to this: that in order to have the righteousness of God—which is the latter rain, which is
the preparation for the loud cry—we must have the mind of Christ only; it cannot come in any other way. This is
precisely the advice that is given to us in the Scriptures: “Let this mind be in you which was also in Christ
Jesus.” Philippians 2:5, 6. {GCB/GCDB 1893, p. 257.1}
Ultimul studiu pe care l-am avut aici a fost o încercare de a face să fie cât mai lămurită în faţa
poporului diferenţa între credinţa satanică, şi credinţa lui Isus Hristos; diferenţa dintre
îndreptăţirea prin fapte prezentată sub numele de îndreptăţire prin credinţă; diferenţa dintre
aceasta, şi îndreptăţirea prin credinţă aşa cum este ea în realitate. Aceasta a fost încercarea şi
ţinta noastră. Şi vă aduceţi aminte cum a fost prezentat acest lucru. Această prezentare ne-a condus la
subiectul care se află mereu în faţa noastră: cum că trebuie să avem învăţătura neprihănirii conform
cu neprihănirea. Această neprihănire poate fi, aşa cum am văzut, doar conformă cu ideea lui
Dumnezeu de neprihănire, şi nu cu a noastră; iar pentru a avea gândul lui Dumnezeu în locul părerii
noastre, trebuie să avem mintea care o poate înţelege, şi aceasta este doar mintea lui Isus Hristos.
Oricine nu are chiar mintea lui Hristos, oricine nu s-a cedat pe sine şi tot ceea ce are şi ce este, şi nu a
primit în schimb mintea lui Hristos, nu ştie şi nu poate să ştie ce este neprihănirea prin credinţă; nu
poate să ştie ce este îndreptăţirea prin credinţă. El poate să o mărturisească: poate să o aprobe;
poate să o pretindă, dar nu poate să o cunoască; pentru că nici un om nu poate să o cunoască cu
mintea firească.
Să deschidem şi să citim din Biblie unde scrie că este aşa. 1Corinteni 2:14: „Dar omul firesc
nu primeşte lucrurile Spiritului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie.” Acesta este tocmai
felul în care neprihănirea prin credinţă a fost tratată de sute de oameni care pretind a o crede. {A.T.
Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 214}
The last study we had here was an effort to get as plainly as possible before this people, the difference between
satanic belief and the faith of Jesus Christ; the difference between justification by works under the heading of
justification by faith—the difference between that and justification by faith as it is. That was the effort; that was the
aim. And you will remember how it was done. And that brought us to the subject that is ever before us now: that we
must have the teaching of righteousness according to righteousness. And this can be, as we have found, only
according to God’s idea of righteousness and not our own, and in order to have God’s idea of righteousness
instead of our own, we must have the mind that can comprehend it, and that alone is the mind of Jesus Christ.
Whoever has not the mind of Christ itself, whoever has not yielded up himself and all that he has and is and
received the mind of Christ instead, does not know, and he cannot know what righteousness by faith is; he
cannot know what justification by faith is. He may profess it; he may assent to it; he may claim it, but he cannot
know it, for no man can know it with the natural mind. Let us turn now and read from the Bible where it says so. 1
Corinthians 2:14: But the natural man receiveth not the things of the Spirit of God: for they are foolishness unto
him. That is just the way the righteousness by faith has been treated by hundreds of people who profess to believe
it. {GCB/GCDB 1893, p. 296.1-3}
Iar acum, chiar acum când Domnul vrea să ne descopere neprihănirea lui Dumnezeu în de acord
cu neprihănirea, să ne dea învăţătura neprihănirii în de acord cu neprihănirea, acum ca niciodată
mai înainte avem nevoie să deţinem, şi trebuie să deţinem doar mintea lui Isus Hristos. {A.T. Jones, Solia
îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 215}
And now, just now, when the Lord wants to reveal to us the righteousness of God according to
righteousness, to give to us the teaching of righteousness according to righteousness, now as never before on
earth, it is that we need and must have the mind of Jesus Christ alone. {GCB/GCDB 1893, p. 296.9}
Această minte nu este naturală pentru om, dar omul o poate avea, şi poate şti că o are, şi această
minte trebuie să o avem. Aceasta este mintea căreia Domnul îi poate descoperi neprihănirea Lui în
de acord cu neprihănirea, deoarece aceasta este mintea care primeşte de la Dumnezeu exact ceea
ce Dumnezeu are de dat în felul Său, şi nu în vreun alt fel pe care să îl pot fixa eu, sau să-l pot
modifica, sau să-l pot nesocoti. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 216}
That mind is not natural to a man, but a man can have it, and can know that he has it and that is the mind that
we are to have. That is the mind to which the Lord can reveal His righteousness according to righteousness;
because it is the mind that receives from God just what God has to give in God’s own way and not in any way
that I would fix up or modify or discount it. {GCB/GCDB 1893, p. 297.4}
Acum un alt gând la care suntem conduşi. Ştim că doar ideea lui Dumnezeu, aceasta este
adevărata idee despre neprihănirea lui Dumnezeu. Atunci, pot cuprinde ideea Sa despre neprihănire cu
mintea mea? (Audienţa: „Nu!”) Pot avea o minte care să o cuprindă şi care să poată să o cuprindă? Da!
Există vreo minte în Univers care să poată cuprinde gândul lui Dumnezeu despre neprihănire?
Da! A cui? A lui Hristos. Deci, nu ne conduce aceasta exact la faptul că fără mintea lui Hristos nu
avem şi nu putem avea neprihănirea lui Dumnezeu? Indiferent cât de multă teorie cu privire la
neprihănirea lui Dumnezeu s-ar putea să ştie un om; indiferent cât de mult s-ar putea să spună că el
crede în neprihănirea lui Dumnezeu; indiferent cât de mult ar putea spune că el crede în îndreptăţirea prin
credinţă, dacă nu are însăşi mintea lui Hristos, el nu înţelege ideea lui Dumnezeu de neprihănire prin
credinţă şi nu poate să o mărturisească. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag. 190}
Now another thought that leads us thus. We know it is God’s idea only. That is the true idea of this
righteousness of God. Then can I grasp His idea of righteousness with my own mind? [Congregation: “No, sir.”]
Can I have a mind that will grasp it, and that can grasp it? Yes. Is there any mind in the universe that can grasp
God’s idea of righteousness? Yes. Whose? Christ’s. Then does not that shut you and me up to that fact, that
without the mind of Jesus Christ we have not and cannot have the righteousness of God? I care not how
much of a theory a man may have of the righteousness of God; I care not how much he may say he believes in the
righteousness of God. I care not how much he may say he believes in justification by faith, if he has not the mind of
Christ itself, he does not understand God’s idea of justification by faith, and he cannot tell it. {GCB/GCDB 1893, p.
245.2}
Nici un om nu poate cuprinde neprihănirea lui Dumnezeu fără mintea lui Isus Hristos, care singură
(dintre toate minţile din Univers) poate să o cuprindă, să o înţeleagă sau să o cunoască. Aşa este?
(Audienţa: „Da domnule!”) Dar eu pot avea mintea mea schimbată în mintea lui Hristos? Pot? Re-
făcută, re-creată, transformată în mintea lui Hristos? (Audienţa: „Nu domnule!”) (O voce: „Să fie în
voi mintea care era şi în Isus Hristos” - KJV) Foarte bine. Veţi lăsa să fie? Veţi face aceasta?
(Audienţa: „Da domnule!”) De aici trebuie să pornim. Să fie bine lămurit acest lucru: că singurul fel
posibil în care oricine poate cunoaşte neprihănirea lui Dumnezeu, în care poate primi
neprihănirea lui Dumnezeu, în care poate primi învăţătura acestei neprihăniri în conformitate cu
neprihănirea, ... singura cale, singurul fel posibil în care orice om din această lume o poate primi sau
cunoaşte, este prin a avea mintea lui Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag.
191}
No man can grasp the righteousness of God without the mind of Jesus Christ, which alone of all minds in the
universe can grasp it or comprehend it or know it. No is that so? [Congregation: “Yes, sir.”] But I can have my
mind turned into the mind of Christ? Can’t I? Re-made, re-vamped, and transformed into the mind of Christ?
[Congregation: “No, sir.”] [Someone in the audience quoted the text: “Let this mind be in you which was also in
Christ Jesus.”] All right, will you let it? Will you do that? Is that what you have made up your mind to do?
[Congregation: “Yes, sir.”] That is the thing to start with, then, is it not? Let us get that clear and I think that by that
time the hour for the study this evening will be expired. That the only possible way in which anybody in this world
can know the righteousness of God, can receive the righteousness of God, can receive the teaching of this
righteousness according to righteousness ... the only way, the only possible way, that any man in this world can
receive it or know it is by having the mind of Christ itself. {GCB/GCDB 1893, p. 245.3}
Dumnezeu a făcut pe om la început, la adevăratul lui început în Eden. A pus Dumnezeu în acel om
mintea eului? (Audienţa: „Nu!”) A cui minte era în acel om? Mintea lui Dumnezeu. Fratele Haskell ne-
a citit în lectura sa despre înţelepciunea extraordinară care era în Adam, şi ne-a spus că această
înţelepciune care era reflectată în viaţa lui Adam era a lui Dumnezeu; mintea lui, gândurile lui,
întreaga lui făptură reflectau pe Creator. Când Dumnezeu a zis „Să facem om după chipul
Nostru!” se referea la mult mai mult decât la o simplă formă. Dacă voi şi eu i-am fi putut vedea pe
Adam şi pe Eva aşa cum au ieşit din mâna lui Dumnezeu, am fi văzut reflectată imaginea lui Dumnezeu,
şi am fi fost determinaţi să ne gândim la Cineva aflat în spatele lor şi mult superior lor. La Cine anume?
Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 193}
God made man to start with, at the real start in Eden. Did God put in that man the mind of self? [Congregation:
“No, sir.”] Whose mind was it in that man? The mind of God. Brother Haskell has read to us in his lessons the
wonderful wisdom that was in Adam and that wisdom was of God that was reflected in the life of Adam—his mind,
his thoughts, his whole make-up reflecting the Maker. When God said, “Let us make man in our image,” it meant
a great deal more than the shape; it meant that if you and I could have seen Adam and Eve as they came from
the hand of God, we would have seen the image of God reflected and would have been caused to think of
somebody back of them, far back of them and far superior to them. Who is that? God. {GCB/GCDB 1893, p. 258.1}
Dar când Dumnezeu a pus acolo această ură împotriva răului, a pus de asemenea şi dorinţa după ceva
mai bun decât răul pe care îl urâm. Ce este acest lucru mai bun? Care este obiectul acestei dorinţe?
(Audienţa: „Isus Hristos.”) Da, deoarece Isus Hristos şi prezenţa Sa, mintea lui Dumnezeu,
doreşte să se întoarcă la locul de unde a fost înlăturată. Chipul lui Dumnezeu se întoarce la
locul de unde a fost alungat prin amăgirea Satanei. Hristos este chipul lui Dumnezeu, întipărirea
fiinţei Lui, iar atunci când îl primim pe Isus Hristos în plinătatea Lui, chipul lui Dumnezeu revine la
locul care îi aparţine.
De aceea sădirea acestei vrăjmăşii face voinţa, alegerea liberă, aşa încât omul să poată alege
această altă minte a lui Dumnezeu. Aceasta este acea Lumină care luminează pe orice om
venind în lume. Dacă un om va urma această lumină, Îl va găsi pe Isus Hristos, aşa cum L-a găsit
Avraam, cum L-a găsit Corneliu, şi cum Îl va găsi orice om care va urma această rază de lumină. Astfel,
El este Dorinţa tuturor neamurilor. Hagai 2:7. Acesta este Hristos! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 12, pag. 195}
But when God put that hatred of evil there, it also begets the desire for something better than this evil which we
hate. But what is that better thing? What is the object of that desire? [Congregation: “Jesus Christ.”] Because
Jesus Christ and His presence, God’s mind, comes back to the place whence it has been taken away. God’s
image comes back to the place from whence it has been banished by this deception of Satan. Christ is the image of
God, the express image of His person, and when we receive Jesus Christ in His fulness the image of God is
returned to the place where it belongs.
Therefore His putting that enmity sets the will—the choice—free, so that man can choose this other mind. This
is that Light that lighteth every man that cometh into the world. If a man will follow that light he will find Jesus
Christ, as Abraham did, as Cornelius did, as everyone does who will follow that ray of light. So He is the Desire of
all nations. Haggai 2:7. Christ is that. {GCB/GCDB 1893, p. 258.6}
Să ducem acest gând mai departe! Atunci când aveam mintea Satanei şi el stăpânea peste noi, noi
spuneam că nu vrem să facem acele lucruri rele, dar tocmai acelea le făceam. Cine le făcea?
(Audienţa: „Păcatul care locuia în noi.”) Noi ziceam că vrem să facem cutare sau cutare lucru.
Dar nu le făceam. Cine ne ţinea ca să nu le facem? (Audienţa: „Satana.”)
Dar acum, în Hristos noi suntem eliberaţi de el. Avem o altă minte. Noi spunem că vom face un
lucru. Cine îl face? (Audienţa: „Hristos.”) În timp ce aveam mintea firească noi refuzam să
facem binele, şi cine refuza de fapt? (Audienţa: „Satana.”) Acum, când avem mintea lui Hristos, noi
alegem să facem binele, şi cine alege de fapt? (Audienţa: „Hristos.”) Aşa este? (Audienţa: „Da
domnule!”) „Dumnezeu este Cel care lucrează în voi şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa
plăcere.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 198}
Now carry that thought a little further. When we had the mind of Satan and he was ruling, we said we would not
do those evil things, but just those were done. Who did it? [Congregation: “Sin that dwelleth in us.”] We said we will
do so and so. We did not. Who kept us from it? [Congregation: “Satan.”]
But now in Christ we are free from him: we have the other mind. We say we will do that. Who does it?
[Congregation: “Christ.”] While in the natural mind we refuse and who does it? [Congregation: “Satan.”] And when
in the mind of Christ we choose and who does it? [Congregation: “Christ.”] Is that so? [Congregation: “Yes.”] It
is God that worketh in you both to will and to do, of His good pleasure. {GCB/GCDB 1893, p. 260.3}
Mintea care vrea să înalţe eul la egalitate cu Dumnezeu. Aceasta este mintea firească. Aceasta este
mintea care se află în mod natural în orice om din lume. Aceasta este mintea Satanei. Şi acesta este
rodul acestei minţi fireşti în păgânismul declarat, pe faţă. Atunci, nu are nevoie fiecare om de o altă
minte, mintea lui Hristos, care nu a socotit ca un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci s-a
dezbrăcat de Sine Însuşi? De aceea Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 12, pag. 201}
The mind that would exalt self to equality with God. That is the natural mind. That is the mind that is natural in
every man in the world. That is the mind of Satan. And that is the working of this natural mind in open, bold
heathenism. Then does not every such one need another mind—even the mind of Jesus Christ, that thought it
not a thing to be seized upon to be equal with God, but emptied Himself? Wherefore God hath highly exalted
Him. {GCB/GCDB 1893, p. 261.7}
Iar acum, chiar acum când Domnul vrea să ne descopere neprihănirea lui Dumnezeu în de acord cu
neprihănirea, să ne dea învăţătura neprihănirii în de acord cu neprihănirea, acum ca niciodată mai
înainte avem nevoie să deţinem, şi trebuie să deţinem doar mintea lui Isus Hristos. {A.T. Jones, Solia
And now, just now, when the Lord wants to reveal to us the righteousness of God according to righteousness, to
give to us the teaching of righteousness according to righteousness, now as never before on earth, it is that we
need and must have the mind of Jesus Christ alone. {GCB/GCDB 1893, p. 296.9}
Oricând vorbea cuvântul lui Dumnezeu, mintea lui Hristos răspundea instantaneu. Fraţilor, ştiu că
voi puteţi cunoaşte, şi orice om din lume poate cunoaşte, şi poate avea exact acest fel de minte.
...Whenever the word of God was spoken, the mind of Christ instantly responded. Brethren, I know that you
can know and that any man in this world can know and can have just that kind of a mind. {GCB/GCDB 1893, p.
297.1-2}
Această minte nu este naturală pentru om, dar omul o poate avea, şi poate şti că o are, şi
această minte trebuie să o avem. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 216}
...That mind is not natural to a man, but a man can have it, and can know that he has it and that is the mind
that we are to have. {GCB/GCDB 1893, p. 297.4}
Prin mintea lui Hristos pentru asistenta medicală, pentru medic, pentru ca ei să o ducă celor
aflaţi în durere şi bolnavi, celor suferinzi, şi celor aflaţi în pragul morţii, astfel ca cei suferinzi
să-şi îndrepte mintea asupra lui Isus Hristos, ca ei să primească mintea Lui în locul eului. Apoi
pacientul, fiind adus într-o stare de pace, medicul poate căuta să trateze trupul, iar vindecarea va
decurge bine, în timp ce pacientul se bucură de binecuvântarea şi pacea lui Isus Hristos şi a minţii pe care
o dă El. Nu vedeţi cum că este nevoie de această minte în toate lucrările voastre şi oriunde? Acest
punct de vedere nu este nou pentru nici un doctor. Dar pentru că ni s-a vorbit despre deficitul
existent în sistemul medical, am dorit să vedeţi cum mintea lui Hristos va rezolva această problemă.
The mind of Christ, for the nurse, for the physician, to carry to the distressed and the diseased and the suffering
and the perishing and get the mind of the sufferer upon Jesus Christ and have His mind, taking it away from
self. Then the patient being at rest, the physician can go ahead and doctor the body and it will get well, while the
patient is enjoying the blessings and peace of Jesus Christ and the mind which He gives. Don’t you see how it
goes through all your work, and it is the one thing everywhere? This part is not new to the doctor either. But as
he was telling us about the defect in the medical systems, I want you to see that the mind of Christ will supply
the defect. {GCB/GCDB 1893, p. 343.20}
Este cineva în această sală, care a fost acolo [Minneapolis] în acel timp, şi care nu poate vedea acum ce
s-a întâmplat atunci? Fraţilor, nu a sosit timpul să ne eliberăm de toate aceste idei, dacă ele ne fac să
ne pierdem viaţa? Atunci va fi îndepărtată viaţa noastră de la noi; vom fi răstigniţi împreună cu
Hristos. Vom fi provocaţi la o astfel de moarte faţă de păcat cum niciodată n-am visat mai înainte. Va
fi îndepărtată toată această minte papală de la noi, tot acest spirit de oţel, şi va fi pusă în noi mintea
iubitoare, divină şi gingaşă a lui Isus Hristos, care nu are nevoie de nici un crez, deoarece Îl are pe
Hristos Însuşi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 210}
Is there anybody in this house who was there at that time that cannot see now what that was back there? Then,
brethren, is it not time to cut loose, if it takes the very life out of us? It will take the very life out of us; it will crucify us
with Jesus Christ. It will cause such a death to sin as we never dreamed of in our lives before. It will take all that
papal mind out of us, all that iron spirit out of us, and it will put there the divine, tender, loving mind of Jesus
Christ, that wants no creed, because it has Christ Himself. {GCB/GCDB 1893, p. 265.5}
Oricând vorbea cuvântul lui Dumnezeu, mintea lui Hristos răspundea instantaneu. Fraţilor, ştiu
că voi puteţi cunoaşte, şi orice om din lume poate cunoaşte, şi poate avea exact acest fel de minte.
Ştiu că puteţi avea exact acest fel de minte, încât, de fiecare dată când cuvântul lui Dumnezeu
vorbeşte, răspunsul să fie instantaneu; şi în ea nu este nici o nedumerire, sau îndoială, sau semn de
respingere. De aici se poate vedea că, dacă noi avem o astfel de minte încât atunci când este citit
cuvântul lui Dumnezeu, nu este nici o împotrivire, sau obiecţie, sau neînţelegere; este aceea mintea lui
Hristos? (Audienţa: „Da domnule!”) Atunci este destul de simplu să ştim dacă avem mintea lui Hristos
sau nu! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 216}
Whenever the word of God was spoken, the mind of Christ instantly responded. Brethren, I know that you can
know and that any man in this world can know and can have just that kind of a mind. I know that you can have just
such a mind, that whenever the word of God speaks the response is instantaneous, and there is no question or
doubt or sign of rejection. Now you can see upon this very thing, that if you and I have such a mind as that, then
when the word of God is read, there is no rising up, or objection, or dissent—is that the mind of Christ?
[Congregation: “Yes.”] Then it is easy enough to know whether we have the mind of Christ or not. {GCB/GCDB
1893, p. 297.1-2}
Un om poate avea exact felul acela de minte încât oricând şi orice spune cuvântul lui
Dumnezeu, în ea să fie acceptare instantanee. Nu este nimic în acea minte sau legat de ea care să poată
ridica obiecţii împotriva cuvântului lui Dumnezeu. Această minte nu este naturală pentru om, dar omul o
poate avea, şi poate şti că o are, şi această minte trebuie să o avem. Aceasta este mintea căreia
Domnul îi poate descoperi neprihănirea Lui în de acord cu neprihănirea, deoarece aceasta este
mintea care primeşte de la Dumnezeu exact ceea ce Dumnezeu are de dat în felul Său, şi nu în
vreun alt fel pe care să îl pot fixa eu, sau să-l pot modifica, sau să-l pot nesocoti. {A.T. Jones, Solia îngerului
al treilea – 1893, cap. 13, pag. 216}
But I say that a man can have just that kind of a mind whenever and whatever the word of God speaks there
is instant response. There is nothing in that mind or about it in the world that can rise up in objection against it.
That mind is not natural to a man, but a man can have it, and can know that he has it and that is the mind that we
are to have. That is the mind to which the Lord can reveal His righteousness according to righteousness; because it
is the mind that receives from God just what God has to give in God’s own way and not in any way that I would fix
up or modify or discount it. {GCB/GCDB 1893, p. 297.4}
Cu cât mai mult ne apropiem de a doua venire a Mântuitorului, cu atât mai mult spiritismul Îl va
mărturisi pe Hristos. Cine sunt cei care vor veni, mulţi, înainte ca să vină Mântuitorul? (Audienţa:
„Hristoşi mincinoşi.”) Vor veni mulţi şi vor zice, „Eu sunt Hristos!”, iar în cele din urmă Satana
personal va veni, în chipul lui Satana? (Audienţa: „Nu; dându-se drept Hristos.”) El vine dându-se
drept Hristos, şi este primit ca Hristos. Aşa că poporul lui Dumnezeu trebuie să-L cunoască
atât de bine pe Mântuitorul, încât nici o mărturisire a numelui lui Hristos să nu fie primită sau acceptată
dacă nu este cea adevărată, cea originală. Dar când creştinismul fals se prezintă în faţa lumii, când apar tot
felul de Hristoşi mincinoşi, care este singura cale de a fi în siguranţă? Cum poate cineva să ştie că
aceştia sunt falşi? Doar prin Cel care este adevărat. Doar având însăşi mintea Lui. {A.T. Jones, Solia
The nearer we come to the second coming of the Saviour the more fully spiritualism will be professing
Christ. Who is it that comes before the Saviour comes, many of them? [Congregation: “False Christs.”] There will
be many coming and saying, “I am Christ”; and at last Satan himself comes—as Satan? [Congregation: “No. As
Christ.”] He comes as Christ, he is received as Christ. So then the people of God must be so well acquainted
with the Saviour that no profession of the name of Christ will be received or accepted where it is not the actual,
genuine thing. But when false Christianity is presenting itself to the world, when every kind of a false Christ
appears, then how alone can a person be safe? How shall a man know that these are false? Only by Him who is
the true; only by having His mind itself. {GCB/GCDB 1893, p. 342.2}
Ştiţi că „Mărturii” vol. 4 ne spune că atunci când Satana vine cu cuvintele pline de har pe care le-a
rostit Hristos, el le va spune cu un ton foarte asemănător, şi-i va amăgi pe cei care nu au mintea
lui Hristos. Fraţilor, nu există salvare pentru noi, nu există siguranţă pentru noi, nu există remediu pentru
noi, decât în a avea mintea lui Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 14, pag. 233}
You know that “Vol. IV” tells us that when Satan himself comes with the gracious words that the Saviour
uttered, he will talk them with much the same tone and will pass it off on those who have not the mind of Christ.
Brethren, there is no salvation for us, there is no safety for us, there is no remedy for us at all, but to have the
mind of Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 343.18}
Aş vrea să vă citesc exprimarea acestei ultime faze a minţii fireşti. Le-am citit pe celelalte două;
am citit exprimarea păgână şi cea papală. Acum când o citim şi pe ultima, vom avea toate cele trei stadii:
vom avea în faţa noastră balaurul, fiara şi proorocul mincinos. Şi apoi nu va mai fi nici urmă de scuză
pentru nici unul dintre noi, pentru a lua vreo altă poziţie decât a primi ceea ce este în mod clar doar
însăşi mintea lui Isus Hristos şi neprihănirea lui Dumnezeu în de acord cu ideea Lui de
neprihănire. Va fi vreo scuză? Nu va fi nici o scuză! Când vedem în faţa noastră exprimarea directă a
căii false în toate cele trei forme ale sale, atunci, chiar dacă nu suntem în stare să înţelegem sau să o
vedem pe cea adevărată, vom recunoaşte că aceea este falsă şi o vom părăsi, şi vom apuca pe
cealaltă fie că o vedem sau nu! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 14, pag. 231}
Now I want to read you an expression of this last phase of the carnal mind. We have read the other two; we
have read the pagan and the papal. Now when we read this last then we will have all three of the stages; we will
have before us the dragon, the beast, and the false prophet. And then there will be no shadow of an excuse for any
one of us after that, taking any position but that which is openly and itself alone the mind of Jesus Christ and the
righteousness of God according to His idea of righteousness. Will there? No excuse. When we see before us the
direct expression of the false way in all three of its forms, then, even though we be not able to understand or
see the other, we will know that well enough to let it alone, and take the other whether we see it or
not. {GCB/GCDB 1893, p. 342.3}
...„Să aveţi în voi mintea acesta care era şi în Hristos Isus.” Filipeni 2:5,6 - KJV. Ce ne spune
acest text că face mintea lui Hristos? Ce a făcut ea în El? „L-a golit de Sine Însuşi.” Când această minte
este în noi, ce va face ea pentru noi? Acelaşi lucru. Ne va goli de „eu”. Deci primul lucru pe care ni-l
transmite acest text este că mintea lui Hristos îndepărtează eul din cel în care este ea.
Atunci când mintea care era în Hristos L-a golit de Sine, care a fost urmarea? L-a umplut Dumnezeu.
Atunci când acea minte care era în El este în noi, şi face în noi ceea ce a făcut în El (ne goleşte de 'eu'),
ce anume va umple locul rămas gol? Dumnezeu în Hristos ne va umple. Deci Dumnezeu în
Hristos va locui în noi. Aceasta înlătură eul. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 193}
... “Let this mind be in you which was also in Christ Jesus.” Philippians 2:5, 6. What is the thing that that text
shows that the mind of Christ does? What did it do in Him? It “emptied himself.” When that mind is in us, what will it
do there? The same thing. It will empty us of self. Then the first thought that that text gives is that the mind of
Christ empties of himself the one in whom it is.
When that mind that was in Christ emptied himself, then what came? God filled Him. When that mind that was in
Him is in us and does in us what it did in Him—empties us of self—what then will fill the place? God in Christ will
fill us. Then God in Christ dwells in us. But that takes self out of the way. {GCB/GCDB 1893, p. 257.1-2}
Ce fel de minte este în noi de la început? Mintea eului. Ce face această minte? Înalţă eul. Ce fel de
minte este în noi de la bun început? Mintea firească. Un om are o minte firească şi el trebuie să aibă o
altă minte, trebuie să aibă mintea care era în Hristos; doar acea minte care este în Hristos
îndepărtează eul din cel în care locuieşte. De aceea, întrucât noi avem de la început o minte şi
trebuie să avem o alta, şi dacă această altă minte îndepărtează eul din cel în care este ea, atunci nu
reiese în mod incontestabil că mintea pe care o avem de la început este o minte doar a eului? A.T.
Now what mind is in us to start with? The mind of self. What does that mind do? It exalts self. What kind of mind
is it we have to start with? The natural mind. A man has a natural mind, and he must have another mind. He must
have the mind that was in Christ, but that mind that is in Christ only empties of self the one in whom it dwells.
Therefore as we have a mind to start with and must have another than that, while that other empties of self the one
in whom it is, does it not follow inevitably that the mind which we have to start with, is a mind only of
self? {GCB/GCDB 1893, p. 257.3}
Deci, cele zece porunci pur şi simplu cer un astfel de standard al facerii binelui, după standardul
minţii lui Dumnezeu, după cum îl exprimă voia Sa. Deci, când poruncile lui Dumnezeu pretind acest
standard şi nu vor accepta nimic mai puţin decât acesta, cum pot fi împlinite cerinţele celor zece porunci
în viaţa vreunui om care nu are mintea lui Dumnezeu? Aşa ceva nu este posibil.
Unde găsim noi această minte? (Audienţa: „În Hristos.”) Atunci este posibil pentru vreun om, prin
vreun mijloc posibil să ofere celor zece porunci ceea ce pretind ele, şi singurul lucru pe care-l vor
accepta, fără a avea însăşi mintea lui Hristos? (Audienţa: „Nu!”) Dar, pot avea mintea lui Hristos, fără
a-L avea pe El în întregime? Nu, nu pot! De aceea, pentru că nu pot avea mintea lui Hristos fără a-
L avea pe El în întregime urmează că trebuie să am prezenţa personală a lui Hristos. {A.T. Jones,
Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag. 191}
Then the ten commandments simply require such a measure of right doing as God’s own mind measures,
as His will expresses. Well then, when the ten commandments require just that, and will accept nothing short of
that, how in the world are the requirements of the ten commandments to be met in any man’s life in this world who
has not the mind of God? It cannot be done.
Where do we get that mind? [Congregation: “In Christ.”] Then is it possible for any man, by any possible
means, to render to the ten commandments what they require and what only they will accept, without having the
mind of Jesus Christ itself? [Congregation: “No, sir.”] Well, can I have the mind of Christ without the rest of Him?
No, I cannot. Therefore as I cannot have the mind of Christ without the rest of Him, it follows that I must have
the personal presence of Christ Himself. {GCB/GCDB 1893, p. 245.4-5}
Atunci cine trebuie să facă faptele pentru ca acestea să poată fi întotdeauna fapte bune? Să
citim din nou: „Dacă Hristos locuieşte în inimile noastre, atunci, El va lucra în noi 'şi voinţa şi
înfăptuirea după buna Sa plăcere'. Filipeni 2:13. Atunci, noi vom lucra aşa cum lucrează El şi vom da pe
faţă acelaşi spirit. În acest fel, iubindu-L şi locuind în El, noi vom creşte 'în toate privinţele, ca să
ajungem la Cel ce este Capul, Hristos'. Efeseni 4:15.”
Deci, aceasta este ceea ce vrea Domnul, aceasta este ceea ce este mintea lui Hristos. Aşa cum am
arătat în seara trecută, eu nu pot avea mintea lui Hristos separat de El. Nu pot avea mintea lui Hristos
fără a-L avea pe El personal. Dar prezenţa personală a lui Isus Hristos este tocmai ceea ce vrea El
să ne dea prin Spiritul Sfânt în revărsarea ploii târzii chiar acum. Prezenţa personală a lui Hristos
este ceea ce El vrea să ne dea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 220}
Who then is to do the work in order that it may be good works always? Let us read again: “If Christ is dwelling in
our hearts, He will work in us ‘both to will and to do of his good pleasure.’ We shall work as He works; we shall
manifest the same spirit. And thus, loving Him and abiding in Him, we shall ‘grow up into Him in all things, which is
the head, even Christ’”
Now, then, that is what the Lord wants, that is what the mind of Christ is. As we had the thought the other
evening—I cannot have the mind of Christ separate from Him. I cannot have the mind of Christ without
having Him personally. But the personal presence of Jesus Christ is just what He wants to give us by the Holy
Spirit in the outpouring of the latter rain just now. The personal presence of Christ is what He wants to give
us. {GCB/GCDB 1893, p. 298.12}
“...Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor
Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri.”
Ce vrea Dumnezeu să ne facă cunoscut în acest timp? Vrea să ne facă cunoscut „care este bogăţia
slavei tainei acesteia.” Şi bogăţia ei este mare, nu-i aşa? Cât de mari sunt bogăţiile slavei tainei lui
Dumnezeu? Cât de mari? La fel de mari ca Dumnezeu. Atunci cum le putem cunoaşte altfel decât prin
mintea lui Hristos, care ne este adusă de Spiritul Sfânt împreună cu prezenţa Lui? {A.T. Jones, Solia
“...even the mystery which hath been hid from ages and generations but now is made manifest to his saints: to
whom God would make known what is the riches of the glory of this mystery among the Gentiles.”
What is it that God wants to make known, at this time, to you and me? He wants to make known “what is the
riches of the glory of this mystery.” That is a great deal, is it not? How great are the riches of the glory of the
mystery of God? How great? As great as God. Then how can we know them except by the mind of Christ, which
is brought to us by the Holy Spirit bringing His presence? {GCB/GCDB 1893, p. 301.7-8}
Ei bine, Hristos puterea lui Dumnezeu, Hristos înţelepciunea lui Dumnezeu, Hristos bogăţia de
nepătruns a lui Dumnezeu şi Hristos viaţa lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce avem de predicat. Şi ce
sunt toate acestea însumate într-un singur lucru? Ce exprimă? Evanghelia! Ce înseamnă a predica
Evanghelia? Înseamnă a predica taina lui Dumnezeu, care este Hristos în om nădejdea slavei. Ce ne-a
dat Dumnezeu ca să dăm lumii dacă nu „Evanghelia veşnică să fie vestită oricărui neam, oricărei seminţii,
oricărei limbi şi oricărui norod”? (Apocalipsa 14:6). {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 7,
pag. 123}
Well, then, Christ the power of God; Christ the wisdom of God; Christ the unsearchable riches of God, and
Christ the life of God. That is what we are to preach. Well, what is that all summed up in one thing? What
expresses it? The Gospel. What is it to preach the gospel? It is to preach the mystery of God, which is Christ in
men the hope of glory. What has God given to us to give to the world but “the everlasting gospel to preach unto
every kindred and nation and tongue and people”? Revelation 14:6. {GCB/GCDB 1893, p. 147.7}
Ei au predicat taina lui Dumnezeu: „Hristos în voi nădejdea slavei.” Dar s-a arătat şi o altă
taină; aceasta a început să apară în timp ce ei predicau. Taina pe care o vesteau ucenicii „A fost
ascunsă de veacuri,” iar acum era manifestată ca niciodată mai înainte. Dar în timp ce ei predicau
această taină, s-a arătat lucrarea unei alte taine, şi această taină s-a ridicat şi a ascuns din nou taina lui
Dumnezeu. După ce apostolii au murit, taina nelegiuirii s-a ridicat şi s-a răspândit în toată lumea
şi a ascuns din nou taina lui Dumnezeu pentru veacuri. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 7,
pag. 129}
They preached the mystery of God—“Christ in you the hope of glory.” But there arose another mystery. It
began to appear while they were preaching. This mystery that they were to preach “had been hid from ages and
generations”; now it was manifested as never before in the world. But while they were preaching that mystery, there
appeared the working of another mystery, and that mystery of iniquity arose and hid again the mystery of
God—after the apostles died that mystery of iniquity arose and spread over the world and hid again the mystery
of God from ages and from generations. {GCB/GCDB 1893, p. 150.4}
Dar în Apocalipsa găsim un înger reprezentat ca stând cu un picior pe mare şi cu celălalt pe pământ, şi
strigând cu glas tare, „şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din
el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici un timp profetic şi că în
zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, taina lui Dumnezeu ar trebui să fie sfârşită.”
(Apocalipsa 10:6,7 - KJV).
M-am înterbat dacă nu este scris intenţionat aşa: că taina lui Dumnezeu ar trebui să fie sfârşită în loc de
se va sfârşi. Ar fi trebuit să fie sfârşită de mult. Mărturiile ne-au spus aceasta. Dar datorită
amânării noastre, a slăbiciunii şi încetinelii noastre în a-L crede pe Dumnezeu, nu este sfârşită; totuşi El
a spus că tebuia să fie sfârşită. Acum, să mulţumim Domnului că se va sfârşi într-adevăr! De subliniat este
că atunci când îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, taina lui Dumnezeu va sta descoperită
înaintea lumii. Ce este aceasta? „Hristos în voi nădejdea slavei.” Aceasta este Evanghelia veşnică,
aceasta este solia îngerului al treilea. Deci, vedeţi cum Dumnezeu a hotărât prin aceasta că solia
îngerului al treilea, taina lui Dumnezeu, va triumfa asupra tainei nelegiuirii? Şi după cum
taina nelegiuirii a reţinut atenţia lumii şi a atras privirea naţiunilor şi uimirea din partea oamenilor, tot aşa
acum taina lui Dumnezeu va atrage atenţia neamurilor şi uimirea din partea oamenilor. {A.T. Jones, Solia
...But when we come to the 10th chapter of Revelation an angel is there represented as standing with one foot
on the sea and the other on the land, and crying with a strong voice, “and sware by him that liveth forever and ever,
who created heaven, and the things that therein are, and the earth, and the things that therein are, and the sea and
the things which are therein, that there should be time no longer. But in the days of the voice of the seventh angel,
when he shall begin to sound, the mystery of God should be finished.”
I have wondered lately whether that is not intentional that it is put in that way, that the mystery of God should be
finished, instead of shall be finished. It should have been finished long ago. The Testimonies have told us
that. But by our dilatoriness, our slackness, our slowness to believe God, it is not finished. Yet he said it should be
finished. Now, thank the Lord it is to be finished indeed. If he would speak now he would say, it “shall be,” of
course. But the point is, that when the voice of the seventh angel shall begin to sound, the mystery of God
stands forth to the world. What is that? “Christ in you the hope of glory.” That is the everlasting gospel. That
is the third angel’s message. Then don’t you see how it is that God has settled it that the third angel’s message,
the mystery of God, shall triumph over the mystery of iniquity, and that as certainly as the mystery of iniquity
has held the attention of the world and has attracted the gaze of the nations, and the wonder of men, just so
certainly the mystery of God will attract the attention of nations and the wonder of men? It will do it. {GCB/GCDB
1893, p. 150.4-5}
„Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună, şi atunci nu mai sunt eu
cel ce face lucrul acesta.” Nu! Eu am spus că nu vreau să-l fac. Eu am spus că îl urăsc şi că nu mai vreau
să îl mai repet niciodată. Dar l-am făcut din nou. Deci dacă ceea ce uram, mă hotăram mereu să nu
mai fac, şi totuşi făceam, atunci care era problema cu mine? Eu aveam cunoştinţa, dar nu aveam putere.
Dar Evanghelia lui Hristos, care este „Hristos în voi,” aceasta este puterea; „este puterea lui Dumnezeu
pentru oricine care crede”. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 197}
“If then I do that which I would not, I consent unto the law that it is good. Now then it is no more I that do it.”
No. I said I would not do it. I said that I hated it and declared that I would never do it again. But I did do it. Then
when I hated it and resolved and re-resolved and determined that I would never do it again and yet did it, what in
the world was the matter with me? I had the knowledge but did not have the power. Now the gospel of Christ,
“which is Christ in you,” that is power. It is the power of God to every one that believeth. {GCB/GCDB 1893, p.
259.7}
În păgânism Satana a condus mintea omului că el să se pună la egalitate cu Dumnezeu, fără a

ascunde aceasta. Apoi a venit Hristos în lume, descoperind adevărata Evanghelie aşa cum nu a mai
fost descoperită până atunci: Hristos în om, omul îndreptăţit prin credinţa în El, şi numai prin
credinţă; o credinţă care are viaţă divină în ea; o credinţă care are putere divină în ea; o credinţă
care trăieşte şi lucrează; o credinţă care aduce toate lucrurile celui care o are şi reface chipul lui
Dumnezeu în suflet. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 212}
In paganism Satan led the mind of man to put itself on an equality with God, without any covering at all. Then
Christ came into the world, revealing the true gospel as never before—Christ in man, man justified by faith in
Him, and faith alone—a faith which has divine life in it, a faith which has divine power in it, a faith which lives and
works, a faith that brings all things to him who has it, and restores the image of God in the soul. Then Satan took
that same carnal mind which in paganism had made itself equal with God and now he covered it with his own idea
of faith and passed it off as justification by faith and exalted the chief representative of it, above all that is called
God or that is worshiped, so that as God he sitteth in the place of worship of God, showing himself that he is
God. {GCB/GCDB 1893, p. 266.1}
Iar în privinţa vieţii: când El ne cheamă să luăm poziţie în supunere faţă de Legea Sa, aceasta va duce
la pierderea vieţilor noastre, va pune vieţile noastre în primejdie întrucât puterea pământească va urmări
să ne ia viaţa. Şi atunci? Atunci Domnul spune pur şi simplu: „Da-ţi drumul acestei vieţi; să plece! Ea va
dispărea oricum în scurt timp. Iată, aici este o viaţă care va rămânea de-a lungul întregii veşnicii.” Când
ne invită să urmăm calea supunerii faţă de Legea Sa, ceea ce va duce la primejduirea şi pierderea acestei
vieţi supusă morţii, pieritoare ca un abur, El spune: „Luaţi această viaţă veşnică!” „Cel care crede în
Fiul, are viaţa veşnică.” „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.” Ne-a dat
viaţa veşnică? „Cine are pe Fiul,” va avea viaţa cândva? (Audienţa: „Nu!”) „Cine are pe Fiul, are viaţa.”
Cum ar fi cu putinţă să avem pe Fiul fără această viaţă? Este Hristos mort? Nu! El este viu. De aceea,
când Îl avem pe El, avem viaţa care este în El.
Băgaţi de seamă la ce conduce faptul că un om care mărturiseşte a-L avea pe Hristos nu crede că are
viaţa care este în Hristos care este viaţa veşnică. Ce fel de Hristos este El? Un Hristos fără viaţă în
El? Nu! Hristos nu este mort! Nu ne-a răsunat aceasta mereu şi mereu în urechi prin vocea care ne
vorbeşte de mult timp din partea Domnului? „Fraţilor, Hristos nu este în mormântul cel nou al lui
Iosif, cu piatra cea grea astupând intrarea. Nu! El a înviat! Isus trăieşte! Isus trăieşte! Vestiţi
aceasta cu limba şi cu scrisul.”
Astfel, pentru că El trăieşte, şi mai mult, pentru că El trăieşte pentru veşnicie, când Îl am pe El, am
un Mântuitor viu. „Cine are pe Fiul are viaţa.” Ce fel de viaţă este în El? Numai viaţă veşnică. Astfel,
când Îl am pe El am viaţa care este în El, şi aceasta este viaţa veşnică, exact aşa cum spune Domnul.
Dar, aşa cum ne-a spus mai înainte fratele Haskell în lecţia sa, noi nu putem avea această viaţă a
Lui, fără a i-o ceda pe aceasta a noastră. Făcând aceasta Îl întâlnim pe Isus Hristos. Aceasta este lecţia de
astăzi, nu observaţi? Cedaţi-I această viaţă şi o veţi primi pe aceea care este mult mai bună.
Acum este timpul pentru a face aceasta. Dar dacă mă agăţ de această viaţă, când ea se va duce, ce îmi
va mai rămâne? (Audienţa: „Nimic.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 6, pag. 119}
And about the life. When He calls upon you and me to take a position in allegiance to His law, which will forfeit
our lives, that will put our lives in jeopardy so that some earthly power would deprive us of it. what then? Well, He
simply says, Let that life go. It will vanish away in a little while anyway. Here is one that will last through all eternity.
When He asks you and me to take a course of allegiance to His law that will put into jeopardy and forfeit this
vapory, vanishing, mortal life, He says, “Here is eternal life to begin with.” “He that believeth on the Son, hath
everlasting life.” “This is the record, that God hath given to us eternal life, and this life is in his Son.” Has He given
it to us? “He that hath the Son” is going to have life some time? [Congregation. “No.”] He that hath the
Son hath life.” How in the world can we have the Son without it? Is Christ dead? No. He is alive. So, when we have
Him, we have the life that is in Him.
Just see what it brings us to, when a man who professes to have Christ, does not believe that He has the life
which is in Christ, which is eternal life. What kind of Christ is He? A Christ with no life in Him? No. Christ isn’t dead.
Is not that what has been rung in our ears over and over for years by the voice that has been speaking so long for
the Lord? “Brethren, Christ is not in Joseph’s new tomb with a great stone rolled at the door of the sepulcher. No.
He is risen! He lives! He lives! Tell it with tongue and pen.”
Then as He lives and does nothing but live forever more, when I have Him, I have a living Saviour. “He that
hath the Son hath life.” what kind of life is in Him? Eternal life only. Then when I have Him, I have the life
which is His, and that is eternal life, just as He says. But, as Brother Haskell has brought before us in his lessons,
we cannot have that life without yielding up this one. In doing that we meet Jesus Christ. That was the lesson
today, don’t you see? Yield up this life and you will get one that is a great deal better. Now is the time. But if I
cling to this life, when it is gone, what have I left? [Congregation: “Nothing.”] {GCB/GCDB 1893, p. 128.4-6}
Mai există o problemă aici pe care trebuie să o păstrăm în minte; problema celor care nu pot
să vadă că este aşa. Fraţilor, spuneţi Domnului mereu şi mereu că este aşa, şi apoi o veţi vedea.
Nu veţi înţelege atunci, dar veţi vedea. Nu puteţi vedea cum poate fi aşa dar puteţi vedea că este
real; şi acesta este singurul fel în care puteţi vedea. Pot eu să văd atâta timp cât mă împiedic singur să
văd? Nu! Acesta este un lucru care pătrunde în inimă şi nu se poate vedea cu ochii voştri. Trebuie
să-l vedeţi cu inima voastră, şi numai Spiritul lui Dumnezeu este cel care dă alifia pentru ochi ca să
puteţi vedea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 9, pag. 149}
There is another point right here that we may bear in mind—those who can’t see that that is so. Brethren, you tell
the Lord over and over that it is so, and then you will see it. You will not understand it then, but you will see it. You
can’t see how it can be, but you can see that it is a fact, and that is the only way you can. Can I see it as long as I
keep myself from it? No. It is a thing that pertains to the heart, and you can’t see it with your eyes. You must see it
with your heart, and it is only the Spirit of God who gives the eyesalve that you can see it. {GCB/GCDB 1893,
p. 178.4}
Ce anume ne aduce vouă şi mie prezenţa personală a lui Isus Hristos? Spiritul lui Dumnezeu. Să
citim două texte, unul în Ioan şi celălalt în Efeseni, şi cred că aceasta este tot ceea ce vom mai avea
timp să citim în seara aceasta. Ioan 14:18: „Nu vă voi lăsa nemângâiaţi, voi veni la voi.” (KJV) El nu ne
lasă nemângâiaţi, adică fără un Mângâietor. Deci El spune „voi veni la voi,” dar când El vine astfel la
noi, nu ne lasă fără un Mângâietor. Deci El vine la noi prin Mângâietorul, care este Spiritul Sfânt.
Să deschidem la Efeseni 3:16, 17. Să citim textul împreună, cu atenţie. Pavel se roagă ca
„Potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Spiritul Lui, în omul
dinlăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre.” (O voce: „Prin credinţă.”) Desigur
că prin credinţă. Dar din această declaraţie reiese ceva important: mai întâi, întăriţi în putere, prin
Spiritul Lui, în omul dinlăuntru, ca Hristos să locuiască în inimile voastre, dar El locuieşte în inimă prin
credinţă. Noi primim făgăduinţa Spiritului prin credinţă. Şi ce ne aduce aceasta? Spiritul lui
Dumnezeu. Şi când avem Spiritul lui Dumnezeu, Hristos locuieşte în inimă. {A.T. Jones, Solia
What is it that brings to you and me the personal presence of Jesus Christ? The Spirit of God. Turn to two
texts, one in John and one in Ephesians, and I think that will be all we will have time to read tonight. John 14:18, “I
will not leave you comfortless; I will come to you.” He does not leave us comfortless, that is without a comforter. So
He says, I will come to you, but when He comes to us thus, we are not without a Comforter. Then He does come to
us by the Comforter, which is the Holy Ghost.
Now turn to Ephesians 3:16, 17. Let us read that carefully together. This is the prayer: “That he would grant you,
according to the riches of His glory, to be strengthened with might by his Spirit in the inner man; that Christ may
dwell in your hearts.” [Some one quoted the words of the text, “by faith.”] Of course faith belongs there. But there
is a double attachment to the middle statement: First, strengthened with might by His Spirit in the inner man, that
Christ may dwell in your hearts, but He dwells in the heart by faith.
We receive the promise of the Spirit through faith; but what brings it? The Spirit of God; and when we have
that, Christ dwells in the heart. {GCB/GCDB 1893, p. 245.6-246.2}
Aşa cum am arătat în seara trecută, eu nu pot avea mintea lui Hristos separat de El. Nu pot avea mintea
lui Hristos fără a-L avea pe El personal. Dar prezenţa personală a lui Isus Hristos este tocmai ceea ce
vrea El să ne dea prin Spiritul Sfânt în revărsarea ploii târzii chiar acum. Prezenţa personală a
lui Hristos este ceea ce El vrea să ne dea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 220}
As we had the thought the other evening—I cannot have the mind of Christ separate from Him. I cannot have
the mind of Christ without having Him personally. But the personal presence of Jesus Christ is just what He
wants to give us by the Holy Spirit in the outpouring of the latter rain just now. The personal presence of Christ
is what He wants to give us. {GCB/GCDB 1893, p. 298.12}
Deci, Spiritul Sfânt este cel care aduce prezenţa personală a lui Isus Hristos; şi aducându-ne
prezenţa personală a lui Hristos, ni-L aduce pe El Însuşi. Atunci, cu mintea lui Hristos, putem
înţelege, cerceta şi descoperi, lucrurile adânci ale lui Dumnezeu pe care El le aduce înaintea înţelegerii
noastre şi le aşează înaintea noastră în toată limpezimea lor. Aceasta trebuie să o avem pentru a avea
prezenţa lui Hristos, pentru a avea neprihănirea lui Hristos, pentru a putea avea ploaia târzie şi
pentru a putea vesti marea strigare. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag. 192}
Then it is the Holy Spirit that brings the personal presence of Jesus Christ, and in bringing His personal
presence to us, He brings Himself. Then it is the mind of Christ, by which we may comprehend, investigate,
and revel in, the deep things of God which He reaches down and brings forth to our understanding and sets them
before us in their plainness. That is what we must have, in order to have the presence of Christ, in order to have
the righteousness of Christ, in order that we may have the latter rain, in order that we may give the loud
cry. {GCB/GCDB 1893, p. 246.2}
„Ziua Cincizecimii le-a adus apoi prezenţa Mângâietorului, despre care Domnul Hristos spusese că
'va fi în voi'. Şi în continuare îi asigurase: 'Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu,
Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.' Ioan 14:7; 16:7. De atunci înainte, prin
Spiritul Sfânt, Domnul Hristos avea să locuiască continuu în inimile copiilor Săi. Unirea lor cu Hristos
era acum mai strânsă decât atunci când El era personal cu ei.”
Aceasta este ceea ce vrea El ca noi să avem acum. El vrea ca noi să avem ceea ce ei au primit la
Cincizecime, prezenţa personală a lui Isus Hristos; şi dacă o avem pe aceasta, atunci El va fi mai
aproape de noi decât dacă ar fi prezent aici în trup. El vrea să vină mai aproape de noi decât ar fi dacă
ar veni în trup la această întâlnire, în fiecare seară, şi ar lua loc aici împreună cu noi. Aceasta este dorinţa
Lui acum. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 218}
“ ...And Pentecost brought them the presence of the Comforter, of whom Christ had said, He ‘shall be in
you.’ And he had further said, ‘It is expedient for you that I go away; ... for if I go not away, the Comforter will not
come unto you; but if I go away I will send him unto you.’ Henceforth through the Spirit, Christ was to abide
continually in the hearts of His children. Their union with him was closer than when He was personally with
them.”
That is what He wants us to have now. He wants us to have now what they got at Pentecost—the personal
presence of Jesus Christ, and if we have that, He will be closer to us than if He was here in the body. He
wants to come closer to you and me than He would be if He should come to the meeting here every night and sit
down with us. That is what He wants now.{GCB/GCDB 1893, p. 297.11-298.1}
Cât de mult din Hristos trebuie să avem? Atunci când prezenţa personală a lui Hristos vine la
noi, El va fi mai aproape de noi decât dacă ar veni în trup aici la întâlnire împreună cu noi în fiecare
zi. Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 225}
Now how much of Christ are we to have? When the personal presence of Christ comes to us He will be
closer to us than if He would come in here to meeting with us every day. Is that so? [Congregation: “Yes, sir.”]
{GCB/GCDB 1893, p. 301.1}
Singurul fel în care Dumnezeu poate intra în faptele noastre este prin a-L avea pe El şi neprihănirea
Lui de la bun început; şi singurul nostru motiv de speranţă este în neprihănirea lui Hristos socotită nouă şi
în ea scrisă în noi de Spiritul Său cel Sfânt. Aici se preia subiectul exact de unde s-a oprit fratele Prescott.
Vedeţi că Hristos în noi, această prezenţă vie, este Cel care face faptele neprihănite, şi le face prin
Spiritul Sfânt? Această prezenţă este adusă de Spiritul Sfânt; aceasta este revărsarea ploii târzii, nu-
i aşa? Vedeţi, noi nu putem studia nimic altceva. Aceasta este solia pentru noi acum. Vom primi solia?
Când vom primi solia, ce vom primi? (Audienţa: „Pe Hristos.”) Când îl primim pe El, ce avem? (Voce:
Spiritul Sfânt, Ploaia Târzie.”) şi Aceasta va veni mai deplin după aceea. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 15, pag. 246}
The only way that God can get into our works is by having Him to start with, and having His righteousness to
begin with and our only ground of hope is in the righteousness of Christ imputed to us, and in that wrought in us by
His Holy Spirit. This takes up the subject exactly where Brother Prescott stopped. Do you see it is Christ in us,
that living presence that does the righteous work and that is by the Holy Spirit? That is what the Holy Spirit
brings; that is the outpouring of the latter rain, is it not? You see we cannot study anything else. That is the
message for us now. Shall we receive the message? When we receive the message what do we receive?
[Congregation: “Christ.”] When we receive Him what have we? [Voice: “The Holy Spirit. The latter rain.”] This will
come more fully afterward. {GCB/GCDB 1893, p. 360.2}
Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. „Numele Său va fi
Emanuel”, ceea ce înseamnă „Dumnezeu cu noi.” Acum, El vrea ca veşmântul să fie al nostru, dar nu
vrea să uităm cine este Cel care ţese. Nu suntem noi, ci este Cel care este cu noi. Dumnezeu era în
Hristos. Acum, Hristos vrea să fie în noi tot aşa cum Dumnezeu a fost în El, şi caracterul Său va fi
ţesut şi transformat în noi prin aceste suferinţe, ispite şi încercări pe care le întâlnim. Dumnezeu este Cel
care ţese, dar nu fără noi. Este o cooperare între divin şi uman, taina lui Dumnezeu în voi şi în
mine, aceeaşi taină care era în Evanghelie şi care este solia îngerului al treilea. Acesta este cuvântul
Sfetnicului Minunat. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 10, pag. 182}
God the Father—God was in Christ reconciling the world to Himself. “His name shall be called Immanuel”—
that is, “God with us.” Now then, He wants that garment to be ours, but does not want us to forget who is the
weaver. It is not ourselves, but it is He who is with us. It was God in Christ. Christ is to be in us, just as God was
in Him, and His character is to be in us, just as God was in Him, and His character is to be woven and transformed
into us through these sufferings and temptations and trials which we meet. And God is the weaver, but not without
us. It is the cooperation of the divine and the human—the mystery of God in you and me—the same mystery that
was in the gospel and that is the third angel’s message. This is the word of the Wonderful Counselor. {GCB/GCDB
1893, p. 207.5}
Prezenţa lui Hristos, prezenţa personală a lui Hristos, „Hristos în voi nădejdea slavei”, aceasta este
Evanghelia, nu-i aşa? Priviţi aici: şi aici nu încape nici un pic de înţelegere greşită sau de nedumerire cu
privire la credinţă şi fapte; gândiţi-vă la aceasta: Hristos a fost cândva în această lume, nu? (Audienţa:
„Da domnule!”) El nu a făcut nimic de la Sine Însuşi. „De la Mine Însumi, nu pot face nimic.” Tatăl
locuia în El. Tatăl făcea faptele. „Tatăl care locuieşte în Mine, face aceste lucrări.” Ioan 14:10.
„Aşa cum Tatăl Meu M-a trimis, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Aşa cum Dumnezeu era în Hristos, aşa
trebuie să fie Hristos în noi. Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 13, pag. 225}
The presence of Christ, the personal presence of Christ—“Christ in you the hope of glory”—that is the
gospel, isn’t it? Now, see here—and there is not any need of their being a particle of misunderstanding about this
question of faith and works, or a particle of hesitation about it—see here: Christ was in the world once, wasn’t He?
[Congregation: “Yes.”] He did not do anything of Himself. “Of mine own self I can do nothing.” The Father dwelt in
Him. He did the works. “The Father that dwelleth in me He doeth the works.” John 14:10. “As my father hath sent
me, even so send I you.” As God was in Christ, Christ is to be in us. Is that so? [Congregation: “Yes.”]
{GCB/GCDB 1893, p. 301.2-3}
Voi citi un pasaj sau două care ne vor aduce în legătură cu ceea ce am citit în cealaltă seară. În
„Mărturii” vol. 1, p.179, citesc pasajul legat de solia către Laodiceea, şi anume pentru ce este aceasta
destinată: „Ea este destinată să trezească poporul lui Dumnezeu, să le descopere apostaziile lor şi să-i
conducă la o pocăinţă zeloasă, astfel încât să poată fi favorizaţi cu prezenţa lui Isus, şi să fie pregătiţi
pentru marea strigare a îngerului al treilea.”
Cine sunt cei ce vor fi pregătiţi pentru marea strigare a îngerului al treilea? Cei care au prezenţa lui
Isus Hristos. Cei cărora solia către Laodiceea le-a adus prin lucrarea şi scopul ei, prezenţa lui Isus
Hristos. Aceasta este o prezenţă personală, nu una imaginară, un fel de prezenţă; aceea nu este deloc
prezenţă.
Să citim explicarea acestor cuvinte din „Calea către Hristos,” p. 73-75: „După ce Domnul Hristos S-
a înălţat la ceruri, simţământul prezenţei Sale era în continuare cu urmaşii Săi. Aceasta era o
prezenţă personală, plină de iubire şi lumină. Hristos, Mântuitorul care a umblat, a vorbit şi S-a
rugat cu ei, care a rostit cuvinte de nădejde şi mângâiere inimilor lor, pe când solia păcii era încă
pe buzele Lui, a fost luat la ceruri din mijlocul lor. În timp ce un nor de îngeri Îl primea, sunetul vocii
Sale ajunse înapoi la ei asigurându-i: 'Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului'.
Matei 28:20. El S-a înălţat la ceruri ca Fiu al omului. Ei ştiau că Domnul Hristos stătea
înaintea tronului lui Dumnezeu, ca fiind încă Prietenul şi Mântuitorul lor; ştiau că simpatiile Sale
erau neschimbate; că El se identifică încă cu suferinţele neamului omenesc. El prezenta înaintea
Tatălui meritele sângelui Său preţios, arătând spre rănile din mâinile şi picioarele Sale în amintirea
preţului pe care El l-a plătit pentru răscumpăraţii Săi. Ei ştiau că El S-a înălţat la ceruri ca să le
pregătească locaşuri şi că El va veni din nou ca să-i ia la Sine. Adunându-se laolaltă, după înălţarea
Domnului la cer, ucenicii au prezentat cu ardoare cererile lor înaintea Tatălui, în numele Domnului
Hristos.”
A fost o frumoasă întâlnire de rugăciune, nu? Acolo erau 120 de oameni, fiecare fiind
nerăbdător să-şi prezinte Tatălui cererile în numele lui Isus. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
13, pag. 217}
I will read a passage or two that will connect with what we had the other night. In Testimonies for the Church,
Vol. 1, page 186, I read the passage about the Laodicean message: what it is designed to do: “It is designed to
arouse the people of God, to discover to them their backslidings, and to lead to zealous repentance, that they may
be favored with the presence of Jesus and be fitted for the loud cry of the third angel.”
Who will be fitted for the loud cry of the third angel? Those who have the presence of Jesus Christ. Those to
whom the Laodicean message has brought by its working and its intent the presence of Jesus Christ. This
means the personal presence too—not imaginary, a way off presence; it is not that at all.
Let us read the explanation of it here in Steps to Christ, 82-85: “When Christ ascended to heaven, the sense of
His presence was still with His followers. It was a personal presence, full of love and light. Jesus, the Saviour,
who had walked and talked and prayed with them, who had spoken hope and comfort to their hearts, had while the
message of peace was still upon His lips, been taken up from them into heaven, and the tones of His voice had
come back to them, as the cloud of angels received Him—‘Lo, I am with you alway, even unto the end of the
world.’ He had ascended to heaven in the form of humanity. They knew that He was before the throne of God,
their friend and Saviour still; that His sympathies were unchanged; that He was still identified with suffering
humanity. He was presenting before God the merits of His own precious blood, showing His wounded hands and
feet, in remembrance of the price He had paid for His redeemed. They knew that He had ascended to heaven to
prepare places for them, and that He would come again, and take them to Himself. As they met together, after the
ascension, they were eager to present their requests to the Father, in the name of Jesus.”
That was a fine prayer meeting, wasn’t it? Where there were 120 people, each one eager to present his
requests to the Father in the name of Jesus. {GCB/GCDB 1893, p. 297.6-10}
Trăiţi cu El, fraţilor, trăiţi cu El, trăiţi cu El, aceasta vrea Domnul. Pentru că El este înviat dintre cei
morţi, iar noi suntem înviaţi împreună cu El spre a trăi împreună cu El. Romani 6:8. Prezenţa Sa
personală trebuie să fie cu noi. Aceasta face solia către Laodiceea pentru noi; aduce prezenţa
lui Hristos ca să trăiască în noi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 224}
Live with Him, brethren; live with Him; live with Him; that is what He wants. Why He is raised from the dead, and
we are raised up with Him that we may live with Him. Romans 6:8. His personal presence is to be with us. That is
what the Laodicean message is to do for us; it brings the presence of Christ to live in us. {GCB/GCDB 1893,
p. 300.10}
„Cu teamă sfântă ei s-au plecat în rugăciune, repetând asigurarea: 'Orice veţi cere de la Tatăl, în
Numele Meu, vă va da! Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi căpăta, pentru ca
bucuria voastră să fie deplină.' Ioan 16:23-24. Ei au întins mâna credinţei mai sus şi tot mai sus,
prezentând puternicul argument: 'Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui
Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi.' Romani 8:34. Ziua Cincizecimii le-a adus apoi prezenţa
Mângâietorului, despre care Domnul Hristos spusese că 'va fi în voi'. Şi în continuare îi asigurase: 'Vă
este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă
duc, vi-L voi trimite.' Ioan 14:7; 16:7. De atunci înainte, prin Spiritul Sfânt, Domnul Hristos avea să
locuiască continuu în inimile copiilor Săi. Unirea lor cu Hristos era acum mai strânsă decât atunci când
El era personal cu ei.”
Aceasta este ceea ce vrea El ca noi să avem acum. El vrea ca noi să avem ceea ce ei au primit la
Cincizecime, prezenţa personală a lui Isus Hristos; şi dacă o avem pe aceasta, atunci El va fi mai
aproape de noi decât dacă ar fi prezent aici în trup. El vrea să vină mai aproape de noi decât ar fi dacă ar
veni în trup la această întâlnire, în fiecare seară, şi ar lua loc aici împreună cu noi. Aceasta este dorinţa
Lui acum. „Lumina, iubirea şi puterea lui Hristos care locuia înlăuntrul lor, strălucea prin ei, aşa
încât oamenii văzându-i se mirau întrucât ştiau că erau oameni neînvăţaţi şi de rând; şi 'au priceput
că fuseseră cu Isus'. Fapte 4:13.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 218}
“In solemn awe they bowed in prayer, repeating the assurance ‘Whatsoever ye shall ask the Father in my name,
he will give it you. Hitherto have ye asked nothing in my name: ask, and ye shall receive, that your joy may be full.’
They extended their hands of faith higher and higher, with the mighty argument, ‘It is Christ that died, yea rather,
that is risen again, who is even at the right hand of God, who also maketh intercession for us.’ And Pentecost
brought them the presence of the Comforter, of whom Christ had said, He ‘shall be in you.’ And he had further
said, ‘It is expedient for you that I go away; ... for if I go not away, the Comforter will not come unto you; but if I go
away I will send him unto you.’ Henceforth through the Spirit, Christ was to abide continually in the hearts of
His children. Their union with him was closer than when He was personally with them.”
That is what He wants us to have now. He wants us to have now what they got at Pentecost—the
personal presence of Jesus Christ, and if we have that, He will be closer to us than if He was here in the body.
He wants to come closer to you and me than He would be if He should come to the meeting here every night and
sit down with us. That is what He wants now. “The light, and love, and power of the indwelling Christ shone out
through them, so that men beholding, ‘marveled; and they took knowledge of them, that they had been with
Jesus.’”{GCB/GCDB 1893, p. 297.11-298.2}
Fraţilor, ceea ce vrea Dumnezeu este să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El, şi noi ne vom
iubi unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El pe noi. Când Îl avem pe El - dragostea Lui în inimile noastre -
nu putem face altceva, şi nici nu am vrea, chiar dacă am putea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 8, pag. 146}
Brethren, what God wants is for us to love one another as He has loved us, and we shall love one another as
He has loved us. When we have Him—His love in our hearts—we cannot do anything else, and we wouldn’t if
we could. {GCB/GCDB 1893, p. 169.2}
„Tot ceea ce Domnul Hristos a fost pentru ucenicii Săi, doreşte să fie şi pentru copiii Săi de astăzi,
pentru că în ultima Sa rugăciune, având în jurul Său mica grupă a ucenicilor, spusese: 'Şi Mă rog nu
numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.' Ioan 17:20 Domnul Isus s-a
rugat pentru noi, cerând ca noi să putem fi una cu El, aşa cum El este una cu Tatăl. Ce unire
minunată este aceasta! Despre Sine Mântuitorul spunea: 'Fiul nu poate face nimic de la Sine'. 'Tatăl
care locuieşte în Mine face aceste lucrări ale Lui'. Ioan 5:19; 14:10. Astfel, dacă Hristos locuieşte în
inimile noastre, atunci, El va lucra în noi.” [Mărturia nr. 31, p. 156]
Cât despre omul care este neliniştit şi plin de teamă că nu îl veţi lăsa să facă fapte, şi că veţi distruge
toate faptele lui; dacă Hristos locuieşte în inima sa, el va găsi destule fapte de făcut. Fraţilor, nu
fiţi atât de neliniştiţi în privinţa faptelor; găsiţi-L pe Domnul Isus Hristos, şi veţi găsi fapte, mai
multe decât puteţi voi face. (Audienţa: „Amin!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13,
pag. 219}
“All that Christ was to the first disciples, He desires to be to His children today, for in that last prayer, with the
little band of disciples gathered about Him, He said, ‘Neither pray I for these alone, but for them also which shall
believe on me through their word.’
“Jesus prayed for us, and He asked that we might be one with Him, even as He is one with the Father. What a
union is this! The Saviour had said of Himself, ‘The Son can do nothing of Himself,’ ‘The Father that dwelleth in
me, He doeth the works.’ Then if Christ is dwelling in our hearts, He will work in us.” {GCB/GCDB 1893, p. 298.7}
The man that is so anxious and so dreadfully afraid that you will not let him have any works to do and that you
are going to destroy all his works—if Christ is dwelling in His heart, He will find works to do. Brethren, don’t be
so anxious about works; find the Lord Jesus Christ and you will find work, more than you can do. [Congregation:
“Amen!”] {GCB/GCDB 1893, p. 298.6-8}
Sunt persoane aici în care nu este aşa? Mergeţi şi spuneţi Domnului totul cu privire la aceasta. Spuneţi-
I: „Doamne, îţi supun totul ţie; totul pleacă; nimic nu rămâne; eu nu păstrez nici un singur lucru; totul s-
a dus; totul, voinţa şi orice altceva, sunt ale Tale, pentru ca Tu să poţi folosi şi voinţa şi înfăptuirea.”
(Audienţa: „Amin!”) Fraţilor, noi, fiecare avem nevoie să facem aceasta aici, şi în fiecare zi. Domnul
vrea să intre la noi, şi făcând aşa Îl vom lăsa să intre.
Dar atât timp cât eu îmi rezerv ceva din voinţa mea, eu voi urma drumul meu împotriva
dorinţei mele, iar Dumnezeu nu mă poate folosi pe deplin: El nu poate veni în plinătatea Lui, Hristos nu
poate veni în plinătatea Lui decât dacă există o supunere deplină a noastră faţă de El.
Are any here in whom it is not so? You just go and tell the Lord all about it. Tell Him, “Lord, I submit everything
to thee; everything goes; nothing stays; I do not retain a single thing; all is gone; everything, will and all—to thee,
that thou mayest use it both to will and to do.” [Congregation: “Amen.”] Brethren, we every one need to do just that,
here, each day. The Lord wants to come in here in just the way that that will let Him in.
But as long as I reserve some of my will, I will go my way in spite of myself, I cannot have God use me fully. He
cannot come in fully, Christ cannot come in fully, unless there is a full submission to Him. {GCB/GCDB 1893,
p. 299.5-6}
Hristos să fie în voi! Şi când El va merge cu voi şi în voi, atunci mărturia ne spune că „şi de pe buzele
celor lumeşti va fi smulsă declaraţia, 'Ei sunt ca Isus'.”
Ce vrea El ca lumea să vadă în noi? (Audienţa: „Pe Hristos.”) El vrea ca lumea să vadă în vieţile
noastre pe Isus Hristos, viaţa lui Hristos, Hristos în voi nădejdea slavei, şi ei vor cunoaşte aceasta, şi
voi o veţi cunoaşte. Asiguraţi-vă că Hristos este în voi, şi Spiritul Domnului va convinge minţile
de faptul că El este în voi. Dar dacă apărem noi în locul lui Hristos, noi suntem cei care vom fi
văzuţi, şi lumea nu va vedea altceva decât pe noi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13,
pag. 226}
It is Christ in you. And when He goes with you and in you there stands the testimony, “It will win even from
worldlings the statement, ‘They are like Jesus.’”
What does He want the world to see in us? [Congregation: “Christ.”] He wants the world to see in our lives,
Jesus Christ—the life of Christ, Christ in you the hope of glory—and they will know it, and you will know it. Be
sure that Christ is there, and the Spirit of the Lord will convey to peoples’ minds that He is there. But as
certainly as you and I appear instead of Christ, that is all that will appear, and the world will see only
that. {GCB/GCDB 1893, p. 301.4-5}
Apoi: „şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice
om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus.
Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui care lucrează cu tărie în mine.”
Cum pot eu să mă lupt, dacă nu am nimic cu ce să lupt? „Fără Mine nu puteţi face”, cât? (Audienţa:
„Nimic.”) Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) Atunci fără Hristos, aş vrea să ştiu cum puteţi lupta!
Fără El ce fel de luptă duceţi? Gândiţi-vă la aceasta! „Fără Mine nu puteţi face nimic.” „Morţi în greşeli
şi păcate.” Suntem aşa? Cum se poate lupta un om mort? „Pe când eram fără putere.” Romani 5:6. Eram
noi fără putere? (Audienţa: „Da domnule!”) Aşa este! Deci cum poate lupta un om care nu are putere?
Nu vedeţi că este o pervertire complet satanică a ideii divine acea idee de a te lupta, şi a te
strădui şi a-ţi consuma viaţa în încercarea de a ajunge la Hristos, pentru a obţine darul îndreptăţirii.
Însă, acest dar este darul gratuit al lui Dumnezeu pentru orice om, şi orice om care îl primeşte, Îl
primeşte pe Isus Hristos Însuşi cu adevărat. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru
mântuirea fiecăruia care crede. Iar cel care se predă cu totul, se consacră cu totul şi obţine puterea lui
Dumnezeu, Îl obţine pe Acel Mântuitor viu, căruia Îi este dată toată puterea în cer şi pe pământ; atunci
are cu ce să se lupte; el are tăria pe care o poate folosi pentru realizarea unui scop bun; are puterea prin
care poate face binele.
Atunci unde este lupta? În a găsi pe Domnul, sau în a folosi puterea pe care o dă Domnul, pe care
El o pune în noi? Care este lupta? (Audienţa: „A folosi puterea.”) Desigur! Atunci, să nu trecem de
partea cea rea, ci să mergem pe calea dreaptă.
„Mă lupt, după lucrarea puterii Lui care lucrează cu tărie în mine.” Sau, după cum se spune în alt
loc: „Dragostea lui Hristos ne constrânge.” 2 Corinteni 5:14. Ne constrânge, ne împinge, ne
conduce cu o forţă irezistibilă. Aceasta este ideea cuprinsă în cuvântul „mă lupt.” {A.T. Jones,
Now, then: “Which is Christ in you, the hope of glory: whom we preach, warning every man, and teaching
every man in all wisdom; that we may present every man perfect in Christ Jesus: whereunto I also
labor, striving according to his working, which worketh in me mightily.”
How can I strive when I have nothing to strive with? “Without me ye can do”—How much? [Congregation:
“Nothing.”] Is that so? [Congregation: “Yes.”] Then without Christ I want to know how you are going to strive.
Without Him how are you going to strive? I want you to think of that. “Without me ye can do nothing.” “Dead in
trespasses and sins.” Is that so? How can a dead man strive?” When we were without strength.” Romans 5:6. Were
we without strength? [Congregation: “Yes.”] That is so. Then how can a man strive who has no strength? Don’t you
see, then, that it is an utter satanic perversion of the divine idea, to go to striving and working and wearing the life
out in order to get to Christ to obtain this gift of justification. No. It is the free gift of God to every man, and every
man who receives it, receives Jesus Christ Himself indeed. The gospel is the power of God unto salvation unto
every one that believeth. Then he who surrenders all, yields all, and obtains that power of God, that living
Saviour—to whom is given all power in heaven and earth—he has something to strive with; he has strength that
he can put to a good purpose; he has power with which he can do something.
Then where does the striving come in? to find the Lord? or to use the power which the Lord gives, which He puts
into us? Which is it? [Voice: “To use the power.”] Assuredly. Then do not let us get it on the wrong side, brethren;
let us have it on the right side.
“Striving according to his working, which worketh in me mightily.” As he says in that other place: “The love of
Christ constraineth us.” 2 Corinthians 5:14. Constrains, impels, drives on with an irresistible force. That is the
idea that is in the word striving. {GCB/GCDB 1893, p. 302.1-4}
O altă traducere redă ca „agonizaţi” ca să intraţi pe poarta cea strâmtă. Şi sunt unii care realmente
şi trupeşte agonizează şi se istovesc cu totul, făcând penitenţe, ca orice catolic, şi fac totul pentru a mişca
pe Domnul, ca El să aibă milă de ei. Dar nu acesta este gândul cuprins aici. Este vorba de a agoniza;
dar oricine cunoaşte cuvântul ştie că este împrumutat de la jocurile greceşti, din întrecerile
greceşti. Unul care participa la jocuri era un „agonistes”. Ei începeau să alerge în cursă. Şi ce făcea
alergătorul? Îşi încorda orice nerv pentru a câştiga cursa; orice facultate a fiinţei sale era consacrată
ţintei din faţa lui, nu? (Audienţa: „Da domnule!”) Aceasta era lupta trupească, agonizarea.
Despre felul acesta trupesc de a lupta vorbeşte Hristos? (Audienţa: „Nu!”) Dar despre ce fel? Despre
cel spiritual. Desigur! Aplicând acest gând al exersării trupeşti, a încordării trupeşti a fiecărui
nerv, în domeniul spiritual, ce reiese de aici? Nu înseamnă aceasta o predare totală a voinţei noastre
lui Hristos, predarea inimii şi sentimentelor noastre Lui, fără nici o rezervă? Să nu fie nici o reţinere în
predare; totul să fie consacrat Lui, orice fibră a fiinţei să fie devotată singurului scop şi slavei lui
Dumnezeu. Nu este aşa? Deci puterea Lui este cea care ne mişcă, ne îndeamnă, nu vedeţi? Repet din
nou, că în orice caz, cel care crede în Hristos cel mai deplin, va lucra cel mai mult pentru El. {A.T.
... Other translations give it, “agonize” to enter into the strait gate. And they do really and bodily agonize and
wear themselves out, doing penance, just like any other Catholic—and they will do it all in order to move the Lord,
so that He will have pity on them. That is not the thought.
It is agonizing, but everybody who is acquainted with it, knows that the word is taken from the Greek games, the
Greek races. One who entered the games was an agonistes. They started out to run a race. Now what does he
do? He just strains every nerve to win the race; every faculty of his being is devoted to the object before him,
isn’t it? [Congregation: “Yes, sir.”] Now that is bodily exercise; that is bodily striving, agonizing.
Is this that kind that Christ is talking about? [Congregation: “No.”] What kind is this? Spiritual. Yes, of course. Then
carrying that thought from bodily exercise, that bodily straining of every nerve, carrying that into the spiritual realm,
what does it signify? Doesn’t it signify that complete surrender of the will to Christ, that surrender of the heart,
and the affections to Him, that makes no reserve? And there is no reservation; it yields everything to Him, every
fiber of the being is devoted to the one object and the glory of God. Is not that so? Then His power moving us, His
divine power urging us on, don’t you see? I say again that in all cases he who believes in Jesus Christ most
fully will work most for Him. {GCB/GCDB 1893, p. 302.4-5}
„Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava
viitoare, care are să fie descoperită” (Romani 8:18), nu doar „faţă de noi”, ci „în noi” (KJV), care
va fi o parte din noi. În acest fel vom străluci ca soarele în împărăţia Tatălui nostru. {A.T.
“For I reckon that the sufferings of this present time are not worthy to be compared to the glory that shall be
revealed”—not to us only but “in us,” which shall be a part of us. That is how we shall shine as the sun in the
kingdom of our Father. {GCB/GCDB 1893, p. 381.7}
Un alt gând: cine a fost agentul activ în creaţiune? (Audienţa: „Hristos.”) Cine S-a odihnit?
(Audienţa: „Hristos.”) Cine a fost înviorat? (Audienţa: „Hristos.”) Cine a binecuvântat? (Audienţa:
„Hristos.”) A cui prezenţă a sfinţit Sabatul? (Audienţa: „A lui Hristos.”) A cui prezenţă este în
Sabat? (Audienţa: „Prezenţa lui Hristos.”) Atunci, omul pe care prezenţa lui Hristos nu îl sfinţeşte, nu-l
face sfânt, nu-l binecuvântează şi nu-i aduce odihnă, acel om nu poate ţine Sabatul. Sabatul poate fi ţinut
doar cu Hristos în om, pentru că Sabatul aduce şi are în el prezenţa lui Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului
Now another thing: Who was the real present agent in creating? [Congregation: “Christ.”] Who was it that
rested? [Congregation: “Christ.”] Who was refreshed? [Congregation: “Christ.”] Who blessed? [Congregation:
“Christ.”] Whose presence made it holy? [Congregation: “Christ’s”] Whose presence is in the day? [Congregation:
“Christ’s.”] Then the man whom the presence of Jesus Christ does not sanctify, and does not make holy and does
not bless and to whom it dos not bring rest, why, he can’t keep the Sabbath. Don’t you see, it is only with Christ in
the man that the Sabbath can be kept; because the Sabbath brings and has in it the presence of
Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 451.6}
Când va veni acest timp, mi-am propus să le spun doar ce să facă; mi-am propus să le pun în
faţă exact ceea ce v-am pus vouă înainte: aceea că dacă ei vor să se opună acestei mişcări a Bisericii
şi a Statului, trebuie să lase deoparte toate ideile de dependenţă pământească, trebuie să renunţe la toate
gândurile cu privire la bogăţii şi proprietăţi sau altceva de acest fel, şi la toate ideile şi gândurile
vieţii. Şi ei pot vedea aceasta. Şi apoi le voi spune că nu-şi pot permite să facă aceasta decât dacă primesc
ceva mai bun, şi lucrul acesta mai bun este Isus Hristos, şi trebuie să-L aibă pe El sau dacă nu, atunci
nu pot rezista cu nici un chip; lumea este pregătită să o audă, şi o va auzi. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 7, pag. 123}
When that time comes I propose to tell them just what to do. I propose to set before them just what I have set
before you, that if they are going to oppose this Church and State movement, they have got to set aside all ideas of
earthly dependence, they have got to set aside all thoughts of riches or possessions or anything of that kind and all
ideas or thoughts of life. And they can see it. And then I shall tell them they cannot afford to do that unless they get
something better, and the thing better is Jesus Christ, and they must have Him or else they cannot stand at all.
Why, brethren, the world is ready to hear the message, when we get the message; the world is ready to hear it, and
they will hear it. {GCB/GCDB 1893, p. 147.6}
Acum pasajul pe care l-am citit o dată sau de două ori: „Isus doreşte să acorde într-o mare măsură
înzestrarea cerească poporului Său. ... Cât de mare şi de larg răspândită trebuie să fie puterea prinţului
răului care poate fi înfrântă doar de puterea deosebit de mare a Spiritului. Neloialitate faţă de
Dumnezeu, călcare de Lege în orice formă s-a răspândit în întreaga lume. Acei care vor să-şi păstreze
votul lor pentru Dumnezeu, care sunt activi în serviciul Său, devin ţinta oricărei săgeţi şi arme a iadului.”
Aceasta ne aduce exact la subiectul lecţiilor pe care le-am avut în serile anterioare: că nu putem
sta deloc dacă nu-L avem pe Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 8, pag. 148}
Then that passage that I have read a time or two: “Jesus longs to bestow the heavenly endowment in large
measure upon His people.... How great and widespread must be the power of the prince of evil which can be
subdued only by the mighty power of the Spirit. Disloyalty to God, transgression in every form, has spread over
our world. Those who would preserve their allegiance to God, who are active in His service, become the mark of
every shaft and weapon of hell.” That brings us right to the lessons we have had the previous evenings—that we
cannot stand at all if we have not Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 169.14-16}
Aceasta este o stare îngrozitoare. Ca o persoană să creadă că „lucrează pentru Dumnezeu” şi

