1 Hristos Neprihanirea Noastra

HRISTOS NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ
Hristos Neprihănirea noastră - fundamentul creştinismului (1888-1902)

Neprihăniriea lui Hristos - tema cea mai importantă dintre toate (1892)
Neprihănirea lui Hristos se manifestă prin ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu (1895)
Nu a existat niciodată vreo neprihănire în afară de a lui Dumnezeu (1892-1895)
Neprihănirea lui Hristos - pierdută din vedere pentru un timp (1894-1895)
Legătură vie, strânsă, cu Dumnezeu (1894-1896)
O relaţie personală cu Dumnezeu (1889-1894)
O relaţie apropiată cu Hristos, o unire strânsă cu Duhul Său Sfânt (1894)
Legătura cu Hristos aduce curenţi de putere divină în suflet (1894)
Hristos, Mântuitorul tău personal (1890-1896)
Hristos - un Mântuitor aproape de tot (1889)
Hristos întronat înăuntru (1895-1903)
Neprihănirea prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu - viaţa lui Isus Hristos în suflet (1892)
Sfinţenia şi neprihănirea lui Hristos - transcrise în inimă (1896)
Neprihănirea lui Hristos - un dar fără plată (1890-1894)
Neprihănirea lui Hristos să devină neprihănirea noastră (1888)
Doar la neprihănirea Sa va privi Tatăl şi o va accepta în dreptul nostru (1891)
Depindem de neprihănirea lui Hristos (1888)
Trebuie să căutăm neprihănirea lui Hristos (1888)
Trebuie să ne sprijinim pe neprihănirea lui Hristos (1889)
Cererile mele - acceptabile doar în baza neprihănirii lui Hristos (1890)
Îmbrăcat cu Hristos (1899)
Armura neprihănirii lui Hristos (1888-1903)
Haina cea nouă a neprihănirii lui Hristos (1894)
Îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos (1889-1897)
Haina albă (de nuntă) a caracterului – neprihănirea lui Hristos (1895-1901)
Omul va lucra neprihănirea lui Hristos (1890)
Neprihănirea lui Hristos – atribuită (1889-1894)
Hristos ne împărtăşeşte neprihănirea Lui (1891)
Înlăturarea păcatelor - poate fi făcută numai prin Isus Hristos (1889)
Neprihănirea lui Hristos - singura care poate subjuga păcatul (1890)
Biruirea vrăjmaşului – prin strânsă comuniune cu Hristos (1892)
Dragostea lui Dumnezeu - principiu viu în suflet (1892)
Un principiu viu şi lucrător infuzat în biserică (1890)
Desăvârşirea caracterului creştin (1888-1890)
Isus a venit să împărtăşească Duhul Sfânt (1894)
Părtăşia de natura divină (1888-1891)
Hristos - singurul canal prin care omul poate deveni părtaş naturii divine (1892-1904)
Hristos format în noi (1888-1892)
Locuirea lui Isus în inimă (1888-1904)
Spiritul lui Hristos trebuie să fie în noi (1888-1891)
Omul care-L iubeşte pe Hristos are prezenţa vie a lui Isus Hristos (1896)
Hristos în suflet - izvor lăuntric al evlaviei şi al vieţii (1896)
Creştinul este asemenea lui Hristos (1893)
Omul lucrează şi cooperează cu Dumnezeu (1890-1895)
Hristos lucrează prin Duhul Lui cel Sfânt (1896)
Hristos trăieşte şi lucrează în cei care cooperează cu El (1888-1895)
Hristos trăieşte în reprezentanţii Săi, prin Duhul adevărului (1893)
Eul moare şi Hristos trăieşte în slujitorii Săi (1895)
Eul trebuie să fie ascuns cu Hristos în Dumnezeu (1888-1901)
Lepădare de sine (1895)
Privindu-L pe Hristos, suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui (1890-1904)
Puterea Lui transformatoare - în inimile noastre (1892)
Caractere după asemănarea divină (1895-1904)
Transformaţi după chipul Său (1888-1895)
Cei care consimt să primească imaginea morală a lui Dumnezeu, devin ca El în caracter (1895)
Exemplul lui Hristos va fi demonstrat în poporul Său (1889)
Cunoştinţa iubirii lui Dumnezeu - cea mai folositoare (1889)
Principiul viu al iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de om (1889)
Una cu Hristos şi cu urmaşii Săi (1892-1894)
Trebuie să fim una în caracter cu Hristos (1895)
Reprezentarea lui Hristos înaintea lumii (1888-1904)
Reprezentarea lui Dumnezeu în caracter (1895-1901)
Păzirea poruncilor lui Dumnezeu (1888-1901)
Taina evlaviei (1888-1889)
Trăirea prin credinţă (1889-1894)
Prin credinţă, omul crede că primeşte neprihănirea lui Hristos (1891)
Slava lui Dumnezeu – caracterul Său (1888-1895)
Un tip de creştinism mai înalt şi mai sfânt (1894)
Hristos flămânzeşte şi însetează după ucenici care posedă iubirea şi amabilitatea Lui (1896)
HRISTOS NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ
Hristos Neprihănirea noastră - fundamentul creştinismului (1888-1902)
Fundamentul creştinismului este „Hristos Neprihănirea noastră”. {Materialele 1888, vol. 1,

pag. 45}
The foundation of christianity is "Christ our Righteousness." {Lt21a-1888 (October 15, 1888) par. 13} {1888
112.1}
https://egwwritings.org/?ref=en_Lt21a-1888.13&para=4689.20
„Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi „piatra
pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” Am făcut noi din Hristos,
neprihănirea noastră? A fost El pus ca o piatră de aducere aminte, onorată, în capul
unghiului? Au fost preţuite lecţiile Lui de umilinţă, şi s-a acţionat conform lor? Lecţiile Lui
despre îndurare, dreptate şi iubire a lui Dumnezeu, au fost exemplificate în vieţile noastre?
{Materialele 1888, vol. 4, pag. 85}
“Unto you therefore which believe, he is precious; but unto them which be disobedient, the stone which the
builders disallowed, the same is made the head of the corner.” [Verse 7.] Have we all made Christ our
righteousness? Has He been placed as the honored memorial stone of the corner? Have His lessons of
humility been cherished, and have they been acted upon? Have His lessons of mercy, justice, and the love of
God been exemplified in our lives? {Lt78-1896 (July 6, 1896) par. 29} {1888 1602.1}
https://egwwritings.org/?ref=en_Lt78-1896.29&para=5933.37
Hristos Neprihănirea noastră. Îmi pare rău că aşa de mulţi se îndoiesc în ce priveşte
îndreptăţirea prin credinţă, iar unii sunt în opoziţie cu lumina pe care a dat-o Dumnezeu despre
acest subiect. Păcătoşii sunt supuşi la încercare. Ei trebuie să dea socoteală pentru învinuirea de a fi
călcat Legea lui Dumnezeu. Unica lor speranţă este de a-L accepta pe Isus Hristos, Înlocuitorul lor.
El a răscumpărat neamul căzut din blestemul Legii, făcându-se păcat – adică blestem – pentru ei.
Nimic altceva nu este îndestulător pentru a elibera pe călcătorul Legii din robie, în afară de harul lui
Hristos. Prin harul Său, aceia care sunt ascultători faţă de poruncile lui Dumnezeu, sunt făcuţi
liberi. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 167}
Christ Our Righteousness. I am sorry that so many are doubtful in regard to justification by faith and
that some are standing in opposition to the light that God has given on this subject. Sinners are committed for
trial. They must answer the charge of transgressing God’s law. Their only hope is to accept Jesus Christ,
their Substitute. He has redeemed the fallen race from the curse of the law, having been made sin—a
curse—for them. Nothing but the grace of Christ is sufficient to free the transgressor from bondage. Through
His grace those who are obedient to God’s commandments are made free. {Lt134-1902 (August 27, 1902)
par. 9} {1888 1782.2}
Neprihăniriea lui Hristos - tema cea mai importantă dintre toate (1892)
Vreau să întreb pe lucrătorii noştri, ce fel de caracter credeţi voi că va accepta Domnul în
împărăţia Lui? Îl cunoaşteţi voi pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos pe care L-a trimis? Locuieşte
dragostea lui Dumnezeu, în sufletele voastre? Sunteţi voi în Hristos şi Hristos în voi? Dacă da,
sunteţi în siguranţă, dar dacă nu, atunci nu există nicio siguranţă pentru voi. Nu permiteţi ca mintea
voastră, prin studierea de teorii, să fie distrasă de la tema cea mai importantă dintre toate, a
neprihănirii lui Hristos. Nu vă imaginaţi că realizarea ritualurilor, respectarea formelor exterioare,
vă va face moştenitori ai cerului. E nevoie să ţinem mintea statornică la ţinta pentru care
lucrăm, pentru că aceasta este o zi de pregătire a Domnului, iar noi ar trebui să ne predăm inimile
lui Dumnezeu, ca să poată fi înmuiate şi supuse de Duhul Sfânt. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 25}
I want to ask our ministers, What kind of character do you think the Lord will accept in his kingdom? Do
you know God, and Jesus Christ whom he hath sent? Is the love of God abiding in your souls? Are you
dwelling in Christ, and Christ in you? If you are, you are safe; but if you are not, there is no safety for you. Do
not allow your minds to be diverted from the all-important theme of the righteousness of Christ by the
study of theories. Do not imagine that the performance of ceremonies, the observance of outward forms, will
make you an heir of heaven. We want to keep the mind steadfastly to the point for which we are working; for it
is now the day of the Lord's preparation, and we should yield our hearts to God, that they may be softened
and subdued by the Holy Spirit. {RH April 5, 1892, par. 1} {1888 962.1}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.April.5.1892.par.1&para=821.11851
Neprihănirea lui Hristos se manifestă prin ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu (1895)
Domnul în marea Sa îndurare, a trimis o solie foarte preţioasă poporului Său prin fraţii
Waggoner şi Jones... Ea a prezentat îndreptăţirea prin credinţă în Garantul, a invitat oamenii să
primească neprihănirea lui Hristos, care se manifestă prin ascultare de toate poruncile lui
Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 179}
The Lord in His great mercy sent a most precious message to His people through Elders Waggoner and
Jones... It presented justification through faith in the Surety; it invited the people to receive the righteousness
of Christ, which is made manifest in obedience to all the commandments of God. {Lt57-1895 (May 1,
1895) par. 43} {1888 1336.2}
Nu a existat niciodată vreo neprihănire în afară de a lui Dumnezeu (1892-1895)
„El Mă va proslăvi.” „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Duhul Sfânt proslăveşte pe
Dumnezeu prin faptul că dezvăluie în aşa fel caracterul Său poporului Său, încât El devine obiectul
afecţiunii lor supreme, şi prin faptul că face să se manifeste caracterul Lui în ei. Aceştia văd cu
claritate că nu a existat niciodată vreo neprihănire în afară de a Sa, şi nicio desăvârşire în
lume, în afara celei care provine de la El. Când Duhul a fost revărsat de sus, biserica a fost inundată
de lumină, dar Hristos a fost sursa luminii; numele Lui a fost pe fiecare limbă, dragostea Sa a
umplut fiecare inimă. Aşa va fi atunci când îngerul care coboară din cer, având putere mare, va
lumina tot pământul cu slava Lui. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 49}
"He shall glorify me." "This is life eternal, that they might know thee, the only true God, and Jesus Christ
whom thou hast sent." The Holy Spirit glorifies God by so revealing his character to his people that he
becomes the object of their supreme affections, and by making manifest his character in them. They see
clearly that there was never any righteousness in the world but his, no excellence in the world but that
derived from him. When the Spirit was poured out from on high, the church was flooded with light, but Christ
was the source of that light; his name was on every tongue, his love filled every heart. So it will be when
the angel that comes down from heaven having great power, shall lighten the whole earth with his glory.
May the Lord help his people to see and understand what is truth. {Lt25b-1892 (August 30, 1892) par. 42}
{1888 1017.3}
https://egwwritings.org/?ref=en_Lt25b-1892.42&para=6802.48
Omul păcătos poate găsi speranţă şi neprihănire numai în Dumnezeu; şi nicio fiinţă umană
nu este neprihănită decât atât timp cât are credinţă în Dumnezeu şi menţine legătura vitală cu El.
Floarea de pe câmp trebuie să-şi aibă rădăcina în sol; trebuie să aibă aer, rouă, ploaie şi lumina
soarelui. Ea va prospera numai dacă primeşte aceste avantaje, şi toate vin de la Dumnezeu. Aşa este
şi cu oamenii. Noi primim de la Dumnezeu ceea ce slujeşte pentru viaţa sufletului.
Sinful man can find hope and righteousness only in God; and no human being is righteous any longer
than he has faith in God and maintains a vital connection with Him. A flower of the field must have its root in
the soil; it must have air, dew, showers, and sunshine. It will flourish only as it receives these advantages, and
all are from God. So with men. We receive from God that which ministers to the life of the soul. {Lt55-1895
(September 24, 1895) par. 25} {1888 1434.2}
Neprihănirea lui Hristos - pierdută din vedere pentru un timp (1894-1895)
Lucrătorii în cauza adevărului ar trebui să prezinte neprihănirea lui Hristos, nu ca pe o lumină

nouă, ci ca o lumină preţioasă care a fost pentru un timp pierdută din vedere de către oameni.
Noi trebuie să acceptăm pe Hristos ca Mântuitorul nostru personal, şi El ne atribuie
neprihănirea lui Dumnezeu, în Hristos. Să repetăm şi să subliniem adevărul pe care l-a descris
Ioan: „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi,
şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” {Materialele 1888, vol. 3, pag.
138}
Laborers in the cause of truth should present the righteousness of Christ, not as new light, but as
precious light that has for a time been lost sight of by the people. We are to accept Christ as our personal
Saviour, and he imputes unto us the righteousness of God in Christ. Let us repeat and make prominent
the truth that John has portrayed: “Herein is love, not that we loved God, but that he loved us, and sent his
Son to be the propitiation for our sins.” {RH March 20, 1894, par. 2} {1888 1225.2}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.March.20.1894.par.2&para=821.13399
Domnul în marea Sa îndurare, a trimis o solie foarte preţioasă poporului Său prin fraţii
Waggoner şi Jones. Această solie trebuia să aducă mai proeminent în faţa lumii pe Mântuitorul
înălţat, Jertfa pentru păcatele întregii lumi... Mulţi au pierdut din vedere pe Isus. Ei aveau
nevoie să le fie îndreptaţi ochii către persoana Lui divină, către meritele Sale, către
dragostea Lui neschimbătoare faţă de familia omenească. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 179}
The Lord in His great mercy sent a most precious message to His people through Elders Waggoner and
Jones. This message was to bring more prominently before the world the uplifted Saviour, the sacrifice for the
sins of the whole world... Many had lost sight of Jesus. They needed to have their eyes directed to His
divine person, His merits, and His changeless love for the human family. {Lt57-1895 (May 1, 1895) par. 43}
{1888 1336.2}
A fost scopul hotărât al lui Satana, acela de a ascunde vederii pe Isus, şi de a conduce omul să
privească la om, să se încreadă în om, şi să fie educat să aştepte ajutor de la om. De ani de zile
biserica priveşte la om şi aşteaptă mult de la om, dar nu priveşte la Isus, în care sunt centrate
speranţele noastre de viaţă veşnică. De aceea a dat Dumnezeu slujitorilor Săi o mărturie care prezintă
adevărul aşa cum este el în Isus, care este solia îngerului al treilea în trăsături clare, distincte.
Now, it has been Satan’s determined purpose to eclipse the view of Jesus and lead man to look to
man, and trust to man, and be educated to expect help from man. For years the church has been looking
at man and expecting much from man, but not looking to Jesus, in whom our hopes of eternal life are
centered. Therefore God gave to His servants a testimony that presented the truth as it is in Jesus, which is
the third angel’s message in clear, distinct lines. {Lt57-1895 (May 1, 1895) par. 46} {1888 1338.1}
Neprihănirea lui Hristos care se obţine prin credinţă, a fost ignorată de unii, pentru că este
contrară spiritului lor şi experienţei lor de o viaţă. Reguli, reguli, acesta a fost felul lor de acţiune.
Satana a avut ocazia de a se reprezenta pe sine. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 26}
The righteousness of Christ by faith has been ignored by some, for it is contrary to their spirit, and
their whole life experience. Rule, rule, has been their course of action. Satan has had an opportunity of
representing himself. {Lt55-1895 (September 24, 1895) par. 28} {1888 1436.1}
Legătură vie, strânsă, cu Dumnezeu (1888-1896)
Ştiu că Dumnezeu ascultă rugăciunile poporului Său. Ştiu că El le răspunde. Dar El nu ne poate
binecuvânta atât timp cât nutrim egoismul, căci, ce spune Scriptura? „Dacă ar vedea nelegiuire în
inima mea, Domnul nu m-ar asculta”. Dar dacă dăm la o parte toată înălţarea de sine, toată
îndreptăţirea de sine, şi vom intra într-o legătură vie cu Dumnezeu, ne va fi socotită neprihănirea
lui Dumnezeu. „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre
de la noi”. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 26}
I know that God hears the prayers of His people. I know that He answers them. But He cannot bless us
while we are cherishing selfishness; and what saith the Scriptures? "If I regard iniquity in my heart, the Lord
will not hear me." But if we put away all self-exaltation, all self- righteousness, and come into living
connection with God, the righteousness of God will be imputed to us. "As far as the east is from the west,
so far hath he removed our transgressions from us." {Ms6-1888 (October 11, 1888) par. 9} {1888 71.2}
https://egwwritings.org/?ref=en_Ms6-1888.9&para=4155.14
(Ioan 15: 1-8)... Cum putem să venim înaintea lui Dumnezeu, cu deplina asigurare a credinţei,
dacă nu avem nici o roadă care să mărturisească despre schimbarea făcută în noi prin harul lui
Dumnezeu, nici o roadă care să dovedească faptul că suntem în relaţie cu Hristos? Cum putem să ne
apropiem de Dumnezeu în credinţă, şi cum putem să rămânem în Hristos şi El în noi, dacă din
faptele noastre se vede că nu avem roade? Care este roada pe care ar trebui să o aducem? Roada unor
cuvinte şi fapte amabile. În Cuvântul lui Dumnezeu ni se spune care sunt faptele trupeşti, şi care sunt
roadele Duhului... (Galateni 5:19-26) {Materialele 1888, vol. 1, pag. 61}
[John 15: 1-8]... How can we come to God with full assurance of faith if we bear no fruit that testifies to a
change wrought in us by the grace of God, no fruit that shows that we are in fellowship with Christ? How
can we approach God in faith and be abiding in Christ and He in us when by our works we show that we
are not bearing fruit? {1888 132.2}
What is the fruit we should bear? The fruit of kindly words and deeds. In God's Word we are told what
are the works of the flesh and what the fruits of the Spirit... [Galatians 5:19-26] {Ms8a-1888 (October 21,
1888) par. 2,3} {1888 132.2,3}
https://egwwritings.org/?ref=en_Ms8a-1888.2&para=4148.7
Ca să putem avea adevăratul discernământ spiritual, ca să putem fi conştienţi de slăbiciunea şi de

deficienţa noastră, şi de lipsa noastră de asemănare cu Hristos, avem nevoie de o legătură strânsă
cu Dumnezeu. Atunci vom avea o părere umilă despre noi înşine. Vom fi blânzi şi smeriţi cu inima,
şi vom umbla cu grijă şi cu rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Nu ne vom mai lăuda. {Materialele
1888, vol. 1, pag. 61}
In order to have true spiritual discernment, in order to be conscious of our own weakness and deficiency
and our unlikeness to Christ, we need a close connection with God. Then we shall have a humble opinion
of ourselves. We shall be meek and lowly in heart, walking prayerfully and carefully before God. We shall not
boast ourselves beyond our measure. {Ms8a-1888 (October 21, 1888) par. 4} {1888 132.4}
Cine crede adevărul pentru timpul de faţă, va practica evlavia personală. Limbajul inimii lui va
fi, „cine este îndeajuns pentru aceste lucruri?” (2Cor.2:16). Fiecare predicator să aibă un spirit
liniştit. Pe măsură ce studiază viaţa lui Hristos, va vedea nevoia de a umbla cu prevedere. Totuşi,
dacă va fi legat de Soarele Neprihănirii, va fi vesel şi fericit, vestind astfel laudele Celui ce l-a scos
din întuneric la lumina Lui minunată. Conversaţia lui va fi curată, fără expresii în jargon.
He who believes the truth for this time will practice personal piety. The language of his heart will be, "Who
is sufficient for these things?" Let every minister be sedate. As he studies the life of Christ he will see the
necessity of walking circumspectly. Yet he may be, and will be, if connected with the Sun of
Righteousness, cheerful and happy, showing forth the praises of Him who hath called him out of darkness
into His marvelous light. The conversation will be pure, entirely free from all slang phrases. {Ms8a-1888
(October 21, 1888) par. 44} {1888 142.3}
I-am avertizat pe lucrătorii noştri să pună în mişcare fiecare muşchi spiritual, dezvoltându-şi
talentul şi dobândind cele mai bogate îndemânări în slujirea lui Dumnezeu, deoarece mi-a fost arătat
că în adunările lor speciale se realizează foarte puţin bine din cauză că ei nu au o legătură atât de
vie cu Dumnezeu, încât El să-i poată impresiona cu Duhul Său cel Sfânt. Dacă nu sunt sub
stăpânirea Duhului lui Dumnezeu, atunci un alt duh le ia în stăpânire gândurile, cuvintele şi acţiunile
şi, în loc să crească în harul şi în cunoştinţa lui Isus Hristos, se pipernicesc în cele spirituale.
I warned our ministers to put to exercise every spiritual muscle, improving their talent and making the
most of their acquirements in the service of God, for I had been shown that in their special meetings but little
good was accomplished because they did not have such a living connection with God that He could
impress them by His Holy Spirit. When not under the control of the Spirit of God, another spirit had control
of their thoughts, words, and actions, and in place of growing in grace and in the knowledge of Jesus Christ
they were becoming dwarfs in spiritual things. {Ms30-1889 (June 21, 1889) par. 19} {1888 358.2}
Avem nevoie de o legătură vie cu Dumnezeu în mod personal, ca să Îl putem prezenta pe Isus.
Atunci putem prezenta experienţa noastră vie, personală a cunoaşterii lui Hristos prin experienţă şi
prin credinţă. Noi L-am primit pe Hristos şi, cu seriozitate divină putem vorbi despre puterea care ne
însoţeşte. Poporul trebuie să fie atras la Hristos. Eficienţa Lui mântuitoare trebuie să fie scoasă în
evidenţă. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 203}
We need to have a living connection with God ourselves in order to teach Jesus. Then we can give the
living personal experience of what Christ is to us by experience and faith. We have received Christ and with
divine earnestness we can tell that which is an abiding power with us. The people must be drawn to Christ.
Prominence must be given to His saving efficacy. {Ms27-1889 (September 13, 1889) par. 20} {1888 434.1}
Eu am avut de mărturisit cu privire la nevoia unei legături vii cu Dumnezeu. În scopul de a avea
o lucrare cu efect, trebuie să învăţăm zilnic în şcoala lui Hristos lecţiile blândeţii şi umilinţei inimii,
şi cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cuvântul Său se împlineşte – El Se va apropia de noi. El ne
va binecuvânta, ne va împărtăşi harul şi puterea Sa ca să lucreze împreună cu eforturile noastre.
I had a testimony to bear in regard to our having a living connection with God. In order to have our work
effective, we must be daily learning in the school of Christ, the lessons of meekness and lowliness of heart,
and as we draw nigh to God His word is fulfilled--He will draw nigh unto us. He will bless us, He will impart
to us His grace and His power to work with our efforts. We feel that our morning meetings are precious and
none should allow themselves to be deterred from attending them. {Ms22-1889 (October 19, 1889) par. 13}
{1888 455.2}
Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe
îngerii lui Dumnezeu suind şi coborând peste Fiul Omului”.
Astfel de lucruri vom vedea, dacă suntem legaţi de Dumnezeu. Dumnezeu vrea să depindem de
El şi nu de om. El doreşte să avem o inimă nouă şi, voia Lui este să ne dea descoperiri de lumină de
la tronul lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne luptăm cu orice dificultate dar, când este prezentat un
subiect controversat, să mergem oare la om ca să-i aflăm părerea şi să ne formăm concluziile după
părerile lui? Nu. Să mergem la Dumnezeu. Să-i spunem care este nevoia noastră, şi să ne luăm
Biblia ca să cercetăm ca după comori ascunse. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 39}
Verily, verily, I say unto you, Hereafter ye shall see heaven open, and the angels of God ascending and
descending upon the Son of man." {1888 534.11}
This is what we shall see if we are connected with God. God wants us to depend upon him, and not
upon man. He desires us to have a new heart; he would give us revealings of light from the throne of God.
We should wrestle with every difficulty, but when some controverted point is presented, are you to go to man
to find out his opinion, and then shape your conclusions from his?--No, go to God. Tell him what you want;
take your Bible and search as for hidden treasures. {1888 534.12} {RH February 18, 1890, par. 22} {1888
534.11}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.February.18.1890.par.22&para=821.10257
Suntem noi mlădiţe ale viţei celei vii? Dacă suntem, atunci suntem deosebiţi; noi nu suntem
îmbinaţi cu toţii laolaltă; sunt mai multe mlădiţe, dar un singur butuc. Dacă suntem în Hristos, şi
Hristos este în noi, atunci conversaţia noastră, cuvintele noastre – tot ce spunem – purtarea
noastră – tot ceea ce facem – nu vor avea legătură cu Hristos?
Ei bine, presupunând că fiecare mlădiţă ar avea voce – dacă poartă roade au voce – va vorbi ea
tufelor, copacilor, şi către tot ce este împrejurul ei, şi nu va vorbi butucului? Dacă noi suntem în
butuc, nu ne vom îndrepta conversaţia către butuc? Nu va fi Hristos centrul nostru? Şi nu vom
supune noi totul, şi agăţa totul de El? {Materialele 1888, vol. 2, pag. 53}
Are we the branches of the living vine? Now, if we are, we are distinct; we are not all blended together;
there are a number of branches, but we have one parent stock. If we are in Christ, and Christ is in us, will not
our conversation, our words--everything we say--our deportment--everything we do--will it not have reference
to Jesus Christ? {1888 561.1}
Well, then, supposing that every branch had a voice--if they are bearing fruit they do have a voice--will they
talk to every shrub, every tree, and everything that is around them, and not talk to the parent stock? Now, if
we are in that parent stock, shall we not direct our conversation to that stock? Will not Christ be our
center? And shall we not refer everything, and hang everything upon Him? {1888 561.2} {Ms56-1890
(February 7, 1890) par. 1-2}
Noi trebuie să ne ţinem întotdeauna strâns de Isus Hristos, pentru a fi continuu părtaşi de
natură divină, având un interes personal profund faţă de aceia ce odată au fost prietenii noştri cei
mai buni, dar care în timpul de ispită au ridicat călcâiul împotriva noastră. Iubirea lui Hristos nu
trebuie stinsă în suflet. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 92}
We must ever keep close to Jesus Christ that we may be constantly partaking of the divine nature,
having a deep personal interest in others who have once been our best friends but in time of temptation have
lifted up the heel against us. The love of Christ must not be extinguished in the soul. {Ms24-1890 (May 18,
1890) par. 11} {1888 668.2}
Noi trebuie să privim continuu la Domnul Isus Hristos, Căpetenia mântuirii noastre. Tot ce
a făcut Isus pe pământ, a făcut având ochiul îndreptat numai spre slava Tatălui Său. El
spune „fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl” (Ioan 14:31), „aceasta este porunca pe care am primit-
o de la Tatăl Meu” (Ioan 10:18). În tot ceea ce a făcut, El a îndeplinit voia Tatălui Său, aşa încât viaţa
Lui pe pământ a fost o manifestare a desăvârşirii divine. Unirea divinităţii cu omenescul în Hristos, a
avut rostul de a ne descoperi planul lui Dumnezeu de a aduce omul în cea mai strânsă legătură
cu Sine. Noi nu putem să fim fericiţi fără El. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 115}
We are to look constantly to the Lord Jesus Christ, the Captain of our salvation. All that Jesus did on
the earth was done with an eye single to the glory of His Father. He says, "As the Father gave me
commandment, even so I do."(John 14:31.) "This commandment have I received of my Father." (John 10:18.)
In all He did, He was working out the will of His Father, so that His life on earth was a manifestation of the
divine perfection. The union of divinity with humanity in Christ, was to reveal to us God's purpose to bring
man into the closest connection with Himself. We can not possibly be happy without Him. {Lt1f-1890
(November 1890) par. 3} {1888 720.1}
https://egwwritings.org/?ref=en_Lt1f-1890.3&para=5477.9
Toate talentele omeneşti sunt fără valoare înaintea lui Dumnezeu până când Isus nu îşi pune
amprenta asupra lui. Apoi, în şi prin Hristos, omul devine un agent eficient pentru ceea ce e bun,
pentru că are legătură vie cu Dumnezeu. Când adevărul pune stăpânire totală asupra conştiinţei
unui om, acesta sfinţeşte sufletul. Toate sensibilităţile îi sunt trezite, simpatiile lui nu mai sunt
schimbătoare. Lumina de la Soarele Neprihăniri, străluceşte în inima lui, şi el devine un reprezentant
serios, viu, al adevărului. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 173}
All human talent is valueless before God until the superscription of Jesus is placed upon it. Then in and
through Christ the possessor becomes an efficient agent for good, because he has a living connection with
God. When truth gets full possession of a man’s conscience, it sanctifies the soul. All his sensibilities are
aroused, his sympathies are not fitful. The light from the Sun of Righteousness shines into his heart, and he
becomes an earnest, living representative of truth. {Lt58-1894 (November 26, 1894) par. 12} {1888 1321.1}
Omul păcătos poate găsi speranţă şi neprihănire numai în Dumnezeu; şi nicio fiinţă umană
nu este neprihănită decât atât timp cât are credinţă în Dumnezeu şi menţine legătura vitală cu El.
Floarea de pe câmp trebuie să-şi aibă rădăcina în sol; trebuie să aibă aer, rouă, ploaie şi lumina
soarelui. Ea va prospera numai dacă primeşte aceste avantaje, şi toate vin de la Dumnezeu. Aşa este
şi cu oamenii. Noi primim de la Dumnezeu ceea ce slujeşte pentru viaţa sufletului.
Sinful man can find hope and righteousness only in God; and no human being is righteous any longer
than he has faith in God and maintains a vital connection with Him. A flower of the field must have its root in
the soil; it must have air, dew, showers, and sunshine. It will flourish only as it receives these advantages, and
all are from God. So with men. We receive from God that which ministers to the life of the soul. {Lt55-1895
(September 24, 1895) par. 25} {1888 1434.2}
Deoarece toată înţelepciunea divină vine de la Dumnezeu, cui au oamenii, fie ei mici sau mari, de
dat socoteală pentru fiecare capacitate şi putere de raţionament, decât lui Dumnezeu? Dacă sunt
lăsaţi după mintea lor, în curând vor da pe faţă temperamentele lor naturale; se va vedea egoismul
nesfinţit; înţelepciunea omenească va ocupa tronul inimii. Oamenii presupuşi a fi sensibili, cu minţi
pătrunzătoare, vor urma propria lor lumină, lumină care nu îşi are originea în cer. Ei vor folosi un foc
străin în slujirea lor, dar Domnul nu îi va accepta. Când aceşti oameni îşi vor vedea propria lor
ineficienţă, şi vor discerne cât de mărunte sunt calculele omeneşti, vor realiza că fără o
legătură vie cu Dumnezeu, influenţa lor este înşelătoare. Ei vor vedea că înaintarea şi
dezvoltarea sănătoasă a lucrării lui Dumnezeu, nu depinde de bărbaţi nesfinţiţi. {Materialele 1888,
vol. 4, pag. 184}
As all divine wisdom comes from God, to whom are men, whether of high or low degree, responsible for
every capability and reasoning power, but to God? If left to themselves, they will soon reveal their natural
temperaments; unsanctified selfishness will be exhibited; human wisdom will occupy the throne of the heart.
Men supposed to be sensible men, having discerning minds, will follow their own light, light which heaven has
not originated. They will use strange fire in their service, but the Lord will not accept them. When these men
see their own inefficiency, and discern how small all their human calculations are, they will realize that without
a living connection with God, their influence will be misleading. They will see that the advancement and
healthy growth of God’s work is not dependent upon unsanctified men. {Lt124-1896 (August 9, 1896) par. 12}
{1888 1819.4}
O relaţie personală cu Dumnezeu (1889-1894)
Aş dori ca toţi să înţelegem experienţa unei reale căutări a lui Dumnezeu. Isaia ne spune
că dacă Îl căutăm, ne va răspunde‚ „Iată-Mă”. (Isaia 58:9). E nevoie să intrăm într-o relaţie
personală cu Ajutorul nostru cel puternic, pentru că El a spus „să se prindă de puterea Mea, ca să
facă pace cu Mine; şi va face pace cu Mine.” (Isaia 27:5). Atunci, de ce să nu vii, de ce să nu bei din
izvorul de apă vie? De ce să nu te împrospătezi, împărtăşindu-te din binecuvântatele ape cereşti?
I wish we all understood the experience of really seeking the Lord. Isaiah tells us when we call He will
answer, "Here I am" (Isaiah 58:9). We want to come into personal relation to our strong Helper, for He has
said, "Let him take hold of my strength, that he may make peace with me; and he shall make peace with me."
Isaiah 27:5. Then why not come, why not drink of the living fountain of life? Why not be refreshed by
partaking of the blessed heavenly waters? {Ms22-1889 (October 19, 1889) par. 6} {1888 456.5}
Pentru fiecare aflat în legătură cu editura, eficienţa spre bine vine de la Hristos Isus;
puterea salvatoare a harului nu este o lucrare la întâmplare, ci ea constă într-o relaţie reală între
omul păcătos şi Tatăl său ceresc, între păcătos şi Avocatul său divin. Fiecare om aflat în legătură
cu lucrarea lui Dumnezeu, are măsura responsabilităţii lui. De la sine, el nu poate face nimic, dar
Dumnezeu este puterea de viaţă şi agentul omenesc trebuie să lucreze, înţelegând
responsabilitatea sa personală şi utilizând vâslele pe care Dumnezeu le-a pus în mâinile sale.
With every one connected with the office the efficiency for good is derived from Christ Jesus; the saving
power of grace is not guess work; it consists in an actual relation between sinful man and his heavenly
Father, between the sinner and his divine Advocate. Every man in connection with the work of God has his
measure of responsibility. In himself he can do nothing, but God is the vital power, and the human agent must
work, realizing his personal responsibility and using the oars God has placed in his hands. {Lt31a-1894
(October 27, 1894) par. 18} {1888 1302.1}
O relaţie apropiată cu Hristos, o unire strânsă cu Duhul Său Sfânt (1894)
Timpul nu este prea departe când oamenii vor dori o relaţie mult mai apropiată cu Hristos, o
unire mult mai strânsă cu Duhul Său Sfânt decât au avut, şi pe care nu o vor avea vreodată dacă
nu renunţă la voinţa şi la calea lor, şi nu se supun voii şi căii lui Dumnezeu. Marele păcat al celor
care pretind a fi creştini este faptul că ei nu-şi deschid inima pentru a primi Duhul Sfânt. Când
sufletele tânjesc după Hristos şi caută să devină una cu El, atunci cei care sunt mulţumiţi cu o
formă de evlavie, exclamă, „Fiţi atenţi, nu mergeţi în extreme.” {Materialele 1888, vol. 3, pag. 148}
The time is not far off now when men will want a much closer relation to Christ, a much closer union
with His Holy Spirit than ever they have had, or will have, unless they give up their will and their way, and
submit to God’s will and God’s way. The great sin of those who profess to be Christians is that they do not
open the heart to receive the Holy Spirit. When souls long after Christ, and seek to become one with Him,
then those who are content with the form of godliness, exclaim, “Be careful, do not go to extremes.” {Lt27-
1894 (June 1, 1894) par. 31} {1888 1250.1}
Legătura cu Hristos aduce curenţi de putere divină în suflet (1894)
Singura speranţă a acestor bărbaţi cu voinţă de fier şi inimi de piatră, este de a cădea pe Stâncă şi
de a fi zdrobiţi. Legătura cu Hristos aduce curenţi de putere divină în suflet, astfel că
tendinţele naturale, obiceiurile şi practicile îndelung nutrite, sunt schimbate de Duhul lui
Dumnezeu. Ceea ce au nevoie, este o convertire reală. Când vor avea această experienţă, aceste
suflete slabe, ispitite vor privi la Isus şi vor spune, „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” Ei au
nevoie să aprecieze fiecare rază de lumină care cade de la tronul lui Dumnezeu pe calea lor. Ei au
nevoie să prindă Duhul şi principiul legii sfinte a lui Dumnezeu, şi să-şi conformeze viaţa cu
caracterul lui Hristos. O nouă putere ia în posesie inima nouă. Omul nu poate face niciodată
această schimbare de la sine însuşi. Aceasta este o lucrare supranaturală, aducând un element
supranatural în natura omenească slabă şi rea. Această putere va alunga demonii care
stăpânesc mintea şi voinţa, şi a căror putere a fost descoperită chiar în cuvintele şi faptele acelora
care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 173}
The only hope of these men of iron will and hearts of stone is to fall on the Rock and be broken. Contact
with Christ bring currents of divine power into the soul, so that the old, cherished, natural tendencies,
habits, and practices, are changed by the Spirit of God. What they need is a genuine conversion. When
they have this experience, these weak, tempted souls will look unto Jesus and say, “I can do all things
through Christ which strengtheneth me.” [Philippians 4:13.] They need to appreciate every ray of light that
comes from the throne of God into their pathway. They need to catch the Spirit and principle of the holy law of
God, and conform their life to the character of Christ. A new power takes possession of the new heart.
Man can never work out this change for himself. It is a supernatural work, bringing a supernatural element
into weak and wicked human nature. This power will cast out the devils that possessed the mind and will, and
whose power has been revealed even in the words and works of those who claim to be children of God. {Lt58-
1894 (November 26, 1894) par. 8} {1888 1319.1}
Hristos, Mântuitorul tău personal (1890-1896)
Hristos spune, „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” Este privilegiul fiecărui suflet să facă
din Hristos, Mântuitorul său personal. Nu este nevoie să aşteptaţi până când ajungeţi buni; nu
trebuie să credeţi că vreun efort din partea voastră va face ca rugăciunile să vă fie primite şi
să vă aducă mântuire. Fiecare bărbat şi femeie să se roage lui Dumnezeu, nu omului. Fiecare să vină
la Hristos în umilinţă, şi vorbiţi-I cu buzele voastre. Cererea „Vrei să te rogi pentru mine?”, a ajuns o
simplă formă de a vorbi. Trebuie să vă rugaţi personal lui Dumnezeu, crezând că El ascultă fiecare
cuvânt pe care îl rostiţi. Staţi cu inima descoperită în faţa cercetării Lui, mărturisiţi-vă
păcatele, cereţi-I iertare bizuindu-vă pe meritele ispăşirii, apoi contemplaţi prin credinţă
marele plan de răscumpărare, şi Mângâietorul vă va aduce aminte de toate lucrurile. {Materialele
1888, vol. 2, pag. 104}
Christ says, "I am the way, the truth , and the life;" and it is the privilege of every soul to make Christ his
personal Saviour. You need not wait to grow good; you need not think that any effort of yours will make your
prayers acceptable, and bring you salvation. Let each man and woman pray to God, not to man. Let each one
come to Christ in humility, speak to him with your own lips. The request, "Will you pray for me?" has become
simply a form of speech; you should pray to God for yourself, believing that he listens to every word you
utter. Lay bare your heart for his inspection, confess your sins, asking him to forgive you, pleading the merits
of the atonement, and then by faith contemplate the great scheme of redemption, and the Comforter will bring
all things to your remembrance. {RH August 26, 1890, par. 1} {1888 695.1}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.August.26.1890.par.1&para=821.10645
Fiecare suflet trebuie să înţeleagă că Hristos este Mântuitorul său personal. Atunci iubirea,
zelul şi statornicia se vor vedea în viaţa creştină. Oricât de clar şi de convingător ar fi adevărul, nu va
reuşi să sfinţească sufletul, nu va reuşi să-l întărească şi să-l fortifice în luptele sale, decât dacă
sufletul este adus în continuu contact cu viaţa. Satana şi-a realizat marele succes prin faptul că s-a
interpus între suflet şi Mântuitorul. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 105}
Every soul must have a realization that Christ is his personal Saviour; then love and zeal and
steadfastness will be manifest in the Christian life. However clear and convincing the truth is, it will fail to
sanctify the soul, fail to strengthen and fortify it in its conflicts, unless it is brought in constant contact with
life. Satan has achieved his greatest success through interposing himself between the soul and the Saviour.
{RH August 26, 1890, par. 11} {1888 696.2}
În Hristos răstignit, privim manifestarea înţelepciunii şi puterii lui Dumnezeu, ceea ce

converteşte zilnic sufletul şi îl pregăteşte în mod divin pentru a da piept cu toate obstacolele
şi încercările care vin peste noi toţi în experienţa noastră de zi cu zi. Există foarte puţină
credinţă autentică într-un Mântuitor personal, care poate ajuta sufletul în fiecare urgenţă. Hristos
a fost răstignit ca să ia păcatele noastre. Înviat din morţi, El este Mijlocitorul nostru, Apărătorul
nostru ales şi numit de Dumnezeu, Înlocuitorul şi Garantul nostru în prezenţa lui Dumnezeu.
Prin sângele Lui, fiecare suflet poate avea intrare la Dumnezeu. În El omenescul şi divinitatea
sunt combinate. Aceasta este suficient; întreaga suficienţă este asigurată pentru fiecare suflet.
Urmaşul lui Hristos este echipat pentru orice lucrare şi încercare. {Materialele 1888, vol. 3, pag.
137}
In Christ crucified we behold the manifestation of the wisdom and power of God, daily converting the soul and
divinely adapted to meet all the obstacles and trials that come to us all in our daily experience. There is very
little genuine faith in a personal Saviour who will help the soul in every emergency. Christ was crucified to
take away our sins. Risen from the dead He is our Intercessor, our chosen and appointed Advocate, our
Substitute and Surety in God’s presence. Through His blood every soul may have access to God. In Him
humanity and divinity are combined. It is enough; all sufficiency is provided for every soul. The follower of
Christ is fitted for every work and every trial. {Lt76-1894 (March 1894) par. 24} {1888 1224.1}

neprihănirea lui Dumnezeu, în Hristos. Să repetăm şi să subliniem adevărul pe care l-a descris Ioan:
„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a
trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” {Materialele 1888, vol. 3, pag. 138}
We are to accept Christ as our personal Saviour, and he imputes unto us the righteousness of God in
Christ. Let us repeat and make prominent the truth that John has portrayed: “Herein is love, not that we loved
God, but that he loved us, and sent his Son to be the propitiation for our sins.” {RH March 20, 1894, par. 2}
{1888 1225.2}
Fraţii mei, propovăduiţi pe Hristos. E nevoie să-L ţinem înălţat înaintea lumii, ca oamenii să poată
privi mila şi neprihănirea Lui. Meditaţi asupra lecţiilor pe care Hristos le-a dat ucenicilor Săi, pentru
ca acestea să fie date din nou lumii. Acesta este Cuvântul care a devenit trup şi a locuit printre noi.
Interesul veşnic al lumii depinde de faptul că oamenii cunosc pe Hristos ca Mântuitor al
lor, personal. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi
pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” {Materialele 1888, vol. 3, pag. 149}
My brethren, preach Christ. We need to keep Him lifted up before the world, that men may behold His
mercy and righteousness. Meditate upon the lessons Christ gave to His disciples to be given again to the
world. This is the Word which became flesh and dwelt among us. The world’s eternal interest depends upon
men knowing Christ as their individual, personal Saviour. “This is life eternal, that they might know thee,
the only true God, and Jesus Christ whom thou hast sent.” [Verse 3.] {Lt27-1894 (June 1, 1894) par. 36}
{1888 1253.1}
Întocmai aşa cum sângele trebuie să fie în venele trupului şi să circule acolo cu puterea lui
dătătoare de viaţă, în acelaşi fel Hristos trebuie să rămână în inimă. Atunci sufletele vor fi
înrădăcinate şi întemeiate în adevăr. Adevărul, cu toată puterea lui sfinţitoare trebuie să
rămână în inimă prin credinţă. Atunci el devine proprietatea noastră, şi Hristos, Mântuitorul
nostru personal. Iertarea tuturor greşelilor noastre va fi o experienţă vie pentru noi. {Materialele
1888, vol. 4, pag. 95}
Just as the blood must be in the veins of the body, and circulate there with its vitalizing power, so Christ
must dwell in the heart. Then souls will be rooted and grounded in the truth. The truth with all its sanctifying
power must dwell in the heart by faith. Then it becomes our own property, and Christ our personal Saviour.
The pardon of all our transgression will be a living experience to us. {Lt127-1896 (December 1, 1896) par. 13}
{1888 1626.1}
Hristos - un Mântuitor aproape de tot (1889)
După cuvântare, ne-am bucurat de o adunare de părtăşie, preţioasă. Domnul a venit foarte
aproape, şi a convins sufletele despre marea lor nevoie de a avea harul şi iubirea Lui. Am simţit
nevoia de a-L prezenta pe Hristos ca pe un Mântuitor care nu este undeva departe, ci este aproape
de tot. Când Duhul lui Dumnezeu începe să lucreze asupra inimilor oamenilor, roadele se văd în
mărturisirea păcatului şi în repararea răului. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 128}
After the discourse we enjoyed a precious social meeting. The Lord came very near, and convicted souls
of their great need of his grace and love. We felt the necessity of presenting Christ as a Saviour who was not
afar off, but nigh at hand. When the Spirit of God begins to work upon the hearts of men, the fruit is seen in
confession of sin, and restitution for wrongs. {RH March 5, 1889, par. 4} {1888 267.4}
Hristos întronat înăuntru (1895-1903)
Cei care au pe Hristos întronat înăuntrul lor, vor manifesta principii creştine. Ei vor lăsa
să se vadă că Duhul Sfânt le-a împărtăşit o viaţă nouă. Şi că ei nutresc şi preţuiesc această viaţă.
Începutul ei se găseşte în unirea spirituală cu Domnul Isus Hristos, şi pe măsură ce ei sporesc în
cunoaşterea lui Dumnezeu, se va vedea că ei cresc în har, şi vor da pe faţă o iubire faţă de ceilalţi
asemenea iubirii lui Hristos. Bărbaţii aflaţi în poziţii de răspundere trebuie să păzească
interesele celorlalţi cu tot atâta gelozie, ca şi cum şi-ar păzi propriile interese. În felul acesta
ei vor iubi pe aproapele lor ca pe ei înşişi. Creştinii sunt rânduiţi să fie canale prin care să curgă
şuvoaiele înţelepciunii şi harului ceresc. Ei trebuie să fie în legătură, nu cu torentele de jos,
din vale, ci cu apele cele vii care curg din zăpezile Libanului. Toate formele şi ceremoniile exterioare
care nu sunt după modelul ce le-a fost arătat pe Munte, se vor dovedi lipsite de valoare. Harul lui
Dumnezeu este făcut să se vadă prin exercitarea iubirii care locuieşte în sânul lui Isus, şi care aduce
salvare celui pierdut. Împărăţia lui Dumnezeu nu vine prin observare. Iubirea neegoistă trebuie să
acţioneze în orice plan făcut, iar roada iubirii neegoiste este neprihănirea, pacea şi bucuria în
Duhul Sfânt. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 2}
Those who have Christ enthroned within will manifest Christlike principles. They will make it evident
that the Holy Spirit has imparted a new life to them, and that they are nourishing and cherishing that life. Its
beginning is found in spiritual union with the Lord Jesus Christ, and as they go on increasing in the
knowledge of God, they will manifest a growth in grace, and will show Christlike love to others. Men in
responsible positions are to guard the interests of others as jealously as they would guard their own
interests. Thus they are to love their neighbors as themselves. {Lt76-1895 (June 6, 1895) par. 12}
Christians are to be channels for currents of heavenly wisdom and grace. They are to connect
themselves, not with the low streams of the valley, but with the living snow waters of Lebanon. All outward
forms and ceremonies that are not after the pattern shown them in the Mount will prove valueless. The grace
of God is made manifest in the exercise of the love which dwelt in the bosom of Jesus, and which bringeth
salvation to the lost. The kingdom of God cometh not by observation. Unselfish love is to work through every
plan that is made, and the fruit of unselfish love is righteousness, peace, and joy in the Holy
Ghost. {Lt76-1895 (June 6, 1895) par. 13} {1888 1373.3}
Dar, în mod frecvent, când sunt puşi în poziţii de încredere, oamenii greşesc pentru că nu îşi mai
iau timp să se roage; ei gândesc că nu au timp să-şi instruiască fiecare facultate pentru a răspunde
convingerilor Duhului Sfânt. Dar dacă bărbaţii aceştia ar şedea la picioarele lui Isus cel blând şi
smerit, şi-ar duce la îndeplinire responsabilităţile sacre fiind încrezători, nu în ei înşişi, ci în
Dumnezeul lor. Atunci ar înapoia lui Dumnezeu jertfa unei vieţi nobile, tăgăduitoare de sine,
purtătoare a crucii. Isus ar fi întronat în inimile lor, dându-le puterea fizică, mentală şi morală de a-
L face cunoscut. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 82}
But frequently, when placed in high positions of trust, men fail to take time to pray; they think they have no
time to train their every faculty to respond to the convictions of the Holy Spirit. But if these men would sit at the
feet of the meek and lowly Jesus, they would carry out sacred responsibilities confident, not in themselves,
but in their God. They would render to God the sacrifice of a noble, self-denying, cross-bearing life. Jesus
would be enthroned in their hearts, giving them physical, mental, and moral power to make Him
known. {Lt78-1896 (July 6, 1896) par. 14} {1888 1598.2}
Vieţile multora au fost pline de vorbărie, îndoială şi suspiciune. Cu greu se găseşte un frate care să
aibă încredere în alt frate, sau un frate care să aibă parte de încredere din partea membrilor bisericii.
Fraţii mei, îndepărtaţi gunoiul din faţa uşii inimii, şi lăsaţi pe Isus să intre şi să vorbească cu voi.
Lăsaţi-L să stea pe tronul inimii. Dacă vreodată un popor a avut nevoie de influenţa purificatoare
şi sfinţitoare a adevărului viului Dumnezeu, aceştia sunt adventiştii de ziua a şaptea. Mă rog
pentru ca toţi să fim găsiţi în împărăţia lui Dumnezeu. Mă rog pentru ca toţi să fim găsiţi în împărăţia
lui Dumnezeu. Însă pentru a putea fi acolo, noi trebuie ca aici jos să şedem împreună în locurile
cereşti în Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să trăim în aşa fel încât să putem cânta cântecul celor
biruitori în cetatea lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 178}
The lives of many have been filled with talk and doubt and suspicion. There is hardly a brother who has
confidence in a brother, or a brother who has the confidence of the members of the church. My brethren, clear
away the rubbish from the door of the heart, and let Jesus come in and talk with you. Let Him sit upon the
throne of the heart. If ever a people needed the purifying, sanctifying influence of the truth of the living God,
it is the Seventh-day Adventists. I pray that we may all be found in the kingdom of God. But in order to be
there, we must here below sit together in heavenly places in Christ. May God help us so to live that we
may sing the song of triumph in the city of God. {GCB April 14, 1903, par. 47} {1888 1802.9}
https://egwwritings.org/?ref=en_GCB.April.14.1903.par.47&para=448.1881
Neprihănirea prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu - viaţa lui Isus Hristos în suflet (1892)
Adevărata religie, unica religie a Bibliei, care învaţă iertarea numai prin meritele Mântuitorului
răstignit şi înviat şi care susţine neprihănirea prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, a fost
nesocotită, combătută, luată în râs şi lepădată. A fost declarat despre ea că duce la entuziasm şi
fanatism. Dar aceasta este viaţa lui Isus Hristos în suflet, este principiul activ al iubirii
împărtăşite de Duhul Sfânt, singurul care face sufletul să fie rodnic în fapte bune. Iubirea
lui Hristos este forţa şi puterea fiecărei solii de la Dumnezeu, care a ieşit vreodată de pe buzele
omeneşti. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 10}
The true religion, the only religion of the Bible, that teaches forgiveness only through the merits of a
crucified and risen Saviour, that advocates righteousness by the faith of the Son of God, has been
slighted, spoken against, ridiculed, and rejected. It has been denounced as leading to enthusiasm and
fanaticism. But it is the life of Jesus Christ in the soul, it is the active principle of love imparted by the
Holy Spirit, that alone will make the soul fruitful unto good works. The love of Christ is the force and power of
every message for God that ever fell from human lips. What kind of a future is before us, if we shall fail to
come into the unity of the faith? {SpTA02b 118.1} {1888 955.1}
https://egwwritings.org/?ref=en_SpTA02b.118.1&para=403.43
Sfinţenia şi neprihănirea lui Hristos - transcrise în inimă (1896)
Sufletul trebuie să fie dezbrăcat de orice mulţumire de sine. Întoarceţi-vă privirea de la sine, către
Hristos. Faceţi eforturile cele mai serioase ca să imitaţi modelul vostru, Isus Hristos. Agenţii
omeneşti care lucrează împreună cu Dumnezeu vor avea Spiritul rugăciunii. Ei vor face tot ce este
posibil ca sfinţenia şi neprihănirea Fiului lui Dumnezeu să fie transcrise în inimile lor şi să fie
exprimate în vieţile lor. Nu se va vedea fariseismul rigid, ci răbdarea, îndurarea, iubirea, umilinţa şi
pacea se vor da pe faţă în vieţile lor. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 98}
The soul must be divested of all self-complacency. Look away from self to Jesus. Make a most earnest
effort to imitate your Pattern, Christ Jesus. The human agents who are working together with God will have
the spirit of prayer. They will strive to have transcribed on their hearts and expressed in their lives the
holiness and righteousness of the Son of God. No stiff Pharisaism will be seen, but forbearance, mercy,
love, humility, and peace will appear in their lives. {Lt5-1896 (December 18, 1896) par. 16} {1888 1634.2}
Neprihănirea lui Hristos - un dar fără plată (1890-1894)
Când primiţi neprihănirea lui Hristos ca pe un dar fără plată, sunteţi îndreptăţiţi fără
plată prin răscumpărarea lui Hristos. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 157}
When you take the righteousness of Christ as a free gift you are justified freely through the redemption
of Christ. {Ms36-1890, par. 22} {1888 818.1}
La crucea de pe Calvar este locul unde mila şi adevărul se întâlnesc, dreptatea si pacea se
sărută. Păcătosul trebuie să privească tot timpul spre Golgota, şi cu credinţa simplă a unui
copilaş, el trebuie să se odihnească în meritele lui Hristos, acceptând neprihănirea Lui şi crezând
în mila Sa. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 138}
It is at the cross of Calvary that mercy and truth meet together, where righteousness and peace kiss each
other. The sinner must ever look toward Calvary; and with the simple faith of a little child, he must rest in
the merits of Christ, accepting his righteousness and believing in his mercy. {RH March 20, 1894, par. 2}
{1888 1225.2}
Neprihănirea lui Hristos să devină neprihănirea noastră (1888)
Luaţi-l pe Isus acasă în inimile voastre, în casele voastre, şi prezentaţi-l vecinilor voştri. Lăsaţi ca
familiile voastre, copii voştri, să vadă harul cel plăcut al lui Hristos cum lucrează în inimile voastre,
şi cum este exemplificat în caracterul vostru. Lăsaţi eficienţa sângelui lui Hristos să fie de folos în
dreptul vostru, şi lăsaţi neprihănirea Lui să devină neprihănirea voastră. Lăsaţi ca fiecare
membru al bisericii să poarte mărturia nepieritoare: „Veniţi aproape şi ascultaţi, toţi cei ce-l iubiţi
pe Domnul, şi vă voi spune ce a făcut pentru mine”! Simplitatea religiei lui Hristos trebuie să fie
descoperită lumii. Hristos trebuie să fie totul în toţi, pentru a împlini pe deplin orice nevoie a
sufletului. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 22}
Take Jesus home to your hearts, to your houses, and present him to your neighbors. Let your families,
your children, see the sweet grace of Christ at work in your hearts, and exemplified in your characters. Let the
efficacy of the blood of Christ avail in your behalf, and his righteousness become your righteousness. Let
a living testimony be borne from every church member, "Oh come hither, and hearken, all ye that love the
Lord, and I will tell thee what he hath done for my soul." The simplicity of the religion of Jesus is to be
revealed to the world. Christ must be all and in all, fully satisfying every want of the soul. {Ms2-1888
(September 7, 1888) par. 39-40} {1888 63.1}
Înainte de încheiere aş vrea să vă spun că avem în Isus un prieten minunat, care a venit să-Şi
salveze poporul din fărădelegile lui. Ce este păcatul? Singura definiţie este că păcatul înseamnă
călcarea legii. Deci, Hristos a venit ca să ne poată împărtăşi neprihănirea Lui. Noi nu putem
birui în puterea noastră ci, doar prin credinţă în El. Dacă veţi crede în Isus Hristos, Îl veţi avea
astăzi. Trebuie să credeţi că El este Mântuitorul vostru acum şi că El vă socoteşte neprihănirea Lui
din cauză că a murit, şi pentru că El a împlinit orice cerinţă a legii călcate a lui Dumnezeu. Dacă veţi
face aşa, veţi avea o cunoştinţă salvatoare despre Isus Hristos. Adam şi Eva au pierdut Edenul din
cauză că au călcat legea, dar voi veţi pierde cerul dacă o veţi călca. {Materialele 1888, vol. 1, pag.
58}
Now, I want to say to you before closing, that we have a wonderful friend in Jesus, who came to save
His people from the transgression of the law. What is sin? The only definition of sin is that it is the
transgression of the law. Then here is Jesus Christ, who comes right in and imparts His righteousness to
us; we cannot overcome in our own strength, but by faith in Him. If you will believe on Jesus Christ,
you will have Him today. You must believe that He is your Saviour now, and that He imputes to you His
righteousness because He has died, and because He has been obedient unto every requirement of that
transgressed law of God. If you do this, you will have a saving knowledge of Jesus Christ. Adam and Eve lost
Eden because they transgressed that law, but you will lose heaven if you transgress it. {Ms8-1888 (October
20, 1888) par. 32} {1888 128.3}
Doar la neprihănirea Sa va privi Tatăl şi o va accepta în dreptul nostru (1891)
Doar la neprihănirea Sa va privi Tatăl şi o va accepta în dreptul nostru; pentru că, dacă
avem neprihănirea Sa, vom fi neprihăniţi aşa cum El este neprihănit. Noi nu avem propria noastră
neprihănire, căci aceasta este lipsită de valoare. Nu este de niciun folos să încercăm să ne realizăm
propria noastră neprihănire, pentru că nu avem ce realiza. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 29}
His righteousness alone will the Father look upon and accept in our behalf; for with his righteousness
we shall be righteous as he is righteous. We shall not have our own righteousness, it is worthless. It is of no
use to go about to establish our own righteousness, for we have none to establish. {Lt14-1891 (December 11,
1891) par. 14} {1888 968.1}
Depindem de neprihănirea lui Hristos (1888)
Fiecare dintre noi putem da pe faţă faptul că depindem de neprihănirea lui Hristos, şi nu de
propria noastră neprihănire, lucrată de noi înşine. Putem să rămânem în Hristos aşa cum mlădiţa
rămâne în viţă, având o legătură atât de vie cu El, încât va fi o plăcere să facem ceea ce a făcut El,
fiind un ajutor şi o binecuvântare pentru fraţii noştri. Atunci vom face faptele lui Hristos, şi anume
acele lucruri care sunt plăcute înaintea Lui. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 64}
We may each reveal that we depend on Christ's righteousness, not upon our own manufactured
righteousness. We may abide in Christ as the branch abides in the vine, having such a living connection
with Him that it is a pleasure to work as He worked, to be a help and blessing to our brethren. We can work
the works of Christ, doing those things that are pleasing in His sight. {Ms8a-1888 (October 21, 1888) par. 23}
{1888 137.5}
Trebuie să căutăm neprihănirea lui Hristos (1888)
În lucrarea de predicare a evangheliei lui Hristos, este pusă peste noi responsabilitatea unei lucrări
mult mai solemne decât ne imaginăm. Dacă adevărul locuieşte în inima noastră, vom creşte până la
statura de oameni mari în Isus Hristos. Să ne gândim foarte serios la aceste lucruri. Nu vă mai agăţaţi
de intelect. Minuni mai mari vor fi deschise înaintea simţurilor noastre, pe măsura lucrării ce va
progresa. Taina revelaţiei ne provoacă la cercetare, pentru că există mine de adevăr care vor fi
deschise înţelegerii poporului lui Dumnezeu. Trebuie să renunţăm la orice îndreptăţire de sine,
trebuie să atingem înălţimi mai nobile. Dumnezeu va conduce acţiunea sufletului, dacă vom căuta
neprihănirea lui Hristos, pentru ca Dumnezeu să aibă plăcere de eforturile noastre. Este nevoie ca
eu-l să dispară şi totul să fie Isus. Botezul Duhului Sfânt va veni peste noi la această întâlnire, dacă
vom vrea. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 27}
We have a far more solemn work resting upon us in preaching the gospel of Christ than we have imagined.
If we have the truth abiding in the heart, we shall be growing up to the full stature of men and women in Christ
Jesus. Let us think of these things more earnestly. Let there be no more cramping of the intellect. There are
greater wonders to be opened to our senses, consistent with the progress of the work. The mystery of
revelation challenges investigation, for there are mines of truth to be opened to God's people. We must put off
self-righteousness, we must reach loftier heights. God will direct the soul action if we seek the righteousness
of Christ so that God can be pleased with our efforts. We want none of self and all of Jesus. The baptism of
the Holy Ghost will come upon us at this very meeting if we will have it so. {Ms6-1888 (October 11, 1888) par.
13} {1888 72.2}
Trebuie să ne sprijinim pe neprihănirea lui Hristos (1889)
Făgăduinţele lui Dumnezeu cuprind toate binecuvântările spirituale de care au nevoie muritorii
păcătoşi, slăbiţi, care nu se pot salva singuri. Ceea ce ar trebui să ne provoace cea mai profundă
bucurie, este faptul că Dumnezeu iartă păcatul. Dacă Îl credem pe cuvânt, iar El ne iartă păcatele,
atunci este dispus şi pregătit să ne cureţe de tot ce este rău, să ne dea o inimă curată, precum şi
prezenţa continuă a Spiritului Său, deoarece Isus trăieşte ca să mijlocească pentru noi. Însă nu
uitaţi, fraţilor, că lucrurile spirituale se pot deosebi doar spiritual. Doar credinţa cea vie, activă,
continuă, este cea care deosebeşte voia lui Dumnezeu, care îşi însuşeşte făgăduinţele şi are folos din
adevărurile cuvântului Său. Nu din cauză că noi suntem drepţi, ci pentru că suntem dependenţi,
supuşi greşelii, şi incapabili să ne ajutăm singuri, de aceea trebuie să ne sprijinim pe neprihănirea
lui Hristos, şi nu pe neprihănirea noastră. Cel care este bogat, onorabil şi drept în proprii săi ochi, nu
poate să-şi simtă lipsa, de aceea nu poate cere şi nu poate primi. El nu simte nici o nevoie, de aceea
rămâne gol, pe alături. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 138}
The promises of God comprehend all the spiritual blessings needed by weak, sinful mortals, who cannot
save or bless themselves. That which should cause us the deepest joy is the fact that God forgives sin. If we
take Him at His word, and forsake our sins, He is ready and willing to cleanse us from all unrighteousness. He
will give us a pure heart, and the abiding presence of His spirit; for Jesus lives to intercede for us. But bear
in mind, my brethren, that spiritual things are spiritually discerned. It is a living, active, abiding faith that
discerns the will of God, that appropriates the promises, and profits by the truths of His word. It is not because
we are righteous, but because we are dependent, faulty, erring, and helpless of ourselves, that we must rely
upon Christ's righteousness, and not upon our own. He that is rich and honorable and righteous in his own
eyes, cannot feel his destitution, therefore he cannot ask and receive. He feels no lack, therefore he is sent
empty away. {Lt4-1889 (July 23, 1889) par. 55} {1888 412.2}
Cererile mele - acceptabile doar în baza neprihănirii lui Hristos (1890)
Hristos S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogăţiţi. Orice faptă pe
care o poate face vreun om pentru Dumnezeu este mult mai puţin decât nimic. Cererile mele sunt
acceptabile doar pentru că sunt făcute în baza neprihănirii lui Hristos. Ideea de a face ceva care să
merite harul iertării, este o erezie de la început, până la sfârşit. „Neputând s-aduc nimic, lângă crucea
Ta eu pic.” {Materialele 1888, vol. 2, pag. 157}
Christ for our sakes became poor, that we through His poverty might be made rich. And any works that
man can render to God will be far less than nothingness. My requests are made acceptable only because
they are laid upon Christ's righteousness. The idea of doing anything to merit the grace of pardon is fallacy
from beginning to end. "Lord, in my hand no price I bring, simply to Thy cross I cling." {Ms36-1890, par. 19}
{1888 816.2}
Îmbrăcat cu Hristos (1899)
Mă adresez fiecărui lucrător: Îmbracă-te cu Hristos. În aceasta va sta marele vostru