totuşi întregul său serviciu să fie pentru vrăjmaş! Cine va fi în această situaţie? Cei care nu au o
credinţă serioasă; cei care nu şi-au predat tot şi nu Îl au pe Hristos. Cu alte cuvinte cei care nu
au dat importanţă soliei către Laodicea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 9, pag. 153}
Now that is a fearful position to be in. For a person to be thinking that he is “working for God” and yet his whole
service is for the enemy! Who will be in that position? Those who have not earnest faith, who have not
surrendered all and have not Christ. In other words, those who have not heeded the Laodicean
message. {GCB/GCDB 1893, p. 180.9}
El vrea să ne cunoaştem tăria, vrea să cunoaştem puterea care este a noastră şi vrea să ne cunoaştem
datoria, iar apoi, când vine lupta, vom şti cum să o întâmpinăm. O întâmpinăm în El, o întâmpinăm cu El.
O întâmpinăm cu scutul credinţei care stinge săgeţile arzătoare ale duşmanului. Deci, în suferinţă
găsim puterea, biruinţa şi prezenţa ziditoare a lui Hristos. Când vin încercările, noi le trecem
împreună cu El şi ştim că nu putem rezista fără El.
„Priviţi-le ca o mare bucurie” aşa să facem! Nu „vă miraţi de încercările de foc care vin peste voi ca şi
cum vi s-ar întâmpla ceva ciudat, ci bucuraţi-vă.” „Bucuraţi-vă întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos,
ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
10, pag. 177}
He wants us to know our strength; He wants us to know the power that is ours and He wants us to know our
duty. And then, when the contest comes, we will know how to meet it. We meet it in Him. We meet it by Him. We
meet it with the shield of faith and the fiery darts of the enemy are quenched, and there is no question about it.
Then it is in suffering, where we meet the power, the victory, and the elevating presence of Christ. When the trials
come we stand with Him and we know that we cannot stand without Him.
“Count it all joy”; let us do it. Think it not strange when the fiery trials come as though some strange thing
happened unto you, but rejoice. “Rejoice forasmuch as ye are partakers of Christ’s suffering, that when His glory
shall be revealed in you, ye shall be glad also with exceeding joy.” {GCB/GCDB 1893, p. 205.2}
Fraţilor, pericolele care ne ameninţă la sfârşitul lumii, persecuţiile şi acele lucruri exterioare sunt,
şi întotdeauna sunt foarte mici în comparaţie cu pericolele care ameninţă pe fiecare individual în
experienţa sa personală. (Voci în audienţă: „Aşa este.”)
Cel mai mare pericol care există pentru această adunare şi pentru poporul nostru de
pretutindeni este de a nu vedea lucrurile care îi privesc pe ei personal, ci de a privi mai mult la
lucrurile care sunt în afară. Ei vor privi la lucrurile care sunt în afară şi la realitatea lor, mai mult decât vor
căuta să vadă că inimile lor nu sunt în ordine cu Dumnezeu. Ei vor mai de grabă aceste lucruri ca pe un
fel de teorie, în loc să aibă pe Hristos viu înăuntrul lor, pentru ca să poată fi pregătiţi în frica de
Dumnezeu şi în mântuirea lui Dumnezeu să dea piept cu toate acele lucruri care sunt o realitate vie în
afară. Acesta este cel mai mare pericol, aşa cum am spus, în această adunare, şi noi îl putem
transmite oricui mărturiseşte a fi păzitor al Sabatului, din această lume. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 8, pag. 136}
Brethren, the dangers that threaten us as to the end of the world, persecutions, and those things from without
are, and always are, very little compared with the dangers that hang over each individual in his individual
experience. [Voices in the audience: “That is so.”]
The greatest danger that there is about this congregation and with our people everywhere, is that they will not
see the things which concern them individually, but will look more at the things that are without, and at the
evidences of those things, than they will to see that their own hearts are right with God. They will look more at
these things as a sort of theory than they will to have a living Christ within, in order that all those things may be
living realities without, and that we may be prepared to meet them in the fear of God and the salvation of God.
That is the greatest danger, as I said, that there is with this congregation who are here, and we may spread the
congregation to take in every professed Sabbath-keeper in the world. {GCB/GCDB 1893, p. 164.1}
Creştinul poate spune: am neprihănirea lui Hristos, am prezenţa lui Hristos locuind în mine,
Hristos în mine lucrează prin mine pentru a mântui
Biserica poate să-L înalţe pe Isus Hristos ca Mântuitor al oamenilor, şi Isus Hristos în ea ca
Mântuitor al oamenilor, dar nu pe ea însăşi. Este la fel în cazul bisericii ca şi în cazul individului.
Eu am neprihănirea lui Isus Hristos. Am prezenţa lui Isus Hristos locuind în mine. Aceasta o
poate spune creştinul ca individ, dar creştinul nu poate să spună: „Eu sunt Mântuitorul.” Creştinul ca
individ nu poate să spună: „Eu sunt neprihănire,” „Eu sunt bun, şi am bunătate pe care să o
dau altora, ca ei să poată fi mântuiţi.” Nu! Creştinul poate spune: „Eu am neprihănirea lui
Hristos.” „Hristos locuieşte în mine şi Îşi trimite în mine şi prin mine binecuvântările Lui pentru
a ajunge la alţii spre a fi mântuiţi. Dar El este Mântuitorul. El este neprihănirea. El este puterea.
El este totul în tot.”
La fel ca şi în cazul individului este şi cu mulţimea indivizilor. La fel cum Hristos locuieşte în
individ, aşa locuieşte şi în mulţimea de indivizi, într-un sens adiţional, mai presus de locuirea lui Hristos
în individ. Iar neprihănirea lui Hristos în mulţimea de indivizi este doar ideea neprihănirii lui
Hristos într-o măsură mai mare, dacă se poate spune aşa, asupra mulţimii de indivizi, care este
biserica. Aşa după cum Hristos în individ lucrează prin individ pentru a mântui, la fel Hristos în
biserică lucrează prin întreaga biserică pentru a mântui. Dar dacă biserica începe să se mândrească şi
crede că ea este mai presus de tot, şi începe să se încreadă în ea însăşi, în slava ei şi în puterea ei pentru
mântuire, ea, în acel moment, se pune pe ea în locul lui Isus Hristos ca Mântuitor. {A.T. Jones, Solia
Then no church can exalt herself as a saviour of men. She may exalt Jesus Christ as the Saviour of men, and
Jesus Christ in her as the Saviour of men, but not herself, because it is the same with the church as with
individuals. I have the righteousness of Jesus Christ. I have the presence of Jesus Christ dwelling in me.
That is the word of the individual Christian, but the individual Christian cannot say, I am the Saviour. The
individual Christian cannot say I am righteousness, that I am good and have goodness to bestow upon others
that they may be saved. No, the Christian can say, I have the righteousness of Christ. Christ dwells in me and
sends in me and through me His blessed purpose in reaching others and saving them. But He is the
Saviour. He is the righteousness. He is the power. He is all and in all.
As with the individual so with the collection of individuals. As Christ dwells in the individual, so he dwells in
the collection of individuals, in an additional sense beyond that which He dwells in the individual, and the
righteousness of Christ in the collection of individuals is only the idea of the righteousness of Christ in a greater
measure, if anything could be, upon the collection of individuals which is the church. So as Christ in the
individual works through the individual to save, so Christ in the church works through the whole church to save.
But if the church grows proud and thinks she is above all and begins to give herself credit for her glory and her
power to save, she, in that moment, puts herself in the place of Jesus Christ as the Saviour. {GCB/GCDB
1893, p. 469.4-5}
„'Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă ... iată, Eu sunt cu voi.' Puterea este
în Hristos, nu în noi, şi a avea putere înseamnă a avea prezenţa personală a lui Hristos în noi.” Şi
când avem prezenţa personală a lui Hristos în noi şi cu noi, atunci puterea este de la Hristos şi nu de
la noi.
Iată un gând în acest sens: apostolii nu puteau să facă minuni după voia lor. „Domnul acordase
slujitorilor Săi această putere specială, după cum o cerea progresul cauzei Sale sau onoarea Numelui
Său.” „Schiţe din viaţa lui Pavel”, p. 135.
Mare parte a oamenilor cred că atunci când apostolii au mers îmbrăcaţi cu putere ca să lucreze şi
să facă minuni, tot ce aveau de făcut era ca atunci când întâlneau un om bolnav, să facă o minune
şi să-l vindece. Dar nu era nimic de acest fel. Ei nu puteau să facă minuni, decât dacă Spiritul lui Hristos
cu ei arăta că aceasta era voia Domnului în acel caz. Astfel că, oricât de mari apostoli erau, ei erau
dependenţi, în fiecare caz individual, şi aceasta tot timpul. La fel este valabil şi pentru noi. {A.T. Jones,
“‘All power is given unto me in heaven and in earth. Go ye therefore.... Lo, I am with you.’ The power is in
Christ, not in us, and the having the power is the personal presence of Christ in us.” And when we have that
personal presence of Christ in us and with us, the power is from Christ then and not from us.
Here is a thought: The apostles were not always able to work miracles at will. “The Lord granted His
servants this special power, as the progress of His cause or the honor of His name required.”—Sketches from the
Life of Paul, 135.
A good many people think that when the apostles went out endued with the power to work miracles and all this,
all they had to do when they came to a man who was sick was to work a miracle and restore him. There was
nothing of that kind at all. They could work no miracle at all, except as the Spirit of Christ with them signified the
will of God in that case. So that—I care not how great apostles they were—they were dependent upon the direct
guidance of the Spirit of God in each individual case and all the time, and that means us.{GCB/GCDB 1893, p.
493.10-494.1}
Credinţă şi conştieţă pemanentă că Hristos este în noi, că puterea Lui este prezentă lucrând
în noi
„Puterea este prezenţa personală a lui Hristos în noi”, şi aceasta înseamnă a avea putere, „şi
aceasta nu înseamnă în mod necesar a avea un fior al puterii în noi în permanenţă; ci înseamnă o
permanentă credinţă că Hristos este în noi”, şi înseamnă nu doar o permanentă credinţă în
aceasta, ci o permanentă conştienţă că El este prezent, că puterea Lui este prezentă lucrând în
noi, cu noi, pentru noi, prin noi, întotdeauna şi în toate lucrurile, spre slava doar a lui Dumnezeu, şi nu
la voia noastră şi nici după călăuzirea noastră în nici un fel.
„Iar apoi, când vom merge, indiferent care vor fi greutăţile, nu ne vom îngrozi în faţa lor,
datorită credinţei conştiente că Hristos este cu noi, şi că El este atotputernic. Când El este cu noi în
plinătatea puterii Lui, credinţa noastră Îl primeşte în mod continuu. Nu este vorba de a simţi
puterea, ci de a cunoaşte puterea.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 22, pag. 343}
“The power is the personal presence of Christ in us,” and the having the power is that, “and that does not
necessarily mean in the sense of a thrill of power in us all the time, but it means an abiding faith that Christ is in
us,” and it means not only an abiding belief in that but an abiding consciousness that He is there, that His power
is there working in us, with us, for us, through us, always and in all things, to the glory of God alone, not at our
bidding, not at our guidance in any sense.
“And then when we go out, no matter what the difficulties are we are not appalled by them, because of the
conscious faith that Christ is with us and He is all-powerful. Well, when He is with us in the fullness of His
power, our faith grasps Him continually. It is not a question of feeling the power; it is a question
of knowing the power.” {GCB/GCDB 1893, p. 494.2-3}
NEPRIHĂNIREA LUI HRISTOS
NEPRIHĂNIREA LUI HRISTOS
Ce este neprihănirea? (Audienţa: „Facerea binelui.”) Este neprihănirea facerea binelui?

(Audienţa: „Da domnule!”) (O voce: „Toate poruncile Tale sunt neprihănire.”) Ce sunt ele pentru noi? Ce
spun ele? (O voce: „Fă.”) Spun ele aceasta? Poruncile cer împlinire, nu? (Audienţa: „Da domnule!”)
Prima dintre toate poruncile este: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău şi cu toată puterea ta.”; iar a doua, asemenea ei este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi: în acestea două este cuprinsă toată Legea şi proorocii.” Neprihănirea deci este
facerea binelui; aceasta este suficient de limpede.
A cui neprihănire trebuie să o căutăm? (Audienţa: „Neprihănirea lui Dumnezeu.”) A cui
neprihănire trebuie să o avem? (Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) A cui facere de bine trebuie să o
avem? (Audienţa: „A lui Hristos.”) Dar a cui facere de bine este în Hristos? (Audienţa: „A lui
Dumnezeu.”) Hristos nu a făcut nimic de la El Însuşi; El spune: „Eu nu pot face nimic de la Mine
Însumi” Ioan 5: 30. A cui facere de bine o găsim în Hristos? (Audienţa: „A lui Dumnezeu”)
„Dumnezeu era în Hristos” 2Corinteni 5:19. A cui facere de bine trebuie să o avem? (Audienţa:
„A lui Dumnezeu.”) Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 11, pag.184}
What is righteousness? [Congregation: “Right doing.”] Is righteousness right doing? [Congregation: “Yes.”]
[Voice: “All thy commandments are righteousness.”] What are they to us? What do they say? [Voice: “Do.”] Do
they? The commandments require doing, do they? [Congregation: “Yes, sir.”] The first of all the commandments is,
“Thou shalt love the Lord thy God with all thy heart and with all thy soul and with all thy mind and with all thy
strength,” and the second is like unto it. “Thou shalt love thy neighbor as thyself. On these two commandments
hang all the law and the prophets.” Righteousness is right doing, then; that’s plain enough.
Whose righteousness are we to seek? [Congregation: “God’s righteousness.”] Whose are we to have?
[Congregation: “God’s.”] Whose right doing are we to have? [Congregation: “Christ’s.”] But whose right doing is
in Christ? [Congregation: “God’s.”] Christ did not do anything of Himself. He says, “Of mine own self I can do
nothing.” John 5:30. Whose right doing do we find in Christ? [Congregation: “God’s.”] “God was in Christ.” 2
Corinthians 5:19. Whose right doing are we to have? [Congregation: “God’s.”] Now is that so? [Congregation:
“Yes, sir.”] {GCB/GCDB 1893, p. 242.2-3}
Căci, ce este neprihănirea? Facerea binelui. A cui este neprihănirea pe care trebuie să o avem?
(Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Deci trebuie să avem facerea de bine a lui Dumnezeu; nu facerea noastră
de bine; gândul Său despre facerea Sa de bine, şi nu gândul nostru despre facerea binelui. Nu este vorba
despre gândul meu despre facerea Sa de bine ci despre gândul Său cu privire la facerea Sa de bine; de
fapt, despre facerea Sa de bine atunci când El lucrează. De aceea aceasta ne cheamă să supunem lui orice
ne aparţine, şi să-L lăsăm pe El să lucreze după plăcerea Sa cu ceea ce devine astfel al Său. El face
înfăptuirea. Noi suntem unelte. „Supuneţi-vă pe voi înşivă ca pe nişte unelte ale neprihănirii.”
Membrele voastre ca unelte ale neprihănirii. Cui să le spuneţi? Lui Dumnezeu. El foloseşte uneltele.
Romani 6:13. Îl veţi lăsa? (Audienţa: „Da domnule!”) Veţi rămâne astfel timp de o săptămână?
(Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag. 190}
...Because, what is righteousness? Right doing. Whose righteousness is it that we are to have?
[Congregation: “God’s.”] Then it is God’s right doing that we are to have. It is not our own right doing. It is His idea
of His right doing and not our idea of right doing. It is not our idea of His right doing. It is His own idea of His own
right doing. It is, in fact, His own right doing when He does things. Therefore that calls upon you and me to yield up
everything of ourselves to Him and let Him do the doing as He pleases with this which is His own. He is to do
the doing. We are to be instruments. “Yield yourselves as instruments of righteousness.” Your members as
instruments of righteousness. Yield them to whom? To God. He uses the instruments. Romans 6:13. Will you let
Him? [Congregation: “Yes, sir.”] Will you stick to that for a week? [Congregation: “Yes, sir.”] {GCB/GCDB 1893, p.
245.1}
A cui facere a binelui trebuie să avem? (Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Da, pentru că este
neprihănirea lui Dumnezeu cea pe care trebuie să o avem. Şi neprihănirea este facerea binelui.
Aşa că facerea de bine a lui Dumnezeu este cea pe care trebuie să o avem. Înţelegerea noastră este mult
scăzută, chiar cu lumina pe care Dumnezeu a lăsat-o să strălucească în inimile noastre. Astfel, unde
este facerea binelui a vreunui om din această lume care nu are mintea lui Hristos Isus? {A.T. Jones, Solia
Whose right-doing are we to have? [Congregation: “God’s.”] Yes, for God’s righteousness is what we are to
have. and righteousness is right doing. So that it is God’s right doing that we must have. Then our
understanding is exceedingly low, even with the light which God has let shine into our hearts. Then where is
the good doing of any man in this world who has not the mind of Jesus Christ? {GCB/GCDB 1893, p. 259.8}
Deci, cele zece porunci pur şi simplu cer un astfel de standard al facerii binelui, după standardul
minţii lui Dumnezeu, după cum îl exprimă voia Sa. Deci, când poruncile lui Dumnezeu pretind acest
standard şi nu vor accepta nimic mai puţin decât acesta, cum pot fi împlinite cerinţele celor zece porunci
în viaţa vreunui om care nu are mintea lui Dumnezeu? Aşa ceva nu este posibil.
Unde găsim noi această minte? (Audienţa: „În Hristos.”) Atunci este posibil pentru vreun om, prin
vreun mijloc posibil să ofere celor zece porunci ceea ce pretind ele, şi singurul lucru pe care-l vor
accepta, fără a avea însăşi mintea lui Hristos? (Audienţa: „Nu!”) Dar, pot avea mintea lui Hristos, fără
a-L avea pe El în întregime? Nu, nu pot! De aceea, pentru că nu pot avea mintea lui Hristos fără a-L
avea pe El în întregime urmează că trebuie să am prezenţa personală a lui Hristos. {A.T. Jones, Solia
...Then the ten commandments simply require such a measure of right doing as God’s own mind
measures, as His will expresses. Well then, when the ten commandments require just that, and will accept nothing
short of that, how in the world are the requirements of the ten commandments to be met in any man’s life in this
world who has not the mind of God? It cannot be done.
Where do we get that mind? [Congregation: “In Christ.”] Then is it possible for any man, by any possible
means, to render to the ten commandments what they require and what only they will accept, without having the
mind of Jesus Christ itself? [Congregation: “No, sir.”] Well, can I have the mind of Christ without the rest of Him?
No, I cannot. Therefore as I cannot have the mind of Christ without the rest of Him, it follows that I must have the
personal presence of Christ Himself. {GCB/GCDB 1893, p. 245.4-5}
Din nou: neprihănirea lui Dumnezeu aşa cum este exprimată în litere, în cuvinte, în cele zece
porunci, este Legea lui Dumnezeu. Toţi suntem de acord cu aceasta; nu este nici un adventist de ziua a
şaptea care nu va fi de acord cu aceasta. Problema este că atât de mulţi oameni încearcă să obţină
neprihănirea lui Dumnezeu din Lege, prin Lege. Unii încearcă să o obţină … nu; ei efectiv o obţin fără
Lege, prin credinţa lui Isus Hristos, care este „pentru toţi şi peste toţi cei care cred: nu este nici o
deosebire.” Căci „acum…”, şi aceasta înseamnă că acum! „Acum s-a arătat o neprihănire, pe care
o dă Dumnezeu, fără lege; despre ea mărturisesc Legea şi proorocii, şi anume, neprihănirea dată de
Dumnezeu, care vine prin credinţa lui Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei care cred în El. Nu este
nici o deosebire.” Romani 3:21,22 (KJV).
Cel care o obţine în acest fel o are, dar repet că toţi suntem de acord, fiecare adventist de ziua a
şaptea va mărturisi aceasta, că cele zece porunci exprimă în litere, în cuvinte, neprihănirea lui
Again: the righteousness of God as expressed in letters, in words, in the ten commandments is the law of
God. Now all agree with that; there is not a Seventh-day Adventist that will not agree with that. The difficulty is, so
many people try to get the righteousness of God out of the law by the law. Some try to get it—No. They actually
get it without the law, by the faith of Jesus Christ, which is “unto all and upon all them that believe: for there is no
difference.” “For now ...’ (and that means now!) “Now the righteousness of God without the law, is manifested,
being witnessed by the law and the prophets, even the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ
unto all and upon all them that believe: for there is no difference.” Romans 3:21, 22.
He who obtains it in that way has it, but I say we all agree, every Seventh-day Adventist will confess, that the
ten commandments express in letters, in words, the righteousness of God. {GCB/GCDB 1893, p. 296.7-8}
Din nou: neprihănirea lui Dumnezeu aşa cum este exprimată în litere, în cuvinte, în cele zece
porunci, este Legea lui Dumnezeu. Toţi suntem de acord cu aceasta; nu este nici un adventist de ziua a
şaptea care nu va fi de acord cu aceasta. Problema este că atât de mulţi oameni încearcă să obţină
neprihănirea lui Dumnezeu din Lege, prin Lege. Unii încearcă să o obţină … nu; ei efectiv o obţin fără
Lege, prin credinţa lui Isus Hristos, care este „pentru toţi şi peste toţi cei care cred: nu este nici o
deosebire.” Căci „acum…”, şi aceasta înseamnă că acum! „Acum s-a arătat o neprihănire, pe care
o dă Dumnezeu, fără lege; despre ea mărturisesc Legea şi proorocii, şi anume, neprihănirea dată de
Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei care cred în El. Nu este nici
o deosebire.” Romani 3:21,22.
Cel care o obţine în acest fel o are, dar repet că toţi suntem de acord, fiecare adventist de ziua a
şaptea va mărturisi aceasta, că cele zece porunci exprimă în litere, în cuvinte, neprihănirea lui
Again: the righteousness of God as expressed in letters, in words, in the ten commandments is the law of
God. Now all agree with that; there is not a Seventh-day Adventist that will not agree with that. The difficulty is, so
many people try to get the righteousness of God out of the law by the law. Some try to get it—No. They actually
get it without the law, by the faith of Jesus Christ, which is “unto all and upon all them that believe: for there is no
difference.” “For now ...’ (and that means now!) “Now the righteousness of God without the law, is manifested,
being witnessed by the law and the prophets, even the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ unto
all and upon all them that believe: for there is no difference.” Romans 3:21, 22.
He who obtains it in that way has it, but I say we all agree, every Seventh-day Adventist will confess, that the
ten commandments express in letters, in words, the righteousness of God. {GCB/GCDB 1893, p. 296.7-8}
https://egwwritings.org/?ref=en_GCB/GCDB.1893.p.296.7&para=1002.1193,
Poruncile lui Dumnezeu sunt reflectarea, transcrierea, expresia neprihănirii lui Dumnezeu. Cele
zece porunci sunt manifestarea în scris, în litere a voinţei lui Dumnezeu. Romani 2:17,18: „Tu, care te
numeşti Iudeu, care te sprijini pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău care cunoşti voia Lui,
care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege.” Deci Legea, fiind expresia
voinţei lui Dumnezeu, exprimă voinţa lui Dumnezeu care trebuie să fie făcută în vederea facerii
binelui. Vor accepta cele zece porunci din partea cuiva, vreun lucru care este lipsit de gândul lui
Dumnezeu cu privire la facerea binelui? Nu! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag.
191}
Here is an expression we will give, correct enough in itself, that the commandments of God are the reflection,
the transcript, the expression, of God’ righteousness. The ten commandments are the manifestation in writing,
in letters of the will of God. Romans 2:17, 18: “Behold, thou art called a Jew, and restest in the law and makest thy
boast of God and knowest His will and approvest the things that are more excellent, being instructed out of the
law.” Then the law being the expression of God’s will, that expresses what is God’s will that shall be done in the
way of right doing. Will the ten commandments accept any doing from anybody that comes short of God’s own
idea of what is right doing? No. {GCB/GCDB 1893, p. 245.4}
Cea mai scumpă comoară care rămâne peste timpurile pieritoare sau nepieritoare este caracterul
fără pată. Şi singurul caracter fără pată care a fost arătat în această lume este caracterul lui
Isus Hristos. Şi El vine şi ne dă acest caracter vouă şi mie, un dar gratuit, binecuvântat al Celui
care l-a clădit. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 6, pag. 113}
The dearest treasure that mortal times afford is not spotless reputation: the dearest treasure that either mortal or
immortal times afford is spotless character, and the only spotless character that ever appeared in this world is
the character of Jesus Christ. And that character He comes and gives to you and me, a free blessed gift from
Him who made it. {GCB/GCDB 1893, p. 125.1}
Cât despre reputaţie: lăsaţi-o să plece! Domnul ne dă un caracter - un caracter pe care El personal l-a
ţesut de la naştere până la mormânt, care este desăvârşit în orice privinţă. Şi El spune: „Ia-l şi
îmbracă-l, şi vino la ospăţul nunţii Mele.” Acesta este caracterul şi acesta este acoperământul pe care El
îl trage peste poporul Său astfel că plăgile nu pot să-i atingă, şi nici o putere a vrăjmaşului nu poate
să-i înfrângă sau să-i mânjească. „Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în
Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu haina neprihănirii” Isaia
61:10 (KJV) Slavă Domnului! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 6, pag. 119}
Then about the reputation. Let that go. He gives a character—a character which He Himself wove from
infancy to the grave—that is complete in every respect; and He says, “Take it and put it on, and you shall come to
my wedding supper.” That is the character, and that is the covering that he draws over His people so that the
plagues cannot touch them, and no power of the enemy can overcome or defile it. “I will greatly rejoice in the Lord,
my soul shall be joyful in my God; for he hath clothed me with the garments of salvation, he hath covered me with
the robe of righteousness.” Isaiah 61:10. Thank the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 128.3}
Citim mai departe: „Cumpără de la Mine aur curăţit prin foc, şi haine albe ca să te îmbraci.” Vă
amintiţi descrierea pe care deja am avut-o a acestei haine. Ea este „haina care este ţesută în
războiul de ţesut al cerului, în care nu este nici un singur fir lucrat de mână omenească.”
Fraţilor, această haină a fost ţesută în trup omenesc. Trupul omenesc, natura umană a lui
Hristos, acesta a fost războiul de ţesut, nu? Acest veşmânt a fost ţesut în Isus, în aceeaşi natură
păcătoasă pe care o avem noi, întrucât El a fost părtaş aceluiaşi trup şi sânge pe care îl avem noi Această
natură păcătoasă care este a voastră şi a mea şi pe care Hristos a purtat-o în această lume, acesta a fost
războiul de ţesut în care Dumnezeu a ţesut acest veşmânt pentru ca noi să-l purtăm în natura
noastră păcătoasă. Şi El vrea să-l purtăm acum tot aşa de desăvârşit ca şi atunci când trupul nostru va fi
schimbat la nemurire. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 10, pag. 181}
And we have it further, “Buy of me gold tried in the fire, and white raiment that thou mayest be clothed.” And
you remember the description that we have already had of that raiment. The figure is, it is, “that garment that is
woven in the loom of heaven, in which there is not a single thread of human making.” Brethren, that garment was
woven in a human body. The human body—the flesh of Christ—was the loom, was it not? That garment was
woven in Jesus; in the same flesh that you and I have, for He took part of the same flesh and blood that we
have. That flesh that is yours and mine, that Christ bore in this world—that was the loom in which God wove that
garment for you and me to wear in the flesh, and He wants us to wear it now, as well as when the flesh is made
immortal in the end! {GCB/GCDB 1893, p. 207.4}
Nu uitaţi acel veşmânt pe care trebuie să-l cumpărăm, acel veşmânt „ţesut în războiul de ţesutul
cerului, fără nici un fir de origine omenească” în el. Deci, dacă noi am introdus un singur fir a cărui
origine suntem noi în această viaţă pe care am mărturisit că o trăim în Hristos, atunci am denaturat
veşmântul. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 14, pag. 239}
Do not forget that garment that we are to buy—that garment “woven in the loom of heaven, and not one
thread of human invention” in it. Then if you and I have stuck up a single thread of our invention in that life that
we have professed to be living in Christ, we have spoiled the garment. {GCB/GCDB 1893, p. 346.8}
Ce a fost războiul de ţesut? Hristos în natura Sa umană. Ce anume a fost lucrat în El? (Voce: „Haina
neprihănirii.”) Şi ea este pentru noi toţi. Neprihănirea lui Hristos, viaţa pe care a trăit-o El pentru voi şi
pentru mine, pentru cei care studiem în această seară, aceasta este haina. {A.T. Jones, Solia îngerului
What was the loom? Christ in His human flesh. What was it that was made there? [Voice: The garment of
righteousness.”] And it is for all of us. The righteousness of Christ—the life that He lived—for you and for me
that we are considering tonight, that is the garment. {GCB/GCDB 1893, p. 207.5}
Desigur că veşmântul a fost ţesut fără noi şi frumuseţea acestui fapt este că noi putem avea acest
veşmânt aşa desăvârşit cum este. Noi urmează să creştem în Hristos până când vom ajunge toţi
la unitatea credinţei. Ni se vesteşte încă aceeaşi solie până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi
a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu la omul desăvârşit, la înălţimea staturii plinătăţi lui Hristos.”
La ce înălţime a caracterului vom fi înainte de a părăsi această lume? La aceeaşi înălţime ca şi Hristos.
Care va fi statura noastră? Aceea a lui Hristos. Vom fi oameni desăvârşiţi atingând „înălţimea staturii
plinătăţii lui Hristos.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 10, pag. 182}
Of course the garment was woven without us, and the beauty of it comes in that we are to have that garment
as complete as He is. We are to grow up into Christ, until we all come in the unity of the faith. It is the same
message still, until we all come in the unity of the faith, and of the knowledge of the Son of God unto a perfect man,
“unto the measure of the stature of the fullness of Christ.”
How tall are we to be in character before we leave this world? As tall as Christ. What is to be our stature? That
of Christ. We are to be perfect men reaching “unto the measure of the stature of the fullness of Christ.”
{GCB/GCDB 1893, p. 207.7-8}
Cine este Ţesătorul? (Voce: „Dumnezeu.”) În faţa Cui este modelul? În faţa lui Dumnezeu. De
multe ori fraţilor, când privim la ele s-ar părea că firele se încâlcesc. Iţele par că nu au nici o formă şi nu
este nici o simetrie în ceea ce vedem, nu este nici o frumuseţe în ceea ce vedem. Dar a face tiparul nu este
treaba noastră. Nu noi ţesem. Chiar dacă firele se încâlcesc iar suveica trece cu greutate printre ele
aşa încât nu ştim cum va mai ieşi afară, totuşi, cine poartă suveica? Dumnezeu poartă suveica şi
El o va trece printre fire. Nu trebuie să vă îngrijoraţi dacă firele se încâlcesc şi voi nu puteţi vedea
nici o frumuseţe. Dumnezeu este Ţesătorul, nu poate descâlci El firele? Cu siguranţă le va descâlci!
Când căutăm simetria modelului şi vedem totul asimetric şi culorile amestecate iar firele trase în
toate părţile şi imaginea lipsită de formă, totuşi cine face imaginea? Dumnezeu desigur! Care război
de ţesut conţine modelul în desăvârşirea lui? Şi cine este modelul? Hristos este modelul, şi nu uitaţi că
„nici un om nu-L cunoaşte pe Fiul ci numai Tatăl.” Noi nu putem vedea suficient de clar pentru
a vedea forma modelului sau pentru a şti cum să-l formăm corect dacă noi am ţese. Fraţilor,
Dumnezeu ţese! El va face această lucrare. Dumnezeu vede modelul în desăvârşirea lui înainte de
a fi ţesut. În ochii Lui este desăvârşit în timp ce în ochii noştri totul pare încâlcit şi asimetric.
Fraţilor, să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze! Să-L lăsăm pe El să ducă la împlinire acest plan
binecuvântat de a ţese prin toată viaţa şi experienţa noastră modelul preţios al lui Isus Hristos.
Vine ziua, şi nu este departe, când suveica va fi trecută pentru ultima oară, ultimul fir va fi condus de ea,
ultimul punct în imagine va fi făcut desăvârşit şi pecetluit cu pecetea viului Dumnezeu. Atunci
îl vom aştepta doar să vină, ca să fim ca şi El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. {A.T. Jones, Solia
Who is the weaver? [Voice: “God.”] In whose eye is the pattern? God’s. Many times, brethren, the threads
seem all tangled when we look at them. The meshes seem all out of shape, and there is no symmetry at all to the
figure; there is no beauty at all to the pattern as we see it. But the pattern is not of our making. We are not the
weaver. Although the threads become tangled and the shuttle as it goes through gets all clogged and we do know
how it is all coming out, who is sending the shuttle? God sends the shuttle, and it will go through. You need never
mind, if the threads get tangled and you can see nothing beautiful in it. God is the weaver; can He untangle the
threads? Assuredly He will untangle them.
When we look for the symmetry of the pattern and see it all awry and the colors intermingled and the threads
drawn through this way and that and the figure seems spoiled, who is making the figure anyhow? God, of course.
Whose loom contains the pattern of the figure in its completeness? And who is the pattern? Christ is the pattern,
and do not forget, “no man knoweth the Son but the Father.” You and I cannot shape our lives on the pattern. We
do not know Him. We cannot see clearly enough to discern the One who shapes the pattern or to know how to
shape it right even if we were doing the weaving. Brethren, God is doing the weaving. He will carry that process
on. God sees the pattern in its completeness before it is done. It is in His eye perfected, when to our eye it all
seems tangled and awry.
Brethren, let Him weave away. Let Him carry on His blessed plan of weaving through all our life and
experience the precious pattern of Jesus Christ. The day is coming and is not far off when the last shuttle will
be shot through, the last thread will be laid on, the last point in the figure will be met completely and sealed with
the seal of the living God. There we shall wait only for Him that we may be like Him because we shall see Him as
he is. {GCB/GCDB 1893, p. 208.1-3}
Hristos. Acum, Hristos vrea să fie în noi tot aşa cum Dumnezeu a fost în El, şi caracterul Său va fi ţesut şi
transformat în noi prin aceste suferinţe, ispite şi încercări pe care le întâlnim. Dumnezeu este Cel care
ţese, dar nu fără noi. Este o cooperare între divin şi uman, taina lui Dumnezeu în voi şi în
Sfetnicul Minunat.
(Voce: „Nu a fost ţesut caracterul fără noi?”) Ba da, dar nu va fi al nostru fără noi. Aşa că suntem
conduşi prin aceste încercări ale focului, şi ispite pentru a fi părtaşi caracterului lui Hristos, şi aceste
încercări şi ispite pe care le întâmpinăm ne descoperă caracterul nostru şi importanţa faptului de a-L
avea pe al Lui. Aşa că, prin aceste ispite identice prin care a trecut El, devenim părtaşi
caracterului Său, trăind în trup neprihănirea vieţii Domnului nostru Isus Hristos. {A.T. Jones,
God the Father—God was in Christ reconciling the world to Himself. “His name shall be called Immanuel”—
that is, “God with us.” Now then, He wants that garment to be ours, but does not want us to forget who is the
weaver. It is not ourselves, but it is He who is with us. It was God in Christ. Christ is to be in us, just as God was in
Him, and His character is to be in us, just as God was in Him, and His character is to be woven and transformed
into us through these sufferings and temptations and trials which we meet. And God is the weaver, but not
without us. It is the cooperation of the divine and the human—the mystery of God in you and me—the same
mystery that was in the gospel and that is the third angel’s message. This is the word of the Wonderful Counselor.
[Voice: “Was not the character woven without us?”] Yes, but it will not become ours without us. So we are led
through these fiery trials and temptations to be partakers of the character of Christ, and these trials and
temptations that we meet reveal to us our characters and the importance of having His, so that through these
same temptations that He passed through, we become partakers of His character, bearing about in the
body the righteousness of the life of the Lord Jesus Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 207.5-6}
„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine haine albe ca să te îmbraci şi să nu se vadă ruşinea goliciunii tale.”
Ce este haina? (Audienţa: „Neprihănirea.”) A cui neprihănire? (Audienţa: „A lui Hristos.”) A
cui este aceasta? (Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) A cui neprihănire trebuie să o căutăm?
(Audienţa: „Neprihănirea lui Dumnezeu.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag.184}
...“I counsel thee to buy of me white raiment, that thou mayest be clothed, and that the shame of thy nakedness
do not appear.”
What is that raiment? [Congregation: “Righteousness.”] Whose righteousness? [Congregation: “Christ’s.”]
Whose is that? [Congregation: “The righteousness of God.”] Whose are we to seek? [Congregation: “The
righteousness of God.”] {GCB/GCDB 1893, p. 242.1-2}
Deci, nu se vede de aici că nu mai poate fi loc nici măcar pentru un singur fir de invenţie omenească?
Nu există neprihănire în acest fel. Nu vedeţi ce provizie amplă a făcut Domnul încât noi putem avea
haina desăvârşită pe care El Însuşi a ţesut-o, care este neprihănirea lui Dumnezeu Însuşi, şi
care ne va face desăvârşiţi acum şi în timpul plăgilor, şi în orice timp, şi de-a lungul întregii veşnicii?
Fraţilor, eu sunt fericit că aşa stau lucrurile! Sunt cât se poate de fericit! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea
– 1893, cap. 15, pag. 248}
Then don’t you see in that there can be no room for a single thread of human invention? We cannot get it in
there at all. Don’t you see what ample provision the Lord has made that we may have the perfect robe which He
Himself hath woven, which is the righteousness of God itself and which will make us complete now and in the
time of the plagues and in every other time and throughout all eternity? Brethren, I am glad that that is so. I am just
as glad as I can be. {GCB/GCDB 1893, p. 361.2}
Acum, un alt lucru: care este prima expresie pe care tocmai am citit-o? „El va încheia repede
lucrarea în neprihănire.” Deci, când solia neprihănirii lui Dumnezeu, neprihănirea lui Dumnezeu, care
se primeşte prin credinţa lui Isus Hristos, facerea de bine a lui Dumnezeu; când aceasta este
primită, când i se îngăduie să-şi facă lucrarea ei, şi când este susţinută de poporul Său, ce înseamnă
aceasta referitor la lucrarea lui Dumnezeu pe pământ? Va mai fi doar un scurt timp până când totul va fi
sfârşit. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag. 186}
Now another thing: What is that first expression which we have just read? “He will cut it short in righteousness.”
Then when that message of God’s righteousness—the righteousness of God, which is by faith of Jesus Christ,
God’s right doing—when that is received and is allowed to be carried on and is held by His people, what does that
mean about the work of God on earth? It will be but a short time until the whole thing is done. {GCB/GCDB 1893, p.
243.7}
Fraţilor, haideţi să credem solia îngerului al treilea! Acum sper că drumul este deschis limpede
în faţa noastră pentru a studia aşa cum este neprihănirea lui Dumnezeu care se primeşte prin credinţa
lui Isus Hristos şi care este pentru toţi şi peste toţi cei care cred. Să căutăm în frica lui Dumnezeu după
Spiritul Său cel Sfânt ca să ne clarifice toate acestea, astfel ca acest învăţător al neprihănirii să ne poată
învăţa neprihănirea în de acord cu neprihănirea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag.
212}
Brethren, let us believe the third angel’s message. Now I hope that the way is clearly open before us to study as
it is the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ unto all and upon all them that believe. Then let
us go at it in the fear of God, seeking for His Holy Spirit to make it plan to us, so that that Teacher of Righteousness
may teach us righteousness according to righteousness. {GCB/GCDB 1893, p. 266.3}
Iată un alt gând pe care l-am studiat într-o altă ocazie, şi anume că atunci când a fost prezentată,
acum patru ani şi tot timpul de atunci încoace, unii au acceptat-o exact aşa cum a fost dată, şi au fost
încântaţi de vestea că Dumnezeu are neprihănire care va trece prin judecată şi care va putea sta în
faţa Sa. O neprihănire care este în infinit mai bună decât orice ar putea produce oamenii prin ani şi ani
de străduinţă grea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag. 187}
There is a thought again that we had the other night that when it was presented four years ago and all along
since some accepted it just as it was given, and were glad of the news that God had righteousness that would
pass the judgment and would stand accepted in His sight. A righteousness that is a good deal better than
anything that people could manufacture by years and years of hard work. {GCB/GCDB 1893, p. 243.13}
Ei au fost atât de mulţumiţi să afle că Dumnezeu deja a produs o haină a neprihănirii şi a oferit-o ca
un dar gratuit fiecărui care vrea să o primească şi care va fi corespunzătoare acum, în timpul
plăgilor, în timpul judecăţii şi în toată veşnicia şi pe care ei au primit-o mulţumitori întocmai cum a
dat-o Dumnezeu, mulţumind Domnului din adâncul inimii pentru ea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 11, pag. 188}
...These were so glad to find out that God had already manufactured a robe of righteousness and offered it as
a free gift to every one that would take it, that would answer now and in the time of the plagues and in the time
of judgment and to all eternity that they received it gladly just as God gave it and heartily thanked the Lord for it.
{GCB/GCDB 1893, p. 243.13}
De unde este neprihănirea noastră? (Audienţa: „De la Dumnezeu.”) „Neprihănirea lor vine de la
Mine, spune Domnul.” 2Corinteni 4:6: „Căci Dumnezeu care a zis: 'Să lumineze lumina din
întuneric!', ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui
Dumnezeu pe chipul lui Isus Hristos.” Unde găsim cunoştinţa slavei lui Dumnezeu? (Audienţa: „Pe
chipul lui Isus Hristos.”) Pe chipul lui Isus Hristos.
2Corinteni 3:18: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi
suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Spiritul Domnului.”
Deci ce vedem pe chipul lui Isus Hristos? (Audienţa: „Slava Domnului.”) Ce este slava Domnului?
Am citit aici, ni s-a spus aici, prin Spiritul lui Dumnezeu, că solia neprihănirii lui Dumnezeu care
se primeşte prin credinţa lui Isus Hristos este începutul slavei care va lumina întreg pământul. Deci, ce
este slava lui Dumnezeu? Neprihănirea Lui, caracterul Lui. Unde găsim aceasta? În Isus Hristos. Pe
chipul lui Isus Hristos este descoperită slava lui Dumnezeu. El spune aşa, după vedeţi; aici trebuie
să o căutăm. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 293}
Where is our righteousness from? [Congregation: “God.”] “Their righteousness if of me, saith the Lord.” 2
Corinthians 4:6. “For God, who commanded the light to shine out of darkness, hath shined in our hearts to give the
light of the knowledge of the glory of God in the face of Jesus Christ.” Where do we find the knowledge of the
glory of God? [Congregation: “In the face of Jesus Christ.”] In the face of Jesus Christ.
Now 2 Corinthians 3:18. “But we all, with open face beholding as in a glass the glory of the Lord, are changed
into the same image from glory to glory, even as by the Spirit of the Lord.” Then what is it that we see in the face of
Jesus Christ? [Congregation: “The glory of the Lord.”] What is the glory of the Lord? We have read here, we have
been told here, by the Spirit of God, that the message of the righteousness of God which is by faith of Jesus
Christ, that is the beginning of the glory that is to lighten the whole earth. Then what is the glory of God? His
righteousness; His character. Where do we find it? In Jesus Christ. There is the glory of God revealed in the
face of Jesus Christ. He said so, you see. That is where we look for it. {GCB/GCDB 1893, p. 414.6-7}
Privim la Lege pentru a găsi neprihănirea? (Audienţa: „Nu!”) Chiar după ce am fost aduşi la
Hristos, privim la Lege pentru a vedea neprihănirea? (Audienţa: „Nu!”) Unde privim după
neprihănire? La chipul lui Isus Hristos. Aici „noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă,
slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă,” din neprihănire în
neprihănire, din caracter în caracter, din bunătate în bunătate, prin Spiritul Domnului. {A.T. Jones, Solia
Do we look to the law for righteousness? [Congregation: “No.”] Even after we have been brought to Christ, do
we look there for righteousness? [Congregation: “No.”] Where do we look for righteousness? In the face of
Jesus Christ. There “we all, with open face beholding as in a glass the glory of the Lord, are changed into the
same image from glory to glory,” from righteousness to righteousness, from character to character, from
goodness to goodness, even as by the Spirit of the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 415.1}
Unde privim după neprihănire? La chipul lui Isus Hristos. Aici „noi toţi privim cu faţa descoperită,
ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă,”
[2Corinteni 3:18] din neprihănire în neprihănire, din caracter în caracter, din bunătate în bunătate,
prin Spiritul Domnului.
Nu vedeţi astfel, cum neprihănirea lui Dumnezeu şi Spiritul Sfânt merg mână în mână? Nu
vedeţi că atunci când obţinem neprihănirea prin credinţa lui Isus Hristos, binecuvântarea lui Avraam, cu
adevărat atunci Spiritul Sfânt nu poate fi ţinut departe de noi; nu puteţi separa acestea două, acestea merg
împreună. Când avem neprihănirea, şi ştim că o avem prin credinţa în cuvântul Său, atunci El spune că
avem dreptul să cerem Spiritul Sfânt şi de asemenea să-L primim.
De ce? Priviţi aici! Galateni 4:5: El a venit „ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să
căpătăm înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Spiritul Fiului Său.” El
L-a trimis; nu vrea să Îl ţină departe de noi; Dumnezeu L-a trimis în inimă; este un dar gratuit.
Deci, cum am spus, nu vedeţi că este imposibil să separi neprihănirea lui Dumnezeu de Spiritul lui
Dumnezeu? Suntem „schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Spiritul Domnului.” Şi când
chipul lui Dumnezeu în Isus Hristos este găsit în noi, atunci ce este aceasta? Este întipărirea,
pecetea lui Dumnezeu. Aţi auzit aceasta în cealaltă lecţie. Privind la chipul lui Isus Hristos, şi
numai aici, având primită neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţa în El; şi privind mereu la chipul
Său slăvit, care reflectă slava lui Dumnezeu, efectul va fi schimbarea noastră în acelaşi chip,
desăvârşirea chipului lui Dumnezeu şi restabilirea Lui în noi prin lucrarea Spiritului lui
Dumnezeu asupra sufletului. Şi când această lucrare este încheiată, atunci acelaşi Spirit al lui
Dumnezeu pune pecetea viului Dumnezeu, întipărirea veşnică a chipului Său. {A.T. Jones, Solia
Where do we look for righteousness? In the face of Jesus Christ. There “we all, with open face beholding as in a
glass the glory of the Lord, are changed into the same image from glory to glory,” from righteousness to
righteousness, from character to character, from goodness to goodness, even as by the Spirit of the Lord.
Then don’t you see how the righteousness of God and the Holy Spirit go hand in hand? Don’t you see that
when we obtain the righteousness which is by faith of Jesus Christ, the blessing of Abraham indeed, that then the
Holy Spirit cannot be kept away from us. You cannot separate the two. They belong together. Then when we
have that and know that we have that by the faith in His word, then He says we have a right to ask for the Holy
Spirit and to receive it too.
Why, look at it. Galatians 4:5: He came “to redeem them that were under the law, that we might receive the
adoption of sons. And because ye are sons, God hath sent forth the Spirit of his Son into your hearts.”
He sends it. He does not want to hold it back. He sends it into the heart. It is a free gift.
Then I say, don’t you see that it is impossible to keep the righteousness of God and the Holy Spirit
separate? So then, “changed into the same image from glory to glory, even as by the Spirit of the Lord” and when
the image of God in Jesus Christ is found in us, what then? There is the impress, the seal of God. You have
heard that in the other lessons. When by looking into the face of Jesus Christ, and there alone, having received the
righteousness of God which is by faith in Him and looking ever into His glorious face that reflects the glory of
God, the effect of that is to change us into the same image, to perfect the image of God, and restore it in us, by
the working of the Spirit of God upon the soul. And when that is done, then the same Spirit of God is there to
affix the seal of the living God, the eternal impress of His own image. {GCB/GCDB 1893, p. 415.1-4}
„Mintea firească nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.” Este mintea lui
Hristos supusă Legii lui Dumnezeu? (Audienţa: „Da domnule!”) A fost vreodată altfel?
(Audienţa: „Nu!”) Mintea lui Hristos a fost întotdeauna supusă cuvântului lui Dumnezeu. Întreaga
Biblie, desigur, este pur şi simplu descrierea Legii lui Dumnezeu aşa cum este în Hristos. Atunci, nu
a fost mintea lui Hristos întotdeauna supusă Legii? Întregului cuvânt al lui Dumnezeu exact aşa cum este?
(Audienţa: „Da domnule!”) Şi aceasta fără încetare. Oriunde a fost citit cuvântul lui Dumnezeu, cum l-a
primit mintea lui Hristos? L-a primit în mod instantaneu. El nu a avut nevoie să spună: „Mă întreb: cum
se poate aşa ceva?” Să nu credeţi că El a spus: „Acum cred că aceasta se înţelege în acest fel.” El nu a
spus: „Nu este o interpretare prea tare a acestui text?” „Nu poţi modifica măcar puţin?” S-a tulburat El
vreodată de ceea ce spunea Biblia despre un anumit lucru, sau de ceea ce Domnul voia să spună? Nu!
Oricând vorbea cuvântul lui Dumnezeu, mintea lui Hristos răspundea instantaneu. {A.T. Jones, Solia
Now, “the carnal mind is not subject to the law of God, neither indeed can be.” Is the mind of Christ subject to
the law of God? [Congregation: “Yes.”] Was it ever anything else? [Congregation: “No.”] The mind of Christ was
subject to the word of God always. The whole Bible, of course is simply the drawing out of the law of God as it is
in Christ. Well then, was not the mind of Christ always subject to the law? to the whole word of God just as it is?
[Congregation: “Yes.”] There was never any hitch upon that. Wherever the word of God was read, how did the mind
of Christ receive it? It instantly received it. He would not say, “Now how can that be, I wonder.” Don’t you suppose
He said, “Well now I think that means this way.” Didn’t He say, “Are not you a little too strong about reading that
text?” “Can’t you modify it just a little?” Did He ever get troubled over what the Bible said about anything or what the
Lord would say? No. Whenever the word of God was spoken, the mind of Christ instantly responded.
{GCB/GCDB 1893, p. 297.1}
NEPRIHĂNIREA ŞI ÎNDREPTĂŢIREA PRIN CREDINŢĂ
Neprihănirea
Îndreptăţirea
NEPRIHĂNIREA ŞI ÎNDREPTĂŢIREA PRIN CREDINŢĂ
Neprihănirea
Căci, ce este neprihănirea? Facerea binelui. A cui este neprihănirea pe care trebuie să o avem?
(Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Deci trebuie să avem facerea de bine a lui Dumnezeu; nu facerea noastră
de bine; gândul Său despre facerea Sa de bine, şi nu gândul nostru despre facerea binelui. Nu este vorba
despre gândul meu despre facerea Sa de bine ci despre gândul Său cu privire la facerea Sa de bine; de
fapt, despre facerea Sa de bine atunci când El lucrează. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11,
pag. 190}
Because, what is righteousness? Right doing. Whose righteousness is it that we are to have? [Congregation:
“God’s.”] Then it is God’s right doing that we are to have. It is not our own right doing. It is His idea of His right
doing and not our idea of right doing. It is not our idea of His right doing. It is His own idea of His own right doing. It
is, in fact, His own right doing when He does things. {GCB/GCDB 1893, p. 245.1}
A cui facere a binelui trebuie să avem? (Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Da, pentru că este
neprihănirea lui Dumnezeu cea pe care trebuie să o avem. Şi neprihănirea este facerea binelui.
Aşa că facerea de bine a lui Dumnezeu este cea pe care trebuie să o avem. Înţelegerea noastră este mult
scăzută, chiar cu lumina pe care Dumnezeu a lăsat-o să strălucească în inimile noastre. Astfel, unde
este facerea binelui a vreunui om din această lume care nu are mintea lui Hristos Isus? {A.T. Jones, Solia
Whose right-doing are we to have? [Congregation: “God’s.”] Yes, for God’s righteousness is what we are to
have. And righteousness is right doing. So that it is God’s right doing that we must have. Then our
understanding is exceedingly low, even with the light which God has let shine into our hearts. Then where is
the good doing of any man in this world who has not the mind of Jesus Christ? {GCB/GCDB 1893, p. 259.8}
„Condiţia dobândirii vieţii veşnice este astăzi exact aceeaşi care a fost din totdeauna, aceeaşi care
a fost în grădina Edenului mai înainte de căderea primilor noştri părinţi: o perfectă ascultare de
Legea lui Dumnezeu, o desăvârşită neprihănire. Dacă viaţa veşnică ar fi acordată în alte condiţii, care
să ceară păcătosului mai puţin decât aceasta, atunci fericirea întregului Univers ar fi în primejdie. ...
Noi nu avem o neprihănire a noastră, cu care să facem faţă, să răspundem cerinţelor Legii lui
Dumnezeu.”
Aşa este! Atunci, cum am putea vreodată să avem viaţa veşnică? (Audienţa: „Prin Hristos.”) Ah!
„Darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Dar noi trebuie să
primim „o desăvârşită neprihănire” mai înainte de a putea avea acest dar, nu vedeţi aceasta? De
aceea Domnul vine şi ne spune: „Aici, în Hristos, există o desăvârşită neprihănire; aici există o
perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu de la naştere până la mormânt; ia-o, şi aceasta va împlini pe
deplin cerinţele prin care doar se poate ca oricine să aibă viaţa veşnică.” {A.T. Jones, Solia îngerului
“The condition of eternal life is now just what it always has been—just what it was in Paradise before the fall
of our first parents—perfect obedience to the law of God, perfect righteousness. If eternal life were granted on
any condition short of this, then the happiness of the whole universe would be imperiled.... We have no
righteousness of our own with which to meet the claims of the law of God.”
That is so. Then how in the world are we ever going to have eternal life? [Congregation: “Through Christ.”] Ah!
“the gift of God is eternal life through Jesus Christ our Lord.” But we have got to have “perfect righteousness”
before we can have that gift, don’t you see? Oh then, just like the Lord, He comes and says, “Here, in Christ, is
perfect righteousness; here is perfect obedience to the law of God from birth to the grave; you take that and
that will fully meet the condition on which alone anyone can have eternal life.” {GCB/GCDB 1893, p. 344.16-17}
Ceea ce ne face neprihăniţi, ne mântuieşte, ne sfinţeşte şi este totul în toţi pentru noi, este
neprihănirea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Când noi obţinem această neprihănire, şi această
neprihănire este în armonie cu neprihănirea, cu ideea lui Dumnezeu de neprihănire, cine
mărturiseşte despre neprihănirea lui Dumnezeu în cel care crede în Isus? (Audienţa: „Legea.”) Legea lui
Dumnezeu.
Şi această lucrare a lui Hristos este crescândă în individ, este o lucrare progresivă; aceasta este
lucrarea de sfinţire: de a ne face sfinţi. Este creşterea lui Hristos în individ. Iar când Hristos a crescut
până la plinătatea Lui în individ, atunci lucrarea de sfinţire este completă. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 20, pag. 319}
Now the righteousness of God in Jesus Christ is that which makes us righteous, which saves us, which
sanctifies us, which is all in all to us. When we have obtained that righteousness, and that righteousness is
there according to righteousness, God’s idea of righteousness, what is it that witnesses to the righteousness of God
in the believer in Jesus? [Congregation: “The law.”] The law of God. But here is this work of Christ growing up in
the individual, that progressive work; that is the work of sanctification—the work of sanctifying; for that is the
thought, the work of sanctifying. It is the growth of Christ in the individual. When Christ has grown to the fulness
there, then that is the completed work of sanctification. {GCB/GCDB 1893, p. 454.7}
Domnul vrea ca noi să fim acoperiţi; El vrea ca noi să fim acoperiţi, astfel încât să nu se vadă
ruşinea goliciunii noastre. El vrea ca noi să avem neprihănirea Lui desăvârşită în de acord cu
ideea Lui desăvârşită de neprihănire. El vrea ca noi să avem acel caracter care va sta în
încercarea judecăţii fără nici o poticnire, sau întrebare, sau îndoială. Să primim aceasta de la El ca pe un
dar gratuit, binecuvântat, după cum şi este. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 14, pag. 241}
Now the Lord wants us to be covered; He wants us to be covered, so that the shame of our nakedness shall not
appear. He wants us to have His perfect righteousness according to His own perfect idea of righteousness. He
wants us to have that character that will stand the test of the judgment without a hitch or a question or a
doubt. Let us accept it from Him as the free blessed gift it is. {GCB/GCDB 1893, p. 347.2}
„Noi nu avem o neprihănire a noastră cu care să facem faţă, să răspundem cerinţelor Legii
lui Dumnezeu. Dar Domnul Hristos a găsit o cale de scăpare pentru noi.” Mulţumim Domnului!
„El a trăit pe pământ în mijlocul încercărilor şi ispitelor, aşa cum trebuie să trăim şi noi. El a trăit o
viaţă fără păcat. A murit pentru noi şi acum El se oferă să ia păcatele noastre şi să ne dea în
schimb neprihănirea Sa.”
Ce tranzacţie! Ce tranzacţie! Fraţilor, nu este îngrozitor ca oamenii să ezite atât de mult şi să
zăbovească până când să-şi predea totul şi să facă acest schimb binecuvântat? Nu este îngrozitor? {A.T.
“We have no righteousness of our own with which to meet the claims of the law of God. But Christ has made
a way of escape for us.” Thank the Lord!
“He lived on earth amid trials and temptations such as we have to meet. He lived a sinless life. He died for us
and now he offers to take our sins and give us His righteousness.”
What a trade! What a trade! Brethren, isn’t it awful that men will so hesitate and linger and dally before they will
surrender up everything and make that blessed trade? Isn’t it awful?{GCB/GCDB 1893, p. 344.19-22}
„Dacă ne predăm Lui şi-L primim ca Mântuitor personal, atunci, aşa păcătoasă cum ar fi viaţa noastră,
noi suntem socotiţi neprihăniţi, pentru El şi prin El. Caracterul Domnului Hristos este pus
atunci în locul caracterului nostru, şi suntem primiţi înaintea lui Dumnezeu, ca şi cum n-am fi păcătuit
niciodată.”
Da fraţilor, când noi facem aceasta, vom sta înaintea lui Dumnezeu ca şi cum nu am fi făcut nici un
păcat în această lume, ca şi cum am fi fost îngeri din totdeauna. Fraţilor, Dumnezeu este bun! El este
bun! Oh, Mântuitorul nostru este un Mântuitor minunat! (Audienţa: „Amin!”) Fraţilor, aşa este! Să Îl
lăsăm să Îşi împlinească voia Sa! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 14, pag. 236}
“If you give yourself to Him, and accept Him as your Saviour, then, sinful as your life may have been, for His
sake you are accounted righteous. Christ’s character stands in place of your character and you are accepted
before God just as if you had not sinned.“
Yes sir, you and I, when we have done that, you and I stand before God, just as though we had never
committed a sin in this world—just as though we had been angels all the time. Brethren, God is good! He is good!
Oh, our Saviour is a wonderful Saviour! [Congregation: “Amen!”] Brethren, That is so. Let us let Him have His own
way. {GCB/GCDB 1893, p. 345.1-2}
Cea mai scumpă comoară care rămâne peste timpurile pieritoare sau nepieritoare este caracterul
fără pată. Şi singurul caracter fără pată care a fost arătat în această lume este caracterul lui Isus
Hristos. Şi El vine şi ne dă acest caracter vouă şi mie, un dar gratuit, binecuvântat al Celui care l-a
clădit. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 6, pag. 113}
The dearest treasure that mortal times afford is not spotless reputation: the dearest treasure that either mortal or
immortal times afford is spotless character, and the only spotless character that ever appeared in this world is the
character of Jesus Christ. And that character He comes and gives to you and me, a free blessed gift from Him
who made it. {GCB/GCDB 1893, p. 125.1}
Cât despre reputaţie: lăsaţi-o să plece! Domnul ne dă un caracter - un caracter pe care El personal
l-a ţesut de la naştere până la mormânt, care este desăvârşit în orice privinţă. Şi El spune: „Ia-l şi
îmbracă-l, şi vino la ospăţul nunţii Mele.” Acesta este caracterul şi acesta este acoperământul pe care
El îl trage peste poporul Său astfel că plăgile nu pot să-i atingă, şi nici o putere a vrăjmaşului nu poate
să-i înfrângă sau să-i mânjească. „Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în
Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu haina neprihănirii”
Isaia 61:10 (KJV) Slavă Domnului! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 6, pag. 119}
Then about the reputation. Let that go. He gives a character—a character which He Himself wove from
infancy to the grave—that is complete in every respect; and He says, “Take it and put it on, and you shall come to
my wedding supper.” That is the character, and that is the covering that he draws over His people so that the
plagues cannot touch them, and no power of the enemy can overcome or defile it. “I will greatly rejoice in the Lord,
my soul shall be joyful in my God; for he hath clothed me with the garments of salvation, he hath covered me with
the robe of righteousness.” Isaiah 61:10. Thank the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 128.3}
Ei au fost atât de mulţumiţi să afle că Dumnezeu deja a produs o haină a neprihănirii şi a oferit-o ca
un dar gratuit oricui vrea să o primească şi care va fi corespunzătoare acum, în timpul plăgilor,
în timpul judecăţii şi în toată veşnicia şi pe care ei au primit-o mulţumitori întocmai cum a dat-o
Dumnezeu, mulţumind Domnului din adâncul inimii pentru ea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 11, pag. 188}
These were so glad to find out that God had already manufactured a robe of righteousness and offered it as a
free gift to every one that would take it, that would answer now and in the time of the plagues and in the time of
judgment and to all eternity that they received it gladly just as God gave it and heartily thanked the Lord for it.
{GCB/GCDB 1893, p. 243.13}
Să mulţumim Domnului că El poate să ne facă gata! (Audienţa: „Amin!”) El dă haina de nuntă.

Întotdeauna Cel al cărui este ospăţul de nuntă este Cel care dă haina de nuntă. A Domnului este
masa nunţii acum, şi El urmează să vină în curând; iar El spune: „Aici este îmbrăcămintea care te va
pregăti să stai în acest loc.” Pot exista unii oameni care nu vor aştepta ospăţul pentru că ei nu au
haină de nuntă, dar Domnul o oferă ca pe un dar gratuit tuturor, iar dacă cineva nu o ia, cine este de
vină? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15, pag. 249}
Thank the Lord He can get us ready. [Congregation: “Amen.”] He provides the wedding garment. The master
of the wedding feast always provided the wedding garment. He is the Master of the wedding supper now, and He is
going to come pretty soon, and He says, “Here is the clothing that will fit you to stand in that place.” Now there
will be some folks that cannot attend that feast, because they have not on the wedding garment, but the Lord offers
it as a free gift to all and as to the man who does not take it, who is to blame? {GCB/GCDB 1893, p. 361.5}
„Îmbracă-te cu tăria ta, Sionule! Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalimule.” Ce sunt hainele de
sărbătoare? (Audienţa: „Neprihănirea.”) Inul subţire este neprihănirea sfinţilor. „I s-a dat să se
îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat: căci inul subţire este neprihănirea sfinţilor.” (KJV) Aceasta este
neprihănirea care vine prin credinţa în Isus Hristos.
Şi iată un pasaj asemănător pe care Domnul ni-l adresează la această Conferinţă. În buletin, p.
408, citesc: „Tot timpul biserica să-şi pună hainele ei de sărbătoare - 'Hristos, neprihănirea
noastră'.”
Biblia ne spune: „Pune-ţi hainele de sărbătoare, Ierusalimule, cetate sfântă!” Pentru ce să îşi pună
hainele de sărbătoare? Unde merge? Oh, merge acasă. Merge la ospăţul de nuntă, slavă Domnului!
Cei ce mergeau la ospeţe de nuntă, pe vremea lui Isus, trebuiau să aibă veşmintele pregătite de
cel care oferea ospăţul, iar Domnul face acum la fel. (Audienţa: „Amin!”) Fraţilor, să mulţumim cu toţii
Domnului, să fim mulţumitori mereu! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 22, pag. 352}
... “Put on thy strength, O Zion; put on thy beautiful garments, O Jerusalem.” What are the beautiful garments?
[Congregation: “Righteousness.”] The fine linen is the righteousness of the saints. “To her was granted that she
should be arrayed in fine linen, clean and white: for the fine linen is the righteousness of saints.” This is the
righteousness which comes by faith in Jesus Christ. And here likewise is a word which the Lord addressed to us
in this Conference. In the Bulletin, page 408, I read: “At this time the church is to put on her beautiful
garments—‘Christ our righteousness.’”
Well then, there it is: “Put on thy beautiful garments, O Jerusalem, the holy city.” What is she putting on her
garments for? Where is she going? O, she is going home; she is going to the wedding supper, thank the Lord, and
the people who went to the wedding suppers in those times had to have garments that were prepared by the
master of the feast, and the Lord does the same thing now. [Congregation: “Amen.”] Brethren, let us all thank
the Lord; let us be thankful all the time. {GCB/GCDB 1893, p. 497.13-498.2}
„Mărturii” nr. 31 p.44 citesc acest text: „Sunteţi în Hristos? Nu sunteţi dacă nu vă recunoaşteţi ca
fiind supuşi greşelii, neajutoraţi, păcătoşi condamnaţi.” Aceasta este ceea ce unii dintre fraţi spun că nu
pot să vadă. Ei spun: „Nu pot vedea cum, dacă sunt în Hristos, trebuie să mă recunosc ca fiind neajutorat,
păcătos stricat. Am crezut că dacă sunt în Hristos, pot mulţumi Domnului că sunt bun, fără păcat, cu
totul desăvârşit, sfinţit şi toate celelalte.” Dar nu! El este aşa. Când sunteţi în Hristos, El este
desăvârşit, El este neprihănit, El este sfânt şi nu greşeşte niciodată, şi sfinţenia Lui este
considerată a voastră, vă este dată vouă. Credincioşia Lui, desăvârşirea Lui, este a mea, dar nu eu sunt
aşa.
Probabil veţi găsi acest gând ceva mai limpede cu ajutorul acestui text cu care suntem
familiarizaţi, din 1Corinteni 1:30: „El (Hristos) a fost făcut de Dumnezeu pentru noi
înţelepciune, neprihănire, sfinţire, răscumpărare.” Deci unde este neprihănirea mea? În Hristos.
Unde este înţelepciunea mea? În Hristos. Unde este sfinţirea mea? În Hristos. Unde este
răscumpărarea mea? În Hristos.
Da, dar când vin la El pentru înţelepciune, şi îi cer înţelepciune, iar El mi-o dă, atunci pot să mă laud
şi să spun: „Sunt înţelept!”? Nu! ... Pentru că, supunându-mă Domnului, El a coborât ca să stea alături de
mine, şi astfel mi-a dat înţelepciunea Lui ca să mă poată călăuzi în căile înţelepciunii, şi pentru ca eu să
pot umbla pe calea dreaptă. Dacă El a făcut aceasta, mă mai pot atunci mândri eu şi să spun: „Acum, eu
sunt înţelept!”? Nu vedeţi că, prin natura lucrurilor, acesta ar fi cea mai mare nebunie care m-ar putea
atinge? El a făcut aceasta, El m-a ajutat, El mi-a dat înţelepciunea Lui, El era înţelepciunea mea. Pe
când eu nu umblam cu înţelepciune El mi-a dat înţelepciunea Lui. Înţelepciunea Lui m-a condus,
înţelepciunea Lui a luat loc în mintea mea şi în inima mea, şi m-a ţinut în căile înţelepciunii.
Atunci, El este înţelepciunea mea, iar eu nu am deloc înţelepciune, doar înţelepciunea Lui. Nu
vedeţi aceasta? Urmaţi doar această cale, şi apoi veţi şti că este o realitate.
„Te voi călăuzi cu ochiul Meu.” Când El spune că ne călăuzeşte cu ochiul Său, voi răspunde: „Ochiul
Său este cel care ne călăuzeşte, şi nu ochii noştri.” Atunci tot ce rămâne pentru noi este să lăsăm eul
nostru să plece cu totul, cu desăvârşire, iar noi înşine să fim ai Lui, cu totul, cu desăvârşire, ca El să
poată fi totul, în toţi. Aşadar El este înţelepciunea noastră, sfinţirea noastră, răscumpărarea şi
neprihănirea noastră. El este mulţumirea mea pe când eu sunt ticălos, El este mângâierea mea în timp
ce eu sunt nenorocit, El este vederea mea în timp ce eu sunt orb, El este bogăţia mea pe când eu sunt
sărac, şi El este cunoştinţa mea, căci eu nu ştiu. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 9, pag. 150}
...In “Testimony No. 31,” page 44, I read these words: “Are you in Christ? Not if you do do not acknowledge
yourselves erring, helpless, condemned sinners.”
That is what some of the brethren say they can’t see. They say, “I can’t see how, if I am in Christ, I am to
acknowledge myself a helpless, undone sinner. I thought if I was in Christ, then I could thank the Lord I was good,
sinless, entirely perfect, sanctified, and all that.” Why, no. He is. When you are in Christ, He is perfect; He is
righteous; He is holy and never errs, and His holiness is imputed to you—is given to you. His faithfulness,
His perfection is mine, but I am not that.
Perhaps you can get this thought a little more clearly by that word with which we are all familiar in 1 Corinthians
1:30: “Who [Christ] of God is made unto us wisdom and righteousness and sanctification and redemption.”
Then where is my righteousness?—In Christ. Where is my wisdom? In Christ. Where is my sanctification? In
Christ. Where is my redemption? In Christ.
O yes, but when I come to Him for wisdom and ask Him for wisdom and He gives it to me, then can’t I boast
and say, “I am wise”? Why, no. Just the moment that I say that, I’m a bigger fool than I ever was before in this
world. Because by yielding to the Lord He has deigned to stand by me, and so give me His wisdom, that it may lead
me and guide me in wisdom’s ways and that I should walk in the way that is right. His having done that, can I then
pride myself upon it and say, “Now I am wise”? Don’t you see, in the nature of things, that would be the biggest
piece of foolishness that ever struck me. He did it; He helped me. He gave me His wisdom; He was my wisdom.
When I did not walk wisely, He gave me His wisdom. His wisdom guided me. His wisdom took hold of my mind and
heart and led me and kept me in wisdom’s ways. Then He is my wisdom and I have no wisdom at all but His
wisdom. Don’t you see? Now you just get it that way and then you will know that it is a fact.
“I will guide thee with mine eye.” When He says He guides me with His eye, I shall answer, it is His eye that
guides you and me, and not our own eyes. Then the only thing to do is to just let ourselves go, utterly,
completely, and let ourselves be His, utterly and completely, that He may be all, and in all of us.
Therefore He is our wisdom, our sanctification, our redemption, and our righteousness. Then He is my
satisfaction where I am wretched. He is my comfort where I am miserable. He is my sight where I am blind. He is
my riches where I am poor. And He is my knowledge where I do not know. {GCB/GCDB 1893, p. 178.4-179.3}
Hristos. Acum, Hristos vrea să fie în noi tot aşa cum Dumnezeu a fost în El, şi caracterul Său va fi ţesut
şi transformat în noi prin aceste suferinţe, ispite şi încercări pe care le întâlnim. Dumnezeu este Cel
care ţese, dar nu fără noi. Este o cooperare între divin şi uman, taina lui Dumnezeu în voi şi în
Sfetnicul Minunat. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 10, pag. 182}
God the Father—God was in Christ reconciling the world to Himself. “His name shall be called Immanuel”—that
is, “God with us.” Now then, He wants that garment to be ours, but does not want us to forget who is the weaver. It
is not ourselves, but it is He who is with us. It was God in Christ. Christ is to be in us, just as God was in Him, and
His character is to be in us, just as God was in Him, and His character is to be woven and transformed into us
through these sufferings and temptations and trials which we meet. And God is the weaver, but not without
us. It is the cooperation of the divine and the human—the mystery of God in you and me—the same mystery that
was in the gospel and that is the third angel’s message. This is the word of the Wonderful Counselor. {GCB/GCDB
1893, p. 207.5}
(Voce: „Nu a fost ţesut caracterul fără noi?”) Ba da, dar nu va fi al nostru fără noi. Aşa că suntem
conduşi prin aceste încercări ale focului, şi ispite pentru a fi părtaşi caracterului lui Hristos, şi aceste
încercări şi ispite pe care le întâmpinăm ne descoperă caracterul nostru şi importanţa faptului de a-L
avea pe al Lui. Aşa că, prin aceste ispite identice prin care a trecut El, devenim părtaşi
caracterului Său, trăind în trup neprihănirea vieţii Domnului nostru Isus Hristos. {A.T. Jones,
[Voice: “Was not the character woven without us?”] Yes, but it will not become ours without us. So we are led
through these fiery trials and temptations to be partakers of the character of Christ, and these trials and
temptations that we meet reveal to us our characters and the importance of having His, so that through these
same temptations that He passed through, we become partakers of His character, bearing about in the
body the righteousness of the life of the Lord Jesus Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 207.6}
De atunci încoace, unii au văzut că Dumnezeu mişcă trupul cauzei înainte pe această linie, şi şi-
au propus să meargă împreună cu trupul atât timp cât ei văd că este condus în acest fel. Fraţilor, voi aveţi
nevoie de neprihănirea lui Hristos mult mai aproape de inima voastră decât atât. Orice om are
nevoie să aibă neprihănirea lui Dumnezeu mai aproape de el decât a avea o simplă cântărire a lucrurilor
şi a face compromisuri între partide, sau dacă nu, el niciodată nu va vedea şi nu va cunoaşte
neprihănirea lui Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 9, pag. 164}
Since that time others have seen that God is moving the body of the cause forward in this very line and they
have proposed to go along with the body as they see it moving that way. Brethren, you need to get that
righteousness of Jesus Christ nearer to your heart than that. Every man needs to get the righteousness of God
nearer to him than simply weighing up things and compromising between parties or he will never see or know the
righteousness of God at all. {GCB/GCDB 1893, p. 185.2}
Voi citi un pasaj sau două din „Calea către Hristos,” începând de la p. 62 şi până la p. 64: „Condiţia
dobândirii vieţii veşnice este astăzi exact aceeaşi care a fost din totdeauna, aceeaşi care a fost în
grădina Edenului mai înainte de căderea primilor noştri părinţi: o perfectă ascultare de Legea lui
Dumnezeu, o desăvârşită neprihănire.”
Iar dacă voi şi cu mine nu vom avea aceasta, nu vom avea niciodată viaţa veşnică. Nu o putem avea
nici acum şi nici altădată. Dacă voi şi eu nu avem „o perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu,” de
la prima respiraţie a noastră şi până la ultima, viaţa veşnică nu poate rămâne cu noi. Dar dacă noi avem
„o perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu”, atunci viaţa veşnică este a noastră chiar în acel
moment. Dar această „perfectă ascultare” trebuie să se întindă de la prima mea respiraţie şi până
la respiraţia aceasta de acum, din această seară, şi trebuie să se întindă până la ultima respiraţie pe
care o voi avea, chiar dacă aceasta ar fi peste zeci de mii de ani, în nesfârşitul veşniciei. Nu vă
întreb dacă înţelegeţi fraţilor, credeţi aceasta şi apoi o veţi înţelege. „Nu contrazice aceasta ceea ce a
predicat mai înainte?” Nu contrazice ceea ce am predicat; este ceea ce am predicat tot timpul, şi ceea
ce predică oricine care predică Evanghelia. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 14, pag. 234}
...I will read a passage or two from Steps to Christ, beginning on page 67 and reading to page 71: “The
condition of eternal life is now just what it always has been—just what it was in Paradise before the fall of our first
parents—perfect obedience to the law of God, perfect righteousness.”
And if you and I have not that, we will never have eternal life. We can’t have it now or at any other time. If you
and I have not “perfect obedience to the law of God” from the first breath we ever drew until this one, now,
tonight, and it must be until the last one we ever draw, then eternal life does not belong to us. But just as certainly
as you and I have “perfect obedience to that law of God,” then eternal life is ours that very moment. But that
“perfect obedience” must read, I say, from the first breath we ever drew until this one, now, tonight, and it must be
until the last one we ever do draw, even though it be ten thousand years from now, in the depths of eternity. I am
not asking whether you understand this, brethren; believe it, and you will understand it. “Well, doesn’t this contradict
something he has been preaching before?” It does not contradict what I have been preaching; it is what I have
preached all the time, and what every other man preaches who preaches the gospel. {GCB/GCDB 1893, p. 344.13-
15}
„Condiţia dobândirii vieţii veşnice este astăzi exact aceeaşi care a fost din totdeauna, aceeaşi care
a fost în grădina Edenului mai înainte de căderea primilor noştri părinţi: o perfectă ascultare de
Legea lui Dumnezeu, o desăvârşită neprihănire. Dacă viaţa veşnică ar fi acordată în alte condiţii, care
să ceară păcătosului mai puţin decât aceasta, atunci fericirea întregului Univers ar fi în primejdie. ...
Noi nu avem o neprihănire a noastră, cu care să facem faţă, să răspundem cerinţelor Legii lui
Dumnezeu.”
Aşa este! Atunci, cum am putea vreodată să avem viaţa veşnică? (Audienţa: „Prin Hristos.”) Ah!
„Darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Dar noi trebuie
să primim „o desăvârşită neprihănire” mai înainte de a putea avea acest dar, nu vedeţi
aceasta? De aceea Domnul vine şi ne spune: „Aici, în Hristos, există o desăvârşită neprihănire;
aici există o perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu de la naştere până la mormânt; ia-o, şi aceasta
va împlini pe deplin cerinţele prin care doar se poate ca oricine să aibă viaţa veşnică.” {A.T. Jones,
“The condition of eternal life is now just what it always has been—just what it was in Paradise before the fall
of our first parents—perfect obedience to the law of God, perfect righteousness. If eternal life were granted on
any condition short of this, then the happiness of the whole universe would be imperiled.... We have no
righteousness of our own with which to meet the claims of the law of God.”
That is so. Then how in the world are we ever going to have eternal life? [Congregation: “Through Christ.”] Ah!
“the gift of God is eternal life through Jesus Christ our Lord.” But we have got to have “perfect
righteousness” before we can have that gift, don’t you see? Oh then, just like the Lord, He comes and says,
“Here, in Christ, is perfect righteousness; here is perfect obedience to the law of God from birth to the grave;
you take that and that will fully meet the condition on which alone anyone can have eternal life.” {GCB/GCDB
1893, p. 344.16-17}
Şi apoi, ca un Dumnezeu care este dragoste, aşa cum şi este, vine şi ne spune: „Aici, în Hristos, există
perfectă ascultare de la prima voastră respiraţie până la ultima; luaţi-L pe El şi neprihănirea
Lui, iar apoi veţi avea şi viaţa veşnică.” Aceasta este condiţia. Da! Da! Da domnilor! {A.T. Jones,
And oh, then again I say, it is just like God, who is love, as He is, He comes and says, “Here, in Christ, is
perfect obedience from the first breath you ever drew, until the last one, and you take Him and His
righteousness and then you have got the other.” That is the condition. Good! Good! Yes, sir. {GCB/GCDB 1893,
p. 344.18}
„Singura noastră nădejde este în neprihănirea lui Hristos ce ne este atribuită şi în cea scrisă prin
Spiritul Său lucrând în şi prin noi.”
Singura noastră nădejde este neprihănirea lui Hristos atribuită nouă, şi această neprihănire scrisă în noi
prin Spiritul Sfânt în lucrările noastre. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 14, pag. 237}
“Our only ground for hope is in the righteousness of Christ imputed to us and in that wrought by His
Spirit working in and through us.”
Our only ground for hope is Christ’s righteousness imputed to us and this righteousness wrought in us by the
Holy Spirit is the works we do. {GCB/GCDB 1893, p. 345.18-19}
Lui de la bun început; şi singurul nostru motiv de speranţă este în neprihănirea lui Hristos atribuită
nouă şi în cea scrisă în noi de Spiritul Său cel Sfânt. Aici se preia subiectul exact de unde s-a oprit fratele
Prescott. Vedeţi că Hristos în noi, această prezenţă vie, este Cel care face faptele neprihănite, şi le face
prin Spiritul Sfânt? Această prezenţă este adusă de Spiritul Sfânt; aceasta este revărsarea ploii târzii,
nu-i aşa? Vedeţi, noi nu putem studia nimic altceva. Aceasta este solia pentru noi acum. Vom primi solia?
treilea – 1893, cap. 15, pag. 246}
begin with and our only ground of hope is in the righteousness of Christ imputed to us, and in that wrought in
us by His Holy Spirit. This takes up the subject exactly where Brother Prescott stopped. Do you see it is Christ in
us, that living presence that does the righteous work and that is by the Holy Spirit? That is what the Holy Spirit
[EGW] „O singură întrebare îi va preocupa pe toţi: 'Cine se va apropia cel mai mult de
asemănarea cu Hristos?'„ Nu cine va fi cel mai mare în Conferinţă, sau în biserică, sau cine va avea
cutare poziţie în biserică sau în Comitetul Conferinţei. Nu aceasta este important, ci „Cine se va
apropia cel mai mult de asemănarea cu Hristos?” „Cine va face cel mai mult spre a câştiga
suflete pentru neprihănire? Când aceasta este ambiţia credincioşilor, lupta este spre încheiere.
Rugăciunea lui Hristos primeşte răspuns.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 8, pag. 147}
“One question will be all absorbing—Who shall approach the nearest to the likeness of Christ.” That is the
one thing, not who shall be greatest in the Conference, or who shall be greatest in the church or who shall have this
or that position in the church or the Conference Committee. That is not it. But, “Who shall approach the nearest
to the likeness of Christ?”
“Who shall do most to win souls to righteousness? When this is the ambition of believers, contention is at an
end; the prayer of Christ is answered.“ {GCB/GCDB 1893, p. 169.9-11}
avem dreptul să cerem Spiritul Sfânt şi de asemenea să-L primim.
De ce? Priviţi aici! Galateni 4:5: El a venit „ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să
căpătăm înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Spiritul Fiului Său.” El
L-a trimis; nu vrea să Îl ţină departe de noi; Dumnezeu L-a trimis în inimă; este un dar gratuit.
Deci, cum am spus, nu vedeţi că este imposibil să separi neprihănirea lui Dumnezeu de Spiritul lui
Dumnezeu? Suntem „schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Spiritul Domnului.” Şi când
chipul lui Dumnezeu în Isus Hristos este găsit în noi, atunci ce este aceasta? Este întipărirea,
pecetea lui Dumnezeu. Aţi auzit aceasta în cealaltă lecţie. Privind la chipul lui Isus Hristos, şi
numai aici, având primită neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţa în El; şi privind mereu la chipul
Său slăvit, care reflectă slava lui Dumnezeu, efectul va fi schimbarea noastră în acelaşi chip,
desăvârşirea chipului lui Dumnezeu şi restabilirea lui în noi prin lucrarea Spiritului lui
Dumnezeu asupra sufletului. Şi când această lucrare este încheiată, atunci acelaşi Spirit al lui
Dumnezeu pune pecetea viului Dumnezeu, întipărirea veşnică a chipului Său. {A.T. Jones, Solia
Where do we look for righteousness? In the face of Jesus Christ. There “we all, with open face beholding as in a
glass the glory of the Lord, are changed into the same image from glory to glory,” from righteousness to
Spirit and to receive it too.
Why, look at it. Galatians 4:5: He came “to redeem them that were under the law, that we might receive the
adoption of sons. And because ye are sons, God hath sent forth the Spirit of his Son into your hearts.”
He sends it. He does not want to hold it back. He sends it into the heart. It is a free gift.
Then I say, don’t you see that it is impossible to keep the righteousness of God and the Holy Spirit
separate? So then, “changed into the same image from glory to glory, even as by the Spirit of the Lord” and when
the image of God in Jesus Christ is found in us, what then? There is the impress, the seal of God. You have
heard that in the other lessons. When by looking into the face of Jesus Christ, and there alone, having received the
righteousness of God which is by faith in Him and looking ever into His glorious face that reflects the glory of
God, the effect of that is to change us into the same image, to perfect the image of God, and restore it in us, by
the working of the Spirit of God upon the soul. And when that is done, then the same Spirit of God is there to
affix the seal of the living God, the eternal impress of His own image. {GCB/GCDB 1893, p. 415.1-4}
Privind la chipul lui Isus, primim din ce în ce mai mult neprihănirea lui Dumnezeu, prin
credinţa lui Isus Hristos şi suntem modelaţi tot mai mult după chipul Său
Să mai citim odată acest verset: „Dumnezeu care a poruncit luminii să lumineze din întuneric, a
strălucit în inimile voastre.” Nu uitaţi aceasta! Cum am putea să uităm? Aşa este, nu-i aşa? „Ca să
dea lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.”
Am văzut în lecţia de vineri seara trecută că noi obţinem neprihănirea lui Dumnezeu care se
primeşte prin credinţa lui Isus Hristos, privind la chipul lui Isus. Şi atât timp cât privim acolo,
primind această neprihănire din ce în ce mai mult, fiind modelaţi tot mai mult după chipul
Său, Legea lui Dumnezeu va sta în toată slava ei mărturisind că este bine să privim unde privim. Am
văzut că aşa fac şi îngerii în ceruri: „Îngerii totdeauna văd faţa Tatălui Meu care este în ceruri.” Şi
atunci, dacă suntem în compania îngerilor, privind acolo unde privesc ei, pentru a primi ceea ce ei caută
să primească, iar Legea mărturiseşte că am primit, de ce nu ne-ar acoperi acest binecuvântat
acoperământ? Acesta este acoperământul pe care Dumnezeu îl trage peste poporul Său. Aşadar,
lucrul necesar pentru a obţine acest acoperământ este credinţa care ridică faţa spre faţa lui Isus
Hristos; şi îl obţinem nu din cauza bunătăţii noastre, ci din pricina nevoii noastre. {A.T. Jones, Solia
Let us read that verse again now. “God who commanded the light to shine out of darkness, hath shined in our
hearts.” Don’t forget it. Well, how can we forget it. It is so, is it not? “To give the light of the knowledge of the
glory of God in the face of Jesus Christ.” Then we found in the lesson last Friday night that we were to obtain
the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ, by looking into the face of Jesus, and while we
look there, receiving that righteousness more and more, being molded more and more into His image, the
law of God stands there in all its glory witnessing that that is the way to look. We found that that was the
occupation of the angels also in heaven. “Their angels do always behold the face of my Father who is in
heaven.” Well, then, brethren, when we go into the company of angels, looking where they look, to receive what
they are looking there to receive, and the law witnesses that it is our own, then why shall not that blessed canopy
cover us? And that is the covering of God drawn over His people. So then the requisite to this is the faith that
lifts up the face to the face of Jesus, and it is not because of our goodness but because of our
need. {GCB/GCDB 1893, p. 496.8}
„Dumnezeu, care a poruncit luminii să lumineze din întuneric, a strălucit în inimile voastre,
ca să dea lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” [2 Corinteni 4:6] În
legătură cu acest text îl voi citi pe următorul: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă,
slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Spiritul Domnului.”
[2 Corinteni 3:18]
Care este slava Lui? Să ne asigurăm cu privire la aceasta. Voi face apel la un pasaj pe care l-am mai
citit. Este la p. 16 în Buletin: „Lucrarea va fi scurtată în neprihănire. Solia neprihănirii lui Hristos va
răsuna de la un capăt al pământului la altul. Aceasta este slava lui Dumnezeu care încheie lucrarea celui
de al treilea înger.”
Deci această slavă este această neprihănire a Sa, această bunătate a Sa, acest caracter al Său.
Atunci, care este singurul loc în care putem vedea neprihănirea? (Audienţa: „Pe chipul lui
Isus Hristos.”) Şi când privim acolo, ce efect are chipul Său asupra noastră? Ne schimbă în
acelaşi chip, din slavă în slavă, din caracter în caracter, prin Spiritul Domnului.{A.T. Jones, Solia
“God, who commanded the light to shine out of darkness, hath shined in our hearts, to give the light of the
knowledge of the glory of God in the face of Jesus Christ.” In connection with that I will read: “But we all, with
open face beholding as in a glass the glory of the Lord, are changed into the same image from glory to glory,
even as by the Spirit of the Lord.” What is His glory? Let us be sure of that. Here is a message which we had some
time ago, to which I will refer you, on page 16 of the Bulletin: “The work will be cut short in righteousness. The
message of Christ’s righteousness is to sound from one end of the world to the other. This is the glory of God
which closes the work of the third angel.”
Then that glory is that righteousness, that goodness, that character, of His own. Where then do we see
righteousness alone? [Congregation: “In the face of Jesus Christ.”] As we look at that, what effect has it upon
us? It changes us into the same image—transforms us into the same image from righteousness to righteousness,
from glory to glory, from character to character, even as by the Spirit of the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 497.4-6}
Când noi am venit la Isus şi am primit neprihănirea Lui şi bunătatea Lui, putem afirma că noi
suntem buni? (Audienţa: „Nu!”) Care este motivul? (Audienţa: „Bunătatea este în Hristos, nu în noi.”)
Sunteţi gata să admiteţi că atunci când aţi găsit pe Isus şi toată bogăţia, onoarea, puterea şi comorile care
sunt în El, chiar şi atunci nu ne putem lăuda că suntem buni? Sunteţi gata să admiteţi aceasta?
Sunteţi gata? (Voce: „Da!”) Sunteţi gata? (Voce: „Da!”) Bine. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 14, pag. 231}
...When we have come to Jesus and have His righteousness and His goodness, then can’t we affirm
thatwe are good? [Congregation: “No.”] What is the reason? [Congregation: “It is in Christ; it is not in us.”] You
are willing to admit then, that when you have found Jesus and all the wealth and the honor and power and the
riches that there is in Him, that even then we cannot boast that we are good? Are you willing to admit that? are
you? [Voice: “Yes, sir.”] Are you? [Voice: “Yes, sir.”] All right. {GCB/GCDB 1893, p. 343.8}
Dacă eu primesc neprihănirea lui Hristos conform cu părerea mea despre ea, nu este suficient? Nu
înseamnă aceasta primirea ploii târzii? Nu este aceasta primirea neprihănirii lui Hristos? (Audienţa:
„Nu, aceea este neprihănirea dumneavoastră proprie.”) Dar aceasta este problema unei mulţimi de
oameni care au auzit această solie a neprihănirii lui Hristos. Ei au primit solia neprihănirii lui Hristos
în conformitate cu propria lor părere despre ce este neprihănirea, şi ei nu au deloc neprihănirea
lui Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag. 187}
If I receive the righteousness of Christ according to my idea, is not that enough? Is not that receiving the latter
rain? Is not that receiving the righteousness of Christ? [Congregation: “No, sir. It is your own righteousness.”] But
that is what is the matter with a good many people who have heard this message of the righteousness of Christ.
They have received the message of the righteousness of Christ according to their own idea of what His
righteousness is, and they have not the righteousness of Christ at all. {GCB/GCDB 1893, p. 243.10}
Gândul meu despre neprihănirea lui Dumnezeu, gândul meu la cea mai vastă înţelegere a mea, este
acesta gândul lui Dumnezeu despre neprihănire? (Audienţa: „Nu!”)
Deci, când eu am cea mai completă idee posibilă să o am despre neprihănirea lui Dumnezeu, şi eu
sunt mulţumit cu ea, şi spun că aceasta este cea care mă va salva, atunci a cui neprihănire spun
eu că mă va salva? (Audienţa: „A ta proprie.”) Bineînţeles; deci când eu măsor gândurile Sale după
ale mele, şi Îl fac pe El ca şi pe mine însumi, atunci Îl limitez în sfera înţelegerii mele şi eu devin
propriul meu mântuitor, pentru că astfel fac ca El să nu fie mai mare decât sunt eu. Vedeţi
aceasta? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 11, pag. 189}
Is my idea of God’s righteousness—my idea at its broadest stretch—is that God’s idea of righteousness?
[Congregation: “No.”] Then when I get the broadest idea I possibly can of God’s righteousness, and
am satisfied with that and say that that is to save me, then whose righteousness is it that is to save me?
[Congregation: “Your own.”] Of course it is. Because when I measure up His ideas and mine and make Him like
myself, I confine Him within my comprehension and I am my own saviour, because that makes Him no greater
than I am. Do you see that? [Congregation: “Yes, sir.”] {GCB/GCDB 1893, p. 244.5}
Pentru un om care simte această ură împotriva răului, este dorinţa după ceva mai bun, voinţa de
a face binele, este aceasta facerea binelui? (Audienţa: „Nu!”) Poate el să facă binele spre care este atras,
doar prin acest impuls? (Audienţa: „Nu!”) Să citim în Romani şi să vedem! Romani 3:10: „După
cum este scris: nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.” Iar în versetul 12: „Toţi s-au abătut
şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.”...
Iată ce spune unul care a fost Iudeu, ca voi şi ca mine. Romani 7:14: „Ştim, în adevăr, că Legea
este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.” Mintea pământească (a cărnii)
este mintea firească. A cui minte este mintea firească? A Satanei, şi este mintea „eu”-lui. Să citim
mai departe: „Căci nu ştiu ce fac” sau „Nu sunt de acord cu ceea ce fac.” (KJV) Care este motivul pentru
care nu sunt de acord cu ceea ce fac? Care este problema? De ce nu pot fi de acord cu ceea ce fac? Pentru
că ştiu că ceea ce fac este rău. Nu este binele. Dacă aş fi făcut binele, aş fi putut să nu fiu de acord cu el?
„Nu ştiu ce fac.” Ce este făcut de fapt? Binele? Nu, ci contrariul binelui. Răul.
„Nu fac ce vreau.” Ce ar fi vrut el să facă? (Audienţa: „Binele.”) Ceea ce vreau să fac, nu
fac. Ce ar fi vrut el să facă? (Audienţa: „Binele.”) Şi ce făcea? (Audienţa: „Răul.”) Deci în
ambele cazuri, ce făcea? Răul.
„Ci fac ce urăsc.” Ce ura el? Păcatul. El ura ceea ce era rău, ce era greşit. Dar ce făcea? Răul. Făcea
ceea ce era rău, ceea ce era greşit. Cât de mult bine face omul firesc? Nici un bine. Deşi el urăşte răul, cât
de mult bine face? Nici un bine. El ar vrea să facă binele, dar cât de mult bine din cel pe care ar vrea
să-l facă, face de fapt? Nici un bine. Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) Aşa este, pentru că Biblia
spune că este aşa. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 195}
The man who finds that hatred of evil, that desire for something better, that will to do good, is that the doing
of good? [Congregation: “No.”] Can He do the good that He is drawn to, by that impulse? [Congregation: “No.”] Let
us read in Romans and see what is done. Romans 3:10, “As it is written, There is none righteous, no, not one.”
And the 12th verse: “They are all gone out of the way; they are together become unprofitable; there is none that
doeth good, no, not one.”...
...Here is one that was a Jew, like you and I. Romans 7:14, “For we know that the law is spiritual, but I am
carnal, sold under sin.” The carnal mind is the natural mind. Whose mind is the natural mind? Satan’s, that is the
mind of self; that is the mind of Satan. Well, let us read further. “For that which I do, I allow not.” What is the reason
I do not allow what I do? What is the matter with it? Why can’t I allow it? Because I know it is wrong. It is not good.
If it were good could I not allow it? “That which I do, I allow not.” What is actually done then? The good? No, the not
good. The bad. The wrong.
“For what I would, that I do not.” What would he do? [Congregation: “Good.”] That which I would I do not.
What would he do? [Congregation: “Good.”] What did he do? [Congregation: “Wrong.”] Then on both these points
what was done? The evil.
“But what I hate, that do I.” What did he hate? Sin. He hated the evil, the wrong, the bad. But what did he do?
The evil. He did the evil; he did the wrong; he did the bad.
Then how much good does the natural man do? None. Although he hates the bad, how much good does he do?
None. He would do the good, but how much of the good that he would does he actually do? None. Now is that
so? [Congregation: “Yes.”] It is so, for the Bible says so. {GCB/GCDB 1893, p. 259.1-5}
Nu este vorba despre ceea ce ştie omul firesc; nu este vorba dacă are sau nu impulsuri spre
bine; nu aceasta era problema lui Pavel. El avea aceste impulsuri tot timpul, nu? El avea cunoştinţa
binelui într-o măsură atât de mare, încât ura lucrurile rele pe care le făcea.
Gândiţi-vă la aceasta! Ne este descris omul firesc: un om ca voi şi ca mine şi ca orice om născut în
lume. El avea impulsuri spre bine; avea cunoştinţa binelui; ura răul; dar ce făcea? Nu făcea ce
gândea? Nu făcea ceea ce ştia că e bine? Dar ce făcea? Făcea răul. Problema nu era la
cunoştinţa pe care o avea. Făcea altceva decât ce era rău? Nu! El cunoştea şi altceva; cunoştea
ceva mai bun, nu? (Audienţa: „Da domnule!”) Atunci să nu confundăm în cazul nostru cunoaşterea
binelui cu facerea binelui. Să nu numim cunoştinţa drept fapte bune. Cunoaşterea binelui nu este
facerea binelui. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 196}
This is not saying anything as to what he knows; that is not saying whether he has impulses to good or not; that
is not the question. He had these impulses all the time, didn’t he? He had the knowledge of good, so much that
he hated the bad things that he was doing.
Now think of that. There was the natural man: there was a man like you and I and every other man born into this
world. He had impulses to good; he had the knowledge of good; he hated the evil; but what did he do? Not
what did he think? Not what did he know? But what did he do? He did the evil. It is not a question of what
he knew. Did he do anything else than evil? No. He knew something else; he knew better, didn’t he?
[Congregation: “Yes, sir.”] Then let us not pass off our right knowing for right doing. Let us not pass off our right
knowledge for right deeds. {GCB/GCDB 1893, p. 259.5-6}
Am văzut din studiul nostru că Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să poată veni asupra noastră. Ce am găsit că este binecuvântarea lui
Avraam? (Audienţa: „Neprihănire.”) Cum? (Audienţa: „Prin credinţă.”) Şi Hristos ne-a răscumpărat din
blestemul Legii, pentru ca neprihănirea care se capătă prin credinţă să poată veni asupra
Neamurilor, asupra noastră, pentru ca noi să putem primi făgăduinţa Spiritului prin credinţă.
Cum primim neprihănirea? (Audienţa: „Prin credinţă.”) Aţi avut vreun anumit fel de sentimente
ameţitoare înainte să puteţi primi această neprihănire? (Audienţa: „Nu!”) Aţi avut sentimente
ameţitoare, sau emoţii, sau ceva care să vă taie respiraţia înainte ca să puteţi şti dacă această neprihănire
este a voastră sau nu? (Audienţa: „Nu!”)
Cum aţi obţinut neprihănirea lui Dumnezeu care este prin credinţa lui Isus Hristos?
(Audienţa: „Prin credinţă, şi crezând cuvântul Lui.”) Voi ştiţi că Dumnezeu ne-a spus în cuvântul Lui că
aceasta este un dar gratuit pentru oricine crede în Isus. Şi apoi aţi acceptat acest dar şi aţi mulţumit
Domnului că neprihănirea Lui este a voastră. În acest fel aţi obţinut-o şi aceasta este credinţa. A fost
primită, şi întotdeauna poate fi primită doar prin credinţă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
22, pag. 344}
Now we have found in our study also that Christ redeemed us from the curse of the law in order that the
blessing of Abraham might come upon us. What do we find the blessing of Abraham to be? [Congregation:
“Righteousness.”] How? [Congregation: “By faith.”] And Christ redeems us from the curse of the law that the
righteousness which is by faith might come on the Gentiles, i.e., on us, that we might receive the promise of
the Spirit through faith. How did we receive the righteousness? [Congregation: “By faith.”] Did you have a certain
kind of whirl of feeling before you could receive that righteousness? [Congregation: “No.”] Did you have a kind of
whirl of feeling, a thrill or great commotion before you could know whether that righteousness was yours or not?
[Congregation: “No.”] How did you obtain the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ?
[Congregation: “By faith, and believing His word.”] You know that God said to you and me in His word that that is a
free gift to every man who believes in Jesus, do you not? And then you accepted that free gift, and thank God that
his righteousness is your own; that is how you obtain it, and that is faith. Now, that was received and can only
be received ever by faith alone. {GCB/GCDB 1893, p. 494.4}
Neprihănirea este primită prin credinţă pentru ca şi altceva să poată fi primit prin credinţă. Ce
anume? (Audienţa: „Făgăduinţa Spiritului.”) Aşa cum am văzut că neprihănirea lui Dumnezeu asupra
poporului Său este unicul lucru, totul în toate, pregătirea poporului pentru primirea făgăduinţei
Spiritului Sfânt şi a revărsării Lui după voia lui Dumnezeu, după cum am văzut aceasta şi am văzut
că aceasta este primită prin credinţă, atunci, pentru a o primi pe cealaltă, trebuie să o primim exact
la fel, adică prin credinţă.
Şi atunci, când Dumnezeu ne spune, după ce ne-a dat neprihănirea Lui, şi după ce am primit-o
cu mulţumire, şi am acceptat-o în plinătatea ei prin credinţă aşa cum a intenţionat Dumnezeu să o
primim, şi a fost făcută a noastră prin Isus Hristos care ne-a adus-o…; atunci, când
Dumnezeu ne spune: „Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste
tine!”, şi noi facem aşa cum spune Dumnezeu şi ne ridicăm prin credinţă în El, El va vedea că luminăm,
că strălucim. (Audienţa: „Amin!”)
Când El ne spune că slava Lui răsare peste noi care avem neprihănirea lui Isus Hristos ce se
primeşte prin credinţă, atunci noi trebuie să-I mulţumim pentru că slava Lui răsare peste voi şi peste mine.
Să-I mulţumim că este aşa, să luăm această atitudine în mod deschis, cinstit, onest înaintea lui
Dumnezeu, sub acoperământul îngerilor lui Dumnezeu şi sub slava Lui pe care ne-a dat-o. Iar apoi, dacă
nu vede că strălucim, este greşeala Lui. Nu trebuie să ne îndoim că va vedea aşa cum a spus că va vedea.
That is received by faith in order that something else may be received by faith. What is that? [Congregation:
“The promise of the Spirit.”] Then, as we found that the righteousness of God upon His people is the one thing,
the only then, the all in all, the fitting up of the people for receiving the promise of the Holy Spirit, and the
outpouring of it, at God’s own will—as we have found that that is so and that is received by faith, then in order to
receive the other at all, it must be received exactly as that was received, that is by faith. Then, when God tells
you and me—having given us His righteousness and we having received it gladly have therefore accepted it in its
fullness by faith as God intends us to receive it and it is made our own by Jesus Christ bringing it to us—then
when God tells you and me: “Arise, shine, for thy light is come, and the glory of God is risen upon thee,” and when
you and I do as God says, and arise by faith in Him, He will see that we shine. [Congregation: “Amen.”] When He
tells you and me that His glory is risen upon you and me which is by faith of Jesus Christ, then you and I are to
thank Him that His glory is risen upon you and me. Thank Him that that is so and take our stand deliberately, fairly,
openly, and candidly and honestly before God, under the canopy of angels of God and His glory which He gives,
and then if He does not see that we shine, that is His fault. We need not doubt but what He will see to
that. {GCB/GCDB 1893, p. 494.5}
Noi avem nevoie de neprihănire, dar atât de mulţi oameni vor să o vadă în ei şi asupra lor
înainte să creadă că o au. Vă daţi seama că nu o vor primi niciodată în acest fel. Nu o vor primi
niciodată până când nu vor renunţa la „eu”, până când nu vor renunţa le ei şi vor privi la cuvântul
lui Dumnezeu. Atunci, când renunţăm la noi şi privim la Cel a cărui este slava aceasta, şi în care este
această slavă, când privim la locul unde este această slavă, atunci fiecare va şti începând din acel moment
că slava Lui îi aparţine atât timp cât priveşte la locul unde se manifestă această slavă. „Noi toţi privim
cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din
slavă” în ce? (Audienţa: „În slavă.”) Ni s-a arătat slava Lui? (Audienţa: „Da domnule!”) S-a arătat?
We want righteousness but so many people want to see it in themselves and upon themselves before
they will believe that they have it. But don’t you see that they will never get it in that way? They never will get it
until they put self out of the way, until they turn their backs upon themselves and look at His word. Then when we
turn our backs upon ourselves and look upon Him whose this glory is and in whom it is—when we look to the place
where this glory is, then each one will know from that time that it is his so long as he looks to the place where it is.
“We all with open face beholding as in a mirror the glory of the Lord, are changed into the same image from glory”
to what? [Congregation: “To glory.”] Has His glory appeared to us? [Congregation: “Yes.”] Has it? [Congregation:
Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 495.7}
Îndreptăţirea
“Adevărata religie, singura religie a Bibliei, care învaţă iertarea doar prin meritele
Mântuitorului răstignit şi înviat, care susţine îndreptăţirea prin credinţa Fiului lui Dumnezeu, a fost
tratată cu uşurinţă, vorbită de rău, ridiculizată şi respinsă. A fost denunţată ca ducând la
entuziasm şi fanatism. Dar ea este viaţa lui Isus Hristos în suflet, este principiul activ al dragostei
împărtăşite de Spiritul Sfânt, singurul care va face sufletul roditor în fapte bune. Iubirea lui Hristos este
forţa şi puterea fiecărei solii de la Dumnezeu care a ieşit vreodată de pe buze omeneşti. Ce fel de
viitor este înaintea noastră dacă vom pierde ocazia de a intra în unitatea credinţei?”
Aceasta este problema pe care am avut-o în faţă în seara trecută; unitatea credinţei. Când
primii ucenici s-au adunat şi s-au rugat ca unul singur, şi s-au privit ochi în ochi, atunci a venit Spiritul
Sfânt asupra lor, şi acelaşi lucru este şi înaintea noastră acum. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 9, pag. 163}
The true religion, the only religion of the Bible, that teaches forgiveness only through the merits of a crucified
and risen Saviour, that advocates righteousness by the faith of the Son of God, has been slighted, spoken
against, ridiculed, and rejected. It has been denounced as leading to enthusiasm and fanaticisms. But it is the life of
Jesus Christ in the soul; it is the active principle of love imparted by the Holy Spirit, that alone will make the soul
fruitful unto good works. The love of Christ is the force and power of every message from God that ever fell from
human lips. What kind of future is before us, if we shall fail to come into the unity of the faith?” That was the
question that was before us last night—the unity of the faith. When the early disciples came together as one and
prayed as one, and saw eye to eye, then the Holy Spirit came upon them and that is the thing that is set before us
now. {GCB/GCDB 1893, p. 184.15-16}
Să citim mai departe din „Calea către Hristos”: „Sfânta Scriptură spune că: ‚... şi dracii cred ... şi se
înfioară’ (Iacov 2:19). Dar aceasta nu este credinţă. Acolo unde este nu numai o credinţă în cuvântul lui
Dumnezeu, ci şi o supunere a voinţei noastre lui Dumnezeu; acolo unde inima este consacrată
Lui, iar simţămintele noastre fixate în El, ACOLO ESTE CREDINŢĂ.”
Acesta este adevărul îndreptăţirii prin credinţă; aceasta este neprihănire prin credinţă; aceasta
este credinţa care lucrează, mulţumim Domnului; nu o credinţă care crede ceva exterior, care ţine
adevărul lui Dumnezeu în curtea din afară şi apoi caută prin propriile eforturi să acopere lipsurile.
Nu aceasta! Nu, ci credinţa care lucrează. Ea însăşi lucrează; ea are putere divină în ea pentru a
manifesta voinţa lui Dumnezeu în om în faţa lumii. Aceasta este neprihănire prin credinţă,
neprihănirea pe care o obţine credinţa, pe care o primeşte şi o păstrează credinţa, neprihănirea lui
Dumnezeu.
Citesc în continuare din „Calea către Hristos”: „Credinţa care lucrează prin iubire şi care
curăţă fiinţa noastră. Prin această credinţă, inima este înnoită după chipul lui Dumnezeu.” {A.T. Jones,
But I read on from Steps to Christ: “The Bible says that ‘the devils also believe and tremble,’ but this is not
faith. Where there is not only a belief in God’s word, but a submission of the will to Him; where the heart is
yielded to Him, the affections fixed upon Him, THERE IS FAITH.”
That is the truth of justifying faith; that is righteousness by faith; that is a faith that works, thank the Lord—
not a faith that believes something away off, that keeps the truth of God in the outer court, and then seeks by his
own efforts to make up the lack. Not that. No, but faith that works. It itself is working; it has a divine power in it to
manifest God’s will in man before the world. That is righteousness by faith—the righteousness which faith
obtains, which it receives, and which it holds—the righteousness of God.
I continue reading from “Steps to Christ:” “Faith that works by love and purifies the soul. Through this
faith the heart is renewed in the image of God.“ {GCB/GCDB 1893, p. 265.10-14}
Mulţumim Domnului! Citesc din nou din cartea catolică [Catholic Belief]: „Independent de preoţi
şi Sacramente, ei au inventat un mijloc exclusiv, niciodată cunoscut în Biserica lui Dumnezeu, şi încă
respins de toată Biserica Răsăriteană şi de Romano-catolicii din întreaga lume, prin care urmaşii lui
Luther se aventurează să declare că fiecare individual poate obţine în mod sigur iertare şi îndreptăţire
el însuşi, independent de preoţi şi de sacramente. Ei au elaborat o nouă Dogmă, care nu se găseşte în nici
un punct al Crezului, şi nici în Canoanele vreunui Conciliu General; mă refer la noua dogmă a
îndreptăţirii numai prin credinţă, sau doar prin credinţă.” Aceasta este „Noua dogmă” care este
condamnată de către papalitate; aceasta nu există în nici un punct al crezului pe care îl are papalitatea.
La p. 366 citesc: „Adăugând cuvântul 'numai', protestanţii mărturisesc a exclude toate faptele
exterioare, ceremoniale, pioase sau caritabile, faptele de supunere sau penitenţa, şi actele morale,
bune, ca fiind mijloace de înţelegere a îndreptăţirii sau condiţii de obţinere a ei.”
Da, trebuie să faci ceva pentru a netezi drumul; trebuie să faci ceva pentru a ieşi din starea în care eşti,”
aşa încât să poţi fi îndreptăţit. Trebuie să te ridici singur până la un nivel, iar apoi Domnul va fi mişcat şi
te va primi şi te va îndreptăţi. Aceasta este doctrina Satanei.
Vom fi protestanţi sau catolici? Aceasta este întrebarea. (Audienţa: „Protestanţi.”) Vom vesti solia
îngerului al treilea care avertizează împotriva închinării în faţa fiarei şi a chipului ei? Sau vom fi şi
noi o parte a fiarei şi a chipului ei? Aceasta este întrebarea. Deoarece chipul poate fi un chip al fiarei şi în
acest punct, la fel de bine cum poate şi în altele, chiar dacă mărturiseşte a fi protestantism. Este un
protestantism apostaziat. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 206}
Thank the Lord. Now I read on in the Catholic book: “Independently of priests and of the sacraments, they
invented an exclusive means, never known to the Church of God, and still rejected by all the Eastern Churches
and by the Roman Catholics throughout the world, by which the followers of Luther ventured to declare that each
individual can secure pardon and justification for himself, independently of priests and sacraments.
“They have framed a new Dogma, not to be found in any of the Creeds, or in the Canons of any General
Council; I mean, the new dogma of Justification by Faith alone, or by Faith only.“ That is the “new dogma” that is
condemned by the papacy; that is not in any of the creeds which she has.
On page 366 I read again: “By adding the word alone, Protestants profess to exclude all exterior, ceremonial,
pious, or charitable works, works of obedience or of penance, and good moral acts whatever, asmeans of
apprehending justification, or as conditions to obtain it.”
“Oh, yes, you have got to do something to pave the way; you have got to do something to get out of that place
where you are,” so that you can be justified. You must lift yourself up part of the way, and then the Lord will be
moved and will receive you and justify you. That is Satan’s doctrine. Shall we be Protestants or Catholics? That is
the question. [Congregation: “Protestants.”] Shall we proclaim the third angel’s message against the worship of the
beast and his image? or shall we be a part of the beast and his image ourselves? That is the question. For the
image is the image of the beast in this point as well as in all else, even though it profess to be Protestant. It is
apostate Protestant. On page 367 of the Catholic book I read the following: {GCB/GCDB 1893, p. 263.14-19}
Să citim din nou din cartea catolică: „Numai prin credinţa în făgăduinţa Lui, ei (protestanţii)
susţin că poţi şi trebuie să accepţi meritele lui Hristos, poţi apuca mântuirea şi dreptatea lui Hristos.
Ia-L pe Hristos ca să fie al tău, crede că Isus este cu tine, este al tău, că El îţi iartă păcatele, şi toate
acestea fără nici o pregătire şi fără nici o faptă din partea ta.” Mulţumim Domnului, acesta este
protestantism! Şi catolicii ştiu că este protestantism. Voi ştiţi aceasta?
La p. 51, „Calea către Hristos,” să vedem ce spune Domnul: „Dar voia lui Dumnezeu este tocmai ca El
să ne cureţe de orice păcat, să ne facă copii ai Săi, şi să ne facă în stare să trăim o viaţă sfântă. Astfel,
noi putem cere aceste binecuvântări şi să credem că le primim, mulţumind lui Dumnezeu pentru
că le-am primit. Este privilegiul nostru acela de a merge la Domnul Hristos, a fi curăţiţi, şi a sta apoi
înaintea Legii fără ruşine sau remuşcări.” Efeseni 1:3. (Audienţa: „Amin!”) Fără a fi nevoiţi de a
face penitenţe? (Audienţa: „Da domnule!”) Mulţumim Domnului! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 12, pag. 208}
Let us read from the Catholic book again: “Through faith alone in His promise, they [Protestants] assert, you
can and should accept Christ’s merits, seize Christ’s redemption and His justice; appropriate Christ to yourself,
believe that Jesus is with you, is yours, that He pardons your sins, and all this without any preparation and without
any doing on your part.” Good! Thank the Lord, that is Protestantism! and Catholics know that it is Protestantism.
Do you know it?
On Steps to Christ, 53, let us see what the Lord says: “It is the will of God to cleanse us from sin, to make us His
children, and to enable us to live a holy life. So we may ask for these blessings, and believe that we receive
them, and thank God that we have received them. It is our privilege to go to Jesus and be cleansed and to stand
before the law without shame or remorse.” Ephesians 1:3. [Congregation: “Amen!”] Without any need of doing
penance? [Congregation: “Yes.”] Thank the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 264.13-17}
Din nou din cartea catolică: „De fapt, oricât de deficient ai fi în dispoziţiile pe care le cere
biserica catolică, şi oricât de încărcat de păcate, dacă doar crezi în Isus că El îţi va ierta păcatele şi te
va salva, tu eşti iertat prin acest adevăr numai, răscumpărat personal, îndreptăţit şi aşezat într-o
stare de mântuire.”
Să citim din „Calea către Hristos,” p. 35: „Când Satana vine şi îţi şopteşte că eşti un mare
păcătos, priveşte în sus spre Răscumpărătorul Tău şi vorbeşte despre meritele Sale. Ceea ce te va ajuta
este să priveşti la lumina Sa. Recunoaşte-ţi păcatele, dar spune vrăjmaşului că 'Hristos Isus a venit în lume
ca să mântuiască pe cei păcătoşi' (1Timotei 1:15), şi că tu vei putea fi salvat prin iubirea Lui
nemărginită. Domnul Isus a pus lui Simon o întrebare cu privire la cei doi datornici. Unul datora
domnului său o mică sumă de bani, iar altul îi datora o sumă imensă, dar el i-a iertat pe amândoi; Domnul
Hristos a întrebat apoi pe Simon care dintre cei doi datornici va iubi mai mult pe domnul său. Simon
răspunse: 'Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.' (Luca 7:43). Noi am fost nişte mari păcătoşi, dar
Domnul Hristos a murit pentru ca să putem fi iertaţi. Meritele jertfei Sale sunt cu totul
îndestulătoare ca să fie prezentate Tatălui în favoarea noastră.” Sunt ele îndestulătoare cu adevărat?
(Audienţa: „Da domnule!”) Da! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 208}
Now the Catholic book again: “In fact, that however deficient you may be in all other dispositions which
Catholics require, and however loaded with sins, if you only trust in Jesus that He will forgive your sins and save
you, you are by that trust alone forgiven, personally redeemed, justified, and placed in a state of salvation.”
Now let us read on page 33, “Steps to Christ”, again: “When Satan comes to tell you that you are a great sinner,
look up to your Redeemer, and talk of His merits. That which will help you is to look to His light. Acknowledge your
sins, but tell the enemy that ‘Jesus Christ came into the world to save sinners, and that you may be saved by His
matchless love. Jesus asked Simon a question in regard to two debtors. One owed his lord a small sum, and the
other owed him a very large sum, but he forgave them both, and Christ asked Simon which debtor would love his
lord the most. Simon answered, ‘He to whom he forgave most.’ We have been great sinners, but Christ died that
we might be forgiven. The merits of His sacrifice are sufficient to present to the father in our
behalf.”{GCB/GCDB 1893, p. 264.18-21}

fost descoperită până atunci: Hristos în om, omul îndreptăţit prin credinţa în El, şi numai prin
credinţă; o credinţă care are viaţă divină în ea; o credinţă care are putere divină în ea; o credinţă
care trăieşte şi lucrează; o credinţă care aduce toate lucrurile celui care o are şi reface chipul lui
Dumnezeu în suflet. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 212}
Christ came into the world, revealing the true gospel as never before—Christ in man, man justified by faith in
Him, and faith alone—a faith which has divine life in it, a faith which has divine power in it, a faith which lives and
works, a faith that brings all things to him who has it, and restores the image of God in the soul. {GCB/GCDB 1893,
p. 266.1}
Ce spune Dumnezeu? în „Calea către Hristos,” p. 35, citesc: „El (Domnul) curtează prin
iubirea Sa gingaşă inimile copiilor Săi supuşi greşelii. Nici un părinte pământesc nu poate fi atât
de răbdător cu greşelile şi scăderile copiilor Săi, cum este Dumnezeu cu aceia pe care El caută să-i
mântuiască.” Ce face El? „Caută să-i mântuiască.” Aceasta este calea lui Dumnezeu. Oh, nu! El
aşteaptă până când oamenii se pregătesc ei înşişi pentru a fi salvaţi. Aceasta este calea Satanei. {A.T.
What does God say? On page 33 of Steps to Christ I read: “He is wooing by his tender love the hearts of his
erring children. No earthly parent could be as patient with the faults and mistakes of his children, as is God with
those he seeks to save.” He does what? “Seeks to save.” This is God’s way. Oh, no, He waits until men prepare
themselves to be saved. That is Satan’s way. {GCB/GCDB 1893, p. 262.9-11}
La p. 367 a cărţii catolice [Catholic Belief] citesc după cum urmează: „Să faci aceste fapte în
vederea îndreptăţirii, este, aşa spun ei, ca şi cum ai da un penny reginei pentru a obţine de la ea un dar
regesc.”
Ce spune Domnul? „Calea către Hristos” p. 49: „Aceasta este lecţia pe care Domnul Hristos a dorit să
ne înveţe în timp ce era pe pământ, şi anume, că orice dar pe care Domnul a făgăduit că îl va da, noi
trebuie să credem că îl vom primi, şi este al nostru.”
Care declaraţie descrie creştinismul? (Audienţa: „Ultima.”) Iar biserica catolică spune că acesta
este protestantism. Este adevărat! Mulţumim Domnului!
Să continuăm să citim din această lucrare catolică: „Veniţi aşa cum sunteţi, adaugă ei; nu puteţi fi atât
de răi încât să nu vă primească Isus.” Mulţumim Domnului că aceasta nu este o doctrină catolică!
Mulţumim Domnului că nu ţine nici de fiară, nici de icoana fiarei şi nici de închinarea în faţa lor!
Ce spune Domnul? „Calea către Hristos” p. 31: „Noi nu putem face nimic de la noi. Trebuie să
venim la El aşa cum suntem.”
Din nou din „Calea către Hristos” p. 52: „Domnul doreşte să venim la El, aşa cum suntem,
păcătoşi.” Ce înseamnă „păcătos”? („sinful” în limba engleză) (Audienţa: „Plin de păcat. [„full of sin”,
în limba engleză]”) Doreşte Domnul ca noi să venim la El aşa cum suntem, plini de păcat? (Audienţa: „Da
domnule!”) Doreşte? (Audienţa: „Da domnule!”) Atunci, să fim creştini! (Audienţa: „Amin!”) Să fim
protestanţi! Să primim solia îngerului al treilea, care este Evanghelia lui Isus Hristos!
„Domnul doreşte ca noi să venim la El, aşa cum suntem, păcătoşi, neputincioşi, simţind că
depindem de El. Noi putem veni la El cu toată…” Cât de multă? Toată! „ … slăbiciunea
noastră, cu toată nesocotinţa şi păcătoşenia noastră, căzând în pocăinţă la picioarele Sale. Este meritul
slavei Sale acela că ne-a cuprins în braţele iubirii Sale, ne-a legat rănile şi ne-a curăţit de orice
întinare. ... Nimeni nu este aşa de păcătos încât să nu găsească putere, curăţie şi neprihănire în
Hristos, care a murit pentru el.” Acesta este darul lui Dumnezeu. Acesta este darul Său; un dar gratuit
fără bani şi fără plată, iar eu îl primesc cu bucurie şi cu mulţumiri veşnice pentru el. Acesta este
gândul lui Dumnezeu privind îndreptăţirea prin credinţă. Cealaltă este ideea Satanei. {A.T. Jones,
On page 367 of the Catholic book I read the following: “To do these acts with the view of being justified is, they
say, like giving a penny to the queen to obtain from her a royal gift.”
What saith the Lord? Page 51, Steps to Christ: “This is the lesson which Jesus taught while He was on earth,
that the gift which God promises us, we must believe we do receive, and it is ours.“
Then which is Christianity? [Congregation: “The last.”] But the Catholic Church says that this is Protestantism. It is
true. Thank the Lord!
But we continue reading from this Catholic work: “Come as you are, they add; you cannot be too bad for
Jesus.” Thank the Lord that this is not Catholic doctrine. Thank the Lord it is no part of the beast or his worship nor
the image and his worship.
Let us put them together. What saith the Lord? Page 27, Steps to Christ: “We can do nothing of ourselves. We
must come just as we are.”
Again on page 55, “Steps to Christ:” “Jesus loves to have us come just as we are, sinful.“ What is “sinful?”
[Congregation: “Full of sin.”] Does Jesus love to have us come to Him just as we are, full of sin? [Congregation:
“Yes.”] Does He? [Congregation: “Yes, sir.”] Let us be Protestants. Let us have the third angel’s message, which is
the gospel of Jesus Christ.
“Jesus loves to have us come just as we are, sinful, helpless, dependent. We may come with all [how much?
“All.”] our weakness, our folly, our sinfulness, and fall at His feet in penitence. It is His glory to encircle us in the
arms of His love and to bind up our wounds, to cleanse us from all impurity... None are so sinful that they cannot
find strength, purity, and righteousness in Jesus, who died for them.”
That is the gift of God. That is His gift—a free gift without money, without price, and I take it gladly and
everlastingly thank Him for it. This is the Lord’s idea of justification by faith. The other is Satan’s idea. Let us
read from the Catholic book again: {GCB/GCDB 1893, p. 263.19-264.13}
Nu vedeţi că este o pervertire complet satanică a ideii divine acea idee de a te lupta, şi a te
strădui şi a-ţi consuma viaţa în încercarea de a ajunge la Hristos, pentru a obţine darul îndreptăţirii.
Însă, acest dar este darul gratuit al lui Dumnezeu pentru orice om, şi orice om care îl primeşte, Îl
primeşte pe Isus Hristos Însuşi cu adevărat. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag.
227}
Don’t you see, then, that it is an utter satanic perversion of the divine idea, to go to striving and working and
wearing the life out in order to get to Christ to obtain this gift of justification. No. It is the free gift of God to every
man, and every man who receives it, receives Jesus Christ Himself indeed. {GCB/GCDB 1893, p. 302.2}
Fraţilor, este vreun motiv real ca cineva să înţeleagă greşit sau să aibă vreo piedică în a înţelege că
neprihănirea prin credinţă, îndreptăţirea prin credinţă poartă cu ea, în ea însăşi, virtutea vie a lui
Dumnezeu de a lucra în felul lui Dumnezeu? Este vreun motiv pentru aceasta? Nu! Nici cel mai
mic. Şi nu va exista niciodată pentru orice minte supusă lui Dumnezeu. Nu va exista pentru mintea
care este cedată lui Dumnezeu, care vrea să aibă căile lui Dumnezeu, pe Hristos Începutul şi Sfârşitul, pe
Hristos prin toate, în toate şi peste toate. Pentru că această minte ajunge să-L cunoască atât de bine pe
Hristos, încât ştie că credinţa în Isus Hristos aduce prezenţă divină şi putere divină, virtute divină
şi har divin, care vor lucra în aşa fel în cel care le primeşte, îl vor mişca în aşa fel încât cel care va avea
cea mai multă credinţă va fi şi cel care va avea cele mai multe fapte. Pentru că acestea nu pot fi
separate. Viaţa divină este în ele. Puterea divină şi cuvântul divin sunt în ele. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 13, pag. 226}
Now brethren, is there any real need of anybody getting any misunderstanding of having any hitch at all about
whether righteousness by faith, justification by faith carries with it in itself the very living virtue of God to work
in God’s way? Is there any need of it? No. Not the least. And it will never be done by any mind that is submissive to
God. It will not be done by the mind that is yielded to God and wanting to have God’s way, Christ first and last, and
through all and in all and over all. Because then he becomes so acquainted with Christ that he knows that faith in
Jesus Christ brings that divine presence and that divine power and that divine virtue and that divine grace that
will so make him who receive it, so move upon him, that he who has the most faith will be the one of all the world
that will do the most work. Why you cannot separate it. The divine life is in it; the divine power is in it; the divine
word is in it.{GCB/GCDB 1893, p. 301.6}
Ultimul studiu pe care l-am avut aici a fost o încercare de a face să fie cât mai lămurită în faţa
poporului diferenţa între credinţa satanică, şi credinţa lui Isus Hristos; diferenţa dintre
îndreptăţirea prin fapte prezentată sub numele de îndreptăţire prin credinţă; diferenţa dintre
aceasta, şi îndreptăţirea prin credinţă aşa cum este ea în realitate. Aceasta a fost încercarea şi
ţinta noastră. Şi vă aduceţi aminte cum a fost prezentat acest lucru. Această prezentare ne-a condus la
subiectul care se află mereu în faţa noastră: cum că trebuie să avem învăţătura neprihănirii conform
cu neprihănirea. Această neprihănire poate fi, aşa cum am văzut, doar conformă cu ideea lui
Dumnezeu de neprihănire, şi nu cu a noastră; iar pentru a avea gândul lui Dumnezeu în locul părerii
noastre, trebuie să avem mintea care o poate înţelege, şi aceasta este doar mintea lui Isus Hristos.
Oricine nu are chiar mintea lui Hristos, oricine nu s-a cedat pe sine şi tot ceea ce are şi ce este, şi nu a
primit în schimb mintea lui Hristos, nu ştie şi nu poate să ştie ce este neprihănirea prin credinţă; nu
poate să ştie ce este îndreptăţirea prin credinţă. El poate să o mărturisească: poate să o aprobe;
poate să o pretindă, dar nu poate să o cunoască; pentru că nici un om nu poate să o cunoască cu
mintea firească.
Să deschidem şi să citim din Biblie unde scrie că este aşa. 1Corinteni 2:14: „Dar omul firesc
nu primeşte lucrurile Spiritului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie.” Acesta este tocmai
felul în care neprihănirea prin credinţă a fost tratată de sute de oameni care pretind a o crede. {A.T.
The last study we had here was an effort to get as plainly as possible before this people, the difference between
satanic belief and the faith of Jesus Christ; the difference between justification by works under the heading of
justification by faith—the difference between that and justification by faith as it is. That was the effort; that was the
aim. And you will remember how it was done. And that brought us to the subject that is ever before us now: that we
must have the teaching of righteousness according to righteousness. And this can be, as we have found, only
according to God’s idea of righteousness and not our own, and in order to have God’s idea of righteousness
instead of our own, we must have the mind that can comprehend it, and that alone is the mind of Jesus Christ.
Whoever has not the mind of Christ itself, whoever has not yielded up himself and all that he has and is and
received the mind of Christ instead, does not know, and he cannot know what righteousness by faith is; he
cannot know what justification by faith is. He may profess it; he may assent to it; he may claim it, but he cannot
know it, for no man can know it with the natural mind.
Let us turn now and read from the Bible where it says so. 1 Corinthians 2:14: But the natural man receiveth not
the things of the Spirit of God: for they are foolishness unto him. That is just the way the righteousness by faith
has been treated by hundreds of people who profess to believe it. {GCB/GCDB 1893, p. 296.1-3}
Acum, în „Calea către Hristos” la p. 31, citesc: „Dacă ajungem să ne dăm seama de păcătoşenia
noastră, nu trebuie să aşteptăm să ne facem singuri mai buni. Sunt mulţi aceia care gândesc că nu sunt
destul de buni pentru a veni la Hristos. Aştepţi să devii mai bun prin propriile tale eforturi? ...
Ajutorul nostru este numai în Dumnezeu. Nu trebuie să aşteptăm convingeri mai temeinice sau ocazii
mai bune, sau un caracter mai sfânt. Prin noi înşine nu putem face nimic. Noi trebuie să venim la Hristos
aşa cum suntem.” (Şi Romani 4:5)
Aceasta este îndreptăţire prin credinţă. Cealaltă este îndreptăţire prin fapte. Aceasta este a lui
Hristos, cealaltă este a diavolului. Una este doctrina lui Hristos cu privire la îndreptăţirea prin
credinţă, cealaltă este doctrina diavolului despre îndreptăţirea prin credinţă. Şi este timpul ca adventiştii
de ziua a şaptea să înţeleagă aceasta. (Audienţa: „Amin!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
12, pag. 202}
So now, on pages 26 and 27 of Steps to Christ, I read as follows: “If you see your sinfulness, do not wait to
make yourself better. How many there are who think they are not good enough to come to Christ. Do you expect
to become better through your own efforts? ... There is help for us only in God. We must not wait for stronger
persuasions, for better opportunities, or for holier tempers. We can do nothing of ourselves. We must come to
Christ just as we are.” (And Romans 4:5).
This is justification by faith. That other thing is justification by works. This is of Christ; that is of the devil. One
is Christ’s doctrine of justification by faith; the other is the devil’s doctrine of justification by faith. And it is time that
Seventh-day Adventists understood the difference. [Congregation: “Amen!”] {GCB/GCDB 1893, p. 262.3-5}
Ce spune Domnul? „Calea către Hristos” p. 57, în capitolul „Dovada adevăratei ucenicii” se vorbeşte
celor care sunt ucenici. Se vorbeşte aceloraşi persoane cărora li se adresează şi cealaltă carte. Ce se
spune aici? „În timp ce noi nu putem face nimic pentru schimbarea inimii noastre, sau pentru a ne
aduce în armonie cu Dumnezeu, în timp ce nu ne putem încrede deloc în noi înşine sau în faptele noastre
bune, viaţa noastră va dovedi dacă harul lui Dumnezeu locuieşte sau nu în noi.”
Vedeţi? Gândul lui Dumnezeu este că atunci când El este prezent, se va arăta El Însuşi prin noi.
Cealaltă idee, a Satanei, spune că după ce L-am convertit pe Dumnezeu, apoi facem anumite fapte
bune care sunt „meritorii,” şi vom fi în siguranţă în această lume, vom avea „o creştere a harului” pe acest
pământ, „şi o creştere a slavei în ceruri.” Aceasta este exact temelia meritelor „sfinţilor,” din care papa
scoate indulgenţe pentru a da celor care nu au suficiente merite ale lor personale. {A.T. Jones, Solia
What saith the Lord? Page 61, Steps to Christ. And this is in the chapter entitled “The Test of Discipleship.” It is
talking to those who are disciples; it is talking to the same persons to whom that other book talks. What does it say?
“While we cannot do anything to change our hearts or to bring ourselves into harmony with God, while we
must not trust at all to ourselves or our good works, our lives will revealwhether the grace of God is dwelling within
us.”
You see then, God’s idea is that when He is there, He will show Himself through us. The other, Satan’s idea,
is that after we have got the Lord converted, then we do some good work that is “meritorious,” and we will be safe
in this world; we will have “an increase of grace” on this earth, “and an increase of glory in heaven.” That is the very
foundation of the merits of the “saints,” from which the pope draws indulgences to give to those who have not
enough merit of their own. {GCB/GCDB 1893, p. 263.6-8}
Atunci, omul care primeşte ideea, adevărul îndreptăţirii prin credinţă sau al neprihănirii prin
credinţă, potrivit cu ideea sa ori cu vederea sa asupra acestui adevăr, pur şi simplu nu-l poate
înţelege; el pur şi simplu nu-l primeşte. Aceasta este exact aceeaşi doctrină satanică a neprihănirii
prin credinţă, este acelaşi sistem romano-catolic de îndreptăţire prin fapte, care trece drept
îndreptăţire prin credinţă. Şi a sosit timpul, într-un sens foarte serios, când avem nevoie să ştim că avem
neprihănirea lui Dumnezeu şi îndreptăţirea prin credinţă într-un alt sens decât cel pe care îl folosesc
romano-catolicii. Aceasta este hotărât! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 217}
So then the man who receives the idea, the truth, of justification by faith or righteousness by faith, according
to his own idea or his own view of it, simply cannot do it; he simply has not got it; that is all. It is just that same
satanic idea of righteousness by faith; it is simply the same Roman Catholic system of justification by works,
passing it off for Justification by Faith. And the time has come now in a great deal more serious sense than nine-
tenths of us dream of, when we need to know that we have the righteousness of God and Justification by Faith in
another sense than the Roman Catholics use it. That is settled. {GCB/GCDB 1893, p. 297.5}
Este adevărată această doctrină? Este adevărat că un om se poate apropia de Dumnezeu

personal, independent de preoţi? (Audienţa: „Da domnule!”) Ce spune Domnul? „Calea către Hristos,”
p. 100: „Legăturile dintre Dumnezeu şi fiecare suflet sunt aşa de intime şi profunde, ca şi când n-ar mai
fi un alt om pe pământ de care El să se îngrijească şi pentru care El să fi dat pe Fiul Său mult
iubit.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 206}
... Is this true doctrine? Is it true that a man can approach God by himself, independently of the priests?
[Congregation: “Yes.”] What saith the Lord? Steps to Christ, 117: “The relations between God and each soul are as
distinct and full as if there was not another soul for whom He gave His beloved Son.” {GCB/GCDB 1893, p. 263.12-
13}
NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ - ÎN BIBLIE
Dumnezeu a rânduit mai dinainte pe Hristos pentru ca acum să-Şi arate neprihănirea Lui (Romani
3:24-25)
Dumnezeu îndreptăţeşte pe cel ce crede în Isus şi este neprihănit când face aceasta (Romani 3:25-26)
Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire (Romani 4:3, 22; Geneza 15:6)
Prin credinţă am intrat în această stare de har şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu
(Romani 5:2-3, 8:18)
Cel care crede în Isus Hristos şi obţine neprihănirea prin credinţă, primeşte Duhul Sfânt prin credinţă
(Galateni 3:14)
Circumcizia – semnul exterior al lucrării Duhului Sfânt care a tăiat împrejur inima (Deuteronom
30:6, Romani 4:11, 5:5)
NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ - ÎN BIBLIE
Iată un alt text asupra căruia doresc să vă atrag atenţia. Vă reamintiţi că am citit Isaia 59:6 în ultima
lecţie; era vorba despre acei oameni care încercau să se acopere cu lucrările lor. În versetul patru
avem aceste cuvinte: „ Nici unul nu strigă după neprihănire” (Isaia 59:4, KJV). După ce s-a
încheiat lectura, fratele Starr mi-a atras atenţia asupra traducerii germane, care spune că: „Nici unul
nu predică neprihănirea.” Am căutat în versiunea revizuită şi aceasta spune: „Nici unuia nu-i place
neprihănirea” sau conform notei explicative: „Nici unul nu strigă după neprihănire.” Am citit în
traducerea lui Young, în acelaşi fel: „Nici unul nu strigă după neprihănire.” Deci vedeţi că ideea aşa cum
este exprimată în acest verset, „Nici unuia nu-i place…”, înseamnă că nimeni nu încearcă să
obţină, nu cere, nu imploră „neprihănirea”? Nici unul nu strigă după ea. Aceeaşi idee este
exprimată şi în traducerea germană, doar că este pusă în alte cuvinte: „Nici unul nu predică
neprihănirea.” Nu este aceasta ceea ce spune Domnul? Anume că ei încearcă să se acopere cu faptele
lor, iar aceasta nu este neprihănire? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15, pag. 245}
There is, however, another word to which I wish to call attention. You will remember that I read Isaiah 59:6 in the
last lesson; it was about those people who were trying to cover themselves with their works. In the fourth verse we
have these words: “None calleth for justice.” After the lesson Brother Starr called my attention to the German
translation, and that, he says, is: “None preacheth righteousness.” I looked at the revised version and that has it:
“None sueth for righteousness,” or the margin, “None calleth for righteousness.” I looked at Young’s literal
translation and that likewise reads: “None calleth for righteousness.” So you see the thought as expressed in this
verse, “None sueth,” that is too say, to court, to ask for, to beseech, “for righteousness.” None calleth for that.
The same idea is conveyed in the German, only it is put in other words, “None preacheth righteousness.” Well, is
not that what the Lord says? They are trying to cover themselves with their works and that is not
righteousness. {GCB/GCDB 1893, p. 359.9}
Isaia 54, ultima propoziţie din capitol: „Aceasta este moştenirea slujitorilor Domnului, şi
neprihănirea lor vine de la Mine, zice Domnul.” (KJV) A cui neprihănire au ei? A lor înşişi? (Audienţa:
„A Domnului.”) Neprihănirea lor este a faptelor lor? Nu, „Neprihănirea lor vine de la Mine, zice
Domnul.” Ce spuneţi? (Audienţa: „Amin!”) Aşadar, ce se întâmplă cu orice om care aşteaptă, caută
sau speră vreo neprihănire care nu vine de la Dumnezeu? Ce are el? (Voce: „Haine murdare.”) Nu are
neprihănire deloc. Chiar şi aceia care vor să scoată neprihănire din faptele lor, vor lucra
neprihănirea în acest fel? (Audienţa: „Nu!”) Este aceasta a lui Dumnezeu? (Audienţa: „Nu!”) {A.T. Jones,
Isaiah 54, last sentence of the chapter: “This is the heritage of the servants of the Lord and their righteousness
is of me, saith the Lord.” Their righteousness is of whom? of themselves? [Congregation: “Of the Lord.”] Their
righteousness is of their works? No, “their righteousness is of me, saith the Lord.” What do you say? [Congregation:
“Of the Lord.”] Their righteousness is of their works? No. “Their righteousness is of me, saith the Lord.” What do
you say? [Congregation: “Amen.”] Then any man who expects, looks for, or hopes for, any righteousness that does
not come from God, what then? What has he? [Voice: “Filthy rags.”] It is no righteousness at all. Even those who
want to get it out of their own works, will it work that way? [Congregation: “No.”] Is that of God? [Congregation:
“No sir.”] {GCB/GCDB 1893, p. 360.1}
Romani 5:17: „Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult
mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin Acel
unul singur, care este Isus Hristos!”
Ce este neprihănirea, deci, din acest verset? (Audienţa: „Un dar.”) Este? (Audienţa: „Da
domnule!”) „Neprihănirea lor este de la Mine, zice Domnul!” Este un dar al neprihănirii. Cum
vine, deci, la noi? (Audienţa: „Este un dar.”)
Acum puneţi aceste două lucruri laolaltă: „Neprihănirea lor vine de la Mine!”; este un dar. Cel
care o primeşte, ce anume primeşte? (Audienţa: „Un dar.”) Cel care o primeşte ca pe un dar, după cum
este, ce anume primeşte? (Audienţa: „Neprihănire.”) În de acord cu ce? Cu gândul lui Dumnezeu despre
neprihănire. Ne va da El altceva decât ceea ce este neprihănire în ochii Săi, şi în de acord cu
gândurile Lui? (Audienţa: „Nu!”) Vedeţi acest lucru? Deci, cel care nu primeşte neprihănirea lui
Dumnezeu ca pe un dar gratuit al lui Dumnezeu, o poate avea? (Audienţa: „Nu!”) Nu o poate
avea, înţelegeţi, pentru că ea este un dar. Ea este a lui Dumnezeu. Ea vine de la Dumnezeu ca un dar
preţios. Şi de aceea, pentru că este a lui Dumnezeu, şi pentru că El ne-o dă prin darul Său, tot ce rămâne
pentru mine este să o primesc aşa cum o dă El. El dă ceea ce este al Său şi dă conform cu gândurile Sale.
Acesta este articolul original; aceasta este însăşi neprihănirea lui Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia îngerului
Now Romans 5:17: “For if by one man’s offense death reigned by one; much more they which receive
abundance of grace and of the gift of righteousness shall reign in life by one, Jesus Christ.” What is
righteousness in that verse, then? [Congregation: “A gift.”] Is it? [Congregation: “Yes, sir.”] “Their righteousness is
of me, saith the Lord.” It is a gift of righteousness. How does it come to us, then? [Congregation: “It is a gift.”]
Now put those two things together: “Their righteousness is of me”—it is a gift. He who receives it, what
does he receive? [Congregation: “A gift.”] He who receives it as the gift that it is, receives what? [Congregation:
“Righteousness.”] According to what? God’s idea of righteousness. Will He give us anything than that which is
righteousness in His own sight and according to His own mind? [Congregation: “No.”] Do you see that point? Then
he who does not receive the righteousness of God as the free gift of God, does He have it? [Congregation: “No.”]
And He cannot so have it, you see, because it is a gift. It is of God. It comes from God by the precious gift that it
is. And therefore it being of God, and He giving it of His own gift, it is left to me to get it in His own way. He gives
what is His own and He gives it according to His own idea. That is the genuine article; that is the righteousness of
God alone. {GCB/GCDB 1893, p. 360.8-361.1}
Deci, „neprihănirea lor vine de la Mine, zice Domnul.” Aceasta ne-o spune El? (Audienţa: „Da
domnule!”) Este un dar al neprihănirii; este vorba de un dar, aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”)
Dar cum primim noi un dar? Neprihănirea vine de la Mine,” El o dă, ca un dar gratuit. Noi cum o
primim? (Audienţa: „Prin credinţă.”) Prin credinţă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15,
pag. 250}
Then “their righteousness is of me, saith the Lord.” That is what He says. [Congregation. “Yes.”] It is a gift of
righteousness; it is a gift; is that so? [Congregation: “Yes.”] Now how do we receive a gift? “The righteousness is
of me,” He gives it. A free gift. How do we get it? [Congregation: “By faith.”] By faith. {GCB/GCDB 1893, p. 362.3}
Acum versetul: „Şi sunt socotiţi neprihăniţi (făcuţi neprihăniţi)” Cum? (Audienţa: „Fără plată.”)
„Şi sunt făcuţi neprihăniţi fără plată.” (Romani 3:24, KJV) Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”)
Este aşa? (Audienţa: „Amin!”) Să mulţumim Domnului că este aşa! Haideţi să o primim chiar acum!
(Audienţa: „Amin!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15, pag. 251}
Now the verse I am after: “Being justified” (made righteous) how? [Congregation: “Freely.”] “Being made
righteous freely.” Is it so? [Congregation: “Yes.”] Is it so? [Congregation: “Amen.”] Let us thank the Lord that it is
so. Let us take it right now. [Congregation: “Amen.”] {GCB/GCDB 1893, p. 362.8-9}
Remarcaţi aceasta: este primită prin credinţă; este cunoscută prin credinţă. Să mai citim un text
şi să vedem că este aşa. Romani 1:17. Versetul 16 vorbeşte despre Evanghelie. „Deoarece în ea
este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă.” Care
este singura cale de a o obţine? (Audienţa: „Prin credinţă.”) Nu este dată prin credinţă ca să ducă la fapte,
ci este dată prin credinţă şi duce la credinţă.
Dar ce este credinţa? Supunerea voinţei noastre Lui, cedarea inimii noastre Lui, afecţiunile
fixate asupra Lui. Aceasta este predarea „eu”-lui şi acceptarea a ceea ce spune Dumnezeu ca fiind un
fapt real. Cu alte cuvinte, credinţa este pur şi simplu aceasta: atunci când Dumnezeu spune un lucru,
iar noi citim, să spunem „Aşa este.” Aceasta este credinţa! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 15, pag. 250}
Mark this: It is received by faith. It is known by faith. But let us read the text and see that it is so. Romans 1:17.
The 16th verse is talking about the gospel. “For therein is the righteousness ... revealed from faith to faith.” What
alone can obtain it, then? [Congregation: “Faith.”] Not from faith to works, but from faith to faith. But what is faith?
Submission of the will to Him; yielding of the heart to Him, the affections fixed upon Him. That is surrender of self
and takes what God says as the fact; in other words, faith is simply this: that when God says a thing and you and I
read it, we say, “that is so.” That is faith. {GCB/GCDB 1893, p. 362.4}
Acum să deschidem la Romani 3:20: „Nimeni nu va fi socotit neprihănit [justified, eng.]