triumf. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu, fiecare lucrător din orice ramură are nevoie să se îmbrace
cu Hristos şi să aibă gândul care domnea în Hristos. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 126}
I address every laborer: Put on Christ. In this will lie your greatest triumph. Every minister, every worker in
any line, needs to put on Christ and have the mind which dwelt in Christ. {Lt183-1899 (November 9, 1899)
par. 9} {1888 1697.1}
Armura neprihănirii lui Hristos (1888-1903)
Iar când diavolul vine să îţi arate păcatele şi fărădelegile îngrozitoare, spune-i: „da, sunt păcătos,
dar Hristos este Mântuitor, iar El spune, „n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei
păcătoşi.” (Matei 9:13). În felul acesta vei fi înarmat cu toată armura neprihănirii lui Hristos. Cum
se face că nu v-aţi îmbrăcat cu armura neprihănirii lui Hristos? Pentru ce a venit El în lumea
aceasta? Dacă ar fi fost posibil să fim aduşi înapoi la păzirea poruncilor lui Dumnezeu, El nu ar fi
venit niciodată în lumea aceasta; dar a venit aici pentru că era imposibil ca omul să se răscumpere
singur şi să se pună singur în starea în care a fost Adam înainte de cădere. Şi atunci, ce trebuia să
facă El? A venit. Hristos înlocuitorul şi siguranţa noastră. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 163}
And when the devil comes and points to your sins and hateful crimes, tell him, "Yes, I am a sinner, but
Christ is a Saviour, and He says, 'I am not come to call the righteous, but sinners to repentance'" [Matthew
9:13]. Thus you arm yourself with the whole armor of Christ's righteousness? How is it you have not on the
armor of Christ's righteousness? What did He come to this world for? Why, if it had been a possible thing
for us to have been brought back to keeping God's commandments, He never would have come to this
world; but He came here because it was impossible for man to redeem himself and bring himself into a
position where Adam stood before the fall. Then what was he to do? Christ came, our substitute and
surety. {Ms5-1889 (June 19, 1889) par. 10} {1888 340.1}
Aceia care vor să ajute acum sufletele lipsite de cunoştinţă, sfinţire, şi neprihănire, trebuie să fie
îmbrăcaţi ei înşişi cu toată armura neprihănirii lui Hristos; noi nu putem conduce niciodată
oamenii spre o experienţă la care nu suntem părtaşi. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 28}
Those who would now help souls destitute of wisdom, sanctification, and righteousness, must themselves
have on the whole armor of Christ's righteousness; for we can never lead the people to an experience of
which we are not partakers. {Ms18-1888, par. 34} {1888 512.2}
Când poporul lui Dumnezeu va asculta de un „Aşa zice Domnul”, lipsa de mijloace
cauzată de tranzacţiile care nu au semnul aprobării divine, va fi îndepărtată. Când vor prinde
Spiritul Celui ce Şi-a dat viaţa pentru viaţa lumii, nu vor mai sta în starea de neputinţă, arătând spre
ceea ce ei nu pot face, şi interzicând altora să lucreze. Îmbrăcând armura neprihănirii lui
Hristos, ei vor merge pe câmpul de luptă, dornici să facă şi să îndrăznească pentru Dumnezeu, ştiind
că în atotputernicia Sa El va suplini nevoia lor.” {Materialele 1888, vol. 4, pag. 177}
“When God’s people heed a ‘Thus saith the Lord,’ the dearth of means brought about by transactions that
do not bear the stamp of divine approval will be removed. When they catch the Spirit of Him who gave His life
for the life of the world, they will no longer stand still in impotency, pointing to what they can not do, and
forbidding others to work. Putting on the armor of Christ’s righteousness, they will go forth into the
warfare, willing to do and dare for God, knowing that in His omnipotence He will supply their need.” {GCB April
14, 1903, par. 35} {1888 1801.11}
Haina cea nouă a neprihănirii lui Hristos (1894)
„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui
Dumnezeu.” Aceste cuvinte sunt foarte potrivite pentru oamenii care au avut şi încă mai au
legătură cu Review Office şi cu multe din instituţiile noastre. Haina nouă nu poate fi pusă ca o
cârpeală peste haina veche. Noi trebuie să ne debarasăm de haina veche a caracterului şi să
primim de la Hristos haina cea nouă, ţesută în războiul cerului, şi anume haina neprihănirii Sale.
Când a fost vorba să facă aceasta, inima firească s-a ridicat în răzvrătire. Omul a preferat să
cârpească haina veche a fariseismului, decât să se debaraseze de propria sa neprihănire pentru a
primi acea haină cu totul nouă, şi anume haina neprihănirii lui Hristos. Planurile şi metodele
omului, sunt mult mai în armonie cu înclinaţiile naturale; oamenii aleg să aibă o parte din eu şi o
parte din Isus. A accepta în întregime materialul cel nou, nu dă suficientă onoare sentimentelor
naturale şi simţurilor minţii omeneşti. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 170}
“Verily, verily, I say unto you, Except a man be born again, he cannot see the kingdom of heaven.” [John
3:2, 3.] These words are wholly appropriate for men who have had and still have a connection with the Review
office and with many of our institutions. The new cloth cannot be put as a patch upon an old garment. We are
to discard the old garment of character and to receive from Christ the new garment woven in the loom of
heaven, even the robe of His righteousness. Here is where the carnal heart has risen in rebellion. Man tried
to patch the old garment of Pharisaism rather than to discard his self-righteousness for that garment which is
new throughout, the righteousness of Christ. {Lt31a-1894 (October 27, 1894) par. 44}
Man’s devices and methods are much more in harmony with the natural inclinations; men choose to have
some of self and some of Jesus. To accept the entirely new fabric does not give sufficient honor to the natural
feelings and sentiments of the human mind. {Lt31a-1894 (October 27, 1894) par. 43-45}
Îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos (1889-1897)
Fratele Ballenger a ajuns să fie foarte tulburat în minte. A ajuns aproape la disperare şi mi-a cerut
o întrevedere, însă eram angajată în altă lucrare şi nu am putut să-l întâlnesc atunci. El a încercat să
aibă întrevederi cu fraţii săi, dar nu a avut ocazia să o facă, şi atunci a hotărât că nu mai este ajutor
pentru el decât la Dumnezeu. Atunci a început să vadă că fără El, se afla într-o stare de goliciune
spirituală şi disperare profundă ca întunericul de la miezul nopţii. S-a dus atunci la iubitul
Mântuitor, chiar aşa cum El l-a chemat să vină: „veniţi la Mine voi, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi
Eu vă voi da odihnă”. L-a căutat pe Dumnezeu cu seriozitate, şi şi-a dat seama că Isus era aproape
de el. Moartea ispăşitoare, jertfa cea îndestulătoare, acestea i-au fost prezentate înţelegerii. S-a prins
de Hristos prin credinţă vie, iar norul a fost îndepărtat şi el a fost îmbrăcat în neprihănirea lui
Hristos. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 173}
Brother Ballenger became very much distressed in mind. He was almost in despair, and he solicited an
interview with me, but I was engaged in other work and could not see him at that time. He tried to obtain an
interview with his brethren but he was not favored in this, and then he decided there was no help for him
except in God. He began to see that without Him he was in a state of spiritual nakedness and in the dark
midnight of despair. He went to the dear Saviour just as He had invited him to come. "Come unto Me, all ye
that labor and are heavy laden, and I will give you rest." He sought the Lord with earnestness of purpose and
he found Jesus was close by him. The atoning death, the sufficient propitiation, was presented to him. He
laid hold on Christ by living faith, and the cloud was rolled back and he was clothed in the righteousness of
Christ. {Ms30-1889 (June 21, 1889) par. 37} {1888 364.4}
Dacă suntem îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos nu vom avea plăcere de păcat: pentru că
Hristos lucrează cu noi. Putem face greşeli, dar vom urî păcatul care a cauzat suferinţe Fiului lui
Dumnezeu. O uşă a fost deschisă, şi niciun om nu o poate închide, nici puterile din înălţime, nici cele
de jos; doar tu singur poţi să închizi uşa inimii, ca Dumnezeu să nu poată să te atingă. Voi aţi avut în
ultimul an şi jumătate lumină din cer, pe care Domnul vrea să o aduceţi în caracterul vostru
şi să o ţeseţi în experienţa voastră. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 43}
When we are clothed with the righteousness of Christ, we shall have no relish for sin; for Christ will be
working with us. We may make mistakes, but we will hate the sin that caused the sufferings of the Son of
God. A door has been opened, and no man can close it, neither the highest powers nor the lowest; you alone
can close the door of your heart, so that the Lord cannot reach you. You have been having light from heaven
for the past year and a half, that the Lord would have you bring into your character and weave into your
experience. {RH March 18, 1890, par. 1} {1888 545.1}
Hristos nu acceptă o mărturisire oricât de înaltă, cuvintele cele mai elocvente, dacă nu sunt
însoţite de o trăire credincioasă a adevărului. Oamenii pot avea talent şi educaţie, dar ce folos au
acestea dacă dragostea lui Dumnezeu nu rămâne în inima lor, dacă ei nu sunt îmbrăcaţi cu
neprihănirea Lui. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 58}
Christ will not accept the highest profession, the most eloquent words, unaccompanied by a faithful
practice of the truth. Men may have talent and education, but of what avail is this if the love of God does not
abide in their hearts, if they are not clothed with His righteousness. {Ms22-1890 (January 31, 1890) par.
22} {1888 574.5}
Noi trebuie să ne luptăm în mod constant ca să luptăm lupta cea bună a credinţei. Putem păstra
sufletele noastre în încredere liniştită, numai dacă le aşezăm pe Hristos. O credinţă la modul general
nu este de ajuns. Trebuie să îmbrăcăm haina neprihănirii lui Hristos şi să o purtăm în mod făţiş,
cu curaj, cu hotărâre, arătându-L pe Hristos, fără a aştepta prea mult de la omul mărginit, ci privind
tot timpul către Isus, şi devenind încântaţi de perfecţiunile caracterului Său. Apoi, vom manifesta
în mod individual caracterul lui Isus, şi va fi evident că suntem învioraţi de adevăr, deoarece
acesta sfinţeşte sufletul şi aduce în supunere faţă de Hristos, fiecare gând. {Materialele 1888, vol. 3,
pag. 31}
We must battle constantly in order to fight the good fight of faith. We can keep our souls in patient trust only
as we put on Christ. A general faith is not enough. We must put on the robe of Christ's righteousness and
wear it openly, bravely, decidedly, exhibiting Christ, and not expect too much of finite man, but keep looking
unto Jesus, and become ravished with the perfections of his character. Then we shall individually make
manifest the character of Jesus, and make it evident that we are invigorated by the truth; because it sanctifies
the soul and brings into captivity every thought to the obedience of Christ. {Lt14-1891 (December 11, 1891)
par. 29} {1888 974.1}
Întreaga armătură oferită vouă în Scripturi este pregătită pentru voi, ca să o îmbrăcaţi. „De aceea,
luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare,
după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul.” Ficţiuni, interpretări
false ale Scripturii, fabule înşelătoare, sunt peste tot prezentate ca să le acceptaţi. Dar este nevoie
de mult discernământ, ca mijlocul să vă fie încins cu lanţul de aur al adevărului, „îmbrăcaţi
cu platoşa neprihănirii”, nu a propriei voastre neprihăniri, ci cu neprihănirea lui Hristos. Aceasta
este fortăreaţa sufletului. Dacă neprihănirea lui Hristos merge înaintea noastră, putem rezista
întunericului moral, şi putem străpunge lucrările agenţilor satanici. {Materialele 1888, vol. 3, pag.
128}
The whole armor which is furnished in the Scriptures is all prepared for you to take. “Wherefore take unto you
the whole armor of God, that ye may be able to withstand in the evil day, and having done all to stand. Stand
therefore, having your loins girt about with truth.” [Verses 13, 14.] Fiction, spurious interpretations of the
Scriptures, dishes of fables, are everywhere presented for your acceptance. But great discernment is needed
that the girdle should be the golden chain of truth, “and having on the breast-plate of righteousness,” not
your own but the righteousness of Christ. [Verse 14.] This is the fortress of the soul. We may with Christ’s
righteousness going before us withstand the moral darkness and penetrate the devices of the satanic
agencies. “And your feet shod with the preparation of the gospel of peace.” [Verse 15.] {Lt60-1893 (July 20,
1893) par. 5} {1888 1198.1}
Cea mai strânsă relaţie există între Dumnezeu şi poporul Său. Nu suntem doar obiecte ale milei
Lui blânde, a iubirii Lui iertătoare, ci suntem mai mult. Domnul se bucură de poporul Său. Îşi găseşte
desfătarea în El. El este siguranţa lor. El va împodobi cu spiritul sfinţeniei pe toţi cei care
îi servesc cu toată inima. El îi îmbracă cu neprihănirea. El îi iubeşte pe cei ce fac voia Lui, care
exprimă chipul Lui. Toţi cei ce sunt drepţi şi credincioşi sunt făcuţi după chipul Fiului Său. În gura
lor nu se găseşte minciuna, căci sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. {Materialele 1888,
vol. 4, pag. 106}
The closest relationship exists between God and His people. We are not only objects of His sparing mercy,
His pardoning love; we are more than this.
The Lord rejoices over His people. He delights in them that serve Him and that trust in His mercy. He is
their surety. He will beautify all who are serving Him with the whole heart, with the spirit of holiness. He
clothes them with His righteousness. He loves those who do His will, who express His image. All who are
true and faithful are conformed to the image of His Son. In their mouth is found no guile, for they are
without fault before the throne of God. {Ms92-1897 (August 12, 1897) par. 29-30} {1888 1649.3}
Haina albă (de nuntă) a caracterului - neprihănirea lui Hristos (1895-1901)
Ei nu înţeleg că aceste amuzamente sunt într-adevăr banchetul lui Satana, pregătit pentru a reţine
sufletele ca să nu accepte chemarea la ospăţul nunţii Mielului, împiedicându-i să primească haina
albă a caracterului, care este neprihănirea lui Hristos. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 177}
They do not discern that these entertainments are really Satan’s banquet, prepared to keep souls from
accepting the call to the marriage supper of the Lamb, and [to] prevent them from receiving the white robe of
character, which is the righteousness of Christ. {Lt57-1895 (May 1, 1895) par. 27} {1888 1330.2}
Fratele meu [Harmon Lindsay], mustrarea lui Dumnezeu este asupra ta, pentru că ai lepădat
adevărul. Lumina a venit la tine din nou şi din nou, după adunarea de la Minneapolis, dar
respingând solia pe care a trimis-o Dumnezeu, tu L-ai respins pe El... În timp ce te acoperi cu
idei şi teorii necredincioase, nu poţi purta haina neprihănirii lui Hristos, şi fără această haină nu
poţi intra la ospăţul nunţii Mielului. Dumnezeu ţi-a dat lumină mare, şi vei fi tras la răspundere
pentru toate privilegiile pe care le-ai avut de a te familiariza cu Dumnezeu şi adevărul Său.
My brother, the rebuke of God is upon you, for you have discarded the truth. Light has come to you again
and again since the Minneapolis meeting, but in rejecting the message God has sent, you have rejected
Him... While covering yourself with infidel ideas and theories, you cannot wear the garment of Christ’s
righteousness, and without this garment you cannot enter into the marriage supper of the Lamb. God has
given you great light, and you will be held accountable for all the privileges you have had to become
acquainted with God and His truth. {Lt51a-1895 (May 1, 1895) par. 12} {1888 1348.1}
Caracterul care exprimă slava, caracterul lui Hristos, acela va găsi intrare în paradisul lui
Dumnezeu. O omenire refăcută va umbla cu Hristos îmbrăcată în haine albe, căci sunt
vrednici. Asemănarea caracterului lui Hristos este descoperită în fiecare suflet. Este un cer nou şi
un pământ nou, în care locuieşte neprihănirea. Să nu ne formăm caractere după asemănarea
divină? Să nu fim transformaţi după asemănarea lui Dumnezeu? Dacă Hristos a murit
pentru a distruge lucrările diavolului, este esenţial ca noi să înţelegem care sunt aceste lucrări.
That character which expresses the glory, the character of Christ, will be received into the Paradise of
God. A renovated race will walk with Christ in white, for they are worthy. The likeness of Christ’s
character is revealed in every soul. There is a new heaven, and a new earth, wherein dwelleth
righteousness. O shall we not here form characters after the divine similitude? Shall we not become
transformed into the likeness of God? If Christ died to destroy the works of the devil, it is essential for us to
understand what these works are. {Lt55-1895 (September 19, 1895) par. 12} {1888 1429.2}
Unii au refuzat, şi încă refuză să se îmbrace cu haina de nuntă. Ei încă poartă hainele lor, şi
dispreţuiesc veşmântul ţesut în războiul de ţesut al cerului, care este „Hristos,
Neprihănirea noastră.” „Apoi mi-a zis: ‘Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii
Mielului!’” Cine sunt astăzi, prietenii lui Hristos? Simţiţi dorinţa fierbinte de a avea haina
neprihănirii lui Hristos? Sunteţi conştienţi de zdrenţele murdare ale propriei voastre neprihăniri?
Atunci lăsaţi adevărul să pătrundă în viaţa voastră practică. Dacă sunteţi prieteni ai lui Hristos,
arătaţi-o prin cuvinte şi spirit; manifestaţi iubire faţă de Isus, iubire faţă de sufletele pentru care
Hristos Şi-a dat viaţa. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 42}
Some have been and are still refusing to put on the wedding garment. They still wear their citizen’s
dress, and despise the garment woven in the loom of heaven, which is, “Christ our Righteousness.”
“And he saith unto me, Write, Blessed are they which are called unto the marriage supper of the Lamb.”
[Verse 9.] Who are friends of Christ today? Do you feel an intense desire for the robe of Christ’s
righteousness? Are you sensible of the filthy rags of your own righteousness? Then let the truth come into
your practical life. If you are friends of Christ, show it in words, in spirit; manifest love to Jesus, and love for
the souls for whom Christ hath died. {Lt6-1896 (January 16, 1896) par. 18} {1888 1484.1}
Cum poţi tu [Harmon Lindsay] să apari în ultima mare zi, fără haina neprihănirii lui Hristos?
Atunci se va spune, „De ce sunt aici aceştia fără haina de nuntă, haină pentru care Mi-am dat viaţa
ca să o cumpăr pentru ei? Scoateţi-i din faţa Mea.
[Harmon Lindsay] How can you appear in the last great day without the robe of the righteousness of
Christ? The word is spoken, “Why are they here without the wedding garment which I gave my life to
purchase for them? Take them out of My presence. {Lt63-1896 (April 20, 1896) par. 3} {1888 1503.1}
Credincioşii trebuie să lumineze ca nişte lumini în lume, în pregătirea lor pentru venirea
Domnului. Pregătirea pentru arătarea Domnului trebuie să fie acum căutată cu seriozitate.
Biserica Dumnezeului celui viu trebuie să-şi îmbrace hainele ei cele frumoase – haina
albă a neprihănirii lui Hristos – ca să poată fi gata şi să aştepte să primească citaţia. {Materialele
1888, vol. 4, pag. 159}
Believers must shine as lights in the world, in readiness for the Lord’s coming. Readiness for the Lord’s
appearing is now to be earnestly sought for. The church of the living God is to put on her beautiful
garments—the white robe of Christ’s righteousness—that she may be ready and waiting for the
summons. {Lt116-1901 (August 21, 1901) par. 14} {1888 1761.3}
Omul va lucra neprihănirea lui Hristos (1890)
„Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina
cu el, şi el cu Mine.” Astfel ilustrează Mântuitorul lumii lucrarea Spiritului Sfânt asupra inimii
omeneşti. Agentul viu, printr-un act al credinţei pe care o posedă, se pune în mâinile Domnului ca să
lucreze în el buna Sa plăcere, după voia Sa. Ei bine, trebuie să aibă loc o continuă exercitare a
credinţei pentru a fi în Hristos, pentru a fi ţinut în Hristos, şi a rămâne în El, prin
credinţă. Este un proces de antrenare, o disciplină constantă a inimii şi a minţii, ca Hristos să
lucreze marea Sa lucrare în inimile omeneşti. Eul, vechiul eu natural, moare, şi voinţa lui Hristos
este voinţa noastră, calea Sa este calea noastră, iar agentul uman devine, cu inimă, minte, şi intelect,
un instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru a nu mai lucra răutatea, ci neprihănirea lui Hristos.
"Behold, I stand at the door, and knock: if any man hear my voice, and open the door, I will come in to
him, and will sup with him, and he with me." Thus the world's Redeemer illustrates the work of the Holy
Spirit upon the human heart. The living agent, by an act of faith of his own, places himself in the hands of
the Lord for Him to work in him His good pleasure in His time. Well then, there must be a continual exercise
of faith to be in Christ, and keep in Christ, abiding by faith in Him. This is a training process, a constant
discipline of the mind and heart, that Christ shall work His great work in human hearts. Self, the old natural
self, dies, and Christ's will is our will, His way is our way, and the human agent becomes, with heart, mind,
and intellect, an instrument in the hands of God to work no more wickedness, but the righteousness of
Christ. {Ms24-1890 (May 18, 1890) par. 6-7} {1888 666.2}
Neprihănirea lui Hristos – atribuită (1889-1894)
Mulţi simt că defectele lor de caracter fac imposibil ca ei să atingă standardul pe care l-a ridicat
Isus; dar tot ceea ce aceştia trebuie să facă, este să se supună sub mâna cea tare a lui Dumnezeu.
Hristos nu apreciază omul după volumul de lucru pe care îl face, ci după spiritul în care este făcută
lucrarea. Când vede bărbaţi ridicând poverile, încercând să le poarte cu umilinţă a minţii, fără
încredere de sine, sprijinindu-se pe El, atunci adaugă lucrării lor desăvârşire şi suficienţă, făcând-o să
fie primită înaintea Tatălui. Noi suntem primiţi în Preaiubitul Său. Defectele păcătosului sunt
acoperite cu desăvârşirea şi plinătatea Domnului, neprihănirea noastră. Cei care cu o dorinţă
sinceră, cu o inimă pocăită, depun eforturi în umilinţă pentru a trăi după cerinţele lui Dumnezeu, sunt
priviţi de Tatăl cu iubire gingaşă, compătimitoare; El îi priveşte pe aceştia ca pe nişte copii
ascultători, şi neprihănirea lui Hristos le este atribuită. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 191}
Many feel that their faults of character make it impossible for them to meet the standard that Christ has
erected; but all that such ones have to do is to humble themselves at every step under the mighty hand of
God. Christ does not estimate the man by the amount of work he does, but by the spirit in which the work is
performed. When He sees men lifting the burdens, trying to carry them in the lowliness of mind, with distrust
of self, and with reliance upon Him, He adds to their work His perfection and sufficiency, and it is accepted of
the Father. We are accepted in the Beloved. The sinner's defects are covered by the perfection and
fullness of the Lord our righteousness. Those who with sincere will, with contrite heart, are putting forth
humble efforts to live up to the requirements of God, are looked upon by the Father with pitying, tender love.
He regards such as obedient children, and the righteousness of Christ is imputed unto them. {Lt4-1889
(July 23, 1889) par. 34} {1888 402.1}
Subiectul care de ani de zile se recomandă cu insistenţă minţii mele, este neprihănirea lui
Hristos atribuită. M-am mirat că acesta nu a fost subiectul cuvântărilor din bisericile noastre
din toată ţara, când el mi se impunea atât de insistent, şi când eu am făcut din el subiectul oricărei
cuvântări şi predici pe care le-am rostit în faţa oamenilor.
Cercetându-mi scrierile de acum cincisprezece, douăzeci de ani, găsesc că ele prezintă lucrurile în
aceeaşi lumină – că aceia care intră în lucrarea solemnă şi sacră a slujirii, ar trebui ca mai întâi să
înveţe lecţii din învăţăturile lui Hristos şi ale apostolilor, în ce priveşte principiile vii ale
evlaviei practice. Aceştia trebuie să fie educaţi ca să ştie ce înseamnă o credinţă vie, serioasă.
The point which has been urged upon my mind for years is the imputed righteousness of Christ. I have
wondered that this matter was not made the subject of discourses in our churches throughout the land, when
the matter has been kept so constantly urged upon me, and I have made it the subject of nearly every
discourse and talk that I have given to the people. {1888 810.3}
In examining my writings fifteen and twenty years old [I find that they] present the matter in this same light-
-that those who enter upon the solemn, sacred work of the ministry should first be given a preparation in
lessons upon the teachings of Christ and the apostles in living principles of practical godliness. They are to
be educated in regard to what constitutes earnest, living faith. {1888 811.1} {Ms36-1890, par. 3-4}
Sub impulsul puternic al dragostei Sale, El a luat locul nostru în univers, şi a invitat pe
Conducătorul tuturor lucrurilor, să-L trateze ca pe un reprezentant al familiei umane. El S-a
identificat pe Sine cu interesele noastre, S-a pus în dreptul nostru ca să cadă peste El lovitura morţii,
a luat vina şi pedeapsa omului, şi a adus o jertfă deplină lui Dumnezeu, în favoarea omului.
În virtutea acestei ispăşiri, El are puterea de a oferi omului neprihănire desăvârşită şi mântuire
deplină. Ca oricine va crede în El ca Mântuitor personal, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Under the mighty impulse of his love, he took our place in the universe, and invited the ruler of all things to
treat him as a representative of the human family. He identified himself with our interests, bared his breast for
the stroke of death, took man's guilt and its penalty, and offered in man's behalf a complete sacrifice to God.
By virtue of this atonement, he has power to offer to man perfect righteousness and full salvation.
Whosoever shall believe on him as a personal Saviour shall not perish, but have everlasting life. {RH April 18,
1893, par. 7} {1888 1059.7}