înaintea Lui, prin faptele Legii.” Socotit îndreptăţit (KJV), adică făcut neprihănit; ori de câte ori
citiţi acest text puteţi pune cuvintele „făcut neprihănit” în loc de „îndreptăţit,” şi aveţi de fapt acelaşi
lucru. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15, pag. 251}
Now let us turn to the third chapter of Romans, and begin reading with the 20th verse. “Therefore by the deeds of
the law there shall no flesh be justified in his sight.” Justified is made righteous, so whenever we read it here, you
can just put the words, “made righteous,” there instead, and you have the same thing always. {GCB/GCDB
1893, p. 362.7}
Să citim mai departe: „Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu;
ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este făcut neprihănit [justified, eng.] prin
credinţă, fără faptele Legii.” (Romani 3:27-28, KJV)
Este aceasta o concluzie dreaptă? (Audienţa: „Da domnule!”) Este dreaptă? (Audienţa: „Da
domnule!”) Cine a tras-o? A cui concluzie este? (Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Să Îl lăsăm să lucreze în
felul Său. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15, pag. 253}
Now we will read right on: “Where is boasting then? It is excluded. By what law? of works? Nay, but by the law
of faith. Therefore we conclude that a man is justified [made righteous] by faith without the deeds of the law.” Is
that a right conclusion? [Congregation: “Yes.”] Now is it? [Congregation: “Yes.”] Who drew it? Whose conclusion is
it? [Congregation: “Yes.”] Whose conclusion is it? [Congregation: “God’s.”] Let us let Him have His own
way. {GCB/GCDB 1893, p. 363.3}
„Şi unde nu este Lege, acolo nu este nici o călcare de lege. De aceea moştenitori sunt cei ce se fac
prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie sigură.” (Romani 4:15-16,
KJV) Oh, Domnul vrea ca făgăduinţa Lui să fie sigură pentru noi, nu? Şi pentru ca să fie sigură, cum
a făcut-o? „Prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie sigură.” Gândiţi-
vă cu atenţie la aceasta! Voi spune rar. Moştenirea este „prin credinţă, pentru ca să fie prin har.” Ce
înseamnă acest „pentru ca”? Doar în acest fel. „Se poate ca să fie prin har.” Deci este prin har, nu?
(Audienţa: „Da domnule!”) Este prin credinţă, pentru ca să fie prin har; pentru ce? „Pentru ca
făgăduinţa să fie sigură.” Deci cel care primeşte ceva de la Dumnezeu prin credinţă, poate fi sigur de
acel ceva, nu? (Audienţa: „Da domnule!”) Iar cel ce se gândeşte să primească ceva de la Dumnezeu în
vreun alt fel decât prin credinţă, niciodată nu poate fi sigur că are acel lucru, deoarece, de fapt nici nu îl
are. Nu vedeţi aceasta? (Audienţa: „Ba da!”) Să primim atunci prin credinţă. {A.T. Jones, Solia
“For where no law is, there is no transgression. Therefore it is of faith, that it might be by grace; to the end the
promise might be sure.” Oh! The Lord wants His promise to be sure to us, does He? And in order that it might be
sure to us, where did He put it? Therefore it is of faith, that it might be by grace; to the end the promise might
be sure.” Look now; think of that carefully. I will say it slowly. “Therefore it is of faith, that it might be by grace.
The word “that” is what I am after. What does it mean? In order that, just this way. “That it might be by grace.” Then
it is of grace, is it? [Congregation: “Yes.”] It is of faith, that it might be by grace, what for? “That it might be sure.”
Then he who receives anything from God by faith, he is the man that is sure of that thing, isn’t he? [Congregation:
“Yes.”] And he who thinks of getting anything from God in any other way than by faith, never can be sure that he
has it, because in fact he does not have it at all. Do you see that? [Congregation: “Yes.”] Let us act that
way. {GCB/GCDB 1893, p. 381.1}
„Şi sunt făcuţi neprihăniţi fără plată prin harul Său.” [Romani 3:24] Să ne oprim aici la
cuvântul „har”, şi să deschidem la Romani 11:6, unde citim după cum urmează: „Şi dacă este
prin har atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har.” Şi când harul nu mai este
har ce se întâmplă cu oamenii din această lume? Când harul lui Dumnezeu dispare ce se întâmplă cu noi?
(Voce: „Dispărem şi noi.”) Da! Fraţilor, să ne supunem! Haideţi să ne supunem! „Şi dacă este prin fapte
numai este prin har; altmintrelea fapta n-ar mai fi faptă.” Deci faptele omului dispar cu totul căci fapta nu
mai este faptă. Vedeţi atunci ce fel de faptă vine de la omul care alege această cale? {A.T. Jones, Solia
... “Being made righteous freely by his grace.” Now let us stop here with that word “grace” and turn over
to Romans 11:6, where we read as follows, “And if by grace, then it is no more of works: otherwise grace is no
more grace.” And when grace is no more grace what in the world then are the people in this world going to do?
When the grace of God is gone what are we going to do? [Voice: “We would be gone too.”] Yes. Brethren, let us
submit. Let us submit. “But if it be of works, then it is no more grace; otherwise work is no more work.” A
man’s works is all gone if there are no more works. Don’t you see, then, what becomes of a man who takes that
course?{GCB/GCDB 1893, p. 362.9}
Să citim acum mai departe din Romani 4:3-5: „Căci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe
Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se
socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat, pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe
păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.”...
„Celui ce nu lucrează.” Da, dacă s-ar cere fapte eu nu aş putea face suficiente. Dacă ar fi vreun lucru
care s-ar cere atunci aş fi lăsat pe dinafară. Dar, oh, aşa cum am citit într-o altă seară, „voi v-aţi
vândut pe nimic” şi „sunteţi răscumpăraţi fără bani.” Dar nu fără preţ, căci El a plătit preţul.
Şi binecuvântarea este că El a fost nespus de bogat pentru a putea plăti preţul, iar o altă binecuvântare
este că El a fost nespus de bun pentru a da toate bogăţiile Sale pentru a plăti preţul, spre a mă
putea avea. El mă poate avea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 260}
Let us read on now, in Romans 4:3-5: “For what saith the scripture? Abraham believed God and it was counted
unto him for righteousness. Now to him that worketh is the reward not reckoned of grace but of debt. But to him
that worketh not but believeth on him that justifieth the ungodly, his faith is counted for righteousness.”...
“To him that worketh not.” Yes, if it required works I could not do enough. If there was anything at all required it
would leave me out. But Oh, as we read the other night, ye have “sold yourself for naught” and “ye are redeemed
without money.” But not without a price. But lo, He has paid the price. And the blessing of it is that He was rich
enough to pay the price and the other blessing is He was good enough to spend all His riches in paying the price
that He might have me. He can have me. {GCB/GCDB 1893, p. 379.5,7}
Să citim mai departe: „Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu;
ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este făcut neprihănit [justified, eng.] prin
credinţă, fără faptele Legii.” (Romani 3:27-28, KJV)
Este aceasta o concluzie dreaptă? (Audienţa: „Da domnule!”) Este dreaptă? (Audienţa: „Da
domnule!”) Cine a tras-o? A cui concluzie este? (Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Să Îl lăsăm să lucreze în
felul Său. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15, pag. 253}
Now we will read right on: “Where is boasting then? It is excluded. By what law? of works? Nay, but by the law
of faith. Therefore we conclude that a man is justified [made righteous] by faith without the deeds of the law.”
Is that a right conclusion? [Congregation: “Yes.”] Now is it? [Congregation: “Yes.”] Who drew it? Whose conclusion
is it? [Congregation: “Yes.”] Whose conclusion is it? [Congregation: “God’s.”] Let us let Him have His own way.
{GCB/GCDB 1893, p. 363.3}
„Până şi David descrie binecuvântarea omului acela...” (Romani 4:6, KJV) Eu aş spune la fel.
Fericit este omul „...pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.”
Fraţilor, voi cunoaşteţi fericirea acelui om? Sau sunt unii în această sală care cunosc doar
nefericirea acelui om, care încearcă să obţină neprihănirea prin fapte? Nu există nici o fericire
(binecuvântare) în acest fel. Biblia nu descrie nici o binecuvântare de acest fel. Pe această cale
este doar nefericire, şi voi ştiţi aceasta. Dar Dumnezeu descrie fericirea acelui om pe care Dumnezeu
îl socoteşte neprihănit fără fapte, zicând: „Oh, fericirea omului.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 16, pag. 261}
“Even as David also describeth the blessedness of the man”? Well, I should say so. I should say so. The
blessedness of the man “unto whom God imputeth righteousness without works.” Brethren, do you know the
blessedness of that man? Or are there some in this house who know only the distressedness of that man, who tries
to get it by works? There is no blessedness of that kind; the Bible does not describe any blessedness of that kind.
That is all distressedness only and you know it. But God describes the blessedness of the man to whom God
imputeth righteousness without works saying, “O the blessedness of the man.” {GCB/GCDB 1893, p. 380.2}
„În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost
făcută pe temeiul legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă” Aşa
este? (Audienţa: „Da domnule!”) „Căci dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este
zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită; pentru că Legea aduce mânie.” [Romani 4:13-15] O face?
(Audienţa: „Da domnule!”) O face acum? (Audienţa: „Da domnule!”) Atunci cât de multă neprihănire
poate obţine vreun om din Lege? (Audienţa: „Nici un pic.”) Legea nu este pentru aceasta; pentru că
„Legea aduce mânie.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 262}
“For the promise, that he should be the heir of the world, was not to Abraham, or to his seed, through the law,
but through the righteousness of faith.” Is that so? [Congregation: “Yes.”] “For if they which are of the law be
heirs, faith is made void, and the promise made of none effect: because the law worketh wrath.” Does it?
[Congregation: “Yes.”] Does it now? [Congregation: “Yes.”] Then how much righteousness is any man going to get
out of the law? [Congregation: “None.”] That is not what the law is for; “the law worketh wrath.” {GCB/GCDB 1893,
p. 380.7}
Dumnezeu a rânduit mai dinainte pe Hristos pentru ca acum să-Şi arate neprihănirea Lui
(Romani 3:24-26)
Acum Romani 3:24: „Şi sunt socotiţi neprihăniţi [justified, eng.] fără plată prin harul Său, prin
răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa
în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-şi arate neprihănirea Lui.” A cui neprihănire? (Audienţa:
„A lui Dumnezeu.”) Pe cine a rânduit Dumnezeu mai dinainte ca să arate neprihănirea Lui? (Audienţa:
„Pe Hristos.”) Da! „Căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungatei răbdări a
lui Dumnezeu; pentru ca în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui.” Când este aceasta?
(Audienţa: „Acum.”) Este aceasta acum, chiar acum, în seara aceasta? (Audienţa: „Da domnule!”)
Chiar acum, la ora nouă fără patru minute? (Audienţa: „Da domnule!”) Slavă Domnului! {A.T.
Now Romans 3:24: “Being justified freely by his grace through the redemption that is in Christ Jesus: whom
God hath set forth to be a propitiation through faith in his blood, to declare his righteousness.” Whose
righteousness? [Congregation: “God’s.”] God has set forth who to declare it? [Congregation: “Christ.”] Yes. “For
the remission of sins that are past, through the forbearance of God; to declare, I say, at this time.” When is that?
[Congregation: “Now.”] Is that right now, just now, tonight? [Congregation: “Yes.”] Just now, four minutes of nine
o’clock? [Congregation: “Yes.”] His righteousness? [Congregation: “Yes.”] To you? [Congregation: “Yes.”] Thank
the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 363.1}
Dumnezeu îndreptăţeşte pe cel ce crede în Isus şi este neprihănit când face acest lucru
(Romani 3:25-26)
„Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire,
ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte în vremea îndelungatei
răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca în vremea de acum, să-şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să
fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.” (Romani 3:25-26)
Ideea este că Dumnezeu este neprihănit când face acest lucru; aceasta este suficient; El a împlinit
orice cerinţă. Atunci El este pe deplin în stare să îndreptăţească pe cel ce crede în Isus, nu? El este
pe deplin în stare să facă neprihănit pe omul care crede în Isus. El a făgăduit că va face aceasta
pentru oricine va crede în Isus. Ei bine, credeţi că El poate să împlinească ceea ce a făgăduit? A
făgăduit El să facă acest lucru? (Audienţa: „Da domnule!”) Credeţi că El poate să împlinească ceea ce
a făgăduit? (Audienţa: „Amin!”) Poate? (Audienţa: „Da domnule!”) Amin! De aceea credinţa aceasta
vă este socotită ca neprihănire. (Audienţa: „Mulţumim Domnului.” „Slavă Domnului.” „Domnul fie
lăudat.”) Asta este toată povestea! (Audienţa: „Domnul fie lăudat.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 16, pag. 259}
... “Whom God hath set forth to be a propitiation through faith in his blood, to declare his righteousness for the
remission of sins that are past, through the forbearance of God: To declare, I say, at this time his righteousness;
that he might be just and the justifier of him which believeth in Jesus.”
The thought is, that God is righteous in the doing of it; this is sufficient; He has met every demand. He is
perfectly able, then, to justify the believer in Jesus, is He not? He is perfectly able to make the man righteous
who believes in Jesus. He has promised to do that for every one who will believe in Jesus: Well, do you believe He
is able to perform what He has promised? Has he not promised to do that? [Congregation: “Yes.”] Do you believe
He is able to perform what He has promised? [Congregation: “Amen.”] Is He? [Congregation: “Yes.”]
Amen. Therefore it is imputed to you for righteousness. [Congregation: “Thank the Lord.”] That is all the story.
[Congregation: “Praise the Lord.”] {GCB/GCDB 1893, p. 379.3}
„Pentru ca, în vremea de acum, să-Şi declare neprihănirea Lui în aşa fel încât să poată fi drept.” Să
poată fi neprihănit. Oh, El este drept în felul acesta; nu este pus în încurcătură; nu este adusă
dizgraţia asupra Lui; „… să poată fi drept, şi totuşi să îndreptăţească pe cel ce crede în Isus.” (Romani
3:26, KJV)
Şi dacă Dumnezeu îndreptăţeşte aş vrea să ştiu: ce drept are cineva ca să condamne? El
îndreptăţeşte; El poate să o facă; El a stabilit lucrurile astfel încât poate să o facă şi să fie neprihănit
totodată; să fie neprihănit în a face acest lucru. Aşa că, să-L lăsăm să lucreze în felul Său! Legea lui
Dumnezeu este satisfăcută; de aceea să ne bucurăm! (Audienţa: „Amin!”) Vă pot spune că atunci
când am înţeles că prin împlinirea acestui lucru Dumnezeu a fost îndreptăţit şi Legea Lui a fost
satisfăcută, m-am bucurat. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15, pag. 252}
“To declare, I say, at this time his righteousness; that he might be just.” That He might be righteous. Oh He is all
right then; it is not going to tangle Him; it is not going to disgrace Him. “That he might be just and the justifier of him
which believeth in Jesus.” And when God justifies I want to know what business in the world anybody has to
condemn. He does it; He is able to do it; He has fixed the thing so He can do it and be just all the time—be just in
the doing of it. Well then let us let Him have His own way. The law of God is satisfied. Let us be delighted.
[Congregation: “Amen.”] I can tell you when I found out that in the doing of this the Lord was justified and that the
law of God was satisfied, I was delighted. {GCB/GCDB 1893, p. 363.2}
Şi ce este adevărata credinţă? Supunerea voinţei lui Dumnezeu, cedarea inimii lui Dumnezeu şi
fixarea afecţiunilor în El: de aici se înţelege că în acest fel sunt cei care Îl vor primi; deoarece a crede
înseamnă a primi atunci când Dumnezeu vorbeşte. Astfel El spune în Ioan 1:12: „Dar tuturor
celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat puterea să devină copii ai lui
Dumnezeu.” (KJV)
„Şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi
peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.” Deci, fiecare dintre noi putem să o avem
aici în această seară? Putem să o avem? O avem, pentru că o credem. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea
– 1893, cap. 18, pag. 289}
... And what is genuine faith? Submission of the will to Him, a yielding of the heart to Him, a fixing of the
affections upon Him. That is what He means here to those who will receive Him,
because believing is receiving when God speaks. He says so in the first chapter of John 12th verse. “But as
many as received him, to them gave he power to become the sons of God, even to them that believe on his
name.” “Even the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ unto all and upon all them that believe:
for there is no difference.” Then we can every one here have it tonight? Can have it? Have it, because we
believe it. {GCB/GCDB 1893, p. 413.3}
Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire (Romani 4:3, 22;
Geneza 15:6)
„Căci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
Ce se spune aici? Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta…”, aceasta, aceasta, a-ceas-ta; ce?
(Audienţa: „Credinţa.”) Aceasta, ce? (Audienţa: „A crezut pe Dumnezeu.”) Ce i-a adus faptul că L-a
crezut Dumnezeu? (Audienţa: „Neprihănire.”) Cine i-a socotit credinţa ca neprihănire?
(Audienţa:”Dumnezeu.”) Ei bine, a făcut Dumnezeu o greşeală? (Audienţa: „Nu!”) Fie că noi
înţelegem sau nu, Dumnezeu a făcut aceasta, şi El a fost drept făcând aceasta. El a fost complet
neprihănit; El a zis aşa. Noi nu eram în înfăptuirea acestui lucru; noi nu aveam intenţia de a-l realiza; noi
nu l-am fi putut înfăptui dacă am fi încercat în vreun fel. Vă spun din nou fraţilor, haideţi să-L lăsăm să
lucreze în felul Său; iar când Îl vom lăsa să lucreze în felul Său, şi noi vom fi pe calea Lui, totul va fi bine,
şi nu vom mai avea de ce să ne fie teamă.
Ce anume i s-a socotit lui Avraam ca neprihănire? A crezut pe Dumnezeu şi Dumnezeu a
zis: „Avraame, eşti neprihănit!” Aceasta este spus de trei ori în acest scurt pasaj. Ce anume i s-a
socotit ca neprihănire? A crezut pe Dumnezeu. Aceasta, a-ceas-ta, aceasta. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 15, pag. 253}
“For what saith the Scripture? Abraham believed God and it was counted unto him for righteousness.”
What does that say? Abraham believed God and it it i-t, what? [Congregation: “Faith.”] It, what? [Congregation:
“Believed God.”] His believing God—what did that amount to? [Congregation: “Righteousness.”] Who counted it
to him for righteousness? [Congregation: “God.”] Well, did God make a mistake? [Congregation: “No.”] Whether we
understand it or not, the Lord did it, and He did right in doing it. He was perfectly just. He said so. We were not in
the doing of it; we did not have the plan to lay. We could not have done it if we had tried anyway. Let us let Him
have His own way, I say again, brethren, and when we let Him have His own way and we are in His own way, it will
be all right, and we need not be a bit afraid.
What was counted to Abraham for righteousness? He believed God, and God said, “You are righteous,
Abraham. “Now that is said three times in that little short space. What was it that was counted to him for
righteousness? His believing God. It, i-t, it. {GCB/GCDB 1893, p. 363.4-5}
„Ce vom zice dar că a primit, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam? Dacă Avraam a fost
socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura?
‘Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire'.”
Ce anume i s-a socotit lui Avraam ca neprihănire? (Audienţa: „El a crezut pe Dumnezeu.”)
Când Dumnezeu a spus un lucru, Avraam l-a crezut. El a zis: „Aşa este.” Ce anume i-a spus Domnul lui
Avraam? Să deschidem şi să citim, pentru că este important pentru noi. Geneza 15:4-6: „Atunci
Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: ‘Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi
moştenitorul tău.' Şi după ce l-a dus afară i-a zis: ‘Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le
numeri'. Şi i-a zis: ‘Aşa va fi sămânţa ta'. Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul
acesta ca neprihănire.”
Acum, credeţi că Avraam a devenit neprihănit doar în acest fel? (Audienţa: „Da domnule!”)
Spuneţi sincer, credeţi? (Audienţa: „Da domnule!”) Ştiţi că a devenit astfel neprihănit? (Audienţa: „Da
domnule!”) Domnul l-a chemat pe Avraam şi i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele dacă
poţi; aşa va fi sămânţa ta.” Avraam a zis: „Amin!” Aceasta a zis evreul, Avraam: „Amin!” Şi
Domnul a spus: „Tu eşti drept.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 256}
“What shall we say then that Abraham our father, as pertaining to the flesh, hath found? For if Abraham were
justified by works, he hath whereof to glory; but not before God. For what saith the scripture? Abraham believed
God, and it was counted unto him for righteousness.” What was it that was counted unto Abraham for
righteousness? [Congregation: “He believed God.”] When God said a thing, Abraham believed it. He said “that is
so.” What was it that the Lord said to him? Let us turn and read, because that is important to us. Genesis 15:4-6.
“And, behold the word of the Lord came unto him, saying, This shall not be thine heir; but he that shall come forth
out of thine own bowels shall be thine heir. And he brought him forth abroad and said, Look now toward heaven
and tell the stars, if thou be able to number them: and he said unto him, so shall thy seed be. And he believed in
the Lord and he counted it unto him for righteousness.”
Now do you believe that Abraham became righteous in just that way? [Congregation: “Yes.”] Honestly now,
do you? [Congregation: “Yes, sir.”] Do you know he did? [Congregation: “Yes.”] The Lord called Abraham out and
said, Look at the stars and tell the number of them, so shall thy seed be. Abraham said, “Amen.” That is the
Hebrew, Abraham said, “Amen.” And the Lord said, “You are right.” {GCB/GCDB 1893, p. 378.5-6}
Capitolul 4 din Romani spune mai mult despre ceea ce a spus Avraam, sau mai degrabă
despre ceea ce a gândit el. Romani 4:20-22: „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin
necredinţă, ci întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte,
poate să şi împlinească. De aceea credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” {A.T. Jones, Solia
Romans fourth chapter tells more about what Abraham said, or rather what he thought. Romans 4:20-22: “He
staggered not at the promise of God through unbelief, but was strong in faith giving glory to God: and being fully
persuaded that, what he had promised he was able to perform. And therefore it was imputed to him for
righteousness.” {GCB/GCDB 1893, p. 379.3}
„Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem
că lui Avraam credinţa i-a fost socotită ca neprihănire.” De trei ori, vedeţi, aici în aceste nouă versete
[Romani 4:1-9], de trei ori Domnul repetă că credinţa este socotită ca neprihănire. Vă rog să
observaţi aceasta! „Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” „Celui ce
crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca
neprihănire..” „Căci zicem că lui Avraam credinţa i-a fost socotită ca neprihănire.” Fraţilor, să
facem aşa cum a făcut Avraam; să spunem „Amin!” (Audienţa: „Amin!”) Deplin încredinţaţi că
ceea ce Dumnezeu făgăduieşte poate să şi împlinească. (Audienţa: „Amin!”) Şi apoi să mulţumim
Domnului că ne socoteşte nouă neprihănirea şi ne face liberi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 16, pag. 261}
“Cometh this blessedness then upon the circumcision only, or upon the uncircumcision also? For we say that
faith was reckoned to Abraham for righteousness.” Three times, you see, there inside of nine verses, three
times the Lord has said it over, Faith counts for righteousness. Look at it. “Abraham believed God and it was
counted unto him for righteousness”; “To him that believeth on him that justifies the ungodly, his faith is counted for
righteousness.” “We say that faith was reckoned to Abraham for righteousness.” Brethren, let us do like Abraham
did; let us say “Amen.” [Congregation: “Amen.”] Counting that what God has promised He is able to perform.
[Congregation: “Amen.”] And then thank the Lord that He imputes to us righteousness and makes us
free. {GCB/GCDB 1893, p. 380.4}
„Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem
că lui Avraam credinţa i-a fost socotită ca neprihănire.”...
„Dar cum i-a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur?” [Romani 4: 9-10] Nu a trebuit să
se taie împrejur el şi toată casa lui mai înainte de a putea fi neprihănit? (Audienţa: „Nu!”) „După, sau
înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.” Pe când era
dintre neamuri. Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) Avraam a fost socotit neprihănit pe când era
dintre neamuri? (Audienţa: „Da domnule!”) Pe când era un păgân? (Audienţa: „Da domnule!”)
Înainte de a fi tăiat împrejur?
„Apoi a primit ca semn tăierea împrejur ca o pecete a acelei neprihăniri” pe care o avea?
(Audienţa: „A acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă”). Nu este scris că el a primit semnul
tăierii împrejur, ca o pecete a neprihănirii pe care o avea? (Audienţa: „Nu; 'ca o pecete a neprihănirii
credinţei pe care o avea.'„) Da domnilor! Da, el „a primit semnul tăierii împrejur, ca o pecete a
neprihănirii credinţei pe care o avea.” (Audienţa: „Amin!”) O pecete a neprihănirii credinţei pe care o
avea; nu a neprihănirii pe care o avea, ci a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă; deoarece
neprihănirea pe care o avea venea prin credinţa pe care o avea.
„Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin
credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl celor care cred, măcar că nu
sunt tăiaţi împrejur.” Sunteţi voi aceştia? Tatăl tuturor celor care cred pe Dumnezeu. (Audienţa:
„Amin!”) Al tuturor celor care cred. Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) Ca să li se socotească
şi lor neprihănirea aceasta. Pentru ce este El tatăl tuturor celor care cred? „Ca adică, să li se socotească
şi lor neprihănirea aceasta.” „Tatăl tuturor celor care cred.” Avraam nu ar putea să-i numere; doar
mintea lui Dumnezeu ar putea număra sămânţa lui Avraam. Ei sunt într-adevăr nenumăraţi ca şi
stelele, dar despre stele este spus: „El le cheamă pe toate pe nume.”, şi El poate să ne numere, ne
cunoaşte pe nume, şi mai mult, ne va da un nume nou. Vă spun fraţilor că Domnul ne iubeşte! Cu
adevărat ne iubeşte! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 262}
“Cometh this blessedness then upon the circumcision only, or upon the uncircumcision also? For we say that
faith was reckoned to Abraham for righteousness.”...
“How was it then reckoned? When he was in circumcision or in uncircumcision?” Did not he have to go and
circumcise himself and all his house before he could be righteous? [Congregation: “No, sir.”] “When he was in
circumcision or in uncircumcision? Not in circumcision but in uncircumcision.” When he was a Gentile. Is that so?
[Congregation: “Yes, sir.”] Before he was circumcised? “And he received the sign of circumcision, a seal of
the righteousness” that he had? [Congregation: “Righteousness of the faith which he had.”] Doesn’t it say, he
received the sign of circumcision, a seal of the righteousness which he had? [Congregation: “No. ‘A seal of the
righteousness of the faith which he had.’”] Yes, sir. Yes, sir. “He received the sign of circumcision, a seal of the
righteousness of the faith which he had.” [Congregation: “Amen!”] A seal of the righteousness of the faith which he
had, not the righteousness that he had, because the righteousness that he had came by the faith that he had.
“And he received the sign of circumcision, a seal of the righteousness of the faith which he had yet being
uncircumcised, that he might be the father of all them that believe, though they be not circumcised.” Is that
you? Father of all them that believe God. [Congregation: “Amen.”] All them that believe. Is that so? [Congregation:
“Yes, sir.”] That righteousness might be imputed unto them also. He is the father of all them that believe, what
for? “That righteousness might be imputed unto them also.” Come along, then. “Father of all them that believe.”
No wonder he could not count them. Only the mind of God could count the seed of Abraham. They are indeed
numberless as the stars, but lo, of the stars it is said, “He calleth them all by their names,” and he is able to
number us, he knows us by name, and the blessing of it is, he is going to give us a new name. I tell you, brethren,
the Lord loves us. Indeed He does. {GCB/GCDB 1893, p. 380.4-6}
„Moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie
sigură pentru toată sămânţa.” (Audienţa: „Amin!”) Pentru toţi. Pentru toţi. „Pentru ca făgăduinţa
să fie sigură pentru toată sămânţa lui Avraam; nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi
pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, după cum este scris:
„Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în
care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” [Romani 4:16-
17] {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 263}
“Therefore it is of faith, that it might be by grace; to the end the promise might be sure to all.” Good.
[Congregation: “Amen.”] To all. To all. “To the end the promise might be sure toall the seed; not to that only which is
of the law, but to that also which is of the faith of Abraham; who is the Father of us all (as it is written, I have
made thee a father of many nations), before him whom he believed, even God, who quickeneth the dead, and
calleth those things which be not as though they were.” What does he do? [Congregation: “Quickeneth.”] What
does He do? [Congregation: “Makes alive.”] Giveth life unto the dead. “Calling those things that be not as though
they were.” When He calls a thing that is not as though it were, then isit? [Congregation: “Yes.”] Did not He do that
when He made the worlds? There were no worlds; He called them; what then? [Congregation: “They were.”] There
was no light; He called the light; “there was light.” {GCB/GCDB 1893, p. 381.2}
„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i
se spusese: 'Aşa va fi sămânţa ta.' Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său,
care era îmbătrânit - avea aproape o sută de ani - nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El
nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui
Dumnezeu, deplin încredinţat că ce făgăduieşte El, poate să şi împlinească. De aceea credinţa
aceasta ‚i-a fost socotită ca neprihănire.’ Dar nu numai pentru el este scris că ‚i-a fost socotită ca
neprihănire’; ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în
Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina
fărădelegilor noastre, şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră.” (Romani 4:18-25, KJV) El a fost înviat
pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi; a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră. Eu Îl voi lăsa să-şi
împlinească scopul pentru care a fost înviat dintre cei morţi. El ştie cum să o facă, şi poate să o facă; iar
eu Îl voi lăsa. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 263}
“Who against hope believed in hope, that he might become the father of many nations, according to that
which was spoken, so shall thy seed be. And being not weak in faith, he considered not his own body now dead,
when he was about a hundred years old, neither yet the deadness of Sarah’s womb: he staggered not at the
promise of God through unbelief; but was strong in faith, giving glory to God and being fully persuaded that what he
had promised, he was able also to perform. And therefore it was imputed to him for righteousness. Now it was not
written for his sake alone that it was imputed to him but for us also, to whom it shall be imputed, if we believe
on him that raised up Jesus our Lord from the dead; who was delivered for our offenses and was raised again for
our justification.” He was raised that we might be justified; raised for our justification. I am going to let Him
accomplish what He was raised from the dead for. That is settled. He knows how to do it, and He can do it, and I
am going to let Him. {GCB/GCDB 1893, p. 381.4}
Galateni 3:13,14: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii.” Ne-a răscumpărat? El spune că a
făcut-o; deci a făcut-o. „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru
noi; fiindcă este scris: 'blestemat e oricine este atârnat pe lemn', pentru ca binecuvântarea lui
Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus.” (KJV)
Pentru ce a fost făcut Hristos blestem pe lemn? Pentru ca binecuvântarea lui Avraam să poată
veni peste voi şi peste mine. Pentru ce ne-a răscumpărat din blestemul Legii? Pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să poată veni peste voi şi peste mine. Ce este binecuvântarea lui Avraam?
(Audienţa: „Neprihănire prin credinţă.”) Hristos a murit pentru ca voi şi eu să putem fi făcuţi
neprihăniţi prin credinţă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 265}
...Galatians 3:13, 14: “Christ hath redeemed us from the curse of the law.” Has He? He says He has, then He has.
“Christ hath redeemed us from the curse of the law, being made a curse for us, for it is written, Cursed is everyone
that hangeth on a tree, that the blessing of Abraham might come on the Gentiles through Jesus Christ.”
Why did Christ become a curse on the tree? That the blessing of Abraham might come on you and me. Why did
He redeem us from the curse of the law? That the blessing of Abraham might come on you and me. What is the
blessing of Abraham? [Congregation: “Righteousness by faith.”] Christ died that you and I might be made
righteous by faith. {GCB/GCDB 1893, p. 383.2-3}
Binecuvântarea lui Avraam este neprihănirea credinţei; aceasta trebuie să o avem pentru a
primi, şi pentru a putea avea Spiritul făgăduit, şi aceasta de asemenea prin credinţă. Atunci, când avem
semnul, dovada, lucrarea desăvârşită a lui Dumnezeu, demonstrând spre satisfacţia noastră deplină că
putem cere cu o încredere desăvârşită Spiritul Sfânt, atunci nu rămâne pentru noi decât să-L primim prin
credinţă? Nu rămâne pentru noi să mulţumim Domnului pentru că este al nostru? Şi atunci El poate să-Şi
manifeste voinţa Sa ori de câte ori o cer ocaziile, şi de câte ori este nevoie. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 18, pag. 282}
The blessing of Abraham is the righteousness of faith; that we are to have in order to receive and that we
may have, the promise of the Spirit—and that also through faith. Well then when we have the evidence, the proof,
the perfect work of God demonstrating to our complete satisfaction, that we can ask in perfect confidence for the
Holy Spirit, then is it not ours to receive that by faith? Is it not ours to thank God that that is our own? And that it
simply remains for Him to manifest it at His own will, whenever occasion may require and as occasion may
need? {GCB/GCDB 1893, p. 410.1}
Să citim acum mai departe din Romani 4:3-5: „Căci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe
Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se
socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat, pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe
păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.”
Crede în Cel ce socoteşte neprihănit pe cine? (Audienţa: „Pe păcătos.”) Cine este cel pe care Domnul
îl îndreptăţeşte? (Audienţa: „Cel păcătos.”) Cel păcătos; eu mă bucur de acest lucru, pentru că
aceasta mă asigură de salvarea mea veşnică. Dacă ar fi vorba de altfel de persoane atunci nu ar fi
speranţă pentru mine. Dacă Dumnezeu ar îndreptăţi oameni care sunt măcar pe jumătate sfinţi atunci aş
fi lăsat pe dinafară. Dacă El ar îndreptăţi oameni care au măcar un singur lucru bun, atunci aş fi
lăsat pe dinafară. Dacă El ar îndreptăţi oameni care au măcar un lucru bun al lor, atunci aş fi lăsat pe
dinafară. Dar, mulţumesc Domnului, El este atât de bun, El mă iubeşte atât de mult, El are o putere atât
de minunată, puterea divină a neprihănirii Lui este atât de mare, încât atunci când El rosteşte
acest cuvânt asupra unui păcătos atât de corupt cum sunt eu, mă face din ce în ce mai
neprihănit în faţa lui Dumnezeu. (Audienţa: „Amin!”) Aceasta este valoarea cuvântului lui
Dumnezeu: „neprihănire.”
Şi pentru că El este atât de bun, pentru că este o astfel de putere divină în neprihănirea Lui
şi pentru că El îndreptăţeşte pe cei păcătoşi, de aceea eu am siguranţa deplină a mântuirii Lui veşnice.
Atunci, ce mă poate împiedica să fiu fericit? Vă puteţi imagina vreun lucru care m-ar putea opri să fiu
fericit? Vă puteţi imagina vreun lucru care v-ar putea opri pe voi să fiţi fericiţi? Nu este destul ca eu să fiu
fericit; vreau ca şi voi să fiţi fericiţi; eu pot îngriji de partea mea. (Audienţa: „Eu sunt fericit.”)
Amin! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 260}
Let us read on now, in Romans 4:3-5: “For what saith the scripture? Abraham believed God and it was counted
unto him for righteousness. Now to him that worketh is the reward not reckoned of grace but of debt. But to him that
worketh not but believeth on him that justifieth the ungodly, his faith is counted for righteousness.” Believeth
on him that justifieth who? [Congregation: “The ungodly.”] Who is it, in this world, that the Lord justifies?
[Congregation: “The ungodly.”] The ungodly. I am glad of it, for that assures me everlasting salvation. If it were
otherwise there would be no hope for me. If God justified people who were only half saints that would leave me out.
If He justified people who had only one good thing, that would leave me out. If He justified people who had only a
little good about them, that would leave me out. But thank the Lord, He is so good, He loves me so much; He has
such wondrous power, the divine power of His righteousness is so great, that when He pronounces that word
upon such a corrupt sinner as I am it makes me through and through righteous in the sight of God.
[Congregation: “Amen.”] That is the worth of God’s word “righteousness.”
And because He is so good; because there is such divine power in His righteousness and because He
justifies the ungodly; therefore, I have the perfect security of His everlasting salvation. Then what in the world
is going to keep me from being glad? Can you imagine anything that is going to keep me from being glad? Can you
imagine anything that is going to keep you from being glad? It is not enough for me to be glad; I want you to be
glad; I can attend to my part of it. [Voice: “I am glad.”] Amen. {GCB/GCDB 1893, p. 379.5-6}
„Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când celui
ce nu lucrează…” Aşa spune textul? (Audienţa: „Da domnule!”) A spus Dumnezeu în acest fel?
(Audienţa: „Da domnule!”) „… ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit…” Dar nu este
aceasta din nou solia către Laodiceea? Nenorocit, sărac, orb şi gol; acesta este felul de oameni pe
care Dumnezeu îi îndreptăţeşte. „…credinţa lui i s-a socotit ca neprihănire.” Pentru cel păcătos,
credinţa lui îi este socotită ca neprihănire. Ce i s-a socotit? (Audienţa: „Credinţa ca neprihănire.”) Şi
aceasta pentru că a crezut că Dumnezeu îndreptăţeşte pe oamenii păcătoşi? Va aduce aceasta
neprihănire omului? (Audienţa: „Da domnule!”) Dacă mărturiseşte că el este păcătos şi apoi crede că
Dumnezeu face neprihăniţi pe acest fel de oameni. Da într-adevăr!
Eu nu pot spune cum, eu nu pot să înţeleg cum se face. Ştiu că este aşa, şi sunt fericit că este aşa,
astfel încât nu-mi fac griji dacă voi înţelege vreodată sau nu cum se face acest lucru. Domnul vrea
ca noi să avem ceea ce dă El. Haideţi să primim! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 15, pag.
254}
“Now to him that worketh is the reward not reckoned of grace but of debt. But to him that worketh not”—Is that
what it says? [Congregation: “Yes.”] Did the Lord say it that way? [Congregation: “Yes.”] “But believeth on him that
justifieth the ungodly.” But that is the Laodicean message again—miserable and poor and blind and naked.
That is the kind of people that the Lord justifies. “His faith is counted to him for righteousness.” The ungodly, his
faith is counted for righteousness. What is counted to him? [Congregation: “His faith for righteousness.”] And
that is believing that God is justifying ungodly men? Will that bring righteousness to a man? [Congregation: “Yes.”]
To confess that he is ungodly and then believe that God makes that kind of man righteous. Yes, indeed.
I cannot tell how; I cannot understand it. I know it is so, and I am so glad that it is so that I do not care
whether I ever find out how or not. The Lord wants us to have what He gives. Let us take it. {GCB/GCDB 1893,
p. 364.1-2}
În acest fel a spus David, în limbajul Său, dar în limbajul nostru este tradus simplu: „Fericit
este omul.” Oh, fericirea omului ale cărui fărădelegi sunt iertate, şi ale cărui păcate sunt acoperite. Este
fericire pentru acel om!; vă spun că este! Oh, fericirea omului căruia Domnul nu-i ţine în seamă
păcatul! Căruia Domnul nu-i ţine în seamă păcatul pentru că a primit darul lui Isus Hristos şi tot ceea
ce a dat Dumnezeu în El. Iar atunci când El priveşte la acel om, Îl vede pe Isus Hristos; nu-i mai ţine de
fel în seamă păcatul acelui om. Oh, fericirea omului căruia Domnul nu-i va ţine în seamă păcatul! {A.T.
...That is the way David said it in his own language, but in ours it is translated simply “Blessed is the man.” O,
the blessedness of the man whose iniquities are forgiven, and whose sins are covered.
There is a blessedness to that man; I tell you there is. O the blessedness of the man to whom He will not
impute sin. To whom the Lord will not impute sin, because that man has received the gift of Jesus Christ, and
all that God has given in Him, and when He looks at that man, He sees Jesus Christ; He does not impute sin to
that man at all. Oh the blessedness of the man to whom the Lord will not impute sin! {GCB/GCDB 1893, p. 380.2-3}
Acum să deschidem din nou la Romani capitolul 4 şi să reţinem versetul deosebit în care ne este
spus în mod specific acest lucru. Romani 4:23,24: „Dar nu numai pentru el este scris că i-a
fost socotită ca neprihănire; ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită,
nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi, pe Isus Hristos, Domnul nostru.” {A.T. Jones,
Now let us turn again to the 4th of Romans and get the particular verse where this is told. Romans 4:23, 24:
“Now it was not written for his sake alone, that it was imputed to him, but for us also, to whom it shall be
imputed, if we believe on him that raised up Jesus our Lord from the dead.” {GCB/GCDB 1893, p. 378.7}
Credeţi că a fost o tranzacţie aşa de simplă? Este ca şi cum Dumnezeu ne-ar chema afară, şi ne-ar
spune: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Da, aşa va fi cutare şi cutare lucru.
Iar noi am spune: „Amin!” Şi El ar spune: „Eşti neprihănit.”
Să zicem că Domnul ne cheamă afară în noaptea aceasta. Nu, El poate să facă acest lucru fără să ne
cheme afară. El l-a chemat afară pe Avraam pentru a-i arăta stelele; dar El poate să ne arate nouă
păcatele fără a ne chema afară. V-a arătat El o mare mulţime de păcate? A făcut-o? (Audienţa: „Da
domnule!”) Acum El zice: „Cele pe care nu poţi să le numeri, se vor face albe ca zăpada!” Ce
spuneţi? (Audienţa: „Amin!”) Şi în acest caz ce spune Domnul? (Audienţa: „Sunteţi
neprihăniţi.”) Sunteţi? (Voce: „Da!”) Devin oamenii neprihăniţi aşa de simplu? Este aşa de
simplă această tranzacţie? (Audienţa: „Da domnule!”) Amin! Să mulţumim Domnului! {A.T. Jones,
“Now do you know that it was as simple a transaction as that? Was it just like calling you and me out of this
tabernacle and the Lord saying to us, See the stars? Tell the stars if thou be able to number them. Yes, so shall
such and such be. And we say, “Amen.” And He should say, “You are righteous.” Suppose the Lord called you and
me out tonight. No, He can do it without calling us out. He called Abraham out doors to show him the stars, but He
can show us sins without calling us out doors. Has He shown you a great many sins? Has He? [Congregation:
“Yes.”] Now He says, If thou be able to number them, ‘they shall be white as snow.” What do you say?
[Congregation: “Amen.”] Then what does the Lord say? [Congregation: “You are righteous.”] Are you? [Voice:
“Yes.”] Do people become righteous as easy as that? Is it as simple a transaction as that? [Congregation: “Yes.”]
Amen. Thank the Lord! {GCB/GCDB 1893, p. 378.7}
Avraam a crezut ceea ce i-a spus Domnul; şi dacă noi credem ceea ce ne spune Domnul, vom
obţine aceleaşi rezultate. Nu există anumite lucruri speciale pe care le spune Domnul şi pe care
trebuie să le credem pentru a fi neprihăniţi; orice spune El, crede, şi apoi El spune: „Eşti drept.”
Aş vrea să ştiu dacă nu este adevărat că atunci când Domnul spune un lucru El este drept?
(Audienţa: „Este.”) Atunci, dacă şi eu spun că este aşa, eu nu sunt drept? (Audienţa: „Ba da!”) Ce
anume din această lume mă poate împiedica să fiu drept? Puteţi spune? Spun din nou: când Domnul spune
un lucru, are El dreptate? (Audienţa: „Da domnule!”) El are dreptate în ceea ce spune; şi atunci când şi eu
spun: „Aşa este!”; când eu spun „Amin!”; când spun: „Aşa să fie!”; când spun: „Da, este adevărat!”,
atunci eu nu am dreptate? Ba da! Nu am dreptate la fel de sigur cum El are dreptate? Cu siguranţă că am!
Poate chiar El să spună că greşesc? (Audienţa: „Nu!”) El spune un lucru iar eu spun acelaşi
lucru; poate să spună El că greşesc? (Audienţa: „Nu!”) Atunci când voi spuneţi acelaşi lucru, poate El să
spună că greşiţi? (Audienţa: „Nu!”) Ei bine, atunci când suntem într-o astfel de situaţie încât Domnul
Însuşi nu poate spune că voi şi eu suntem greşiţi, aş vrea să ştiu care ar fi motivul pentru care să nu
avem dreptate? Şi crezându-L pe Dumnezeu, aceasta ne pune tocmai într-o astfel de situaţie, la fel cum
l-a pus şi pe Avraam. Aş vrea să ştiu atunci, ce poate să ne ţină în afara cerului? Ce poate să ne ţină, în
acest fel, în afara împărăţiei lui Dumnezeu? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 258}
What the Lord said to Abraham, Abraham believed. And what He says to you and me, you and I believe,
then we get the same results. It is not some particular thing that the Lord says, that we must believe in order to be
righteous; whatever he says, believe it, and then he says, “you are right.”
I would like to know whether it is not so, that when the Lord says a thing He is right? [Congregation: “Yes.”]
Then when I say that is so, am I not right? [Congregation: “Yes.”] What in the world hinders me from being right?
Can you tell? I will say it again: When the Lord says a thing, is he right? [Congregation: “Yes.”] He is right in saying
it; then when I say “that is so”; when I say “Amen”; when I say “be it so”; when I say “yes, that is so,” then am I not
right? Yes. Am I not right just as certainly as He is? Certainly. Can even He say I am wrong? [Congregation: “No.”]
He says a thing, and I say the same thing; can He say I am wrong? [Congregation: “No.”] When you say the
same thing, can He say that you are wrong? [Congregation: “No.”] Well then, when we are in such a situation that
the Lord Himself cannot say that you and I are wrong, I would like to know what in the world is the reason we
are not right? And believing God puts us in just that situation, as He did Abraham. I would like to know what can
keep us out of heaven then? What can keep us out of the kingdom of God then?{GCB/GCDB 1893, p. 378.9-10}
Nu vedeţi că aceasta este totul, şi este tocmai ideea pe care fratele Haskell se străduia să ne-o
insufle aici în lecţiile noastre, şi anume că există mântuire în fiecare rând al Scripturii? Pentru că
Dumnezeu o spune, nu? Ei bine, când Dumnezeu spune aceasta, şi noi de asemenea o spunem, atunci
suntem neprihăniţi, acesta este scopul ei. Dumnezeu i-a spus acel lucru lui Avraam; Avraam a zis:
„Amin, aşa este, eu primesc acest lucru.” Aşadar, aceasta ne arată că există mântuire în fiecare rând al
Scripturii, în orice lucru pe care îl spune Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16,
pag. 259}
Don’t you see this is the whole story and the very idea that Brother Haskell was trying hard to inculcate upon us
here in our lessons, that there is salvation in every line of the Scriptures. For God says it, doesn’t He? Well, when
God says it, and we say it, then we are righteous, that is the end of it. God said that to Abraham; Abraham said,
“Amen, that is so, I take that.” So this shows that there is salvation in every line of the Scriptures, in everything
God says. {GCB/GCDB 1893, p. 379.2}
Totul este destul de simplu, dar partea cea rea este că noi îngăduim atât de mult planurilor lui
Satana să mistifice acest adevăr simplu. Aceasta este partea cea rea. Domnul nu doreşte aceasta,
El doreşte ca acest adevăr să fie atât de simplu cum l-a spus El; iar El l-a spus atât de simplu încât şi
un copilaş îl poate înţelege şi primi. Iar voi dacă nu-l primiţi ca nişte copilaşi, nu-l puteţi primi.
Spun din nou, nu contează ce spune Dumnezeu sau când spune; orice spune El, noi, ca şi Avraam, să
spunem: „Amin, Doamne cred acest lucru! Aşa este.” Apoi El spune că sunteţi drepţi (aveţi
dreptate). Şi sunteţi drepţi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 259}
The story is simple enough, the mischief of it is though that we allow so much of Satan’s devices to get in to
mystify it. That is the mischief of it. He does not want that; He wants it to be just as simple as He has told it, and He
has told it so simply that a little child can understand it and receive it. And you who do not receive it as a little
child, cannot receive it. So I say again, that it is no difference what God says or when He says it; whatever He
says, we, like Abraham, say, “Amen. Lord, I believe that; that is so.” Then He says you are right. And you are
right, too. {GCB/GCDB 1893, p. 379.4}
Singurul lucru care poate să ne ţină în afara împărăţiei lui Dumnezeu este să spunem Domnului că El
minte; iar dacă încetăm să mai spunem că Domnul minte, atunci vom intra în cer. Aceasta este ceea ce au
nevoie oamenii să facă, şi anume să înceteze să mai spună Domnului că El minte. „Cel care nu-L
crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos.” Dar oricine vrea să-L facă pe Dumnezeu mincinos, el însuşi
este mincinos, iar mincinoşii nu pot intra în împărăţia lui Dumnezeu „Afară sunt
mincinoşii…” şi toţi ceilalţi oameni la care se referă Apocalipsa 21:8,27 şi 22:15. Deci lucrul pe care
avem nevoie să-l facem este să încetăm să mai minţim. Să părăsim minciuna chiar acum. Să încetăm să
mai minţim. Indiferent ce spune Domnul, voi să spuneţi: „Aşa este.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea
– 1893, cap. 16, pag. 258}
The only thing that can keep you and me out of the kingdom of God is to tell the Lord that He lies, and if you and
I will stop that business we will get into heaven all right. That is just what people need to do, to stop telling the Lord
that He lies. “He that believeth not God hath made him a liar.” But whoever would make God a liar is a liar
himself, and liars cannot get into the kingdom of God. “Without are liars” and all those other people referred to
in Revelation 21:8, 27, and 22:15. Then the thing we want to do is to stop lying. Let us quit right now. Stop lying. No
difference what the Lord says, you say, “That is so.” {GCB/GCDB 1893, p. 379.1}
Am auzit fraţi spunând: „Mulţumesc Domnului că am încredere în El.” Eu mulţumesc Domnului

că El are încredere în mine. Cred că este destul de puţin ca un om, pentru care Domnul face atât de
multe, să aibă încredere în Domnul; dar gândiţi-vă, ca Domnul să facă o astfel de investiţie
grozavă în mine cu încrederea că va obţine rezultatul valoros al ei, încrederea Lui în mine nu o pot
înţelege. Este prea minunată pentru mine. Şi sunt recunoscător că Domnul a avut atât de multă
încredere atunci când a riscat pentru mine. Pentru acest motiv sunt atât de fericit încât nu ştiu cum să
fiu altfel. Fraţilor, Domnul este bun! (Audienţa: „Amin!”) Aşa că să ne încredem în El! {A.T. Jones,
I have heard brethren say, “I thank the Lord I have confidence in him.” I thank the Lord He has confidence in
me. I think it is little enough for a man, for whom the Lord does that much, to have confidence in the Lord, but to
think that the Lord would make such a wondrous investment in me with the confidence of ever getting the worth
of it; His confidence in me I cannot grasp. That is too wonderful for me. And I am thankful that the Lord had that
much confidence in His risk upon me. For that reason I am so glad I don’t know what else to do. Brethren, the
Lord is good. [Congregation: “Amen.”] Then let us trust Him. {GCB/GCDB 1893, p. 380.1}
„ El adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care
cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” [Romani 4:17]
Ce face Dumnezeu? (Audienţa: „Înviază.”) Ce este aceasta? (Audienţa: „Face să trăiască.”) Dă
viaţă celor morţi. „Cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.” Atunci când El cheamă un lucru care
nu este ca şi cum ar fi, atunci acel lucru există? (Audienţa: „Da domnule!”) Nu a făcut El acest
lucru atunci când a creat lumea? Nu era lume; El a chemat-o; şi atunci? (Audienţa: „A fost.”) Nu era
lumină; El a chemat lumina: „Şi a fost lumină.”
În mine nu este neprihănire; nu este decât păcat; nu este decât necurăţie; Dumnezeu a trimis pe
Acelaşi care a rostit cuvântul şi lumea s-a arătat; Acelaşi care a rostit cuvântul „Lumină” şi a apărut
lumina; a trimis pe Acelaşi Unul ca să rostească neprihănirea în locul acestui trup al păcatului.
(Audienţa: „Domnul fie lăudat.”) În acest loc, în acest trup, în acest caracter al păcatului, El cheamă ceea
ce nu este ca şi cum ar fi, şi, mulţumim Domnului, este! (Audienţa: „Amin!”) În acest loc în care este
doar necurăţie, El a trimis pe Singurul binecuvântat ca să rostească sfinţenia şi El cheamă acest
lucru care nu este ca şi cum ar fi, şi, mulţumiri fie aduse atotputerniciei Lui, este! (Audienţa:
„Amin!”) Există! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 263}
“... Abraham; who is the father of us all (as it is written, I have made thee a father of many nations), before him
whom he believed, even God, who quickeneth the dead, and calleth those things which be not as though they
were.” What does he do? [Congregation: “Quickeneth.”] What does He do? [Congregation: “Makes alive.”] Giveth
life unto the dead. “Calling those things that be not as though they were.” When He calls a thing that is not as
though it were, then isit? [Congregation: “Yes.”] Did not He do that when He made the worlds? There were no
worlds; He called them; what then? [Congregation: “They were.”] There was no light; He called the light; “there was
light.”
In me is no righteousness; here is all ungodliness; here is all uncleanness; God has set forth that same One
who declared the word and the worlds came and who declared the word “light,” and light came—He has set forth
that same One to declare righteousness in place of this body of sin. [Congregation: “Praise the Lord.”] In this
place, this body, this character of sin, He calls that which is not as though it were, and, thank the Lord, it is.
[Congregation: “Amen.”] In this place which is all uncleanness he has set forth that blessed One to declare
holiness and He calls this thing which is not as though it were, and, thanks be to His almighty power, it is.
[Congregation: “Amen.”] And I am glad of it. “Calleth those things which be not as though they were.” A sinner is not
righteous; the ungodly are ungodly; but God calls that which is not, as though it were and it is. [Congregation:
“Amen.”] It is. {GCB/GCDB 1893, p. 381.2-3}
„Dar nu numai pentru el este scris că ‚i-a fost socotită ca neprihănire’; ci este scris şi pentru noi, cărora
de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos,
Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat pentru îndreptăţirea
noastră.” (Romani 4:23-25, KJV) El a fost înviat pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi; a fost înviat
pentru îndreptăţirea noastră. Eu Îl voi lăsa să-şi împlinească scopul pentru care a fost înviat dintre
cei morţi. El ştie cum să o facă, şi poate să o facă; iar eu Îl voi lăsa. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 16, pag. 263}
“ Now it was not written for his sake alone that it was imputed to him but for us also, to whom it shall be imputed,
if we believe on him that raised up Jesus our Lord from the dead; who was delivered for our offenses and was
raised again for our justification.” He was raised that we might be justified; raised for our justification. I am going
to let Him accomplish what He was raised from the dead for. That is settled. He knows how to do it, and He can
do it, and I am going to let Him. {GCB/GCDB 1893, p. 381.4}
Acum capitolul 5 din Romani: „Deci, fiindcă suntem îndreptăţiţi, prin credinţă.” Ce spuneţi?
(Audienţa: „Amin!”) Deci fiindcă suntem făcuţi neprihăniţi, fiindcă suntem îndreptăţiţi prin
credinţă, „avem pace cu Dumnezeu.” Şi eu ştiu acest lucru; voi nu? Avem pace cu Dumnezeu. El
spune aşa. Deci, aşa este! Chiar dacă nu a fost aşa, acum este aşa. Chiar dacă nu a fost aşa, este aşa după
ce El cheamă acele lucruri care nu sunt ca şi cum ar fi. Noi nu putem înţelege acest lucru. Dar
putem să-l cunoaştem. Eu îl cunosc, ştiu că este aşa; şi aceasta este tot ce am nevoie. {A.T. Jones,
Now the fifth chapter of Romans: “Therefore being justified by faith.” What do you say? [Congregation:
“Amen.”] Therefore being made righteous, being justified by faith, “we have peace with God.” And I know it,
don’t you? We have peace with God. He says so. Then it is so. Even though it were not so. Then it is so. Even
though it were not so, it is so after he calls those things that be not as though they were. We cannot understand it,
but we can know it. I know it, and that is all I care to do. {GCB/GCDB 1893, p. 381.5-6}
Prin credinţă am intrat în această stare de har şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui
Dumnezeu (Romani 5:2-3, 8:18)
„Deci, fiindcă suntem îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru
Isus Hristos. Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har.” (Romani
5:1-2) Cum intrăm în această stare de har? Prin credinţă. Şi am intrat, mulţumim Domnului! „În care
suntem.” Sunteţi în ea într-adevăr? (Audienţa: „Da domnule!”) El spune aşa; este aşa, nu? El spune aşa şi
este aşa. El spune că suntem în această stare de har, şi suntem, mulţumim Domnului! „În care
suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” Nu ne bucurăm? El spune că ne bucurăm,
şi ne bucurăm. Deoarece, atunci când El spune că ne bucurăm, El are dreptate; iar noi spunem
„Amin!”, şi atunci suntem drepţi. „Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre.”
(Romani 5:3) Necazuri vor veni foarte uşor, dar nu vor avea nici o putere asupra noastră. „Eu
socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare,
care are să fie descoperită” (Romani 8:18), nu doar „faţă de noi”, ci „în noi” (KJV), care va fi o
parte din noi. În acest fel vom străluci ca soarele în împărăţia Tatălui nostru. {A.T. Jones, Solia
“Therefore being justified by faith, we have peace with God through our Lord Jesus Christ: by whom also we
have access by faith into this grace. How did we get into this grace? By faith. We have it, thank the Lord.
“Wherein we stand.” Do we stand there indeed? [Congregation: “Yes.”] He says so; it is so, isn’t it? He says so, and
it is so. He says we stand there, and we do, thank the Lord. “Wherein we stand, and rejoice in hope of the glory
of God.” Don’t we? He says we rejoice, and we do. Because when He says we do, He is right, and we say,
“Amen,” and then we are right. “And not only so, but we glory in tribulations also.” Tribulations will come along as
easy as can be, but they will not amount to anything against us. “For I reckon that the sufferings of this present time
are not worthy to be compared to the glory that shall be revealed”—not to us only but “in us,” which shall be a
part of us. That is how we shall shine as the sun in the kingdom of our Father.{GCB/GCDB 1893, p. 381.7}
neprihăniţi prin credinţă. Fraţilor, nu este ceva îngrozitor ca un om să-L lipsească pe Hristos
tocmai de lucrul pentru care El a murit, şi să dorească neprihănirea pe vreo altă cale? Nu este îngrozitor?
Fraţilor, să credem în Isus Hristos! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 265}
...Galatians 3:13, 14: “Christ hath redeemed us from the curse of the law.” Has He? He says He has, then He
has. “Christ hath redeemed us from the curse of the law, being made a curse for us, for it is written, Cursed is
everyone that hangeth on a tree, that the blessing of Abraham might come on the Gentiles through Jesus
Christ.”
righteous by faith. Brethren, isn’t it awful when a man will rob Christ of the very thing for which He died and want
righteousness in some other way? Isn’t it awful? Brethren, let us believe in Jesus Christ. {GCB/GCDB 1893, p.
383.2-3}
Cel care crede în Isus Hristos şi obţine neprihănirea prin credinţă, primeşte Duhul Sfânt
prin credinţă (Galateni 3:14)
„Pentru ca binecuvântarea lui Avraam să poată veni peste Neamuri, în Hristos Isus.” Acum, deci,
suntem răscumpăraţi din blestemul Legii; Hristos este făcut blestem pentru noi, pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să poată veni peste noi. Şi pentru ce vine aceasta peste noi? „Aşa ca,
prin credinţă, noi să primim Spiritul făgăduit.” (Galateni 3:14)
Deci, atunci când noi ca popor, ca un trup, ca o biserică, primim binecuvântarea lui
Avraam, ce este atunci? (Audienţa: „Ploaia târzie.”) Revărsarea Spiritului. Aşa este şi individual.
Când cineva individual crede în Isus Hristos, şi obţine neprihănirea care se capătă prin credinţă,
atunci el primeşte Spiritul Sfânt care este tăierea împrejur a inimii. Şi atunci când întregul
popor, ca biserică, primeşte neprihănirea prin credinţă, binecuvântarea lui Avraam, atunci ce poate
împiedica biserica să primească Spiritul lui Dumnezeu? (Audienţa: „Nimic.”) În această poziţie
suntem noi. Ce poate împiedica deci, revărsarea Spiritului Sfânt? Ce opreşte revărsarea Spiritului Sfânt?
(Audienţa: „Necredinţa.”) Lipsa noastră de neprihănirea lui Dumnezeu, care se capătă prin credinţă;
aceasta o opreşte; pentru că atunci când aceasta este primită, ea este dată pentru ca să putem primi
făgăduinţa Spiritului prin credinţă. Aşadar, să ne asigurăm că avem binecuvântarea lui Avraam, şi apoi să
cerem şi vom primi! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 265}
“That the blessing of Abraham might come on the Gentiles through Jesus Christ.” Now then we are redeemed
from the curse of the law; Christ is made a curse for us, that the blessing of Abraham might come upon us. And
what does that come upon us for? “That we might receive the promise of the Spirit through faith.“
Then when we as a people, we as a body, we as a church, have received the blessing of Abraham, what
then? [Congregation: “The latter rain.”] The outpouring of the Spirit. It is so with the individual. When the
individual believes in Jesus Christ and obtains the righteousness which is by faith, then the Holy Spirit,
which is the circumcision of the heart is received by Him. And when the whole people, as a church, receive the
righteousness of faith, the blessing of Abraham, then what is to hinder the church from receiving the Spirit of God?
[Congregation: “Nothing.”] That is where we are. What is to hinder, then, the outpouring of the Holy Spirit? What
holds back the outpouring of the Holy Ghost? [Voice: “Unbelief.”] Our lack of the righteousness of God, which is by
faith—that is what holds it back, for when that is received, it is given in order that we may receive the promise of the
Spirit through faith. Then let us be sure we have the blessing of Abraham and then ask and we shall
receive. {GCB/GCDB 1893, p. 383.4-5}
Fie că este vorba de făgăduinţa Spiritului pentru individ în experienţa sa personală, sau de făgăduinţa
Spiritului în revărsarea sa asupra întregii biserici, este acelaşi lucru. Nimeni nu o poate avea, fără a
avea mai întâi binecuvântarea lui Avraam. Cine nu are binecuvântarea lui Avraam, nu poate avea
Spiritul Sfânt. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 267}
Now whether that be the promise of the Spirit to the individual in his own individual experience, or the
promise of the Spirit in its outpouring on the whole church, it is all the same. Nobody can have it without having the
blessing of Abraham first. Whoever has not the blessing of Abraham cannot have the Holy Spirit. {GCB/GCDB
1893, p. 399.1}
Am văzut din studiul nostru că Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să poată veni asupra noastră. Ce am găsit că este binecuvântarea lui
Avraam? (Audienţa: „Neprihănire.”) Cum? (Audienţa: „Prin credinţă.”) Şi Hristos ne-a răscumpărat din
blestemul Legii, pentru ca neprihănirea care se capătă prin credinţă să poată veni asupra
Neamurilor, asupra noastră, pentru ca noi să putem primi făgăduinţa Spiritului prin credinţă.
Now we have found in our study also that Christ redeemed us from the curse of the law in order that the
blessing of Abraham might come upon us. What do we find the blessing of Abraham to be? [Congregation:
“Righteousness.”] How? [Congregation: “By faith.”] And Christ redeems us from the curse of the law that the
righteousness which is by faith might come on the Gentiles, i.e., on us, that we might receive the promise of
the Spirit through faith. {GCB/GCDB 1893, p. 494.4}
Neprihănirea este primită prin credinţă pentru ca şi altceva să poată fi primit prin credinţă. Ce
anume? (Audienţa: „Făgăduinţa Spiritului.”) Aşa cum am văzut că neprihănirea lui Dumnezeu asupra
poporului Său este unicul lucru, totul în toate, pregătirea poporului pentru primirea făgăduinţei
Spiritului Sfânt şi a revărsării Lui după voia lui Dumnezeu, după cum am văzut aceasta şi am văzut
că aceasta este primită prin credinţă, atunci, pentru a o primi pe cealaltă, trebuie să o primim exact
la fel, adică prin credinţă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 22, pag. 344}
That is received by faith in order that something else may be received by faith. What is that? [Congregation:
“The promise of the Spirit.”] Then, as we found that the righteousness of God upon His people is the one thing,
the only then, the all in all, the fitting up of the people for receiving the promise of the Holy Spirit, and the
outpouring of it, at God’s own will—as we have found that that is so and that is received by faith, then in order to
receive the other at all, it must be received exactly as that was received, that is by faith. {GCB/GCDB 1893, p.
494.5}
Circumcizia - semnul exterior al lucrării Duhului Sfânt care a tăiat împrejur inima
(Deuteronom 30:6, Romani 4:11, 5:5)
Deoarece, citim în Romani 4: „A primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri
pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur.” [Romani 4:11]
Ce este în realitate tăierea împrejur, veţi găsi deschizând la Deuteronom capitolul 30:6: „Domnul
Dumnezeu tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul
Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău ca să trăieşti.”
Puneţi în legătură cu aceasta Romani 5:5. După ce ni se spune că suntem îndreptăţiţi prin credinţă, şi că
„Avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos căruia Îi datorăm faptul că, prin credinţă am
intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu”
[Romani 5:1-2], ni se spune în versetul 5: „Nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui
Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Spiritul Sfânt, care ne-a fost dat.” Nouă, Spiritul
Sfânt ne toarnă în inimă dragostea lui Dumnezeu; iar Domnul spune că El „Îţi va tăia împrejur inima
ta ... şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, şi din tot sufletul tău.”
Singurul fel în care îl putem iubi pe Domnul cu toată inima şi cu tot sufletul, este prin dragostea lui
Dumnezeu implantată în inimă şi în suflet, care converteşte persoana la Dumnezeu. Şi „dragostea
este împlinirea Legii.” „'Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul
tău, şi cu tot cugetul tău.'„ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua asemenea ei
este: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea
şi proorocii.”
Tăierea împrejur a inimii este acea stare a inimii prin care vom „iubi pe Domnul”
Dumnezeul nostru, „cu toată inima şi cu tot sufletul.” Observaţi că tăierea împrejur în carne a
fost pentru Avraam un semn, o dovadă, care se putea vedea într-un timp în care Dumnezeu îi învăţa pe
oameni prin simboluri; un semn care se putea vedea, simbolizând ceea ce nu se putea vedea?
De aceea, tăierea împrejur a cărnii era un semn „o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin
credinţă,” înainte de a fi tăiat împrejur. Era pur şi simplu semnul exterior al lucrării Spiritului Sfânt
care tăiase împrejur inima. Spiritul lui Dumnezeu toarnă în inimă dragostea lui Dumnezeu, dar nici
un om nu poate primi Spiritul făgăduit, dacă nu are binecuvântarea lui Avraam, neprihănirea lui
Dumnezeu care se capătă prin credinţă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 267}
Because we read in Romans 4, “He received the sign of circumcision, a seal of the righteousness of the
faith which he had yet being uncircumcised.” What circumcision really is, you will find by turning to the 30th chapter
of Deuteronomy and the 6th verse: “And the Lord thy God will circumcise thine heart, and the heart of thy seed
to love the Lord thy God with all thine heart and with all thy soul that thou mayest live.” Now, put right with
that Romans 5:5. After telling that we are justified by faith and that “we have peace with God through our Lord
Jesus Christ: By whom also we have access by faith into this grace wherein we stand, and rejoice in the hope of
the glory of God”; then he says, (verse 5): “And hope maketh not ashamed; because the love of God is shed
abroad in our hearts by the Holy Ghost which is given unto us.” Now, unto us, the Holy Ghost sheds abroad in
the heart the love of God; but he said here, I “will circumcise thine heart ... to love the Lord thy God with all thine
heart, and with all the soul.” The only way that we can love the Lord with all the heart and with all the soul, is by the
love of God implanted in the heart and in the soul, converting the person to God. And “love is the fulfilling of the
law.”
To “love the Lord thy God with all thy heart, and with all thy soul, and with all thy mind,” and “with all thy
strength” is the first of all the commandments: “And the second is like unto it, Thou shalt love thy neighbor as
thyself. On these two commandments hang all the law and the prophets.” Circumcision of the heart is that
condition of the heart by which we will “love the Lord” our God, “with all the heart and with all the soul.” Then
you see that that which this circumcision in the flesh was to Abraham, was simply a sign, a token, that they could
see in the time when God was teaching them by object lessons—a token which they could see, signifying that
which they could not see. And therefore, that circumcision in the flesh being the sign, “a seal of the
righteousness of the faith which he had,” before he was circumcised. It was simply the sign, outwardly, of the
work of the Holy Spirit, which circumcised the heart. The Holy Spirit sheds abroad the love of God in the heart,
but no man can receive the promise of the Spirit who has not the blessing of Abraham—the righteousness of God,
which is by faith.{GCB/GCDB 1893, p. 399.1-3}
Omul care ştie că Îl crede pe Dumnezeu, poate cere cu deplină încredere Spiritul Sfânt. Dar
nu omul care presupune doar că Îl crede pe Dumnezeu; uneori Îl crede, alteori nu Îl crede; uneori
se gândeşte că Îl crede, alteori nu mai ştie dacă Îl crede sau nu! Aceasta nu înseamnă deloc a-L
crede pe Dumnezeu. Domnul vrea ca voi şi cu mine să ştim că Îl credem pe Dumnezeu. El
doreşte ca noi să ştim aceasta şi să avem cunoştinţa aşa de ferm stabilită ca şi cum ştim că trăim. Deci,
omul care ştie că Îl crede pe Dumnezeu, poate cere cu deplină încredere Spiritul lui Dumnezeu, şi să
Îl primească prin credinţă, deoarece: „Dacă veţi cere, veţi primi.” El spune aceasta. Dar noi trebuie
să cerem conform cu voia Sa. Şi nu este voia Sa să dea Spiritul Sfânt celui care nu are
binecuvântarea lui Avraam; iar aceasta atât pentru individ cât şi pentru biserică. Când poporul
lui Dumnezeu ajunge în acea poziţie în care ştie că Îl crede pe Dumnezeu, atunci poate cere cu deplină
încredere revărsarea Spiritului Sfânt, şi să o aştepte cu deplină încredere şi credinţă că o va primi, şi o
va primi. Aceasta este realitatea! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 268}
Then, the man who knows that he believes God can ask with perfect confidence for the Holy Spirit. Not
the man who thinks that he believes God; a part of the time he does, a part of the time he does not; a part of the
time he thinks he does; a part of the time he does not know whether he does or not. That is not believing God at all,
but the Lord wants you and me toknow that we believe God. He wants us to know that and to have that thing as
firmly settled and fixed as that we live. Then, I say that the man who knows that he believes God can ask with
perfect confidence for the Spirit of God, and receive it by faith, for “if ye ask, ye shall receive.” He said so. But
we must ask according to His will. But it is not according to His will to give the Holy Spirit to anybody who has not
the blessing of Abraham, and just as with the individual, so with the church: When the people of God reach that
place where they know that they believe God, they can ask with perfect confidence for the outpouring of the
Holy Spirit and wait in perfect confidence and faith that they shall receive it and they will. That is a
fact.{GCB/GCDB 1893, p. 399.4}
Avem nevoie să învăţăm despre cum toată această îndoială, dacă putem primi sau nu Spiritul Sfânt, să
învăţăm cum aceasta poate fi îndepărtată de la noi, iar apoi putem prezenta cererile noastre Domnului
în credinţă, aşteptând să Îl primim, aşteptând doar aceasta şi nimic altceva, pur şi simplu
aşteptând ca El să ni-L dea după voia Sa, în timp ce noi continuăm să-L cerem şi să-L căutăm
ca să poată fi aşa. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 268}
We want to learn how all that anxiety as to whether we can receive the Holy Spirit or not—learn how that can
be taken away from us and then we can present our petitions to the Lord in faith, expecting to receive it,
expecting just that and expecting nothing else and simply waiting for Him to give it in His own good time, while
we still ask and still seek Him that it may be so.{GCB/GCDB 1893, p. 400.1}
Există multe alte texte ca şi acesta pe care le putem ţine minte. Unul este cel din Evrei 8:12: „Nu-
Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.” Iar altul este în Ezechiel 33:16: „Toate
păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita.” În aceste texte Domnul spune că nu-şi va mai aduce aminte
de păcatele noastre! Domnul le va uita: este lucrarea Satanei aceea de a le aminti. Fraţilor, să-L
credem pe Domnul!
Când credem aceasta, atunci Domnul ne va da vouă şi mie tăierea împrejur a inimii, pecetea
neprihănirii credinţei pe care o avem, şi poate face aceasta deoarece în aceasta este acel ceva pe care
El poate pune pecetea Sa. Când un om face aceasta, el primeşte ca individ pecetea neprihănirii,
iar când noi ca trup, ca biserică credem aceasta, atunci putem cere cu deplină încredere
revărsarea Spiritului Sfânt şi să aşteptăm cu răbdare şi încredere, ştiind că va veni cu siguranţă după
voia Sa. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 281}
There are many other texts like that which we might notice. One is found in Hebrews 8:12: “Their sins will I
remember no more,” and another in Ezekiel 33:16: “None of his sins that he hath committed shall be mentioned
unto him.” Here the Lord says, He will not remember our sins. the Lord will never mention them. It is Satan’s work
to do that. Brethren, let us believe the Lord.
When we believe that, then God will give you and me the circumcision of the heart, the seal of the
righteousness of the faith that we have and He can do it, because there is something there that He can put His seal
upon. And when a man does that as an individual, he receives the seal of righteousness. And when we as a
whole body, as a church, believe that, we can ask with perfect confidence for the outpouring of His Holy
Spirit and wait patiently and confidently, knowing that it will surely come in His own good time. {GCB/GCDB 1893,
p. 406.2-3}
Studiul nostru din seara trecută a avut ca scop să ştim pentru noi înşine, şi a arătat cum putem
şti, că avem binecuvântarea lui Avraam, şi astfel să fim pregătiţi spre a fi siguri că putem cere cu
deplină încredere Spiritul lui Dumnezeu. Ba încă şi mai mult: Domnul ne-a dat dovezi încă mai
evidente, pe care să ne bazăm deplina noastră încredere în El, în neprihănirea Lui, cum că ea
este a noastră; cum că avem neprihănirea care se primeşte prin credinţă; astfel că putem cere cu
deplină încredere Spiritul Său cel Sfânt, şi să mulţumim Domnului că este al nostru. Pentru că, vă
amintiţi versetul care spune: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem
pentru noi, - fiindcă este scris: 'Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.' - pentru ca
binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca prin credinţă, noi
să primim Spiritul făgăduit.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 282}
Our study last night was in order to know for ourselves and how we may know that we have the blessing of
Abraham, and thus be prepared to be sure, that with confidence we may ask for the Spirit of God. There is
more of that yet. The Lord has given us yet further evidence, yet further proof, upon which to base our perfect
confidence in Him, in His righteousness; that that is our own—that we have the righteousness which is by
faith, so that we can ask in perfect confidence for His Holy Spirit and thank the Lord that it is our own. For
remember the verse reads: “Christ hath redeemed us from the curse of the law, being made a curse for us: for it is
written, Cursed is everyone that hangeth on a tree: That the blessing of Abraham might come on the Gentiles
through Jesus Christ; that we might receive the promise of the Spirit through faith.” {GCB/GCDB 1893, p. 409.1}
Binecuvântarea lui Avraam este neprihănirea credinţei; aceasta trebuie să o avem pentru a primi, şi
pentru a putea avea Spiritul făgăduit, şi aceasta de asemenea prin credinţă. Atunci, când avem semnul,
dovada, lucrarea desăvârşită a lui Dumnezeu, demonstrând spre satisfacţia noastră deplină că
putem cere cu o încredere desăvârşită Spiritul Sfânt, atunci nu rămâne pentru noi decât să-L primim
prin credinţă? Nu rămâne pentru noi să mulţumim Domnului pentru că este al nostru? Şi atunci El poate
să-Şi manifeste voinţa Sa ori de câte ori o cer ocaziile, şi de câte ori este nevoie. {A.T. Jones, Solia îngerului
The blessing of Abraham is the righteousness of faith; that we are to have in order to receive and that we may
have, the promise of the Spirit—and that also through faith. Well then when we have the evidence, the proof, the
perfect work of God demonstrating to our complete satisfaction, that we can ask in perfect confidence for the
need? {GCB/GCDB 1893, p. 410.1}
avem dreptul să cerem Spiritul Sfânt şi de asemenea să-L primim. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 18, pag. 293}
... Where do we look for righteousness? In the face of Jesus Christ. There “we all, with open face beholding as
in a glass the glory of the Lord, are changed into the same image from glory to glory,” from righteousness to
Spirit and to receive it too. {GCB/GCDB 1893, p. 415.1-2}
NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ ŞI LEGEA
Legea dă cunoştinţa păcatului, ne aduce la Hristos şi mărturiseşte neprihănirea lui Dumnezeu care se
primeşte prin credinţă
Legea a venit ca să se înmulţească păcatul şi să dea cunoştinţa deplină păcatului (Romani 5:20, 3:20)
Abundenţa harului domneşte în vieţile noastre tot aşa de sigur cum a domnit păcatul (Rom 5:20-21)
Legea cere de la orice om dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu (1 Timotei 1:5)
NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ ŞI LEGEA
Legea dă cunoştinţa păcatului, ne aduce la Hristos şi mărturiseşte neprihănirea lui

Dumnezeu care se primeşte prin credinţă
Deci Legea este, mai întâi, pentru a ne aduce la Hristos, iar apoi, după ce ne conduce la Hristos şi noi
Îl găsim, ea mărturiseşte că acest lucru este real. Mai întâi dă cunoştinţa păcatului, iar apoi mărturiseşte
pentru neprihănirea lui Dumnezeu care se primeşte prin credinţă. De aceea, oricine foloseşte
vreodată Legea lui Dumnezeu pentru vreun alt scop decât acestea două, ce face cu Legea lui
Dumnezeu? (Audienţa: „O perverteşte.”) O perverteşte cu totul; o foloseşte pentru scopuri pe care
Dumnezeu nu a intenţionat niciodată să le dea Legii. De aceea, dacă un om sau un înger foloseşte Legea
lui Dumnezeu în vreun alt fel sau pentru alt scop în afară de acestea două – omul o poate folosi pentru
amândouă, dar îngerii numai pentru unul – acela perverteşte Legea lui Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia
Then the law is, first, to bring us unto Christ and after it has led us to Christ and we have found Him, then it
witnesses that that is just the thing. First, to give the knowledge of sin and second to witness to the
righteousness of God which is by faith. Well then anybody who uses the law of God for any other purpose than
these two purposes at any time, what is He doing with the law of God? [Congregation: “Perverting it.”] He is
perverting the whole thing. He is using it for purposes that God never intended at all. So then, though a man or an
angel use the law of God in any other way or for any other purpose than those two things—a man can use it for
both, but angels can use it for one—He has perverted the law of God. {GCB/GCDB 1893, p. 414.5}
Legea a venit ca să se înmulţească păcatul şi să dea cunoştinţa deplină a păcatului (Romani

5:20, 3:20)
„Ba încă şi Legea a venit ca să se înmulţească greşeala.” [Romani 5:20] Sau cu alte cuvinte, Romani
3:20, ultimele cuvinte, cu care de altfel suntem cu toţii familiarizaţi: „Prin Lege vine cunoştinţa deplină
a păcatului.” Pentru ce a fost dată Legea scrisă pe table de piatră?; care a fost primul scop urmărit în
darea ei? (Audienţa: „Ca să ne arate ce este păcat.”) Ca să se înmulţească păcatul; să dea
cunoştinţa păcatului. Astfel, „Legea a venit ca să se înmulţească greşeala.”; ca păcatul să se poată vedea;
să poată să apară aşa cum este.
Pavel, vorbind în Romani 7:12,13, spune cum vede el păcatul: „Aşa că Legea, negreşit, este sfântă
şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. Atunci un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul,
tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate
afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.” Deci, să facă să se înmulţească
păcatul, şi să îl facă să se vadă aşa cum este, afară din cale de păcătos; acesta este primul scop în darea
Legii, nu este aşa? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 283}
“Moreover the law entered, that the offense might abound.” In other words, Romans 3:20, the last words—
words with which you are all familiar---“by the law is the knowledge of sin.” What was the law given for on
tables of stone—the first purpose of its given? [Congregation: “To show us what sin is.”] To make sin abound; to
give the knowledge of sin. So, “the law entered that the offense might abound”; that sin might appear; that it
might appear as it is.
Paul, speaking in the 7th chapter of Romans, says how it appeared to him, 12th and 13th verses: “Wherefore
the law is holy and the commandment holy and just and good. Was then that which is good made death unto me?
God forbid. But sin, that it might appear sin, working death in me by that which is good; that sin by the
commandment might become exceeding sinful.” Then to make sin abound and make it appear as it is,
exceeding sinful—that is the first object of the giving of the law, isn’t it? {GCB/GCDB 1893, p. 410.4-5}
Să citim aceasta în Romani capitolul 5: „Ba încă şi Legea a venit ca să se înmulţească greşeala; dar
unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” Legea a venit numai ea singură,
făcând să se vadă păcatul şi numai atât? (Audienţa: „Nu!”)
Legea este doar intermediarul spre un alt final - intermediarul spre un final în care să se obţină ceva
mai presus de cunoştinţa păcatului. Este adevărat? (Audienţa: „Da domnule!”) Aşa dar, dacă s-a
înmulţit păcatul, harul unde s-a înmulţit? (Audienţa: „În acelaşi loc.”) Chiar acolo? (Audienţa : „Da!”)
Dar cum scrie: „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo şi harul s-a înmulţit”? (Audienţa: „Nu; 'şi mai mult'.”)
Ar fi fost destul de bine dacă ar fi spus că unde s-a înmulţit păcatul, şi harul s-a înmulţit. Ar fi fost
destul de bine; dar ştiţi că Domnul nu face lucrurile în acest fel. El face toate lucrurile foarte bune, la
modul absolut; atât de bune cât numai Dumnezeu este în stare să le facă. Deci, „Unde s-a înmulţit
păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” (Audienţa: „Amin!”) Fraţilor, când Domnul prin Legea
Sa ne dă cunoştinţa păcatului, chiar în acel moment, în acelaşi timp, harul este mult mai abundent
decât cunoştinţa păcatului. Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 18, pag. 283}
Now let us read right on in Romans 5: “Moreover the law entered, that the offense might abound. But where sin
abounded, grace did much more abound.” Then did the law come alone, making sin to appear alone, and that
alone? [Congregation: “No.”] It is simply the means to another end—the means to an end by which to attain another
object beyond the knowledge of sin. Is that so? [Congregation: “Yes.”] So then, where sin abounds—where is it that
grace abounds? [Congregation: “In the same place.”] Right there? [Congregation: “Yes.”] But does it read that
way, “Where sin abounded grace abounded”? [Congregation: “No. ‘Much more.’”] That would be pretty good
wouldn’t it, if it was only where sin abounds there grace abounds? That would be pretty good, but that is not the
way the Lord does things, you know. He does things absolutely well—entirely good, just as good as God could do.
Well then, “where sin abounded, grace did much more abound.” [Congregation: “Amen.”] Then, brethren, when
the Lord, by His law, has given us the knowledge of sin, just at that very moment, at that very point, grace is much
more abundant than the knowledge of sin. Is that so? [Congregation: “Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 410.6-7}
Din ceea ce am citit, ce vom primi noi de acum înainte prin cunoştinţa păcatului? (Audienţa:
„Înmulţirea harului.”) Atunci nu mai există nici un loc pentru a ne descuraja la vederea
păcatelor, mai există? (Audienţa: „Nu!”) Nu mai există nici o posibilitate de a cădea în descurajare. Este
imposibil pentru voi şi pentru mine să ne descurajăm, sau să fim acoperiţi de întunecime atunci când
luăm cunoştinţă de păcat. Pentru că indiferent cât de mare este această cunoştinţă a păcatului,
indiferent cât de multe păcate ne sunt descoperite şi aduse cunoştinţei noastre, chiar acolo, în
acelaşi moment, în chiar acele lucruri, şi în acelaşi timp în experienţa noastră, harul lui Dumnezeu se
înmulţeşte mult mai mult decât cunoştinţa păcatului. Şi atunci, repet, cum mai poate fi posibil pentru noi
să fim descurajaţi? Fraţilor, nu este aşa că Domnul vrea ca noi să fim plini de curaj? (Audienţa:
„Amin!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 284}
...from what we have read—what are you and I henceforth to get from the knowledge of sin? [Congregation:
“Abundance of grace.”]
Then there is no possible place for discouragement at the sight of sins any more, is there? [Congregation: “No.”]
No possibility of that. It is impossible, you see, for you or me to get discouraged or under a cloud any more at the
knowledge of sin. Because, no difference how great the knowledge is, no difference how many sins are revealed
to us and brought to our knowledge, why, right there, at that very moment, in those very things, and at that very
time in our experience, the grace of God much more abounds than all the knowledge of sins. Well then, I say
again, how is it possible for us ever to be discouraged? Brethren, isn’t it so, that the Lord wants us to be of good
cheer? [Congregation: “Amen!”] Be of good cheer. {GCB/GCDB 1893, p. 410.8-9}
Şi acum un alt gând: „Prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” [Romani 3:20]; şi am văzut
aceasta; că atunci când Legea ne dă cunoştinţa păcatului, chiar în acel moment, în acel loc şi în
acea clipă, în acel lucru, harul lui Dumnezeu este mult mai abundent decât cunoştinţa păcatului. Dar, când
Legea dă cunoştinţa păcatului, ce anume dă convingerea de păcat? (Audienţa: „Spiritul lui
Dumnezeu.”)...
Iar acum, următorul verset aduce la lumină acelaşi lucru. Ioan 16:7,8: „Totuşi, vă spun adevărul.” Ce
ne spune El? (Audienţa: „Adevărul.”) Bun! Şi de asemenea ne spune: „Veţi cunoaşte adevărul, şi
adevărul vă va face slobozi.” [Ioan 8:32] Şi acest adevăr ni-l spune, nu?
„Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul
nu va veni la voi.” Cine nu va veni? (Audienţa: „Mângâietorul.”) Mângâietorul? Acesta este
numele Său? Aceasta este ceea ce este?: Mângâietorul? (Audienţa: „Da domnule!”)
„Dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El.” Cine a venit? (Audienţa: „Mângâietorul.”)
Cine? (Audienţa: „Mângâietorul.”) „Şi când va veni El, va dovedi (convinge, mustra) lumea vinovată
în ce priveşte păcatul.” Cine face această lucrare? (Audienţa: „Mângâietorul.”) Mângâietorul este Cel
care convinge de păcat? (Audienţa: „Da domnule!”) Este El Mângâietor când face aceasta? (Audienţa:
„Da domnule!”) Fiecare dintre noi avem nevoie să reţinem aceasta. Nu este El Cel care dovedeşte,
atunci când face aceasta, iar Mângâietor este cu alte ocazii? (Audienţa: „Nu!”) Mângâietorul este
Cel care dovedeşte, mulţumim Domnului! Mângâietorul dovedeşte, mulţumim Domnului! Iar atunci,
ce trebuie să găsim prin convingerea de păcat? (Audienţa: „Mângâiere.”) A cui mângâiere?
(Audienţa: „Mângâierea Domnului.”) Mângâierea pe care o găsim, mângâie la timpul de nevoie. Atunci
unde este loc pentru a ne mai descuraja când devenim conştienţi de păcat? Nu acesta este gândul
pe care l-am citit în capitolul 5 din Romani? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 284}
Now another word: “By the law is the knowledge of sin”; and we have found this much: that when the law gives
the knowledge of sin, at that particular moment, in that very place and at that very point, in that very thing, the
grace of God is much more abundant than the knowledge of sin. But when the law gives the knowledge of sin,
what puts the conviction there? [Congregation: “The Spirit of God.”] Before we read the passage which says so,
however, let us see what we are to get so far, from what we have read—what are you and I henceforth to get from
the knowledge of sin? [Congregation: “Abundance of grace.”]... {GCB/GCDB 1893, p. 410.8}
Well, now, this verse that we have before us brings the same thing to view. John 16:7, 8: “Nevertheless I tell you
the truth.” What is He telling us? [Congregation: “Truth.”] Good! And He told us also that “Ye shall know the truth
and the truth shall make you free.” That is it then, isn’t it? “Nevertheless I tell you the truth; it is expedient for you
that I go away; for if I go not away, the Comforter will not come unto you.” Who will not come? [Congregation: “The
Comforter.”] The Comforter? Is that His name? Is that what He is—the Comforter? [Congregation:
“Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 411.1}
“But if I depart, I will send him unto you. And when he is come,” Who has come? [Congregation: “the
Comforter.”] Who? [Congregation: “The Comforter.”] “And when he is come, he will reprove [or convince] the
world of sin.” Who is it that does it? [Congregation: “The Comforter.”] Is it the Comforter that convinces of sin?
[Congregation: “Yes.”] Is He the Comforter when He does it? [Congregation: “Yes.”] Now, each one wants to get
hold of that. Is not He the reprover when He does it and the Comforter some other time? [Congregation: “No.”] It is
the Comforter that reproves, thank the Lord! The Comforter reproves, thank the Lord! Then what are we to get
out of the reproof of sin? [Congregation: “Comfort.”] Whose comfort? [Congregation: The Lord’s comfort.”] The
comfort we get, comforts just at the time when it is needed. Then where is the room for our getting discouraged any
more at the knowledge of sin? Isn’t that the very thought that we have read in the fifth chapter of
Romans? {GCB/GCDB 1893, p. 410.8, 411.1-2}
Nu vedeţi că atunci când păstrăm în minte gândul că exact în acelaşi timp şi în acelaşi loc unde se
înmulţeşte păcatul, acolo harul se înmulţeşte şi mai mult?; şi chiar în acelaşi timp în care Spiritul
Sfânt dă convingerea de păcat, El este Mângâietor când face aceasta?; nu vedeţi că în toate acestea,
păstrând în minte toate acestea, avem o biruinţă veşnică asupra Satanei? Are vreun avantaj Satana
asupra omului care îl crede în acest fel pe Dumnezeu? Nu! Satana vine şi spune: „Vezi ce păcătos
eşti?” Mulţumim Domnului! „Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.”
(Audienţa: „Amin!”)
Ar spune cineva: „Eu am o convingere de păcat atât de profundă. E ca şi cum nu am mai fost atât de
adânc convins de păcat în toată viaţa mea.” Slavă Domnului! În acest fel primim mai multă
mângâiere decât am primit vreodată în viaţa noastră. Nu vedeţi fraţilor că aşa este? (Audienţa:
„Aşa este.”) Atunci, să mulţumim Domnului pentru aceasta! (Audienţa: „Amin!”) Aş vrea să ştiu, de ce
să nu lăudăm pe Domnul de acum înainte? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 285}
Don’t you see, then, that when we bear in mind just at the moment and at the time and at the place that where
sin abounds there grace much more abounds, and just at the time when the Holy Spirit is giving conviction
of sin, He is the Comforter that does it. Don’t you see that in all that—remembering all that—we have an
everlasting victory over Satan? Does Satan get the advantage of that man who believes God right then? No. Satan
comes and says, “See what a sinner you are.” Thank the Lord, “Where sin abounds, grace does much more
abound.” [Congregation: “Amen!”] “Well,” says another, “I have such a deep conviction of sin. It seems to me I was
never convicted of sin so deeply before in all my life.” Thank the Lord, we have got more comfort than ever before
in our lives. Don’t you see, brethren, that that is so? [Congregation: “It is so.”] Well, then, let us thank the Lord for
that. [Congregation: “Amen!”] I should like to know why we should not praise the Lord right along. {GCB/GCDB
1893, p. 411.3}