neprihănirea lui Dumnezeu, în Hristos. Să repetăm şi să subliniem adevărul pe care l-a descris
Ioan: „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi,
şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” {Materialele 1888, vol. 3, pag.
138}
We are to accept Christ as our personal Saviour, and he imputes unto us the righteousness of God in
Christ. Let us repeat and make prominent the truth that John has portrayed: “Herein is love, not that we loved
God, but that he loved us, and sent his Son to be the propitiation for our sins.” {RH March 20, 1894, par. 2}
{1888 1225.2}
Hristos ne împărtăşeşte neprihănirea Lui (1891)
Obiectul credinţei noastre, a nădejdii şi a iubirii, trebuie să fie Isus – Isus întotdeauna, numai Isus.
Doar o simplă mărturisire de credinţă, nu ne va mântui; noi trebuie să avem o credinţă reală în
Hristos. Atunci inima va fi reînnoită; vom fi născuţi din nou. Hristos ia păcatele noastre
asupra Lui, şi ne împărtăşeşte neprihănirea Lui. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 196}
The object of our faith, hope, and love, should be Jesus,--Jesus always, Jesus only. A mere profession of
faith will not save us; we must have real faith in Christ. Then the heart will be renewed; we shall be born
again. Christ takes our sins upon himself, and imparts to us his righteousness. {GCDB April 13, 1891, par.
31} {1888 904.3}
https://egwwritings.org/?ref=en_GCDB.April.13.1891.par.31&para=481.86
Înlăturarea păcatelor - poate fi făcută numai prin Isus Hristos (1889)
Promisiunea este „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele,
şi să ne cureţe de orice fărădelege.” (1 Ioan 1:9). Este de făcut o lucrare individuală, nu
numai să ne mărturisim păcatele, dar să le şi dăm la o parte. Pot ei face aceasta în puterea lor? Nu,
ci această lucrare de crucificare a eu-lui poate fi făcută numai prin Isus Hristos, jertfa noastră
pentru păcat. Noi trebuie să venim la Isus în credinţă şi să ne sprijinim pe meritele sângelui lui
Hristos. Am încercat să prezint minţilor celor adunaţi, necesitatea mărturisirii, a pocăinţei şi
credinţei că Domnul iartă păcatele noastre mărturisite, de dragul lui Hristos. {Materialele 1888, vol.
2, pag. 5}
The promise is, "If we confess our sins, he is faithful and just to forgive us our sins, and to cleanse us
from all unrighteousness." 1 John 1:9. Here is a work for individuals to do, not only to confess their sins
but to put them away. Can they do this in their own strength? No, but this work of crucifixion of self can
alone be done through Jesus Christ our Sacrifice for sin. We must come to Jesus in faith and rely upon the
merits of the blood of Christ. {Ms22-1889 (October 19, 1889) par. 17} {1888 456.2}
Neprihănirea lui Hristos - singura care poate subjuga păcatul (1890)
Nelegiuirea domneşte în zilele noastre nu numai în lume, stricând-o ca pe timpul lui Noe, ci chiar
în biserică. Crucea Calvarului trebuie să fie înălţată ca o contra influenţă, Jertfa ispăşitoare trebuie să
fie ţinută în faţa oamenilor, pentru ca oamenii să poată vedea păcatul în adevăratul lui
caracter îngrozitor, şi să se poată prinde de neprihănirea lui Hristos, singura care poate
subjuga păcatul, şi singura care poate restaura chipul moral al lui Dumnezeu în om.
Today iniquity prevails, not only in the world, polluting it as in Noah's day, but it exists in the church. As a
counter influence, the cross of Calvary must be lifted up, the atoning sacrifice must be kept before the people,
that men may behold sin in its true hateful character, and may lay hold upon the righteousness of Christ,
which alone can subdue sin, and restore the moral image of God in man. {Ms31-1890, par. 11} {1888
805.1}
Biruirea vrăjmaşului – prin strânsă comuniune cu Hristos (1892)
Apostazia iniţială a început cu neîncredere şi tăgăduire a adevărului, dar dacă noi vom vrea să
biruim, trebuie să ne fixăm neabătut ochii credinţei asupra lui Isus, Căpetenia mântuirii noastre. Noi
trebuie să urmăm exemplul lui Hristos, şi în tot ceea ce a făcut Isus pe pământ, El a avut
ochii îndreptaţi doar spre slava lui Dumnezeu. El spune, „fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl.” „Aceasta
este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” În tot ce a făcut, El lucra voia Tatălui Său, astfel
că viaţa Sa de pe pământ a fost o manifestare a perfecţiunii divine. Divinitatea şi omenescul s-au
unit în Hristos, ca să ne dezvăluie scopul lui Dumnezeu şi să aducă omul în strânsă comuniune cu
Sine însuşi. Această unire ne va permite să biruim vrăjmaşul, pentru că prin credinţa în Hristos,
vom avea putere divină. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 79}
The original apostasy began in disbelief and denial of the truth; but if we would triumph, we must fix the
eye of faith steadfastly upon Jesus, the Captain of our salvation. We are to follow the example of Christ, and
in all that Jesus did on earth, he had an eye single to the glory of God. He says, "As the Father gave me
commandment, even so I do." "This commandment have I received of my Father." In all he did he was
working out the will of his Father, so that his life on earth was a manifestation of the divine perfection. Divinity
and humanity were united in Christ, that he might reveal to us God's purpose, and bring man into close
communion with himself. This union will enable us to overcome the enemy; for through faith in Christ we
shall have divine power. {RH December 6, 1892, par. 2} {1888 1077.2}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.December.6.1892.par.2&para=821.12353
Dragostea lui Dumnezeu - principiu viu în suflet (1892)
Oh, dacă răul ar fi scos din inimile noastre! Oh, dacă sufletul ar fi curăţat în profunzime! Oh, dacă
dragostea lui Dumnezeu ar rămâne în suflet ca un principiu viu! Cultivă dragostea pentru Isus,
dragostea pentru cei care cred în El, şi dragostea pentru cei care rătăcesc şi pier. Trebuie să avem
dragostea care este născută din cer şi să o hrănim, ca pe o plantă cerească.
Încăpăţânarea care domneşte într-o măsură îngrijorătoare, trebuie să fie distrusă. Cei care
mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos, ar trebui să nu se mai agaţe de punctele de diferenţă minore,
meditând asupra lor, vorbind despre ele, şi mărindu-le până când dragostea dispare din suflet,
precum apa dintr-un vas găurit. Noi trebuie să avem influenţa sfinţitoare a harului lui Hristos în
inimile noastre, altfel toate faptele noastre vor fi ca o aramă sunătoare şi ca un chimval zângănitor.
Oh, that evil may be turned out of our hearts! Oh, that the soul may be thoroughly cleansed! Oh, that the
love of God may abide in the soul as a living principle! Cultivate love for Jesus, love for those who believe
in Him, and love for the wandering and perishing. We must have the love which is of heavenly birth, and
nourish it as a heavenly plant. Stubbornness, which prevails to a fearful extent, must be broken up. The
professed followers of Christ should no longer catch up little points of difference, meditating upon them,
talking about them, and magnifying them until love is gone from the soul, as water from a leaky vessel. We
must have the sanctifying influence of the grace of Christ in our hearts, else all our deeds will be as
sounding brass and as a tinkling cymbal. {Lt19d-1892 (September 1, 1892) par. 35} {1888 1028.3}
https://egwwritings.org/?ref=en_Lt19d-1892.35&para=6005.41
Un principiu viu şi lucrător infuzat în biserică (1890)
Hristos a cumpărat biserica cu sângele Lui, şi doreşte nespus să o îmbrace cu mântuirea. 252 El a
făcut-o depozitarul adevărului cel sfânt şi sacru, şi vrea ca ea să fie părtaşă slavei Sale. Iar
şi iar, Domnul a trimis Spiritul Său ca să schimbe atitudinea poporului Său prin infuzarea în
biserică a unui principiu viu şi lucrător. Dar elemente neconsacrate au lucrat, şi biserica a fost
legănată ca să doarmă în leagănul siguranţei carnale. Dumnezeul lui Israel a deschis ferestrele
cerului şi a trimis lumii şuvoaie bogate de lumină, însă lumina aceasta a fost respinsă. Spiritul
manifestat la Battle Creek a fost spiritul din multe biserici. Puterea lui Dumnezeu, harul bogat pe
care El doreşte atât de mult să Îl reverse, nu este dorit, decât dacă oamenii pot marca ei înşişi
calea pe care să lucreze Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 124}
Christ has bought the church with His own blood, and He is longing to clothe her with salvation. He has
made her the repository of sacred, holy truth, and He wants her to partake of His glory. Again and again the
Lord has sent His Spirit to change the attitude of His people by infusing into the church a living, working
principle. But unconsecrated elements have been at work, and the church has been rocked to sleep in the
cradle of carnal security. The God of Israel has opened the windows of heaven and sent to the world rich
floods of light, but that light has been rejected. The spirit manifested in Battle Creek has been the spirit of
many churches. The power of God, the rich grace He longs to bestow, is not desired unless men can
themselves mark out the way in which God shall work. {Lt43-1890 (December 15, 1890) par. 6} {1888 746.1}
Desăvârşirea caracterului creştin (1888-1890)
Nevoia noastră este să fim în poziţia în care să putem desăvârşi un caracter creştin şi să-L
reprezentăm pe Isus în lume. Hristos a fost trimis ca Model al nostru. Să nu dăm noi pe faţă că avem
iubirea şi bunătatea Lui, şi tot farmecul Său? Iubirea lui Isus va lua în stăpânire caracterele şi
vieţile noastre, iar comportarea noastră va fi sfântă, în timp ce mintea noastră se va ocupa cu
lucrurile cereşti. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 34}
We want to be in that position where we shall perfect a Christian character and represent Jesus Christ
to the world. Christ was sent as our pattern and shall we not show that we have all His love and kindness and
all His charms? And the love of Jesus Christ will take possession of our characters and our lives, and
our conversation will be holy, and we will dwell on heavenly things. {Ms7-1888 (October 13, 1888) par. 46}
{1888 83.5}
Eu am sarcina de a ţine constant minţile îndreptate spre obţinerea unei educaţii mai înalte. Sunt
impresionată să fac poporul să înţeleagă că Hristos Şi-a dat viaţa preţioasă pentru salvarea lumii,
dacă vor să fie salvaţi prin copierea exemplului lui Isus. Hristos a venit în lumea noastră să ne dea
modelul vieţii Sale, ca să nu facem nicio greşeală. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 7}
I am charged to keep minds directed constantly to obtaining the higher education. I am impressed to
charge our people to understand that Christ has given His most precious life to save a world, if they will be
saved through copying the example of Jesus. Christ came to our world to give you a pattern of His life
that you may make no mistake. {Ms22-1889 (October 19, 1889) par. 45} {1888 464.1}
Fratele meu, scufundă-ţi eu-l în Isus. Înalţă-L pe El, contemplează-I caracterul, creşti
după caracterul Lui; caracterul lui Hristos este slava Lui. Noi trebuie să creştem din ce în ce mai
mult după asemănarea Lui dumnezeiască, până la statura de om mare, de bărbaţi şi femei în
Hristos Isus. Când am început să scriu despre acest subiect, am mers cu gândul mai departe şi tot
mai departe, şi am încercat să trec dincolo de ultima margine, dar nu am reuşit. {Materialele 1888,
vol. 2, pag. 112}
My brother, sink self in Jesus. Lift him up, contemplate his character, grow into his character, the
character of Christ is his glory. We are to grow more and more into his divine likeness, to the full stature of
men and women in Christ Jesus. When I commence writing on this subject, I go on and on, and try to get
beyond the outer edge, but I fail. {Lt36a-1890 (September 18, 1890) par. 14} {1888 712.3}
Isus a venit să împărtăşească Duhul Sfânt (1894)
Isus a venit să împărtăşească sufletului omenesc Duhul Sfânt, prin care dragostea lui
Dumnezeu ne este turnată în inimă; dar îi este imposibil să înzestreze cu Duhul Sfânt oamenii care
sunt fixaţi în ideile lor, ale căror doctrine sunt toate un şablon de neschimbat, care umblă
după tradiţiile şi poruncile oamenilor, aşa cum au făcut evreii din vremea lui Hristos. Ei au
fost foarte scrupuloşi în ritualurile bisericii, foarte riguroşi în urmarea formelor lor, dar au fost lipsiţi
de vitalitate şi devotament religios. Ei au fost reprezentaţi de Hristos ca acele piei uscate ce se
utilizau sub formă de burdufuri. Evanghelia lui Hristos nu a putut fi pusă în inimile lor, căci nu era
loc acolo care să o cuprindă. Ei nu puteau fi burdufurile noi în care El să toarne vinul nou. Hristos a
fost obligat să caute altundeva decât în rândul cărturarilor şi a fariseilor, burdufuri pentru
învăţătura Sa de adevăr şi viaţă. El trebuia să găsească oameni dispuşi să aibă o înnoire a inimii.
El a venit să dea oamenilor inimi noi. El a spus, „Vă voi da o inimă nouă.” Dar aceia de atunci şi
aceştia de acum, care se încred în propria lor neprihănire, nu simt nicio nevoie de a avea o inimă
nouă. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 139}
Jesus came to impart to the human soul the Holy Spirit, by which the love of God is shed abroad in the
heart; but it is impossible to endow men with the Holy Spirit, who are set in their ideas, whose doctrines are
all stereotyped and unchangeable, who are walking after the traditions and commandments of men, as were
the Jews in the time of Christ. They were very punctilious in the observances of the church, very rigorous in
following their forms, but they were destitute of vitality and religious devotion. They were represented by
Christ as like the dry skins which were then used as bottles. The gospel of Christ could not be placed in their
hearts; for there was no room to contain it. They could not be the new bottles into which he could pour his
new wine. Christ was obliged to seek elsewhere than among the scribes and the Pharisees for bottles for
his doctrine of truth and life. He must find men who were willing to have regeneration of heart. He came to
give to men new hearts. He said, “A new heart also will I give you.” But the self-righteous of that day and of
this day feel no need of having a new heart. {RH March 20, 1894, par. 7} {1888 1225.7}
Părtăşia de natura divină (1888-1891)
Oricine este părtaş de natură divină este un biruitor spre slava lui Hristos, este victorios şi a
scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 64}
Every soul who is a partaker of the divine nature is an overcomer in His own behalf, and is victorious,
having escaped the corruption that is in the world through lust. {Ms8a-1888 (October 21, 1888) par. 24} {1888
138.1}
Trebuie să mâncăm trupul şi să bem sângele Fiului lui Dumnezeu. Aceasta se întâmplă atunci
când împlinim cuvântul Său, când ţesem în viaţa şi în caracterul nostru, spiritul şi faptele lui Hristos.
Atunci suntem una cu Hristos, aşa cum El este una cu Tatăl. Atunci suntem părtaşi de natură
divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte. Nu există nici o asigurare că învăţătura
noastră este corectă şi lipsită de orice greşeală, decât dacă împlinim zilnic voia lui Dumnezeu.
We must eat the flesh and drink the blood of the Son of God. This is in doing his word, in weaving into
our lives and characters the spirit and works of Christ. Then we are one with Christ as Christ was one with the
Father. Then we are partakers of the divine nature, having escaped the corruption that is in the world
through lust. There is no assurance that our doctrine is right, and free from all chaff and error, unless we are
daily doing the will of God. {Lt20a-1888 (August 5, 1888) par. 20} {1888 201.2}
Hristos Şi-a unit natura Lui divină cu natura omenirii, pentru a ne arăta că Dumnezeu vrea să
fim în cea mai strânsă legătură cu El. ”Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe
Singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. {Materialele 1888, vol.
1, pag. 136}
Christ joined His divine nature with humanity to show us that God would have us in the closest union
with Himself. "God so loved the world, that He gave his only begotten Son, that whosoever believeth in him
should not perish, but have everlasting life." {Lt85-1889 (April 1889) par. 11} {1888 280.1}
Hristos nu ar fi putut face nimic în timpul slujirii Lui pe pământ pentru salvarea omului căzut,
dacă divinul nu ar fi fost întreţesut cu umanul. Capacitatea limitată a omului nu poate explica taina
aceasta uimitoare – îmbinarea celor două naturi, divinul şi umanul. Aceasta nu va putea fi
explicată niciodată. Omul trebuie să se umple de uimire înaintea ei şi să stea în tăcere. Cu toate
acestea, omul are privilegiul de a fi făcut părtaş de natură divină, şi în felul acesta el poate într-o
anumită măsură să pătrundă taina aceasta. Demonstraţia aceasta minunată a iubirii lui Dumnezeu a
fost făcută pe crucea Calvarului. Divinitatea a luat natura omenirii. Cu ce scop? Pentru ca prin
neprihănirea lui Hristos omenirea să poată deveni părtaşă a naturii divine. Unirea aceasta
dintre divin şi uman, care a fost posibilă în Hristos, nu încape în mintea omenească. Lucrurile
uimitoare care se vor produce în lumea noastră – cele mai mari evenimente ale tuturor veacurilor
– nu pot fi înţelese de minţile lumeşti; nu pot fi explicate cu ajutorul ştiinţelor omeneşti. Puterile
cerurilor vor fi clătinate. Hristos vine cu putere şi cu slavă mare, însă venirea Lui nu este atât de mult
o taină cât sunt cele ce vor avea loc înainte de evenimentul acesta. Omul trebuie să devină părtaş
de natură divină, ca să poată rezista în vremurile rele care vin, când tainele agenţiilor satanice vor fi
la lucru. Numai cu puterea divină unită cu cea omenească, pot rezista sufletele în acele vremuri de
încercare. Hristos spune, „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”. Aceasta înseamnă că trebuie să
existe mult mai puţin eu şi mult mai mult Isus. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 160}
Christ could have done nothing during His earthly ministry in saving fallen man if the divine had not been
blended with the human. The limited capacity of man cannot define this wonderful mystery--the blending
the two natures, the divine and the human. It can never be explained. Man must wonder and be silent. And
yet man is privileged to be a partaker of the divine nature, and in this way he can to some degree enter into
the mystery. This wonderful exhibition of God's love was made on the cross of Calvary. Divinity took the
nature of humanity, and for what purpose?--That through the righteousness of Christ humanity might
partake of the divine nature. This union of divinity and humanity, which was possible with Christ, is
incomprehensible to human minds. The wonderful things to take place in our world--the greatest events of
all ages--are incomprehensible to worldly minds; they cannot be explained by human sciences. The powers
of heaven shall be shaken. Christ is coming in power and great glory, but His coming is not such a mystery as
the things to take place before that event. Man must be a partaker of the divine nature in order to stand in
this evil time, when the mysteries of satanic agencies are at work. Only by the divine power united with the
human can souls endure through these times of trial. Says Christ, "Without me ye can do nothing." Then
there must be far less of self and more of Jesus. {Lt5-1889 (June 2, 1889) par. 6} {1888 332.1}
Pentru a păzi legea, omul se va uni cu puterea divină. Cu toate că este asaltat de infirmităţile
omenescului, omul poate să devină părtaş al naturii divine, fugind de stricăciunea care este în
lume prin pofte. Aceasta este răscumpărarea. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 164}
But in keeping that law man would be united with the divine power. Notwithstanding man was
encompassed with the infirmities of humanity he might become a partaker of the divine nature, having
escaped the corruption that is in the world through lust. Now here is the redemption. {Ms5-1889 (June 19,
1889) par. 16} {1888 342.2}
O, cât de mult mă bucur pentru că am un Mântuitor! Trebuie să avem Duhul Sfânt împreună cu
efortul omenesc. Fără Hristos, noi nu putem face nimic. „Despărţiţi de Mine, nu puteţi face
nimic”. „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi
cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20). Mă bucur atât de mult că putem fi părtaşi de natură
divină, şi că prin Isus Hristos putem fi biruitori. Aceasta este biruinţa – credinţa voastră,
sentimentele şi faptele bune? Aceasta este? Nu. „Ceea ce câştigă biruinţa … este credinţa noastră”
(1Ioan 5:4). {Materialele 1888, vol. 1, pag. 165}
O, I am glad I have a saviour! We must have the Holy Spirit to combine with man's human effort. We can
do nothing without Christ. "Without me, ye can do nothing." "Behold, I stand at the door, and knock: if any
man hear My voice, and open the door, I will come in to him, and will sup with him, and he with Me"
[Revelation 3:20]. I am so glad that we can be partakers of the divine nature, and that through Jesus Christ
we can be conquerors. This is the victory--even your faith, feelings, and good works? Is that it? No; "This is
the victory. . . , even your faith" [1 John 5:4]. {Ms5-1889 (June 19, 1889) par. 27} {1888 345.3}
Amintiţi-vă că urechea lui Dumnezeu este deschisă pentru rugăciunile noastre. „Cereţi şi vi se va
da, căutaţi şi veţi găsi.” „Dacă voi răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult
Tatăl vostru ceresc va da Spiritul Sfânt celor care îl cer.” Atunci de ce să nu credem pe
Dumnezeu pe cuvânt? De ce să nu credem cu toată inima, cu toată mintea şi cu tot sufletul? De ce să
nu ne prindem prin credinţă de natura divină? Este privilegiul nostru. Toate lucrurile sunt
cu putinţă celui ce crede. Sunt atât de recunoscătoare în dimineaţa aceasta că am un Mântuitor
viu. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 2}
Remember the ear of the Lord is open to our prayers. "Ask and it shall be given to you, seek and ye shall
find." "If ye then being evil, know how to give good gifts unto your children," how much more shall your
heavenly Father give the Holy Spirit to them that ask him." Then why not take God at his word? Why not
believe with all the heart and mind and soul. Why not by faith take hold of the divine nature. It is our
privilege. All things shall be done for him that believeth. I am so grateful this morning that I have a living
Saviour. {Ms10-1889 (October 1889) par. 12} {1888 448.4}
Fiul lui Dumnezeu a fost asaltat la fiecare pas de puterile întunericului. Imediat după botez a fost
dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit timp de patruzeci de zile. Am primit scrisori în
care se afirma că Hristos nu a putut avea aceeaşi natură ca şi omul, căci dacă ar fi fost aşa, ar fi căzut
sub acelaşi fel de ispite. Dacă nu ar fi avut natura omului, nu putea fi exemplul nostru. Dacă nu ar fi
fost părtaş naturii noastre, nu ar fi putut să fie ispitit aşa cum este ispitit omul. Dacă nu ar fi fost
posibil ca El să cadă sub ispită, nu poate fi ajutorul nostru. Este o realitate solemnă faptul că Hristos
a venit să ducă luptele omului, în favoarea omului. Ispitirea şi biruinţa Lui ne vorbesc despre faptul
că omenirea trebuie să copieze Modelul: omul trebuie să devină părtaş de natură divină.
În Hristos, divinitatea şi omenescul erau combinate. Divinitatea nu a fost coborâtă la
nivelul omenescului. Divinitatea şi-a păstrat locul, însă omenescul, fiind unit cu divinul, a rezistat
celei mai serioase încercări de ispitire în pustie. Prinţul lumii acesteia a venit la Hristos, după postul
îndelungat, sugerându-i să poruncească pietrelor să se transforme în pâini. Însă planul lui
Dumnezeu pentru mântuirea omului, prevedea ca Hristos să cunoască foamea şi sărăcia în orice
aspect al experienţei omului. El S-a împotrivit ispitei prin puterea pe care şi omul o poate solicita. El
S-a ţinut de tronul lui Dumnezeu şi, nu există bărbat sau femeie care să nu aibă acces la
acelaşi ajutor, prin credinţă în Dumnezeu. Omul poate să devină părtaş al naturii divine. Nu
există niciun suflet care să nu poată primi tot ajutorul cerului în timpul ispitirii şi al încercării.
Hristos a venit ca să ne descopere Sursa puterii Sale, pentru ca omul niciodată să nu se sprijine pe
capacităţile sale omeneşti, neputincioase.
Cei care vor să fie biruitori trebuie să-şi pună la schimbător fiecare putere a fiinţei lor. Ei trebuie
să agonizeze după puterea divină, pe genunchi înaintea lui Dumnezeu. Hristos a venit ca să
fie exemplul nostru, şi să ne facă cunoscut faptul că putem fi părtaşi de natură divină. Cum?
Fugind de stricăciunea care este în lume prin poftă. Satana nu L-a înfrânt pe Hristos. Nu şi-a pus
piciorul peste sufletul Răscumpărătorului. Nu I-a atins capul, deşi Îi zdrobise călcâiul. Hristos, prin
exemplul Său, a dovedit clar că omul poate să stea în integritate. Oamenii pot să aibă puterea
de a se împotrivi diavolului – o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu o pot
învinge – o putere care îi face să poată birui aşa cum a biruit Hristos. Divinitatea şi omenescul poate
să fie combinat în ei. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 36}
The Son of God was assaulted at every step by the powers of darkness. After his baptism he was driven of
the Spirit into the wilderness, and suffered temptation for forty days. Letters have been coming in to me,
affirming that Christ could not have had the same nature as man, for if he had, he would have fallen under
similar temptations. If he did not have man's nature, he could not be our example. If he was not a partaker of
our nature, he could not have been tempted as man has been. If it were not possible for him to yield to
temptation, he could not be our helper. It was a solemn reality that Christ came to fight the battles as man, in
man's behalf. His temptation and victory tell us that humanity must copy the Pattern; man must become a
partaker of the divine nature. {1888 533.6}
In Christ, divinity and humanity were combined. Divinity was not degraded to humanity; divinity held its
place, but humanity by being united to divinity, withstood the fiercest test of temptation in the wilderness. The
prince of this world came to Christ after his long fast, when he was an hungered, and suggested to him to
command the stones to become bread. But the plan of God, devised for the salvation of man, provided that
Christ should know hunger, and poverty, and every phase of man's experience. He withstood the temptation,
through the power that man may command. He laid hold on the throne of God, and there is not a man or
woman who may not have access to the same help through faith in God. Man may become a partaker of the
divine nature; not a soul lives who may not summon the aid of Heaven in temptation and trial. Christ came to
reveal the Source of his power, that man might never rely on his unaided human capabilities. {1888 533.7}
Those who would overcome must put to the tax every power of their being. They must agonize on their
knees before God for divine power. Christ came to be our example, and to make known to us that we may be
partakers of the divine nature. How?--By having escaped the corruptions that are in the world through lust.
Satan did not gain the victory over Christ. He did not put his foot upon the soul of the Redeemer. He did not
touch the head though he bruised the heel. Christ, by his own example, made it evident that man may stand in
integrity. Men may have a power to resist evil--a power that neither earth, nor death, nor hell can master; a
power that will place them where they may overcome as Christ overcame. Divinity and humanity may be
combined in them. {1888 533.8} {RH February 18, 1890, par. 6-8}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.February.18.1890.par.6&para=821.10241
Dacă vor arunca afară eul, Hristos va turna încontinuu o porţie bună din râul vieţii, în sufletul
însetat. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 104}
If they will cast out self, Jesus will pour into the thirsty soul a constant supply from the river of life.
{RH August 26, 1890, par. 2} {1888 695.3}
Cei care îşi dau seama de nevoia lor de pocăinţă faţă de Dumnezeu şi de credinţă în
Domnul nostru Isus Hristos, se vor pocăi de împotrivirea lor faţă de Spiritul Domnului.
Aceştia îşi vor mărturisi păcatul de a fi refuzat lumina pe care cerul le-a trimis-o cu atâta
îndurare, şi vor părăsi păcatul care a întristat şi a insultat Spiritul Domnului. Aceştia îşi vor umili
eul şi vor accepta puterea şi harul lui Hristos, recunoscând soliile de avertizare, de mustrare şi de
încurajare. Atunci credinţa lor în lucrarea lui Dumnezeu se va da pe faţă, şi ei se vor sprijini pe jertfa
ispăşitoare. Ei îşi vor însuşi personal harul abundent al lui Hristos şi neprihănirea Lui, şi
El va deveni pentru ei un Mântuitor prezent; pentru că îşi vor da seama că au nevoie de El şi cu
deplină încredere se vor odihni în El. Vor bea apa vieţii din izvorul cel divin, care nu seacă.
Într-o experienţă nouă şi binecuvântată, se vor încredinţa pe ei înşişi lui Hristos şi vor
deveni părtaşi ai naturii divine. Omenescul şi divinul vor coopera în fiecare zi, iar inima se
va revărsa în mulţumire şi laudă către Hristos. Inspiraţia cerească îşi va avea partea ei în experienţa
creştină, şi vom creşte până la statura de om mare, de bărbaţi şi femei maturi în Isus Hristos.
Those who realize their need of repentance toward God, and faith toward our Lord Jesus Christ, will have
contrition of soul, will repent for their resistance of the Spirit of the Lord. They will confess their sin in refusing
the light that Heaven has so graciously sent them, and they will forsake the sin that grieved and insulted the
Spirit of the Lord. They will humble self, and accept the power and grace of Christ, acknowledging the
messages of warning, reproof, and encouragement. Then their faith in the work of God will be made manifest,
and they will rely upon the atoning sacrifice. They will make a personal appropriation of Christ's abundant
grace and righteousness, and he will become to them a present Saviour; for they will realize their need of
him, and with complete trust will rest in him. They will drink of the water of life from the divine, inexhaustible
fountain. In a new and blessed experience, they will cast themselves upon Christ, and become partakers of
the divine nature. The human and the divine will co-operate every day, and the heart will well up in
thanksgiving and praise to Christ. Heavenly inspiration will have a part in the Christian experience, and we
shall grow to the full stature of men and women in Christ Jesus. {RH August 26, 1890, par. 6} {1888 695.6}
Hristos nu trebuie să fie niciodată în afara gândurilor. Îngerii au spus despre El „Îi vei
pune numele Isus, căci El va mântui pe poporul Său din păcatele lor”. Isus, Scumpul Mântuitor!
Asigurare, ajutor, siguranţă şi pace, toate sunt în El. El este Cel care risipeşte toate îndoielile
noastre, este garanţia tuturor speranţelor noastre. Cât de preţios este gândul că putem deveni cu
adevărat părtaşi ai naturii divine, prin care putem birui aşa cum a biruit Hristos! {Materialele
1888, vol. 2, pag. 105}
Christ should never be out of the mind. The angels said concerning him, "Thou shalt call his name Jesus:
for he shall save his people from their sins." Jesus, precious Saviour! assurance, helpfulness, security, and
peace are all in him. He is the dispeller of all our doubts, the earnest of all our hopes. How precious is the
thought that we may indeed become partakers of the divine nature, whereby we may overcome as Christ
overcame! {RH August 26, 1890, par. 12} {1888 696.3}
„Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu.” 1Cor. 3:9. Inima trebuie să fie lucrată, supusă, arată, grăpată,
semănată, ca să aducă o recoltă pentru Dumnezeu, de fapte bune. „Voi sunteţi clădirea lui
Dumnezeu.” Voi nu vă puteţi clădi singuri. Există o putere în afara voastră, care trebuie să
clădească biserica, să pună cărămidă peste cărămidă, întotdeauna prin cooperare cu facultăţile
şi puterile care au fost date omului de Dumnezeu. Răscumpărătorul trebuie să îşi găsească
o casă în clădirea Lui. Dumnezeu lucrează, şi omul lucrează. Este nevoie să existe o
primire continuă a darurilor lui Dumnezeu, pentru ca să poată exista o dăruire de bunăvoie din
aceste daruri. Este primire continuă, şi apoi restituire. Domnul a făcut posibil ca sufletul să primească
hrană de la El, care să fie redată apoi prin împlinirea planurilor Lui. Pentru ca să poată exista o
revărsare în afară, trebuie să existe o pătrundere a divinităţii în om. „Voi locui în ei, şi voi umbla
în ei.” 2Cor. 6:16. (KJV).
Templul sufletului trebuie să fie sacru, sfânt, nemânjit. Trebuie să existe un parteneriat
în care toată puterea este a lui Dumnezeu, şi toată slava aparţine lui Dumnezeu. Responsabilitatea
este peste noi. Noi trebuie să primim în gânduri şi în sentimente ca să putem apoi da prin
exprimare. Legea acţiunii umane şi divine îl face pe primitor să fie un împreună lucrător cu
Dumnezeu. Îl aduce pe om în situaţia în care, unit cu divinitatea, să poată face faptele lui
Dumnezeu. Omenescul atinge omenescul. Puterea divină şi agenţia omenească, combinate,
vor fi un succes complet, deoarece neprihănirea lui Hristos împlineşte totul. {Materialele 1888,
vol. 2, pag. 158}
"Ye are God's husbandry." 1 Corinthians 3:9. The heart is to be worked, subdued, ploughed, harrowed,
seeded to bring forth its harvest to God in good works. "Ye are God's building." You cannot build yourself.
There is a Power outside of yourself that must do the building of the church, putting brick upon brick, always
cooperating with the faculties and powers given of God to man. The Redeemer must find a home in His
building. God works and man works. There needs to be a continual taking in of the gifts of God, in order that
there may be as free a giving out of these gifts. It is a continual receiving and then restoring. The Lord has
provided that the soul shall receive nourishment from Him, to be given out again in the working out of His
purposes. In order that there be an outflowing, there must be an income of divinity to humanity. "I will dwell
in them, and walk in them." 2 Corinthians 6:16. {1888 818.4}
The soul temple is to be sacred, holy, pure, and undefiled. There must be a copartnership in which all the
power is of God and all the glory belongs to God. The responsibility rests with us. We must receive in
thoughts and in feelings, to give in expression. The law of the human and the divine action makes the receiver
a laborer together with God. It brings man where he can, united with divinity, work the works of God.
Humanity touches humanity. Divine power and the human agency combined will be a complete success
for Christ's righteousness accomplishes everything. {1888 819.1} {Ms36-1890, par. 25-26}
Oamenii pot cunoaşte adevărul numai dacă sunt părtaşi naturii divine. Acum, avem
nevoie de mai mult decât de înţelepciune omenească în timp ce citim şi studiem Scripturile; iar dacă
venim în faţa cuvântului lui Dumnezeu cu inimile umilite, El va înălţa un steag pentru noi împotriva
elementelor fără de lege. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 192}
Men can know the truth only by being themselves partakers of the divine nature. We have need now
for more than human wisdom in reading and searching the Scriptures; and if we come to God's word with
humble hearts, he will raise up a standard for us against the lawless element. {GCDB April 13, 1891, par. 2}
{1888 901.8}
Hristos - singurul canal prin care omul poate deveni părtaş naturii divine (1892-1904)
Hristos este singurul canal prin care omul poate avea acces la Dumnezeu, şi poate deveni
părtaş naturii divine. Domnul Dumnezeu dă lumină celor ce Îl caută sincer şi serios, pentru că El li
Se dă pe Sine Însuşi. „Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că
Dumnezeu este lumină, şi în El nu este întuneric.” De ce? Pentru că Dumnezeu, pe calea Sa tainică,
Se transmite pe Sine sufletului. „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor
fără răutate.” Dumnezeu înlocuieşte ideile şi invenţiile oamenilor, cu ideile Sale, iar aceste
idei sunt minunate, nobile şi luminoase. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 33}
Christ is the channel through which alone man can have access to God, and become a partaker of
the divine nature. The Lord God gives light to the true, earnest seekers after him, for he giveth them
himself. "This then is the message which we have heard of him, and declare unto you, that God is light, and
in him is no darkness at all. "And why? Because God in his own mysterious way communicates himself to
the soul. "The entrance of thy words giveth light; it giveth understanding unto the simple." God substitutes his
ideas for human ideas and inventions, and these ideas are great, noble, and luminous. {Lt18-1892 (April 15,
1892) par. 8} {1888 981.1}
Unii dintre fraţii noştri conducători au luat frecvent poziţii de partea greşită, iar dacă Dumnezeu
ar trimite o solie şi ar aştepta ca aceşti fraţi mai în vârstă să deschidă calea pentru înaintarea
ei, solia nu ar ajunge niciodată la oameni. Aceşti fraţi vor fi în această poziţie până când
vor deveni părtaşi la natura divină într-o măsură mai mare decât au fost în trecut. Este
tristeţe în ceruri din cauza orbirii spirituale a multora dintre fraţii noştri. Lucrătorii noştri tineri,
care ocupă poziţii mai puţin importante, trebuie să facă eforturi decise pentru a veni la lumină, să
sape mai adânc şi mai adânc în mina adevărului. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 38}
Some of our leading brethren have frequently taken positions on the wrong side, and if God would send a
message and wait for these older brethren to open the way for its advance, it would never reach the people.
These brethren will be found in this position until they become partakers of the divine nature to a greater
extent than ever they have been in the past. There is sadness in heaven over the spiritual blindness of many
of our brethren. Our younger ministers who fill less important positions must make decided efforts to come to
the light, to sink the shaft deeper and still deeper into the mine of truth. {RH July 26, 1892, par. 7} {1888
991.8}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.July.26.1892.par.8&para=821.12119
Lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi măsurată în profunzimea ei. El este sursa din care îşi trage
puterea şi eficienţa acela care lucrează pentru Dumnezeu; şi Duhul Sfânt este Mângâietorul,
ca o prezenţă personală a lui Hristos pentru suflet. Cel care priveşte la Hristos cu credinţă
simplă, de copil, este făcut părtaş de natură divină prin intermediul Duhului Sfânt. Când
este condus de Duhul lui Dumnezeu, creştinul poate să ştie că este făcut desăvârşit în El, care
este Capul tuturor lucrurilor. Aşa cum a fost slăvit Hristos în ziua Cincizecimii, tot aşa va fi slăvit din
nou în lucrarea de încheiere a Evangheliei, când va pregăti un popor care să reziste încercării
finale, în conflictul de încheiere a marii controverse. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 77}
The work of the holy Spirit is immeasurably great. It is from this source that power and efficiency come to
the worker for God; and the holy Spirit is the comforter, as the personal presence of Christ to the soul.
He who looks to Christ in simple, childlike faith, is made a partaker of the divine nature through the agency
of the holy Spirit. When led by the Spirit of God, the Christian may know that he is made complete in him
who is the head of all things. As Christ was glorified on the day of Pentecost, so will he again be glorified in
the closing work of the gospel, when he shall prepare a people to stand the final test, in the closing conflict of
the great controversy. The prophet describes the enemy's plan of battle, saying: {RH November 29, 1892,
par. 3} {1888 1075.3}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.November.29.1892.par.3&para=821.12341
Adevărul, adevărul preţios, este sfinţitor în influenţa sa. Sfinţirea sufletului prin lucrarea
Duhului Sfânt este implantarea naturii lui Hristos în cea omenească. Este harul Domnului nostru
Isus Hristos descoperit în caracter, şi harul lui Hristos exercitat în mod activ prin fapte bune.
Astfel, caracterul este transformat mai mult şi mai mult, după chipul lui Hristos, în neprihănire şi
adevărată sfinţenie. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 157}
Truth, precious truth, is sanctifying in its influence. The sanctification of the soul by the operation of the
Holy Spirit is the implanting of Christ’s nature in humanity. It is the grace of our Lord Jesus Christ revealed
in character, and the graces of Christ brought into active exercise in good works. Thus the character is
transformed more and more perfectly after the image of Christ, in righteousness and true holiness. {Ms34-
1894 (August 3, 1894) par. 14} {1888 1273.1}
Cel care a devenit părtaş de natură divină, ştie că cetăţenia lui este sus. El îşi primeşte
inspiraţia de la Duhul lui Hristos. Sufletul lui este ascuns cu Hristos în Dumnezeu. Un astfel de om
Satana nu-l mai poate folosi ca instrument al său, pentru a se strecura în sanctuarul lui Dumnezeu, ca
să profaneze templul lui Dumnezeu. El câştigă biruinţe la fiecare pas. El este umplut cu
gânduri înnobilatoare. El socoteşte preţioasă fiecare fiinţă omenească, pentru că Hristos a murit
pentru fiecare suflet. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 173}
He who has become a partaker of the divine nature knows that his citizenship is above. He catches the
inspiration from the Spirit of Christ. His soul is hid with Christ in God. Such a man Satan can no longer
employ as his instrumentality to insinuate himself into the very sanctuary of God, to defile the temple of God.
He gains victories at every step. He is filled with ennobling thoughts. He regards every human being as
precious, because Christ has died for every soul. {Lt58-1894 (November 26, 1894) par. 10} {1888 1320.2}
{1888 1320.2}
Ca agenţi omeneşti, noi trecem prin încercări, pregătindu-ne pentru veşnicie. Oferindu-vă pe
Isus, Dumnezeu v-a dat tot cerul. Dacă-L veţi primi, veţi avea puterea morală de a învinge tot răul,
şi veţi fi părtaşi de natură divină. Dumnezeu vă invită să mâncaţi din pâinea vieţii, şi să beţi
din apa vieţii, prin care El doreşte să primiţi puterea de a fi conlucrători cu Dumnezeu.
As human agents, we are probationers, fitting for eternity. In giving you Jesus, God has given you all
heaven. If you receive Him, you will have moral power to overcome all evil, and you will be a partaker of the
divine nature. God calls upon you to eat of the Bread of life, and drink of the water of life, by which He
designs that you shall receive strength to be co-workers with God. {Lt51a-1895 (May 1, 1895) par. 22} {1888
1351.1}
Unica speranţă a lumii a fost aceea ca, Unul care nu a cunoscut păcatul, Unul egal cu Dumnezeu,
să vină pe pământul nostru, să trăiască Legea, aducând mărturie despre faptul că în omenescul Lui a
putut păzi Legea, şi că păcătoşii pot deveni părtaşi naturii divine şi astfel să fie copii ascultători
ai lui Dumnezeu. Aceasta este marea lucrare pe care Dumnezeu a săvârşit-o pentru omenirea
căzută. El nu a voit ca vreunul să piară, ci ca oricine vrea, să vină la El prin Hristos şi să trăiască.
The only hope of the world was for One who knew no sin, One equal with God, to come to our earth and
live the law, testifying that in His humanity He could keep the law, and that sinners might become partakers
of the divine nature, and thus be obedient children of God. This is the great work that God has done for the
fallen race. He was not willing that any should perish, but that whosoever will, should come to Him through
Christ, and live. {Lt55-1895 (September 24, 1895) par. 68} {1888 1453.1}
Noi trebuie să căutăm acea unire cu El despre care vorbeşte când spune: „Rămâneţi în Mine, şi
Eu voi rămânea în voi.” Această unire este mai profundă, mai puternică şi mai adevărată decât orice
altă unire. Inima trebuie să fie umplută cu harul lui Hristos. Voinţa Lui trebuie fie cea
care să ne stăpânească, să ne mişte prin dragostea Sa pentru a suferi cu cei care suferă, pentru a ne
bucura cu cei care se bucură, pentru a simţi o adâncă sensibilitate pentru fiecare om aflat în
slăbiciune, în durere sau în suferinţă.
Fiind părtaşi ai naturii divine, aceasta ne va face să fim întotdeauna dispuşi să întindem o mână
de ajutor celor care sunt în nevoie. Inima lui Hristos a fost întotdeauna atinsă de milă, la vederea
durerii omeneşti. El a murit pe crucea Calvarului pentru a ridica de la om pedeapsa călcării
de lege.{Materialele 1888, vol. 4, pag. 180}
We are to seek for the union with Him of which He speaks when He says, “Abide in Me, and I in you.”
[John 15:4.] This union is deeper, stronger, truer, than any other union. The heart must be filled with the
grace of Christ. His will must control us, moving us by His love to suffer with those who suffer, to rejoice with
those who rejoice, to feel a deep tenderness for every one in weakness, sorrow, or distress. Lt121-1904
(March 29, 1904) par. 22} {1888 1809.3}
Being partakers of the divine nature will make us willing always to reach forth a helping hand to those in
need of relief. Christ’s heart was ever touched with pity at the sight of human woe. He died on the cross of
Calvary to lift from man the penalty of transgression. {Lt121-1904 (March 29, 1904) par. 23} {1888 1810.1}
Hristos format în noi (1888-1892)
De ce nu putem primi adevărul pe care l-a descoperit Dumnezeu, de ce nu-l putem ţese în viaţa şi
în caracterul nostru? Dacă am avea Spiritul lui Hristos în inimile noastre, am avea o povară pentru
sufletele din jurul nostru care sunt gata să piară, aşa cum a avut Pavel...
Dacă Hristos, nădejdea slavei, ar fi format în voi, aţi da la o parte orice vanitate şi vorbire
nebunească. Aţi fi sfinţiţi prin adevăr. Aţi lucra pentru Dumnezeu în aşa fel încât aţi avea o conştiinţă
curată în lucrarea voastră misionară, şi aţi putea spune împreună cu Pavel că sunteţi curat de sângele
tuturor oamenilor. Dar nu puteţi spune aceasta, dacă nu câştigaţi încontinuu înţelepciune şi
cunoştinţă de la Dumnezeu aşa cum mlădiţa îşi trage hrana din viţa cea vie, dacă Duhul Sfânt nu se
odihneşte peste voi, dacă nu l-aţi luat pe Isus în inima voastră, gândindu-vă la Isus, vorbind
despre Isus, şi lucrând lucrarea Lui oriunde vă aflaţi. Acesta este singurul fel în care putem lucra cu
succes în aceste zile de pe urmă. Hristos Însuşi a fost Exemplul pe care trebuie să-L urmăm, nu
numai într-o manifestare exterioară a religiei, ci aşa cum a fost El în puritate, în tăgăduire de sine, în
blândeţe şi iubire. Aşa trebuie să-L urmăm pe El în lume. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 25}
If we have the spirit of Christ in our hearts we will have a burden for the perishing souls around us as
Paul had {1888 70.2}
If Christ is formed within, the hope of glory, you will put away all vanity and foolish speaking. You will
be sanctified through the truth. You will so labor for God that you can have an approving conscience in your
ministerial work, and you can say with the devoted Saint Paul that you are clean from the blood of all men. But
you cannot say this unless you are constantly gaining wisdom and knowledge from God as the branch draws
nourishment from the living vine, unless His Holy Spirit is resting upon you and you are taking Jesus into
your heart, thinking and talking of Jesus, and doing His work wherever you are. This is the only way that we
can work successfully in these last times. {Ms6-1888 (October 11, 1888) par. 6-7} {1888 70.3}
Pentru ce suntem în această lume? Ca să-L reprezentăm pe Hristos şi să fim o binecuvântare

pentru semenii noştri. Hristos nădejdea slavei, trebuie să fie format în noi. Noi trebuie să trăim
viaţa Lui, pentru ca viaţa noastră să demonstreze lumii dragostea lui Dumnezeu şi puterea
Evangheliei. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 60}
What are we in this world for? To represent Christ and to be a blessing to our fellow men. Christ is to be
formed in us, the hope of glory. We are to live His life, that our lives may show forth to the world the love of
God and the power of the gospel. {Ms17-1888 (October 21, 1888) par. 13} {1888 131.2}
Sentimentele religioase au fost mai mult fireşti decât spirituale şi, cu toate că s-au străduit să facă
tot posibilul pentru a fi mulţumiţi, au simţit o nelinişte – răceală, întuneric şi lipsa lui Hristos. Ei nu
îşi cunoşteau starea înaintea lui Dumnezeu, nu aveau o cunoştinţă experimentală a lucrării de slujire
a Mijlocitorului nostru. Când aceştia s-au prins prin credinţă de Hristos, inimile lor s-au pocăit şi au
fost zdrobite. Hristos, nădejdea slavei, a fost format în ei. Aceasta era totul pentru ei. Au înţeles
atunci ce înseamnă taina evlaviei. Minunea s-a făcut. Domnul şi Spiritul Său au pătruns în suflet.
Viaţa şi bucuria au luat inima în stăpânire. Cât de uşor este sensibilizat acum sufletul faţă de propria
lui deficienţă. Totul este dat pe faţă înaintea Celui cu care avem de a face. {Materialele 1888, vol. 1,
pag. 175}
The religious feelings of many were more natural than spiritual, and although they tried to be satisfied they
felt an unrest--cold, dark, and Christless. They remained in ignorance of how they stand toward God, ignorant
as far as experimental knowledge was concerned of the office work of our Mediator and Intercessor. When
they by faith laid hold of Christ, their hearts were contrite and broken. Christ was being formed within, the
hope of glory. This was everything to them. It was the intelligence of what constituted the mystery of
godliness. The miracle is wrought. The Lord and His Spirit break in upon the soul. Life and joy take
possession of the heart. How quickly is the soul made sensible of its deficiency. Everything is laid open before
Him with whom we have to do. {Ms30-1889 (June 21, 1889) par. 49} {1888 368.3}
De ce sunt buzele noastre atât de tăcute când este vorba de subiectul neprihănirii lui Hristos şi al
iubirii Lui faţă de lume? De ce nu dăm poporului ceea ce îi poate înviora şi îi poate învia la o viaţă
nouă? Apostolul Pavel este umplut de extaz şi de adoraţie când declară: „fără îndoială, mare este
taina evlaviei... „Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de
îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” (1 Timotei
3:16)… (Filipeni 2:5-11)… (Coloseni 1:14-17).
Aceasta este marea temă cerească ce a fost neglijată în mare măsură şi nu s-a vorbit despre ea,
pentru că Hristos nu este format înăuntrul minţii omeneşti. Şi Satana lucrează întotdeauna pentru
ca Hristos să nu fie tema contemplării şi adorării. Numele acesta, atât de puternic, atât de esenţial, ar
trebui să fie pe buzele fiecărui om. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 201}
Why are our lips so silent upon the subject of Christ's righteousness and His love for the world? Why
do we not give to the people that which will revive and quicken them into a new life? The apostle Paul is filled
with transport and adoration as he declares, "Without controversy great is the mystery of godliness: God
was manifest in the flesh, justified in the Spirit, seen of angels, preached unto the Gentiles, believed on in
the world, received up into glory." 1 Timothy 3:16. {1888 430.4}
Philippians 2:5-11. {1888 431.1} Colossians 1:14-17. {1888 431.2}
This is the grand and heavenly theme that has in a large degree been left out of the discourses because
Christ is not formed within the human mind. And Satan has had his way that it shall be thus, that Christ
should not be the theme of contemplation and adoration. This name so powerful, so essential, should be on
every tongue. {1888 431.3} {Ms27-1889 (September 13, 1889) par. 8-13}
Este nevoie acum de o putere care să vină peste noi şi să ne provoace la sârguinţă şi la o credinţă
serioasă. Apoi, botezaţi cu Duhul Sfânt, să ia chip în noi Hristos, nădejdea slavei. Atunci Îl vom
prezenta pe Hristos ca obiectul divin al credinţei şi iubirii noastre. Vom vorbi despre Hristos, ne vom
ruga lui Hristos şi despre Hristos. Vom lăuda Numele Lui cel sfânt. Vom prezenta înaintea oamenilor
minunile Lui, tăgăduirea Lui de sine, jertfirea Lui de sine, suferinţele Lui, răstignirea Lui, învierea şi
înălţarea Lui la cer. Acestea sunt temele evangheliei care inspiră şi trezesc iubirea şi înflăcărarea
intensă a inimii. În acestea se găsesc tezaurele înţelepciunii şi cunoştinţei, o fântână care nu seacă
niciodată. Cu cât căutaţi mai mult aceste experienţe, cu atât viaţa voastră va fi mai valoroasă.
We need a power to come upon us now and stir us up to diligence and earnest faith. Then, baptized with
the Holy Spirit, we shall have Christ formed within, the hope of glory. Then we will exhibit Christ as the
divine object of our faith and our love. We will talk of Christ, we will pray to Christ and about Christ. We will
praise His holy name. We will present before the people His miracles, His self-denial, His self-sacrifice, His
sufferings, and His crucifixion, His resurrection and triumphant ascension. These are the inspiring themes of
the gospel, to awaken love and intense fervor in every heart. Here are the treasures of wisdom and
knowledge, a fountain inexhaustible. The more you seek of this experience, the greater will be the value of
your life. {Ms27-1889 (September 13, 1889) par. 17} {1888 432.3}
Am avut o discuţie lungă cu fratele Henry despre lucrarea de la Sanatoriu. Schimbări