Abundenţa harului domneşte în vieţile noastre tot aşa de sigur cum a domnit păcatul
(Romani 5:20-21)
Există ceva mai mult în acest verset Romani 5:20. Mai întâi am găsit că Legea face să se
înmulţească păcatul pentru ca şi harul să se poată înmulţi, astfel ca să putem avea harul care ne
va conduce la Hristos. Pentru ce sunt împreună cele două lucruri? Legea care face păcatul să se
înmulţească pentru ca harul să se înmulţească şi mai mult. Pentru ce sunt amândouă împreună?
„Pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea...” Noi ştim că este aşa, nu? Acest lucru
este adevărat. Legea face să se înmulţească păcatul, pentru ca noi să putem fi conduşi la o
înmulţire a harului, pentru ca „…după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să
stăpânească.” Ce înseamnă acest „tot aşa”? La fel de sigur. Exact la fel. Atunci nu este adevărat că
Domnul va face ca abundenţa harului să domnească în vieţile noastre tot aşa de sigur cum a
domnit orice păcat din lume? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
18, pag. 285}
But there is some more in that Romans 5:20. What is this all for? First, we found that the law makes sin
abound in order that grace may abound so that we may have the grace to lead us to Christ. Now what are the
two things together for? The law making sin abound in order that more grace may abound. What are they both
together for? “That as sin hath reigned unto death.” We know that’s so, don’t we? Now that is so. The law makes
sin abound, that we may be lead to more abundance of grace, in order “that as sin hath reigned unto death, even
so might grace reign.”
What does “even so” mean? Just as certainly. Just so. Then, isn’t it so that God will make that abundance of
grace to reign in our lives just as certainly as ever sin did in the world? [Congregation: “Yes, sir.”] {GCB/GCDB
1893, p. 411.4-5}
Să revedem acum întreaga idee! „Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala”, pentru ca
să putem găsi harul înmulţit şi mai mult, fiind din abundenţă exact acolo unde s-a înmulţit greşeala, şi
harul s-a înmulţit „dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.”
Atunci, pentru ce a venit Legea? (Audienţa: „Ca să ne aducă la Domnul.”) Pentru ce a venit Legea?
(Audienţa: „Ca să ne aducă la Hristos.”) Da! Vedeţi aceasta? Astfel, oricând cineva din această lume
foloseşte cele zece porunci…; când vreun păcătos din această lume foloseşte cele zece porunci
pentru vreun alt scop decât scopul de a-L primi pe Isus Hristos, atunci ce fel de scop le dă el?
(Audienţa: „Un scop greşit.”) El perverteşte intenţia pe care o are Dumnezeu în darea Legii, nu-i aşa?
(Audienţa: „Da domnule!”) A folosi Legea lui Dumnezeu pentru oameni cu vreun alt scop decât acela
ca ei să poată ajunge la Isus Hristos, înseamnă a folosi Legea într-un fel în care Dumnezeu nu a
intenţionat niciodată să fie folosită.
Deci Legea ne aduce la Hristos. Aceasta este sigur. Pentru ce ne aduce la Hristos?
(Audienţa: „Ca să putem fi îndreptăţiţi.”) Ce vrea Legea de la voi şi de la mine? Are ceva pretenţii
de la noi înainte ca noi să ajungem la Isus Hristos? Când Legea ne găseşte, cere ceva de la noi? (Audienţa:
„Cere neprihănire.”) Ce fel de neprihănire? (Audienţa: „Neprihănire desăvârşită.”) A cui?
(Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Neprihănirea lui Dumnezeu? (Audienţa: „Da domnule!”) Doar o
astfel de neprihănire ca cea pe care o manifestă Dumnezeu în viaţa Sa, în felul Său de a face lucrurile?
(Audienţa: „Da!) Va fi Legea mulţumită cu ceva mai puţin decât atât din partea mea şi din partea voastră?
Va accepta ea ceva mai puţin decât atât, fie chiar mai puţin cu grosimea unui fir de păr? (Audienţa:
„Nu!”) Dacă noi i-am putea aduce această neprihănire cu o lipsă cât grosimea unui fir de păr, ar fi prea
puţin; am fi găsiţi în lipsă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 286}
Now let us see the whole story. “The law entered that the offense might abound,” in order that we might find the
more abundant grace abounding right there in all those places, and the grace abounds “through righteousness unto
eternal life by Jesus Christ our Lord.” Then what did the law enter for? [Voice: “To bring us to the Lord.”] What
did the law enter for? [Voice: “To bring us to Christ.”] Yes. Don’t you see? Then whenever anybody in this world
uses the ten commandments—when any sinner in this world uses the ten commandments for any other purpose
than to reach Jesus Christ, what kind of a purpose is He putting them to? [Congregation: “A wrong purpose.”] He
is perverting the intent of God in giving the law, isn’t He? [Congregation: “A wrong purpose.”] He is perverting the
intent of God in giving the law, isn’t he? [Congregation: “Yes, sir.”] To use the law of God with men for any other
purpose, therefore, than that they may reach Christ Jesus, is to use the law in a way that God never intended it to
be used.
Well, the law then brings us to Christ. That’s certain. What for? [Congregation: “That we may be justified.”]
What does the law want of you and me? Does it make any demands of us before we reach Jesus Christ? When the
law finds us, does it want anything from us? [Congregation: “It wants righteousness.”] What kind? [Congregation:
“Perfect righteousness.”] Whose? [Congregation: “God’s.”] God’s righteousness? [Congregation: “Yes.”] Just
such righteousness alone as God manifests in His own life, in His own way of doing things? [Congregation: “Yes.”]
Will that law be content with anything less than that from you and me? Will it accept anything less than that, a hair’s
breadth less? [Congregation: “No.”] If we could come within a hair’s breadth of it—that’s too far short; we miss
it. {GCB/GCDB 1893, p. 411.6-7}
Deci, acesta este scopul Legii, nu-i aşa? Să ne aducă la Isus Hristos pentru ca noi să putem fi
îndreptăţiţi prin credinţă, făcuţi neprihăniţi prin credinţă, pentru ca neprihănirea Lui,
neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos, să poată fi a noastră! Acesta este! Apoi, dacă acesta este
adevăr, dacă am primit această neprihănire, atunci care este folosul Legii? Atunci pentru ce este
Legea? (Audienţa: „Mărturiseşte aceasta.”) Exact! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag.
290}
Well now that is the object of the law then, is it not? To bring us to Jesus Christ that we may be justified by
faith, made righteous by faith, that His righteousness—the righteousness of God in Christ—may be ours?
That is it. Well, when that is true, when we have got there, then what is the use of the law? Then what is the law
for? [Congregation: “It witnesses.”] Exactly. {GCB/GCDB 1893, p. 413.4}
Legea cere de la orice om dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu (1Timotei 1:5)
Deschideţi la Timotei, unde Pavel ne spune ce vrea Legea de la noi, şi ce vrea de asemenea să fie în
noi. 1Timotei 1:5: „Ţinta (obiectul, scopul, intenţia) poruncii este dragostea.” Ce fel de dragoste?
(Audienţa: „Dragostea lui Dumnezeu.”) „Care vine dintr-o inimă curată.” Ce fel de inimă? (Audienţa:
„O inimă curată.”) „Dintr-un cuget bun.” Ce fel de cuget? (Audienţa: „Bun.”) „Şi dintr-o credinţă
neprefăcută.” Aceasta este ceea ce Legea vrea să găsească în voi şi în mine, nu-i aşa? Ne va accepta ea
cu ceva mai puţin decât ceea ce ea cere: dragoste desăvârşită, manifestată „dintr-o inimă curată,
dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută”? Nu, niciodată! Deci Legea cere pur şi simplu
desăvârşirea.
Dar, avem noi, sau are vreun om din lume, ceva asemănător acestui fel de dragoste pe care să o
ofere Legii lui Dumnezeu? (Audienţa: „Nu!”) Are omul firesc acest fel de cuget, de conştiinţă?
(Audienţa: „Nu!”) Are acest fel de credinţă? (Audienţa: „Nu!”) Nu! Legea are această cerinţă de
la orice om de pe pământ în seara aceasta, indiferent cine ar fi. Are această cerinţă de la voi şi de la mine;
are această cerinţă de la oamenii din Africa şi de la toţi oamenii de pe pământ; şi ea nu va accepta nimic
mai puţin decât această dragoste de la oricine dintre ei. Dar noi vorbim despre noi în noaptea
aceasta. Aşa că Legea vine la voi şi la mine în seara aceasta şi spune: „Eu cer dragoste; Eu cer
dragoste desăvârşită, dragostea lui Dumnezeu. Eu vreau să o văd în viaţa ta tot timpul. Şi vreau să o
vad manifestată dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.” În această
situaţie suntem noi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 286}
Turn to Timothy, and Paul tells us what the law wants out of you and me and what it wants in us, too. 1
Timothy 1:5: “Now the end (the object, the aim, the intent, the purpose) of the commandment is charity.” What is
charity? [Congregation: “Love.”] What kind of love? [Congregation: “The love of God.”] “Out of a pure heart.” What
kind of a heart? [Congregation: “A pure heart.”] “And of a good conscience.” What kind of a conscience?
[Congregation: “Good.”] “And of faith unfeigned.” That is what the law wants to find in you and me, isn’t it? Will it
accept you and me with anything less than that which it demands—perfect love, manifested “out of a pure heart, a
good conscience, and of faith unfeigned”? No, never. Well, that is simply perfection, that it demands.
Well, now, have we—has any man in the world—any of that kind of love to offer to the law of God?
[Congregation: “No.”] Has any man naturally that kind of a conscience? [Congregation: “No.”] No, sir. Well, then,
the law makes that demand of every man on the earth tonight, no difference who he is. He makes it of you and
me; he makes that demand of people in Africa and of all the people on the earth, and he will not accept anything
less than that from anyone of them. But, we are talking about ourselves tonight. So, the law comes to you and me
tonight and says: “I want charity; I want perfect love—the love of God. I want to see it in your life all the time.
And I want to see it manifested out of a pure heart and through a good conscience and unfeigned faith.” That is
where we are. {GCB/GCDB 1893, p. 412.1-2}
Ar putea spune cineva: „Eu nu am aşa ceva; eu am făcut tot ce am putut mai bine.” Dar Legea va
spune: „Eu nu aceasta cer; eu nu vreau tot ce ai tu mai bun; eu vreau desăvârşire. Eu nu vreau facerea ta
de bine, ci pe a lui Dumnezeu; eu nu cer neprihănirea ta: eu vreau neprihănirea lui Dumnezeu de la
tine; eu nu vreau lucrarea ta: vreau lucrarea lui Dumnezeu în viaţa ta.” Aceasta spune Legea
oricărui om. Şi astfel, dacă sunt blocat de la primul cuvânt, chiar când am spus că am făcut tot ce am
putut mai bine, atunci nu mai am nimic ce să mai spun. Nu aceasta ne spune Scriptura: „Ca orice gură să
fie astupată.”? Legea face exact acest lucru, nu-i aşa? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18,
pag. 287}
“Well,” says one, “I have not got it. I have done my best.” But the law will say, “that is not what I want. I don’t
want your best. I want perfection. It is not your doing I want anyhow; it is God’s I want. It is not your righteousness
I am after; I want God’s righteousness from you. It is not your doing I want. I want God’s doing in your life.” That
is what the law says to every man. Then, when I am shut off thus at the very first question and even then when I
said I did my best, then I have nothing more to say. Is that not what the scripture says: “That every mouth may be
stopped.” It does just that, does it not? {GCB/GCDB 1893, p. 412.3}
Dar mai există o voce, abia auzită care spune: „Aici există viaţă desăvârşită; iată aici viaţa lui
Dumnezeu: aici este o inimă curată; aici este un cuget bun; aici este o credinţă neprefăcută.” De unde vine
această voce? (Audienţa: „De la Hristos.”) Ah, Domnul Isus Hristos, care a venit şi a luat loc în locul în
care sunt eu, în trupul în care trăiesc eu; El a trăit în acest trup; dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu
a fost manifestată în acest trup; desăvârşita puritate a inimii a fost manifestată în această carne;
cugetul bun a fost arătat în această carne, şi credinţa neprefăcută a minţii care era în Isus Hristos, de
asemenea.
El pur şi simplu vine şi îmi spune: „Iată, primeşte aceasta!” Şi ce ne dă El va fi satisfăcător, nu-i
aşa? (Audienţa: „Da domnule!”) Viaţa arătată în Isus Hristos; aceasta va satisface Legea;
puritatea inimii pe care o dă Isus Hristos, aceasta va satisface Legea; cugetul bun pe care El îl poate crea,
acesta va satisface; credinţa neprefăcută pe care El o dă; aceasta va satisface. Vor satisface acestea
Legea? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 287}
But there comes a still small voice saying, “Here is a perfect life; here is the life of God. Here is a pure heart;
here is a good conscience. here is unfeigned faith.” Where does that voice come from? [Congregation: “Christ.”]
Ah, the Lord Jesus Christ, who came and stood where I stand in the flesh in which I live. He lived there. The
perfect love of God was manifested there. the perfect purity of heart manifested there. A good conscience
manifested there, and the unfeigned faith of the mind that was in Jesus Christ is there.
Well, then, He simply comes and tells me, “Here, take this.” That will satisfy, then, will it? [Congregation: “Yes.”]
The life manifested in Jesus Christ, that will satisfy the law. The purity of heart that Jesus Christ gives—that will
satisfy the law. The good conscience that He can create, that will satisfy. The unfeigned faith which He gives—that
will satisfy. Will it? [Congregation: “Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 412.4-5}
Nu este aceasta ceea ce Legea cere întotdeauna? Legea Îl cere pe Isus Hristos, nu-i aşa? (Audienţa:
„Da domnule!”) Aceasta este ceea ce cere Legea: este acelaşi lucru care reiese şi din capitolul 5 din
Romani. Ce anume cere Legea de la mine? Îl cere pe Hristos în mine, deoarece Legea vrea să îl vadă pe
El în mine. Atunci, nu este Evanghelia lui Hristos chiar scopul Legii lui Dumnezeu? „Hristos în voi
nădejdea slavei”? Ah, aşa este! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 288}
Well then is that not what the law wants all the time? It is Jesus Christ that the law wants, is it not?
[Congregation: “Yes.”] That is what the law wants: that is the same thing which it calls for in the fifth of Romans, is it
not? But why does it call for it in connection with me? It calls for Christ in me, because the law wants to see that
thing in me. Then is not the object of the law of God, the gospel of Christ alone? “Christ in you the hope of glory?”
Ah, that is so. {GCB/GCDB 1893, p. 412.6}
Aşadar, când Îl avem pe Isus, când L-am primit prin credinţă, şi Legea stă în faţa noastră, sau
noi stăm în faţa ei, şi ea aduce grozavele ei pretenţii ca noi să arătăm dragoste, putem spune: „Iat-o
aici; este în Hristos, iar El este în mine! Dintr-o inimă curată. Dragostea este aici, în Hristos, iar El mi-
a dat-o mie. Un cuget bun. Sângele lui Hristos l-a creat în mine: există! Credinţă neprefăcută,
credinţa în Isus; El mi-a dat-o: există!” Atunci, aşa cum ni se spune în „Calea către Hristos,” putem
veni la Isus acum şi să fim curăţaţi, şi să stăm în faţa Legii fără urmă de ruşine sau de
remuşcare. Bun! Fraţilor, când am ceea ce mă aduce în deplină armonie cu Legea lui Dumnezeu,
atunci sunt mulţumit şi nu pot face altceva decât să fiu bucuros şi mulţumit. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 18, pag. 289}
So then when we have Jesus, when we have received Him by faith and the law stands before us or we stand
before it and it makes its wondrous demand of charity, we can say, “Here it is. It is in Christ and He is mine!” Out
of a pure heart—“Here it is in Christ, and He has given it to me—a good conscience.” The blood of Christ has
created it in me. Here it is. “Faith unfeigned,” the faith in Jesus. He has given it to me. Here it is. Then, just as
Steps to Christ tells us, we can come to Jesus now and be cleansed and stand before the law without one touch of
shame or remorse. Good. Brethren, when I have that which makes me at perfect agreement with the law of God,
then I am satisfied, and cannot help but be glad that I am satisfied. {GCB/GCDB 1893, p. 413.1}
Romani 5:1,5. Îndreptăţiţi prin credinţă, noi avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus
Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Spiritul Sfânt care ne-a
fost dat. Şi această dragoste este dragostea absolută.
Fapte 15:8,9: „Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Spiritul
Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin
credinţă.” Aici se găseşte dragostea lui Dumnezeu care vine dintr-o inimă curată.
Evrei 9:14: „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Spiritul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi
jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului
celui viu!” Aici este cugetul curat, fraţilor, şi aici este dragostea lui Dumnezeu care vine dintr-un cuget
curat. Apoi există credinţa pe care El o dă şi El ne face în stare să o putem ţine; credinţa lui Isus care
ne face în stare să păzim poruncile lui Dumnezeu. Aici este dragostea lui Dumnezeu dintr-o
credinţă neprefăcută. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 288}
Romans 5:1, 5. “Justified by faith we have peace with God through our Lord Jesus Christ, and the love of
God is shed abroad in our hearts by the Holy Ghost which is given unto us.” And that is charity. Supreme love.
Acts 15:8, 9, “And God which knoweth the hearts, bare them witness, giving them the Holy Ghost, even as he
did unto us, and put no difference between us and them purifying their hearts by faith.” There is the love of God
out of a pure heart.
Hebrews 9:14: “How much more shall the blood of Christ, who through the eternal Spirit offered himself without
spot to God, purge your conscience from dead works to serve the living God?” There is a clean conscience,
brethren, and there is the love of God out of a good conscience.
Then that faith which He gives, which He enables us to keep—the faith of Jesus which enables us to keep
the commandments of God—there is the love of God by a faith unfeigned.{GCB/GCDB 1893, p. 412.7-9}
Deci, neprihănirea lui Dumnezeu care se capătă prin credinţa lui Isus Hristos, aceasta satisface
Legea, nu-i aşa? Pentru acum, şi pentru cât timp? (Audienţa: „Pentru veşnicie.”) Acum şi
întotdeauna satisface. Noi putem şti pentru noi înşine că este a noastră prin dovezile pe care ni le-a dat
Dumnezeu în seara trecută, şi aceste dovezi sunt de o certitudine veşnică, şi oricine din această lume
poate cunoaşte că avem dreptul la ea, prin mărturiile pe care le-a dat Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia
...Well then the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ, that satisfies everything, does it
not? Everything now, and how long? [Congregation: “Forever.”] Now and evermore it satisfies everything. Well
then we may know for our own selves that it is ours by the evidences that God gave us last night and they are
everlastingly sure, and everybody in this world may know that we are entitled to it, by the witnesses that God has
given. {GCB/GCDB 1893, p. 415.7}
Oh, deci solia neprihănirii lui Dumnezeu care se primeşte prin credinţă în Isus Hristos, ne
aduce nouă, şi ne aduce pe noi la desăvârşita împlinire a Legii lui Dumnezeu, nu-i aşa? (Audienţa:
„Da domnule!”) Atunci, acesta este subiectul şi ţinta, şi singurul scop al soliei îngerului al treilea, nu-i
aşa? (Audienţa: „Da domnule!”) Şi acesta este Hristos; Hristos în neprihănirea Sa; Hristos în curăţia
Sa; Hristos în dragostea Sa; Hristos în nobleţea Sa; Hristos în întreaga Sa fiinţă; Hristos şi El
răstignit; acesta este Cuvântul, fraţilor; să ne bucurăm de El; să ne bucurăm de El! (Audienţa:
„Amin!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 288}
Oh then the message of the righteousness of God which is by faith in Jesus Christ, brings us to, and brings
to us, the perfect fulfillment of the law of God, does it not? [Congregation: “Yes.”] Then that is the object and the
aim and the one single point of the third angel’s message, is it not? [Congregation: “Yes.”] That is Christ. Christ
in His righteousness. Christ in His purity. Christ in His love. Christ in His gentleness. Christ in His entire being.
Christ and Him crucified. That is the word, brethren. Let us be glad of it; let us be glad of it. [Congregation:
“Amen.”] {GCB/GCDB 1893, p. 412.10}
Deci, atunci când Legea dă cunoştinţa păcatului, pentru ca noi să putem avea abundenţa harului care
va înlătura păcatul; atunci harul stăpâneşte prin neprihănire, dând viaţa veşnică prin Isus Hristos, şi
această neprihănire a lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos este a noastră ca urmare a acţiunii
Legii; şi această cunoştinţă a păcatului ne-a adus la Hristos, şi noi Îl avem, iar Legea este satisfăcută în
toate cerinţele ei pe care le are asupra noastră. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag.
290}
Then, when the law gives a knowledge of sin, in order that we may have the knowledge of the abundance of
grace to take away the sin, then grace reigns through righteousness unto eternal life by Jesus Christ—and this
righteousness of God by faith in Christ is our own through the working of the law, and this knowledge of sin has
brought us to Christ, and we have Him, and the law is satisfied in all its demands that it has made upon
us. {GCB/GCDB 1893, p. 413.4}
Să deschidem acum şi să citim capitolul 3 din Romani; acest capitol ne spune totul fără vreun alt studiu
decât simpla citire a textului. Romani 3:19-22. Putem spune „Amin!” la fiecare cuvânt din acest text, de
acum înainte. „Ştim însă...” Şi aşa este. „…că tot ce spune Legea spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca
orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.” Şi nu este aşa?
Ceea ce îmi spune că sunt păcătos nu poate să-mi spună că sunt neprihănit.
„Dar acum…” Bun! Când? (Audienţa: „Acum.”) Foarte bine, să spunem aşa, fraţilor. „Dar acum s-a
arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără Lege.” Aşa este, nu-i aşa? (Audienţa: „Da domnule!”)
Legea nu poate să manifeste această neprihănire, deoarece noi nu o putem vedea în Lege; ea este acolo,
dar noi suntem atât de orbi încât nu o putem vedea că este acolo; păcatul ne-a orbit şi ne-a corupt atât de
mult încât nu putem vedea această neprihănire în Lege: iar dacă am putea să o vedem, nu am putea să o
obţinem din Lege, deoarece nu este nimic în noi care să o poată primi. Astfel, suntem complet
neputincioşi.
Deci, „s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege ... şi anume neprihănirea dată
de Dumnezeu, care vine prin credinţa lui Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în
El.” Ce înseamnă acest cuvânt „a crede” atunci când Dumnezeu îl rosteşte? (Audienţa: „Credinţă.”)
Now let us turn and read the third chapter of Romans. That tells the whole story without any further study than
simply to read the texts. Romans 3:19-22. We can say amen to every word of it now, right straight along. “Now we
know.” And that is so. “That what things soever the law saith it saith to them who are under the law. That every
mouth may be stopped and all the world may become guilty before God.” And is it not that? That which tells me that
I am a sinner cannot tell me that I am righteous. “But now”—good. When? [Congregation: “Now.”] All right, let us
say so, brethren. “But now the righteousness of God without the law is manifested.” That is so, is it not?
[Congregation: “Yes.”] The law cannot manifest it in us, because we cannot see it there. It is there, but we are so
blind that we cannot see it there. Sin has so blinded and corrupted us that we cannot see it in the law. And if we
could see it there, we could not get it there, because there is not anything in us to start with that is fit for it. We are
utterly helpless.
So now “the righteousness of God without the law is manifested.... even the righteousness of God which is
by faith of Jesus Christ, unto all and upon all them that believe.” What does that word “believe” mean when God
speaks it? [Congregation: “Faith.”] {GCB/GCDB 1893, p. 413.2-3}
Deci, acesta este scopul Legii, nu-i aşa? Să ne aducă la Isus Hristos pentru ca noi să putem fi
îndreptăţiţi prin credinţă, făcuţi neprihăniţi prin credinţă, pentru ca neprihănirea Lui,
neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos, să poată fi a noastră! Acesta este! Apoi, dacă acesta este
adevăr, dacă am primit această neprihănire, atunci care este folosul Legii? Atunci pentru ce este
Legea? (Audienţa: „Mărturiseşte aceasta.”) Exact!
Să citim acum acea parte din versetul 21 pe care nu am citit-o: „Dar acum s-a arătat o
neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege - despre ea mărturiseşte Legea.” Până aici avem nevoie
acum să citim versetul; deşi ţine de verset şi celălalt cuvânt.
Deci, atunci când Legea dă cunoştinţa păcatului, pentru ca noi să putem avea abundenţa harului care va
înlătura păcatul; atunci harul stăpâneşte prin neprihănire, dând viaţa veşnică prin Isus Hristos, şi
această neprihănire a lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos este a noastră ca urmare a acţiunii
Legii; şi această cunoştinţă a păcatului ne-a adus la Hristos, şi noi Îl avem, iar Legea este satisfăcută în
toate cerinţele ei pe care le are asupra noastră.
Acum, când Legea este satisfăcută în toate cerinţele ei pe care le are asupra noastră, va rămâne ea
aşa şi va continua să spună că este satisfăcută, că totul este în regulă? Dacă Legea a avut asupra
noastră pretenţii pe care nu le puteam îndeplini prin nici un mijloc posibil decât prin Isus Hristos care
era în noi, atunci, atât timp cât rămânem în această stare, Legea lui Dumnezeu va continua să spună:
„Aşa este drept, şi eu sunt mulţumită aşa?” (Audienţa: „Da domnule!”) Iar, dacă cineva începe să pună
întrebări şi să spună: „Nu este aşa!”, atunci avem martori care să dovedească faptul că este aşa. {A.T.
Well now that is the object of the law then, is it not? To bring us to Jesus Christ that we may be justified by
faith, made righteous by faith, that His righteousness—the righteousness of God in Christ—may be ours?
That is it. Well, when that is true, when we have got there, then what is the use of the law? Then what is the law
for? [Congregation: “It witnesses.”] Exactly.
Let us read now that part of the twenty-first verse that I did not read: “But now the righteousness of God
without the law is manifested, being witnessed by the law.” That is as far as we need to read just now. The other
belongs there, though. Then, when the law gives a knowledge of sin, in order that we may have the knowledge of
the abundance of grace to take away the sin, then grace reigns through righteousness unto eternal life by Jesus
Christ—and this righteousness of God by faith in Christ is our own through the working of the law, and this
knowledge of sin has brought us to Christ, and we have Him, and the law is satisfied in all its demands that it has
made upon us.
Now when it is satisfied in all its demands it has made upon us, then will it stick to that and keep on saying that
it is satisfied. That that is all right? When the law has made demands upon us that we cannot satisfy by any other
possible means except by Jesus Christ being present in ourselves, then, will the law of God, as long as we
stay there, stand right there and say, “That is right, and I am satisfied with it”? [Congregation: “Yes.”] Then if
anybody begins to question it and says, “It is not so,” then we have witnesses to prove it, have we? {GCB/GCDB
1893, p. 413.4-5}
Este necesar pentru mai multe motive ca să avem martori. Un motiv ar fi în legătură cu noi şi cu
experienţa noastră personală. Când Dumnezeu vorbeşte şi noi credem, atunci ştim, fiecare pentru el
însuşi că neprihănirea lui Dumnezeu este a noastră, că avem dreptul la ea, că ea ne aparţine şi că ne
putem odihni în pace desăvârşită în ea. Dar există şi alţi oameni care vor să ştie dacă o avem cu
adevărat. Pot ei să ştie aceasta prin faptul că eu spun că este aşa? (Audienţa: „Nu!”) Pot ei să ştie prin
faptul că eu spun că eu accept această neprihănire, şi spun că este aşa, şi de aceea este aşa? Îi va convinge
aceasta? Este această dovadă suficientă pentru ei? (Audienţa: „Nu!”) Ei au nevoie de ceva mai bun
decât cuvântul meu. Nu vedeţi că Domnul a venit tocmai în întâmpinarea a acestei cerinţe, şi ne-
a dat martori la care se poate apela, şi ei pot întreba aceşti martori oricând doresc, dacă ceea ce avem
este veritabil sau nu? Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”)
Ei nu au nevoie să vină şi să ne întrebe pe noi; dacă ei ne întreabă, noi putem să le spunem ceea ce
Domnul ne-a spus să spunem; şi dacă aceasta nu este suficient, ei pot merge să întrebe aceşti
martori. Putem spune: „Iată aici sunt câţiva prieteni ai mei: ei mă cunosc de la naşterea mea şi până
acum. Ei mă cunosc în tot ceea ce fac; ei mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu însumi, şi dacă
vreţi mai mult decât ceea ce v-am spus, mergeţi şi întrebaţi-i pe ei: ei vă vor spune.” Câţi prieteni
sunt aici? (Audienţa: „Zece.”) Valorează ceva cuvântul lor? Spun ei adevărul? Ah, ei sunt
Adevărul Însuşi: „Legea Ta este adevărul.” Psalmul 119:142. Atunci, este imposibil ca ei să
mărturisească altceva decât adevărul în mărturia pe care o poartă? Când ei spun că cerinţa este
satisfăcută, „Această viaţă este bine plăcută Mie!”, aceasta este suficient pentru oricine din Univers, nu-i
aşa? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 290}
Now you see this: that it is necessary for several reasons that we should have witnesses. One in our own
connection and in our own personal experience is this: When God speaks and we believe it, then we know, each
one for himself that the righteousness of God is our own, that we are entitled to it, that it belongs to us and that
we can rest in perfect peace upon it. But there are other people that need to know this, too. Can they know it by
my saying so? [Congregation: “No.”] Can they know it by my saying that I assent to this and that I say that is so and
therefore it is so? Will that convince them? Is that proof enough to them? [Congregation: “No.”] They need
something better even than my word. Don’t you see, the Lord has met that very demand and has given us
witnesses to which they can appeal and they can go and ask these witnesses whenever they please whether this
that we have is genuine or not. Is that so? [Congregation: “Yes.”]
They need not come and inquire of us; if they inquire of us, of course we can tell them what the Lord has told us
to say and if that is not enough, they can go and ask those witnesses. We can say, There are some friends of
mine. They know me from my birth till now. They know me better than I do myself and if you want any more than
this that I say, go and ask them. They will tell you. How many of them are there? [Congregation: “Ten.”] is their
word worth anything? Do they tell the truth? Ah, they are truth itself. They are the truth. Psalm 119:142. Well then
it is impossible for them to testify otherwise in bearing witness than that. When they say that that demand is
satisfied, “This life is well pleasing to me,” that is enough for anybody in the universe, is it not? [Congregation:
“Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 413.6-414.1}
Când oamenii au păcătuit şi au făcut ceva împotriva poruncilor Domnului privitor la lucruri
care nu ar fi trebuit să fie făcute, şi s-au făcut vinovaţi, ei urmau să aducă jertfă, era oferit
sângele jertfei şi se făcea ispăşire, iar ei erau iertaţi. Leviticul 4. Şi atunci, ca şi acum, poruncile
mărturiseau despre neprihănirea pe care ei o obţineau prin credinţa în Isus. De aceea, cortul a
fost numit „Cortul mărturiei.” Fapte 7:44, şi Numeri 17:7,8; 18:2. Aşadar, cortul a fost „Cortul
mărturiei”, chivotul a fost „Chivotul mărturiei” deoarece conţinea „Tablele mărturiei”. Tablele
de piatră, tablele Legii, erau „Tablele mărturiei”, deoarece ele erau dovada martorului pe care
Dumnezeu l-a stabilit ca să mărturisească despre neprihănirea lui Dumnezeu, care se dă fără Lege,
doar prin credinţa lui Isus Hristos. Astfel, este un adevăr veşnic pentru tot Universul că „Dacă
neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” Galateni 2:21. Pentru totdeauna şi pentru
orice loc este adevărat că „Neprihănirea lor vine de la Mine, spune Domnul.” Şi Legea mărturiseşte
despre neprihănirea pe care toţi o obţin fără Lege, prin Isus Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 18, pag. 294}
... When the people had sinned and done anything against the commandments of the Lord concerning things
which ought not to be done and were guilty, then they were to bring the sacrifice they were forgiven. Leviticus 4.
And then as now the commandments witnessed to the righteousness which they obtained by faith in Jesus.
And therefore the Tabernacle was called “The Tabernacle of witness.” Acts 7:44 and Numbers 17:7, 8; 18:2. The
tabernacle of the testimony is the same thing, because testimony is the evidence given by a witness. So that the
tabernacle was the tabernacle of witness or testimony, the ark was the ark of the testimony or witness, because
it contained the tables of the testimony. The tables of stone, the tables of the law, were the tables of
the testimony, because they were the evidence of the witness, which God appointed to witness to the
righteousness of God, which comes without the law, by faith of Jesus Christ alone. Then it is everlastingly true
throughout the universe that “If righteousness come by the law, then Christ is dead in vain.” Galatians 2:21. Forever
and everywhere it is true that “Their righteousness is of me, saith the Lord.” And the law witnesses to the
righteousness which all obtain from God without the law, but by Jesus Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 415.6}
În seara trecută am văzut în lecţia noastră că atunci când vrem să ştim că aceste lucruri sunt
reale în experienţa noastră, nu trebuie să privim în noi ca să vedem dacă sunt aşa, ci să privim la ceea ce
spune Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt aşa. Atunci când L-am găsit pe Isus Hristos şi Îl avem,
Domnul nu doreşte să privim în noi spre a vedea dacă El este în noi. El ne-a dat martori, a căror
mărturie ne va spune tot timpul că El este aici, şi va spune oricui că este aici. Neprihănirea lui Dumnezeu
este manifestată acum, neprihănirea care se primeşte prin credinţa lui Isus Hristos, iar atunci
când este manifestată, este mărturisită de Lege. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag.
291}
Last night we found in our lesson that when we want to know that these things are so in our experience we are
not to look within to find out whether it is so, but to look at what God says to see whether it is so. When we have
found Jesus Christ and have Him then the Lord does not want us to look within to see whether He is there.
He has furnished us witnesses, whose testimony will tell us all the time that He is there and these will tell
everybody else that He is there. The righteousness of God is now manifested which is by faith of Jesus Christ
and when it is, it is witnessed by the law. {GCB/GCDB 1893, p. 414.4}
Aşadar, după ce am venit la Hristos, după ce L-am găsit, nu privim la Lege după neprihănire. Unde
privim? (Audienţa: „La chipul lui Isus Hristos.”) La chipul lui Isus Hristos; şi în timp ce privim aici, ce
spune Legea? (Audienţa: „Este drept.”) Legea mărturiseşte: „Aici trebuie să priveşti; aceasta este
ceea ce vreau ca tu să ai; aceasta mă satisface; cu aceasta sunt perfect de acord.” Unde privesc îngerii în
ceruri? Privesc la Lege ca să vadă dacă sunt drepţi sau nu? (Voce: „Privesc mereu faţa Tatălui
nostru.”) „Îngerii văd întotdeauna faţa Tatălui Meu care este în ceruri.” Atunci de unde vine
neprihănirea îngerilor? (Audienţa: „De la Dumnezeu.”) De la Dumnezeu, prin Isus Hristos, nu-i aşa?
Şi ce face Legea, temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu, ce face tabla originală a Legii
Sale în scaunul de domnie al lui Dumnezeu? Când îngerii privesc faţa Celui ce stă pe scaunul de
domnie, ce face Legea, care niciodată nu a fost înduioşată de om, şi niciodată nu va putea fi; ce face
această Lege acolo? Mărturiseşte despre neprihănirea lui Dumnezeu pe care ei o primesc fără Lege.
Aceasta a fost întotdeauna adevărata utilitate a Legii lui Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 18, pag. 294}
So then after we have come to Christ, after we have found Him, then we do not look into the law for
righteousness. Where do we look? [Congregation: “In the face of Jesus Christ.”] Into the face of Jesus Christ, and
while we look there what does the law say? [Congregation: “That is right.”] The law testifies, “That is the place to
look. That is what I want you to have. That is satisfactory. We are perfectly agreed.” Where in heaven do the angels
look? Don’t they look into the law to see whether they are right or not? [Voice: “Always beholding the face of our
Father.”] “Their angels do always behold the face of my Father which is in heaven.” Then where does the
righteousness of the angels come from? [Congregation: “God.”] From God through Jesus Christ, is it not? And what
does the law in the throne of God, the foundation of His throne, what does the original copy of His law do there?
When the angels look into the face of Him who sits upon the throne, what does the law, that never was touched by
man, and never could be, what does it do there? It witnesses to the righteousness of God which they obtain
without the law. {GCB/GCDB 1893, p. 415.5}
Pentru totdeauna şi pentru orice loc este adevărat că „Neprihănirea lor vine de la Mine, spune
Domnul.” Şi Legea mărturiseşte despre neprihănirea pe care toţi o obţin fără Lege, prin Isus
Hristos. Atunci nu este adevărat, după cum am spus puţin mai înainte, că dacă un om sau un înger
foloseşte Legea lui Dumnezeu pentru vreun alt scop decât acesta, sau decât cele două scopuri ale ei,
perverteşte în întregime scopul rânduit de Dumnezeu Legii Sale? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 18, pag. 295}
...Forever and everywhere it is true that “Their righteousness is of me, saith the Lord.” And the law witnesses
to the righteousness which all obtain from God without the law, but by Jesus Christ.
Then isn’t it true, as I said, awhile ago, that whether man or angel, if he uses the law of God for any other than one,
or both of these two purposes, he perverts the law of God entirely from what God ever intended? {GCB/GCDB
1893, p. 415.6-7}
Care este semnul că Dumnezeu sfinţeşte? (Audienţa: „Sabatul.”) Care este semnul că prezenţa lui
Hristos sfinţeşte pe om? (Audienţa: „Sabatul.”) Când lucrarea este completă, cine va mărturisi
despre aceasta? (Audienţa: „Legea.”) Care parte a Legii, în mod deosebit? (Audienţa: „Porunca a
patra.”) Întreaga Lege va mărturisi despre lucrarea completă a neprihănirii lui Dumnezeu în om,
dar Sabatul este, în Lege, semnul lui Dumnezeu al unei lucrări complete. Este semnul unei lucrări
complete la creaţiune, nu-i aşa? Dar pentru că aceasta a fost stricată şi ordinea lui Dumnezeu
răsturnată, acum Dumnezeu trebuie să lucreze prin aceleaşi mijloace pentru a reface scopul original
al creaţiunii. Şi în această lucrare desăvârşită de mântuire a lui Dumnezeu, Sabatul este ca o încununare a
Legii, ca un martor al sfinţirii complete. Astfel, Sabatul este semnul lucrării complete a lui
Dumnezeu în creaţiunea originală, precum şi în această a doua creaţiune, care este refacerea
scopului original al creaţiunii. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 319}
What is the sign that God sanctifies? [Congregation: “The Sabbath.”] What is the sign, then, that the presence of
Christ is sanctifying the individual? [Congregation: “The Sabbath.”] When the work is completed, what will
witness to that? [Congregation: “The law.”] What part of the law, particularly? [Congregation: “The fourth
commandment.”] Just as the whole law will witness to the complete work of the righteousness of God in a
man, but the Sabbath stands there as God’s sign of a completed work. It is the sign of a completed work at
creation, isn’t it? But when that was undone, and God’s order reversed, now the Lord has to carry on His work
through this means in order to finish that original purpose of creation. Then the Sabbath stands there in this finished
work of God in salvation—the Sabbath stands there at the pinnacle of the law itself, as the witness of the
sanctification completed, so that the Sabbath is the sign of the completed work of God in the original creation,
and in this secondary creation, which is the carrying out of the original purpose of creation. {GCB/GCDB 1893, p.
454.8}
Aşadar, omul care afirmă că crede în Isus, şi afirmă neprihănirea lui Dumnezeu care se dă celor ce
cred în Isus, este afirmaţia lui despre neprihănire, suficientă pentru lume? (Audienţa: „Nu!”) Sau
este cuvântul nostru cu privire la aceasta suficient? (Audienţa: „Nu!”) Ei vor spune, şi există o mulţime
de oameni care vor spune: „Noi credem în Mântuitorul; şi eu am dreptul să pretind neprihănirea pe
care o are El, sfinţenia Sa desăvârşită: nu am păcătuit de zece ani, şi sunt deasupra tuturor ispitelor
chiar; şi ştiu aceasta.” Cum ştii aceasta? „O simt în inima mea; o simt în inima mea, şi aceasta de mai
mulţi ani.” Aceasta nu este deloc o dovadă; pentru că „Inima este nespus de înşelătoare în privinţa
tuturor lucrurilor.” (KJV) Înşelătoare în privinţa câtor lucruri? (Audienţa: „În toate.”) În toate
lucrurile? (Audienţa: „Da domnule!”) Chiar şi în privinţa lui Satana? (Audienţa: „Da domnule!”)
Este inima într-adevăr nespus de înşelătoare în toate lucrurile? (Audienţa: „Da domnule!”) Domnul
spune că este aşa, fie că noi putem înţelege sau nu! Este mai înşelătoare decât Satana însuşi, nu-i
aşa? (Audienţa: „Da domnule!”) Inima mă va înşela mai repede şi mai des decât o va face Satana.
Atunci, faptul că o persoană simte aceasta în inima sa, este aceasta o dovadă pe care se poate baza?
Când inima mea spune că eu sunt bun, ce face? (Audienţa: „Mă înşeală.”) Solomon a spus: „Cel care se
încrede în inima lui este un nebun!” Şi acesta nu este doar nebun, ci a înnebunit prin acest lucru, nu-i
aşa? (Audienţa: „Da domnule!”) Este destul de rău ca un om înţelept să înnebunească, dar când un nebun
înnebuneşte, unde va ajunge în cele din urmă? De aceea, nu ne putem permite să ne încredem în
astfel de lucruri când este vorba de o problemă atât de importantă cum este aceasta. Nu domnilor,
noi avem nevoie de o dovadă mai sigură decât inima omului care-i spune că a primit neprihănirea
lui Dumnezeu, că este în regulă şi pregătit pentru judecată, că nu a păcătuit de zece ani şi că este sfinţit şi
deasupra ispitei, etc., etc.. Avem nevoie de ceva mai sigur decât aceasta; şi realitatea este că Isus a
fost aici, în această lume o bună bucată de vreme, şi El niciodată nu a fost în imposibilitatea de a
fi ispitit cât timp a fost în lume. Şi nici creştinii nu sunt altfel, cât timp trăiesc în lume. Această dovadă
nu este suficientă, avem nevoie de ceva mai mult decât atât. Şi dacă acea persoană care pretinde
că are neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţă în Isus Hristos, ar avea doar acest fel de
mărturie şi nimic mai mult, atunci ce valoare ar avea pretenţia sa? (Audienţa: „Nici o valoare.”)
Chiar nici o valoare. Este o pretenţie înşelătoare; el niciodată nu poate să cunoască realitatea. De
aceea Domnul nu ne-a lăsat în această stare. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 291}
So then the man who claims to believe in Jesus and claims the righteousness of God which comes to the
believer in Jesus, is his claiming it enough for this world? [Congregation: “No.”] Or is our word in regard to it
enough? [Congregation: “No.”] Well, they will say and there are lots of them that will say it, “Why yes, we believe in
the Saviour. I have a right to claim, too, the righteousness that He has, the perfect holiness and perfect
sanctification and that I have not sinned for ten years and am above all temptation, even, and I know it.” Well, how
do you know it? “Why, I feel it in my heart. I feel it in my heart and have for several years.” Well, that is no
evidence at all, for “the heart is deceitful above all things and desperately wicked.” Deceitful above how many
things? [Congregation: “All things.”] All things? [Congregation: “Yes.”] Above Satan even? [Congregation: “Yes.”] Is
the heart actually deceitful above all things? [Congregation: “Yes.”] He says so, whether we can understand it or
not. It is more deceitful than Satan himself, isn’t it? [Congregation: “Yes.”] The heart will deceive me quicker and
more often than Satan will.
Well then when that person feels in his heart is that a good kind of evidence? When my heart says that I am
good, then what is it doing? [Congregation: “It is deceiving.”] Solomon said, “He that trusteth his own heart is a
fool.” And he is not only a fool, but he is fooled in this thing, is he not? [Congregation: “Yes.”] It is bad enough for a
wise man to be fooled, but when a fool is fooled, what in the world is the thing coming to? Therefore, we cannot
afford to trust such things as that on such an important question as this. No, sir. We need better evidence than a
man’s heart that he has got the righteousness of God and that he is all right and is fit for the judgment and that
he has not sinned for ten years, holy and sanctified and above temptation, etc., etc. We need something better than
that, and the fact of the matter is, Jesus was here in this world a good while, and He never was above temptations
while He was here. Christians are not, either, while they live.
Well then that evidence is not enough. We want something more than that. And if that person who claims to
have the righteousness of God by faith in Jesus Christ has only that for a witness, and his testimony can go only
that far, then what is his claim worth! [Congregation: “Nothing at all.”] Just nothing at all. It is a deceptive claim. He
never can realize upon it. So the Lord has not left us there. {GCB/GCDB 1893, p. 414.2-4}
Deci Legea este, mai întâi, pentru a ne aduce la Hristos, iar apoi, după ce ne conduce la Hristos şi noi
Îl găsim, ea mărturiseşte că acest lucru este real. Mai întâi dă cunoştinţa păcatului, iar apoi mărturiseşte
pentru neprihănirea lui Dumnezeu care se primeşte prin credinţă. De aceea, oricine foloseşte
vreodată Legea lui Dumnezeu pentru vreun alt scop decât acestea două, ce face cu Legea lui
Dumnezeu? (Audienţa: „O perverteşte.”) O perverteşte cu totul; o foloseşte pentru scopuri pe care
Dumnezeu nu a intenţionat niciodată să le dea Legii. De aceea, dacă un om sau un înger foloseşte Legea
lui Dumnezeu în vreun alt fel sau pentru alt scop în afară de acestea două – omul o poate folosi pentru
amândouă, dar îngerii numai pentru unul – acela perverteşte Legea lui Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia
Then the law is, first, to bring us unto Christ and after it has led us to Christ and we have found Him, then it
witnesses that that is just the thing. First, to give the knowledge of sin and second to witness to the
righteousness of God which is by faith. Well then anybody who uses the law of God for any other purpose than
these two purposes at any time, what is He doing with the law of God? [Congregation: “Perverting it.”] He is
perverting the whole thing. He is using it for purposes that God never intended at all. So then, though a man or an
angel use the law of God in any other way or for any other purpose than those two things—a man can use it for
both, but angels can use it for one—He has perverted the law of God. {GCB/GCDB 1893, p. 414.5}
Pentru totdeauna şi pentru orice loc este adevărat că „Neprihănirea lor vine de la Mine, spune
Domnul.” Şi Legea mărturiseşte despre neprihănirea pe care toţi o obţin fără Lege, prin Isus Hristos.
Atunci nu este adevărat, după cum am spus puţin mai înainte, că dacă un om sau un înger foloseşte Legea
lui Dumnezeu pentru vreun alt scop decât acesta, sau decât cele două scopuri ale ei, perverteşte în
întregime scopul rânduit de Dumnezeu Legii Sale? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18,
pag. 295}
...Forever and everywhere it is true that “Their righteousness is of me, saith the Lord.” And the law witnesses to
the righteousness which all obtain from God without the law, but by Jesus Christ.
Then isn’t it true, as I said, awhile ago, that whether man or angel, if he uses the law of God for any other than one,
or both of these two purposes, he perverts the law of God entirely from what God ever intended?
{GCB/GCDB 1893, p. 415.6-7}
CUM PUTEM ŞTI CĂ AVEM BINECUVÂNTAREA LUI AVRAAM
neprihănirea Lui
CUM PUTEM ŞTI CĂ AVEM BINECUVÂNTAREA LUI AVRAAM
neprihăniţi prin credinţă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 16, pag. 265}
...Galatians 3:13, 14: “Christ hath redeemed us from the curse of the law.” Has He? He says He has, then He has.
“Christ hath redeemed us from the curse of the law, being made a curse for us, for it is written, Cursed is everyone
that hangeth on a tree, that the blessing of Abraham might come on the Gentiles through Jesus Christ.”
righteous by faith. {GCB/GCDB 1893, p. 383.2-3}
Binecuvântarea lui Avraam este neprihănirea credinţei; aceasta trebuie să o avem pentru a
primi, şi pentru a putea avea Spiritul făgăduit, şi aceasta de asemenea prin credinţă. Atunci, când avem
semnul, dovada, lucrarea desăvârşită a lui Dumnezeu, demonstrând spre satisfacţia noastră deplină că
putem cere cu o încredere desăvârşită Spiritul Sfânt, atunci nu rămâne pentru noi decât să-L primim prin
credinţă? Nu rămâne pentru noi să mulţumim Domnului pentru că este al nostru? Şi atunci El poate să-Şi
manifeste voinţa Sa ori de câte ori o cer ocaziile, şi de câte ori este nevoie. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 18, pag. 282}
The blessing of Abraham is the righteousness of faith; that we are to have in order to receive and that we
may have, the promise of the Spirit—and that also through faith. Well then when we have the evidence, the proof,
the perfect work of God demonstrating to our complete satisfaction, that we can ask in perfect confidence for the
need? {GCB/GCDB 1893, p. 410.1}
Să luăm Scripturile şi să citim despre cum ne-a condus Domnul, şi va conduce pe oricine care va
dori, în această seară, tocmai în această poziţie. Dacă veţi porni de la punctul cu care încep să citesc,
Domnul vă va conduce pe voi şi pe mine direct acolo. Să nu ne îndoim de felul în care poate avea loc
aceasta. Când Domnul vorbeşte, toată povestea s-a încheiat, indiferent ce spune; acesta este sfârşitul ei, iar
apoi noi spunem: „Doamne, aşa este!” Să studiem împreună în această seară, şi vom ajunge în acea
poziţie în care fiecare dintre noi poate şti că Îl crede pe Dumnezeu, şi că avem binecuvântarea lui
Avraam; iar apoi putem cere lui Dumnezeu Spiritul Său cu deplina încredere, şi să aşteptăm să-
L primim atunci când El Îl dă după voia Sa.
Să vedem ce a dat Domnul, care este rezultatul acestui fapt şi cum aceasta ne aduce în această
poziţie. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 269}
Now let us take up the Scriptures and read just how the Lord has led us and will lead every one right through to
that place tonight, if you will go. If you will start where I begin to read, the Lord will lead you and me right straight
through. Let us not question how that can be. When the Lord speaks, that is the end of the whole story, no
difference what He says; that is the end of it, and we say “Lord, that’s so.” Now, let us go together tonight and we
will arrive at that place where every one of us can know that we believe God and that we have the blessing of
Abraham and then we can ask God for His Spirit in perfect confidence and wait to receive it, as He gives it in
His own good time.
Let us see what the Lord has done and how He works and how He brings us up to that place. {GCB/GCDB
1893, p. 400.4-5}
Când Dumnezeu vorbeşte şi noi credem, atunci ştim, fiecare pentru el însuşi că neprihănirea lui
Dumnezeu este a noastră, că avem dreptul la ea, că ea ne aparţine şi că ne putem odihni în pace
desăvârşită în ea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 18, pag. 290}
...When God speaks and we believe it, then we know, each one for himself that the righteousness of God is
our own, that we are entitled to it, that it belongs to us and that we can rest in perfect peace upon it. {GCB/GCDB
1893, p. 413.6}
Observaţi ceea ce a făcut El!

1. „Ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările duhovniceşti” în Hristos.
2. „Ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii.”
3. „Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos.”
4. „Şi a făcut să fim primiţi în Preaiubitul Lui.”
Eu mă bucur de aceasta! Ştiu că este aşa! (Audienţa: „Amin!”) Şi voi? (Audienţa: „Da!”) Pentru că El
spune aşa. El spune aşa. Iată aşadar patru lucruri de care putem fi siguri pentru veşnicie. {A.T. Jones,
Now see what He has done:
1. “He hath blessed us with all spiritual blessings” in Christ.
2. “He hath chosen us in him before the foundation of the world.”
3. “He hath predestinated us unto the adoption of children by Jesus Christ.”
4. And “He hath made us accepted in the beloved.”
Well, I am glad of it. I know that that is so. [Congregation: “Amen.”] Don’t you? [Congregation: “Yes.”] For He says
so. He says so. Here then are four things that we can be everlastingly sure of. {GCB/GCDB 1893, p. 401.3}
El ne-a dat toate binecuvântările pe care le are în Hristos. Hristos spune: „Eu sunt cu voi.”
Fraţilor, să ne hrănim cu binecuvântări! Noi le avem, şi ele sunt ale noastre. Deci, putem fi siguri
tot timpul că avem toate binecuvântările duhovniceşti. Putem fi siguri tot timpul că El ne-a ales. El
spune că a făcut-o. Putem fi siguri tot timpul că ne-a rânduit mai dinainte spre a fi înfiaţi. Putem fi
siguri tot timpul că El ne-a primit în Preaiubitul Lui. Putem fi siguri de toate aceste lucruri; pentru că
Dumnezeu spune că este aşa şi aşa este. Atunci nu este aceasta o continuă sărbătoare? {A.T. Jones, Solia
He hath given us all the blessings He has in Christ. Christ says, “I am with you.” Brethren, let us feed on the
blessings. We have them, and they are our own.
Then we can be sure all the time that we have all spiritual blessings.
We can be sure all the time that He has chosen us. He says He has.
We can be sure all the time that He has predestinated us unto the adoption of children. We can be sure all
the time that He has made us accepted in the Beloved.
We can be sure of all these things, for God says so and it is so. Then isn’t that a continual feast
itself? {GCB/GCDB 1893, p. 401.5-10}
Să începem de unde a început El! Vom citi mai întâi Efeseni 1:3-6. Aceste versete ne duc
acolo unde Dumnezeu a început în ceea ce ne priveşte pe noi. Versetul 3: „Binecuvântat să fie
Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de
binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti în Hristos.”
Ce este ceea ce El a făcut? (Audienţa: „Ne-a binecuvântat.”) Este aşa? (Audienţa: „Da!”) A făcut
aceasta? (Audienţa: „Da!”) Ne-a binecuvântat cu câte binecuvântări? (Audienţa: „Cu toate
binecuvântările duhovniceşti.” KJV) Cu toate binecuvântările pe care le are? Ni le-a dat pe toate,
toate felurile? (Audienţa: „Da!”) Cum? (Audienţa: „În Hristos.”) În Hristos. Deci, dându-L pe
Hristos, ce a dat Dumnezeu? (Audienţa: „Toate binecuvântările duhovniceşti.”) Toate
binecuvântările duhovniceşti pe care le-a avut.
Atunci dar, când voi şi cu mine credem în Isus Hristos, nu suntem binecuvântaţi? Nu avem
toate binecuvântările pe care le are Domnul? Atunci ce anume poate să ne necăjească? O
persoană care este binecuvântată în felul acesta poate să fie altfel decât fericită? (Audienţa: „Nu!”)
Poate fi această persoană deprimată? (Audienţa: „Nu!”) Poate fi bosumflată deoarece lucrurile nu merg
chiar bine? (Audienţa: „Nu!”) Lucrurile merg bine oricum şi oricum ar decurge lucrurile, ele nu
pot îndepărta binecuvântările. „...toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe
Dumnezeu.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 269}
... Let us begin where He began. We will read first from Ephesians 1:3-6. That takes us to the point where God
began concerning us, and that will be as far back as we need to go. The third verse: “Blessed be the God and
Father of our Lord Jesus Christ, who hath blessed us with all spiritual blessings in heavenly places in Christ.”
What is it He “hath” done? [Congregation: “Blessed us.”]. Is it so? [Congregation: “Yes.”] Has done it?
[Congregation: “Yes.”] He has blessed us with how many blessings? [Congregation: “All spiritual blessings.”] All
the blessings He has? He has given us all? [Congregation: “Yes.”] How? [Congregation: “In Christ.”] In Christ.
Then in giving Christ, what did God give? [Congregation: “All spiritual blessings.”] All the spiritual blessings that
He had.
Well, then, when you and I believe in Jesus Christ, are we not blessed? Have not we all the blessing that the
Lord has? Then what is going to bother us? A person that is blessed like that, is he going to be anything else than
happy? [Congregation: “No.”] Can he have the blues? [Congregation: “No.”] Can he get into the sulks because
things don’t go just right? [Congregation: “No.”] They are going just right any way. However things go they can’t
take his blessings away. “All things work together for good to them that love God.” {GCB/GCDB 1893, p. 400.5-7}
Mai mult cu privire la aceste binecuvântări pe care ni le-a dat Domnul: atunci când credem
în Isus Hristos, noi avem toate binecuvântările pe care le are Dumnezeu. Atunci ele sunt ale noastre.
Nu avem nevoie să ne rugăm în mod atât de amănunţit pentru binecuvântări. Nu credeţi că am face
mai bine să ne petrecem timpul mulţumind Domnului pentru binecuvântările pe care ni le-a dat,
decât să-I cerem binecuvântări? Cum credeţi că este mai bine, să mulţumim Domnului pentru
binecuvântările pe care deja ni le-a dat, sau să-I cerem să ne dea ceva, pe când El nu mai are ce să ne
mai dea? Cum credeţi că este mai bine? (Audienţa: „Să-I mulţumim.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 17, pag. 271}
A word further about those blessings the Lord hath given us. We have all the blessings that God has, when
we believe Jesus Christ. Then they are our own. We don’t need to be so very particular about praying for
blessings. Would we not do better, think ye, to spend our time in thanking Him for the blessings that we have,
than in asking Him for blessings? How does that look? Which do you think looks the better, to thank the Lord for
the blessings He has already given, or to ask Him to give us some, when He hasn’t any more to give? Now
which is the better? [Congregation: “To thank Him.”] {GCB/GCDB 1893, p. 401.4}
Dar versetul 4 este un verset pe care doresc să-l citesc în mod deosebit: „În El, Dumnezeu ne-
a ales.” Ne va alege? (Audienţa: „Ne-a ales.”) A făcut aceasta? (Audienţa: „Da!”) Când ne-a ales?
(Audienţa: „Înainte de întemeierea lumii.”) Mulţumim Domnului! „Înainte de întemeierea lumii”
ne-a ales pe voi şi pe mine. (Audienţa: „Domnul fie lăudat.”) Veţi spune „Amin!” acestui lucru
întotdeauna? (Audienţa: „Amin!”) Nu întreb dacă acum veţi spune aceasta. O veţi spune tot
timpul? (Audienţa: „Da!”)
Pentru cât timp este scris acest verset din Scriptură? (Audienţa: „Pentru veşnicie.”) Atunci, cât
timp va fi adevărat că Dumnezeu v-a ales înainte de întemeierea lumii? (Audienţa: „Întotdeauna.”)
Atunci, cât timp veţi fi neliniştiţi neştiind dacă sunteţi sau nu ai Domnului? Nu v-a ales El? Nu v-a ales
pe voi? (Audienţa: „Ba da!”) De ce a făcut-o? Deoarece a dorit să fim ai Lui? Da? (Audienţa: „Da!”) El
m-a ales deoarece a dorit să mă aibă, şi mă va avea. Nu Îl voi lipsi de aceasta şi nu voi dezamăgi
alegerea Sa. El ne-a ales, da? (Audienţa: „Da!”) „Înainte de întemeierea lumii.” Iar acum restul
versetului: „Ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui.” Scopul Său binecuvântat este că El
ne doreşte „să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui.” Atunci Îl putem lăsa să-şi împlinească voia Sa,
deoarece în aceasta este mântuirea noastră veşnică. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag.
269}
But the fourth verse is the one particularly that I want to read: “According as He hath chosen us.” Will choose
us? [Congregation: “Hath chosen us.”] Has He? [Congregation: “Yes.”] When did He do it? [Congregation: “‘Before
the foundation of the world.’”] Thank the Lord! “Before the foundation of the world” He chose you and me.
[Congregation: “Praise the Lord!”] Now, will you say “amen” to that every time? [Congregation: “Amen!”] I do not
mean just now. Will you say it all the time? [Congregation: “Yes.”]
How long is that Scripture going to remain there? [Congregation: “Forever.”] Then how long is it going to be true
that “he hath chosen you before the foundation of the world?” [Congregation: “Always.”] Then how long are you
going to be bothered to know whether you are the Lord’s or not? Hasn’t He chosen you? Hasn’t He chosen you?
[Congregation: “Yes.”] What did He do it for? Because He wanted us? Did He? [Congregation: “Yes.”] He chose
me because He wanted me and He shall have me. I am not going to rob Him and disappoint His choice. He has
chosen us, hasn’t He? [Congregation: “Yes.”] “Before the foundation of the world.” Now the rest of that verse: “That
we should be holy and without blame before Him in love.” His blessed purpose is, He wants us to “be holy and
without blame before him in love.” Then we can let Him have His own way, because it is our everlasting salvation
to let Him do it. {GCB/GCDB 1893, p. 400.8-9}
Următorul verset: „Ne-a rânduit mai dinainte”, ne-a arătat mai dinainte destinul la care doreşte
să ajungem. Destinul pe care Dumnezeu l-a hotărât pentru om merită să fie împlinit. „Ne-a rânduit mai
dinainte, să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voinţei sale.” De ce a făcut-o atunci? Nu
pentru că eram atât de buni, ci pentru că El este atât de bun; nu pentru că eram atât de bine plăcuţi Lui, ci
datorită bunei Lui plăceri, a voinţei Sale. El este cauza. Pentru El ne-a ales. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 17, pag. 270}
Next verse: “Having predestinated”—appointed the destiny that He wants us to reach, long before hand. The
destiny that God fixes for man is worth having. “Having predestinated us unto the adoption of children by Jesus
Christ to Himself, according to the good pleasure of His will.” Why did He do it then? Not because we were so
good, but because He is so good; not because we were so well pleasing to Him, but because of the good
pleasure of His own will. It was just Himself to do it. That’s why He did it. {GCB/GCDB 1893, p. 401.1}
Versetul 6: „Spre lauda slavei harului Său, în care El a făcut să fim primiţi în Prea Iubitul Lui”
(KJV) Ce spuneţi la aceasta? (Audienţa: „Amin!”) Când a făcut aceasta? (Audienţa: „Înainte de
întemeierea lumii.”) Desigur. „Înainte de întemeierea lumii.” Aceasta răspunde la întreaga problemă
despre faptul că putem sau nu putem face ceva pentru a fi îndreptăţiţi. El a făcut totul înainte ca noi să fi
avut vreo şansă de a face ceva, cu mult înainte de a ne naşte, cu mult înainte ca lumea să fi fost făcută. Nu
vedeţi că Domnul este Cel care lucrează pentru ca noi să putem fi salvaţi şi pentru ca noi să-L putem
avea? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 271}
Verse 6: “To the praise of the glory of His grace wherein he hath made us accepted in the beloved.” Now
what do you say to that? [Congregation: “Amen.”] When did He do that? [Congregation: “Before the foundation of
the world.”] Precisely. “Before the foundation of the world.” That answers all this idea about whether we can do
anything in order to be justified or not. He did it all before we had any chance to do anything—long before we
were born—long before the world was made. Don’t you see that the Lord is the one that does things, in order
that we may be saved and that we may have Him? {GCB/GCDB 1893, p. 401.2}
El a făcut toate acestea, şi le-a făcut fără plată. Pentru câţi oameni le-a făcut? (Audienţa:
„Pentru toţi.”) Pentru orice suflet? (Audienţa: „Da!”) A dat toate binecuvântările pe care le are
fiecare suflet din această lume; El a ales fiecare suflet din această lume; a ales pe fiecare în Hristos
înainte de întemeierea lumii; l-a rânduit să fie înfiat şi l-a acceptat în Prea Iubitul Lui, nu?
(Audienţa: „Da!”) Sigur că da! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 271}
Now He has done all that and has done it freely. For how many people did He do this? [Congregation: “All.”] Every
soul? [Congregation: “Yes, sir.”] Gave all the blessings He has to every soul in this world; He chose every soul in
the world; He chose Him in Christ before the foundation of the world, predestinated him unto the adoption of
children and made him accepted in the Beloved, did He not? [Congregation: “Yes.”] Of course He
did. {GCB/GCDB 1893, p. 401.11}
Să deschidem acum la Tit 2:14. Vorbind despre Domnul ni se spune: „El S-a dat pe Sine Însuşi
pentru noi.” Este la timpul trecut. Este ceva ce a fost făcut. Pentru câţi oameni S-a dat pe Sine
Însuşi? (Audienţa: „Pentru toţi.”) Câţi oameni de pe acest pământ pot citi acest text şi să spună „Aceasta
se referă la mine? Este pentru mine?” Orice suflet de pe pământ. Atunci, oriunde mergem pe acest
pământ, oricărui om, îi putem citi că „Hristos s-a dat pe sine Însuşi pentru tine!”, putem? (Audienţa:
„Da!”) El s-a dat pe Sine Însuşi pentru voi. Acesta este preţul despre care vorbeşte Petru în 1Petru 1:18-
20: „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de
vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos Mielul fără
cusur şi fără prihană. El a fost rânduit mai înainte de întemeierea lumii.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea
– 1893, cap. 17, pag. 272}
Now let us turn to Titus 2:14, speaking of the Lord it says, “who gave himself for us.” That is the past tense too
is it not? That is done. He did give Himself for how many people? [Congregation: “All.”] How many people on the
earth can read that text and “say that means me”? Every soul on the earth. Wherever we go, then, on this earth
and find a man, we can read to him that “Christ gave himself for you,” can we not? [Congregation: “Yes.”] He gave
himself for you, then. That is the price that Peter refers to in 1 Peter 1:18-20: “Forasmuch as ye know that ye were
not redeemed with corruptible things, as silver and gold, from your vain conversation received by tradition from
your fathers: but with the precious blood of Christ, as of a lamb without blemish and without spot: Who verily
was foreordained before the foundation of the world.” {GCB/GCDB 1893, p. 401.13}
Avem nevoie fiecare individual să ne cunoaştem situaţia. „El s-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”
Aceasta este declarat în Galateni 2:20: „Viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa
Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” Câţi oameni din această
lume pot citi şi să spună: „Aceasta este pentru mine!”? (Audienţa: „Fiecare om.”) {A.T. Jones, Solia
Now we want each individual to know where he stands. “He gave himself for me.” That is stated in Galatians
2:20: “The life which I now live in the flesh I live by the faith of the Son of God, who loved me, and gave himself
for me.” How many people in the world can read that and say that means me? [Congregation: “Every one.”] “Loved
me and gave himself for me.That was the price that was paid. Then He bought me, did He? [Congregation: “Yes.”]
He bought you? [Congregation: “Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 401.14}
Vom citi şi alte versete în această prezentare. Nimeni nu poate avea aceste lucruri şi nu poate şti că
sunt ale lui, fără consimţământul său. Domnul nu v-a forţa nici unul din aceste lucruri să vină asupra
omului, chiar dacă deja i le-a dat. Va forţa? (Audienţa: „Nu!”) În aceasta trebuie să fie o cooperare;
Dumnezeu revarsă totul într-un singur dar minunat, dar dacă un om nu-l va avea, Domnul nu-l va sili să
primească nici măcar un strop. Pentru orice om care va primi acest dar, aceasta este întru totul al lui. Aici
intervine cooperarea. Domnul trebuie să aibă cooperarea noastră în toate lucrurile. {A.T. Jones, Solia
We will read other verses on that presently. The thought I am after just now is that no one can have these things
and know they are his without his own consent. The Lord will not force any of these things upon a man, even
though He has given them already, will He? [Congregation: “No.”] This is a cooperation, you see. God pours out
everything in one wondrous gift, but if a man will not have it, the Lord will not compel him to have a bit of it. Every
man that will take it, it is all his own. There is where the cooperation comes in. The Lord has to have our
cooperation in all things. {GCB/GCDB 1893, p. 401.12}
„M-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine!”. Acesta a fost preţul care a fost plătit. Atunci,
El m-a cumpărat, da? (Audienţa: „Da!”) V-a cumpărat? (Audienţa: „Da!”) Îl vom lăsa să ne aibă? Nu
este aceasta întrebarea actuală? Ce a făcut El? Ce a făcut? (Audienţa: „A plătit preţul.”) Mai înainte de
întemeierea lumii m-a cumpărat, nu? Şi pe voi? Atunci ai cui suntem? (Audienţa: „Ai Domnului.”) {A.T.
“Loved me and gave himself for me.” That was the price that was paid. Then He bought me, did He?
[Congregation: “Yes.”] He bought you? [Congregation: “Yes.”]
Whether you or I let Him have us, that is not the question just now. What has He done? What did He do?
[Congregation: “Paid the price.”] Before the foundation of the world He bought me, did He not? And you? Then
whose are we? [Congregation: “The Lord’s.”] {GCB/GCDB 1893, p. 401.14- 402.1}
Există în aceasta vreo posibilitate să vă îndoiţi dacă sunteţi sau nu sunteţi ai Domnului? Cum
este posibil ca un om care vrea să fie al Domnului, şi şi-a mărturisit păcatele, cum este posibil
ca el să se îndoiască dacă este sau nu este al Domnului? Este posibil doar dacă se întoarce de la
Cuvântul lui Dumnezeu, nu îl crede şi spune că Domnul a minţit. Nu este acesta singurul fel în care este
posibil aşa ceva? „Cel care nu-L crede pe Dumnezeu Îl face mincinos.” Deci singurul fel în care un om se
poate îndoi de faptul că este al Domnului, este prin a se întoarce de la cuvântul lui Dumnezeu şi a
spune că El minte. Acesta este singurul fel în care se poate îndoi, deoarece pentru un om a se îndoi
înseamnă a face aceasta; s-ar putea să nu o spună cu astfel de cuvinte, dar când se îndoieşte de faptul că
este al Domnului, aceasta face de fapt. El îngăduie necredinţei să-l conducă, iar Satana obţine avantajul şi
mătură totul. Aşa este! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 273}
Well, then, is there any prospect of your getting into doubt as to whether you are the Lord’s? How is a man who
wants to be the Lord’s and has confessed his sins—how is it possible for him to get into doubt as to whether he is
the Lord’s or not? It is only by going back on the word of God altogether and not believing it at all and saying
the Lord has lied. Is not that the only way he can do it? “He that believeth not God has made him a liar.” Then the
only way a man can doubt as to whether he is the Lord’s or not is by going back on the word of God and
saying that the Lord lies. That is the only way he can do it. Because for a man to doubt is to do that; he may not do
that in so many words, but when he gets into doubt as to whether he is the Lord’s that is what he has done. He has
allowed unbelief to overthrow him and Satan to get the advantage and sweep everything away. That is
so. {GCB/GCDB 1893, p. 402.2}
„Voi nu sunteţi ai voştri!” [1Corinteni 6:19], sunteţi? (Audienţa: „Nu!”) Nu sunteţi bucuroşi
pentru aceasta? Nu sunteţi bucuroşi pentru că nu sunteţi ai voştri? El spune că este aşa, şi este aşa,
nu? De ce este aşa? „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ.” El ne-a cumpărat; aşadar noi nu suntem ai
noştri; şi înaintea tuturor oamenilor din lume care nu sunt ai lor înşişi, este omul care s-a cedat el Însuşi
Domnului care l-a cumpărat. „Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în spiritul vostru, care sunt
ale lui Dumnezeu.” Ale cui sunt? (Audienţa: „Ale lui Dumnezeu.”) Nu este nevoie să stăruiesc
mai mult asupra acestui verset. Dar voi să o faceţi fraţilor, o veţi face? Stăruiţi asupra lui! {A.T. Jones,
“Ye are not your own,” are you? [Congregation: “No.”] Are you not glad of it? Are you not glad you are not your
own? He says so, and it is so, is it not? Why is it? “For ye are bought with a price.” He bought us, therefore, we
are not our own, and before all people in the world who are not their own, is the man who has yielded himself to the
Lord who has bought him. “Therefore glorify God in your body and in your spirit which are God’s.” Whose are
they? [Congregation: “God’s.”] But I need not dwell longer on these verses, brethren. You do that, will you? You
dwell on them. {GCB/GCDB 1893, p. 403.7}
Dar, deşi Domnul ne-a cumpărat, totuşi El nu va lua ceea ce a cumpărat fără permisiunea
noastră. Există o linie pe care Domnul a trasat-o, stabilind astfel libertatea oricărui om, şi nici
El Însuşi nu va trece niciodată dincolo de această linie, nici măcar cât grosimea unui fir de păr, fără
îngăduinţa noastră. El respectă libertatea şi demnitatea pe care a dat-o făpturilor inteligente, fie
aceştia oameni sau îngeri; El o respectă şi El Însuşi nu va călca peste această limită; El nu va
trece dincolo de aceste limite fără îngăduinţa persoanei în cauză. Dar când este dată permisiunea, atunci
El va veni cu tot ceea ce are; atunci se deschid stăvilarele iar Domnul se revarsă înlăuntru. Aşa este!
El v-a cumpărat; a făcut-o? (Audienţa: „Da!”) Vreţi să fiţi ai Domnului? (Audienţa: „Da!”) Prietenii
mei, să facem ca aceasta să fie un lucru real, practic, pipăibil. El ne-a cumpărat, nu? A plătit preţul
pentru noi; noi suntem ai Lui prin voia Lui. Şi acum, dacă şi voia noastră este aceeaşi, ai cui suntem?
(Audienţa: „Ai Domnului.”) El şi-a arătat voia Sa în această privinţă, plătind preţul, nu? Iar când noi
ne facem cunoscută alegerea noastră asupra acestui lucru spunând: „Doamne aceasta este şi
alegerea mea; aceasta este şi voia mea!”, atunci aş vrea să ştiu ce lucru din Univers ne poate ţine să nu
fim ai Lui? Acum, puteţi să ştiţi că sunteţi ai Domnului? (Audienţa: „Da!”) Puteţi, acum?
(Audienţa: „Da!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 273}
But still though the Lord has bought us, He will not take what He has bought without our permission. There
is a line which God has set as fixing the freedom of every man and He Himself will never go over that line a hair’s
breadth without our permission. He respects the freedom and dignity which he has given to intelligent creatures,
whether man or angel. He respects it and He Himself will not transgress the limit. He will not go over the limits
without the permission of that person. But when the permission is given, then He will come for all that He is.
Then that opens the flood gates and the Lord flows in. That is so.
Well, then, He has bought you, has He? [Congregation: “Yes.”] Do you want to be the Lord’s [Congregation:
“Yes.”] Now, friends, let us make this a real practical, tangible thing. He has bought us, has He not? He has paid
the price for us. We are His by His will. Now then, when our will is there, whose are we then? [Congregation: “The
Lord’s.”] He has shown His will on that subject by paying the price, has He not? And when we make known our
will on the subject by saying, “Lord, that is my choice, too; that is the way my will goes, too, then I want to know
how in the universe anything is going to keep us from being His. Then can you know that you are the Lord’s?
[Congregation: “Yes, sir.”] Can you, now? [Congregation: “Yes, sir.”]{GCB/GCDB 1893, p. 402.3-4}
1Corinteni 6:19, ultimele cuvinte ale acestui verset: „Voi nu sunteţi ai voştri.” Aceasta este
adevărat, nu-i aşa? Indiferent cine este omul, este al lui însuşi? (Audienţa: „Nu!”) Domnul l-a
cumpărat, iar dacă el nu Îl lasă pe Domnul să îl aibă, el îl lipseşte pe Domnul de ceea ce este al Său.
Aceasta este partea cea rea. Deşi omul poate să nu fie în mod conştient şi practic al Domnului, totuşi
Domnul a cumpărat pe fiecare, şi orice om care refuză să-I dea voie Domnului să îl aibă, Îl
jefuieşte pe Domnul de ceea ce El a cumpărat şi pentru care a plătit preţul, socotind astfel preţul
cu care a fost cumpărat ca fiind de mai mică valoare decât el însuşi. Nu este acesta acelaşi spirit satanic
care a căutat să pună deasupra lui Dumnezeu în cer? Domnul S-a dat El Însuşi pentru noi; de aceea atunci
când eu nu-I voi da voie să mă aibă, prin acest fapt eu mă socotesc a fi mai valoros decât preţul care a
fost plătit, adică, mai valoros decât Domnul, iar acesta este acelaşi „eu” care se pune
întotdeauna deasupra lui Dumnezeu. Oh, să fie în noi această minte care a fost în Hristos, care l-a
dezbrăcat de Sine Însuşi, pentru ca Dumnezeu şi omul să poată fi din nou uniţi în Unul. {A.T. Jones, Solia
îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag.275}
...1 Corinthians 6:19 and the last words of the verse: “Ye are not your own.” That is so, is it not? I don’t care who
the man is, is he his own? [Congregation: “No, sir.”] The Lord has bought him and if he does not let the Lord have
him, he is robbing the Lord of that which is the Lord’s own. That is the mischief of it. Though he be not consciously
and practically the Lord’s, yet the Lord has bought every one and any man who refuses to let the Lord have him,
he is robbing the Lord of that which he bought and for which he paid the price and he is counting the price
which bought him as worth less than himself. Is not that the same satanic spirit that sought to put itself above God
in heaven? The Lord gave Himself for us; then when I will not let Him have me, in that very thing I count myself
worth more than the price that was paid—that is, worth more than the Lord, and that is the same self that
puts itself above God all the time. Oh let this mind be in us that was in Christ, who emptied Himself that God and
man might again be united in one. {GCB/GCDB 1893, p. 403.6}
Deci, Domnul ne-a cumpărat, nu-i aşa? În tot ceea ce ne priveşte, nu trebuie să mai avem nici o
îndoială asupra faptului că suntem ai Domnului, aşa este? (Audienţa: „Da!”) Dar există unii oameni în
această lume care nu au în mod real experienţa adevărată pe care o presupune desăvârşirea tranzacţiei;
ei nu s-au supus pe ei înşişi Domnului şi în mod practic nu sunt ai Lui. El i-a făcut să fie ai Lui prin
cumpărare; cum pot ei să ştie că sunt ai Lui în mod practic şi în realitate? Prin cuvântul Său;
alegând pentru ei înşişi să recunoască această cumpărare; prin alegere.
„Calea către Hristos” la p. 47 ne lămureşte totul; ne spune cum să facem predarea noastră lui
Dumnezeu. Ne spune că făgăduinţele şi hotărârile voastre sunt ca funiile de nisip, iar cunoştinţa
făgăduinţelor voastre călcate şi a angajamentelor neîmplinite, slăbeşte încrederea în propria ta sinceritate.
Iar în cele din urmă: „Ceea ce trebuie să înţelegi este adevărata putere a voinţei. Tu nu te poţi salva singur,
nu-ţi poţi schimba inima, dar poţi alege să-I slujeşti.”
Când omul alege să-şi pună voinţa de partea lui Dumnezeu, atunci tranzacţia este
desăvârşită. Prin alegerea omului, acesta devine al Domnului în mod practic, în experienţa sa
personală. Atunci, nu devine omul al Domnului în experienţă practică prin permisiunea dată de omul
care alege calea Domnului?
Acest lucru fiind făcut, nu vedeţi că atât timp cât alegerea voastră, dorinţa voastră este de a fi
al Domnului, nu vedeţi că sunteţi ai Domnului cu adevărat? Vedeţi aceasta? Oricând ne dăm pe noi
înşine Lui, aşa este! Dar unii dintre voi v-aţi dat Lui de mult, iar apoi dacă s-a întâmplat că v-aţi
descurajat, vă întrebaţi dacă sunteţi sau nu ai Domnului. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17,
pag. 274}
Well then, the Lord has bought us, has He not? Now as far as you and I are concerned, we need not have any
more doubt as to whether we are the Lord’s; that is so? [Congregation: “Yes.”] But there are some people in the
world who are not, really, in real experience and as a matter of fact so far as the consummation of the bargain is
concerned; they have not submitted themselves to the Lord and are not practically His. He has made them His by
purchase; now how can they know that they are His practically and indeed? By His word. By choosing for
themselves to have it just that way. By choice.
Page 44 in Steps to Christ gives the whole philosophy of it; it tells how to make the surrender of ourselves to
God. It says that your promises and resolutions are like ropes of sand, and the knowledge of your broken promise
and forfeited pledges, weakens your confidence in your own sincerity. And finally: “What you need to understand is
the true force of the will. You cannot save yourself; you cannot change your heart, but you can choose to serve
Him.”
When the man chooses to put his will on the side where God’s will is, then the thing is accomplished. Then it
is at a man’s choice that he practically, in his own experience, becomes the Lord’s indeed. Then is it not by the
man’s own permission in choosing the Lord’s way that the man becomes the Lord’s in practical experience?
Then having done that, don’t you see that so long as your choice is there, so long as your wish is there to be
the Lord’s don’t you see that you are the Lord’s indeed? Do you see that? Whenever we deliver ourselves up to
Him, that is so. But some of you delivered yourself up long ago, but then, since that, you have been discouraged
and wondering whether you were the Lord’s or not. {GCB/GCDB 1893, p. 402.8-403.3}
Uneori auzim oameni vorbind despre acest lucru ca şi cum aceasta ar aproba păcatul. Nu! Nu va
face aceasta. Nu! Aceasta vă va salva din păcat. Când un om ajunge în această poziţie, iar alegerea
lui este de a fi al Domnului, atunci Dumnezeu lucrează în el şi voinţa şi înfăptuirea după buna
Sa plăcere; şi astfel, acel om devine un creştin. Dumnezeu îl va face un creştin. Aceasta este puterea
care se află în acest lucru. Nu există nici o aprobare a păcatului în aceasta. De fapt este singurul fel
care ne împiedică să aprobăm păcatul. Orice altă mărturisire aprobă, scuză păcatul. Orice altă
mărturisire face chiar acel lucru de care se plânge Domnul: că oamenii L-au chinuit cu păcatele
lor. Ce spune Domnul? „Tu M-ai chinuit cu păcatele tale.” Isaia 43:24. Să încetăm să mai facem aceasta!
Să lăsăm ca voinţa şi alegerea noastră să fie în mod conştient ale Domnului în orice moment!; şi apoi
aceasta va fi o realitate. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 275}
But now we sometimes hear people talk as though that was going to sanction sin. No. It will not do that. No. It
will save you from sinning. When a man gets into that place and his choice is there to be the Lord’s, then God
works in him both to will and to do of his own good pleasure, and he is a Christian. God will make him a
Christian. That is the divine power there is in this thing. There is no sanction of sin about it. In fact, it is the only
way to keep from sanctioning sin. Any other profession does sanction sin. Any other profession does do just what
the Lord complains of—that men have made Him to serve with their sins. What does the Lord say? “You have
made me to serve with your sin.” Isaiah 43:24. Let us stop it. Let our will and our choice be the Lord’s every
moment of our conscious days, and then it is a fact. {GCB/GCDB 1893, p. 403.5}
Avem nevoie ca în această seară să îndepărtăm pentru totdeauna această îndoială, astfel încât
orice se va întâmpla, să nu fiţi nedumeriţi cu privire la întrebarea dacă sunteţi ai Domnului. Pe cât de
sigură este alegerea voastră de a fi ai Lui, la fel de sigur este că sunteţi ai Lui; pentru că El v-a
cumpărat cu mult timp în urmă. Acest lucru îl urmăresc. Aceasta urmăriţi şi voi? Trebuie să primiţi
aceasta dacă vi se dă. (Audienţa: „Amin!”) Atunci putem şti că suntem ai Domnului. {A.T. Jones,
We want people tonight to get that doubt and question forever out of the way so that whatever comes up, you
will not be bothering about whether you are the Lord’s. Just as certainly as your choice is there to be His,
you are His, for He bought you long ago. That is the thing I am after. Is that what you are after? You are to take it if
you ever get it. [Congregation: “Amen.”] Then we can know that we are the Lord’s. {GCB/GCDB 1893, p. 403.4}
Uneori, atunci când îi întrebăm: „Au fost iertate păcatele voastre?”, oamenii spun: „Sunt
convins că mi-au fost iertate de mult.” „Ce anume v-a convins?” „Am simţit că mi-au fost iertate.”
Aceştia nu ştiu nimic despre aceasta. În acest fel ei nu au nici o picătură de evidenţă cum că păcatele
lor au fost iertate. Pentru că, fraţilor, singura dovadă pe care o putem avea asupra iertării păcatelor este
faptul că Dumnezeu spune că este aşa. Aceasta este dovada! Nu priviţi la simţăminte; simţămintele
sunt la fel de schimbătoare ca vântul, ştiţi că este aşa. Nu le daţi nici un pic de atenţie; nu este treaba
voastră cum vă simţiţi. Atunci când Dumnezeu spune că este aşa, atunci aşa este, indiferent dacă eu simt
aceasta sau nu!...
Nu vreau să spun că nu există o experienţă ca un rod al acestui fapt. Dar vreau să spun că dacă priviţi la
sentimente ca fiind o evidenţă, nu veţi găsi niciodată evidenţa. Însă dacă priviţi la Cuvântul lui
Dumnezeu, atunci veţi găsi evidenţa pe care Dumnezeu o dă în Cuvântul Său; aceasta este
puterea Sa divină în Cuvântul Său care lucrează efectiv în omul care crede. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 17, pag. 274}
...Sometimes people say when we ask them, “Have your sins been forgiven?” “Yes, I was convinced that they
were for awhile.” “What convinced you?” “I felt as though they were forgiven.” They did not know anything about it.
They did not, in that, have a particle of evidence that their sins were forgiven. Why, brethren, the only evidence
that we can have that these things are so is that God says so. That is the evidence. Don’t look to feelings.
Feelings are as variable as the wind. You know that is so. Never pay a particle of attention to them. It is none of
your business how you feel. When God says so, it is so, whether I feel so or not...
Now that is not saying that there will be no experience as the fruit of this, but it is saying that if you look for
feelings as an evidence, you will never find the evidence, but if you look to the word of God for the evidence, then
you will get the evidence which God gives in His word; that is, His own divine power in that word effectually
working in the man who believes.{GCB/GCDB 1893, p. 402.5,7}
Acum, am citit versetul: „El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi.” El ne-a cumpărat. Cât din
noi a cumpărat? (Audienţa: „Totul.”) Când a făcut-o? (Audienţa: „Înainte de întemeierea
lumii.”) Ce fel de oameni eram înainte de întemeierea lumii?
Ce fel de oameni eram atunci când ne-a cumpărat Dumnezeu? Eram noi înşine aşa cum suntem în
această lume. Şi El ne-a cumpărat chiar aşa păcătoşi cum suntem? (Audienţa: „Da!”) A făcut-o?
Ajungem aici la un alt gând. A plătit El preţul şi ne-a cumpărat chiar aşa cum eram? Păcătoşi? (Audienţa:
„Da!”) Fiinţe rele şi gata a umbla în căile răutăţii? Gata de a face răul? Neavând nici o mărturisire
de religie şi nedorind în mod deosebit să avem? Ne-a cumpărat atunci? (Audienţa: „Da!”) Ce
anume a cumpărat El atunci? Ne-a cumpărat pe noi împreună cu tot ceea ce era al nostru. Şi pentru
că a cumpărat ceea ce era al nostru, El a cumpărat păcatele noastre. Isaia le descrie: răni, vânătăi şi
carne vie, nelegate, nestoarse şi nealinate cu untdelemn. (Isaia 1:6) Aşa este? {A.T. Jones, Solia
Well now we have read the verses, “He gave himself for us.” He bought us. How much of us? [Congregation:
“All of us.”] When was it that he did it? [Congregation: “Before the foundation of the world.”] What kind of folks
were we before the foundation of the world? What kind of folks were we when God bought us? We were just
ourselves; just as we were in this world. And He bought us, sinners, just as we are? [Congregation: “Yes.”] Now
did He? Honestly now? We are coming to another thought here. Now did He pay that price and buy us just as we
were? Sinners? [Congregation: “Yes.”] Evil beings and willing to go into evil ways? Willing to do the evil thing?
Making no profession of religion and not particularly wanting to? Did He buy us then? [Congregation: “Yes.”] What
did He buy just then? He bought us, and all there was of us. And as He bought what there was of us; He bought
our sins. Isaiah describes it—wounds and bruises and putrefying sores; no soundness at all. Is that
so? {GCB/GCDB 1893, p. 403.8}
Iată un alt text: Tit 3:3-7: „Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de
tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.
Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a
mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii
din nou şi prin înnoirea făcută de Spiritul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos,
Mântuitorul nostru; pentru ca odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde, moştenitori
ai vieţii veşnice.” El a făcut aceasta. El o spune. Atunci, ştiţi că este aşa? (Audienţa: „Da!”)
Să privim mai adânc asupra acestui lucru. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre
[Galateni 1:4] dar acelaşi gând este valabil şi aici; El nu va lua păcatele noastre, deşi le-a cumpărat,
fără să aibă permisiunea noastră. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 277}
Here is another text—Titus 3:3-7: “For we ourselves also were sometimes foolish, disobedient, serving divers
lusts and pleasures, living in malice and envy, hateful and hating one another. But after that the kindness and love
of God our Saviour toward man appeared, not by works of righteousness which we have done, but according to his
mercy he saves us, by the washing to regeneration and renewing of the Holy Ghost; which he shed on us
abundantly through Jesus Christ our Saviour: that being justified by his grace, we should be made heirs according
to the hope of eternal life.” He did it; He says so. Then do you know that that is so? [Congregation: “Yes.”]
Well now let us carry that a little further. He gave Himself for our sins [Galatians 1:4], but the same thought
goes through all. He will not take our sins—although He bought them—without our permission. {GCB/GCDB
1893, p. 403.9-404.1}

Priviţi ceva mai departe, continuând acelaşi gând. „El S-a dat pe Sine Însuşi” [Galateni 1:4]
pentru ale cui păcate? (Audienţa: „Pentru ale noastre.”) Ale cui erau? (Audienţa: „Ale noastre.”) S-a dat
pe Sine Însuşi pentru ele. Ele fiind ale noastre, cui S-a dat pe Sine Însuşi atunci când le-a cumpărat?
(Audienţa: „Nouă.”) El S-a dat pe Sine Însuşi mie, pentru păcatele mele? (Audienţa: „Da!”) Atunci
alegerea care este mereu în faţa mea este dacă vreau să am mai degrabă păcatele mele decât să-
L am pe El, nu? (Audienţa: „Da!”) Aceasta este alegerea vie care stă în faţa mea, nu?
(Audienţa: „Da!”) Pe cine doriţi mai mult să aveţi, păcatele voastre sau pe Hristos? (Audienţa: „Pe
Hristos.”)
Atunci, de acum înainte mai poate exista vreo ezitare când este vorba să lăsăm să plece tot ceea ce ne
arată Dumnezeu că este păcat? Veţi lăsa să plece păcatul atunci când vă este arătat? Atunci când vă este
arătat păcatul, spuneţi: „Vreau mai de grabă să-L am pe Hristos decât acest păcat.” Şi lăsaţi-l
să plece. (Audienţa: „Amin!”) Spuneţi dar Domnului: „Doamne, fac acum alegerea; fac tranzacţia
cu Tine, Te fac pe Tine alegerea mea; păcatul s-a dus, iar eu am ceva mai bun.” Mulţumim Domnului!
Atunci, unde poate exista vreo ocazie pentru ca unii dintre noi să fim descurajaţi din cauza
păcatelor noastre? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 277}
...Look at it a little further, carrying the same thought forward. “He gave himself.” for whose sins? [Congregation:
“Ours.”] Whose were they? [Congregation: “Ours.”] He gave Himself for them. They being ours, to whom did He
give Himself when He bought them? [Congregation: “To us.”] He gave Himself to me, for my sins?
[Congregation: “Yes.”] Then the choice is forever with me as to whether I would rather have my sins than to
have Him, isn’t it? [Congregation: “Yes.”] That is the living choice before me, is it? [Congregation: “Yes.”] Is that
the choice before you? [Congregation: “Yes.”] Which would you rather have, your sins or Christ? [Congregation:
“Christ.”] Then from this time henceforth can there be any hesitation about letting anything go that God shows is
sin? Will you let it go when it is pointed out? When sin is pointed out to you, say, “I would rather have Christ
than that.” And let it go [Congregation: “Amen.”] Just tell the Lord, “Lord, I make the choice now. I make the trade. I
make Thee my choice. It is gone, and I have something better.” Thank the Lord! Then where in the world is the
opportunity for any of us to get discouraged over our sins? {GCB/GCDB 1893, p. 404.1}
neprihănirea Lui
Unii dintre fraţi au făcut acest lucru. Ei au fost eliberaţi; dar Spiritul lui Dumnezeu le-a arătat ceva
ce ei nu mai văzuseră niciodată mai înainte. Spiritul lui Dumnezeu a pătruns mai adânc decât
oricând, şi a descoperit lucruri pe care ei niciodată nu le-au văzut mai înainte; iar apoi, în loc
să mulţumească Domnului că s-a întâmplat aşa şi să îngăduie să fie curăţaţi mulţumind Domnului că Îl
au mai mult ca oricând, au început să se descurajeze. Ei au spus: „Ce să mă fac?; păcatele mele sunt
atât de mari!” Astfel ei au îngăduit Satanei să-i acopere cu întunecime şi să-i arunce în descurajare,
nemaigăsind nimic bun la aceste întâlniri, zi după zi.
Nu este destul de rău că s-a întâmplat aşa? Nu este destul de rău ca o persoană pe care Domnul a
iubit-o atât de mult încât S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea, să procedeze în acest fel cu Domnul atunci
când El vrea să se descopere mai mult pe Sine acelei persoane? Fraţilor, dacă unii dintre voi aţi
căzut în descurajare, părăsiţi această stare! Dacă Domnul ne-a arătat păcate la care nu ne-am
gândit mai înainte că le-am putea avea, aceasta demonstrează că El pătrunde în profunzime, până
când, în cele din urmă va atinge partea cea mai ascunsă a fiinţei noastre; iar când El atinge ultimul
lucru care este necurat sau păcătos, care este în dezacord cu voinţa Sa şi îl scoate la lumină, ni-l
arată, iar noi spunem: „Îl vreau mai degrabă pe Domnul decât acest păcat”, atunci lucrarea este
completă, iar pecetea viului Dumnezeu poate fi pusă asupra acestui caracter. (Audienţa:
„Amin!”) Ce doriţi mai mult, să aveţi caracterul… (unii din adunare încep să laude pe Domnul iar alţii
încep să privească în jur). Nu este nimic! Dacă mai mulţi dintre voi ar mulţumi Domnului pentru
ceea ce aţi primit, ar fi mai multă bucurie în această casă, în seara aceasta.
Ce doriţi mai mult, să aveţi desăvârşirea, plinătatea deplină a lui Isus Hristos, sau să aveţi mai
puţin decât aceasta, şi cu unele din păcatele voastre ascunse astfel încât să nu ştiţi niciodată că ele
există? (Audienţa: „Plinătatea.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 277}
Now some of the brethren here have done that very thing. They came here free, but the Spirit of God brought up
something they never saw before. The Spirit of God went deeper than it ever went before and revealed things
they never saw before and then instead of thanking the Lord that that was so and letting the whole wicked
business go and thanking the Lord they had ever so much more of Him than they ever had before, they began to
get discouraged. They said, “Oh what am I going to do? My sins are so great.” There they let Satan cast a cloud
over them and throw them into discouragement and they get no good out of the meetings day after day.
Isn’t that too bad? Isn’t it too bad that a person whom the Lord has loved so much as to give Himself for Him at
all, should act that way with the Lord when the Lord wants to reveal more of Himself? Brethren, if any of you have
got into discouragement, let us quit. If the Lord has brought up sins to us that we never thought of before, that
only shows that He is going down to the depths and He will reach the bottom at last and when He finds the
last thing that is unclean or impure and that is out of harmony with His will and brings that up and shows that to
us and we say, “I would rather have the Lord than that,” then the work is complete and the seal of the living
God can be fixed upon that character. [Congregation: “Amen.”] Which would you rather have, a character—
[Someone in the congregation began praising the Lord and others began to look around.] Never mind. If lots more
of you would thank the Lord for what you have got, there would be more joy in this house tonight.
Which would you rather have, the completeness, the perfect fulness of Jesus Christ or have less than that with
some of your sins covered up that you never know of? [Congregation: “His fulness.”] {GCB/GCDB 1893, p. 404.2-4}
Dar după cum ştiţi, „Mărturiile” ne-au spus că dacă mai există în noi o pată de păcat, nu putem avea
pecetea lui Dumnezeu. Cum ar fi posibil ca pecetea lui Dumnezeu, care este imprimarea caracterului Său
desăvârşit descoperit în noi, să fie pusă asupra noastră dacă în noi mai există păcate? El nu poate pune
pecetea, întipărirea caracterului Său desăvârşit, asupra noastră până când nu vede acest caracter în
noi. Astfel, El trebuie să sape adânc până la cele mai ascunse cămăruţe ale inimii, cum niciodată n-
am visat, deoarece noi nu ne putem înţelege inimile. Dar Domnul priveşte la inimă. El încearcă
conştiinţa. El va curăţa inima şi va descoperi ultima urmă de ticăloşie. Lăsaţi-L să lucreze,
fraţilor, lăsaţi-L să facă lucrarea Sa de cercetare! Iar când El aduce păcatele noastre în faţa
ochilor noştri, lăsaţi ca inima noastră să spună: „Doamne, Tu Te-ai dat pe Tine Însuţi pentru păcatele
mele; Oh, Te primesc pe Tine în locul lor.” Ele au plecat, iar eu mă bucur în Domnul. Fraţilor,
să fim cinstiţi cu Domnul, şi să ne purtăm faţă de El aşa cum El doreşte să o facem!
El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, pentru păcatele noastre. Aşa că, spun din nou, şi voi ştiţi
aceasta; în faţa noastră stă o alegere vie: să alegem dacă dorim să-L avem pe Domnul sau pe noi
înşine, neprihănirea Domnului sau păcatele noastre, calea Domnului sau calea noastră. Care o vom
avea? (Audienţa: „Calea Domnului.”)
Nu este greu să facem alegerea atunci când ştim ceea ce Domnul a făcut şi ceea ce este El
pentru noi. Alegerea este uşoară. Fie ca predarea noastră să fie completă! Şi atunci când se vor arăta
aceste păcate, ele au fost predate de mult. Pentru aceasta ne sunt ele descoperite, pentru ca
noi să putem face alegerea. Aceasta este lucrarea binecuvântată a sfinţirii. Şi noi putem şti că această
lucrare a sfinţirii are loc în noi. Dacă Domnul ne-ar îndepărta păcatele noastre fără ca noi să o ştim, ce
bine ne-ar face? Aceasta pur şi simplu ne-ar face nişte maşini. El nu-şi propune să facă aceasta; drept
urmare, El vrea ca voi şi cu mine să ştim când pleacă păcatele noastre pentru ca să putem şti când
vine neprihănirea Lui. Aceasta se întâmplă atunci când cedăm Lui ceea ce avem. {A.T. Jones, Solia
... But don’t you see, the Testimonies have told us that if there be stains of sin there, we cannot have the seal of
God. How in the world can that seal of God, which is the impress of His perfect character revealed in us, be put
upon us when there are sins about us? He cannot put the seal, the impress of His perfect character, upon us until
He sees it there. And so He has got to dig down to the deep places we never dreamed of, because we cannot
understand our hearts. But the Lord knows the heart. He tries the conscience. He will cleanse the heart, and
bring up the last vestige of wickedness. Let Him go on, brethren; let Him keep on His searching work. and
when He does bring our sins before us, let the heart say, “Lord, thou gavest thyself for my sins. Oh, I take thee
instead of them.” They are gone, and I rejoice in the Lord. Brethren, let us be honest with the Lord, and treat Him
as He wants us to.
Then He gave Himself to us for our sins. Then I say again and you see that it is simply with you and me a living
choice, as to whether we will have the Lord or ourselves, the Lord’s righteousness or our sins, the Lord’s
say or our say? Which will we have? [Congregation: “The Lord’s way.”] There is no difference in making the choice
when we know what the Lord has done, and what He is to us. The choice is easy. Let the surrender be complete.
And when these sins come up—why, they were surrendered long ago. That is all they are brought up for,
that we can make the choice. This is the blessed work of sanctification. And we can know that that work of
sanctification is going on in us. If the Lord should take away our sins without our knowing it, what good would it do
us? That would simply be making machines of us. He does not propose to do that; consequently, He wants you
and me to know when our sins go, that we may know when His righteousness comes. It is when we yield
ourselves that we have Him. {GCB/GCDB 1893, p. 404.4-5}
Aşadar, El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre. Iar acum El vine şi spune: „Acesta este păcat!”
Iar noi ce spunem? „Doamne, este păcat.” Aceasta este mărturisirea. Rădăcina ideii de mărturisire este
în faptul de a spune acelaşi lucru. Ideea de bază a cuvântului grec tradus prin „mărturisire,”
înseamnă a vorbi acelaşi lucru. Aceasta este mărturisirea. Domnul a spus lui David, „Tu ai păcătuit şi
ai făcut răul acesta.”, iar David a spus: „Am păcătuit!” Aceasta este mărturisirea. Biblia spune:
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele.” Pentru ce arată
Dumnezeu păcatele oamenilor? Singurul motiv pentru care El arată oamenilor păcatele este pentru
a putea să le îndepărteze de la ei. Atunci când El îmi arată mie păcate, eu voi spune: „Doamne, acestea
sunt păcate.” Şi atunci ce se întâmplă? Sunt iertate! S-au dus!
Voi, v-aţi mărturisit păcatele de când sunteţi aici? Toate pe care vi le-a arătat Domnul? Le-aţi
mărturisit? (Audienţa: „Da!”) Oricine a făcut aceasta, are păcatele sunt iertate. Domnul a spus că este aşa.
Ce spuneţi? (Audienţa: „Amin!”)
Dar Satana spune: „Nu este aşa.” El este un mincinos. Însă unii oameni afirmau aici că Satana
spune adevărul asupra acestui subiect. Oameni spuneau în această casă că el spune adevărul în acest
punct. Satana a spus: „Ele nu sunt iertate!”, iar ei spuneau: „Nu sunt iertate.” Să părăsim această
poziţie! Noi ne mărturisim păcatele pentru ca ele să poată fi iertate; şi Domnul spune că sunt
iertate; iar dacă sunt iertate atunci, pentru Numele Domnului, să spunem şi noi că este aşa! {A.T. Jones,
Then He gave Himself for our sins, and now He comes and says, there is sin. What then? “Lord, it is sin.” That
is confession. The root idea of confession is to speak the same thing. The root idea of the Greek word translated
confession is to speak the same thing. That is confession. The Lord said to David, “You have sinned and done this
evil.” David said, “I have sinned.” That is confession. The Bible says, “If we confess our sins he is faithful and just
to forgive us our sins.” What does God show them for anyway? The only thing that He shows men their sins for,
is that He may take them away. When He shows me sins, I say, “Lord, they are sins.” And what then? They are
forgiven. They are gone. {GCB/GCDB 1893, p. 405.2}
Now you folks have confessed your sins since you have been here, haven’t you? All that the Lord has shown
you, have you? [Congregation: “Yes, sir.”] Everyone who has done that, his sins are forgiven. The Lord has said so.
What do you say? [Congregation: “Amen.”] But Satan says, “It is not so.” He is a liar. But some folks here have
been saying that Satan tells the truth upon that point. People in this house have been telling Satan that he told the
truth upon that very point. Satan says, “They are not forgiven,” and they say, “No, they are not.” Let us quit that. We
confess our sins that they may be forgiven, and the Lord says they are forgiven, and when they are forgiven
why then in the Lord’s name, let us say so. {GCB/GCDB 1893, p. 405.3}
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” „Şi el a primit

semnul tăierii împrejur, o pecete a neprihănirii credinţei pe care o avea.” Domnul spune: „Veniţi totuşi
să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul se vor face albe ca zăpada; de
vor fi roşii ca purpura se vor face ca lâna.” Ce spuneţi? (Audienţa: „Aşa este.”) De unde ştiţi? (Audienţa:
„Domnul spune că aşa este.”) Foarte bine. Deci ştiţi că este aşa, ştiţi?
Mica 7:19: „El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi va arunca
în fundul mării toate păcatele lor.” Unde sunt păcatele? (Audienţa: „În fundul mării.”) De unde ştiţi?
(Audienţa: „El spune aşa.”) Deci ştiţi aceasta, nu? Atunci cum poate cineva să vă necăjească cu gândul că
ele se vor întoarce la voi?
Psalmul 103:12: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează El fărădelegile
noastre de la noi.” Cât de departe sunt ele de voi, cei care le-aţi mărturisit? Cât de departe sunt?
(Audienţa: „Cât este de departe răsăritul de apus.”) Atunci de ce nu spuneţi şi voi la fel? Satana
vine şi spune: „Nu sunt iertate; fiecare păcat este chiar aici în faţa ta; nu le vezi?” Sunt ele în faţa
noastră? (Audienţa: „Nu!”) Ar putea spune cineva: „Eu le-am văzut aici.” Nu este nimic real în
aceasta. Satana este un magician, şi el poate face să se vadă lucruri care nu sunt. Iar voi le priviţi şi
spuneţi: „Da, aşa este.” Dar nu este aşa! Domnul spune că ele sunt atât de departe de noi după
cum este de departe răsăritul de apus. Ele sunt în fundul mării, şi sunt la fel de albe ca
zăpada! Slavă Domnului!
Isaia 38:17, şi acest verset este ultimul în seara aceasta. „Iată, chiar suferinţele mele erau spre
mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta
toate păcatele mele!” Câte din ele? (Audienţa: „Toate.”) Înapoia Sa. Unde sunt ele, aşadar?
(Audienţa: „Înapoia Sa.”) Noi suntem în faţa Sa, iar păcatele sunt înapoia Sa. Cine este între noi şi
ele ? (Audienţa: „Dumnezeu.”) Iar El este pe tronul Său, nu? Deci când eu mărturisesc păcatele
mele Domnului, El şi tronul Său veşnic stau între mine şi acele păcate, şi nici Satana, nici altcineva din
Univers nu le poate aduce înapoi; pentru că ar trebui să-L înlăture pe Dumnezeu şi tronul Său din cale mai
înainte de a putea să-mi aducă aceste păcate înapoi. Şi eu mă bucur de aceasta! {A.T. Jones, Solia îngerului
“Abraham believed God, and it was counted to him for righteousness.” “And he received the sign of
circumcision, a seal of the righteousness of the faith which he had.” The Lord says, “Come now, let us reason
together, saith the Lord: though your sins be as scarlet, they shall be as white as snow; though they be red like
crimson, they shall be as wool.” What do you say? [Congregation: “It is so.”] How do you know? [Congregation:
“The Lord says so.”] Very good. Then you know that is so, do you?
Micah 7:19: “He will turn again, he will have compassion upon us; he will subdue our iniquities; and thou wilt
cast all their sins into the depths of the sea.” Then where are they? [Congregation: “In the depths of the sea.”]
How do you know? [Congregation: “He says so.”] Then you know that, don’t you? Then how in the world is anybody
going to bother you about getting your sins back to you?
Psalm 103:12: “As far as the east is from the west, so far hath he removed our transgressions from us.” How
far are they away from you now, you who have confessed them? How far are they away? [Voice: “As far as the east
is from the west.”] Why don’t you say so then? Satan comes and says, “They are not forgiven; every sin is right
there before your face; don’t you see them?” Are they? [Congregation: “No.”] Says one, “I have seen them there.” It
is nothing of the kind. Satan is a magician and can make things appear so that are not so. But you look at them and
say, “Yes, that is so.” It is not so. The Lord says they are as far from us as the east is from the west. They are in
the depths of the sea, and they are as white as snow. Thank the Lord.
Isaiah 38:17, and that verse is the last one we need tonight. “Behold, for peace I had great bitterness; but thou
hast in love to my soul delivered it from the pit of corruption: for thou hast cast all my sins behind thy back.” How
many? [Congregation: “All.”] Behind his back. Where are they, then? [Congregation: “Behind his back.”] We are
before his face and the sins are behind his back; who is between us and them? [Congregation: “God.”] And He is
upon His throne, isn’t He? Then when I have confessed my sins to the Lord, He and His living eternal throne
stand between me and those sins, and Satan and everybody else in this universe cannot bring them back; for he
has got to get the Lord and His throne out of the way before they can get those sins back to me again. And I am
going to be glad of it. {GCB/GCDB 1893, p. 405.4-7}
(Cineva cere ca să fie citit Isaia 43:25, ceea ce fratele Jones face.) „Eu, Eu îţi şterg
fărădelegile pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.”
Există multe alte texte ca şi acesta pe care le putem ţine minte. Unul este cel din Evrei 8:12: „Nu-
Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.” Iar altul este în Ezechiel 33:16: „Toate
păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita.” În aceste texte Domnul spune că nu-şi va mai aduce aminte
de păcatele noastre! Domnul le va uita: este lucrarea Satanei aceea de a le aminti. Fraţilor, să-L
credem pe Domnul! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 17, pag. 281}
[Someone asked that Isaiah 43:25 be read, which Elder Jones did.] “I, even I, am he that blotteth out thy
transgressions for mine own sake and will not remember thy sins.” {GCB/GCDB 1893, p. 406.1}
There are many other texts like that which we might notice. One is found in Hebrews 8:12: “Their sins will I
remember no more,” and another in Ezekiel 33:16: “None of his sins that he hath committed shall be mentioned
unto him.” Here the Lord says, He will not remember our sins. the Lord will never mention them. It is Satan’s work
to do that. Brethren, let us believe the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 406.2}
Isaia 38:17, şi acest verset este ultimul în seara aceasta. „Iată, chiar suferinţele mele erau spre
mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta
toate păcatele mele!” Câte din ele? (Audienţa: „Toate.”) Înapoia Sa. Unde sunt ele, aşadar?
(Audienţa: „Înapoia Sa.”) Noi suntem în faţa Sa, iar păcatele sunt înapoia Sa. Cine este între noi şi
ele ? (Audienţa: „Dumnezeu.”) Iar El este pe tronul Său, nu? Deci când eu mărturisesc păcatele
mele Domnului, El şi tronul Său veşnic stau între mine şi acele păcate, şi nici Satana, nici altcineva din
Univers nu le poate aduce înapoi; pentru că ar trebui să-L înlăture pe Dumnezeu şi tronul Său din cale mai
înainte de a putea să-mi aducă aceste păcate înapoi. Şi eu mă bucur de aceasta!
Putem cunoaşte aceste lucruri? Putem şti că le cunoaştem? Cum putem să ştim că le
cunoaştem? Domnul spune aşa. Când Domnul spune aşa, iar noi Îl credem, aceasta este credinţă.
Satana spune: „Nu îţi sunt iertate.” Noi spunem: „Ştiu că sunt iertate.” Satana spune: „Nu, ele sunt
aici.” Noi spunem că nu sunt aici. Sunt în fundul mării. (Voce: „Domnul să fie lăudat.”) {A.T. Jones, Solia
Isaiah 38:17, and that verse is the last one we need tonight. “Behold, for peace I had great bitterness; but thou
hast in love to my soul delivered it from the pit of corruption: for thou hast cast all my sins behind thy back.” How
many? [Congregation: “All.”] Behind his back. Where are they, then? [Congregation: “Behind his back.”] We are
before his face and the sins are behind his back; who is between us and them? [Congregation: “God.”] And He is
upon His throne, isn’t He? Then when I have confessed my sins to the Lord, He and His living eternal throne stand
between me and those sins, and Satan and everybody else in this universe cannot bring them back; for he has got
to get the Lord and His throne out of the way before they can get those sins back to me again. And I am going to be
glad of it.
Can we know these things? Can we know that we know them? How can we know that we know them? The
Lord says so. When He says so, and we believe it, that is faith. Satan says, “They are not.” We say, “I know
they are.” Satan says, “No, there they are.” We say, they are not there. They are in the depths of the sea. [Voice:
“Praise the Lord.”] {GCB/GCDB 1893, p. 405.7-8}
SFINŢIREA ESTE UN PROCES
SFINŢIREA ESTE UN PROCES
Nu este greu să facem alegerea atunci când ştim ceea ce Domnul a făcut şi ceea ce este El
pentru noi. Alegerea este uşoară. Fie ca predarea noastră să fie completă! Şi atunci când se vor arăta
aceste păcate, ele au fost predate de mult. Pentru aceasta ne sunt ele descoperite, pentru ca noi
să putem face alegerea. Aceasta este lucrarea binecuvântată a sfinţirii. Şi noi putem şti că această
lucrare a sfinţirii are loc în noi. Dacă Domnul ne-ar îndepărta păcatele noastre fără ca noi să o ştim, ce
bine ne-ar face? Aceasta pur şi simplu ne-ar face nişte maşini. El nu-şi propune să facă aceasta; drept
urmare, El vrea ca voi şi cu mine să ştim când pleacă păcatele noastre pentru ca să putem şti când vine
neprihănirea Lui. Aceasta se întâmplă atunci când cedăm Lui ceea ce avem. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 17, pag. 278}
...There is no difference in making the choice when we know what the Lord has done, and what He is to us. The
choice is easy. Let the surrender be complete. And when these sins come up—why, they were surrendered long
ago. That is all they are brought up for, that we can make the choice. This is the blessed work of
sanctification. And we can know that that work of sanctification is going on in us. If the Lord should take away
our sins without our knowing it, what good would it do us? That would simply be making machines of us. He does
not propose to do that; consequently, He wants you and me to know when our sins go, that we may know when His
righteousness comes. It is when we yield ourselves that we have Him. {GCB/GCDB 1893, p. 404.5}
Ceea ce ne face neprihăniţi, ne mântuieşte, ne sfinţeşte şi este totul în toţi pentru noi, este neprihănirea
lui Dumnezeu în Isus Hristos. Când noi obţinem această neprihănire, şi această neprihănire este în
armonie cu neprihănirea, cu ideea lui Dumnezeu de neprihănire, cine mărturiseşte despre
neprihănirea lui Dumnezeu în cel care crede în Isus? (Audienţa: „Legea.”) Legea lui Dumnezeu.
Şi această lucrare a lui Hristos este crescândă în individ, este o lucrare progresivă; aceasta este
lucrarea de sfinţire: de a ne face sfinţi. Este creşterea lui Hristos în individ. Iar când Hristos a crescut
până la plinătatea Lui în individ, atunci lucrarea de sfinţire este completă. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 20, pag. 319}
Now the righteousness of God in Jesus Christ is that which makes us righteous, which saves us, which
sanctifies us, which is all in all to us. When we have obtained that righteousness, and that righteousness is there
according to righteousness, God’s idea of righteousness, what is it that witnesses to the righteousness of God in
the believer in Jesus? [Congregation: “The law.”] The law of God.
But here is this work of Christ growing up in the individual, that progressive work; that is the work of
sanctification—the work of sanctifying; for that is the thought, the work of sanctifying. It is the growth of Christ in
the individual. When Christ has grown to the fulness there, then that is the completed work of
sanctification. {GCB/GCDB 1893, p. 454.7}
Dar acum, când a venit rândul nostru, Evanghelia veşnică trebuie să fie predicată din nou şi să se ridice
o biserică a sfârşitului care să deţină acest semn care aduce oamenilor prezenţa lui Isus Hristos,
prezenţa lui vie, care va lucra progresiv pentru desăvârşirea lor. Aceasta este biserica ce are
Sabatul Domnului; şi biserica ce are Sabatul Domnului este condusă la această lucrare de desăvârşire
în mântuirea lui Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 335}
But when we came to this, the everlasting gospel is to be preached again, and a church is to rise up again at the
last which has that sign which brings the presence of Jesus Christ to men in His living presence, in a
progressive work unto a completion. That is the church that has the Sabbath of the Lord, and the church which
has the Sabbath of the Lord is brought to that completed work in the salvation of Christ. {GCB/GCDB 1893, p.
470.2}
Privind la chipul lui Isus, primim din ce în ce mai mult neprihănirea lui Dumnezeu, prin
credinţa lui Isus Hristos şi suntem modelaţi tot mai mult după chipul Său
Să mai citim odată acest verset: „Dumnezeu care a poruncit luminii să lumineze din întuneric, a
strălucit în inimile voastre.” Nu uitaţi aceasta! Cum am putea să uităm? Aşa este, nu-i aşa? „Ca să
dea lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.”
Am văzut în lecţia de vineri seara trecută că noi obţinem neprihănirea lui Dumnezeu care se
primeşte prin credinţa lui Isus Hristos, privind la chipul lui Isus. Şi atât timp cât privim acolo,
primind această neprihănire din ce în ce mai mult, fiind modelaţi tot mai mult după chipul
Său, Legea lui Dumnezeu va sta în toată slava ei mărturisind că este bine să privim unde privim. Am
văzut că aşa fac şi îngerii în ceruri: „Îngerii totdeauna văd faţa Tatălui Meu care este în ceruri.” Şi
atunci, dacă suntem în compania îngerilor, privind acolo unde privesc ei, pentru a primi ceea ce ei caută
să primească, iar Legea mărturiseşte că am primit, de ce nu ne-ar acoperi acest binecuvântat
acoperământ? Acesta este acoperământul pe care Dumnezeu îl trage peste poporul Său. Aşadar,
lucrul necesar pentru a obţine acest acoperământ este credinţa care ridică faţa spre faţa lui Isus
Hristos; şi îl obţinem nu din cauza bunătăţii noastre, ci din pricina nevoii noastre. {A.T. Jones, Solia
Let us read that verse again now. “God who commanded the light to shine out of darkness, hath shined in our
hearts.” Don’t forget it. Well, how can we forget it. It is so, is it not? “To give the light of the knowledge of the
glory of God in the face of Jesus Christ.” Then we found in the lesson last Friday night that we were to obtain
the righteousness of God which is by faith of Jesus Christ, by looking into the face of Jesus, and while we
look there, receiving that righteousness more and more, being molded more and more into His image, the
law of God stands there in all its glory witnessing that that is the way to look. We found that that was the
occupation of the angels also in heaven. “Their angels do always behold the face of my Father who is in
heaven.” Well, then, brethren, when we go into the company of angels, looking where they look, to receive what
they are looking there to receive, and the law witnesses that it is our own, then why shall not that blessed canopy
cover us? And that is the covering of God drawn over His people. So then the requisite to this is the faith that
lifts up the face to the face of Jesus, and it is not because of our goodness but because of our
need. {GCB/GCDB 1893, p. 496.8}
CREDINŢA ADEVĂRATĂ ŞI FAPTELE NEPRIHĂNITE
Faptele credinţei
CREDINŢA ADEVĂRATĂ ŞI FAPTELE NEPRIHĂNITE

Să citim mai departe din „Calea către Hristos”: „Sfânta Scriptură spune că: ‚... şi dracii cred ... şi se
înfioară’ (Iacov 2:19). Dar aceasta nu este credinţă. Acolo unde este nu numai o credinţă în cuvântul lui
Dumnezeu, ci şi o supunere a voinţei noastre lui Dumnezeu; acolo unde inima este consacrată
Lui, iar afecţiunile îndreptate spre El, ACOLO ESTE CREDINŢĂ.”
Acesta este adevărul îndreptăţirii prin credinţă; aceasta este neprihănire prin credinţă; aceasta
este credinţa care lucrează, mulţumim Domnului; nu o credinţă care crede ceva exterior, care ţine
adevărul lui Dumnezeu în curtea din afară şi apoi caută prin propriile eforturi să acopere lipsurile.
Nu aceasta! Nu, ci credinţa care lucrează. Ea însăşi lucrează; ea are putere divină în ea pentru
a manifesta voinţa lui Dumnezeu în om în faţa lumii. Aceasta este neprihănire prin credinţă,
neprihănirea pe care o obţine credinţa, pe care o primeşte şi o păstrează credinţa, neprihănirea lui
Dumnezeu.
Citesc în continuare din „Calea către Hristos”: „Credinţa care lucrează prin iubire şi care
curăţă fiinţa noastră. Prin această credinţă, inima este înnoită după chipul lui Dumnezeu.” {A.T. Jones,
“The Bible says that ‘the devils also believe and tremble,’ but this is not faith. Where there is not only a belief
in God’s word, but a submission of the will to Him; where the heart is yielded to Him, the affections fixed upon
Him, THERE IS FAITH.”
That is the truth of justifying faith; that is righteousness by faith; that is a faith that works, thank the Lord—
not a faith that believes something away off, that keeps the truth of God in the outer court, and then seeks by his
own efforts to make up the lack. Not that. No, but faith that works. It itself is working; it has a divine power in it to
manifest God’s will in man before the world. That is righteousness by faith—the righteousness which faith
obtains, which it receives, and which it holds—the righteousness of God.
I continue reading from “Steps to Christ”: “Faith that works by love and purifies the soul. Through this faith the
heart is renewed in the image of God.“ {GCB/GCDB 1893, p. 265.11-14}
Iată care este credinţa: „Acolo unde este nu numai o credinţă în cuvântul lui Dumnezeu, ci şi
o supunere a voinţei noastre lui Dumnezeu; unde inima este consacrată Lui, iar afecţiunile
îndreptate spre El...” Acestea sunt expresii cu greutate, cărora trebuie să li se acorde mai multă
atenţie. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 220}
Here is faith: “Where there is not only a belief in God’s word, but a submission of will to Him; where the
heart is yielded to Him, the affections fixed upon Him.” Now these are weighty expressions; they are worth
considering. {GCB/GCDB 1893, p. 299.1}
Să păstrăm însă în minte definiţia credinţei pe care am studiat-o; nu o credinţă satanică; aceea nu este
deloc credinţă; ci o supunere a voinţei lui Dumnezeu, o cedare a inimii pentru El, afecţiunile
fixate asupra Lui, aceasta este credinţa. Acesta este gândul lui Dumnezeu despre credinţă. Şi El doreşte
ca noi să citim şi să primim cu această credinţă cuvântul pe care îl spune. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 15, pag. 250}
Let us bear in mind also the definition which we have studied, of what faith is. Not a satanic belief. That is not
faith at all, but a submission of the will to God, a yielding of the heart to Him, the affections fixed upon Him—
there is faith. That is God’s idea of faith. And when we read of faith and get His word of belief which He has spoken
in His word—that is what He means. {GCB/GCDB 1893, p. 362.3}
fixate asupra Lui. Aceasta este predarea eului şi acceptarea a ceea ce spune Dumnezeu ca fiind un
cap. 15, pag. 250}
But what is faith? Submission of the will to Him; yielding of the heart to Him, the affections fixed upon Him.
That is surrender of self and takes what God says as the fact; in other words, faith is simply this: that when God
says a thing and you and I read it, we say, “that is so.” That is faith. {GCB/GCDB 1893, p. 362.4}
Şi ce este adevărata credinţă? Supunerea voinţei lui Dumnezeu, cedarea inimii lui Dumnezeu
şi fixarea afecţiunilor în El: de aici se înţelege că în acest fel sunt cei care Îl vor primi; deoarece a crede
înseamnă a primi atunci când Dumnezeu vorbeşte. Astfel El spune în Ioan 1:12: „Dar tuturor
celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat puterea să devină copii ai lui
Dumnezeu.” (KJV) „Şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos,
pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.” Deci, fiecare dintre noi
putem să o avem aici în această seară? Putem să o avem? O avem, pentru că o credem. {A.T. Jones,
... And what is genuine faith? Submission of the will to Him, a b to Him, a fixing of the affections upon Him.
That is what He means here to those who will receive Him, because believing is receiving when God speaks. He
says so in the first chapter of John 12th verse. “But as many as received him, to them gave he power to become
the sons of God, even to them that believe on his name.” “Even the righteousness of God which is by faith of
Jesus Christ unto all and upon all them that believe: for there is no difference.” Then we can every one here have it
tonight? Can have it? Have it, because we believe it. {GCB/GCDB 1893, p. 413.3}
„Supunerea voinţei noastre lui Dumnezeu”; este voinţa voastră supusă Lui? S-a dus voinţa
voastră astfel încât să ştiţi că s-a dus, şi astfel încât să nu mai aveţi nici o dorinţă sau impuls sau altă
înclinaţie în nici o situaţie, de a o folosi voi înşivă? S-a dus? Şi puteţi să ştiţi aceasta? Voi puteţi să ştiţi
dacă acest lucru este făcut. (Voce: „Cum?”) Cum? Prin chiar faptul că o faceţi, spunând Domnului că
voinţa vă este supusă, şi aşa este. Desigur că un om ştie că este aşa atunci când este supusă.
(Voce: „Dacă nu ştie că este supusă, atunci nu este.”) Exact. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
13, pag. 221}
“The submission of the will to Him,” is your will submitted to Him? Is it gone so that you know it is gone, and
that you have no wish or impulse or any inclination ever in any situation to use it yourself? Is it gone? You can
know it. You can know whether that is done. [Voice: “How?”] How? Why by doing it, telling the Lord it is done and it
is so. Of course a man knows it is so when it is done. [A voice: “If he does not know it, it is not done.”]
Exactly. {GCB/GCDB 1893, p. 299.2}
Este voinţa voastră supusă lui Dumnezeu pentru ca El să o folosească după plăcerea Sa, şi voi
nu mai aveţi nici o obiecţie de ridicat; nu aveţi nici un gând sau înclinaţie de a o folosi în felul vostru;
doriţi ca El să o folosească în felul Său, şi aceasta este tot ce vă preocupă? Este aşa? Este voinţa voastră în
această poziţie? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 222}
Now is your will submitted to God for Him to use as He pleases and you have no objection to raise at all;
you have no thought or inclination to use it your way; you want Him to do His way, and that is all you care for?
Is that so? Is your will there? [Congregation: “Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 299.4}
Sunt persoane aici în care nu este aşa? Mergeţi şi spuneţi Domnului totul cu privire la aceasta.
Spuneţi-I: „Doamne, îţi supun totul ţie; totul pleacă; nimic nu rămâne; eu nu păstrez nici un singur lucru;
totul s-a dus; totul, voinţa şi orice altceva, sunt ale Tale, pentru ca Tu să poţi folosi şi voinţa şi
înfăptuirea.” (Audienţa: „Amin!”) Fraţilor, noi, fiecare avem nevoie să facem aceasta aici, şi în fiecare
zi. Domnul vrea să intre la noi, şi făcând aşa Îl vom lăsa să intre.
Dar atât timp cât eu îmi rezerv ceva din voinţa mea, eu voi urma drumul meu împotriva
dorinţei mele, iar Dumnezeu nu mă poate folosi pe deplin: El nu poate veni în plinătatea Lui, Hristos
nu poate veni în plinătatea Lui decât dacă există o supunere deplină a noastră faţă de El.
Are any here in whom it is not so? You just go and tell the Lord all about it. Tell Him, “Lord, I submit everything
to thee; everything goes; nothing stays; I do not retain a single thing; all is gone; everything, will and all—to thee,
that thou mayest use it both to will and to do.” [Congregation: “Amen.”] Brethren, we every one need to do just that,
here, each day. The Lord wants to come in here in just the way that that will let Him in.
But as long as I reserve some of my will, I will go my way in spite of myself, I cannot have God use me fully.
He cannot come in fully, Christ cannot come in fully, unless there is a full submission to Him. {GCB/GCDB 1893,
p. 299.5-6}
Dacă un om nu ştie că voinţa lui este supusă, aceasta este cea mai puternică dovadă pe care o
poate avea că voinţa lui nu este supusă. Iar când voinţa lui este supusă; ah! atunci o ştie! Aceasta
este realitatea! Când voinţa omului este supusă, el devine un om duhovnicesc şi cunoaşte ceea ce
niciodată nu a cunoscut mai înainte în viaţa sa...; pentru că acest fapt trebuie să fie cunoscut, şi poate
fi cunoscut doar între Dumnezeu şi fiecare individual. „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Unul poate
spune altuia că aceasta este o realitate; unul poate spune altuia că el ştie că este o realitate. Dar nimeni nu
poate da această certitudine celuilalt, aşa încât fratele meu să o poată primi de la mine. {A.T. Jones, Solia
If a man does not know it, that is the strongest possible evidence that he could have that it is not done. And
when it is done, ah! He knows it. That is the very thing. When it is done he becomes a spiritual man, and he
knows what he never knew before in his life... for this is to be known, and can be known only between God and
the individual himself. “They shall be all taught of God.” One can tell another that it is a fact; one can tell another
that he knows that it is a fact. But no one can give it to another, so that my brother can get it from me. {GCB/GCDB
1893, p. 299.3}
Lăsaţi să moară „voinţa mea”! Să fie o moarte efectivă a eului. Aceasta înseamnă
supunerea; înseamnă moarte; şi sigur că oamenii nu trebuie să se lupte niciodată ca să moară; ei
se luptă ca să rămână în viaţă, dacă există vreo luptă.
Reţineţi că nu este suficient să „vrei” să mori. Mergi mai departe, şi mori; aceasta este ceea ce vrea
Dumnezeu. Ar spune cineva: „Cum pot face aceasta?” El (Domnul) spune cum: „Tot aşa şi voi înşivă,
socotiţi-vă morţi faţă de păcat” Romani 6:11. Morţi cu adevărat. Fratele Durland ne-a citit ieri că:
„Cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.” Aşa este! „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă
de păcat,” iar Domnul va aduce realitatea. Fraţilor, noi avem nevoie să-L cunoaştem pe Domnul.
Problema este că oamenii nu-L cunosc personal pe Domnul şi nu ştiu cum au loc aceste lucruri.
... Let there be some dying here. Let there be some actual dying to self. That is what it means; it means
death: and of course people never struggle to die. They struggle to stay alive, if there are any struggles.
Bear in mind that it is not enough to “want” to die. Go ahead and die; that is what the Lord wants. Says one,
How shall I do that? He tells how: “Reckon ye also yourselves to be dead indeed.” Dead indeed. Brother Durland
read to us here yesterday, “He that is dead is freed from sin.” It is so. “Reckon ye also yourselves to be dead
indeed unto sin,” and God will furnish the fact. The point is, brethren, we need to get acquainted with the Lord.
The trouble is, people are not personally acquainted with the Lord and do not know how these things are with
Him. {GCB/GCDB 1893, p. 299.6-7}
„Acolo unde inima este consacrată Lui.” Cât din inimă? (Audienţa: „Toată.”) Este consacrată?
(Audienţa: „Da domnule!”) Toată inima este consacrată? S-a dus cu totul? Ar putea spune cineva:
„Eu mi-am consacrat tot cea ce cunosc.” Acum faceţi şi celălalt pas, şi consacraţi tot ceea ce nu vă este
cunoscut.
Prezbiterul O.S. Ferren: Când cineva face aceasta, este sărac şi nenorocit?
Prezbiterul Jones: Da!
Prezbiterul Ferren: Şi gol şi orb?
Prezbiterul Jones: Da!
Prezbiterul Ferren: Şi nu ştie că este aşa?
Prezbiterul Jones.: Da, sigur că aşa este! Dar, mulţumim Domnului, El are bogăţiile care strălucesc în tot
Universul. S-ar putea spune: „Nu pot să înţeleg aşa ceva.” Nici eu nu pot să înţeleg, dar ştiu că
este o realitate. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 223}
“Where the heart is yielded to Him.” How much of it? [Congregation: “All of it.”] Is it done? [Congregation:
“Yes.”] The whole heart is gone? Everything is gone? Well, says one, I have yielded all I know. Well, now just take
the other step, and yield all you do not know.
Elder O. S. Ferren: When a person does that, is he poor, and miserable?
Elder Jones: Yes, sir.
Elder Ferren: And naked and blind?
Elder Jones: Yes, sir.
Elder Ferren: And does not know it?
Elder Jones: I say, Yes, of course he is. But, thank the Lord, he has riches that embrace the universe. Says
one, I cannot understand that. I cannot either, but I know it is a fact.{GCB/GCDB 1893, p. 299.8-300.6}
Este inima voastră consacrată Lui? Din nou gândul amintit cu puţin timp înainte. Mulţi spun: „Eu mi-
am predat Domnului tot ceea ce mi-este cunoscut.” Aceasta nu este suficient. Voi trebuie să-I predaţi
Lui tot ceea ce vă este cunoscut şi tot ce nu vă este cunoscut. Deoarece dacă Îi predau doar ceea ce
cunosc, mai există încă o mulţime de lucruri pe care nu le cunosc; o mulţime de situaţii în care mă voi
confrunta cu mine însumi; vor veni o mulţime de lucruri care vor avea ceva ce va fi foarte atrăgător şi de
dorit pentru mine; iar dacă eu nu am predat totul, atunci ce se va întâmpla? Va avea loc o luptă, dacă să
predau acel lucru sau nu! În acest fel, eu sunt ţinut în mod constant în tensiune spre a şti dacă sunt predat
Domnului sau nu! Domnul doreşte să ieşiţi din această stare de tensiune, şi să rămâneţi în afara ei.
Predaţi-I tot ce cunoaşteţi şi ce nu cunoaşteţi. Daţi-I totul Lui, fără nici o rezervă nici pentru acum şi
pentru niciodată, şi atunci nu vă va mai fi teamă de nimic; vă va fi indiferent dacă vă veţi prăbuşi în
fundul mării în următoarele minute. Totul este predat, voi sunteţi în mâinile Sale; şi apoi aveţi,
acel om care face aceasta are ceva ce nu a mai avut niciodată mai înainte, şi are ceva ce nu poate
primi până când nu face această predare. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 223}
Well, then, is your heart yielded to Him? Now that thought I had a moment ago. Many say, “I have surrendered
to the Lord all I know.” That is not enough. What you want to do is to surrender to Him all you know and all
you do not know. Because when I surrender to Him only what I know, there are a good many things left that I do
not know, a good many situations where I will meet myself, and good many things will come up, and I will meet
something that will be very attractive and desirable to me, and if I have not surrendered all, what then? There will
be a contest, whether I will surrender that or not. So I am kept constantly in hot water to know whether I am
surrendered to the Lord or not. The Lord wants you to get out of the hot water and stay out. Surrender everything
you know and everything you do not know. Let everything go to Him, with no reservation now or evermore.
Then you are not afraid of anything; you do not care if you drop into the bottom of the sea the next minute. It is all
surrendered; You are in His hands—and then you have got something. That man has got something; he has
something never had before, and he has something that he cannot get until he does just that
thing. {GCB/GCDB 1893, p. 300.8}
„Sentimentele noastre fixate în El.” Sunt sentimentele voastre fixate în El, astfel ca El să fie mai întâi
de toate? Astfel ca El să aibă întâietate în orice? Astfel ca nimic să nu-I ia locul niciunde şi
nicicând? Sunt sentimentele voastre aşa? Când un om face aceasta, el are ceva; are cu adevărat şi el o
ştie.
Ar spune cineva: „Nu trebuie să se îngrijească omul de nevasta sa şi de copiii săi?” Dar şi pe ei
de asemenea acel om i-a predat Domnului, şi nu poate Domnul să se îngrijească de ei mult mai bine
decât se poate îngriji omul fără a-i preda Domnului? Ei sunt de asemenea predaţi, şi în loc ca
situaţia să fie următoarea: dacă sentimentele mele sunt concentrate asupra Lui atunci ele să fie reţinute
faţă de cei apropiaţi mie, dimpotrivă este altfel: atunci când sentimentele mele sunt fixate în El,
sunt concentrate asupra Lui, ele sunt intensificate şi adâncite şi slăvite faţă de cei ce sunt în
legătură strânsă cu mine. Oamenii pierd totul atunci când cred că a-ţi fixa sentimentele în
Dumnezeu înseamnă a te separa de cei dragi de pe pământ, când de fapt acesta este singurul fel în care ei
pot iubi cu adevărat pe cei pe care doar cred că-i iubesc. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
13, pag. 224}
“The affections fixed upon Him.” Are your affections fixed there, so that He takes precedence of everything?
So that He is first before everything? Nothing at all coming into the account anywhere or at any time? Is that
so? When a man does that he has got something; he has indeed, and he knows it.
Well, says one, is not a man to care for his wife and children? Why, they are all surrendered to the Lord too and
cannot the Lord care for them a great deal better than you can without being surrendered to him? They are
surrendered too, and instead of the situation being this: that when my affections are fixed upon him they are
severed from those who are dear to me, it is the other way; when my affections are fixed upon him, they
are intensified and deepened and glorified, upon those who are tenderly connected with me. Why, people
miss it all when they think that to fix the affections on God is going to separate them from somebody they like while
on the earth; it is the only way they can love properly those whom they think they like on the earth. {GCB/GCDB
1893, p. 300.9}
fixate asupra Lui. Aceasta este predarea eului şi acceptarea a ceea ce spune Dumnezeu ca fiind un
cap. 15, pag. 250}
But what is faith? Submission of the will to Him; yielding of the heart to Him, the affections fixed upon Him. That
is surrender of self and takes what God says as the fact; in other words, faith is simply this: that when God says
a thing and you and I read it, we say, “that is so.” That is faith. {GCB/GCDB 1893, p. 362.4}
Reţineţi următorul text [Mărturii vol. 5, pag. 48]: „Nu este destul să credeţi despre El: ci trebuie
să credeţi în El.” „În El.” Ce înseamnă aceasta? „Voi trebuie să vă sprijiniţi în întregime pe harul Său
mântuitor.” Acesta este creştinism! Aceasta este mintea lui Hristos! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 14, pag. 233}
Now mark this emphasis [5T 48]: “It is not enough to believe about Him [the word “about” is italicized]; but you
must believe in Him.” “In him.” What does that mean? “You must rely wholly upon his saving grace.” That is
Christianity. That is the mind of Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 344.9-13}
Prin Spiritul lui Dumnezeu, avem definiţia lui: aurul încercat în foc este dragostea, este
„Credinţa şi dragostea.” Citiţi Galateni 5:6: „Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici
netăierea împrejur nu au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.” În alte locuri este
exprimat ca şi „credinţă şi ascultare.” Ce este ascultarea? (Voce: „Expresia dragostei.”)
În „Calea către Hristos” p. 64: „Ascultarea nu este doar o încuviinţare exterioară ci este slujirea
iubirii.” Deci, când mărturia vorbeşte despre credinţă şi ascultare, vorbeşte despre „credinţa care
lucrează prin dragoste.” Expresiile din mărturii de genul „credinţă şi ascultare” şi „credinţă şi
iubire”, au aceeaşi însemnătate cu expresia Scripturii „credinţa care lucrează prin dragoste.” Ele
sunt doar moduri diferite de exprimare a credinţei spirituale, originale, căci în Hristos nimic nu
are preţ decât „credinţa care lucrează prin dragoste.”
Ascultarea este slujirea iubirii şi Isus ne spune să cumpărăm de la El aur curăţit prin foc, care este
credinţă şi iubire, credinţa care lucrează prin dragoste, credinţa veritabilă. {A.T. Jones, Solia
We have the definition of that by the Spirit of the Lord. Gold tried in the fire is love, it is “faith and love.”
Read Galatians 5:6: “for in Jesus Christ neither circumcision availeth anything nor uncircumcision, but faith which
worketh by love.” In other places it is expressed “faith and obedience.” What is obedience? [Voice: “The
expression of love.”] In Steps to Christ, 64: “Obedience is not a mere outward compliance, but the service of
love.” Then, when the testimony speaks of faith and obedience, it is simply “faith which works by love.” The
expressions in the testimony of “faith and obedience” and “faith and love” mean the same thing as the expression of
the Scripture “faith which worketh by love.” They are simply different modes of expressing genuine, spiritual faith,
for in Christ nothing availeth but “faith which works by love.”
Obedience is the service of love, and Jesus tells us to buy of Him gold tried in the fire, which is faith and love,
the faith which works by love, the genuine article of faith. {GCB/GCDB 1893, p. 205.4-5}
Ce anume va fi încercat în încercări serioase de foc? Credinţa voastră care este mai de preţ decât
aurul care totuşi este încercat în foc. Deci vedeţi, credinţa fiecărui om va fi încercată şi fiecare
om are nevoie de credinţa care să stea în încercare. Avem următoarea mărturie: „Aici sunt cei care ţin
poruncile lui Dumnezeu şi,” au credinţa în Isus? Nu, nu scrie că ei au, ci ei păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi păzesc credinţa lui Isus.
Acesta este materialul veritabil: credinţa care, în El, rezistă încercării. Aceasta este credinţa care a
rezistat în faţa oricărei ispite pe care Satana o cunoaşte şi în faţa întregii puteri pe care Satana o
poate desfăşura; această credinţă a rezistat încercării. Aşa că El vine şi ne spune: „Cumpăraţi de
la Mine acea credinţă care a rezistat încercării, ‘aur curăţit prin foc'.”
...What is it that is to be tried with severe fiery trials? Your faith which is more precious than gold, though it be
tried in the fire. Then, you see, as every man’s faith is to be so tried, he needs the faith that has stood the trial.
Then we have the testimony: “Here are they which keep the commandments of God and”—have faith in Jesus? No.
The have is not in there. They keep the commandments of God and [keep] the faith of Jesus. That is the
genuine article; that is the faith which, in Him, endured the test. That is the faith which met every fiery trial that
Satan knows, and all the power that Satan could rally, that faith endured the test. So then, He comes and says to
us, “You buy of me that faith that has endured the test, “gold tried in the fire.” {GCB/GCDB 1893, p. 205.5}
Cele trei solii sunt o singură solie în trei părţi. În „Mărturii Speciale”, în cea adresată „Fraţilor în
poziţii de răspundere,” citim la p. 15: „Când ţineţi steagul adevărului cu fermitate, proclamând Legea
lui Dumnezeu, lăsaţi ca orice suflet să ţină minte că credinţa lui Isus este în strânsă legătură cu
poruncile lui Dumnezeu. Îngerul al treilea este reprezentat ca zburând prin mijlocul cerului,
simbolizând lucrarea celor care vestesc prima, a doua, şi a treia solie îngerească; toate sunt legate
împreună.” Aşa că lucrul cu care începe şi singurul lucru dintre toate, care cuprinde toate aceste
solii, este Evanghelia veşnică. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 7, pag. 124}
The three messages are simply one three-fold message. In the special testimonies, is one that is addressed,
“To Brethren in Responsible Positions,” we read on page 15: “While you hold the banner of truth firmly, proclaiming
the law of God, let every soul remember that the faith of Jesus is connected with the commandments of God.
The third angel is represented as flying through the midst of heaven, symbolizing the work of those who proclaimed
the first, second, and third angel’s messages; all are linked together.“
So that the opening thing, and the one thing of all, that which covers all of these messages, is the everlasting
gospel. {GCB/GCDB 1893, p. 147.7-148.2}
Şi în expresia „Cumpăraţi de la Mine acea credinţă care a rezistat” este acelaşi gând ca şi în
îndemnul: „Să fie în voi această minte care a fost şi în Isus Hristos” (Filipeni 2:5 KJV).
Când este în mine acea minte care a fost în El, nu va împlini ea în mine exact ce a împlinit în El?
Cum slujim noi Legii lui Dumnezeu, oricum? „Cu mintea slujesc Legii lui Dumnezeu” (Romani
7:25). Hristos, în această lume a slujit Legii lui Dumnezeu în orice moment. Cum a făcut-o? Cu
mintea. Prin ce proces al minţii a făcut-o? Prin credinţă. Dar, nu ne sfătuieşte să cumpărăm de la
El credinţa lui Isus? Nu păzeşte întotdeauna credinţa lui Isus poruncile lui Dumnezeu în mod
desăvârşit? Şi nu este aceasta credinţa care lucrează prin dragoste? Dragostea este împlinirea Legii.
Atunci, nu este aceasta solia îngerului al treilea prin care El spune: „Vino şi cumpără de la Mine aur
curăţit prin foc (dragoste şi credinţă), şi haine albe (neprihănirea lui Hristos) ca să te îmbraci şi să nu ţi
se vadă ruşinea goliciunii tale?” Deci, vedem că mintea care era în Hristos va sta în toate
încercările care pot apărea în această lume. Nu este mintea lui Hristos aceeaşi ieri, astăzi şi în veci? A
înfăptuit mintea lui Hristos în El ceva diferit de ceea ce va înfăptui ea în mine sau în orice alt om? Nu!
Mintea lui Hristos a cui minte era? (Voce: „A lui Dumnezeu.”) Dumnezeu era în El, descoperit în trup.
Cum putem cumpăra? Citiţi Isaia 55:1: „Voi, toţi cei însetaţi.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 10, pag. 178}
...So, in the expression “buy of me that faith that has endured,” is not that the same line of thought that we have
learned in “Let this mind be in you that was also in Christ Jesus”?
When that mind is in me that was in Him, will not that mind do in me precisely what it did in Him? How is it that
we serve the law of God, anyhow? “With the mind I serve the law of God.” Romans 7:25. Christ in this world,
every moment served the law of God. How did He do it? With the mind. By what process of the mind did He do it?
By faith. Then, does He not tell you and me to buy of Him the faith of Jesus? Did not the faith of Jesus keep the
commandments of God perfectly, all the time? And is not that the faith that works by love? Love is the fulfilling of
the law. Then is not that the third angel’s message, when He says, “Come and buy of me gold tried in the fire,
(love and faith) and white raiment (righteousness of Christ) that thou mayest be clothed, that the shame of thy
nakedness do not appear”? So, we see how it is now that the mind that was in Christ will stand all of the
trials that this world can bring. Is not the mind of Christ the same yesterday, today, and forever? Will the mind
of Christ in Him do differently from the mind of Christ in me or in any other man? No. The mind of Christ was
whose mind? [Voice: “The mind of God.”] God was in Him in the flesh.
How shall we buy? Read Isaiah 55:1: “Ho, everyone that thirsteth.” {GCB/GCDB 1893, p. 205.5-206.2}
Aşadar, este drept să ne plângem şi să ne întrebăm dacă avem credinţă sau nu? Nu este drept!
Dumnezeu a sădit credinţa în fiecare inimă care s-a născut în această lume, prin acea Lumină care
luminează pe orice om care vine în lume. Dumnezeu va face ca această credinţă să crească din ce în ce
mai mult şi El ne va descoperi neprihănirea Sa, pe măsură ce ea creşte „prin credinţă... la credinţă.” De
unde vine credinţa? De ori unde? Dumnezeu ne-a dat-o. Cine este Autorul credinţei? Hristos. Şi acea
lumină ce luminează pe orice om care vine în lume este Isus Hristos. Aceasta este credinţa care se
află în fiecare inimă omenească. Dacă fiecare şi-ar folosi credinţa pe care o are, niciodată nu ar duce lipsă
de credinţă. Dar dacă omul nu foloseşte credinţa pe care o are, cum va putea vreodată să primească mai
mult? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 10, pag. 171}
Then it is right to bewail and wonder whether we have faith or not? Not so. God has planted faith in every
heart that is born into this world, by that Light which lighteth every man which cometh into the world. God will
cause that faith to grow exceedingly and He will reveal His righteousness unto us as it grows, “from faith to faith.”
Where does faith come from, anyway? God gave it to us. Who is the Author of faith? Christ, and that light which
lighteth every man which cometh into the world is Jesus Christ. This is the faith that is in every man’s heart. If each
one uses the faith which he has, he will never have any lack of faith, but if he will not use the faith that he has,
how in the world is he going to get any more? {GCB/GCDB 1893, p. 202.6}