decisive trebuie făcute, în practicarea virtuţilor lui Hristos.
Nimeni să nu greşească cu privire la caracterul pe care în mod hotărât trebuie să-l formeze în viaţa
aceasta. Dacă ei trăiesc drept, vor avea zi după zi dovada că Îl au pe Hristos format în ei. Ei sunt
proprietatea lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 9}
I had a long talk with Brother Henry upon the work at the Sanitarium. Decided changes are to be made, in
practicing the virtues of Christ. {1888 464.2}
Let none make a mistake as to the character they must positively form in this life. If they live righteously,
they will have the evidence day by day that they have [Christ] formed within. They are the Lord's property.
{1888 464.3} {Ms22-1889 (October 19, 1889) par. 46-47}
Nu trebuie să ne fie teamă că cineva va fi doborât chiar şi de cea mai răspândită apostazie, dacă
are o experienţă vie în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Dacă
Isus, nădejdea slavei, este format înăuntru, atât cel neînvăţat cât şi cel educat va putea
purta mărturia credinţei noastre, spunând „ştiu în cine m-am încrezut.” Unii nu vor putea, prin
argumente, să arate unde greşeşte adversarul lor, întrucât nu au avut niciodată avantajele pe care le-
au avut alţii, totuşi aceştia nu sunt biruiţi de apostazie pentru că au în inima lor dovada că au
adevărul, şi cele mai subtile raţionamente şi asalturi ale lui Satana nu îi poate mişca de la cunoştinţa
adevărului, şi ei nu au niciun dubiu sau teamă că ar fi în eroare. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 21}
There is to be no dread of anyone being borne down even in a wide spread apostasy, who has a living
experience in the knowledge of our Lord and Saviour Jesus Christ. If Jesus be formed within, the hope of
glory, the illiterate as well as the educated can bear the testimony of our faith, saying, "I know in whom I have
believed." Some will not, in argument, be able to show wherein their adversary is wrong, having never had
any advantages that others have had, yet these are not overborne by the apostasy because they have the
evidence in their own heart that they have the truth, and the most subtle reasoning and assaults of Satan
cannot move them from their knowledge of the truth, and they have not a doubt or fear that they are
themselves in error. {Ms6-1889 (November 4, 1889) par. 75} {1888 495.1}
Tot timpul am dorit nespus de mult ca Hristos, nădejdea slavei, să ia chip înăuntrul nostru.
Doresc foarte mult să fim înfrumuseţaţi zilnic cu blândeţea şi amabilitatea lui Hristos, să creştem în
harul şi în cunoştinţa lui Isus Hristos, până la statura deplină de bărbaţi şi femei maturi în Hristos
Isus. Eu, ca individ, trebuie ca prin harul care mi-a fost dat de Isus Hristos, să îmi păstrez
sufletul într-o stare sănătoasă, păstrându-l ca un canal prin care harul Lui, iubirea, răbdarea,
blândeţea Lui să curgă către lume. Aceasta este datoria mea, şi nu este mai mică datoria fiecărui
membru al bisericii care pretinde că este fiu sau fiică a lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 2, pag.
141}
I have a continual longing for Christ to be formed within, the hope of glory. I long to be beautified every
day with the meekness and gentleness of Christ, growing in grace and in the knowledge of Jesus Christ up to
the full stature of men and women in Christ Jesus. I must as an individual, through the grace given me of
Jesus Christ, keep my own soul in health by keeping it as a divine channel through which His grace, His love,
His patience, His meekness shall flow to the world. This is my duty and no less the duty of every church
member who claims to be a son or a daughter of God. {Ms53-1890 (December 26, 1890) par. 43} {1888
778.1}
În mijlocul confuziei create de doctrinele înşelătoare, Duhul lui Dumnezeu va fi o călăuză şi un

scut pentru cei care nu s-au opus dovezilor adevărului. El aduce la tăcere orice altă voce decât cea
care vine de la El, care este adevărul şi viaţa. Dumnezeu dă fiecărui suflet ocazia de a auzi glasul
Adevăratului Păstor, de a primi cunoaşterea de Dumnezeu şi de Mântuitorul nostru. Când
inima primeşte acest adevăr ca pe o comoară preţioasă, Hristos, nădejdea slavei, ia chip
înăuntru, în timp ce întregul univers ceresc exclamă: Amin! Amin! ! {Materialele 1888, vol. 3, pag.
48}
Amid the confusion of delusive doctrines the Spirit of God will be a guide and a shield to those who have
not resisted the evidences of truth. He silences every other voice than that which comes from him who is the
truth and the life. God gives to every soul opportunity to hear the voice of the True Shepherd, to receive the
knowledge of God and our Saviour. When the heart receives this truth as a precious treasure, Christ is
formed within, the hope of glory, while the whole heavenly universe exclaims, Amen and amen. {Lt25b-1892
(August 30, 1892) par. 39} {1888 1016.2}
https://egwwritings.org/?ref=en_Lt25b-1892.39&para=6802.45
Locuirea lui Isus în inimă (1888-1904)
Avem nevoie să ne prezentăm cu toată umilinţa înaintea lui Dumnezeu, şi să scăpăm de orice
mândrie, egoism bănuieli rele, şi de orice fel de nelegiuire. Isus nu va locui în inima în care este
întronat păcatul. Este nevoie de mai puţin eu şi de mai mult din Isus. Avem nevoie să învăţăm cum
să credem – adică pur şi simplu să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt – însă este imposibil să
învăţăm aceasta dacă nu ne punem în poziţia în care putem fi supuşi lui Dumnezeu. {Materialele
1888, vol. 1, pag. 26}
We want to present ourselves in all humility before God, and get rid of everything like pride, selfishness,
evil surmising, evil speaking, and all iniquity. Jesus will not take His abode in the heart where sin is
enthroned. We want less of self and more of Jesus. We want to learn how to believe--that it is simply taking
God at His word--but it is impossible to learn this unless we place ourselves in that position where we will be
submissive to God. {Ms6-1888 (October 11, 1888) par. 10} {1888 71.3}
Dacă Hristos locuieşte în inima voastră, veţi dovedi blândeţe, gentileţe şi curăţie a gândurilor.
Veţi urma principii nobile, elevate, din cauză că aţi învăţat lecţia predată în şcoala lui Hristos. Dacă
nu aţi simţit nevoia să învăţaţi zilnic în această şcoală, este timpul să o simţiţi. Învăţaţi de la Hristos,
şi apoi mergeţi, în puterea Celui care a spus, „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul
veacului”. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 68}
If Christ is abiding in your heart, you will show meekness and gentleness and purity of thought. You will
follow elevated, noble principles, because you have learned the lessons taught in the school of Christ. If you
have not felt the need of learning every day in this school, it is time you did feel this need. Learn of Christ, and
then go forth in the strength of Him who has said, "Lo, I am with you alway, even unto the end of the world."
{Ms8a-1888 (October 21, 1888) par. 45} {1888 142.4}
Dumnezeu nu va accepta nimic din ceea ce vine de la voi, în afară de Isus Cel care locuieşte
înăuntru; numai Hristos, Hristos totul în toţi… Doar deschideţi uşa şi lăsaţi-L pe Isus să intre,
iar El va locui în templul sufletului, iar noi putem rămâne în Hristos şi ne putem bucura în iubirea
Lui. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 178}
Nothing will God accept of you but an indwelling Jesus; Christ alone, Christ all and in all… Just open
the door and let Jesus come in, and He will abide in the soul temple, and we may abide in Christ and
rejoice in His love. {1888 376.1-2} {Ms30-1889 (June 21, 1889) par. 70-71}
Hristos în inimă este lovitura de moarte dată iubirii de sine. Egoismul şi lăcomia – care este
idolatrie – conduc omul să dorească să fie propriul său mântuitor şi să se încreadă cu mândrie în
capacitatea lui omenească, mărginită şi în propriile merite pentru salvare. Acestea îl vor face să dea
greş în fiecare zi dacă face aşa, şi vor fi pierdere veşnică după aceea. Va fi ca un orb ce conduce alt
orb; vor cădea amândoi în groapă.
Lucrarea Duhului Sfînt în inimă este de a sfărâma şi alunga iubirea de sine, orgolioasa aprobare
a eu-lui, şi spiritul de acuzare. Templul sufletului trebuie golit şi curăţit de întinarea lui morală, ca
Isus să poată avea loc să rămână în suflet ca un Oaspete onorat, ca El, Martorul cel curat şi adevărat,
să poată fi puterea exercitată într-o viaţa sfântă. Atunci Hristos este descoperit în inimă prin credinţă
şi sunt câştigate victorii preţioase. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 10}
Christ in the heart is the death blow to all our self-love. Selfishness and covetousness--which is idolatry--
lead a man to wish to be his own Savior and to trust proudly in his own human, finite capability and merits for
salvation. They will fail him every day if he does this, and be to him eternal loss hereafter. He will be like the
blind leading the blind; both will fall into the ditch. {1888 467.1}
The work of the Holy Spirit on the heart is to break down and expel this self-love, this lofty approval of
self and this accusing spirit. The soul temple must be emptied and cleansed from its moral defilement, that
Jesus may find room to abide in the soul as an honored Guest, that [He] the pure, true Witness may be the
power exercised in a holy life. Then Christ is revealed in the heart by faith and precious victories are gained.
{1888 467.2} {Ms22-1889 (October 19, 1889) par. 57-58}
Cel ce are pe Hristos în inimă, îşi va ordona astfel viaţa încât să nu aducă dezonoare sau ocară
asupra adevărului sacru al lui Dumnezeu. El nu va da ocazie vrăjmaşilor Săi să hulească, nu va plin
de încredere de sine, ci încrederea sa va fi în Dumnezeu. El nu va da pe faţă inconsecvenţe care nu
sunt în armonie cu adevărul preţios ce are origine sacră. El nu va fi găsit în extreme, oferind subiecte
de scandal care să circule aproape şi departe în forma cea mai exagerată. El trebuie să fie un om care
ţine legătura cu Dumnezeu; un om care se roagă, şi nu se roagă în zadar: „Ţine-mi paşii pe cărările
Tale, ca picioarele să nu-mi alunece.” (Ps. 17:5). {Materialele 1888, vol. 2, pag. 13}
He who has Christ abiding in his heart will so order his conversation as to bring no dishonor or reproach
on the sacred truth of God. He will give no occasion to its enemies to blaspheme, will not be filled with self-
confidence, but his confidence will be in God. He will not be revealing inconsistencies that are not in harmony
with the precious truth of sacred origin. He will not be found going to extremes and furnishing scandal to be
circulated far and near in the most exaggerated form. He must be a man that holds communion with God; a
man that prays and does not pray in vain: "Hold up my goings in thy paths, that my footsteps slip not." (Psalm
17:5). {Ms6-1889 (November 4, 1889) par. 15} {1888 475.2}
Când Hristos este întronat în inimă, spiritul şi iubirea lui Isus vor fi date pe faţă în
cercetarea fiecărui punct de învăţătură. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 162}
When Christ is enthroned in the heart the spirit and love of Jesus will be revealed in the investigation of
all points of doctrine. {Ms37-1890, par. 13} {1888 829.2}
Nu ar trebui ca eu-l să fie răstignit? Nu ar trebui ca Hristos să locuiască în inimă, printr-o

credinţă vie? Oh, dacă Dumnezeu ar satura biserica Sa cu Duhul Său Sfânt, dar El nu poate face
acest lucru fără cooperarea bisericii. Cel, care vrea ca Domnul să lucreze pentru el, trebuie să-şi
predea în totalitate voia lui, voii lui Dumnezeu. El trebuie să devină ca un copilaş. Este imposibil a
face acest lucru fără ca inima să fie predată lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 58}
Shall not self be crucified? Shall not Christ abide in the heart by living faith? Oh, that God would imbue
His church with His Holy Spirit; but He cannot do this without the cooperation of the church. He who would
have the Lord work for him, must yield his will wholly to the will of God. He must become as a little child. It is
impossible to do this unless the heart is yielded to God. {Lt24-1892 (September 19, 1892) par. 13} {1888
1044.2}
Când mândria va muri, când eu-l va fi răstignit, atunci Isus va intra şi va lua în stăpânire inima
şi sufletul. Aş vrea să faceţi o lucrare sigură pentru veşnicie. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 74}
When pride shall die, when self shall be crucified, then Jesus will come in and take possession of heart
and soul. I want you to make sure work for eternity. {Lt2a-1892 (November 5, 1892) par. 21} {1888 1071.1}
Deschideţi uşa inimii voastre, şi lăsaţi pe Isus să intre. Unii dintre voi au devenit împietriţi; v-
aţi împotrivit dovezii şi aţi dispreţuit solia de avertizare, de lumină şi adevăr, pe care Domnul v-a
trimis-o prin Spiritul Sfânt pentru că vă iubeşte şi nu are nicio plăcere să renunţe la voi. {Materialele
1888, vol. 4, pag. 32}
Open the door of your hearts, and let Jesus in. Some of you have become hard-hearted; you have
resisted evidence, and have despised the messages of warning, of light and truth, which the Lord has sent to
you by the Holy Spirit, because He loves you and is loath to give you up. {Lt55-1895 (September 24, 1895)
par. 67} {1888 1452.3}
Inima are nevoie de prezenţa Musafirului ceresc - Hristos care locuieşte în suflet. Noi
trebuie să rămânem în El, şi Hristos trebuie să rămână în noi prin credinţă.{Materialele 1888, vol. 4,
pag. 61}
The heart needs the presence of the heavenly Guest—Christ abiding in the soul. We are to dwell in
Christ, and Christ is to dwell in us by faith. {Lt38-1896 (May 30, 1896) par. 3} {1888 1536.2}
Întocmai aşa cum sângele trebuie să fie în venele trupului şi să circule acolo cu puterea lui
dătătoare de viaţă, în acelaşi fel Hristos trebuie să rămână în inimă. Atunci sufletele vor fi
înrădăcinate şi întemeiate în adevăr. Adevărul, cu toată puterea lui sfinţitoare trebuie să
rămână în inimă prin credinţă. Atunci el devine proprietatea noastră, şi Hristos, Mântuitorul
nostru personal. Iertarea tuturor greşelilor noastre va fi o experienţă vie pentru noi. {Materialele
1888, vol. 4, pag. 95}
Just as the blood must be in the veins of the body, and circulate there with its vitalizing power, so Christ
must dwell in the heart. Then souls will be rooted and grounded in the truth. The truth with all its sanctifying
power must dwell in the heart by faith. Then it becomes our own property, and Christ our personal Saviour.
The pardon of all our transgression will be a living experience to us. {Lt127-1896 (December 1, 1896) par. 13}
{1888 1626.1}
Mă adresez fiecărui membru al bisericii. Deschide-ţi uşa inimii şi lasă-L pe Isus în

suflet.{Materialele 1888, vol. 4, pag. 126}
I address every church member. Open the door of the heart and let Christ into the soul. {Lt183-1899
(November 9, 1899) par. 9} {1888 1697.1}
Dumnezeu cere ca fiecare inimă să fie umplută cu iubirea creştinească, curată, pură şi sfinţită.
Iubirea lui Hristos nu trebuie să fie pierdută de omenirea noastră. Noi suntem împreună lucrători cu
Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, voi sunteţi clădirea lui Dumnezeu. Hristos
declară, „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Aşa că, deschideţi uşa inimii şi lăsaţi pe Isus să
intre. El este marele lucrător, după cum este şi dătătorul Legii. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 128}
God requires every heart to be filled with pure, clean, sanctified, Christlike love. The love of Christ must not
be lost out of our humanity. We are laborers together with God. Ye are God’s husbandry; ye are God’s
building. Christ declares, “Without me ye can do nothing.” [John 15:5.] Then open the door of the heart and
let Jesus in. He is the great Worker as well as the Lawgiver. {Lt183-1899 (November 9, 1899) par. 18} {1888
1700.1}
Edson şi Emma, voi trebuie să Îl aveţi în voi pe Hristos, nădejdea slavei. Apoi, ceea ce vi se
părea a fi o hrană sărăcăcioasă, se va dovedi o masă bogată. Voi înşivă, veţi fi săturaţi şi veţi avea ce
să daţi celorlalţi. Umblaţi cu umilinţă împreună cu Hristos, învăţând zilnic lecţia blândeţii şi a
smereniei. Astfel, inima voastră va deveni un templu pentru Duhul Sfânt, şi nimeni altul
decât Dumnezeu va umple templul în care Dumnezeu locuieşte. {Materialele 1888, vol. 4,
pag. 180}
Edson and Emma, you must have Christ formed within, the hope of glory. Then that which before
seemed to you but a meager supply will prove to be a rich feast. You will be satisfied yourselves, and you will
have something to give to others. Walk humbly with Christ, daily learning the lesson of meekness and
lowliness. Thus your heart will become a temple for the Holy Spirit, and nothing but God alone can fill a
temple where God dwells. {Lt121-1904 (March 29, 1904) par. 15} {1888 1807.2}
Spiritul lui Hristos trebuie să fie în noi (1888-1891)
Trebuie să avem o înţelepciune mai profundă şi mai înaltă decât înţelepciunea omenească, pentru
a să ne călăuzi printre pericolele ce se află în jurul cărării noastre. Spiritul lui Hristos trebuie să fie
în noi aşa cum este sângele, care circulă prin corp şi îl alimentează cu putere dătătoare de viaţă.
We must have a higher, deeper wisdom than man's to guide us amid the perils surrounding our pathway.
The Spirit of Christ must be in us just as the blood is in the body, circulating through it as a vitalizing power.
{Ms15-1888 (November 1, 1888) par. 27} {1888 168.3}
O corectă interpretare a Scripturii, nu este tot ce cere Dumnezeu. El ne porunceşte ca nu numai să

cunoaştem adevărul, ci să-l trăim aşa cum este în Isus. Trebuie să aducem în experienţa noastră, în
relaţia cu semenii noştri, Spiritul Celui care ne-a dat adevărul. Noi nu trebuie numai să căutăm
adevărul ca pe o comoară ascunsă ci, dacă suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, este foarte
necesar să ne supunem condiţiilor trasate în cuvântul Său, şi să primim Spiritul lui Hristos în
inimi, pentru ca înţelegerea să ne fie consolidată şi să devenim învăţători capabili să le facem
cunoscut altora adevărul aşa cum ne este descoperit în cuvântul Său. Orice frivolitate, orice glumă şi
ironie, orice spirit vulgar şi ieftin, trebuie să fie îndepărtate din poporul lui Dumnezeu. Orice
mândrie, orice invidie, orice bănuială rea şi orice gelozie, trebuie să fie biruite prin harul lui Hristos;
seriozitatea, umilinţa, puritatea şi evlavia trebuie să fie încurajate şi date pe faţă în viaţă şi în
caracter. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 99}
The correct interpretation of the Scriptures is not all that God requires. He enjoins upon us that we should
not only know the truth, but that we should practice the truth as it is in Jesus. We are to bring into our
practice, into our association with our fellow-men, the Spirit of Him who gave us the truth. We must not
only search for the truth as for hidden treasures, but it is a positive necessity, if we are laborers together with
God, that we comply with the conditions laid down in his word, and bring the Spirit of Christ into our
hearts, that our understanding may be strengthened, and we become apt teachers to make known to others
the truth as it is revealed to us in his word. All frivolity, all jesting and joking, all commonness and cheapness
of spirit, must be put away by the people of God. All pride, all envy, all evil surmisings and jealousies, must be
overcome by the grace of Christ; and sobriety, humility, purity, and godliness must be encouraged and
revealed in the life and character. {Lt20a-1888 (August 5, 1888) par. 20} {1888 201.2}
Avem nevoie de spiritul lui Isus. Când îl avem, ne vom iubi unii pe alţii. Iată acreditarea pe care
trebuie să o avem: „Prin aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unii pe
alţii.” E nevoie să ne rugăm mai mult; dacă Hristos rămâne în sufletul nostru, spiritul Lui din
mine se va armoniza cu spiritul Lui din voi; şi Cel care are controlul asupra minţilor noastre, are
controlul şi asupra inteligenţelor cereşti, iar acestea cooperează cu noi. Atunci, în fiecare
comitet, veţi avea prezenţa Celui puternic în sfătuire. Isus va fi de faţă. Nu vor mai exista
conflicte, ceartă, nici agitare a celor mai rele pasiuni ale inimii. Nevoia noastră este să găsim
refugiu în Isus. Nevoia noastră este aceea de a fi convertiţi: oh, cât de mult am dorit ca puterea de
convertire a lui Dumnezeu să treacă prin adunările noastre! {Materialele 1888, vol. 2, pag. 195}
What we want is the spirit of Jesus. When we have this, we shall love one another. Here are the
credentials that we are to bear: "By this shall all men know that ye are my disciples, if ye have love one to
another. We need to pray more; and when we have Christ abiding in the soul, his spirit in me will
harmonize with his spirit in you; and he who controls our minds, controls also the heavenly intelligences, and
they co-operate with us. Then in every council you will have the presence of One mighty in counsel. Jesus
will be there. There will be no contention, no strife, no stirring up of the worst passions of the heart. What we
want is to find refuge in Jesus. What we want is to be converted: And O, how I have longed for the converting
power of God to go through our assemblies! {GCDB April 13, 1891, par. 28} {1888 903.10}
Omul care-L iubeşte pe Hristos are prezenţa vie a lui Isus Hristos (1896)
După cum ciorchinii bogaţi de struguri cresc pe viţa cea vie, în acelaşi fel roadele Duhului vor fi
purtate de omul care iubeşte pe Dumnezeu şi păzeşte calea Domnului. Hristos este Cel care îl ţine.
Hristos a trăit iubirea lui Dumnezeu în natura umană, şi va face la fel dacă, prin credinţă, omul se
prinde de Cel puternic pentru a avea putere. Dacă îşi dă seama că nu poate face nimic fără să-L aibă
pe Hristos alături, Dumnezeu îi va da înţelepciune. Însă el trebuie să hrănească iubirea lui Hristos
în inima sa şi să experimenteze lecţiile Lui, căci, nu trebuie oare să-L iubească pe Hristos aşa cum
Hristos L-a iubit pe Tatăl? Nu trebuie să demonstreze tuturor celor cu care vine în contact că are
prezenţa vie a lui Isus Hristos, mai mult ca oricând? Din cauza responsabilităţilor sporite, el
trebuie să aibă o cunoştinţă sporită a lui Dumnezeu, şi trebuie se dea pe faţă acea credinţă vie care
lucrează prin dragoste şi curăţă sufletul. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 82}
As the rich clusters of grapes grow in the living vine, so the fruits of the Spirit will be borne by the man
who loves God and keeps the way of the Lord. Christ is his strong hold. Christ lived the law of God in
humanity, and so may he do if he will by faith take hold on the Strong for strength. If he realizes that he cannot
do anything without Christ by his side, God will give him wisdom. But he must cherish the love of Christ in his
heart, and practice his lessons, for is he not to love Christ as Christ loved God? Is he not to demonstrate to
all with whom he associates that he has the abiding presence of Jesus Christ more than he has ever had it
before? Because of his increased responsibilities, he must have an increased knowledge of God, and must
reveal that living faith that works by love, and purifies the soul. {Lt78-1896 (July 6, 1896) par. 13} {1888
1598.1}
Hristos în suflet - izvor lăuntric al evlaviei şi al vieţii (1896)
Rugăciunea lui Pavel pentru fraţii lui a fost ca aceştia să poată fi plini de toată plinătatea lui
Dumnezeu. Aceia care sunt plini în felul acesta nu ne vor dezamăgi niciodată, şi nu vor
întrista Duhul lui Dumnezeu. Ei caută mai mult să fie bogaţi în credinţă şi bogaţi în experienţă, decât
să posede cele mai bogate comori pe care le poate oferi pământul, deoarece Îl au pe Hristos în suflet
ca izvor al vieţii. Şi care este rezultatul? Ei dau pe faţă faptul că au un izvor lăuntric al evlaviei,
dovedind faptul că au gândurile lui Hristos şi că trăiesc şi respiră într-o atmosferă curată, sănătoasă.
The prayer of Paul for his brethren was that they might be filled with all the fulness of God. Those who are
thus filled will never disappoint us or grieve the Spirit of God. They are more anxious to be rich in faith and
abundant in experience than to possess the richest treasure that earth can give, for they have Christ in the
soul as the well spring of life. And what then? They reveal a fountain of inward piety, making it manifest
that they have the mind of Christ, and that they live and breathe in a pure, wholesome atmosphere. {Lt5-
1896 (December 18, 1896) par. 2} {1888 1628.2}
Creştinul este asemenea lui Hristos (1893)
A fi creştin înseamnă mult mai mult decât se presupune. Creştinul este asemenea lui Hristos.
Calitatea de membru în biserică, nu ne face creştini. A pătruns în inimă, lumina de la
Hristos? Locuieşte dreptatea, puritatea şi adevărul, în templul sufletului? Ar trebui să ştim,
pentru că roadele se văd. (Gal. 5:22 – 26; 6: 1 – 3, citate). Nu este momentul ca fratele să hrănească
prejudecata împotriva fratelui. Nu puneţi în mâinile vrăjmaşului nostru ceva care sugerează vreo
diferenţă între noi, chiar în opinii. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 99}
To be a Christian means a great deal more than is supposed. A Christian is Christlike. Membership in
the church does not make us Christians. Has the light from Christ penetrated the heart? Are justice and
purity and truth abiding in the soul temple? We may know, for the fruits will appear. [Galatians 5:22-26;
6:1-3 quoted] {Lt77-1893 (January 9, 1893) par. 30} {1888 1125.3}
Omul lucrează şi cooperează cu Dumnezeu (1890-1895)
Omul lucrează şi cooperează cu Dumnezeu; harul lui Dumnezeu lucrează continuu cu

consimţământul omului, pentru a desăvârşi un caracter asemenea lui Hristos. În aranjamentul divin,
Dumnezeu nu face nimic fără cooperarea omului. El nu constrânge voinţa omului. Aceasta
trebuie dată cu totul lui Dumnezeu, altfel Domnul nu poate să împlinească lucrarea divină pe care ar
face-o prin agentul uman. Isus a declarat că într-un anumit loc nu a putut face multe minuni printre
oameni din pricina necredinţei lor. El a dorit să facă pentru ei chiar în acel loc, ceea ce ştia că aveau
nevoie să fie făcut, dar nu a putut pentru că necredinţa a barat drumul. Olarul nu poate modela şi face
spre cinste ceea ce nu a fost pus în mâinile Lui. Viaţa de creştin este o viaţă de predare zilnică, de
supunere şi biruinţă continuă, cu obţinerea de victorii proaspete în fiecare zi. Aceasta
înseamnă creşterea în Hristos, formarea vieţii după modelul divin. {Materialele 1888, vol. 2, pag.
91}
The man works and co-operates with God; the grace of God is constantly at work with the consent of
the agent to perfect a Christlike character. In the divine arrangement, God does nothing without the co-
operation of man. He compels no man's will. That must be given to the Lord completely, also the Lord is not
able to accomplish His divine work that He would do through the human agency. Jesus declared that in a
certain place He could not do many mighty works among the people because of their unbelief. He wanted to
do for them in that place just what He knew that they needed to have done, but He could not because unbelief
barred the way. The potter cannot mold and fashion unto honor that which has never been placed in his
hands. The Christian life is one of daily surrender, submission and continual overcoming, gaining fresh
victories every day. This is the growing up into Christ, fashioning the life into the divine model. {Ms24-1890
(May 18, 1890) par. 8} {1888 667.1}
Cu cât ne apropiem de timpul în care căpeteniile, domniile şi stăpânirile răutăţii din locurile înalte
vor fi aduse în stare de război împotriva adevărului, când puterea înşelătoare a lui Satana va fi atât de
mare încât dacă ar fi cu putinţă să înşele şi pe cei aleşi, trebuie să avem discernământul ascuţit prin
iluminare divină, ca să putem cunoaşte dacă spiritul vine de la Dumnezeu, ca să nu fim în
necunoştinţă în ce priveşte înşelăciunile lui Satana. Efortul omenesc trebuie să se combine cu
puterea divină, ca să fim capabili să realizăm lucrarea de încheiere pentru acest timp. {Materialele
1888, vol. 2, pag. 91}
As we near the time when principalities and powers and spiritual wickedness in high places will be brought
into warfare against the truth, when the deceiving power of Satan will be so great that if it were possible he will
deceive the very elect, we must have our discernment sharpened by divine enlightenment, that we may
know the spirit that is of God, that we may not be ignorant of Satan's deceptions. Human effort must
combine with divine power, that we may be able to accomplish the closing work for this time. {Lt43-1890
(December 15, 1890) par. 8} {1888 747.1}
Dumnezeu a dat oamenilor facultăţi şi capacităţi. Dumnezeu lucrează şi cooperează cu darurile pe

care le-a împărtăşit omului, iar omul, fiind părtaş naturii divine şi făcând faptele lui Hristos, poate fi
biruitor şi poate câştiga viaţa veşnică. Domnul nu intenţionează să facă lucrarea pentru care i-a
dat omului putere să o facă. Partea omului trebuie să fie făcută. El trebuie să fie un împreună
lucrător cu Dumnezeu, să poarte jugul împreună cu Hristos, să înveţe blândeţea şi smerenia Lui.
Dumnezeu este puterea care stăpâneşte totul. El revarsă darurile; omul le primeşte şi acţionează cu
puterea harului lui Hristos, care este agentul viu. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 158}
God has given men faculties and capabilities. God works and cooperates with the gifts He has imparted to
man, and man, by being a partaker of the divine nature, and doing the work of Christ, may be an overcomer
and win eternal life. The Lord does not propose to do the work He has given man powers to do. Man's
part must be done. He must be a laborer together with God, yoking up with Christ, learning His meekness,
His lowliness. God is the all-controlling power. He bestows the gifts; man receives them and acts with the
power of the grace of Christ as a living agent. {Ms36-1890, par. 24} {1888 818.3}
Legile care se referă la parteneriatul dintre om şi Dumnezeu, trebuie să fie respectate de către
toţi cei care au un rol în slujirea Sa. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 94}
The laws that relate to the co-partnership of man and God must be obeyed by all who have a part in His
service. {Lt20a-1893 (January 9, 1893) par. 45}{1888 1112.2}
Fii firul de aţă cu care Dumnezeu îşi face lucrarea. Tu nu te poţi mânui singur. Tu nu te poţi pune
niciodată în poziţia cu succes. Tu trebuie să lucrezi ca un agent care cooperează cu Dumnezeu.
„Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, ... căci Dumnezeu este Acela
care lucrează în boi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” Găsim aici combinate cele
două elemente: Dumnezeu şi agentul omenesc, lucrând împreună în mod armonios. {Materialele
1888, vol. 3, pag. 111}
Be God’s thread to work out His design. You can never handle yourself. You can never place yourself in
position with any success. You must work as an agent co-operating with God. “Work out your own salvation
with fear and trembling; for it is God that worketh in you to will and to do of his good pleasure.” [Philippians
2:12,13.] Here are the combined elements, God and the human agent, both working
harmoniously. {Lt86a-1893 (May 16, 1893) par. 51} {1888 1162.5}
Noi nu ne facem datoria dacă nu suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, dacă nu ne ducem
mântuirea până la capăt, cu frică şi cutremur. Ca slujitori ai lui Isus Hristos, noi trebuie să ne aşezăm
în lumină, să facem spre slava lui Dumnezeu tot ceea ce facem.{Materialele 1888, vol. 3, pag. 183}
We are not doing our duty unless we are laborers together with God, working out our own salvation with
fear and trembling. As servants of Jesus Christ, we are to place ourselves in the channel of light, doing all that
we do to the glory of God. {Lt51a-1895 (May 1, 1895) par. 13} {1888 1348.2}
În conformitate cu mila care stă în natura Lui, l-a făcut pe om ca agent moral liber, ca să se
arate înţelepciunea, iubirea şi sfinţenia lui Dumnezeu, precum şi dreptatea tuturor actelor Lui.
Dumnezeu a plănuit să facă din om un partener al Său. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 11}
According to the beneficence of His own nature, He made man as a free moral agent, to set forth the
wisdom, the love and the holiness of God, and the justice of all His doings. God proposed to take man into
partnership with Himself. {Lt65-1895 (June 19, 1895) par. 7-8} {1888 1397.1-2}
Hristos lucrează prin Duhul Lui cel Sfânt (1896)
Spiritul divin Îşi descoperă lucrarea asupra inimii umane. Atunci când Spiritul Sfânt
operează asupra minţii, agentul uman va înţelege declaraţia făcută de Hristos, „El va lua din ce este
al Meu, şi vă va descoperi.” Supunerea faţă de cuvântul lui Dumnezeu înseamnă restaurarea omului.
Lăsaţi pe Hristos să lucreze prin Duhul Lui cel Sfânt, şi să vă trezească dintre cei morţi, şi să vă
poarte gândul împreună cu al Lui. Lăsaţi-L să vă folosească facultăţile. El a creat fiecare capacitate
a voastră, ca să puteţi slăvi cel mai bine şi onora Numele Lui. Consacraţi-vă pe voi înşivă Lui, şi
toţi cei ce sunt asociaţi cu voi vor vedea că energiile voastre sunt inspirate de Dumnezeu, că
puterile voastre cele mai nobile sunt chemate să fie exercitate pentru slujirea lui Dumnezeu.
Facultăţile folosite cândva pentru a sluji eul şi pentru a înainta principii fără valoare, slujind
odinioară ca membre ale unor scopuri nedrepte, vor fi aduse în robie faţă de Isus Hristos, şi vor
deveni una cu voia lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 46}
The divine Spirit reveals its working on the human heart. When the Holy Spirit operates upon the
mind, the human agent will understand the statement made by Christ, “He shall receive of Mine, and shall
show it unto you.” [John 16:14.] Subjection to the Word of God means the restoration of one’s self. Let Christ
work by His Holy Spirit, and awaken you as from the dead, and carry your mind along with His. Let Him
employ your faculties. He has created your every capability, that you may better honor and glorify His name.
Consecrate yourself to Him, and all associated with you will see that your energies are inspired of God, that
your noblest powers are called into exercise to do God’s service. The faculties once used to serve self and
advance unworthy principles, once serving as members of unrighteous purposes, will be brought into captivity
to Jesus Christ, and become one with the will of God. {Lt8-1896 (February 6, 1896) par. 11} {1888 1497.1}
Hristos trăieşte şi lucrează în cei care cooperează cu El (1888-1895)
De nimic nu are Hristos mai multă nevoie decât de agenţi care să simtă nevoia de a-L reprezenta
pe El... De nimic nu duce lipsă biserica mai mult decât de manifestarea unei iubiri asemenea iubirii
lui Hristos. În măsura în care membrii bisericii se unesc împreună în asocieri sfinte, cooperând cu
Hristos, El trăieşte şi lucrează în ei. Ochii noştri au nevoie să fie unşi cu alifia cerească, pentru a
putea să vedem cum suntem şi cum ar trebui să fim, să vedem că există în Hristos suficientă putere
ca să ne facă în stare să ajungem la standardul înalt al desăvârşirii creştine. {Materialele 1888, vol.
1, pag. 62}
There is nothing Christ needs so much as agents who feel the necessity of representing Him... There is
nothing the church lacks so much as the manifestation of Christlike love. As the members of the church unite
together in sanctified association, cooperating with Christ, He lives and works in them. Our eyes need the
anointing with the heavenly eyesalve, that we may see what we are, and what we ought to be, and that power
is provided in Christ sufficient to enable us to reach the high standard of Christian perfection. {Ms8a-1888
(October 21, 1888) par. 13} {1888 135.3}
Din nou am insistat asupra nevoii după o lucrare profundă în viaţa zilnică. Cât timp aceste datorii
sunt neglijate, nu putem aştepta binecuvântarea de la Dumnezeu. Domnul va lucra împreună cu
eforturile noastre, dar nu va face toată lucrarea pe care ne-a dat-o nouă să o facem. {Materialele
1888, vol. 1, pag. 131}
Again I urged the necessity of thorough work in the home life. While these duties so essential were
neglected we need not expect the blessing of God. The Lord will work with our efforts but all will not do
the work He has given us to do. {Ms19-1889 (March 2, 1889) par. 2} {1888 269.2}
Cu cât te apreciezi mai puţin pe tine însuţi, cu atât mai mult vei aprecia pe Isus. Aş vrea să
păstrăm mereu în minte cu toţii, valoarea pe care Domnul o dă oamenilor. El doreşte ca ei să fie gata
să coopereze cu El, şi să fie pregătiţi să vadă lucruri mai mari decât acestea. El spune, urmează-Mă,
şi te voi duce în locurile mai înalte ale adevărului. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 111}
The less you estimate self, the more will you estimate Jesus. I wish we could all ever bear in mind the
value of the Lord places upon men. He would have them ever ready to co-operate with him, and be
prepared to see greater things than these. He is saying, Follow me, and I will conduct you into higher
departments of truth. {Lt36a-1890 (September 18, 1890) par. 8} {1888 710.4}
Dacă oamenii ar vrea să coopereze cu Dumnezeu, lumina de la tronul Său s-ar vedea în toate căile
şi cărările vieţii. Toate lucrurile sunt cu putinţă celor ce sunt în legătură cu razele strălucitoare
ale Soarelui Neprihănirii. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 111}
If men would co-operate with God, light from his throne would be penetrating all the high ways and by
ways of life. All things are possible to those who are connected with the bright beams of the Sun of
Righteousness. {Lt36a-1890 (September 18, 1890) par. 10} {1888 711.2}
Intelectul poate fi cultivat, şi prin utilizarea armonioasă a facultăţilor noastre, sub

controlul Duhului Sfânt, putem dezvolta un caracter puternic, ferm. Un caracter neprihănit
format după asemănarea caracterului lui Hristos, are o valoare mai mare decât cea a aurului sau
a pietrelor preţioase. Cei care cooperează cu Domnul Isus Hristos în formarea unui
caracter neprihănit vor deveni împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei îşi vor face partea lor, ca
agent omenesc prin care Dumnezeu ajunge la inimile şi minţile bărbaţilor şi femeilor care sunt
despărţiţi de El prin păcat, şi îi vor câştiga pentru Hristos. Nimeni nu poate copia modelul
Isus Hristos fără a deveni un canal de lumină pentru a influenţa pe alţii. Niciun om nu trăieşte
pentru sine. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 149}
The intellect may be cultivated, and through the harmonious use of our faculties, under the control of the
Holy Spirit, we may develop a strong, firm character. A righteous character formed after the likeness of
Christ’s character has a value above that of gold or precious stones. Those who co-operate with the Lord
Jesus Christ in the formation of a righteous character will become laborers together with God. They will act
their part as the human agents through whom God will reach the hearts and minds of men and women who
are separated from Him by sin, and will win them to Christ. No one can copy the Pattern, Christ Jesus,
without becoming a channel of light to others. No man liveth unto himself. {Lt27-1894 (June 1, 1894) par. 34}
{1888 1252.1}
Oamenii care trăiesc lecţiile lui Hristos în viaţa practică, sunt împreună lucrători cu
El. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 13}
The men who live out Christ’s lessons in practical life are His co-workers. {Lt65-1895 (June 19, 1895)
par. 20} {1888 1402.1}
Înţelepciunea este născută din cer, este un ornament al îndurării; ea posedă putere infinită şi,
atunci când este exercitată, este o cunună de slavă pentru fiecare suflet care slujeşte pentru Hristos;
căci ea este dovada unirii şi cooperării cu Marele Lucrător. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 35}
Wisdom is heaven-born, it is a graceful ornament; it possesses infinite power, and when exercised, is a
crowning glory to every soul who is doing service for Christ, for it is the evidence of union and co-operation
with the Chief Worker. {Lt86-1895 (September 27, 1895) par. 23} {1888 1464.2}
Hristos trăieşte în reprezentanţii Săi, prin Duhul adevărului (1893)
Dacă Hristos nu locuieşte în suflet, un alt spirit va domni şi va stăpâni; dar Hristos,
Mântuitorul preţios, pentru creştin este totul în toţi. Fiecare gând sfânt, fiecare dorinţă curată, fiecare
scop divin este de la Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa. Hristos trebuie să trăiască în
reprezentanţii Săi, prin Duhul adevărului. Isus a spus: „Când va veni Mângâietorul, Duhul
adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi
auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” Evenimentele viitorului, vor fi văzute clar prin
intermediul profeţiei, şi vor fi înţelese. „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă
va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va
descoperi.” Hristos trebuie să trăiască în instrumentul omenesc. Pavel spune, „Am fost răstignit
împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe
care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe
Sine însuşi pentru mine.” {Materialele 1888, vol. 3, pag. 63}
If Christ is not abiding in the soul, another spirit rules and controls; but Christ, the precious Saviour, is to be
the Christian's all in all. Every holy thought, every pure desire, every godlike purpose is from him who is the
light, the truth, and the way. Christ is to live in his representatives by the spirit of truth. Jesus said,
"Howbeit, when he, the Spirit of truth, is come, he will guide you into all truth: for he shall not speak of himself;
but whatsoever he shall hear, that shall he speak: and he will show you things to come." The events of the
future will be discerned by prophecy, and will be understood. "He shall glorify me: for he shall receive of mine,
and shall show it unto you. All things that the Father hath are mine: therefore said I, that he shall take of mine,
and shall show it unto you." Christ is to live in the human instrument. Paul says, "I am crucified with Christ:
nevertheless I live; yet not I, but Christ liveth in me: and the life which I now live in the flesh, I live by the faith
of the Son of God, who loved me, and gave himself for me." {RH April 4, 1893, par. 7} {1888 1055.7}
Eul moare şi Hristos trăieşte în slujitorii Săi (1895)
Cei care sunt în căutarea neprihănirii lui Hristos, vor stărui asupra temelor marii
mântuiri. Biblia este depozitul care furnizează sufletelor lor, alimente hrănitoare. Ei meditează
asupra întrupării lui Hristos, contemplează marea Jertfă făcută pentru a-i salva de la pierzare, pentru
a le aduce iertare, pace şi neprihănire veşnică. Sufletul este înflăcărat de aceste teme mari şi
înălţătoare. Sfinţenia şi adevărul, harul şi neprihănirea, ocupă gândurile. Eul moare şi
Hristos trăieşte în slujitorii Săi. În contemplarea Cuvântului, inimile lor ard aşa cum ardeau
inimile celor doi ucenici în timp ce mergeau la Emaus şi Hristos era cu ei pe drum, şi le-a deschis
Scripturile cu privire la El. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 178}
Those who are seeking the righteousness of Christ will be dwelling upon the themes of the great
salvation. The Bible is the storehouse that supplies their souls with nourishing food. They meditate upon the
incarnation of Christ, they contemplate the great sacrifice made to save them from perdition, to bring in
pardon, peace, and everlasting righteousness. The soul is aglow with these grand and elevating themes.
Holiness and truth, grace and righteousness, occupy the thoughts. Self dies, and Christ lives in His
servants. In contemplation of the Word, their hearts burn within them, as did the hearts of the two disciples
while they went to Emmaus, and Christ walked with them by the way, and opened to them the Scriptures
concerning Himself. {Lt57-1895 (May 1, 1895) par. 33} {1888 1333.2}
Eul trebuie să fie ascuns cu Hristos în Dumnezeu (1888-1901)
Eul trebuie să rămână ascuns în Isus. Oh, dacă aş putea să-L ţin în faţa ochilor voştri! Oh, dacă
fraţii noştri ar putea fi făcuţi să vadă necesitatea răstignirii eu-lui, atunci aş avea speranţa că vor fi nu
doar folositori în viaţa aceasta, ci vor ajunge să dobândească, în viitor, viaţa veşnică. Oh, dacă aş
putea să prezint atracţiile lui Hristos aşa încât acestea să captiveze toată atenţia! Oh, dacă fraţii
mei ar putea să aprecieze făgăduinţele lui Dumnezeu în toată profunzimea şi plinătatea lor!
Atunci ar putea fi scăpaţi de ei înşişi, de încrederea în sine, de spiritul de critică, de necredinţă şi de
fariseism. Atunci, înălţarea de sine în loc să crească, se va micşora. Mulţi dintre cei ce îşi afirmă
credinţa în Hristos, nu au căzut pe Stâncă şi nu au fost zdrobiţi. Eul lor trăieşte şi este înălţat.
Aceştia nu-L văd pe Hristos drept ceea ce este, sau ce va fi pentru toţi cei ce cred în El.
Self must be kept hid in Jesus. Oh, if I could but set Him forth before you! Oh, that our brethren could be
brought to see the necessity of self-crucifixion, then I would have hopes that they might not only be useful, in
this life, but might attain unto the future, immortal life. Oh, <may the Lord imbue me with His Holy Spirit
constantly> that I could present the attractions of Christ so as to engross the whole mind <of those for whom I
labor>! Oh, that my brethren might appreciate the promises of God in all their breadth and fullness! Then they
might be saved from themselves, from self-confidence, criticism, unbelief, and Pharisaism. Then self-
exaltation would not be increasing, but decreasing. <Spiritual pride would die.> There are many who claim to
believe in Christ, who have not yet fallen upon the Rock and been broken. Self lives and is exalted. To such
Christ does not appear what He is, or what He will be to all those who believe on Him. {Lt4-1889 (July 23,
1889) par. 35} {1888 402.2}
În loc ca puterea să crească pe măsură ce intrăm în pericolele ultimelor zile, se văd slăbiciuni,
disensiuni şi luptă pentru supremaţie. Dar dacă am fi legaţi de Dumnezeul cerurilor, am fi tari în El şi
totuşi am umbla în umilinţa minţii, având eul ascuns în Isus. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 27}
Instead of increased power as we enter the perils of the last days, weakness, dissension, and strife for
supremacy are apparent. But if we had a connection with the God of heaven, we should be mighty in Him, and
yet we would walk with all lowliness of mind, having self hid in Jesus. {Ms18-1888, par. 23} {1888 509.1}
Eul trebuie să fie ascuns cu Hristos în Dumnezeu. „Despărţiţi de Mine”, a spus Isus, „nu puteţi
face nimic.” Dar Duhul Sfânt este dat ca să ne ajute în orice timp de nevoie. Rămâi în dependenţă
umilă de puterea aceea care va fi dată tuturor celor ce o caută şi depind de ea. Aptitudinile
tale vor fi un succes în slujirea lui Hristos, dacă îţi simţi ineficienţa şi dependenţa de Dumnezeu.
Self is to be hid with Christ in God. “Without me,” said Christ, “ye can do nothing.” [John 15:5.] But the
Holy Spirit is given to help us in every time of need. Stand in humble dependence upon that power that will be
given to all who seek for it and depend on it. Your capabilities will be a success in the service of Christ if you
feel your own insufficiency and your dependence upon God. {Lt86-1895 (September 27, 1895) par. 24} {1888
1464.3}
Noi trebuie să fim sinceri şi credincioşi în mijlocul nelegiuirii abundente care se tot înmulţeşte.
Nu este nicio vreme în care să fim în mai mare pericol, decât atunci când se pare că
prosperitatea încununează eforturile noastre. Eul trebuie să fie ascuns în Dumnezeu. Trăim în
mijlocul pericolelor zilelor din urmă, şi mulţi dintre noi sunt insensibili faţă de pericolele care
ameninţă lumea noastră. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 45}
We must be true and faithful amid the iniquity that abounds. At no period of time are we in so much danger
as when prosperity seems to crown our efforts. Self must be hidden in God. We are living amid the perils of
the last days, and many of us are insensible to the perils that threaten our world. {Lt56-1896 (January 19,
1896) par. 10} {1888 1491.1}
Dacă principiile adevărului ar fi întronate în inimile acestor oameni, pasiunile şi afecţiunile

omeneşti ar fi călăuzite şi controlate de spiritul lui Hristos. Atmosfera care înconjoară sufletul nu ar
fi vătămătoare şi otrăvitoare; pentru că eul ar fi ascuns în Isus. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 69}
If the principles of truth had been enthroned in the hearts of these men, human passions and human
affections would have been guided and controlled by the spirit of Christ. The atmosphere surrounding the soul
would not be deleterious and poisonous, for self would be hid in Jesus.{Lt81-1896 (May 31, 1896) par. 8}
{1888 1558.2}
Voi trebuie să fiţi reprezentanţii lui Isus Hristos, reprezentanţii caracterului Său. Voi trebuie să
dovediţi că îndepliniţi principiile vii ale cerului în fiecare domeniu de acţiune. Dumnezeu nu
va accepta focul vostru obişnuit. El vrea să folosiţi focul cel sacru pe care El l-a aprins pe altarul
divin. Este dorinţa Lui ca focul acesta să consume tot ceea ce este comun, tot egoismul, tot ce este
ieftin. Lucrurile acestea trebuie să fie curăţate din bărbaţii care ajută la pregătirea unui popor
care să reziste în ultimul mare conflict, care este chiar asupra noastră. Eul trebuie să fie ascuns în
Hristos. Când aceasta se întâmplă, va fi văzut Hristos. Hristos va fi văzut, ca marele Lucrător.
You are to be representatives of Jesus Christ, representatives of His character. You are to show that you
are carrying out the living principles of heaven in every line of action. God will not accept your common fire.
He wants you to use the sacred fire which He has kindled on the divine altar. It is His desire that this fire shall
consume all commonness, all selfishness, all cheapness. These things must be purged from the men who are
helping to prepare a people to stand in the last great conflict, which is just upon us. Self must be hid in
Christ. When this is done, Christ will appear. Christ will be seen as the Great Worker. {Ms43-1901 (April 1,
1901) par. 20} {1888 1733.1}
Lepădare de sine (1895)
Având exemplul lui Hristos în faţa ta, poţi urmări comoditatea prin ridicarea de mai multe clădiri
şi prin centralizarea mai multor interese în Battle Creek? Poporul nostru are de învăţat lecţii
profunde, serioase, din experienţa prezentată în cuvintele lui Hristos: „Dacă voieşte cineva să
vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” [Luca 9:23.] Tu
nu trebuie să alegi calea cea mai confortabilă şi, pentru că practicile egoiste au fost urmate, să
urmezi acelaşi curs. Priveşte la Hristos, şi învaţă felul în care S-a comportat cu omenirea. El a iubit
pe aproapele Său mai mult decât pe Sine însuşi. S-a tăgăduit pe Sine ca să poată fi un
exemplu perfect pentru noi. Cu nădejde neprefăcută în neprihănirea şi eficienţa Mântuitorului
nostru, noi trebuie să ţinem seama ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, că nu mai suntem ai noştri.
Primindu-L pe Hristos, noi devenim morţi faţă de lume. Înalta noastră chemare – cea mai înaltă
pe care vreo fiinţă omenească o poate avea în această viaţă – este aceea că suntem chemaţi să fim
copii ai lui Dumnezeu. Întreaga viaţă viitoare trebuie să fie consacrată slujirii lui Dumnezeu.
Obligaţii sfinte sunt asupra fiecărui suflet. Toate facultăţile minţii şi trupului sunt proprietatea lui
Dumnezeu, şi fiecare oră petrecută în satisfacere egoistă sau în înălţare de sine, va avea consecinţe
în roade pe care niciunul nu va vrea să le culeagă. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 188}
With the example of Christ before you, can you plead convenience for the erection of more buildings and
the centering of more interests in Battle Creek? Our people have deep, earnest lessons to learn in the
experience presented in the words of Christ: “He that will come after me, let him deny himself, and take up
his cross daily, and follow me.” [Luke 9:23.] You are not to choose the most convenient task, and, because
selfish practices have been followed, continue the same course. Look to Christ, and learn how He dealt with
humanity. He loved His neighbor better than He loved Himself. He denied Himself that He might be a perfect
example for us. {Ms18-1896 (May 30, 1895) par. 18}
With unfeigned reliance upon the righteousness and efficiency of our Redeemer, we are to consider
that as sons and daughters of God we are no longer our own. In receiving Christ we become dead unto
the world. Our high vocation—the very highest that any human being can have in this life—is this, that we are
called to be children of God. The whole future life is to be consecrated to the service of God. Sacred
obligations rest upon every soul. All the faculties of mind and body are God’s property; and every hour
spent in selfish gratification or self-uplifting will bring it’s returns in a harvest which none will care to
garner. {Ms18-1896 (May 30, 1895) par. 19} {1888 1364.1}
Privindu-L pe Hristos, suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui (1890-1904)
Creşterea în cunoaşterea caracterului lui Hristos este cea care sfinţeşte sufletul. A
discerne şi aprecia lucrarea minunată de ispăşire, aceasta transformă pe cel care contemplă planul de
mântuire. Privindu-L pe Hristos, suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în
slavă, prin Duhul Domnului. Privitul la Isus ajunge să fie un proces de înnobilare, de curăţire a
creştinului adevărat. El vede Modelul şi creşte după asemănarea Lui, şi apoi, cât de uşor sunt
puse la punct disensiunile, competiţiile şi cearta. Desăvârşirea caracterului lui Hristos este
inspiraţia creştinului. Când Îl vedem aşa cum este, se trezeşte dorinţa de a fi ca El, şi aceasta îl înalţă
pe om; fiindcă „oricine are nădejdea aceasta în el, se curăţeşte după cum El este curat.” {Materialele
1888, vol. 2, pag. 105}
It is growth in knowledge of the character of Christ that sanctifies the soul. To discern and appreciate
the wonderful work of the atonement, transforms him who contemplates the plan of salvation. By beholding
Christ, he becomes changed into the same image, from glory to glory, as by the Spirit of the Lord. The
beholding of Jesus becomes an ennobling, refining process to the actual Christian. He sees the Pattern, and
grows into its likeness, and then how easily are dissensions, emulations, and strife adjusted. The perfection of
Christ's character is the Christian's inspiration. When we see him as he is, desire awakes to be like him, and
this elevates the whole man; for "every man that hath this hope in him purifieth himself, even as he is pure."
{RH August 26, 1890, par. 7} {1888 695.7}
Turma lui Dumnezeu are nevoie de ajutor din cer, iar oile şi mieii tânjesc după hrană. Cei
care vor să aibă o experienţă profundă şi vie în lucrurile lui Dumnezeu, să nu mai depindă de
oameni, nici chiar de proprii lor pastori şi învăţători, ci să-şi pună încrederea în întregime în
Dumnezeu, folosind talentele date de Dumnezeu spre slava Sa. Hristos să fie înălţat înaintea
poporului, pentru ca privindu-L, să fim schimbaţi după chipul Lui. Isus spune, „Fără Mine nu
puteţi face nimic.” El a făcut o ispăşire mai mult decât suficientă, şi cine se prinde de Hristos prin
credinţă, are pace cu Dumnezeu. Duhul Sfânt curăţă inima, prezentându-L pe Dumnezeu într-o nouă
şi veşnică perspectivă, ca Tată al nostru ceresc. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 53}
The flock of God is in need of help from heaven, and the sheep and lambs are perishing for food. But let
those who would have a deep and living experience in the things of God cease to depend upon men, even
upon their own pastors and teachers, and put their trust wholly in God, using their God-given ability to His
glory. Christ is to be lifted up before the people; for by beholding Him we are to become changed to His
image. Jesus says, "Without Me ye can do nothing." He has made ample atonement, and he who lays hold
upon Christ by faith has peace with God. The Holy Spirit purifies the heart, presenting God in new and
enduring views as our heavenly Father. {Lt19d-1892 (September 1, 1892) par. 34} {1888 1028.2}
De dincolo de apele imense ale Pacificului, eu strig către voi, Priviţi şi trăiţi. Priviţi liniştit, în
mod constant, cu seriozitate, la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Sfinţirea sufletului se
realizează privindu-L neabătut, prin credinţă, ca Singurul Fiul născut al lui Dumnezeu, plin de har
şi de adevăr. Puterea adevărului este aceea care va transforma inima şi caracterul. Efectul ei nu este
ca o pată de culoare aici şi alta dincolo, pe pânză; întregul caracter trebuie să fie transformat; chipul
lui Hristos trebuie să fie descoperit în cuvinte şi fapte. O nouă natură este împărtăşită. Omul este
reînnoit după chipul lui Hristos, în neprihănire şi adevărată sfinţenie. {Materialele 1888, vol. 3,
pag. 72}
Across the waters of the broad Pacific I cry to you, Look and live. Look steadily, constantly, earnestly, to
the Lamb of God, that taketh away the sin of the world. The sanctification of the soul is accomplished through
steadfastly beholding Him by faith as the only-begotten Son of God, full of grace and truth. The power of
truth is to transform heart and character. Its effect is not like a dash of color here and there upon the canvas;
the whole character is to be transformed; the image of Christ is to be revealed in words and actions. A new
nature is imparted. Man is renewed after the image of Christ in righteousness and true holiness. {Lt2a-
1892 (November 5, 1892) par. 6} {1888 1065.2}
Viaţa lui Hristos pe acest pământ este o reflectare desăvârşită a Legii divine. În El este viaţă,
speranţă şi lumină. Priveşte-L, şi vei fi schimbat după asemănarea Lui, din caracter în
caracter. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 181}
Christ’s life on this earth is a perfect reflection of the divine law. In Him is life and hope and light. Behold
Him, and you will become changed into the same likeness, from character to character. {Lt121-1904
(March 29, 1904) par. 24} {1888 1810.2}
Puterea Lui transformatoare - în inimile noastre (1892-1904)
În ceea ce priveşte mărturia care a ajuns la noi prin mesagerii lui Dumnezeu, putem spune, Noi
ştim în cine am crezut. Ştim că Hristos este neprihănirea noastră, nu numai pentru că El este
descris astfel în Biblie, ci pentru că am simţit puterea Lui transformatoare în inimile noastre.
In regard to the testimony that has come to us through the Lord's messengers, we can say, We know in
whom we have believed. We know that Christ is our righteousness, not alone because He is so described
in the Bible, but because we have felt His transforming power in our own hearts. {Lt19d-1892 (September
1, 1892) par. 19} {1888 1024.2}
Cădeţi pe Stâncă, şi fiţi zdrobiţi; lăsaţi apoi pe Domnul Isus să vă pregătească, să vă