fost descoperită până atunci: Hristos în om, omul îndreptăţit prin credinţa în El, şi numai prin credinţă;
o credinţă care are viaţă divină în ea; o credinţă care are putere divină în ea; o credinţă care
trăieşte şi lucrează; o credinţă care aduce toate lucrurile celui care o are şi reface chipul lui Dumnezeu în
suflet. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 12, pag. 212}
Christ came into the world, revealing the true gospel as never before—Christ in man, man justified by faith in Him,
and faith alone—a faith which has divine life in it, a faith which has divine power in it, a faith which lives and
works, a faith that brings all things to him who has it, and restores the image of God in the soul. {GCB/GCDB 1893,
p. 266.1}
Credinţa este mai preţioasă în ochii lui Dumnezeu decât ar fi tot aurul în ochii omului. Cât de
preţios ar fi aurul pentru un omul care l-ar deţine pe tot? Nu s-ar considera acesta bogat? Nu s-ar
mândri el foarte mult cu această minunăţie? Nu uitaţi că încercarea credinţei pe care o aveţi -
indiferent cât de mică este ea - este mai scumpă în ochii lui Dumnezeu decât ar putea fi tot aurul acestei
lumi în ochii unui om.
Aşadar, „Încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi
este cercat prin foc,” este valoroasă în ochii lui Dumnezeu. Cine este cel mai interesat în acest proces
de încercare? (Audienţa: „Domnul.”) Desigur! Eu nu pot exprima cât este de preţioasă credinţa în faţa
Sa. Părerea mea despre cât de preţioasă este ea în ochii Săi credinţa, este tot atât de departe de
realitate, cum sunt gândurile mele faţă de gândurile Lui. Cu siguranţă El este cea mai interesată
persoană din Univers în încercarea credinţei noastre, în lucrarea credinţei noastre în întreg procesul
ei. Nu este ea un dar de la Dumnezeu? Nu este în joc interesul Său? Aceasta este adevărata
lumină în care ar trebui să vedem această problemă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 10,
pag. 172}
... It is more precious in the sight of God than all the gold would be in the sight of a man. How precious would all
the gold be if a man had it all? Would not he think himself rich? would not he pride himself upon it wonderfully?
Then do not forget that the trial of that faith which you have—no matter how small it may be—is more precious in
the sight of God than all the gold of this world would be in the sight of a man. So then “the trial of your faith, being
much more precious than of gold which perisheth, though it be tried with fire,” is precious in the sight of God. Who
is the most interested in that process? [Congregation: “The Lord.”] Assuredly! For I cannot express how precious it
is in His sight. My idea of how precious it is in His sight is just as far from the reality of it as my thoughts are from
His thoughts. Consequently He is the most interested person in all the universe in the trial of our faith, in the
working of our faith, and all the process of it. Isn’t it a gift from Him? Isn’t it to His interest? This is the true light, in
which we should view this matter. {GCB/GCDB 1893, p. 202.7}
Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Romani 10:17.
Care este, deci, sursa credinţei? (Audienţa: „Cuvântul lui Dumnezeu.”) Cum vine credinţa la noi?
(Audienţa: „Prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.”) Credinţa vine la noi prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Aceasta este sursa, izvorul credinţei. De aceea când este citit acest cuvânt, cedaţi în faţa lui şi spuneţi:
„Aşa este! Iau aceasta aşa cum este spus fără nici o încercare de a o explica fie chiar pentru mine însumi.
O iau aşa cum o spune Dumnezeu. O primesc exact aşa cum o spune, rămân în aceasta aşa cum o spune
El, şi El îmi va da înţelegerea; şi astfel, de ce să nu cred că voi primi prin acest cuvânt şi din el exact
ceea ce Dumnezeu are să-mi dea prin el? Cu siguranţă că voi primi!” Acest fel de a proceda nu
ne îngăduie să introducem nici un fir de invenţie omenească. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 15, pag. 251}
Faith comes by hearing, and hearing by the word of God. Romans 10:17. What is the source of faith, then?
[Congregation: “The Word of God.”] How does faith come to us? [Congregation: “By hearing the word of God.”]
Faith comes to us by the word of God. That is the source, the fountain of faith. Then when that word is read, you
yield to that and say, “That is so.” I take that as it says; with no attempt to explain it even to myself. I take it as God
says it; I receive it just as He says it; I rest upon it just as He says it; He giving me understanding of it—then I
want to know whether I do not receive in that word and from it just what He has in it to give to me. Assuredly. That
also precludes our getting any thread of human invention into it. {GCB/GCDB 1893, p. 362.5}
Noi mărturisim a crede în Dumnezeu! Noi stăm pentru Legea lui Dumnezeu, şi avem Sabatul
Domnului, iar acesta ne descoperă cine este Dumnezeu, că El este adevăratul Dumnezeu, El este
Dumnezeul cel viu şi veşnicul Împărat, a cărui mânie face să tremure pământul, care prin cuvântul
Său poate să aducă lumea la existenţă, şi tot prin cuvântul Său o desface în bucăţi. Iar aici sunt nişte
oameni, care sunt ca iarba, şi care vor dispărea în scurt timp, şi aceştia vor spune că dacă nu veţi respecta
legea veţi fi închişi, iar dacă persistaţi în această atitudine va trebui să muriţi. Şi noi ne temem de aceştia!
De ce? Nu are dreptate Dumnezeu când ne pune această întrebare? „Cine eşti tu, ca să te temi de omul
cel muritor?” Acest lucru vrea El să Îl ştie. Nu este o întrebare corectă? „Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti
tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba?” Nu vedeţi cât de insultătoare
este ideea ca cineva care mărturiseşte a crede în Domnul, să se teamă de nişte oameni?
Domnul ne spune că dacă ne este frică, nu depindem de El.
Să citim mai departe: „Şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat
pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, ca şi cum el ar putea
să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?” (KJV) Mulţumim Domnului! {A.T. Jones, Solia
And we profess to believe in God! We are standing by the law of God and we have the Sabbath of the Lord
and that reveals to us who God is, that He is the true God, He is the living God and everlasting King. At His wrath
the earth shall tremble, and by His word He can bring worlds into existence, and by His word shake them to pieces,
and here are some men that are just like grass and will vanish in a little while, and they say that if you do that you
shall go to prison, and if you persist in it to the last you shall be put to death. And we get scared at that! Why, isn’t
the Lord right in asking just such a question as that? “Who art thou that thou shouldest be afraid of a man that
shall die?” That is what He wants to know. Is not that a fair question? “I, even I, am he that comforteth you; who art
thou that thou shouldest be afraid of a man that shall die, and of the son of man which shall be made as grass?”
Don’t you see the very insult of the idea that any one who professes to believe in the Lord should act in that
way? The Lord says that isn’t depending on Him.
Let us read some more. “And forgettest the Lord, thy Maker, that hath stretched forth the heavens, and laid the
foundations of the earth, and hast feared continually every day because of the fury of the oppressor, as if he were
ready to destroy? And where is the fury of the oppressor?” Thank the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 127.5-6}
Faptele credinţei
Lui de la bun început; şi singurul nostru motiv de speranţă este în neprihănirea lui Hristos socotită nouă şi
în ea scrisă în noi de Spiritul Său cel Sfânt. Aici se preia subiectul exact de unde s-a oprit fratele Prescott.
Vedeţi că Hristos în noi, această prezenţă vie, este Cel care face faptele neprihănite, şi le face prin
Spiritul Sfânt? Această prezenţă este adusă de Spiritul Sfânt; aceasta este revărsarea ploii târzii, nu-
i aşa? Vedeţi, noi nu putem studia nimic altceva. Aceasta este solia pentru noi acum. Vom primi solia?
treilea – 1893, cap. 15, pag. 246}
begin with and our only ground of hope is in the righteousness of Christ imputed to us, and in that wrought in us by
His Holy Spirit. This takes up the subject exactly where Brother Prescott stopped. Do you see it is Christ in us,
that living presence that does the righteous work and that is by the Holy Spirit? That is what the Holy Spirit
Atunci cine trebuie să facă faptele pentru ca acestea să poată fi întotdeauna fapte bune? Să
citim din nou: „Dacă Hristos locuieşte în inimile noastre, atunci, El va lucra în noi 'şi voinţa şi
înfăptuirea după buna Sa plăcere'. Filipeni 2:13. Atunci, noi vom lucra aşa cum lucrează El şi vom da
pe faţă acelaşi spirit. În acest fel, iubindu-L şi locuind în El, noi vom creşte 'în toate privinţele, ca să
ajungem la Cel ce este Capul, Hristos'. Efeseni 4:15.”
Deci, aceasta este ceea ce vrea Domnul, aceasta este ceea ce este mintea lui Hristos. Aşa cum am arătat
în seara trecută, eu nu pot avea mintea lui Hristos separat de El. Nu pot avea mintea lui Hristos fără a-L
avea pe El personal. Dar prezenţa personală a lui Isus Hristos este tocmai ceea ce vrea El să ne dea
prin Spiritul Sfânt în revărsarea ploii târzii chiar acum. Prezenţa personală a lui Hristos este ceea ce El
vrea să ne dea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 220}
Who then is to do the work in order that it may be good works always? Let us read again: “If Christ is
dwelling in our hearts, He will work in us ‘both to will and to do of his good pleasure.’
We shall work as He works; we shall manifest the same spirit. And thus, loving Him and abiding in Him, we shall
‘grow up into Him in all things, which is the head, even Christ’” Now, then, that is what the Lord wants, that is what
the mind of Christ is. As we had the thought the other evening—I cannot have the mind of Christ separate from
Him. I cannot have the mind of Christ without having Him personally. But the personal presence of Jesus Christ is
just what He wants to give us by the Holy Spirit in the outpouring of the latter rain just now. The personal presence
of Christ is what He wants to give us. {GCB/GCDB 1893, p. 298.12}
Prezenţa lui Hristos, prezenţa personală a lui Hristos, „Hristos în voi nădejdea slavei”, aceasta este
Evanghelia, nu-i aşa? Priviţi aici: şi aici nu încape nici un pic de înţelegere greşită sau de nedumerire cu
privire la credinţă şi fapte; gândiţi-vă la aceasta: Hristos a fost cândva în această lume, nu? (Audienţa:
„Da domnule!”) El nu a făcut nimic de la Sine Însuşi. „De la Mine Însumi, nu pot face nimic.” Tatăl
locuia în El. Tatăl făcea faptele. „Tatăl care locuieşte în Mine, face aceste lucrări.” Ioan 14:10.
„Aşa cum Tatăl Meu M-a trimis, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
Aşa cum Dumnezeu era în Hristos, aşa trebuie să fie Hristos în noi. Aşa este? (Audienţa: „Da
domnule!”) Este Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci? (Audienţa: „Da domnule!”) Ce a făcut El când era pe
pământ, în trupul nostru - El a avut trupul meu (carnea mea), a avut trupul vostru – ce a făcut în acest trup,
când a fost aici pe pământ? El a făcut bine, a îngrijit de cei bolnavi, a simpatizat cu ei. „El
suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.” El a purtat suferinţele
noastre. Împreuna Sa simţire cu cei bolnavi era atât de strânsă, încât atunci când mergea să le
vorbească, El le pătrundea adânc simţămintele, şi efectiv le purta suferinţele. Ce va face El când va fi în
trupul nostru acum? (Voce: „În acelaşi fel.”) Ce va face în trupul nostru? În trupul nostru acum?
(Voce: „La fel ca atunci.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 225}
The presence of Christ, the personal presence of Christ—“Christ in you the hope of glory”—that is the gospel,
isn’t it? Now, see here—and there is not any need of their being a particle of misunderstanding about this question
of faith and works, or a particle of hesitation about it—see here: Christ was in the world once, wasn’t He?
[Congregation: “Yes.”] He did not do anything of Himself. “Of mine own self I can do nothing.” The Father dwelt in
Him. He did the works. “The Father that dwelleth in me He doeth the works.” John 14:10. “As my father hath
sent me, even so send I you.”
As God was in Christ, Christ is to be in us. Is that so? [Congregation: “Yes.”] Is Christ the same yesterday,
today and forever? [Congregation: “Yes.”] How did He act when He was on earth, in our flesh that He had? How
did He act in that, when He was here before? He went about doing good; He cared for the sick, sympathized with
them. “He hath borne our griefs, and carried our sorrows.” Bears our sickness. His sympathy with the sick was so
close that when He went to minister to them He actually entered into their feelings. He actually bore their
sicknesses. How will He act when He is in our flesh now? [Voice: “He will act the same way.”] How will He act
when He is in your flesh? When He is in the flesh now? [Voice: “As He acted then.”]{GCB/GCDB 1893, p. 301.2-3}
“... Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” Cât cuprinde acest „dar”? Tot pasajul? (Audienţa: „Da
domnule!”) Primul lucru pe care îl spune este: „Ştiu faptele tale!”, iar ultimul: „Fii plin de râvnă dar, şi
pocăieşte-te.” Sunteţi gata să vă pocăiţi de faptele voastre, acum? Sunteţi gata? Sunteţi gata să admiteţi că
faptele voastre pe care voi le-aţi făcut nu sunt aşa de bune cum ar fi fost dacă le-ar fi făcut Isus
Hristos, dacă ar fi fost aici El şi le-ar fi făcut în locul vostru? (Voce: „Da, de o mie de ori.”) Bine!
Cât de bune sunt aceste fapte pe care le faceţi voi? Sunt desăvârşite? Sunt fapte neprihănite? „Orice
nu este al credinţei este păcat”! (KJV) Există, sau au existat, fapte ale voastre care nu au fost ale
credinţei care au avut eul în ele? {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 14, pag. 239}
“...be zealous therefore and repent.” How much does that “therefore” cover? All of it? [Congregation: “Yes, sir.”]
The first thing He says is, “I know thy works”, and the last, “Be zealous therefore, and repent.” Are you ready to
repent of your works now? Are you? Are you ready to admit that your works that you have done, are not as
good as Jesus Christ would have done them if He had been here Himself and done them instead of you?
[Voice: “Yes, a thousand times.”] Good. How much good are these works going to do you? Are they perfect? Are
they righteous works? “Whatsoever is not of faith is sin.” Are there, or have there been, any works about you that
have not been of faith? that have had self in them? {GCB/GCDB 1893, p. 346.6-7}
Ce va face El când va fi în trupul nostru acum? (Voce: „În acelaşi fel.”) Ce va face în trupul
nostru? În trupul nostru acum? (Voce: „La fel ca atunci.”)
Nu vedeţi, dar, că faptele se îngrijesc de ele însele în cel care are credinţă în Isus Hristos?
... Hristos să fie în voi! Şi când El va merge cu voi şi în voi, atunci mărturia ne spune că „şi de pe buzele
celor lumeşti va fi smulsă declaraţia, 'Ei sunt ca Isus'.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13,
pag. 226}
...How will He act when He is in your flesh? When He is in the flesh now? [Voice: “As He acted then.”]
Don’t you see then how that the works take care of themselves in Him who has faith in Jesus Christ... It is
Christ in you. And when He goes with you and in you there stands the testimony, “It will win even from worldlings
the statement, ‘They are like Jesus.’” {GCB/GCDB 1893, p. 301.3-4}
Fraţilor, este vreun motiv real ca cineva să înţeleagă greşit sau să aibă vreo piedică în a înţelege că
neprihănirea prin credinţă, îndreptăţirea prin credinţă poartă cu ea, în ea însăşi, virtutea vie a lui
Dumnezeu de a lucra în felul lui Dumnezeu? Este vreun motiv pentru aceasta? Nu! Nici cel mai
mic. Şi nu va exista niciodată pentru orice minte supusă lui Dumnezeu. Nu va exista pentru mintea
care este cedată lui Dumnezeu, care vrea să aibă căile lui Dumnezeu, pe Hristos Începutul şi Sfârşitul, pe
Hristos prin toate, în toate şi peste toate. Pentru că această minte ajunge să-L cunoască atât de bine pe
Hristos, încât ştie că credinţa în Isus Hristos aduce prezenţă divină şi putere divină, virtute divină
şi har divin, care vor lucra în aşa fel în cel care le primeşte, îl vor mişca în aşa fel încât cel care va avea
cea mai multă credinţă va fi şi cel care va avea cele mai multe fapte. Pentru că acestea nu pot fi
separate. Viaţa divină este în ele. Puterea divină şi cuvântul divin sunt în ele. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 13, pag. 226}
Now brethren, is there any real need of anybody getting any misunderstanding of having any hitch at all about
whether righteousness by faith, justification by faith carries with it in itself the very living virtue of God to work
in God’s way? Is there any need of it? No. Not the least. And it will never be done by any mind that is submissive to
God. It will not be done by the mind that is yielded to God and wanting to have God’s way, Christ first and last, and
through all and in all and over all. Because then he becomes so acquainted with Christ that he knows that faith in
Jesus Christ brings that divine presence and that divine power and that divine virtue and that divine grace that
will so make him who receive it, so move upon him, that he who has the most faith will be the one of all the world
that will do the most work. Why you cannot separate it. The divine life is in it; the divine power is in it; the divine
word is in it.{GCB/GCDB 1893, p. 301.6}
Aplicând acest gând al exersării trupeşti, a încordării trupeşti a fiecărui nerv, în domeniul
spiritual, ce reiese de aici? Nu înseamnă aceasta o predare totală a voinţei noastre lui Hristos,
predarea inimii şi sentimentelor noastre Lui, fără nici o rezervă? Să nu fie nici o reţinere în predare;
totul să fie consacrat Lui, orice fibră a fiinţei să fie devotată singurului scop şi slavei lui Dumnezeu. Nu
este aşa? Deci puterea Lui este cea care ne mişcă, ne îndeamnă, nu vedeţi? Repet din nou, că în orice
caz, cel care crede în Hristos cel mai deplin, va lucra cel mai mult pentru El. {A.T. Jones, Solia
...Then carrying that thought from bodily exercise, that bodily straining of every nerve, carrying that into the
spiritual realm, what does it signify? Doesn’t it signify that complete surrender of the will to Christ, that
surrender of the heart, and the affections to Him, that makes no reserve? And there is no reservation; it yields
everything to Him, every fiber of the being is devoted to the one object and the glory of God. Is not that so? Then
His power moving us, His divine power urging us on, don’t you see? I say again that in all cases he who believes
in Jesus Christ most fully will work most for Him. {GCB/GCDB 1893, p. 302.5}
Să citim un pasaj, şi aceasta va fi cea mai bună încheiere pe care aş putea să o fac acestui subiect în
această seară. „Calea către Hristos” p. 71: „Inima care se odihneşte cel mai deplin în Hristos, va
fi cea mai serioasă şi mai activă în a lucra pentru El.” Amin! (Audienţa: „Amin!”) Nu uitaţi aceasta!
Să nu credeţi că omul care spune că se odihneşte în Hristos deplin, este un trândav fizic şi spiritual.
Dacă el dă pe faţă trândăvie în viaţa sa, atunci nu se odihneşte în Hristos ci în el însuşi.
Nu domnilor! Inima care se odihneşte cel mai mult în Hristos, va fi cea mai serioasă şi mai
activă în a lucra pentru El. Aceasta înseamnă adevărata credinţă. Aceasta este credinţa care ne
va aduce revărsarea ploii târzii. Aceasta este credinţa care ne va aduce învăţătura neprihănirii în de
acord cu neprihănirea, prezenţa vie a lui Isus Hristos, ca să ne pregătească pentru marea
strigare şi pentru vestirea soliei îngerului al treilea în singurul fel în care poate fi vestită după această
Conferinţă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 13, pag. 228}
Now let us have this word, and that will be the best close I could make to the whole thing tonight. Steps to
Christ, 79: “The heart that rests most fully upon Christ will be the most earnest and active in labor for Him.”
Amen. [Congregation: “Amen.”] Do not forget that now. Do not think that the man who says that he rests wholly
upon Jesus Christ is either a physical or a spiritual loafer. If he shows this loafing in his life, he is not resting on
Christ at all but on his own self.
No, sir, the heart that rests most fully upon Christ will be most earnest and active in labor for Him. That is
what real faith is. That is faith that will bring to you the outpouring of the latter rain; that is faith that will bring to you
and me the teaching of righteousness according to righteousness—the living presence of Jesus Christ—to
prepare us for the loud cry and the carrying of the third angel’s message in the only way in which it can be carried
from this Conference. {GCB/GCDB 1893, p. 302.6-7}
SABATUL – SEMNUL PREZENŢEI SFINŢITOARE A LUI HRISTOS
Scopul lui Dumnezeu în creaţiune şi Sabat – ca omul să-L cunoască cum este şi ce este El, în şi prin
Isus Hristos
Tot ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este în Isus Hristos - pentru om, Hristos este Dumnezeu în
toate intenţiile şi planurile
În Sabat omul Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu pentru că Sabatul aduce prezenţa vie, sfinţitoare a lui
Isus Hristos
Dumnezeu se manifestă în Hristos în lucrarea de creaţiune prin cuvântul Său
Dumnezeu a pus în Sabat, ca parte a acestei zile, odihna spirituală - ea ajunge la cel care respectă
Sabatul
Omul care respectă Sabatul prin credinţă în Isus, va primi binecuvântarea lui Dumnezeu pusă în
această zi
Prezenţa sfântă a lui Dumnezeu este ataşată zilei Sabatului. Omul devine părtaş al acestei prezenţe
Sabatul – făcut pentru om: îi dă odihnă, înviorare şi binecuvântare spirituală; sfinţenia şi prezenţa lui
Dumnezeu
Mântuirea - creaţiunea lui Dumnezeu în Hristos, prin cuvântul Său pentru aducerea înapoi la scopul
Său original
Ce este Sabatul – concluzie
Numai Isus Hristos - Autorul Sabatului, Domnul Sabatului - cunoştea adevărata viziune asupra
Sabatului
SABATUL – SEMNUL PREZENŢEI SFINŢITOARE A LUI HRISTOS
Scopul lui Dumnezeu în creaţiune şi în Sabat – ca omul să-L cunoască cum este şi ce este El,
în şi prin Isus Hristos
Aşadar, scopul original al lui Dumnezeu în creaţiune şi în Sabat ca semn al ei, a fost ca omul să
poată să-L cunoască pe Dumnezeu aşa cum este şi ce este El pentru lume în şi prin Isus Hristos. Aşa
este? (Audienţa: „Da domnule!”) Înţelegeţi aceasta? (Audienţa: „Da domnule!”) Care este scopul pentru
acum? (Audienţa: „Acelaşi.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 313}
So then the original purpose of God in creation and the Sabbath as the sign of it was that man might know
God as He is and what He is to the world in and through Jesus Christ. Is not that so? [Congregation: “Yes.”]
Do you see that? [Congregation: “Yes.”] What is it for now, then? [Congregation: “The same.”] {GCB/GCDB 1893,
p. 452.1}
Tot ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este în Isus Hristos - pentru om, Hristos este
Dumnezeu în toate intenţiile şi planurile
Dar Dumnezeu este descoperit oriunde şi peste tot în Isus Hristos; acest gând este mereu
înaintea noastră. Şi Numele Său este Eu Sunt Cel Ce Sunt, dar ce este El poate fi cunoscut doar în Isus
Hristos. De aceea, pentru oameni, în toate intenţiile şi planurile lui Dumnezeu pentru oameni în
această lume, Isus Hristos este Dumnezeu Însuşi şi Ceea Ce este Dumnezeu, nu-i aşa? (Audienţa: „Da
domnule!”) Am spus în toate intenţiile şi planurile; nu că în acest fel ar fi făcuţi toţi una, fiecare
identic şi acelaşi individ, ci, după cum nimeni nu cunoaşte pe Tatăl decât Fiul şi cel căruia i-L
descoperă Fiul, tot aşa nimeni nu poate cunoaşte pe Dumnezeu decât în măsura în care este
descoperit în Isus Hristos; ca urmare, pentru om, Hristos este Dumnezeu, şi tot ce omul poate
cunoaşte despre Dumnezeu este în Isus Hristos. De aceea Hristos devine practic, în toate intenţiile şi
planurile, Dumnezeu pentru noi, şi Dumnezeu a zis atunci când S-a născut, că El este „Dumnezeu cu
noi.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 315}
But God is revealed everywhere in Christ, in all places, you see. That is the thought before us continually.
Then His name is I AM WHAT I AM. But what He is can be known only in Jesus Christ. Therefore to men, to all
intents and purposes, to men in this world, Jesus Christ is God Himself and what He is, isn’t He?
[Congregation: “Yes.”] I say to all intents and purposes—not that it is making them one, identical and the same
individual, but as no man can know the Father save the Son, and he to whom the Son will reveal Him, no man
can know God except as He is revealed in Jesus Christ; consequently, to man, Christ is God and all that He can
know of God is in Christ. And therefore Christ becomes practically, to all intents and purposes, God to us; and
God said when He was born, He is “God with us.” {GCB/GCDB 1893, p. 452.8}
Primul capitol din Evrei arată acelaşi lucru. De fapt, toată Biblia arată aceasta. Nu este nevoie să
stăruim mai mult asupra faptului că mântuirea este creaţiune şi că este ceva ce descoperă puterea creatoare
manifestată în Isus Hristos. Singurul fel în care această putere poate fi manifestată este doar în Isus
Hristos. Singurul fel în care Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu este în El. {A.T. Jones, Solia îngerului
First chapter of Hebrews has it all through. Well it is all through the Bible. Now then the thought. We do not need
to dwell any further upon the thought that salvation is creation and is given as a sign signifying creative power
manifested in Jesus Christ. And the only way that that power is manifested at all is in Jesus Christ; the only way
we can know God is in Him. {GCB/GCDB 1893, p. 467.3}
Bun! Deci, Sabatul este semnul a ce este Dumnezeu pentru omul care Îl crede. Dar unde Îl găsim
pe Dumnezeu? Doar unde Îl poate găsi oricine pe Dumnezeu? În Isus Hristos. „Nimeni nu
cunoaşte pe Tatăl decât Fiul şi cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.” Deci, pentru noi Hristos
este Dumnezeu. Pentru această lume şi pentru toate creaturile inteligente, Hristos este Dumnezeu.
Atunci nu este Sabatul un semn a ceea ce este Hristos pentru om? {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 6, pag. 114}
Good. Then the Sabbath is the sign of what God is to the man who believes Him. But where do we find
God? Where alone can anybody find God? In Jesus Christ. “No man knoweth the Father save the Son and he to
whomsoever the Son will reveal him.” Then to us Christ is God. To this world and to all intelligent creatures, Christ
is God. Then is not the Sabbath the sign of what Christ is to a man? {GCB/GCDB 1893, p. 126.1}
... după cum nimeni nu cunoaşte pe Tatăl decât Fiul şi cel căruia i-L descoperă Fiul, tot aşa nimeni nu
poate cunoaşte pe Dumnezeu decât în măsura în care este descoperit în Isus Hristos; ca urmare,
pentru om, Hristos este Dumnezeu, şi tot ce omul poate cunoaşte despre Dumnezeu este în Isus Hristos.
De aceea Hristos devine practic, în toate intenţiile şi planurile, Dumnezeu pentru noi, şi Dumnezeu a zis
atunci când S-a născut, că El este „Dumnezeu cu noi.”
Deci Sabatul este semnul că El este Domnul, Dumnezeul nostru. Dar este şi semnul că El este
Ceea Ce este. Atunci, dacă Hristos este Dumnezeu pentru noi, nu este Sabatul semnul a ceea ce
este Isus Hristos pentru cel care crede în El? (Audienţa: „Este.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea
– 1893, cap. 20, pag. 315}
...but as no man can know the Father save the Son, and he to whom the Son will reveal Him, no man can know
God except as He is revealed in Jesus Christ; consequently, to man, Christ is God and all that He can know of
God is in Christ. And therefore Christ becomes practically, to all intents and purposes, God to us; and God said
when He was born, He is “God with us.”
Well then the Sabbath is the sign that He is the Lord our God. But it is the sign that He is what He is. Then
Christ being God to us, is not the Sabbath the sign of what Jesus Christ is to the man who believes in Him.
[Congregation: “Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 452.8-453.1}
În Sabat omul Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu pentru că Sabatul aduce prezenţa vie,
sfinţitoare a lui Isus Hristos
Înainte de a institui Sabatul, Dumnezeu a aşezat toată creaţia în faţa omului, astfel încât omul Îl putea
vedea pe Dumnezeu în creaţiune. Dar Dumnezeu a dorit să meargă mai aproape de om. Omul putea să
studieze creaţiunea şi să găsească o cunoştinţă despre Dumnezeu. Dar Dumnezeu a dorit ca omul să aibă
cunoştinţa lui Dumnezeu. În creaţiune omul ar putea cunoaşte despre El; în Sabat omul Îl poate
cunoaşte pe El; pentru că Sabatul aduce omului care îl respectă cu adevărat prezenţa vie, prezenţa
sfinţitoare a lui Isus Hristos. De aceea, creaţiunea a fost desfăşurată înaintea omului, iar omul
putea să-l studieze pe Dumnezeu în creaţiune, şi astfel să dobândească cunoştinţă despre El; dar
Dumnezeu a venit mai aproape şi a instituit ceea ce arăta că Dumnezeu este Ceea Ce este; iar când omul
urma să afle ce este Dumnezeu, atunci urma să nu mai aibă cunoştinţă doar despre El de la lucrurile
create, ci urma să-L cunoască pe El în Sine Însuşi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag.
313}
So you see when God set up the Sabbath, He had set creation all before man to start with and man could see
God in creation. But the Lord wanted to get nearer to man than that. Man could study creation and find a
knowledge about God. But God wanted him to have the knowledge of God. In creation he could
know about Him. In the Sabbath he would know Him, because the Sabbath brings the living presence, the
sanctifying presence, the hallowing presence, of Jesus Christ, to the man who observes it indeed. Therefore
we see the creation was before man and he could study God in creation and thus know about him. But God came
nearer than that and set up that which signifies that God is what He is, and when the man would find what God is
there, then he would not only know about Him from the created things, but would know Him in
Himself. {GCB/GCDB 1893, p. 451.7}
Dar, care este Numele Său? Doar „Eu Sunt”? Nu! Numele Său nu este doar „Eu Sunt,” ci
„Eu Sunt” ceea „Ce Sunt.” Aceasta este semnificaţia lui „Cel”; „Eu Sunt” cel care „Sunt” - „Eu Sunt
Cel Ce Sunt”; Cel care, sau „Ceea Ce Sunt.” Nu este suficient, după cum vedeţi, ca Dumnezeu să
declare omului că El este, ci avem nevoie să cunoaştem că El este aşa cum este, Ceea Ce este,
pentru ca cunoaşterea Lui să ne poată aduce vreun bine. Nu este de ajuns ca noi să ştim doar despre
existenţa lui Dumnezeu; nu este destul ca noi să ştim că El există; ci avem nevoie să Îl cunoaştem aşa
cum este, şi să cunoaştem cum ne ajută existenţa Lui. De aceea El nu spune pur şi simplu: „'Eu
Sunt', acesta este Numele Meu.” Nu, ci: „Eu Sunt” ceea ce „Sunt.” Acesta este Numele Său, şi, dacă
vrem să-L cunoaştem pe Dumnezeu cu adevărat, trebuie să ştim nu doar că El este, ci să ştim că El
este Ceea Ce este. Şi până când nu vom şti ce este El, nu Îl vom cunoaşte. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 19, pag. 300}
But, what is His name? “I AM,” only? No. His name is not simply ‘I AM,” BUT ‘I am” what? “I AM.” That is the
idea of “that”; “I AM” that which, or what, “I AM.” Now it is not enough you see for the Lord to state to men that
He is, but we need to now that He is what He is, for the knowledge of Himself to do us any good. Existence is to
us not enough to know of God—it is not enough for us to know that He exists, but we need to know what He is
and what He exists for in respect to us. Therefore He did not say simply, “‘I AM,’ that is my name.” No, but “I AM”
what ‘I AM.” That is His name and if we will know God truly, we must know not only that He is, but that He
is what He is and until we know what he is, we do not know Him. {GCB/GCDB 1893, p. 438.5}
Cred că am un cuvânt pe care ar fi bine să-l citesc aici. La p. 17 din mărturia intitulată „Fraţilor din
poziţii cu răspundere”, citesc aceste cuvinte: „Sabatul fals este gata să fie impus printr-o lege
opresivă. Satana şi îngerii săi sunt complet treji şi extrem de activi, lucrând cu energie şi
perseverenţă prin instrumente umane ca să-şi aducă la îndeplinire scopul său de ştergere a
cunoştinţei de Dumnezeu.”
Pentru ce este Sabatul un semn? Este semnul că El este Domnul Dumnezeul nostru, şi
Domnul care Îşi sfinţeşte poporul. Deci, când este îndepărtat acest semn prin care El este cunoscut
poporului, atunci este îndepărtat Dumnezeu din cunoştinţa poporului. Pentru acest scop lucrează
oamenii şi aceasta se face acum.
Citesc mai departe: „Memorialul lui Dumnezeu a fost smuls şi în locul lui domneşte un sabat fals
înaintea lumii.” Toată puterea lumii este înrolată în această afacere. Aşa că ei urmăresc să ascundă
cunoştinţa de Dumnezeu dinaintea lumii. De aceea avem nevoie să-L căutăm pe Dumnezeu cu toată
inima, pentru ca păgânii să nu stăpânească asupra noastră. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 7, pag. 131}
I think I have a word here that I had better read on that, perhaps. On page 17 of the testimony entitled, “To
Brethren in Responsible Positions,” I read these words: “The false sabbath is to be enforced by an oppressive law.
Satan and his angels are wide awake and intensely active, working with energy and perseverance through human
instrumentalities to bring about his purpose of obliterating the knowledge of God.“
What is the Sabbath a sign of? That He is the Lord our God, and the Lord that sanctifies His people. Well,
then, when that sign by which He is known to the people, is taken out of the way, they take Him away from the
knowledge of the people. That is what they are after. And that thing is now done.
I read before, “God’s memorial has been torn down, and in its place a false sabbath stands before the world.” All
the power of the earth is now enlisted in that business. So they propose to blot out the knowledge of God from the
world. Therefore we needto seek the Lord with all the heart, that the heathen shall not rule over us. {GCB/GCDB
1893, p. 151.7-8}
Nu este Sabatul un semn a ceea ce este Dumnezeu pentru om? Nu este acesta semnul
adevăratului Dumnezeu? Şi nu este Dumnezeu ceea ce este? Nu este acesta semnul a ce este
Dumnezeu, la fel cum este semnul că El este? O, El este Domnul, Domnul Dumnezeu, plin de
îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea până în mii de
neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul. El este viaţa noastră. {A.T. Jones, Solia
Isn’t the Sabbath a sign of what God is to a man? Isn’t it a sign of the true God, and is not
God what He is? Then is it not a sign of what God is as well as that he is? Then the Sabbath being a sign
of what God is as well as that He is, what is He? Oh, He is the Lord, the Lord God, merciful and gracious, long-
suffering and abundant in goodness and truth, keeping mercy for thousands, forgiving iniquity and transgression
and sin. He is our life. {GCB/GCDB 1893, p. 125.7}
Am văzut că în legătură cu Numele Său, stă inseparabil memorialul Său. De aceea, „Acesta este
Numele Meu pentru veşnicie, şi acesta este memorialul Meu pentru toate generaţiile.”
Să deschidem la Ezechiel 20:20. Sunteţi familiarizaţi cu acest verset: „Sfinţiţi Sabatele Mele, căci
ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”
Pentru ce este Sabatul un semn? Este semnul că El este Domnul Dumnezeu. Dar Numele Său nu
arată doar că El este Domnul Dumnezeu, în sensul existenţei. Arată mai mult decât atât, iar Sabatul, fiind
semnul că El este Domnul Dumnezeu, nu este semnul că El este Ceea Ce este, la fel cum este
semnul că El este? (Audienţa: „Da domnule!”) Gândiţi-vă la aceasta! Este aşa? (Audienţa: „Da
domnule!”)
Sabatul fiind semnul că El este adevăratul Dumnezeu, şi El ne-a spus că El este ceea ce este, de
aceea Sabatul este semnul a ceea ce este Dumnezeu, la fel cum este semnul că El este.
Înţelegeţi? (Audienţa: „Da domnule!”)
Atunci, Numele Său fiind „Eu Sunt” Ceea ce „Sunt,” iar Sabatul fiind semnul că El este ceea ce
este, înţelegeţi cum Sabatul este Numele Său pentru veşnicie, şi acesta este memorialul Său
pentru toate generaţiile? El ne-a dat Sabatul: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca să o sfinţeşti”, ca
un memorial, o aducere aminte, pentru faptul că El este Domnul. Ca urmare, „Acesta este
Numele Meu pentru veşnicie,” şi acesta este memorialul Său.
(Voce: „Vă rog să repetaţi.”) Foarte bine. Să ne întoarcem şi să luăm gândul de la început...
...So we have found that in connection with His name His memorial stands inseparable. And therefore “this is
my name forever, and this is my memorial unto all generations.”
Turn to Ezekiel 20:20. You are familiar with the scripture: “And hallow my Sabbaths, and they shall be a sign
between me and you, that ye may know that I am the Lord your God.”
What is the Sabbath a sign of, then? A sign that He is the Lord God. But that He is the Lord God in point
of existence, that is not His name. It is more than that, but the Sabbath being the sign that He is Lord God, is it
not the sign that He is what He is, as well as that He is? [Congregation: “Yes.”] Now, think of that. Is it?
[Congregation: “Yes, sir.”]
The Sabbath being the sign that He is the true God—and He having told us that He is what He is, therefore
the Sabbath is the sign of what God is as well as the sign that He is. See? [Congregation: “Yes.”]
Then that being His name, “I AM” what “I AM,” and the Sabbath being the sign that He is what He is, don’t
you see how that is His name forever, and that is His memorial forever? Then, He has given the Sabbath.
“Remember the Sabbath day to keep it holy.” He has given that as the memorial that He is the Lord.
Consequently, “that is my name forever.” That is His memorial.
[Voice: “Please repeat that.”] All right. Let us go back and take the thought at the beginning.... {GCB/GCDB
1893, p. 438.7-439.1}
„Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn.” Acesta este punctul de plecare. Deci Sabatul este un
semn pe care El l-a pus pentru noi, pe care l-a dat El Însuşi, „ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.” Sabatul este semnul că El este Domnul Dumnezeu, dar El nu este Dumnezeu doar în
privinţa existenţei Sale, ci El este şi El este ceea ce este; acesta este Numele Său. Înţelegeţi? „Eu
Sunt” Ceea Ce „Sunt,” adică Domnul Dumnezeu.
Sabatul este semnul că El este Domnul Dumnezeu. Sabatul, de aceea, este semnul că El este, şi
că El este ceea ce este. Dar El spune că Numele Său este „Eu Sunt Cel Ce Sunt.” „Acesta este
Numele Meu pentru veşnicie, şi acesta este memorialul Meu pentru toate generaţiile.”[Exodul
3:15, KJV] Care este semnul că El este ceea ce este? (Audienţa: „Sabatul.”) Dar El spune: „Sabatul
este memorialul Meu.” „El a lăsat o aducere aminte (un memorial) a minunilor Lui,” şi aşa mai departe.
Atunci, nu vedeţi că ceea ce este semnul că El este Ceea Ce este, acela este Numele Său pentru
veşnicie, şi acela este memorialul Lui pentru veşnicie? Să repet? (Voce: „Nu; am înţeles.”) Aţi
reţinut? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19, pag. 301}
“Hallow my Sabbaths, and they shall be a sign.” That is the thing to start with. Then the Sabbath is a sign
which He has set for us, which He Himself has given, “that ye may know that I am the Lord your God.” The
Sabbath being the sign that He is the Lord God, He is not only God in point of existence, but He is, and He is
what He is, for that is His name. See? “I AM” what “I AM,” The Lord God.
The Sabbath is a sign that He is the Lord God. The Sabbath, therefore, is a sign that He is, and that He
is what He is. But His name, He says, is “I AM THAT I AM.” “This is my name forever, and this is my memorial
unto all generations.” The sign that He is what He is is what? [Congregation: “The Sabbath.”] But He says, “The
Sabbath is my memorial.” “He hath made a memorial for His wonderful works,” and so on. Then, don’t you see
that that which is the sign that He is what He is, that being His name forever, that is His memorial forever?
Now, shall I say it over? [Voice: “No, I can see that.”] Have you got that now? [Congregation: “Yes,
sir.”] {GCB/GCDB 1893, p. 439.2}
Timp de şase zile Dumnezeu a creat, iar apoi raportul ne spune (Geneza 2:1-3): „Astfel au
fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit
lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată
lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.” Astfel a fost făcut Sabatul pentru om; şi rămâne în faţa
noastră gândul că Sabatul este semnul că El este Ceea Ce este, în lucrarea de creaţiune şi în
toate celelalte; de fapt toate celelalte lucrări ale Sale arată că El este Creator. {A.T. Jones, Solia îngerului
Six days He employed in creating, and then the record is (Genesis 2:1-3): “Thus the heavens and the earth
were finished and all the host of them. And on the seventh day God ended his work which he had made. And God
blessed the seventh day, and sanctified it: because that in it he had rested from all his work which God created and
made.” And this made it the Sabbath day for man; but the thought still before us is that the Sabbath is the sign that
He is what He is, in creating, and in all things else that He is; at the same time, however, that all things that He
is, is in the fact that He is Creator. {GCB/GCDB 1893, p. 450.2}
Acum Isaia 58:13,14: „ Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în
ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L , şi
dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,
atunci te vei putea desfăta în…” Sabat. (Audienţa: „Nu, ‘Te vei desfăta în Domnul'.”) De ce nu în
Sabat? Nu scrie că Sabatul va fi desfătarea ta? Că o vei numi ziua cea sfântă a Domnului? Că nu vei urma
în ea căile tale? Atunci de ce nu te vei putea desfăta în Sabat? Acesta este înţelesul: vei privi în acest fel
Sabatul, şi te vei desfăta în Domnul, pentru că Sabatul este semnul a ceea ce este Domnul pentru om.
Este foarte just acest sfat: fă toate acestea în privinţa Sabatului şi te vei desfăta în Domnul, pentru
că este semnul a ceea ce va fi Domnul pentru tine şi a ce vei fi tu pentru Domnul.
În această situaţie, cum poate cineva să facă compromis cu o altă instituţie rivală Sabatului, dacă
Sabatul este semnul a ceea ce este Hristos pentru el? Acel om pentru care Sabatul este semnul a
ceea ce este Hristos pentru el, se va întreba vreodată dacă poate sau nu poate să lucreze Duminica?
(Audienţa: „Nu!”) Sigur că nu! El ştie destul de bine că Duminica nu are nimic de a face cu această
problemă, şi nu poate face compromisuri încercând să Îl aibă pe jumătate pe Hristos şi pe jumătate
altceva; şi în plus, Hristos este totul în toţi, iar Sabatul este semnul a ceea ce este Hristos pentru el, şi
Hristos este totul în toate pentru el, şi a sugera că ar fi altceva ar însemna o insultă pentru El. {A.T. Jones,
Now Isaiah 58:13, 14: “If thou turn away thy foot from the Sabbath, from doing thy pleasure on my holy day, and
call the Sabbath a delight, the holy of the Lord, honorable, and shalt honor him, not doing thine own ways, nor
finding thine own pleasure, nor speaking thine own words: then shalt thou delight thyself in the” Sabbath.
[Congregation: “No. ‘Delight thyself in the Lord.’”] Why not in the Sabbath? Doesn’t it say you are to call the
Sabbath a delight? That you are to call it the holy of the Lord? honorable? Not doing thine own ways. They why
not delight yourself in the Sabbath? Ah, there is that meaning there, you see. You do that to the Sabbath, and
you delight yourself in the Lord, because the Sabbath is the sign of what the Lord is to the man.
Therefore he put that just right. You do that with respect to the Sabbath, and you will delight yourself in the Lord,
because it is the sign of what the Lord will be to you and what you will be to the Lord. Well, then, I want to know
how in the world anybody is going to compromise with any other rival institution, when the Sabbath is the sign of
what Christ is to him. The man to whom the Sabbath is the sign of what Christ is to him, will he be asking whether
he shall work or not on Sunday? [Congregation: “No, sir.”] Why, no.! He knows well enough that that does not come
into it. He knows he cannot compromise and have half of Christ and half of something else, and besides, Christ is
all in all, and the Sabbath is the sign of what Christ is to him, and Christ is all in all to him, and to suggest
anything else is to insult him. {GCB/GCDB 1893, p. 455.7-8}
Urmând firul acestui gând, ce este Dumnezeu mai întâi de toate, pentru toate lucrurile şi
pentru toate fiinţele din Univers? (Audienţa: „Creator.”) Sigur că da! În primul rând, pentru orice
fiinţă sau nefiinţă, El este Creator, pentru că prin El există toate lucrurile. El este Autorul tuturor
lucrurilor. Deci mai întâi de toate, oamenii, îngerii sau alte inteligenţe trebuie să Îl cunoască
drept Creator. El spune: „Eu Sunt Cel Ce Sunt.” Înţelegând Numele Său, primul aspect pe care îl
poate cunoaşte orice făptură despre ce este El, este faptul că El este Creator. Am văzut că în legătură cu
Numele Său, stă inseparabil memorialul Său. De aceea, „Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, şi
acesta este memorialul Meu pentru toate generaţiile.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19,
pag. 301}
Well, then, to follow this thought, what is God first of all to all things and all persons in the universe?
[Congregation: “Creator.”] Assuredly! The first thing that He is to anything, animate or inanimate is Creator; for by
Him all things exist. He is author of all things. Then the first thing for men, for angels, or intelligences is to know
Him as Creator. Now, He says, ‘I AM THAT I AM.” Then the first that comes to any creature as to what He is; that
is, understanding His name, is that He is Creator. So we have found that in connection with His name His memorial
stands inseparable. And therefore “this is my name forever, and this is my memorial unto all
generations.” {GCB/GCDB 1893, p. 438.7}
Care este Numele Său? „Eu Sunt Cel Ce Sunt.” El spusese, şi ei ştiau că El era „Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov,” Dumnezeul părinţilor lor. Ei ştiau că părinţii
lor au avut un Dumnezeu căruia i s-au închinat. Aceşti oameni auziseră de Dumnezeul părinţilor lor. Îşi
aminteau, deşi în mod neclar, de Dumnezeul părinţilor lor, dar acum El le descoperea că Dumnezeul
părinţilor lor este Dumnezeul al cărui Nume este „Eu Sunt Cel Ce Sunt” şi „că acesta este Numele
Meu pentru veşnicie, acesta este memorialul Meu pentru toate generaţiile.” (Exodul 3:15, KJV) Deci,
Numele lui Dumnezeu şi memorialul Său sunt legate împreună. Vedeţi aceasta? {A.T. Jones, Solia
But what is His name? “I AM THAT I AM.” He had said, and they knew, that he was the God of Abraham, the
God of Isaac, and the God of Jacob,” and the God of their fathers. They knew their fathers had a God whom they
worshiped. These folks had heard of the God of their fathers. They remembered, though dimly now, the God of
their fathers, but now he reveals to them that the God of their fathers is the God whose name is ‘I AM THAT I
AM,” and “this is my name forever, and this is my memorial unto all generations.”
Then the name of God and His memorial go together. Do you see? {GCB/GCDB 1893, p. 438.4-5}
Chiar scopul unui memorial, chiar ţinta lui este de a aduce în minte acel lucru spre care arată.
Deci, vă daţi seama că aşa stând lucrurile, Numele lui Dumnezeu şi memorialul Său, Sabatul, nu
pot fi nicidecum separate. Ca urmare, când El i-a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt!”, i-a zis că acesta
este Numele Său pentru veşnicie, şi acesta este memorialul Său pentru toate generaţiile, pentru că
memorialul Îl aduce pe El în minte, şi aducându-L pe El în minte, drept Ceea Ce este, în acest fel este
pus Dumnezeu în minte sub adevăratul Lui Nume. Şi astfel, Numele Tatălui în minţile acelor
oameni pe care i-am amintit, este pecetea viului Dumnezeu pe frunţile lor. Deci primul lucru pe care
Sabatul îl semnifică este: Creator, putere creatoare. Şi acesta este adus în minte prin lucrurile care au
fost făcute. Este semnul că El este Domnul pentru că El a făcut aceste lucruri. Ca urmare, Sabatul este
semnul, memorialul Domnului, Dumnezeului nostru, aşa cum este el descoperit în creaţiune. {A.T.
The very purpose of a memorial, the very object of it is to bring the thing that is touched upon to mind. So
you can see that that being the case, the name of God and His memorial, His Sabbath, cannot be separated at
all. Consequently when He told Moses that “I am that I am,” that is His name forever, and that is His memorial to
all generations; because the memorial brings Him to mind, and bringing Him to mind, as what He is, that puts God
into the mind in His real name, and so the Father’s name in the minds of those people who are mentioned is the
seal of the living God in their foreheads.
The first thing, then, that is signified thus in the Sabbath is Creator, creative power, but that is brought to
mind through the things which are made. It is a sign that He is the Lord because He made all these things.
Consequently the Sabbath is the sign, the memorial of the Lord our God as manifested in creation. {GCB/GCDB
1893, p. 440.1-2}
Să mergem mai departe! Sabatul este semnul că El este, şi că El este Ceea Ce este, iar mai întâi de
toate El este Creator; deci primul lucru pe care trebuie să îl semnifice Sabatul despre Dumnezeu este:
Dumnezeu este Creator. Însă este acesta singurul lucru pe care Sabatul îl va semnifica? Nu,
pentru că El este mult mai mult decât atât; nu în sensul de a fi ceva diferit. Şi pentru că toate
trăsăturile Lui sunt cuprinse în acest semn, Ce este El în acesta este exprimat mai pe larg în alte
locuri, şi noi putem cunoaşte mai pe deplin ce este El în acesta.
Aşadar, Exod 31:17: „Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a
făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea s-a odihnit şi a răsuflat.” Sabatul este un
semn „ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” Şi în ce constă acest semn? Nu este
un semn al faptului că „în şase zile a făcut cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea s-a odihnit şi a răsuflat.”?
Este un semn pentru faptul că El a făcut aceasta, este un semn al Lui Însuşi în această creaţiune.
Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19, pag. 302}
Well, now let us go on with it. The Sabbath being the sign that He is, and that He is what He is, and the first
thing that He is is Creator, the first thing that the Sabbath then must signify is Creator. But, is that the only thing
that it will signify? No, because He is more than that not more than that in the sense of being different from that—
because all things are in that, but what He is in that is more largely expressed in other places, so that we can
know more fully what He is in that.
Well then Exodus 31:17: “It is a sign between me and the children of Israel forever: for in six days the Lord made
heaven and earth, and on the seventh day He rested and was refreshed.” Now, it is a sign “that ye may know that I
am the Lord your God.” And wherein is it this sign? Is it not because “in six days the Lord made heaven and earth
and on the seventh day he rested and was refreshed.” It being a sign of that because He did that, it is a sign of
Himself in the doing of that. Is that so? [Voice: “Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 439.3}
Acum, puneţi cele două laolaltă: [Sabatul] este semnul că El este Domnul, pentru că „în şase
zile” El „a făcut cerul şi pământul.” Apoi, după cum am văzut, în primul rând Dumnezeu este Creator;
prima semnificaţie a Sabatului este: Creator, semnificând ce este Dumnezeu. Dar porunca Sabatului
este: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca să o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul
tău. Dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea. ... Căci în
şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit:
de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi sfinţit-o.”
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă.” Ce este ziua de odihnă, Sabatul? După cum am citit din capitolul
20 din Ezechiel: „Un semn ca să ştiţi că Eu sunt Domnul.” Adu-ţi aminte de ceea ce înseamnă că
Eu sunt Dumnezeu. Trebuie să ne amintim de acel lucru care semnifică faptul că El este Dumnezeu. Nu
este acesta memorialul care Îl aduce pe El în amintirea oamenilor? Acesta este rolul unui
memorial: să aducă aminte. El vrea să fie adus aminte creaturilor Sale, şi a dat ceea ce va face
aceasta. Iar nouă ne spune: „Adu-ţi aminte de acel lucru care va face aceasta.” {A.T. Jones, Solia
Now put the two together: It is a sign that He is the Lord, because “in six days” He “made heaven and earth.”
Then, as we have found,the first thing that God is is Creator. The first thing that the Sabbath signifies is
Creator, in signifying what He is. But the Sabbath commandment is, “Remember the Sabbath day, to keep it holy.
Six days shalt thou labor, and do all thy work: but the seventh day is the Sabbath of the Lord thy God: in it thou
shalt not do any work.... For in six days the Lord made heaven and earth, the sea, and all that in them is, and
rested the seventh day: wherefore the Lord blessed the Sabbath day and hallowed it.”
Now remember the Sabbath day. What is the Sabbath day? As we have already read in the twentieth chapter
of Ezekiel: “A sign that ye may know that I am the Lord.” Remember that thing which signifies that I am God. We
are to remember that thing which signifies that He is God. Then is not that the memorial which brings Him to
people’s remembrance? For that is what a memorial is for, to bring to remembrance. He wants to be brought to
the remembrance of His creatures and has given that which will do it. And now He tells us “remember that thing
which will do it.” {GCB/GCDB 1893, p. 439.4-5}
Încă un gând referitor la aceasta. Noi trebuie să ne amintim de acel lucru care ne aduce aminte de
El, sau, cu alte cuvinte, Îl aduce pe El în mintea noastră. Când El este adus în minte, nu este adus doar
ca Cel care există, ci este adus ca Cel Ce este, ca Ceea Ce este. Iar când El, drept Ceea Ce este, este adus
minţii noastre, atunci acesta este Numele Său, nu-i aşa? Unde este scris Numele Său? (Audienţa:
„Pe frunte.”) „Cu mintea slujesc Legii lui Dumnezeu.” Înţelegeţi?
Deci Dumnezeu vrea să fie în mintea oamenilor! Iar Sabatul este ceea ce Îl aduce pe El personal; nu
o teorie despre El, ci pe El Însuşi, Îl aduce pe El amintirii noastre, Îl aduce pe El minţii noastre,
întrucât Sabatul este semnul „că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” De aceea, „Adu-ţi aminte de
semn, adu-ţi aminte de ceea ce Mă descoperă şi Mă aduce pe Mine în minte!”; Îl aduce în minte
pe Domnul, Dumnezeul tău. Iar El este Ceea Ce este. Îl aduce pe El şi Ceea Ce este El în mintea
noastră. Aceasta este intenţia Sabatului. Atunci, nu este acesta memorialul Său?
Chiar scopul unui memorial, chiar ţinta lui este de a aduce în minte acel lucru spre care arată.
Deci, vă daţi seama că aşa stând lucrurile, Numele lui Dumnezeu şi memorialul Său, Sabatul, nu
pot fi nicidecum separate. Ca urmare, când El i-a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt!”, i-a zis că acesta
este Numele Său pentru veşnicie, şi acesta este memorialul Său pentru toate generaţiile, pentru că
memorialul Îl aduce pe El în minte, şi aducându-L pe El în minte, drept Ceea Ce este, în acest fel este
pus Dumnezeu în minte sub adevăratul Lui Nume. Şi astfel, Numele Tatălui în minţile acelor
oameni pe care i-am amintit, este pecetea viului Dumnezeu pe frunţile lor.
Deci primul lucru pe care Sabatul îl semnifică este: Creator, putere creatoare. Şi acesta este adus în
minte prin lucrurile care au fost făcute. Este semnul că El este Domnul pentru că El a făcut aceste
lucruri. Ca urmare, Sabatul este semnul, memorialul Domnului, Dumnezeului nostru, aşa cum este
el descoperit în creaţiune. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19, pag. 303}
Now a thought right there: We are to remember the thing that brings Him to remembrance, or, in another
word, brings Him to mind. When He is brought to mind, He is not only brought there as He who exists, but
as what He is. And when He for what He is, is brought to our minds, that is His name, is it not? Where is the
name? [Congregation: “In the forehead.”] “With the mind I serve the law of God.” See?
Then God wants to be in people’s minds? And the Sabbath is that which brings Himself—not a theory of Him—
but Himself, to bring Him to the remembrance, to bring Him to mind, because the Sabbath is the sign “that I am
the Lord your God.” And now remember the sign, remember that which signifies and brings to mind Myself, brings
to mind the Lord thy God. And He is what He is. To bring Him and what He is to your mind. That is the thought.
Then is not that His memorial?
The very purpose of a memorial, the very object of it is to bring the thing that is touched upon to mind. So
you can see that that being the case, the name of God and His memorial, His Sabbath, cannot be separated at
all. Consequently when He told Moses that “I am that I am,” that is His name forever, and that is His memorial to
all generations; because the memorial brings Him to mind, and bringing Him to mind, as what He is, that puts God
into the mind in His real name, and so the Father’s name in the minds of those people who are mentioned is the
seal of the living God in their foreheads.
The first thing, then, that is signified thus in the Sabbath is Creator, creative power, but that is brought to
mind through the things which are made. It is a sign that He is the Lord because He made all these things.
Consequently the Sabbath is the sign, the memorial of the Lord our God as manifested in creation. {GCB/GCDB
1893, p. 439.6-440.2}
Să studiem puţin cum se descoperă El în creaţiune. Evrei 1:1-2: „După ce a vorbit în vechime
părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor
zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi
veacurile.”
Şi primele versete din Ioan: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul
era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din
ce a fost făcut nu a fost făcut fără El.” Iar versetul 14: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre
noi.”
Vom mai citi încă un verset care spune acelaşi lucru dar într-un mod diferit. Efeseni 3:9, ultimele
cuvinte din verset: „Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile prin Isus Hristos.”
Deci, Dumnezeu în creaţiune se descoperă pe Sine în şi prin Isus Hristos. Aşa este?
(Audienţa: „Da domnule!”) Atunci, Dumnezeu în creaţiune poate fi cunoscut doar în Isus
Hristos. Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) Astfel, omul care nu Îl cunoaşte pe Isus Hristos, va avea
idei corecte despre lucrurile create, despre creaţiune? (Audienţa: „Nu!”) Un astfel de om nu Îl va găsi
pe Dumnezeu în acestea, nu va găsi gândurile lui Dumnezeu în acestea pentru că Dumnezeu este
manifestat în Hristos în creaţiune. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19, pag. 304}
Now let us study a moment how He manifested Himself in creation. Hebrews 1:1, 2: “God, who at sundry times
and in divers manners spake unto the fathers by the prophets, hath in these last days spoken unto us by His Son,
whom He hath appointed heir of all things, by whom also he made the worlds.”
And the first verses of John: “In the beginning was the Word, and the Word was with God and the Word was
God. The same was in the beginning with God. All things were made by him, and without him was not anything
made that was made.” Now the 14th verse: “And the Word was made flesh and dwelt among us.”
There is another verse we will read right upon the same thing, which tells it in a different way. Ephesians 3:9,
and the last words of the verse: “God, who created all things by Jesus Christ.”
Then God in creation manifested Himself in and through Jesus Christ. Is that so? [Congregation: “Yes.”]
Then the man who does not know Jesus Christ, will he get right ideas of created things, of creation? [Congregation:
“No.”] He will not find God there; he will not find the ideas of God there, because God is manifested in Christ in
creation. {GCB/GCDB 1893, p. 440.3-6}
Dar Dumnezeu este descoperit oriunde şi peste tot în Isus Hristos; acest gând este mereu
înaintea noastră. Şi Numele Său este Eu Sunt Cel Ce Sunt, dar ce este El poate fi cunoscut doar în Isus
Hristos. De aceea, pentru oameni, în toate intenţiile şi planurile lui Dumnezeu pentru oameni în
această lume, Isus Hristos este Dumnezeu Însuşi şi Ceea Ce este Dumnezeu, nu-i aşa? (Audienţa: „Da
domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 315}
But God is revealed everywhere in Christ, in all places, you see. That is the thought before us continually.
Then His name is I AM WHAT I AM. But what He is can be known only in Jesus Christ. Therefore to men, to all
intents and purposes, to men in this world, Jesus Christ is God Himself and what He is, isn’t He? [Congregation:
“Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 452.8}
Dumnezeu se manifestă în Hristos în lucrarea de creaţiune prin Cuvântul Său
Mai departe: cum se manifestă Dumnezeu în Hristos în creaţiune?... în lucrarea de creaţiune, am

zice mai bine, ca să mergem la rădăcina tuturor lucrurilor. Cum se manifestă Dumnezeu în Hristos în
lucrarea de creaţiune? Psalmul 33: 6,9: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată
oştirea lor prin suflarea gurii Lui.” „Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.” Aşa
este! Evrei 11:3: „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa
că tot ce se vede nu a fost făcut din lucruri care se văd.”
Până aici am văzut că Dumnezeu manifestat în creaţiune este primul lucru din care poate fi
cunoscut ceea ce este El. Dar Dumnezeu este manifestat în lucrarea de creaţiune în Isus Hristos,
şi Dumnezeu este manifestat în lucrarea de creaţiune în Isus Hristos prin cuvântul Său. Şi Cuvântul
prin care El a creat toate lucrurile are în el puterea de a face să se arate un lucru care mai înainte nu putea
fi văzut deloc pentru că nu era. Înţelegeţi?
„Lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede nu a fost făcut din lucruri care
se văd.” După ce a vorbit Dumnezeu s-au văzut lucruri care nu se vedeau deloc înainte ca El să
vorbească. Nimeni nu le putuse vedea înainte. Există putere în cuvântul pe care îl rosteşte Dumnezeu
în Isus Hristos, putere care poate să facă un lucru; cu alte cuvinte, poate produce acel lucru pe care îl
numeşte El în cuvântul pe care îl rosteşte. Da, Dumnezeu poate chema acele lucruri care nu sunt ca
şi cum ar fi, şi să nu mintă. Un om poate vorbi de acele lucruri care nu sunt ca şi cum ar fi, dar nu există
nici o putere în cuvântul lui pentru a produce acel lucru despre care vorbeşte, şi ca urmare el
minte. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19, pag. 305}
Now further: How did He manifest Himself in Christ in creation? In creating, we had better say, perhaps,
because we are at the origin of all things now. How, then, did He manifest Himself in Christ in creating? Psalm
33:6, 9: “By the word of the Lord were the heavens made, and all the host of them by the breath of his mouth.”
“For he spake, and it was; he commanded, and it stood fast.” I was there. Hebrews 11:3: “Through faith we
understand that the worlds were framed by the word of God, so that things which are seen were not made of
things which do appear.”
So far we have found that God manifested in creation is the first thing in which what He is can be known. But
God is manifested in creating, in Jesus Christ; and God is manifest in creating in Jesus Christ, by His word. And
that word by which He created all things has in it the power to make a thing appear which before could not be seen
at all, because it was not. See?
“The worlds were framed by the word of God, so that things which are seen were not made of things which do
appear.” Then after God spoke, things were seen which before He spoke did not appear at all. Nobody could see
them. Then there is power in the word which God in Jesus Christ speaks, that is able to make a thing; in other
words, able to produce the thing which He names in the word He speaks. That is, God can call those things which
be not as though they were and not lie. A man can speak of those things which be not as though they were, but
there is no power in His word to produce the thing which He speaks, and consequently He lies. {GCB/GCDB 1893,
p. 440.7-8}
Gândul care este în mintea Sa, când El îl exprimă în cuvânt, cuvântul produce acel lucru care era
în gândul Lui. În cuvântul pe care îl spune Dumnezeu există energie creativă, putere divină. În acest
fel, când nu era lume care să se vadă, Dumnezeu în Isus Hristos a vorbit, şi atunci a apărut lumea; şi ea
există încă, pentru că El a vorbit atunci. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19, pag. 305}
The thought that is in His mind, expressed in a word, the word produces the thing that was in the thought.
The creative energy, the divine power, is in the word which God speaks. Consequently, when there were no worlds
that appeared at all, God in Jesus Christ spoke, and there the worlds were, and there they are yet, because He
spoke then. {GCB/GCDB 1893, p. 440.10}
Gândul de seara trecută, şi ce avem nevoie să reţinem în mod deosebit de seara trecută, este de a-L
descoperi pe Dumnezeu în Hristos în Cuvântul Său în creaţiune; în lucrarea de creaţiune, de
păstrare, de ţinere laolaltă şi de susţinere a tuturor lucrurilor. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 20, pag. 309}
Beginning just where we stopped last night—the thought last night and what we wanted to dwell upon
particularly last night, was to find God in Christ in His word in creation; in creating, preserving, holding together
and holding up, all things. {GCB/GCDB 1893, p. 450.1}
Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl rosteşte El, nu numai că produce acel lucru care Îi este în gând,
ci îl şi ţine în existenţă după ce a fost produs, şi îl ţine în locul în care vrea Dumnezeu după ce a fost
produs. Aş vrea să înţelegeţi că cuvântul pe care îl rosteşte Dumnezeu are toată această putere în el.
Deschideţi la Coloseni 1:14-17! Aici este vorba despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu „în care avem
răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi
născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ,
cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au
fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” Prin El,
toate lucrurile se ţin laolaltă. Prin ce au fost aduse ele la existenţă? Prin ce a fost creată această
lume? Prin puterea cuvântului Său. (Voce: „El a poruncit şi au luat fiinţă.”) Lumea este atât de vastă. Ea
este formată dintr-o mare mulţime de componente; dar când El a vorbit, ea s-a arătat cu toate
componentele ei în ea. Şi cuvântul care a produs-o, o ţine laolaltă în forma în care este.
Şi acum un alt gând, în Evrei 1:3: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin
prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin
Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El care este
oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii
Lui.” Cine ţine toate lucrurile de când au fost făcute? (Audienţa: „Cuvântul puterii Lui.”) De când a
vorbit la început, a fost obligat El să vorbească tot timpul pentru a ţine toate lucrurile la locul lor?
(Audienţa: „Nu!”) Este necesar ca El să vorbească în fiecare zi lumii pentru a o ţine laolaltă? (Audienţa:
„Nu!”) Este nevoie ca El să vorbească tot timpul lumii şi planetelor pentru a le ţine în drumul lor
şi la locurile lor? Nu! Cuvântul care le-a produs la început, are în el puterea creatoare care le ţine
laolaltă şi le susţine. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19, pag. 306}
... Not only does the word of God which He speaks, produce the thing that is in the thought, but it keeps
that thing in existence after it is produced, and in the place where God wants it, after it is produced. I want you to
see that the word which God shall speak has all that power in it.
Now turn to Colossians 1:14. He is speaking of Christ the Son of God, “in whom we have redemption through
his blood, even the forgiveness of sins: who is the image of the invisible God, the firstborn of every creature: for by
him were all things created, that are in heaven and that are in earth, visible and invisible whether they be thrones
or dominions or principalities or powers: all things were created by him and for him and he is before all things
and by him all things consist.” Or by Him all things hold together. But what made them? What made this world as
it is? The power of His word. [Voice: “He commanded and it stood fast.”] The world is quite large. There are a good
many ingredients in it, but when He spoke, it came, with all the ingredients in it. The word, then, that produced it
holds it together in the shape that it is.
Well then, now the other thought in the third verse of Heb. first chapter: “God, who at sundry times and in
diverse manners spake in time past unto the fathers by the prophets, hath in these last days spoken unto us by his
Son, whom he hath appointed heir of all things, by whom also he made the worlds; who being the brightness of
his glory and the express image of his person, and upholding all things by the word of his power.” What holds
these up since they were made? [Congregation: “The word of His power.”] Has he been compelled to keep on
talking since He spake that time, in order to keep these things in place? [Congregation: “No.”] Is it necessary that
He should keep on talking to the world every day, to hold it together? [Congregation: “No.”] Is it necessary that He
should keep on talking all the time to the worlds and the planets to keep them in their courses and in their places?
No. The word which produced them in the beginning has in it the creative power which holds them together
and holds them up. {GCB/GCDB 1893, p. 440.11-441.1}
2Petru 3:1-7: „Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă
trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, ca să vă fac să aveţi mintea plină de cuvintele vestite
mai dinainte de sfinţii prooroci.” (KJV) Să aveţi mintea plină cu ce? Cu cuvintele care au fost spuse
mai dinainte de prooroci. De ce trebuie să avem mintea încărcată cu ele? Pentru că trebuie să ne dăm
seama ce valoare au aceste cuvinte, şi având mintea plină de aceste cuvinte, să primim în minţile
noastre, în vieţile noastre, tăria şi forţa lor. Aceasta pentru că cuvintele care au fost spuse de prooroci au
fost cuvintele lui Dumnezeu, pe care ei le-au rostit prin „Spiritul lui Hristos care era în ei, când au
mărturisit mai dinainte suferinţele lui Hristos şi slava care trebuia să le urmeze.”
Să ne amintim de acele cuvinte, „şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin
apostolii voştri. Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care
vor trăi după poftele lor, şi vor zice: 'unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii
noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!' Căci înadins se fac că nu ştiu…”; aşa
este, oamenii care vorbesc în acest fel, care spun că toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii, se
fac înadins că nu ştiu „...că odinioară erau ceruri noi şi un pământ scos prin Cuvântul lui
Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei, şi că lumea de atunci a pierit tot prin el, înecată de apă.”
Prin ce a pierit lumea de atunci înecată de apă? (Audienţa: „Prin Cuvântul lui Dumnezeu.”)
Dumnezeu a vorbit. „Iar cerurile şi pământul de acum sunt păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru
focul din ziua de judecată.” Spre aceasta ni se atrage atenţia, în privinţa cuvântului pe care El vrea să
ni-l amintească. El vrea ca noi să avem mintea plină de cuvintele lui Dumnezeu, pentru că acest
cuvânt la început a adus lumea la existenţă; acest cuvânt o ţine, acest cuvânt a adus potopul,
acest cuvânt a salvat pământul din potop, şi acum încă îl ţine. Deci, acest cuvânt care poate
aduce lumea la existenţă, care o poate păstra, care o poate distruge şi reface, acest cuvânt vrea Domnul ca
noi să îl păstrăm deplin în minte, pentru ca noi să putem cunoaşte puterea acestui cuvânt.
Puteţi vedea în toate acestea acelaşi gând, cum că acest cuvânt care aduce toate la existenţă, le ţine
pe toate laolaltă, le susţine şi le păstrează până când Dumnezeu vorbeşte din nou. Când El vorbeşte din
nou, atunci totul se desface în bucăţi; atunci când va veni acea zi în care se va auzi „din Templu, din
scaunul de domnie” un glas tare zicând „S-a isprăvit!”, atunci vor urma fulgere, glasuri, tunete şi un mare
cutremur de pământ, aşa de tare, cum de când este omul pe pământ n-a fost un cutremur aşa de mare,
încât „Toate ostroavele vor fugi şi munţii nu se vor mai găsi”, cetăţile neamurilor se vor prăbuşi, şi
chiar cerul se va răsuci ca o carte de piele. Vă asigur că atunci când va veni acea zi, omul care va avea
mintea plină de cuvântul care le face pe toate, va fi în siguranţă deplină. Pentru că dacă acel cuvânt
care produce toate lucrurile este încrederea mea, dacă acest cuvânt este temelia mea, dacă în
acest cuvânt mă încred, atunci îmi este indiferent dacă pământul dispare, deoarece cuvântul Lui rămâne.
2 Peter 3:1-7: “This second epistle, beloved, I now write unto you; in both which I stir up your pure minds by way
of remembrance; that ye may be mindful of the words which were spoken before by the holy prophets.”
Mindful of what? The words which were spoken before by the holy prophets. Why are we to remember them?
Because He wants us to find out what those words are worth, and, remembering the words, to obtain in our
minds, in our lives, the strength and the force of the words. Because the words which were spoken by the
prophets were the words of God, which they spake by “the Spirit of Christ which was in them, when it testified
beforehand the sufferings of Christ and the glory that should follow.”
Mindful of those words, then; “and of the commandment of us the apostles of the Lord and Saviour: knowing this
first, that there shall come in the last days scoffers, walking after their own lusts, and saying, Where is the promise
of his coming? for since the fathers fell asleep, all things continue as they were from the beginning of the creation.
For this they willingly are ignorant of”—that is, people that talk that way, that all things continue as they were from
the beginning, are willingly ignorant—“that by the word of God the heavens were of old, and the earth standing out
of the water and in the water: whereby the world that then was, being overflowed with water, perished.”
By what did the world overflow with water? [Congregation: “The word of God.”] God spoke. “But the heavens
and the earth, which are now, by the same word are kept in store, reserved unto fire.” What does he call our
attention to there, in respect to the word which he wants us to remember. He wants us to be fully minded of
the words of God, because that word at the first produced the worlds; that word holds them there; that word
brought the flood; that word rescued the earth from the flood, and still keeps it. Then that word that can
produce worlds and recover worlds; that word he would have us to keep fully in mind, that we may know
the power of that word.
Well, then you see in all this there is the same thought still, that that word which produced all, holds all
together, holds all up, and preserves all, until God speaks again. When He speaks again, then everything goes
to pieces; for when that day comes in which there comes “a great voice out of the temple of heaven, from the
throne, saying, It is done,” then there are thunderings and lightnings and voices and an earthquake, such as was
not since men were upon the earth, so mighty an earthquake and so great, and “every island fled away, and the
mountains were not found”; and the cities of the nations fall; the heaven itself splits open and rolls away. I tell you
when that day comes the man who is fully minded of the word that does it all, he is perfectly safe. Because
when that word which produces these things is my confidence, when that word is my foundation, when that word
itself is my trust, why, no difference if the earth does go, His word remains; that is all right. {GCB/GCDB 1893, p.
441.2-5}
Şi acum, gândul care l-am avut în seara trecută despre puterea cuvântului lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu care a spus lumii să fie, ce efect are până în ziua de azi asupra lumii?
(Audienţa: „O susţine.”) Cuvântul pe care El l-a rostit atunci, ţine lumea în legăturile ei şi în cursul ei.
Cât timp va face aceasta? (Audienţa: „Totdeauna.”) „Cuvântul Domnului rămâne în veac.” {A.T.
Now the thought we had last night—the force of the word of God—the word of God, which spoke the worlds
into existence, what effect has it on the worlds and has it had since that day? [Congregation: “It upholds them.”]
That word that He spoke then keeps the worlds together and in their courses ever since. How long will it do so?
[Congregation: “Forever.”] “The word of our God abideth forever.” {GCB/GCDB 1893, p. 450.7}
Aşadar, Dumnezeu s-a manifestat în Hristos prin cuvântul Său în lucrarea de creaţiune, şi
se manifestă încă în acelaşi fel în lucrurile create: în lucrarea de creaţiune, de păstrare, de ţinere
laolaltă şi susţinere la locul rânduit. Astfel, gravitaţia este Dumnezeu în Isus Hristos. Ştiinţa ne spune
că forţa gravitaţiei susţine toate lucrurile la locul lor, după cum ştiţi; dar ce este gravitaţia? „Este ceea ce
susţine toate lucrurile.” Există un răspuns mai bun decât acesta. Răspunsul ştiinţei este: gravitaţia, forţa
gravitaţiei susţine toate lucrurile şi le ţine la locul lor. Dar ce este gravitaţia? Este puterea lui
Dumnezeu manifestată în Isus Hristos în creaţiune; aceasta este gravitaţia.
Coeziunea, în ştiinţă, înseamnă a ţine laolaltă. Dar ce este coeziunea? Tot ce poate să răspundă
ştiinţa este că cuvântul „coeziune” vine din două cuvinte latine: „co” şi „haerere”, care înseamnă a
ţine legat laolaltă; cu alte cuvinte, coeziunea este coeziune; acesta este răspunsul ştiinţei. Dar există
un răspuns mai bun decât acesta. Este răspunsul lui Dumnezeu care ne spune că coeziunea este
puterea lui Dumnezeu manifestată în Isus Hristos în creaţiune; pentru că prin El există toate
lucrurile, se ţin laolaltă; aceasta este coeziunea.
Originea tuturor lucrurilor nu este generarea în mod spontan, nu este evoluţia; este Dumnezeu
manifestat, puterea lui Dumnezeu manifestată în Isus Hristos prin cuvântul Său, care face să existe
toate lucrurile care se văd şi care înainte nu au existat. Deci, Dumnezeu în Isus Hristos este originea
tuturor lucrurilor; aceasta este creaţiunea. Dumnezeu în Isus Hristos este păstrătorul tuturor
lucrurilor: aceasta este coeziunea. Dumnezeu în Isus Hristos este Cel care susţine toate lucrurile, şi
aceasta este gravitaţia. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 19, pag. 308}
So then God was manifest in Christ by His word in creating and is still manifest thus, in the created things—
in creating, in preserving, holding together, and holding up. So that gravitation is God in Jesus Christ.
Science tells us that the law of gravitation holds things up, you know; but what is gravitation? “Why, that is what
holds things up.” There is a better answer than that. That answer is gravitation, the law of gravitation, holds all
these things up and in their places. But what is gravitation? It is the power of God manifested in Jesus Christ in
creation; that is gravitation.
Cohesion, in science, is to hold together. But what is cohesion? All the answer that science can give is, The
word “cohesion” is from two Latin words, co and haerere, signifying to hold together; in other words, cohesion is
cohesion; that is the answer. There is a better answer than that. There is God’s answer, and He tells us that
cohesion is the power of God manifested in Jesus Christ in creation; for by Him all things consist, cohere, hold
together; that is cohesion.
The origin of all things is not spontaneous generation; it is not evolution. It is God manifest, the power of God
manifested in Jesus Christ by His word producing all things that are seen, which before did not appear at all.
Then God in Jesus Christ is the origin of all things; that is creation. God in Jesus Christ is the preserver of all
things; that is cohesion. God in Jesus Christ is the upholder of all things, and that is gravitation. {GCB/GCDB
1893, p. 441.6-8}
Omul, în acel moment, în grădina Edenului, aşa cum Dumnezeu îl făcuse, cunoştea în totul pe
Dumnezeu, cunoştea despre El tot ce putea să cunoască vreodată? (Audienţa: „Nu!”) Atunci, fiecare
Sabat care venea urma să-i aducă mai multă cunoştinţă şi prezenţă a lui Dumnezeu. Dar cine
este Acesta? (Audienţa: „Hristos.”) Mai multă cunoştinţă şi prezenţă a lui Hristos în el. Dacă ar fi
rămas credincios, urma încă să crească în cunoştinţa lui Dumnezeu, în El, în experienţa lui personală,
crescând din ce în ce mai mult în tot ceea ce este natura lui Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 20, pag. 314}
...Did man, at that time, in the garden of Eden, standing as God made him, know all of God that he ever could
know? [Congregation: “No.”] Then as each Sabbath day came, it would bring to him additional knowledge and
presence of God. But who is this? [Congregation: “Christ.”] Additional knowledge and presence of Christ in
Himself. Then if he had remained faithful, he would still have grown in the knowledge of God, in Himself, in His own
experience, growing more and more in all that the nature of God is. {GCB/GCDB 1893, p. 452.3}
Ce fel de odihnă a fost, sau este, cea care este în ziua a şaptea? (Audienţa: „Înviorare.”) A
cui înviorare? (Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Ce este Dumnezeu? (Audienţa: „Spirit.”) Dumnezeu este
Spirit. Singurul fel de odihnă de care El putea să se odihnească este odihna spirituală. Atunci, omul care
nu obţine odihna spirituală şi nu se bucură de ea în ziua a şaptea, nu păzeşte Sabatul, deoarece odihna
Sabatului este o odihnă spirituală; este odihna lui Dumnezeu, şi doar a Lui. Este o odihnă spirituală, iar
Sabatul este ceva spiritual, şi odihna lui Dumnezeu este în această zi; este odihnă spirituală în
această zi. Şi respectând ziua prin credinţă - „Lucrurile spirituale trebuiesc judecate spiritual”
(KJV) - respectând ziua prin credinţă, odihna spirituală ajunge la cel care respectă Sabatul.
Odihna spirituală pe care Dumnezeu a pus-o în această zi, care a devenit o parte a acestei zile, odihna
spirituală care există în ea, ajunge şi este cunoscută şi aduce bucurie celui care păzeşte Sabatul. Iar
singurul fel în care Sabatul poate fi păzit este prin credinţa lui Isus. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea
– 1893, cap. 20, pag. 310}
What kind of rest was that, or is that, which is in the seventh day? [Congregation: “Refreshing.”] Whose
refreshing? [Congregation: “God’s.”] What is God? [Congregation: “Spirit.”] God is Spirit. The only kind of rest
which He could possibly have is spiritual rest. Then the man who does not obtain and enjoy spiritual rest in the
seventh day, he does not keep the Sabbath, because Sabbath rest is spiritual rest; it is God’s rest, and that alone.
It is spiritual rest, and the sabbath is a spiritual thing, and God’s rest is in the day; spiritual rest is in the day. And
by observing the day by faith—“spiritual things are spiritually discerned” by observing the day by faith, that spiritual
rest comes to him who observes the Sabbath. That spiritual rest which God put into the day, which became a
part of the day, that spiritual rest which is there, comes to a man and is enjoyed and known by him who keeps the
Sabbath, the only way it can be kept, by faith in Jesus. {GCB/GCDB 1893, p. 450.5}
De aceea porunca ne spune: „Adu-ţi aminte de ziua Sabatului”, adică de ziua de odihnă, „Ca
să o păstrezi sfântă; şase zile să lucrezi şi să-ţi faci tot lucrul tău. Dar ziua a şaptea este” odihna,
„Sabatul”, odihna „Domnului, Dumnezeului tău.” A cui odihnă este? (Audienţa: „A lui
Dumnezeu.”) Atunci a cui odihnă ar trebui să o primim şi să ne bucurăm de ea în ziua de Sabat?
(Audienţa: „A lui Dumnezeu.”) Atunci, un om care se odihneşte în odihna lui şi se bucură de odihna
lui şi nu în odihna Domnului, acel om ţine Sabatul? (Audienţa: „Nu!”) Chiar dacă o face în ziua
Sâmbetei? (Audienţa: „Da domnule!”) În acest caz el ţine Sâmbăta, nu-i aşa? (Audienţa: „Da
domnule!”) Un om care se odihneşte în odihna lui Sâmbăta, chiar dacă se bucură de odihna lui în acea
zi, nu păzeşte Sabatul, odihna Domnului, şi cu toată bucuria lui el păzeşte doar Sâmbăta şi nu Sabatul.
... Therefore the commandment tells us: “Remember the Sabbath day,” that is, the rest day, “to keep it holy; six
days shalt thou labor, and do all thy work: But the seventh day is the” rest—“the Sabbath”—the rest “of the Lord
thy God.” Whose rest is it? [Congregation: “God’s.”] Whose rest is it then that we should take and enjoy on the
Sabbath day? [Congregation: “God’s.”] Then the man who takes his own rest and enjoys his own rest and not the
Lord’s rest, does he keep the Sabbath? [Congregation: “No.”] He keeps Saturday, doesn’t he? [Congregation:
“Yes.”] A man who takes his own rest on Saturday, even though he enjoys his rest on that day, is not keeping the
Sabbath, the Lord’s rest, and even though he enjoys it, he keeps Saturday only and not Sabbath. {GCB/GCDB
1893, p. 450.3}
Omul care primeşte şi se bucură de odihna Domnului în ziua a şaptea, acela păzeşte Sabatul, pentru
că păzeşte odihna Domnului. Acela păzeşte Sabatul pentru că este ziua de odihnă a lui
Dumnezeu. „Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci tot lucrul tău. Dar ziua a şaptea este odihna
Domnului, Dumnezeului tău”, nu a ta. Este a Lui; odihna Lui; iar când noi ne aducem aminte de ziua
de odihnă, de a cui zi de odihnă ne amintim? A noastră sau a Lui? (Audienţa: „A Domnului.”)
Da, a Domnului! Este în totul odihna lui Dumnezeu. Iar ideea odihnei lui Dumnezeu cuprinsă în
porunca Sabatului şi motivele care sunt date în poruncă, sunt aceleaşi. Noi trebuie să lucrăm şase zile.
Motivul este că Domnul, făcând cerul şi pământul, a lucrat şase zile, iar în a şaptea s-a odihnit. Şi ne
odihnim în ziua a şaptea pentru că Domnul S-a odihnit, a binecuvântat-o, a sfinţit-o şi a pus sfinţenia
în ea. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 310}
The man who receives and enjoys the Lord’s rest on the seventh day, he keeps the Sabbath, because it is
God’s rest that he keeps. That is what he does. It is God’s rest day. “Six days shalt thou labor, and do all thy
work: But the seventh day is the” rest of the LORD thy God, not yours. It is His; His rest, and when we remember
the rest day, whose rest day is it we remember? Ours or His? [Congregation: “The Lord’s.”] Yes, the Lord’s. It is
altogether God’s rest, and the idea of God’s rest in the thought of the Sabbath commandment, and the reasons that
are given in the commandment, are the same. We are to work six days. The reason is: because the Lord in making
heaven and earth worked six days and rested the seventh. And we are to rest the seventh day, because the
Lord rested, and blessed it, and sanctified it and hallowed it. {GCB/GCDB 1893, p. 450.4}
Dumnezeu este Spirit. Singurul fel de odihnă de care El putea să se odihnească este odihna spirituală.
Atunci, omul care nu obţine odihna spirituală şi nu se bucură de ea în ziua a şaptea, nu păzeşte
Sabatul, deoarece odihna Sabatului este o odihnă spirituală; este odihna lui Dumnezeu, şi doar a Lui.
Este o odihnă spirituală, iar Sabatul este ceva spiritual, şi odihna lui Dumnezeu este în această zi; este
odihnă spirituală în această zi. Şi respectând ziua prin credinţă - „Lucrurile spirituale trebuiesc
judecate spiritual” (KJV) - respectând ziua prin credinţă, odihna spirituală ajunge la cel care
respectă Sabatul. Odihna spirituală pe care Dumnezeu a pus-o în această zi, care a devenit o parte a
acestei zile, odihna spirituală care există în ea, ajunge şi este cunoscută şi aduce bucurie celui care păzeşte
Sabatul. Iar singurul fel în care Sabatul poate fi păzit este prin credinţa lui Isus. {A.T. Jones, Solia
... God is Spirit. The only kind of rest which He could possibly have is spiritual rest. Then the man who does
not obtain and enjoy spiritual rest in the seventh day, he does not keep the Sabbath, because Sabbath rest is
spiritual rest; it is God’s rest, and that alone. It is spiritual rest, and the sabbath is a spiritual thing, and God’s rest is
in the day; spiritual rest is in the day. And by observing the day by faith—“spiritual things are spiritually discerned”
by observing the day by faith, that spiritual rest comes to him who observes the Sabbath. That spiritual rest
which God put into the day, which became a part of the day, that spiritual rest which is there, comes to a man and
is enjoyed and known by him who keeps the Sabbath, the only way it can be kept, by faith in
Jesus. {GCB/GCDB 1893, p. 450.5}
Când Dumnezeu a sfârşit creaţiunea, S-a odihnit şi a fost înviorat, adică S-a delectat cu
reflectarea în lucrurile create a gândurilor minţii Sale, cu desăvârşirea scopului Său, aşa cum se
vedea în creaţiunea încheiată. Aceasta este ideea cuprinsă în cuvântul „a fost înviorat” (KJV) din Exod
31: 17. Timp de şase zile El a făcut cerurile şi pământul, iar „în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat,” a
fost înviorat, S-a delectat, S-a bucurat de scopul Său adus la desăvârşire în creaţiune, de ţelul care era în
mintea Sa înainte ca creaţiunea să fie chemată la existenţă. Apoi a binecuvântat ziua şi a sfinţit-
o. De aceea porunca ne spune: „Adu-ţi aminte de ziua Sabatului”, adică de ziua de odihnă, „Ca
să o păstrezi sfântă; şase zile să lucrezi şi să-ţi faci tot lucrul tău. Dar ziua a şaptea este” odihna,
„Sabatul”, odihna „Domnului, Dumnezeului tău.” A cui odihnă este? (Audienţa: „A lui
Dumnezeu.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 309}
Then, when He had finished creating, He rested and was refreshed, that is, took delight in the reflection in
the created things, of the thought of His mind, the completion of the purpose, as it was manifested in the finished
creation. That is the thought in the word “refreshed” in Exodus 31:17. Six days He employed in making the
heavens and the earth, and “the seventh day he rested and was refreshed,” took delight, rejoiced in his completed
purpose, in the creation—the purpose that was in his mind before creation was spoken into existence. Then He
blessed the day, made it holy and sanctified it. Therefore the commandment tells us: “Remember the Sabbath day,”
that is, the rest day, “to keep it holy; six days shalt thou labor, and do all thy work: But the seventh day is the” rest—
“the Sabbath”—the rest “of the Lord thy God.” Whose rest is it? [Congregation: “God’s.”] {GCB/GCDB 1893, p.
450.3}
Dumnezeu a pus în Sabat, ca parte a acestei zile, odihna spirituală - ea ajunge la cel care
respectă Sabatul
Şi respectând ziua prin credinţă - „Lucrurile spirituale trebuiesc judecate spiritual” (KJV) -
respectând ziua prin credinţă, odihna spirituală ajunge la cel care respectă Sabatul. Odihna
spirituală pe care Dumnezeu a pus-o în această zi, care a devenit o parte a acestei zile, odihna
spirituală care există în ea, ajunge şi este cunoscută şi aduce bucurie celui care păzeşte Sabatul. Iar
singurul fel în care Sabatul poate fi păzit este prin credinţa lui Isus. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 20, pag. 310}
And by observing the day by faith—“spiritual things are spiritually discerned” by observing the day by faith, that
spiritual rest comes to him who observes the Sabbath. That spiritual rest which God put into the day, which
became a part of the day, that spiritual rest which is there, comes to a man and is enjoyed and known by him who
keeps the Sabbath, the only way it can be kept, by faith in Jesus. {GCB/GCDB 1893, p. 450.5}
Omul care respectă Sabatul prin credinţă în Isus, va primi binecuvântarea lui Dumnezeu
pusă în această zi
Apoi El a binecuvântat ziua. Deci binecuvântarea lui Dumnezeu există de asemenea în această
zi; şi odihna lui Dumnezeu este în această zi. Şi bucuria pe care o găsim în această zi, înviorarea,
desfătarea, bucuria Domnului sunt de asemenea în această zi. Binecuvântarea Domnului este şi ea
în această zi, pentru că El a binecuvântat ziua. Această binecuvântare există şi astăzi în această
zi? (Audienţa: „Da domnule!”) Dacă cineva nu o respectă sau nu îi acordă nici o atenţie, este
binecuvântarea în ea? (Audienţa: „Da domnule!”) Dar nu ajunge la acel cineva, dacă el nu crede. {A.T.
Then He blessed the day. Then the blessing of God is also in the day; the rest of God is in the day, and the
joy that we have found, the refreshing, the delighting, the joy of the Lord is also in the day. The blessing of the Lord
is in it, too; for He blessed the day. Now, is that blessing in the day yet? [Congregation: “Yes.”] If a man does not
observe it or pays no attention to it, is the blessing in it? [Congregation: “Yes.”] But it does not reach the man, if he
does not believe. {GCB/GCDB 1893, p. 450.6}
Şi acum, gândul care l-am avut în seara trecută despre puterea cuvântului lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu care a spus lumii să fie, ce efect are până în ziua de azi asupra lumii?
(Audienţa: „O susţine.”) Cuvântul pe care El l-a rostit atunci, ţine lumea în legăturile ei şi în cursul ei.
Cât timp va face aceasta? (Audienţa: „Totdeauna.”) „Cuvântul Domnului rămâne în veac.” Dar tot
prin cuvântul lui Dumnezeu, El a binecuvântat ziua a şaptea. Ce efect are binecuvântarea pe care,
atunci demult, El a pus-o asupra acestei zile? Există şi astăzi, şi va rămâne pentru totdeauna,
deoarece pentru toată veşnicia va fi o realitate faptul că Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea; şi El
nu se poate contrazice pe Sine, vă daţi seama. El, chiar El, nu poate spune că nu a binecuvântat ziua
a şaptea, pentru că El a spus că a binecuvântat-o. Chiar dacă El ar acoperi întreaga creaţie ca să nu se
vadă, totuşi va fi o realitate faptul că El a binecuvântat ziua a şaptea atunci la creaţiune. Aşa
este? (Audienţa: „Da domnule!”) Deci este lămurit că pentru toată veşnicia va rămâne o realitate
faptul că Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea. Şi atât timp cât va fi adevărat că El a binecuvântat
această zi, atât timp va fi real că binecuvântarea lui Dumnezeu este în această zi şi atât timp va fi
o realitate că omul care respectă Sabatul doar aşa cum poate fi respectat, prin credinţă în Isus, va primi
binecuvântarea lui Dumnezeu pusă în această zi, şi bucurie pe măsura ei. {A.T. Jones, Solia
Now the thought we had last night—the force of the word of God—the word of God, which spoke the worlds into
existence, what effect has it on the worlds and has it had since that day? [Congregation: “It upholds them.”] That
word that He spoke then keeps the worlds together and in their courses ever since. How long will it do so?
[Congregation: “Forever.”] “The word of our God abideth forever.”
Now there is the word of God, that He blessed the seventh day. What is the effect of that blessing which, away
back there, He put upon the day? It is there yet, and it will always be there, because to all eternity it will be a fact
that God did bless the seventh day; that He Himself cannot contradict, you see. He Himself cannot say that He
did not bless the seventh day, for He says He did. Even if He should blot out the whole of creation, it would still be a
fact that He blessed the seventh day when it was there. Wouldn’t it? [Congregation: “Yes.”] Then that is settled.
Then to all eternity it will remain a fact that God did bless the seventh day. And just as long as it remains a fact that
He did it, so long will it remain a fact that the blessing of God is in it and so long it will remain a fact that the man
who observes it as only the Sabbath can be observed—by faith in Jesus—he will get the blessing of God out of
it and enjoy it as such. {GCB/GCDB 1893, p. 450.7-8}
Acum, referindu-ne la Geneza 1:27,28, citim: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut
după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a
binecuvântat.” În ce zi a fost aceasta? (Audienţa: „În ziua a şasea.”) Deci Dumnezeu a
binecuvântat omul înainte să binecuvânteze ziua a şaptea. Este limpede, nu-i aşa? (Audienţa: „Da
domnule!”) Este la fel de sigur că El a binecuvântat ziua, după cum este de sigur că a
binecuvântat omul? (Audienţa: „Da domnule!”) Este binecuvântarea cu care a binecuvântat ziua la fel
de reală ca şi binecuvântarea cu care a binecuvântat omul? (Audienţa: „Exact la fel.”) Este la fel
de reală. Care a fost binecuvântarea? A cui binecuvântare a fost cea pe care a pus-o asupra omului?
(Audienţa: „Binecuvântarea lui Dumnezeu.”) A cui binecuvântare a pus-o asupra zilei? (Audienţa:
„Binecuvântarea lui Dumnezeu.”) Şi atunci, când acel om binecuvântat s-a odihnit în acea zi
binecuvântată, a primit binecuvântări în acea zi în plus faţă de ce avea înainte de acea zi? (Audienţa:
„Da domnule!”)
Deci, Sabatul a fost destinat să aducă omului, care era deja binecuvântat de Dumnezeu cu
binecuvântări spirituale… Sabatul a fost rânduit să aducă omului mai multe binecuvântări
spirituale. Este aceasta adevărat şi astăzi? (Audienţa: „Da domnule!”) „Cuvântul lui Dumnezeu este viu
şi rămâne în veac.” Şi astăzi este la fel. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 311}
Now referring to the first chapter of Genesis, there we read in the twenty-seventh and twenty-eighth verses:
“God created man in his own image, in the image of God created he him; male and female created he them. And
God blessed them.” What day was that? [Congregation: “The sixth day.”] Then God blessed the man before He
blessed the seventh day. That is settled, is it not? [Congregation: “Yes.”] Now is it as much of a certainty that He
blessed the day as it is that He blessed the man? [Congregation: “Yes.”] Is the blessing with which He blessed the
day, as real as the blessing with which He blessed the man? [Congregation: “Just the same.”] It is as real. What
was the blessing? Whose blessing was it that He put upon the man? [Congregation: “The blessing of God.”] Whose
blessing did He put upon the day? [Congregation: “God’s blessing.”] Well, then, when that blessed man came to
that blessed day, did he receive additional blessing in the day beyond what he had, before he came to the day?
[Congregation: “Yes.”]
Then the Sabbath was intended to bring to the man, who was already blessed of God with spiritual blessings—
the Sabbath was to bring to man additional spiritual blessings? Well, is that so still? [Congregation: “Yes.”]
“The word of God liveth and abideth forever.” It is so now. {GCB/GCDB 1893, p. 451.1-2}
În plus faţă de binecuvântarea pe care o are de la Domnul, atunci când vine la ziua
Sabatului, cel credincios primeşte şi mai multă binecuvântare de la Domnul. {A.T. Jones, Solia
In addition to the blessing he has of the Lord when he comes to the Sabbath day, he gets additional
blessing from the Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 455.10}
Prezenţa sfântă a lui Dumnezeu este ataşată zilei Sabatului. Omul devine părtaş al acestei
prezenţe
Apoi Dumnezeu a făcut ziua sfântă. Dar ce a făcut ca ziua să fie sfântă? Nu mai este nevoie să
amintim texte referitor la aceasta; au fost amintite în predica fratelui Prescott. Ce anume a făcut ca
ziua să fie sfântă? (Audienţa: „Prezenţa lui Dumnezeu.”)
Prezenţa lui Dumnezeu face lucrurile sfinte; face un loc să fie sfânt; îl face pe om să fie sfânt. Prezenţa
lui Dumnezeu a făcut ziua să fie sfântă. Deci, sfinţenia lui Dumnezeu este ataşată acestei zile;
prezenţa lui Dumnezeu, prezenţa sfântă a lui Dumnezeu, este ataşată zilei a şaptea sau zilei
Sabatului. Şi, când omul vine la această zi, doar aşa cum poate omul să vină, cu o minte
spirituală, cu mintea Spiritului lui Dumnezeu, şi primeşte odihna spirituală, înviorarea spirituală care
este în ea, binecuvântarea spirituală care este în ea, atunci primeşte de asemenea şi această prezenţă,
devine părtaş al acestei prezenţe în care există sfinţenia lui Dumnezeu care-l va transforma. Cu adevărat
aşa este! Şi aceasta este păzirea Sabatului! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 312}
Well then He made the day holy. But what made the day holy? Now I need not go through the texts on this; you
have had these in Brother Prescott’s talk Sabbath before last. What was it that made the day holy? [Congregation:
“The presence of God.”] The presence of God makes things holy. It makes a place holy. It makes a man holy. The
presence of God made the day holy. Then the holiness of God is attached to the day. The presence of God, the
holy presence of God, is attached to the seventh or Sabbath day. Well then when the man comes to that day,
as only man can come to it, spiritually-minded—with the mind of the Spirit of God—and receives the spiritual
rest, the spiritual refreshing that is in it, the spiritual blessing that is in it, does he not also receive
that presence, become a partaker of that presence, in which is the holiness of God to transform him? He does
indeed. And that is Sabbath-keeping.{GCB/GCDB 1893, p. 451.3}
Deci, Dumnezeu a sfinţit ziua. Ce anume o sfinţeşte? (Audienţa: „Prezenţa lui Dumnezeu.”)
Înseamnă că, în ziua a şaptea există prezenţa lui Dumnezeu, puterea lui sfinţitoare. Aşa este?
Well then He sanctified the day, but I need not rehearse those texts either. What is it that sanctifies?
[Congregation: “The presence of God.”] Then the presence of God, His sanctifying power is in the seventh day.
Is that so? [Congregation: “Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 451.4}
Şi respectând ziua prin credinţă - „Lucrurile spirituale trebuiesc judecate spiritual” (KJV) -
respectând ziua prin credinţă, odihna spirituală ajunge la cel care respectă Sabatul. Odihna
spirituală pe care Dumnezeu a pus-o în această zi, care a devenit o parte a acestei zile, odihna spirituală
care există în ea, ajunge şi este cunoscută şi aduce bucurie celui care păzeşte Sabatul. Iar singurul fel în
care Sabatul poate fi păzit este prin credinţa lui Isus. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20,
pag. 310}
...And by observing the day by faith—“spiritual things are spiritually discerned” by observing the day by faith,
that spiritual rest comes to him who observes the Sabbath. That spiritual rest which God put into the day, which
became a part of the day, that spiritual rest which is there, comes to a man and is enjoyed and known by him who
keeps the Sabbath, the only way it can be kept, by faith in Jesus. {GCB/GCDB 1893, p. 450.5}

Şi, când omul vine la această zi, doar aşa cum poate omul să vină, cu o minte spirituală, cu
mintea Spiritului lui Dumnezeu, şi primeşte odihna spirituală, înviorarea spirituală care este în ea,
binecuvântarea spirituală care este în ea, atunci primeşte de asemenea şi această prezenţă, devine părtaş al
acestei prezenţe în care există sfinţenia lui Dumnezeu care-l va transforma. Cu adevărat aşa este! Şi
aceasta este păzirea Sabatului! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 312}
...Well then when the man comes to that day, as only man can come to it, spiritually-minded—with the mind of
the Spirit of God—and receives the spiritual rest, the spiritual refreshing that is in it, the spiritual blessing that is in
it, does he not also receive that presence, become a partaker of that presence, in which is the holiness of God to
transform him? He does indeed. And that is Sabbath-keeping.{GCB/GCDB 1893, p. 451.3}
Atunci, omul care vine la Sabatul Domnului în conformitate cu gândul Domnului despre Sabatul
Domnului şi scopul Său, obţine odihnă spirituală; o găseşte în Sabat; găseşte înviorare spirituală,
desfătare, binecuvântare spirituală. El găseşte prezenţa lui Dumnezeu şi sfinţenia pe care această
prezenţă o are pentru a-l transforma. Şi de asemenea, găseşte acea putere sfinţitoare care există în
această prezenţă care sfinţeşte ziua, pentru a-l sfinţi şi pe el. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893,
cap. 20, pag. 312}
...Then the man who comes to the Sabbath of the Lord according to the Lord’s idea of the Sabbath of the
Lord, and his intent, obtains spiritual rest. He finds that there. He finds spiritual refreshing, delight; he finds spiritual
blessing. He finds the presence of God and the holiness which that presence brings to transform him. And he finds
that sanctifying power in that presence which sanctified the day to sanctifying him. {GCB/GCDB 1893, p. 451.4}
Pentru ce scop au fost toate acestea? Pentru ce a fost făcut Sabatul? (Audienţa: „Pentru om.”) A fost
făcut pentru om. Deci, Dumnezeu S-a odihnit şi a pus odihna Lui spirituală asupra acestei zile pentru
om, nu? (Audienţa: „Da domnule!”) Înviorarea lui Dumnezeu, bucuria Lui în acea zi a fost pentru
om. Binecuvântarea cu care a binecuvântat-o a fost pentru om. Sfinţenia pe care prezenţa Lui o aduce şi
o oferă acestei zile este pentru om. Prezenţa Lui sfinţitoare este pentru om. Şi atunci, nu este adevărat că
prin Sabat omul poate să fie părtaş al prezenţei Lui şi poate să cunoască într-o experienţă vie odihna
spirituală a lui Dumnezeu, binecuvântarea spirituală, sfinţenia, prezenţa lui Dumnezeu care îl
sfinţeşte? Nu este aceasta ceea ce Dumnezeu a intenţionat ca Sabatul să aducă omului? Omul care
primeşte toate acestea în Sabat este păzitor al Sabatului. Şi el ştie aceasta. Ştie aceasta şi se
desfată ştiind aceasta. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 312}
For what purpose was all this done? Why was the sabbath made? [Congregation: “For man.”] It was made for
man. Well then, God rested and put His spiritual rest upon the day for man, did He? [Congregation: “Yes.”] God’s
refreshing, His rejoicing in that day was for man. The blessing with which He blessed it was for man. The
holiness which His presence brought to it and which His presence gave to it, was for man. His presence
sanctifying it was for man. Well then was it not that man through the Sabbath might be a partaker of His presence
and be made acquainted by living experience with the spiritual rest of God, the spiritual blessing, the holiness,
the presence of God to make holy, the presence of God to sanctify him? Is not that what God intended the
Sabbath to bring to man? Well, the man who gets all that in the Sabbath is the man who is a Sabbath-
keeper. And he knows it too. He knows it and he is delighted to know it. {GCB/GCDB 1893, p. 451.5}
doar cu Hristos în om, pentru că Sabatul aduce şi are în el prezenţa lui Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului
“Christ.”] Whose presence made it holy? [Congregation: “Christ’s”] Whose presence is in the day?
[Congregation: “Christ’s.”] Then the man whom the presence of Jesus Christ does not sanctify, and does not
make holy and does not bless and to whom it dos not bring rest, why, he can’t keep the Sabbath. Don’t you see, it
is only with Christ in the man that the Sabbath can be kept; because the Sabbath brings and has in it the
presence of Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 451.6}
Ceea ce îl face pe Satana să-şi arate răutatea este faptul că poruncile lui Dumnezeu sunt păzite şi
mărturia lui Isus este manifestată. Deci, această putere este în mâinile sale pentru a fi folosită împotriva
bisericii lui Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu, a Sabatului Său, şi a celor care Îl respectă pe
Domnul şi Sabatul Său, pentru că Sabatul este semnul supunerii faţă de Dumnezeu.
...That is what makes Satan so mad; the commandments of God are kept, and the testimony of Jesus Christ is
manifested. Then there is that power in his hand to wield against the church of God, against God, His Sabbath,
and those who respect the Lord and His Sabbath, because that is the sign of allegiance to the
Lord. {GCB/GCDB 1893, p. 123.2-3}
Sabatul – făcut pentru om: îi dă odihnă, înviorare şi binecuvântare spirituală; sfinţenia şi

prezenţa lui Dumnezeu
Şi, când omul vine la această zi, doar aşa cum poate omul să vină, cu o minte spirituală, cu
mintea Spiritului lui Dumnezeu, şi primeşte odihna spirituală, înviorarea spirituală care este în ea,
binecuvântarea spirituală care este în ea, atunci primeşte de asemenea şi această prezenţă, devine părtaş
al acestei prezenţe în care există sfinţenia lui Dumnezeu care-l va transforma. Cu adevărat aşa este! Şi
aceasta este păzirea Sabatului! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 312}
...Well then when the man comes to that day, as only man can come to it, spiritually-minded—with the mind of the
Spirit of God—and receives the spiritual rest, the spiritual refreshing that is in it, the spiritual blessing that is in
it, does he not also receive that presence, become a partaker of that presence, in which is the holiness of God
to transform him? He does indeed. And that is Sabbath-keeping.{GCB/GCDB 1893, p. 451.3}
Atunci, omul care vine la Sabatul Domnului în conformitate cu gândul Domnului despre Sabatul
Domnului şi scopul Său, obţine odihnă spirituală; o găseşte în Sabat; găseşte înviorare
spirituală, desfătare, binecuvântare spirituală. El găseşte prezenţa lui Dumnezeu şi sfinţenia pe care
această prezenţă o are pentru a-l transforma. Şi de asemenea, găseşte acea putere sfinţitoare care
există în această prezenţă care sfinţeşte ziua, pentru a-l sfinţi şi pe el. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 20, pag. 312}
...Then the man who comes to the Sabbath of the Lord according to the Lord’s idea of the Sabbath of the Lord,
and his intent, obtains spiritual rest. He finds that there. He finds spiritual refreshing, delight; he finds spiritual
blessing. He finds the presence of God and the holiness which that presence brings to transform him. And he
finds that sanctifying power in that presence which sanctified the day to sanctifying him. {GCB/GCDB 1893, p.
451.4}
Pentru ce scop au fost toate acestea? Pentru ce a fost făcut Sabatul? (Audienţa: „Pentru om.”) A fost
făcut pentru om. Deci, Dumnezeu S-a odihnit şi a pus odihna Lui spirituală asupra acestei zile pentru
om, nu? (Audienţa: „Da domnule!”) Înviorarea lui Dumnezeu, bucuria Lui în acea zi a fost pentru
om. Binecuvântarea cu care a binecuvântat-o a fost pentru om. Sfinţenia pe care prezenţa Lui o aduce şi
o oferă acestei zile este pentru om. Prezenţa Lui sfinţitoare este pentru om. Şi atunci, nu este adevărat că
prin Sabat omul poate să fie părtaş al prezenţei Lui şi poate să cunoască într-o experienţă vie
odihna spirituală a lui Dumnezeu, binecuvântarea spirituală, sfinţenia, prezenţa lui Dumnezeu
care îl sfinţeşte? Nu este aceasta ceea ce Dumnezeu a intenţionat ca Sabatul să aducă omului? Omul
care primeşte toate acestea în Sabat este păzitor al Sabatului. Şi el ştie aceasta. Ştie aceasta şi se
desfată ştiind aceasta. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 312}
For what purpose was all this done? Why was the Sabbath made? [Congregation: “For man.”] It was made for
man. Well then, God rested and put His spiritual rest upon the day for man, did He? [Congregation: “Yes.”]
God’s refreshing, His rejoicing in that day was for man. The blessing with which He blessed it was for man. The
holiness which His presence brought to it and which His presence gave to it, was for man. His presence
sanctifying it was for man. Well then was it not that man through the Sabbath might be a partaker of His
presence and be made acquainted by living experience with the spiritual rest of God, the spiritual blessing,
the holiness, the presence of God to make holy, the presence of God to sanctify him? Is not that what God
intended the Sabbath to bring to man? Well, the man who gets all that in the Sabbath is the man who is a Sabbath-
keeper. And he knows it too. He knows it and he is delighted to know it. {GCB/GCDB 1893, p. 451.5}
...Prezenţa lui Hristos este în el, şi prezenţa lui Hristos îl face sfânt. Prezenţa lui Hristos în Sabat,
face Sabatul sfânt. Deci Sabatul, în privinţa problemei sfinţeniei, este exact semnul a ceea ce este
Hristos pentru omul care crede în El.
Mai mult, prezenţa lui Hristos sfinţeşte. Şi în sfinţire, Sabatul este semnul a ceea ce este Hristos
pentru cel care crede. Astfel, pe cel care crede în Isus, Dumnezeu în Hristos îl face o făptură nouă, îl
creează din nou; pentru el Dumnezeu este odihnă, înviorare, delectare, bucurie, binecuvântare,
sfinţenie şi sfinţire. Aceasta este Hristos pentru cel care crede, şi aceasta este ceea ce a pus El în Sabat în
vechime, pentru cel care crede.
Dumnezeu, la creaţiune a făcut Sabatul pentru om. El l-a făcut atunci la creaţiune, astfel ca, chiar
dacă omul ar fi rămas credincios lui Dumnezeu şi nu ar fi păcătuit niciodată, să fie pentru om semnul
a ceea ce este Dumnezeu în Isus Hristos pentru om, şi un semn al prezenţei lui Hristos în om. Iar
acum, în crearea din nou, are aceeaşi însemnătate. În lucrarea de mântuire are aceeaşi însemnătate.
...Christ’s presence is there, and Christ’s presence makes holy. That is what made the Sabbath holy. Then the
Sabbath, in the point of the matter of holiness, is exactly the sign of what Christ is to the man who believes in Him.
Further, the presence of Christ sanctifies. Then in sanctification the Sabbath is the sign of what Christ is to the
believer. Don’t you see. So unto the believer in Jesus, God in Christ creates anew; to him God is rest, refreshing,
delight, rejoicing, blessing, holiness, sanctification. That is what Christ is to the believer, but that is what He
was to the Sabbath long ago,for the believer.
He made the Sabbath for man, as we found, at creation. He made it there, at creation, that the man, even
though he had remained faithful to God and had never sinned at all, it would have been to man the sign of what
God was to man in Jesus Christ and the presence of Christ in the man. And now in the new creation it is the
same thing. In the work of salvation it is the same thing. {GCB/GCDB 1893, p. 454.2-4}
Sabatul are în el chipul viu al lui Hristos şi prezenţa lui Isus Hristos. El le-a pus în Sabat, şi le-
a pus pentru om, iar omul care crede în Isus Hristos le poate primi în Sabat.
În plus faţă de binecuvântarea pe care o are de la Domnul, atunci când vine la ziua
Sabatului, cel credincios primeşte şi mai multă binecuvântare de la Domnul. Indiferent cât de
multă prezenţă a lui Hristos este cu el, când vine la ziua Sabatului, şi mai multă prezenţă a lui Hristos îl
însoţeşte. Şi el ştie aceasta.
Indiferent de cât de multă odihnă a Domnului se bucură el, când vine la ziua Sabatului, care este
semnul a ceea ce este Hristos pentru cel credincios, şi are prezenţa lui Hristos în el, Sabatul îi aduce
şi mai multă odihnă în Domnul. Indiferent cât de multă sfinţenie a lui Hristos are în el, când vine la
Sabat, îi este descoperită şi mai multă în el ca să îl respecte în frica lui Hristos şi prin credinţa
în El. Chiar dacă ar fi complet sfinţit, şi tot eul ar dispărea, şi nu ar fi în el altceva decât
Hristos, chiar şi atunci, când va veni la Sabat, în adâncul veşniciei, tot i se va mai descoperi tot mai
mult minunata cunoştinţă şi puterea sfinţitoare care este în Isus Hristos, pentru cel care crede în El. {A.T.
... The Sabbath has the living image of Jesus and the presence of Jesus Christ in it. He put it there. He put
it there for the man, and the man who believes in Jesus Christ can get it there. In addition to the blessing he has
of the Lord when he comes to the Sabbath day, he gets additional blessing from the Lord. It matters not how
much the presence of Christ is with him, when he comes to the Sabbath day, additional presence of Christ
comes to him. He knows it. {GCB/GCDB 1893, p. 455.10}
No difference how much of the rest of the Lord he is enjoying, when he comes to the Sabbath, which is the sign
of what Christ is to the believer, and has the presence of Christ in it, it brings to him additional rest in the Lord.
No difference how much holiness of Christ he has in him, when he comes to the Sabbath more of it is revealed
in him from observing it in the fear of Christ and by faith in him. No difference, though he be completely sanctified
and all of self is gone and none but Christ there, even then, when he comes to the Sabbath day, in the depths of
eternity it will reveal to him still more of the wonderful knowledge and the sanctifying, growing power there is in
Jesus Christ to the man who believes in him. {GCB/GCDB 1893, p. 455.10-456.1}
doar cu Hristos în om, pentru că Sabatul aduce şi are în el prezenţa lui Hristos. {A.T. Jones, Solia
“Christ.”] Whose presence made it holy? [Congregation: “Christ’s”] Whose presence is in the day? [Congregation:
“Christ’s.”] Then the man whom the presence of Jesus Christ does not sanctify, and does not make holy and does
not bless and to whom it dos not bring rest, why, he can’t keep the Sabbath. Don’t you see, it is only with Christ in
the man that the Sabbath can be kept; because the Sabbath brings and has in it the presence of
Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 451.6}
Înainte de a institui Sabatul, Dumnezeu a aşezat toată creaţia în faţa omului, astfel încât omul Îl putea
vedea pe Dumnezeu în creaţiune. Dar Dumnezeu a dorit să meargă mai aproape de om. Omul putea să
studieze creaţiunea şi să găsească o cunoştinţă despre Dumnezeu. Dar Dumnezeu a dorit ca omul să aibă
cunoştinţa lui Dumnezeu. În creaţiune omul ar putea cunoaşte despre El; în Sabat omul Îl poate
cunoaşte pe El; pentru că Sabatul aduce omului care îl respectă cu adevărat prezenţa vie, prezenţa
sfinţitoare a lui Isus Hristos. De aceea, creaţiunea a fost desfăşurată înaintea omului, iar omul
putea să-l studieze pe Dumnezeu în creaţiune, şi astfel să dobândească cunoştinţă despre El; dar
Dumnezeu a venit mai aproape şi a instituit ceea ce arăta că Dumnezeu este Ceea Ce este; iar când omul
urma să afle ce este Dumnezeu, atunci urma să nu mai aibă cunoştinţă doar despre El de la lucrurile
create, ci urma să-L cunoască pe El în Sine Însuşi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag.
313}
So you see when God set up the Sabbath, He had set creation all before man to start with and man could see
God in creation. But the Lord wanted to get nearer to man than that. Man could study creation and find a
knowledge about God. But God wanted him to have the knowledge of God. In creation he could know about Him.
In the Sabbath he would know Him, because the Sabbath brings the living presence, the sanctifying presence,
the hallowing presence, of Jesus Christ, to the man who observes it indeed. Therefore we see the creation was
before man and he could study God in creation and thus know about him. But God came nearer than that and set
up that which signifies that God is what He is, and when the man would find what God is there, then he would not
only know about Him from the created things, but would know Him in Himself. {GCB/GCDB 1893, p. 451.7}
Sabatul are în el chipul viu al lui Hristos şi prezenţa lui Isus Hristos. El le-a pus în Sabat, şi le-
a pus pentru om, iar omul care crede în Isus Hristos le poate primi în Sabat. {A.T. Jones, Solia
The Sabbath has the living image of Jesus and the presence of Jesus Christ in it. He put it there. He put it
there for the man, and the man who believes in Jesus Christ can get it there. {GCB/GCDB 1893, p. 455.10}
Mântuirea - creaţiunea lui Dumnezeu în Hristos, prin cuvântul Său pentru aducerea înapoi
la scopul Său original
Dumnezeu în Hristos vrea să aducă omul şi lumea înapoi la scopul original. Şi acea putere în
Hristos, şi acel mijloc, cuvântul Său, prin care El va aduce omul şi lumea înapoi la scopul Său
original, nu sunt ele aceleaşi care au creat omul şi lumea la început? (Audienţa: „Da domnule!”)
La început, Dumnezeu în Hristos a creat lumea şi omul, prin cuvântul Său. Apoi, Satana le-a abătut pe
toate de la Dumnezeu şi le-a făcut să fie în opoziţie cu intenţia lui Dumnezeu. Iar acum, Dumnezeu
în Hristos, prin cuvântul Său, aduce oamenii şi lumea înapoi la intenţia Sa. Atunci, nu este lucrarea
mântuirii tot puterea lui Dumnezeu arătată în alt mod decât atunci când la început a adus toate
lucrurile la existenţă? Cu alte cuvinte, nu este mântuirea creaţiune? Desigur că este! {A.T. Jones, Solia
îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. }
...God in Christ wants to bring man and the world back again into His original purpose. And was it not the same
power in Christ and by the same means—His word—that He would bring back men and the world into His
purpose, that produced them in the first place? [Congregation: “Yes.”]
It was God in Christ, by His word, that produced the world and man, in the first place. Now Satan has taken it all
away from God and turned it contrary to God’s purpose. Now it is God in Christ, by His word, that brings men and
the world back into His purpose. Then is not the work of salvation simply the power of God in another way than
that which brought all things in the first place? In other words, is not salvation creation? Assuredly. {GCB/GCDB
1893, p. 452.4-5}
Scopul original pe care l-a avut Dumnezeu cu creaţiunea este desăvârşit acum? (Audienţa: „Nu!”) A
fost desăvârşit, dar acum este? (Audienţa: „Nu!”) Nu, nu este! Când mântuirea omenirii va fi
terminată, va fi atunci desăvârşit scopul Său original? (Audienţa: „Da domnule!”) Atunci, ce altceva
este lucrarea de mântuire decât împlinirea şi desăvârşirea scopului original al Său în creaţiune?
(Voci: „Este aceeaşi lucrare.”)
„Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez.” Ce altceva poate fi lucrarea mântuirii decât lucrarea
originală a creaţiunii? Acelaşi Dumnezeu, în Acelaşi Fiu, cu aceleaşi mijloace, pentru a împlini
acelaşi scop. Şi atunci, semnul acestei lucrări de mântuire nu este acelaşi cu semnul acelei lucrări de
creaţiune? Cu siguranţă că este acelaşi! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 315}
...Is God’s original purpose in creation completed now? [Congregation: “No.”] It was completed, but is it now?
[Congregation: “No.”] No, sir. When the salvation of mankind is completed will His original purpose then be
completed? [Congregation: “Yes.”] Then what is the work of salvation but God’s carrying out and completing His
original purpose in creation? [Voices: It is the same thing.”]
“My Father worketh hitherto and I work.” Then what can the work of salvation be but original work of creation?
The same God, in the same Son, by the same means, to accomplish the same purpose. Well, then isn’t the sign
of this work in salvation the same as the sign of that work in creation? To be sure it is. {GCB/GCDB 1893, p. 452.6}
Să reluăm ideea de seara trecută, de acolo de unde am rămas: că lucrarea lui Dumnezeu în
mântuire este aceeaşi cu lucrarea lui Dumnezeu de realizare a scopului Său original în creaţiune.
Pentru că, aşa cum este scris, la creaţiune, când au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor, iar
scopul lui Dumnezeu era desăvârşit în ele, atunci El S-a desfătat. Dar, prin amăgirea Satanei, toate au
fost abătute de la scopul Său şi întoarse împotriva Lui.
De aceea, pentru a-Şi realiza scopul, El trebuie să adune din această lume un popor care să umple
pământul când acesta va fi făcut din nou, aşa cum ar fi fost umplut dacă oamenii nu ar fi căzut, conform
scopului Său original. Şi când se realizează aceasta prin cuvântul mântuirii, prin puterea lui
Dumnezeu în mântuire, aceasta va fi cu adevărat desăvârşirea, împlinirea scopului Său original
în facerea acestei lumi şi a tuturor lucrurilor: un Univers desăvârşit, în care tot ce este în cer şi pe pământ,
şi sub pământ, şi în mare şi tot ce este în ele spun: „A Celui ce stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului
să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
21, pag. 323}
We take up the thought tonight just where it was left last night, that the work of God in salvation is the same as
the work of God in carrying out his original purpose in creation, because as stated then, at the time the creation of
the heavens and the earth was finished, and all the host of them, God’s completed purpose stood there in which
He took delight in that day. Yet through the deception of Satan, this world was swung clear out of His creative
purpose and turned to the opposite. {GCB/GCDB 1893, p. 464.1}
Therefore, in order to complete his purpose, He has to gather from this world a people who will fill the earth
when made new as it would have been filled if it had never fallen in His original purpose. And when that is
accomplished through this word of salvation, the power of God in salvation that will be the real finishing indeed,
the real accomplishment of His original purpose in making this world with all things—a complete universe, when
everything that is in heaven and on earth and under the earth and in the sea and all that in them are, are saying,
“Blessing and honor and power be unto him that sitteth upon the throne and unto the Lamb forever and
ever.” {GCB/GCDB 1893, p. 464.1-2}
Să studiem mai profund acest lucru! „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” „Plata
păcatului este moartea; astfel, moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au
păcătuit.” Toţi sunt morţi. Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) Toţi au pierdut calea. Toţi s-au abătut
de la scopul original al lui Dumnezeu.
Ce este în primul rând Isus Hristos pentru omul care crede în El? (Audienţa: „Creator.”) „Creaţi din nou
în Isus Hristos.” Dumnezeu în Hristos pentru păcătos este încă întâi de toate, Creator, pentru că El
spune şi se face. Prin cuvântul lui Dumnezeu trăim. Şi „Noi suntem lucrarea mâinilor Lui, creaţi
în Isus Hristos pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte ca să umblăm în ele”
(Efeseni 2: 10). Atunci Dumnezeu a făcut omul ca să umble în fapte bune; dar omul a umblat pe altă
cale. Acum, în Hristos Dumnezeu aduce omul din nou în poziţia sa de la început. Astfel,
mântuirea este doar împlinirea scopului original al lui Dumnezeu în Hristos în creaţiune.
De aceea, „Dacă este cineva în Hristos este o creaţie nouă.” (KJV) În primul rând pentru fiecare -
pentru păcătos - Hristos şi Dumnezeu, în această lume, este Creator, făcându-l o făptură nouă.
„Zideşte în mine o inimă curată Dumnezeule, reînnoieşte un spirit nou în mine.” (KJV) Astfel,
lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu este creaţiune. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20,
pag. 316}
Now let us study that a little further. “All have sinned, and come short of the glory of God.” “The wages of sin is
death; therefore death passed upon all men, for all have sinned.” All are dead. Is that so? [Congregation: “Yes.”]
They are all gone out of the way. They are gone from God’s original purpose entirely. What is the first thing that
Jesus Christ is to the man who believes in Him? [Congregation: “Creator.”] “Created anew in Christ Jesus.” God
in Christ unto the sinner is still Creator, the very first thing, because God speaks and he lives. By the word of
God we live. And “we are his workmanship, created in Christ Jesus unto good works, which God hath before
ordained that we should walk in them.” Ephesians 2:10. Then God made man to walk in good works, but man
walked the other way. Now in Christ God brings man up to the place where He started him. So salvation is
only the accomplishing of the original purpose of God in Christ in creation.
Well, therefore, “if any man be in Christ he is a new creature.” The first thing that Christ is to anybody and the
first thing that God is to anybody—to the sinner—in this world is Creator, making him a new creature. “Create in me
a clean heart, O God; renew a right spirit within me.” Then the work of God in salvation is creation. {GCB/GCDB
1893, p. 453.2-3}
Voi citi acum trei pasaje din Vechiul Testament şi trei din Noul Testament, iar voi puteţi găsi
cât de multe doriţi. Voi citi în mod special din Isaia capitolul 40 şi mai departe, arătând că în lucrarea de
mântuire El desfăşoară aceeaşi lucrare de creaţiune, şi El Însuşi ca şi Creator, şi puterea Sa aşa
cum a fost manifestată în creaţiune, sunt temelia încrederii noastre în puterea Sa de a realiza
mântuirea noastră. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 323}
Now I will read three passages in the Old Testament and three in the New and you can multiply on them just as
far as you please, especially from the 40th chapter of Isaiah and onward, showing that in the work of salvation He
puts His original work in creation and Himself as Creator and His power as manifested in creation as the
basis of our confidence in His power to accomplish our salvation. {GCB/GCDB 1893, p. 464.4}
În adevăr, poporul este ca iarba: „Iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului
nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8) Iar Petru, citând acest text în ultimele două versete din capitolul 1
din 1 Petru, spune: „Şi acesta este cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.” El reia din Isaia:
„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac…” şi spune că „Acesta este Cuvântul, care v-a
fost propovăduit prin Evanghelie.”
Apoi Isaia merge mai departe şi vorbeşte în alte cuvinte despre Evanghelie: „Suie-te pe un
munte înalt ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti
Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: ‘Iată
Dumnezeul vostru! Iată Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este
cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. El îşi va paşte turma ca un păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la
sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează'.” Aceasta este Evanghelia! Până aici Isaia vesteşte
Evanghelia prin Cuvântul lui Dumnezeu. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 324}
...The grass withereth, the flower fadeth; but the word of our God shall stand forever.” And Peter quoting that
text in the last two verses of the 1st chapter of 1st Peter says: “And this is the word which by the gospel is
preached unto you.” He is quoting this from Isaiah, that “the word of our God shall stand forever,” and he says,
“This is the word which by the gospel is preached unto you.”
Then Isaiah goes right on and speaks in other words of the gospel: “O Zion, that bringest good tidings, get thee
up into the high mountain; O Jerusalem, that bringest good tidings, lift up thy voice with strength; lift it up, be not
afraid; say unto the cities of Judah, Behold your God! Behold, the Lord God will come with a strong hand and his
arm shall rule for him: behold his reward is with him, and his work before him. He shall feed his flock like a
shepherd: he shall gather the lambs with his arm, and carry them in his bosom, and gently lead those that are with
young.” Now that is the gospel. Up to that point he is teaching the gospel by the word of God. {GCB/GCDB
1893, p. 465.3-6}
Efeseni 3 vorbeşte despre Evanghelie: începând cu versetul 7 şi terminând cu versetul 12 :

„…al cărui slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii
Lui. Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc
neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor care este
isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile.”
Ce trebuia să vestească Pavel? „Bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos” şi să-i facă pe oameni să vadă
ce este taina care este „…în Dumnezeu, care a creat toate lucrurile prin Isus Hristos.” Deci,
Evanghelia înseamnă a face oamenii să înţeleagă scopul lui Dumnezeu de la început, de când a
creat lumea. Atunci, dacă Evanghelia ar realiza altă lucrare şi ar învăţa alte lucruri sau despre altă putere
decât cea de la creaţiune, predicarea ei nu ar realiza acest scop. Dar, acesta fiind rolul ei, aceasta ne
arată forţa aflată întotdeauna la îndemâna noastră, că scopul lui Dumnezeu în Evanghelie este de a
aduce oamenilor cunoştinţa scopului Său original în crearea tuturor lucrurilor prin Isus Hristos,
cunoştinţă pe care oamenii au pierdut-o.
Citim mai departe: „…pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin
Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic, pe care l-a făcut în
Hristos Isus, Domnul nostru.” În alt loc citim că El a avut acest scop, a făcut acest plan, încă dinainte
de întemeierea lumii. Şi trebuia să fie aşa, pentru că era un scop veşnic. Astfel, în Hristos, în
mântuirea acestei lumi şi a oamenilor, în lucrarea lui Hristos pentru aceasta, Dumnezeu Îşi
îndeplineşte scopul Său veşnic pe care l-a avut de la început. „În El (în Hristos) avem, prin credinţa în
El, libertatea şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.” {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21,
pag. 327}
Ephesians 3, speaks of the gospel, beginning with the 7th verse and ending with the 12th: “whereof I was made
a minister, according to the gift of the grace of God given unto me by the effectual working of his power. Unto me,
who am less than the least of all saints, is this grace given, that I should preach among the Gentiles the
unsearchable riches of Christ, and to make all men see what is the fellowship of the mystery, which from the
beginning of the world hath been hid in God, who created all things by Jesus Christ.” Now, what was he to preach?
“The unsearchable riches of Christ” and to make men see what is the mystery that is “in God, who created all
things by Jesus Christ.” Then the gospel is to bring men to understand God’s purpose when He started out to
create in the first place. Then if the gospel were engaged in any other work and teaching any other thing or any
other power than that original creation, don’t you see, the preaching of it would not bring them to that? But that
being the design of it, that simply shows the force that is before us always, that God’s purpose in the gospel is to
make known to men who have lost the knowledge of it, the knowledge of His original purpose in creating all
things by Jesus Christ.
So we read on: “to the intent that now unto the principalities and powers in heavenly places might be known by
the church the manifold wisdom of God, according to the eternal purpose which He purposed in Christ Jesus our
Lord.” But we read in another place that He purposed that before the world began. He would have to, if it was an
eternal purpose. Then, in Christ, in the salvation of this world and men, and the working of Christ in it, God is
carrying out His eternal purpose that He began at the beginning. “In whom (in Christ) we have boldness with
confidence by the faith of him.” {GCB/GCDB 1893, p. 466.6-7}
Versetul 25: „‘Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?' zice Cel Sfânt. ‘Ridicaţi-vă
ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir,
oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; ‘aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.'„ Nici
una nu se pierde, „Nici una nu cade.”, (KJV) aşa spune textul. Toate sunt ţinute; ce le ţine la locul
lor? (Audienţa: „Puterea Cuvântului Său.”) El ţine „toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale.”
Domnul ne spune să privim în sus şi să vedem cine a făcut toate aceste lucruri, şi cine „a făcut
să meargă după număr, în şir, oştirea lor.” Cum a făcut El „să meargă în şir, oştirea lor”? (Audienţa:
„După număr.”) „După număr.”
Pentru ce ni se spun toate acestea? Versetul 27: „Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu,
Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea
Dumnezeului meu?'„ Priveşte în sus către ceruri şi vezi cine a făcut toate aceste lucruri, şi face
să meargă oştirea lor în şir, după număr şi nici una din ele nu cade. De ce spui, Iacove că Dumnezeu
te-a uitat? Pentru ce te descurajezi? Cum poţi să crezi că El te-a uitat? Dacă El nu uită nici una din
stelele Universului ci le cunoaşte pe fiecare pe nume, va uita El numele tău?” De ce sunt
scrise împreună aceste lucruri? (Audienţa: „Pentru mângâierea noastră.”) Pentru că Cel care a
creat toate aceste lucruri, este Cel care mângâie pe Israel. Cel care cunoaşte toate aceste lucruri, este Cel
ce ne dă, vouă şi mie, un nume nou. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 325}
Then skip to the 25th verse: “To whom then will ye liken me, or shall I be equal? saith the Holy One. Lift up your
eyes on high, and behold who hath created these things, that bringeth out their host by number: he calleth them all
by names by the greatness of his might, for that he is strong in power; not one faileth.” Not one gets away. “Not one
faileth” the text is. They are all kept: but what keeps them in place? [Congregation: “The power of His word.”] He
upholds “all things by the word of his power.”
Now He tells us to look up and see who created all these things and “bringeth out their host by number.” He
“bringeth out their host” how? [Congregation: “‘By number.’”]
Well, then, what is that for? Now, then, the 27th verse: “Why sayest thou, O Jacob, and speakest, O Israel, My
way is hid from the Lord, and my judgment is passed over from my God? Look up to the heavens and see who
made all these things, and he calls out their host by number and not one fails. Now, Jacob, why are you saying that
God has forgotten you? What do you get discouraged for? What do you think He has forgotten you for? Why,
He does not forget any of the planets in the universe; He knows them all by their names. Is He going to
forget your name? What are these two things put there together for? [Voice: “For our comfort.”] Because the same
one who created all these things is the one who comforted Israel. The One who knows all these things is the One
that gives you and me our new name. {GCB/GCDB 1893, p. 465.8-10}
Şi ultima parte a capitolului [Isaia 40]: „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce
se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu
ostenesc.” Pentru că puterea care ţine stelele în drumul lor şi în locul lor, aceeaşi putere este cu cel
slab şi cu cel căzut în leşin, astfel că ei pot să alerge şi să nu obosească, pot umbla şi să nu
leşine. Nu se vede de aici că Domnul a pus creaţiunea, şi puterea Sa arătată în creaţiune, ca o
temelie a speranţei noastre în mântuirea Lui? Nu este mântuirea creaţiune? {A.T. Jones, Solia
Now the remainder of the chapter: “Even the youths shall faint and be weary, and the young men shall utterly
fail: but they that wait upon the Lord shall renew their strength; they shall mount up with wings as eagles; they
shall run and not be weary; and they shall walk and not be faint.” Because the power that keeps the planets in
their courses and in one place, that same power will be with the weak and the faint, and so they can “run, and not
be weary,” and they can “walk and not faint.” Then don’t you see that the Lord puts the creation and His power
in creation there as the foundation of our hope in His salvation? Then isn’t it all one? {GCB/GCDB 1893, p.
466.2}
În Psalmul 147:3,4 găsim un alt text binecuvântat care ne atinge atât de afectuos pe fiecare dintre
noi; îl citesc îndeosebi pentru aceasta: „Tămăduieşte pe cel cu inima zdrobită, şi le leagă rănile,
El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate.” Cel care cunoaşte numărul stelelor şi le
cheamă pe fiecare pe nume, este Cel care leagă rănile şi vindecă inimile zdrobite. Aţi fost
vreodată răniţi în spiritul vostru, cu inima zdrobită şi în pragul disperării, şi să fiţi uitaţi de toţi şi de
toate? Când vi se întâmplă aceasta amintiţi-vă acest text! Domnul nu doar „tămăduieşte pe cei cu
inima zdrobită şi le leagă rănile”, ci El „socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate,” El le
cheamă pe toate pe nume, şi El nu va uita numele tău. Acesta este Domnul. Acesta este Mântuitorul
nostru, iar temelia încrederii noastre în El ca Mântuitor este faptul că El a creat toate şi le cunoaşte
pe toate pe nume, şi le ţine prin cuvântul puterii Sale care mântuieşte. {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 21, pag. 326}
Another blessed verse that touches so intimately everybody—I read it principally for that purpose—is found in
the 147th Psalm, 3rd and 4th verses: “He healeth the broken in heart, and bindeth up their wounds. He telleth
the number of the stars; he calleth them all by their names.” Then the one who can tell the number of the stars,
call them all by their names, is He who binds up and heals the broken hearts—binds up their wounds. Well then,
have you been wounded in spirit, broken-hearted and almost in despair and thought everything and everybody had
forgotten you? Why, just remember the very next verse. The thought connected with it is—He not only “healeth
the broken in heart and bindeth up their wounds,” but He tells the number of the stars and He calls them all
by their names and He will not forget your name. That is the Lord. That is our Saviour, but the foundation of
our confidence in Him as Saviour is that He created all these things and knows all their names and holds them
up by the word of His power, which saves. {GCB/GCDB 1893, p. 466.3}
Să citim şi în Noul Testament! Cu toţii ştim pasajul din Ioan 1:1-3: „La început era Cuvântul, şi
Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile
au fost făcute prin El; şi nimic din ceea ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era
lumina oamenilor.” Şi versetul 14: „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi
de adevăr.” „Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har.”
Deci, Cel care a creat toate lucrurile, a venit El Însuşi pe pământ, „plin de har şi de
adevăr”, în trup asemeni trupului nostru, şi prin El suntem părtaşi plinătăţii Lui. Nu realizaţi că
unicul gând pe care Dumnezeu vrea să-l avem despre mântuire este că Cel care ne-a creat, Acela ne
şi mântuieşte? Puterea prin care El ne-a creat este puterea prin care ne mântuieşte; şi mijloacele
prin care ne-a creat… Cuvântul Său, acesta este singurul mijloc prin care ne mântuieşte. Şi
cuvântul Lui ne spune: „Vouă vi s-a trimis Cuvântul mântuirii acesteia.” {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 21, pag. 326}
Now reading hurriedly in the New Testament, you remember that scripture in the 1st chapter of John 1-3: “In
the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God. All things were made by him,
and without him was not anything made that was made. In him was life, and the life was the light of men.” And
the 14th verse: “And the Word was made flesh and dwelt among us ... full of grace and truth.” “And of His fullness
have all we received, and grace for grace.”
Then that one who created all things came here himself, “full of grace and truth”; flesh like ourselves, and
through Him we are partakers of His fullness. Don’t you see then, that the only thought that God would have us
have about salvation is that He who created us saves us; that the power by which He created is the power
by which He saves; and the means by which He created—His word—that means is the very one by which He
saves. And this was His word, “unto you is the word of this salvation sent.” {GCB/GCDB 1893, p. 466.4-5}
Să recitim despre acest scop sau plan veşnic: „După planul veşnic, pe care l-a făcut în Isus Hristos,
Domnul nostru.” Deci acel scop veşnic al creaţiunii, despre care am vorbit seara trecută, era pus în
Hristos, şi realizarea lui, de care creaţiunea a fost atunci jefuită, este tot în Hristos. A fost Hristos
atunci, şi este Hristos acum. Este tot timpul Hristos şi mereu puterea lui Dumnezeu în
Hristos: puterea lui Dumnezeu manifestată în cuvânt tot timpul pentru împlinirea scopului Său
la început, şi pentru împlinirea aceluiaşi scop la sfârşit. Satana a luat lumea prin înşelătorie. Iar Domnul
a zis: „Acum ne vom împlini planul, chiar şi în acest fel.” Satana nu a făcut altceva; decât că a
amăgit lumea şi aceasta şi-a urmat mersul pe drumuri lăturalnice, iar Domnul urma să continue
lucrarea Sa chiar în aceste cărări ale lumii, şi să-şi realizeze planul Său veşnic, aşa încât va uimi
Universul şi va distruge pe diavolul. Şi o va face! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag.
327}
Let us read that eternal purpose again: “According to the eternal purpose which He purposed in Christ Jesus
our Lord.” Then that original creating purpose that we spoke of last night, that was in Christ, this carrying out of it
that was frustrated, is Christ. Then it was Christ back there, and it is Christ now. It is Christ all the time and the
power of God in Christ all the way: the power of God manifested in the word all the way for the
accomplishment of His purpose at the beginning and the accomplishment of that purpose at the close. Satan
came in and swung the world off in a crooked way. The Lord says, “All right, we will carry it out that way.” Satan
didn’t do anything. He swung the world off, and so it has gone on, as it were, in a little by-way, and God will carry
the thing through in that by-way and accomplish His eternal purpose so that it will astonish the universe and destroy
the devil. It will do it.{GCB/GCDB 1893, p. 467.1}
Acelaşi lucru îl găsim în Coloseni 1 începând cu versetul 9. Voi citi repede de la versetul 9 la 17: ... El
este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost
făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii,
fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de
toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” Creaţiunea, mântuirea, binecuvântarea şi harul lui
Dumnezeu, şi eliberarea de sub puterea întunericului, toate sunt acelaşi lucru: puterea creatoare a
lui Dumnezeu şi Dumnezeu în Isus Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 328}
The same thing is in Colossians 1, beginning with the 9th verse. I will read hurriedly from the 9th to the 17th
verse: “... Who is the image of the invisible God, the firstborn of every creature: For by him were all things
created, that are in heaven, and that are in earth, visible and invisible, whether they be thrones, or dominions, or
principalities, or powers: all things were created by him and for him: And he is before all things, and by him all
things consist.” Creation, salvation, the blessing of God, and His grace, and deliverance from the power of
darkness, also, it is all one story—the creative power of God, and God in Jesus Christ. {GCB/GCDB 1893, p.
467.2}
stăruim mai mult asupra faptului că mântuirea este creaţiune şi că este ceva ce descoperă puterea
creatoare manifestată în Isus Hristos. Singurul fel în care această putere poate fi manifestată este doar
în Isus Hristos. Singurul fel în care Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu este în El. Şi El a rânduit un
semn care să sugereze puterea creatoare a lui Dumnezeu în Isus Hristos; şi fie că este vorba
despre puterea creatoare în creaţiunea originală, fie că este vorba de puterea creatoare în
lucrarea de mântuire pentru refacerea scopului original al creaţiunii, este de fapt aceeaşi putere,
acelaşi scop, prin Acelaşi Unul, în acelaşi fel, şi prin acelaşi mijloc şi de aceea este acelaşi semn pentru a
simboliza pe Cel ce este totul în toate, în toată puterea şi lucrarea Sa. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 21, pag. 328}
we can know God is in Him. Now He has set up that sign to signify the creative power of God in Jesus Christ,
and whether that creative power be in the original creation or in the work of salvation to carry out that original
purpose in creation, it is all the same power, the same purpose, by the same one, in the same way, and by the
same means and the same sign signifying all in all, in all its bearings and workings. {GCB/GCDB 1893, p. 467.3}
De aceea Mântuitorul când a fost pe pământ a zis: „Tatăl Meu lucrează, şi Eu de asemenea
lucrez.” Lucrarea lui Dumnezeu a fost sfârşită atunci când a început ziua a şaptea, în vechime. El S-a
odihnit. Dar lucrarea Sa pe acest pământ şi creşterea omului pe el au fost stricate, astfel că Dumnezeu a
trebuit să înceapă din nou să lucreze în lucrarea de mântuire pentru a reface scopul Său original.
De aceea Isus spune: „Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez.”{A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 21, pag. 323}
And therefore, the Saviour, when He was here, said, “My Father worketh hitherto and I work.” God’s work was
finished when the seventh day began of old. He rested. But His work on this earth and forming man here was
undone, so that he had to set to work again in the work of salvation to complete His original purpose, and
therefore Jesus says, “My Father worketh hitherto, and I work.” {GCB/GCDB 1893, p. 464.3}
„Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez.” Ce altceva poate fi lucrarea mântuirii decât lucrarea
originală a creaţiunii? Acelaşi Dumnezeu, în Acelaşi Fiu, cu aceleaşi mijloace, pentru a împlini
acelaşi scop. Şi atunci, semnul acestei lucrări de mântuire nu este acelaşi cu semnul acelei lucrări
de creaţiune? Cu siguranţă că este acelaşi!
Atunci, Sabatul Domnului este la fel de sigur semnul puterii creatoare a lui Dumnezeu manifestată
în Isus Hristos prin cuvântul Său şi în mântuirea sufletului meu, la fel cum a fost în crearea la
început a acestei lumi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 315}
“My Father worketh hitherto and I work.” Then what can the work of salvation be but original work of
creation? The same God, in the same Son, by the same means, to accomplish the same purpose. Well, then
isn’t the sign of this work in salvation the same as the sign of that work in creation? To be sure it is.
Then the Sabbath of the Lord is just as certainly the sign of the creative power of God manifested in Jesus
Christ through His word, in the salvation of my soul as it was in the making of this world in the first
place. {GCB/GCDB 1893, p. 452.6-7}
Deci Sabatul este semnul că El este Domnul, Dumnezeul nostru. Dar este şi semnul că El este
Ceea Ce este. Atunci, dacă Hristos este Dumnezeu pentru noi, nu este Sabatul semnul a ceea ce este
Isus Hristos pentru cel care crede în El? (Audienţa: „Este.”)
La creaţiune a fost semnul a ceea ce este Isus Hristos în creaţiune. Acum, Hristos urmează să-şi
împlinească lucrarea în mântuire pentru ca, prin aceleaşi mijloace să desăvârşească scopul Său original
în creaţiune, iar Sabatul este acelaşi semn al aceleaşi puteri creatoare, în Acelaşi Unul, Isus
Hristos. Este acelaşi lucru bun. Doar că acum puterea este manifestată altfel decât la început din cauza
inversării ordinii, dar este aceeaşi putere creatoare a Aceleaşi Persoane în Acelaşi Unul, prin aceleaşi
mijloace şi împlinind acelaşi scop. De aceea, acelaşi semn este singurul care îi poate fi ataşat. Nu
puteţi pune nici un alt semn. Este imposibil. Aşadar, este cu totul adevărat că Sabatul Domnului,
ziua a şaptea cea binecuvântată, este singurul semn al lui Dumnezeu care arată ce este Isus
Hristos pentru omul care crede în El. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 316}
Well then the Sabbath is the sign that He is the Lord our God. But it is the sign that He is what He is. Then
Christ being God to us, is not the Sabbath the sign of what Jesus Christ is to the man who believes in Him.
[Congregation: “Yes.”] At creation it was the sign of what Jesus Christ is in creation. And now as Christ has to
carry on His own work in salvation in order through this means to finish His original purpose in creation, the
Sabbath is the same sign of the same creative power, in the same one, Jesus Christ. So it is still the same
thing right along. Only now the power is manifested in a different way from what it was before, because of the
reversal of the order, but it is the same creative power from the same Person in the same One by the same
means, and accomplishing the same purpose. And therefore the same sign is the only one that ever could be
attached to it. You cannot have any other sign of it. It is impossible. So that it is literally true that the Sabbath of
the Lord, the seventh day, the blessed seventh day, is God’s own sign of what Jesus Christ is to the man who
believes in Jesus Christ. {GCB/GCDB 1893, p. 453.1}
Apoi, când am găsit astfel pe Isus Hristos ca şi Creator al nostru, şi suntem înnoiţi în El, care este
următorul lucru pe care îl găsim în Isus? (Audienţa: „Odihna.”) Da, odihna, desigur; şi acesta este primul
lucru pe care omul l-a făcut la început. S-a odihnit. Astfel, primul lucru pe care îl găsim în manifestarea
puterii Lui în noi, este odihna. Ce fel de odihnă? (Audienţa: „Odihnă spirituală.”) Aceasta este chemarea
Lui: „Veniţi la Mine voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi veţi găsi odihnă.” Apoi El spune: „Eu
sunt cu voi.” Eu sunt cu voi. „Nu te voi părăsi şi nici nu te voi uita niciodată.” Iar când a vorbit lui Moise
în pustie a zis: „Prezenţa Mea va fi cu tine şi Eu îţi voi da odihnă.” Ce anume a dat prezenţa Lui?
(Audienţa: „Odihnă.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 316}
Well, when we have thus found Jesus Christ as our Creator and been made new in Him, then what is the first
thing we find in Jesus? [Congregation: “Rest.”] Yes, rest, of course. And there is the first thing that He did in the
beginning. He rested. So first thing we find in the manifestation of His power in us is rest. What kind of rest?
[Congregation: “Spiritual rest.”] That is the invitation: “Come unto me all ye that labor and are heavy laden, and I
will give you rest.” Then He says, “I am with you.” I am with you. “I will never leave thee nor forsake thee.” And
when He spoke to Moses in the wilderness, “My presence shall go with thee, and I will give thee rest.” What
does His presence give? [Congregation: “Rest.”] {GCB/GCDB 1893, p. 453.4}
Iar apoi, când omul devine o făptură nouă în Hristos, şi găseşte această odihnă, ce face în
continuare? (Voce: „Lucrează lucrările lui Dumnezeu.”) Nu; mai întâi se bucură şi apoi lucrează cu
bucurie. Ce a făcut Dumnezeu? S-a bucurat. Ce face omul? Se bucură de scopul Lui Dumnezeu împlinit
în El. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 316}
And when that man has become a new creature in Christ and finds that rest what then does He do? [Voice:
“Works the works of God.”] No. He rejoices first, and he goes to work rejoicing. What did God do? Rejoiced.
What does the man do? He rejoices in the purpose of God accomplished in himself. {GCB/GCDB 1893, p. 453.5}
Dar numai el se bucură? Nu! „Adevărat vă spun că este mai multă bucurie în ceruri pentru un
singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă zeci şi nouă care n-au nevoie de pocăinţă.” Deci
Dumnezeu se bucură din nou de odihna pe care ne-o dă nouă şi pe care o primim în El. Şi este din nou
înviorat; din nou îşi găseşte plăcerea în oamenii Săi. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20,
pag. 317}
But is that all the rejoicing there is? No. “I say unto you that likewise joy shall be in heaven over one sinner that
repenteth, more than over ninety and nine just persons, which need no repentance.” Then God rejoices again in
the rest which He gives to us and which we obtain in Him. And again He is refreshed; again He delights in His
people. {GCB/GCDB 1893, p. 453.5}
Următorul lucru care ţine de Sabat şi care există în această zi, este binecuvântarea. Ultimul
verset din Fapte, capitolul trei: „Dumnezeu, după ce a ridicat pe robul Său Isus, L-a trimis mai întâi
vouă ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.” Deci, Hristos este o
binecuvântare pentru păcătos, nu? El este o binecuvântare pentru omul care crede în El. Ba mai mult:
acel text aşa de minunat, pe care l-am studiat aici, Efeseni 1:3: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl
Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările spirituale în
locurile cereşti în Hristos.” (KJV) Dumnezeu ne-a dat toate binecuvântările spirituale pe care le are.
Toate ne sunt date în Hristos.
Dar Sabatul ne aduce binecuvântare spirituală. De unde a primit Sabatul binecuvântarea
spirituală? (Audienţa: „De la Hristos.”) Da, de la Isus Hristos! Astfel, binecuvântarea spirituală pe
care ne-o aduce Sabatul, ne-o aduce doar de la Isus Hristos şi doar prin Isus Hristos; astfel că,
în această privinţă, Sabatul este un canal prin care binecuvântarea spirituală se revarsă de la Isus
Hristos către poporul lui Dumnezeu. Aceasta este realitatea, pentru că toate binecuvântările spirituale
ne sunt date în Hristos, iar Sabatul are binecuvântarea spirituală a lui Dumnezeu în el, şi de aceea,
fiind binecuvântat spiritual, nu poate avea această binecuvântare în altceva sau în alt fel decât în,
prin, sau de la Isus Hristos. Ca urmare, Sabatul este una din acele verigi la care s-a referit cândva fratele
Prescott, care ne leagă de Hristos, ca noi să putem avea binecuvântare spirituală. {A.T. Jones, Solia
Well then the next thing that belongs to the Sabbath day and the next thing that belongs all through this is
blessing. Last verse of Acts, third chapter: “Unto you first, God, having raised up his Son Jesus, sent him to bless
you, in turning away from every one of you from his iniquities.” Then Christ is a blessing to the sinner, isn’t He?
He is a blessing to the man who believes in Him. But further: That text that we have studied here so
deliciously, Ephesians 1:3; “Blessed be the God and Father of our Lord Jesus Christ, who hath blessed us with all
spiritual blessings in heavenly places in Christ Jesus.” God has given to us all the spiritual blessings He has.
They are given to us in Christ, though. {GCB/GCDB 1893, p. 453.6}
But the Sabbath brings to us spiritual blessing. Where did the Sabbath get the spiritual blessing?
[Congregation: “From Christ.”] Yes, from Jesus Christ. Then in the matter of spiritual blessing which the Sabbath
brings to us, it brings it to us from Jesus Christ only and through Jesus Christ only, so that in that respect, the
Sabbath is a channel through which spiritual blessing flows from Jesus Christ to the people of God. That is a
fact; because all spiritual blessings are given to us in Christ, and the Sabbath has the spiritual blessing of God in it,
and therefore it being spiritual blessing it could not get it in any other place or way that in, by, and from Jesus
Christ. Consequently the Sabbath is one of those links that Brother Prescott referred to awhile ago that binds us
to Christ, that we may have spiritual blessing. {GCB/GCDB 1893, p. 453.6-7}
Mai departe: „Prezenţa Mea va fi cu tine.” Prezenţa Lui este cea care sfinţeşte omul. Şi încă un gând
care ne duce la acelaşi subiect dar în alt mod: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos;
fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” Ce este Evanghelia?
(Audienţa: „Puterea lui Dumnezeu.”) Ce este manifestată în Hristos? (Audienţa: „Puterea lui
Dumnezeu.”) Ce este manifestată în Evanghelie? (Audienţa: „Puterea lui Dumnezeu.”) Pentru ce
scop? (Voce: „Creaţiune.”)
Puterea lui Dumnezeu pentru mântuire este aceeaşi putere a creaţiunii. Este puterea lui
Dumnezeu în ambele cazuri. Şi oricare ar fi semnul puterii lui Dumnezeu în unul din cazuri, acelaşi
este semnul puterii lui Dumnezeu în oricare alt caz; pentru că este numai şi numai puterea lui
Dumnezeu, şi nu puteţi pune în contradicţie puterea lui Dumnezeu cu puterea lui Dumnezeu. Aşa că nu
aveţi nevoie de vreun alt semn al manifestării puterii lui Dumnezeu; nu puteţi avea vreun alt semn, este
imposibil.
Evanghelia este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuire,” şi Evanghelia este „Hristos în
voi, nădejdea slavei.” Astfel, Hristos locuieşte în acel om care crede în Evanghelia lui Hristos.
Prezenţa lui Hristos este în el, şi prezenţa lui Hristos îl face sfânt. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 20, pag. 318}
Then further: “My presence shall go with thee.” His presence makes holy the person where he is. And further:
Another thought, to come up to the same point another way. “I am not ashamed of the gospel of Christ, for it is
the power of God unto salvation to every one that believeth.” What is the gospel? [Congregation: “The power of
God.”] What is manifested in Christ? [Congregation: “The power of God.”] What is manifested in the gospel?
[Congregation: “The power of God.”] To what purpose? [Voice: “Creation.”] But the power of God unto
salvation is the same power in the creation. It is the power of God in both places. Then whatever the sign of the
power of God is in one place, it is the sign of the power of God in every place and in every way, because it is the
power of God alone all the time, and you cannot set the power of God against the power of God. So you do not
need any other sign of the manifestation of the power of God. You cannot have it; it is impossible.
Well then the gospel is the “power of God unto salvation,” and the gospel is “Christ in you, the hope of
glory.” Then the man who believes in the gospel of Jesus Christ, Christ dwells in him. Christ’s presence is there,
and Christ’s presence makes holy. {GCB/GCDB 1893, p. 454.1-2}
...Prezenţa lui Hristos este în el, şi prezenţa lui Hristos îl face sfânt. Prezenţa lui Hristos în Sabat,
face Sabatul sfânt. Deci Sabatul, în privinţa problemei sfinţeniei, este exact semnul a ceea ce
este Hristos pentru omul care crede în El.
Mai mult, prezenţa lui Hristos sfinţeşte. Şi în sfinţire, Sabatul este semnul a ceea ce este
Hristos pentru cel care crede. Astfel, pe cel care crede în Isus, Dumnezeu în Hristos îl face o făptură nouă,
îl creează din nou; pentru el Dumnezeu este odihnă, înviorare, delectare, bucurie, binecuvântare,
sfinţenie şi sfinţire. Aceasta este Hristos pentru cel care crede, şi aceasta este ceea ce a pus El în Sabat
în vechime, pentru cel care crede.
Dumnezeu, la creaţiune a făcut Sabatul pentru om. El l-a făcut atunci la creaţiune, astfel ca, chiar
dacă omul ar fi rămas credincios lui Dumnezeu şi nu ar fi păcătuit niciodată, să fie pentru om semnul
a ceea ce este Dumnezeu în Isus Hristos pentru om, şi un semn al prezenţei lui Hristos în om. Iar
acum, în crearea din nou, are aceeaşi însemnătate. În lucrarea de mântuire are aceeaşi însemnătate.
...Christ’s presence is there, and Christ’s presence makes holy. That is what made the Sabbath holy. Then the
Sabbath, in the point of the matter of holiness, is exactly the sign of what Christ is to the man who believes in
Him.
Further, the presence of Christ sanctifies. Then in sanctification the Sabbath is the sign of what Christ is to
the believer. Don’t you see. So unto the believer in Jesus, God in Christ creates anew; to him God is rest,
refreshing, delight, rejoicing, blessing, holiness, sanctification. That is what Christ is to the believer, but that is
what He was to the Sabbath long ago, for the believer.
He made the Sabbath for man, as we found, at creation. He made it there, at creation, that the man, even
though he had remained faithful to God and had never sinned at all, it would have been to man the sign of what
God was to man in Jesus Christ and the presence of Christ in the man. And now in the new creation it is the
same thing. In the work of salvation it is the same thing. {GCB/GCDB 1893, p. 454.2-4}
Apoi, altceva: Hristos este făcut pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, El este
sfinţirea noastră. El l-a trimis pe Pavel să predice Evanghelia. Să predice Neamurilor, ca să li se
deschidă „ochii, să se întoarcă de la întunerec la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu;
şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” Iar
sfinţirea şi scopul ei final este lucrarea completă a lui Hristos desăvârşită în individ, chipul lui
Hristos complet format în cel credincios, astfel ca, atunci când Hristos priveşte în cel credincios să se
vadă pe Sine. Aceasta este sfinţirea!
Spiritul Profeţiei ne-a definit sfinţirea în aceste cuvinte: „Sfinţirea este păzirea tuturor
poruncilor lui Dumnezeu.” Nu „încercare de a le păzi” sau nu „a face tot ce putem ca să le păzim”,
ci este „păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu”. Nici un om în care Isus Hristos nu este complet
format, chipul Său nu este imprimat în el astfel încât când Hristos priveşte la acel om să se vadă
pe Sine, nici un astfel de om nu va fi păzitor, aşa cum Dumnezeu aşteaptă şi cere să fie un păzitor, al
tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Aşa este! {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 319}
Then another thing: Christ is made unto us wisdom, righteousness, sanctification, and redemption. He is our
sanctification. He sent Paul to preach the gospel, you remember. To preach to the Gentiles, “to open their eyes
and to turn them from darkness to light and from the power of Satan unto God that they may receive forgiveness of
sins and inheritance among them which are sanctified by faith that is in me.” But sanctification and its ultimate
purpose, accomplished purpose, is the complete work of Christ finished in the individual. The image of Christ
completely formed in the believer, so that when Christ looks upon the believer He sees Himself. That is so. That
is sanctification. {GCB/GCDB 1893, p. 454.5}
The Spirit of prophecy has defined sanctification for us in these words: “Sanctification is the keeping of all
the commandments of God.”—not trying to keep them, or doing our best to keep them. It is the keeping of all the
commandments of God. No man will be the keeper—the keeper as God expects and calls a keeper—of all the
commandments, in whom Jesus Christ is not completely formed, His own image impressed there, and when
He looks upon that man, He sees Himself. That is so. {GCB/GCDB 1893, p. 454.5-6}
Şi acum un alt gând: Sabatul a fost făcut la sfârşitul creaţiunii şi a fost cel care a încheiat săptămâna
creaţiei. Deci Sabatul este semnul puterii lui Dumnezeu, manifestată în Isus Hristos, şi semnul unei
creaţii încheiate; semnul lui Dumnezeu aşa cum S-a manifestat în Isus Hristos într-o creaţie completă
şi încheiată. Dumnezeu a privit tot ce făcuse în cinci zile, şi iată că erau bune, dar după cea de-a
şasea zi, El a privit toate lucrurile şi iată că erau foarte bune (Geneza 1: 31). Scopul Său era realizat.
„Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor”, şi ele au fost expresia gândului care era în
mintea lui Dumnezeu, au fost ceea ce Cuvântul a exprimat atunci când El le-a chemat la existenţă. Deci
Sabatul, „Semnul că eu sunt Domnul Dumnezeul tău;” pentru că în şase zile a făcut cerul şi pământul, iar
în ziua a şaptea S-a odihnit şi a fost înviorat, este semnul lucrării încheiate şi complete a lui
Dumnezeu în creaţie. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 313}
Now another thought here. The Sabbath was thus made at the end of creation and the real thing that made
creation week. The Sabbath then was a sign of the power of God manifested in Jesus Christ and the sign of a
finished creation—the sign of God as manifested in Jesus Christ in a completed and finished creation. He
saw all that He had made in the five days and behold it was good, but when it comes to the sixth day, He saw all
things, and behold it was very good. Genesis 1:31. And His purpose stood completed. “thus the heavens and the
earth were finished, and all the host of them,” and there they were, the expression of the thought that was in His
mind, that the word expressed when He spoke them into existence. Then the Sabbath—the sign “that I am the Lord
your God,” because in six days He made heaven and earth and on the seventh day He rested and was refreshed—
is the sign of the finished and completed work of God in creation. {GCB/GCDB 1893, p. 452.2}
Care este semnul că Dumnezeu sfinţeşte? (Audienţa: „Sabatul.”) Care este semnul că prezenţa lui
Hristos sfinţeşte pe om? (Audienţa: „Sabatul.”) Când lucrarea este completă, cine va mărturisi
despre aceasta? (Audienţa: „Legea.”) Care parte a Legii, în mod deosebit? (Audienţa: „Porunca a
patra.”) Întreaga Lege va mărturisi despre lucrarea completă a neprihănirii lui Dumnezeu în om,
dar Sabatul este, în Lege, semnul lui Dumnezeu al unei lucrări complete. Este semnul unei lucrări
complete la creaţiune, nu-i aşa? Dar pentru că aceasta a fost stricată şi ordinea lui Dumnezeu
răsturnată, acum Dumnezeu trebuie să lucreze prin aceleaşi mijloace pentru a reface scopul original
al creaţiunii. Şi în această lucrare desăvârşită de mântuire a lui Dumnezeu, Sabatul este ca o încununare a
Legii, ca un martor al sfinţirii complete. Astfel, Sabatul este semnul lucrării complete a lui
Dumnezeu în creaţiunea originală, precum şi în această a doua creaţiune, care este refacerea
scopului original al creaţiunii. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 20, pag. 319}
What is the sign that God sanctifies? [Congregation: “The Sabbath.”] What is the sign, then, that the presence
of Christ is sanctifying the individual? [Congregation: “The Sabbath.”] When the work is completed, what will
witness to that? [Congregation: “The law.”] What part of the law, particularly? [Congregation: “The fourth
commandment.”] Just as the whole law will witness to the complete work of the righteousness of God in a
man, but the Sabbath stands there as God’s sign of a completed work. It is the sign of a completed work at
creation, isn’t it? But when that was undone, and God’s order reversed, now the Lord has to carry on His work
through this means in order to finish that original purpose of creation. Then the Sabbath stands there in this finished
work of God in salvation—the Sabbath stands there at the pinnacle of the law itself, as the witness of the
sanctification completed, so that the Sabbath is the sign of the completed work of God in the original creation,
and in this secondary creation, which is the carrying out of the original purpose of creation. {GCB/GCDB
1893, p. 454.8}
stăruim mai mult asupra faptului că mântuirea este creaţiune şi că este ceva ce descoperă puterea
creatoare manifestată în Isus Hristos. Singurul fel în care această putere poate fi manifestată este doar
în Isus Hristos. Singurul fel în care Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu este în El. Şi El a rânduit un
semn care să sugereze puterea creatoare a lui Dumnezeu în Isus Hristos; şi fie că este vorba
despre puterea creatoare în creaţiunea originală, fie că este vorba de puterea creatoare în
lucrarea de mântuire pentru refacerea scopului original al creaţiunii, este de fapt aceeaşi putere,
acelaşi scop, prin Acelaşi Unul, în acelaşi fel, şi prin acelaşi mijloc şi de aceea este acelaşi semn pentru a
simboliza pe Cel ce este totul în toate, în toată puterea şi lucrarea Sa. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea –
1893, cap. 21, pag. 328}
we can know God is in Him. Now He has set up that sign to signify the creative power of God in Jesus Christ,
and whether that creative power be in the original creation or in the work of salvation to carry out that original
purpose in creation, it is all the same power, the same purpose, by the same one, in the same way, and by the
same means and the same sign signifying all in all, in all its bearings and workings. {GCB/GCDB 1893, p. 467.3}
Dacă aţi stabili un alt semn care să simbolizeze lucrarea de mântuire, un alt semn decât cel pe care l-a
rânduit Dumnezeu, va sugera acel semn puterea lui Dumnezeu şi mântuirea aşa cum aţi dori să-o
facă? (Audienţa: „Nu!”) Gândiţi-vă atent la aceasta! Dumnezeu a pus un semn care să semnifice
puterea Sa lucrând oriunde şi în orice fel, în Isus Hristos. Dacă voi sau altcineva ar pune un alt
semn, acela nu ar putea semnifica puterea lui Dumnezeu, pentru că există deja un altul care face aceasta
şi pe care l-a pus Dumnezeu. Dacă oricine altcineva ar pune un semn, nu este Dumnezeu cel care
pune acel semn. De aceea este imposibil să semnifici puterea lui Dumnezeu prin altceva, prin alt
semn; este imposibil! Aşa este? (Audienţa: „Da domnule!”) {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap.
21, pag. 329}
Now then if you have another sign set up, to signify the work of salvation, another sign than that which God has
set up—will that other sign signify the power of God and the salvation that is expected? [Congregation: “No.”] Now
think carefully of this. God set up a sign to signify His power working everywhere and in every way, in Christ
Jesus. If you or anybody else sets up another sign, it cannot signify the power of God, because it is some other
one than God that sets it up. Then it is impossible to signify the power of God by another thing, another sign;
that is impossible. Is that so? [Congregation: “Yes.”] {GCB/GCDB 1893, p. 467.4}
Ce este Sabatul - concluzie
Ce am văzut că este Sabatul? Sabatul, în orice fel am studiat, am văzut că este semnul a ceea ce
este Isus Hristos pentru cel care crede, semnul a ceea ce este Dumnezeu în Isus Hristos pentru
oameni. Sabatul are în el prezenţa, binecuvântarea, spiritul, înviorarea, prezenţa lui Hristos care îl face
sfânt şi prezenţa lui Dumnezeu care sfinţeşte. Are în el prezenţa lui Isus Hristos, iar omul care
păzeşte Sabatul prin credinţa în Isus are prezenţa lui Isus. Şi cu fiecare Sabat care vine, el
găseşte mai multă prezenţă a lui Isus. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 333}
... What have we found the Sabbath is? The Sabbath we have found by every consideration is the sign of what
Jesus Christ is to the believer. The sign of what God in Jesus Christ is to men, that it has in it the presence,
the blessing, the spirit, the refreshing, the presence of Christ which makes holy and the presence of God which
sanctifies. It has in it the presence of Jesus Christ, and the man who keeps it by faith in Jesus has the presence
of Jesus. And as each Sabbath day comes he finds additional presence of Jesus. {GCB/GCDB 1893, p. 469.9}
Daţi-mi voie să întreb din nou: când Dumnezeu l-a făcut pe om la început, şi l-a pus să trăiască
pe pământ, dacă el ar fi rămas credincios pentru totdeauna şi nu ar fi păcătuit niciodată, exista ceva ce a
fost pus de Dumnezeu şi căruia i s-a ataşat ceea ce trebuia să ducă omul într-un progres continuu în
cunoştinţa lui Dumnezeu în experienţa inimii lui? (Voce : „Sabatul.”)
Nu am citit aceasta mereu şi mereu în seara trecută? Nu s-a pus El pe Sine, Numele Său, prezenţa
Lui vie, puterea Lui sfinţitoare în ziua Sabatului şi nu a dat-o pe aceasta omului, deşi el era deja
binecuvântat, deşi era deja slăvit, pentru ca atunci când omul binecuvântat venea la acea zi
binecuvântată să primească mai multe binecuvântări? Nu este aşa? (Audienţa: „Aşa este.”) Atunci, nu
a pus Dumnezeu în această lume ceva care, dacă este respectat, dacă este păzit aşa cum doreşte şi este
în intenţia lui Dumnezeu, ceva care îl va păzi pe om, îl va face să înainteze crescând în cunoştinţa
lui Isus Hristos, în el însuşi? Ce este acesta? (Audienţa: „Sabatul.”) {A.T. Jones, Solia îngerului al
treilea – 1893, cap. 21, pag. 334}
Let me ask it over again now. When God made man at the beginning, put him here upon the earth to live, if he
had remained faithful forever and had never sinned, was there anything that God had put there and attached to
him that would carry him on in an everlasting progress in the knowledge of God in his own heart’s
experience? [Voice: “The Sabbath.”]
Didn’t we read it last night over and over? Didn’t He put Himself, His name, His living presence, His
sanctifying power, into the Sabbath day, and give that to man, although He was already blessed, although He
was already glorified, so that when the blessed man came to that blessed day, He received additional blessing? Is
not that so? [Congregation: “Yes.”] Then has not God put into the world something that will, if observed, if kept as
God chooses and intends—be something that will keep man, carry him onward, in a channel of growth and
progress in the knowledge of Jesus Christ, in himself? What is that? [Congregation: “the
Sabbath.”] {GCB/GCDB 1893, p. 469.11-470.1}
Dar acum, când a venit rândul nostru, Evanghelia veşnică trebuie să fie predicată din nou şi să se
ridice o biserică a sfârşitului care să deţină acest semn care aduce oamenilor prezenţa lui Isus
Hristos, prezenţa lui vie, care va lucra progresiv pentru desăvârşirea lor. Aceasta este biserica ce
are Sabatul Domnului; şi biserica ce are Sabatul Domnului este condusă la această lucrare de
desăvârşire în mântuirea lui Hristos. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 335}
But when we came to this, the everlasting gospel is to be preached again, and a church is to rise up again at
the last which has that sign which brings the presence of Jesus Christ to men in His living presence, in a
progressive work unto a completion. That is the church that has the Sabbath of the Lord, and the church
which has the Sabbath of the Lord is brought to that completed work in the salvation of Christ. {GCB/GCDB 1893,
p. 470.2}
Am văzut că Sabatul este semnul puterii lui Dumnezeu în Isus Hristos, lucrând mântuirea
oamenilor. Am văzut că Sabatul aduce prin el şi în el prezenţa vie a lui Isus Hristos în experienţa vie
a omului aşa cum nimic altceva nu poate să o facă, dar nu numai că o aduce, dar o şi păstrează în
această experienţă. Aceasta este realitatea. Dacă nu aţi găsit prezenţa lui Hristos în experienţa voastră
personală, credeţi că ea este în Sabat, şi o veţi găsi în experienţa voastră personală. Oricine crede poate
cunoaşte această experienţă. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 340}
We have found that the Sabbath is the sign of the power of God in Jesus Christ, working the salvation of
men. We have found that the Sabbath brings by itself and in itself the presence of Jesus Christ into the living
experience of a man as nothing else can and keeps it there. That is a fact; if you have not found it out in your own
experience, you believe it, and you will find it in your own experience. Everyone may know who will
believe. {GCB/GCDB 1893, p. 472.6}
Repet, putem spune cu îndrăzneală că mântuirea omului depinde de felul în care priveşte şi respectă
Sabatul Domnului aşa cum este în Isus Hristos; pentru că aceasta este Isus Hristos; Isus Hristos
înseamnă Sabat, şi Sabat înseamnă Isus Hristos. În aceste zile, când oamenii vor fi iluminaţi
asupra acestui fapt, când solia Evangheliei veşnice va fi vestită în toată lumea, când solia îngerului al
treilea va ajunge la toţi oamenii, cu Hristos în ea, cu Hristos, totul în tot în ea, atunci cei care vor respinge
Sabatul Domnului, vor întoarce spatele lui Hristos. Şi vor şti ei înşişi că nu există mântuire pe calea pe
care o aleg. {A.T. Jones, Solia îngerului al treilea – 1893, cap. 21, pag. 341}
So I say again, we may boldly say that the salvation of a man depends upon his own observance of the
Sabbath of the Lord as it is in Jesus Christ, for that means Jesus Christ. Jesus Christ means the Sabbath,
and the Sabbath means Jesus Christ. In this day, when men are enlightened upon it, when the message of the
everlasting gospel is to be preached to the world, when the third angel’s message is to go to them with Christ in it
and Christ the all and all of it then they also that reject the Sabbath of the Lord, they turn their backs upon Christ,
and they themselves know that there is no salvation in that way. {GCB/GCDB 1893, p. 473.3}
Numai Isus Hristos - Autorul Sabatului, Domnul Sabatului - cunoştea adevărata viziune
asupra Sabatului
Un alt gând: Isus Hristos a venit El personal în lume, nu-i aşa? (Audienţa: „Da domnule!”) A
făcut Sabatul, El personal, da? (Audienţa: „Da domnule!”) El personal era Domnul Sabatului, aşa-
i? (Audienţa: „Da domnule!”) El şi numai El cunoştea adevărata viziune asupra Sabatului, da?
Now a thought. Jesus Christ came into the world Himself, didn’t He? [Congregation: “Yes.”] He made the
Sabbath Himself, didn’t He? [Congregation: “Yes.”] He was Lord of the Sabbath Himself, wasn’t He?
[Congregation: “Yes.”] He knew, and He alone, the true idea of the Sabbath, didn’t He? [Congregation: “Yes.”]
{GCB/GCDB 1893, p. 471.6}

2 Neprihănire Şi Îndreptăţire Prin Credinţă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 Neprihănire Şi Îndreptăţire Prin Credinţă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Neprihănire şi îndreptăţire

Extras din “Solia îngerului al treilea”, A.T. Jones,

01 DUMNEZEU ÎN ISUS HRISTOS

Prezenţa vie, personală a lui Isus Hristos în om

03 NEPRIHĂNIREA LUI HRISTOS

04 NEPRIHĂNIREA ŞI ÎNDREPTĂŢIREA PRIN CREDINŢĂ

05 NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ - ÎN BIBLIE

06 NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ ŞI LEGEA

07 CUM PUTEM ŞTI CĂ AVEM BINECUVÂNTAREA LUI AVRAAM

08 SFINŢIREA ESTE UN PROCES

09 CREDINŢA ADEVĂRATĂ ŞI FAPTELE NEPRIHĂNITE

10 SABATUL – SEMNUL PREZENŢEI SFINŢITOARE A LUI HRISTOS

DUMNEZEU ÎN ISUS HRISTOS

Pe Dumnezeu Îl găsim în Isus Hristos

Prezenţa vie, personală a lui Isus Hristos în om

Mintea lui Hristos în om

Fără mintea lui Hristos nu putem avea neprihănirea lui Dumnezeu

La Creaţie în om era mintea lui Dumnezeu

Fiecare om are nevoie de o altă minte - mintea lui Hristos

Orice om din lume poate avea mintea lui Hristos

Este nevoie de mintea lui Hristos în toate lucrările noastre şi oriunde

Mintea lui Hristos îndepărtează eul şi Dumnezeu în Hristos va locui în noi

Prezenţa vie, personală a lui Isus Hristos în om

Taina lui Dumnezeu - Hristos în om nădejdea slavei

Hristos în om, omul îndreptăţit prin credinţa în El - adevărata Evanghelie

În păgânism Satana a condus mintea omului că el să se pună la egalitate cu Dumnezeu, fără a

Când Îl avem pe El avem viaţa care este în El

Hristos vrea să fie în noi tot aşa cum Dumnezeu a fost în El

La Cincizecime ucenicii au primit prezenţa personală a lui Isus Hristos

Când Îl avem pe El ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El

Dacă Hristos locuieşte în inimă, vom găsi destule fapte de făcut

Duhul Domnului va convinge minţile oamenilor de faptul că El este în voi

Sabatul poate fi ţinut doar cu Hristos în om

Aceasta este o stare îngrozitoare. Ca o persoană să creadă că „lucrează pentru Dumnezeu” şi

NEPRIHĂNIREA LUI HRISTOS

Ce este neprihănirea? (Audienţa: „Facerea binelui.”) Este neprihănirea facerea binelui?

Cele zece porunci exprimă în cuvinte neprihănirea lui Dumnezeu

Poruncile lui Dumnezeu - expresia neprihănirii lui Dumnezeu

Caracter desăvârşit pe care El personal l-a ţesut de la naştere până la mormânt

Războiul de ţesut - trupul omenesc, natura umană a lui Hristos

Dumnezeu este Ţesătorul, Hristos este Modelul

Neprihănirea lui Dumnezeu se primeşte prin credinţa lui Isus Hristos

Haina neprihănirii - corespunzătoare acum, în timpul plăgilor, al judecăţii şi în toată veşnicia

Neprihănirea lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu merg împreună

Neprihănirea este facerea binelui

Neprihănirea desăvârşită - o perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu

Neprihănirea lui Dumnezeu în Isus Hristos ne face neprihăniţi

Suntem socotiţi neprihăniţi, pentru El şi prin El

Caracterul lui Isus Hristos - un dar gratuit

Haina neprihănirii - dar gratuit pentru oricine vrea să o primească

Să mulţumim Domnului că El poate să ne facă gata! (Audienţa: „Amin!”) El dă haina de nuntă.

Hristos - înţelepciunea, sfinţirea, răscumpărarea şi neprihănirea noastră

Luaţi-L pe El şi neprihănirea Lui, iar apoi veţi avea şi viaţa veşnică

Cine se va apropia cel mai mult de asemănarea cu Hristos

Voinţa de a face binele nu este facerea binelui

Cunoaşterea binelui nu este facerea binelui

Mulţi vor să vadă neprihănirea în ei şi asupra lor înainte să creadă

Adevărata religie susţine îndreptăţirea prin credinţa Fiului lui Dumnezeu

Adevărul îndreptăţirii prin credinţă; neprihănirea pe care o obţine credinţa

Îndreptăţire numai prin credinţă

În păgânism Satana a condus mintea omului că el să se pună la egalitate cu Dumnezeu, fără a

Îndreptăţirea prin credinţă – un dar de la Dumnezeu

Îndreptăţirea prin credinţă poartă în ea însăşi virtutea vie a lui Dumnezeu