modeleze şi să vă transforme, ca pe un vas spre slavă. Ar fi bine ca oamenii să se teamă şi să
tremure când aud aceste cuvinte: „Voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te
pocăieşti.” Şi când aud, „Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie
întunericul acesta!” {Materialele 1888, vol. 3, pag. 50}
Fall upon the Rock, and be broken; then let the Lord Jesus prepare you, to mold and fashion you, as a
vessel unto honor. Well may the people fear and tremble under these words: "Except thou repent, I will come
unto thee quickly, and will remove thy candlestick out of his place." What then? "If therefore the light that is in
thee be darkness, how great is that darkness!" {Lt19d-1892 (September 1, 1892) par. 8} {1888 1020.3}
Caractere după asemănarea divină (1895-1904)
vrednici. Asemănarea caracterului lui Hristos este descoperită în fiecare suflet. Este un cer nou şi
un pământ nou, în care locuieşte neprihănirea. Să nu ne formăm caractere după asemănarea
divină? Să nu fim transformaţi după asemănarea lui Dumnezeu? Dacă Hristos a murit pentru
a distruge lucrările diavolului, este esenţial ca noi să înţelegem care sunt aceste lucrări.
God. A renovated race will walk with Christ in white, for they are worthy. The likeness of Christ’s character
is revealed in every soul. There is a new heaven, and a new earth, wherein dwelleth righteousness. O shall
we not here form characters after the divine similitude? Shall we not become transformed into the likeness
of God? If Christ died to destroy the works of the devil, it is essential for us to understand what these works
are. {Lt55-1895 (September 19, 1895) par. 12} {1888 1429.2}
Rugăciunea simplă a credinţei este muzică în urechile Domnului. Însă nu puteţi avea
credinţă, dacă nu vorbiţi credinţa şi nu trăiţi credinţa. În felul acesta vă puteţi aştepta la lucruri mari.
Duhul Sfânt va veni peste voi şi vă va converti sufletul, trupul şi duhul, şi voi veţi arăta tuturor
celor din jurul vostru că faţa vă este întoarsă spre cer. Veţi fi împinşi către o străduinţă sfântă. Este
nevoie de o cercetare din inimă şi de căutare a lui Dumnezeu. Atunci Dumnezeu va lua
inima de piatră din trupul vostru, şi vă va da o inimă sensibilă, ce poate fi impresionată. Fie
ca Domnul să ne ajute, să ne înveţe, să ne conducă şi să ne călăuzească prin Duhul Lui, pentru ca în
viaţă şi în caracter să putem fi formaţi după modelul divin. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 126}
The simple prayer of faith is music in the ears of the Lord. But you cannot have faith unless you talk faith
and live faith. Then you may expect large things. The Holy Spirit will come upon you, and convert you, soul,
body, and spirit, and you will show to all around you that your face is turned heavenward. You will be moved
to holy endeavor. There is need of heart searching and seeking after God. Then God will take the stony heart
out of your flesh, and give you a tender heart, which He can impress. May the Lord help and teach and lead
and guide us by His Spirit, that in life and character we may be fashioned after the divine pattern. {Lt183-
1899 (November 9, 1899) par. 8} {1888 1696.1}
A sosit vremea ca poporul acesta să fie născut din nou. Aceia ce nu au fost niciodată
născuţi din nou, şi aceia care au uitat că au fost curăţaţi de păcatele lor dinainte, şi nu văd mai
departe ci practică vechile lor obiceiuri de vorbire, prejudiciind pe alţii, împiedicând lucrarea şi stând
în general în calea înaintării ei, ar fi mai bine să fie convertiţi. Dumnezeu vrea să fiţi
convertiţi, şi fie ca El să ne ajute pentru ca aceasta să se întâmple. El va fi o putere pentru poporul
Său, dacă ei se pun în rânduială. Trebuie să aibă loc o reînnoire, o reorganizare; puterea şi energia
necesare, trebuie să fie aduse în comitete. Fiecare dintre voi să plece acasă nu ca să vorbească, să
vorbească şi iar să vorbească, ci ca să se roage. Duceţi-vă acasă şi rugaţi-vă. Vorbiţi cu
Dumnezeu. Duceţi-vă acasă şi cereţi lui Dumnezeu să vă modeleze şi să vă formeze după
asemănarea divină. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 149}
The time has come when this people are to be born again. Those that have never been born again, and
those that have forgotten that they were purged from their old sins, and can not see afar off, and have
practiced their old habits of talking, prejudicing others, hindering the work, and being generally in the way of
its advancement, would better be converted. God wants you to be converted, and may he help, that this
work may go forward. He is a power for his people when they come into order. There must be a
renovation, a reorganization; a power and strength must be brought into the committees that are necessary.
Let every one of you go home, not to chat, chat, chat, but to pray. Go home and pray. Talk with God. Go
home and plead with God to mold and fashion you after the divine similitude. {GCB April 3, 1901, par.
37} {1888 1746.5}
Poporul lui Dumnezeu ar trebui să exercite credinţă, trăind religia practică la ei acasă,
între vecinii lor, în biserică şi în instituţiile 1768 care au fost înfiinţate pentru a înainta lucrarea lui
Dumnezeu pe acest pământ. În viaţa zilnică ar trebui să se vadă o practică a credinţei mult mai
veritabilă. Poporul lui Dumnezeu trebuie să dea pe faţă atributele lui Hristos – blândeţea,
generozitatea, amabilitatea, pe care El le-a exercitat întotdeauna faţă de cei săraci, nenorociţi şi cei
aflaţi în nevoie. „Dacă cineva are bogăţiile acestei lumi, şi îşi închide inima faţă de fratele său, cum
rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?” Haideţi, dar, să nu ne închidem inima, căci cei ce fac aşa,
sunt slăbiţi şi părăsiţi de Duhul lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 162}
God’s people should exercise faith, bringing practical religion into the home, the neighborhood, the
church, and the institutions that have been created to advance the work of God on this earth. There should be
a far more genuine practice of faith in the everyday life. God’s people must reveal the attributes of Christ—
the meekness, the generosity, the tenderness, that He always exercised in behalf of the poor, the
distressed, and the needy. “Whoso hath this world’s good, and seeth his brother have need, and shutteth up
his bowels of compassion from him, how dwelleth the love of God in him?” [1 John 3:17.] Let there be no
shutting up of the bowels of compassion, for those who do this are weakened and deprived of the Spirit of
God. {Lt165-1901 (November 6, 1901) par. 21} {1888 1767.3}
Sunt instruită să vă spun vouă, ca şi creştini, că este privilegiul vostru acela de a trăi
religia practică în cămin, în vecinătate, în biserică, şi în instituţiile care au fost înfiinţate printre voi
să facă să înainteze lucrarea Domnului pe acest pământ. Poporul lui Dumnezeu trebuie să dea pe faţă
atributele lui Hristos, -- amabilitatea, compasiunea, generozitatea lipsită de egoism pe care El le-
a manifestat întotdeauna faţă de cei săraci, suferinzi şi nevoiaşi. „Dacă cineva are bunurile acestei
lumi, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum locuieşte
dragostea lui Dumnezeu în el?” Haideţi să nu ne închidem inimile; căci cei ce fac aşa sunt fără Duhul
lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 166}
I am instructed to say to you that as Christians it is your privilege to bring practical religion into the home,
the neighborhood, the church, and the institutions that have been established among you to advance the
Lord’s work on the earth. God’s people are to reveal the attributes of Christ—the tenderness, the
compassion, the unselfish generosity that He always manifested toward the poor, the distressed, and the
needy. “Whoso hath this world’s good, and seeth his brother have need, and shutteth up his bowels of
compassion from him, how dwelleth the love of God in him?” [1 John 3:17.] Let there be no shutting up of the
bowels of compassion; for those who do this are deprived of the Spirit of God. {Lt134-1902 (August 27, 1902)
par. 1-2} {1888 1780.2}
Noi putem, da! Noi putem da pe faţă asemănarea cu Domnul nostru divin. Noi putem
cunoaşte ştiinţa vieţii spirituale. Noi putem preamări pe Dumnezeu în trupul şi în spiritul nostru, care
sunt ale Lui. Facem noi aceasta? Oh, ce exemplu ilustru avem în viaţa pe care Hristos a trăit-o pe
acest pământ. El ne-a arătat ce putem realiza prin cooperare cu El. Noi trebuie să căutăm acea
unire cu El despre care vorbeşte când spune: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi.” Această
unire este mai profundă, mai puternică şi mai adevărată decât orice altă unire. Inima trebuie să fie
umplută cu harul lui Hristos. Voinţa Lui trebuie fie cea care să ne stăpânească, să ne mişte
prin dragostea Sa pentru a suferi cu cei care suferă, pentru a ne bucura cu cei care se bucură, pentru a
simţi o adâncă sensibilitate pentru fiecare om aflat în slăbiciune, în durere sau în suferinţă.
We can, we can reveal the likeness of our divine Lord. We can know the science of spiritual life. We
can glorify God in our body and in our spirit, which are His. Do we do it? Oh, what an illustrious example we
have in the life that Christ lived on this earth. He has shown us what we can accomplish through co-
operation with Him. We are to seek for the union with Him of which He speaks when He says, “Abide in
Me, and I in you.” [John 15:4.] This union is deeper, stronger, truer, than any other union. The heart must be
filled with the grace of Christ. His will must control us, moving us by His love to suffer with those who
suffer, to rejoice with those who rejoice, to feel a deep tenderness for every one in weakness, sorrow, or
distress. {Lt121-1904 (March 29, 1904) par. 22} {1888 1809.3}
Transformaţi după chipul Său (1888-1895)
Dacă fiecare slujitor ce spune că Îl iubeşte pe Isus, ar fi copleşit de farmecul Lui şi şi-ar însuşi
chipul Lui, ce exemplu ar fi pentru fraţii Săi şi pentru lume! Cu cât slujitorii sunt mai mult în
compania lui Isus şi comunică cu El, cu atât vor fi mai tare legaţi de Hristos. Surprinzând înfăţişarea
Lui sfântă şi copiind felul Său sfânt de a fi, ei vor fi transformaţi după chipul Său. Despre ei se va
putea spune cu adevărat că Îl reprezintă pe Isus Hristos.
„De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi
Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.” (Evrei 3:1). Studiaţi-L pe Hristos. Studiaţi
caracterul Său, trăsătură cu trăsătură. El este Modelul nostru, pe care este necesar să-l copiem în
vieţile şi în caracterele noastre, căci dacă nu, nu vom reuşi să-L reprezentăm pe Isus ci, vom prezenta
lumii o copie contrafăcută. Nu imitaţi pe nici un om, căci oameni au defecte în obiceiuri, în vorbire,
în maniere, în caracter. Eu vă prezint pe Omul Isus Hristos. Voi trebuie să-L cunoaşteţi personal ca
Mântuitor al vostru, înainte să-L puteţi studia ca model şi exemplu pentru voi. Pavel spune: „Căci
mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea
fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire
pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit
va trăi prin credinţă.” … Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei,
căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” (Romani 1:16-19). {Materialele 1888, vol. 1, pag. 105}
If every minister who claims to love Jesus will only be filled with His charms and become assimilated to
His image, what an example would he give to his brethren and to the world! The more ministers are in the
company of Christ by communing with Him, the more they will be fastened to Christ. Catching His holy looks
and copying His holy ways, they will be transformed into His image. They may be truly said to represent
Jesus Christ. {1888 213.2}
"Wherefore, holy brethren, partakers of the heavenly calling, consider the Apostle and High Priest of our
profession, Christ Jesus" (Hebrews 3:1). Study Christ. Study His character, feature by feature. He is our
Pattern that we are required to copy in our lives and our characters, else we fail to represent Jesus, but
present to the world a spurious copy. Do not imitate any man, for men are defective in habits, in speech, in
manners, in character. I present before you the Man Christ Jesus. You must individually know Him as your
Saviour before you can study Him as your pattern and your example. Said Paul, "I am not ashamed of the
gospel of Christ: for it is the power of God unto salvation to every one that believeth; to the Jew first, and also
to the Greek. For therein is the righteousness of God revealed from faith to faith: as it is written, The just
shall live by faith. . . . Because that which may be known of God is manifest in them; for God hath shewed
it unto them" (Romans 1:16-19). {1888 214.1} {Ms24-1888 (November 1888) par. 31-32}
Creştinul este cel mai măreţ tip de om, deoarece seamănă cu Hristos, însă când se depărtează
de principiile rânduite de Dumnezeu, adesea nu-şi dă seama că face rău. Atunci Domnul îi prezintă
situaţia aşa cum este, şi pe el aşa cum este. El nu îi detaliază toate greşelile, dar îi dă şansa să
dovedească faptul că este copil adevărat al lui Dumnezeu, prin pocăinţă şi mărturisire nu numai a
păcatelor specificate, ci şi a celor pe care i le descoperă conştiinţa.
În realizarea acestei lucrări (a deveni ca Hristos), el demonstrează că a rupt-o pe faţă cu Satana şi
cu păcatul. El îşi simte slăbiciunea, se ţine de puterea lui Dumnezeu cu dorinţă neclintită şi cu
credinţă vie, şi este biruitor. Mare este pacea şi bucuria lui, căci vine de la Domnul şi, nu este nimic
mai acceptabil în ochii Domnului decât continua umilire a sufletului înaintea Lui. Aceste dovezi
arată fără greş că Domnul a atins inimile prin Duhul Său cel Sfânt. Mai minunat decât miracolul
vindecării fizice, este miracolul făcut în copilul lui Dumnezeu, în lupta împotriva defectelor
naturale şi obţinerea biruinţei asupra lor. Universul lui Dumnezeu priveşte la el cu bucurie mult mai
mare decât spre cea mai splendidă afişare exterioară. Caracterul interior este modelat după
Tiparul divin. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 110}
A Christian is the highest type of a man because he is Christlike, and when he departs from the
principles that are after Christ's order he is often ignorant that he has done wrong. The Lord sets the case
before him as it is, as he is. He does not specify all his wrongs, but gives him a chance to manifest that he is a
true child of God by his repentance and confession, not only of the sins specified but of those which
conscience sets in order before him. {1888 227.1}
In doing this work [becoming Christlike] he reveals he has made an open rupture with Satan and with
sin. He feels his weakness, he lays hold with earnest purpose and living faith upon the strength of God, and is
an overcomer. Great becomes his peace, his joy, for it comes from the Lord, and there is nothing more
acceptable in the sight of God than the continual humiliation of the soul before Him. These evidences are
unmistakable proofs that the Lord has touched hearts by His Holy Spirit. More wonderful than miracles of
physical healing is the miracle wrought in the child of God in wrestling with natural defects and
overcoming them. The universe of God looks upon him with joy far greater than on any splendid outward
display. The inward character is molded after the divine Pattern. {1888 227.2} {Ms24-1888 (November
1888) par. 70-71}
Cu cât studiaţi mai mult caracterul lui Hristos, cu atât vi se va părea mai atrăgător. El vă va fi
atât de apropiat, în strânsă tovărăşie cu voi; afecţiunile voastre vor tânji după El. Dacă
mintea este modelată după cele cu care are cel mai mult de a face, atunci a te gândi la Isus, a vorbi
despre El, aceasta vă va face să deveniţi ca El în spirit şi în caracter. Veţi reflecta chipul Său
în ceea ce este măreţ, curat şi spiritual. Veţi avea gândul lui Hristos, şi El vă va trimite în
lume ca reprezentanţi spirituali ai Săi. El va fi slava voastră. Voi nu vă puteţi ataşa de lume fără să
vă împărtăşiţi din spiritul ei, fără să fiţi vinovaţi de trădare faţă de Domnul care v-a cumpărat.
The more you study the character of Christ, the more attractive will he appear to you. He will become as
one near you, in close companionship with you; your affections will go out after him. If the mind is molded by
the objects with which it has most to do, then to think of Jesus, to talk of him, will enable you to become
like him in Spirit and character. You will reflect his image in that which is great and pure and spiritual. You
will have the mind of Christ, and he will send you forth to the world as his spiritual representative. He will be
your only glory. You cannot affiliate with the world without becoming a partaker of its spirit, without becoming
guilty of treason against the Lord who has bought you. {RH August 26, 1890, par. 2} {1888 695.2}
Domnul nu doreşte ca individualitatea noastră să fie distrusă, nu este scopul Său ca oricare două
persoane să fie identice în gusturi şi dispoziţii. Toţi au caracteristicile specifice lor înşişi, şi
acestea nu trebuie să fie distruse, ci trebuie să fie antrenate, formate, modelate după
asemănarea lui Hristos. Domnul transformă aptitudinile şi capacităţile naturale în canale
folositoare. Prin folosirea facultăţilor date de Dumnezeu, talentul şi capacitatea se dezvoltă dacă
agentul omenesc va recunoaşte faptul că toate puterile sale sunt o înzestrare de la Dumnezeu,
pentru a fi utilizate nu în scopuri egoiste, nu pentru a obţine un nume sau pentru a-şi
asigura salarii mari, ci pentru slava lui Dumnezeu şi spre binele semenilor noştri. Sub instruirea lui
Dumnezeu, înţelegerea va fi deschisă pentru a primi influenţa de la Dumnezeu. {Materialele 1888,
vol. 3, pag. 140}
The Lord does not desire that our individuality shall be destroyed. It is not His purpose that any two
persons shall be exactly alike in tastes and dispositions.
All have characteristics peculiar to themselves, and these are not to be destroyed, but to be trained,
molded, [and] fashioned after the similitude of Christ. The Lord turns the natural aptitude and capabilities
into profitable channels. In the improvement of the faculties God has given, talent and ability are developed
if the human agent will recognize the fact that all his powers are an endowment from God, to be used, not for
selfish purposes, not to get a name or to secure large wages, but for the glory of God and the good of our
fellow men. Under the training of God the understanding is to be opened to receive the impress from
God. {Lt20-1894 (April 14, 1894) par. 3} {1888 1227.2}
Dumnezeu ne-a încredinţat capacităţi ca să putem face cât mai mult cu ele, spre slava Lui.
Hristos a spus, „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina,
ca să nu vă cuprindă întunericul.” Intelectul poate fi cultivat, şi prin utilizarea armonioasă a
facultăţilor noastre, sub controlul Duhului Sfânt, putem dezvolta un caracter puternic, ferm.
Un caracter neprihănit format după asemănarea caracterului lui Hristos, are o valoare mai mare
decât cea a aurului sau a pietrelor preţioase. Cei care cooperează cu Domnul Isus Hristos
în formarea unui caracter neprihănit vor deveni împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei îşi vor face
partea lor, ca agent omenesc prin care Dumnezeu ajunge la inimile şi minţile bărbaţilor şi femeilor
care sunt despărţiţi de El prin păcat, şi îi vor câştiga pentru Hristos. Nimeni nu poate copia
modelul Isus Hristos fără a deveni un canal de lumină pentru a influenţa pe alţii. Niciun om nu
trăieşte pentru sine. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 149}
God has intrusted to us our capabilities in order that we may make the most of them for His glory. Christ said,
“A little while is the light with you, walk while you have the light, lest darkness come upon you.” [John 12:35.]
The intellect may be cultivated, and through the harmonious use of our faculties, under the control of the
Holy Spirit, we may develop a strong, firm character. A righteous character formed after the likeness of
Christ’s character has a value above that of gold or precious stones. Those who co-operate with the Lord
Jesus Christ in the formation of a righteous character will become laborers together with God. They will act
their part as the human agents through whom God will reach the hearts and minds of men and women who
are separated from Him by sin, and will win them to Christ. No one can copy the Pattern, Christ Jesus,
without becoming a channel of light to others. No man liveth unto himself. {Lt27-1894 (June 1, 1894) par. 34}
{1888 1252.1}
Adevărul, adevărul preţios, este sfinţitor în influenţa sa. Sfinţirea sufletului prin lucrarea
Duhului Sfânt este implantarea naturii lui Hristos în cea omenească. Este harul Domnului nostru
Isus Hristos descoperit în caracter, şi harul lui Hristos exercitat în mod activ prin fapte bune.
Astfel, caracterul este transformat mai mult şi mai mult, după chipul lui Hristos, în neprihănire
şi adevărată sfinţenie. Există cerinţe vaste în adevărul divin, prezentând una după alta fapte
bune. Adevărurile Evangheliei nu sunt fără legătură între ele; unindu-le, ele formează un şirag de
bijuterii cereşti, ca şi în lucrarea personală a lui Hristos, şi asemenea unor fire de aur, ele curg prin
toată lucrarea şi experienţa creştină. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 157}
Truth, precious truth, is sanctifying in its influence. The sanctification of the soul by the operation of the
Holy Spirit is the implanting of Christ’s nature in humanity. It is the grace of our Lord Jesus Christ revealed
in character, and the graces of Christ brought into active exercise in good works. Thus the character is
transformed more and more perfectly after the image of Christ, in righteousness and true holiness.
There are broad requirements in divine truth stretching out <[and] interlacing> into one line after another of
good works. The truths of the gospel are not unconnected; uniting, they form one string of heavenly jewels, as
in the personal work of Christ, and like threads of gold they run through the whole of Christian work and
experience. {Ms34-1894 (August 3, 1894) par. 14} {1888 1273.1}
Domnul Isus a dat fiecărui om lecţii preţioase de instruire, în cuvântul Său cel sfânt. Domnul Isus
este Modelul nostru. Întipărirea chipului lui Hristos se va manifesta asupra întregului caracter al
celor care se dau pe sine Lui. Apoi, puterile mentale şi fizice vor fi reînnoite zi de zi; pentru
credinciosul adevărat înseamnă a mânca zilnic trupul şi a bea sângele Fiului lui Dumnezeu.
Isus spune, „Carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt Duh şi viaţă.”
The Lord Jesus has given to every man precious lessons of instruction in His Holy Word. The Lord Jesus
is our Pattern. The impress of the image of Christ will be manifest upon the entire character of those who
yield themselves to Him. Then the mental and physical powers will be renewed day by day, for the true
believer is daily eating of the flesh and drinking of the blood of the Son of God. Jesus says, “The flesh
profiteth nothing; the words that I speak unto you, they are spirit and they are life.” [John 6:63.] {Ms34-1894
(August 3, 1894) par. 21} {1888 1276.1}
Fratele meu [Harmon Lindsay] , fac apel la tine, ca una care iubeşte sufletul tău. Cât timp mai
este har, cazi pe Stâncă şi fii zdrobit, ca Isus Hristos să te poată face după propria Sa asemănare.
My brother [Harmon Lindsay], I appeal to you as one who loves your soul. While mercy still lingers, fall on
the Rock and be broken, that Jesus Christ may build you up into His own likeness. {Lt51a-1895 (May 1,
1895) par. 27} {1888 1353.2}
vrednici. Asemănarea caracterului lui Hristos este descoperită în fiecare suflet. Este un cer nou şi un
pământ nou, în care locuieşte neprihănirea. Să nu ne formăm caractere după asemănarea
divină? Să nu fim transformaţi după asemănarea lui Dumnezeu? Dacă Hristos a murit
pentru a distruge lucrările diavolului, este esenţial ca noi să înţelegem care sunt aceste lucrări.
God. A renovated race will walk with Christ in white, for they are worthy. The likeness of Christ’s character is
revealed in every soul. There is a new heaven, and a new earth, wherein dwelleth righteousness. O shall we
not here form characters after the divine similitude? Shall we not become transformed into the likeness of
God? If Christ died to destroy the works of the devil, it is essential for us to understand what these works
are. {Lt55-1895 (September 19, 1895) par. 12} {1888 1429.2}
Cei care consimt să primească imaginea morală a lui Dumnezeu, devin ca El în caracter (1895)
Noi, cu toţii suntem supuşi la probă atâta vreme cât ţine timpul de verificare, iar cei care consimt
să primească imaginea morală a lui Dumnezeu, devin ca El în caracter. Dar dacă refuză
caracterul lui Hristos, cerul pentru ei este pierdut. Dacă avem ocazii atât de îndurătoare de a ne duce
biruinţa până la capăt prin alegerea caracterului pe care ni-l formăm, de ce nu ne prindem de
Mântuitorul, de ce nu primim prin credinţă meritele Lui, desăvârşind un caracter ca şi al Lui?
Satana joacă jocul vieţii pentru fiecare suflet; Hristos lucrează pentru fiecare suflet. „Tuturor
celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui
Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din
Dumnezeu.” {Materialele 1888, vol. 4, pag. 23}
We are all on trial during probationary time, and those who consent to receive the moral image of God
become like Him in character. But if they refuse the character of Christ, heaven is lost to them. And when
we have so gracious an opportunity of working out our own victory through our choice of the character we
form, why will we not lay hold of the Saviour, and by faith receive His merits, and perfect a character like
His? Satan is playing the game of life for every soul; Christ is at work for every soul. “As many as received
him, to them gave he power to become the sons of God, even to them which believe on his name: which were
born, not of blood, nor of the will of the flesh, nor of the will of man, but of God. {Lt55-1895 (September 19,
1895) par. 10} {1888 1428.2}
Exemplul lui Hristos va fi demonstrat în poporul Său (1889)
„Priveşte şi trăieşte”. Spiritul lui Hristos, exemplul lui Hristos va fi demonstrat în poporul
Său. Vom urma atunci mai îndeaproape, căile şi faptele lui Isus. Amvonul, editura şi biserica vor da
pe faţă mai multă umilinţă, mai multă stăpânire de sine, mai multă răbdare şi bunătate, iar iubirea lui
Isus ne va umple inimile. Îmi este imposibil să vă descriu rezultatul unei asemenea influenţe.
"Look and live." Christ's spirit, Christ's example will be exemplified in His people. We shall follow
more closely the ways and works of Jesus. The pulpit, the press, and the church will be more humble, more
forbearing, more patient and kind, and the love of Jesus will pervade our hearts. It is impossible for me to
picture before you the result of this influence. {Lt5-1889 (June 2, 1889) par. 9} {1888 333.1}
Cunoştinţa iubirii lui Dumnezeu - cea mai folositoare (1889)
Cunoştinţa iubirii lui Dumnezeu este cunoştinţa cea mai folositoare care poate fi obţinută,
pentru a putea obţine un caracter înnobilat, rafinat şi elevat. Isus trebuie să fie Modelul nostru.
Domnul are pentru noi lecţii de cea mai mare importanţă, pe care să le învăţăm. El ne conduce ca pe
copii, să vedem ceva din bunătatea, mila şi iubirea Lui, prin viaţa simplă şi smerită a iubitului nostru
Răscumpărător. Hristos a îndreptat întotdeauna minţile ucenicilor Săi către Dumnezeu, ca spre un
Tată iubitor. El Şi-a educat urmaşii să privească la Dumnezeu cu încredere şi iubire. Când suntem
copleşiţi de măreţia şi dreptatea lui Dumnezeu, suntem îndreptaţi spre Isus, spre caracterul Său
nepătat şi spre iubirea Lui Infinită. Acolo Îl vedem pe Tatăl, descoperit în Fiul, Căci Dumnezeu
este dragoste. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 129}
The knowledge of God's love is the most effectual knowledge to obtain, that the character may be
ennobled, refined, and elevated. Jesus is to be our pattern. The Lord has lessons of the greatest importance
for us to learn. He leads us as children to take views of his goodness, mercy, and love, from the simple, lowly
life of our dear Redeemer. Christ ever directed the minds of his disciples to God as to a loving Father. He
educated his followers to look upon God with confidence and love. When we are overawed with the greatness
and justice of God, we are pointed to Jesus, to his spotless character and his infinite love. There we see the
Father revealed in the Son, for God is love. {RH March 5, 1889, par. 8} {1888 267.8}
A cunoaşte pe Dumnezeu, este cea mai minunată cunoştinţă pe care o poate avea omul.
Oamenii lumeşti pot avea multă înţelepciune; dar cu toată înţelepciunea lor, ei nu privesc frumuseţea
şi maiestatea, dreptatea şi înţelepciunea, bunătatea şi sfinţenia Creatorului tuturor lumilor. Domnul
umblă în mijlocul oamenilor prin intermediul providenţelor Sale dar, paşii Lui maiestuoşi nu sunt
auziţi, prezenţa Lui nu este observată, mâna Lui nu este recunoscută. Lucrarea ucenicilor lui
Hristos este aceea de a străluci ca lumini, descoperind lumii caracterul lui Dumnezeu. Ei trebuie
să prindă razele tot mai luminoase din cuvântul lui Dumnezeu, şi să le reflecte către oamenii învăluiţi
în întunericul înţelegerii greşite a lui Dumnezeu. Slujitorii lui Hristos trebuie să reprezinte în mod
corect înaintea oamenilor, caracterul lui Dumnezeu şi al lui Hristos. Apostolul spune: „Voi însă
sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a
câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la
lumina Sa minunată”. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 130}
To know God is the most wonderful knowledge that men can have. There is much wisdom with worldly
men; but with all their wisdom, they behold not the beauty and majesty, the justice and wisdom, the goodness
and holiness, of the Creator of all worlds. The Lord walks among men by his providences; but his stately
steppings are not heard, his presence is not discerned, his hand is not recognized. The work of Christ's
disciples is to shine as lights, making manifest to the world the character of God. They are to catch the
increasing rays of light from the word of God, and reflect them to men enshrouded in the darkness of
misapprehension of God. The servants of Christ must rightly represent the character of God and Christ to
men. Says the apostle, "Ye are a chosen generation, a royal priesthood, an holy nation, a peculiar people;
that ye should show forth the praises of him who hath called you out of darkness into his marvelous light."
{RH March 5, 1889, par. 13} {1888 268.5}
Principiul viu al iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de om (1889)
Viaţa zilnică a creştinului nu trebuie să discrediteze credinţa noastră cea sfântă. Motivele inimii,
precum şi cuvintele şi acţiunile, sunt cântărite pentru aprecierea valorii noastre morale. Cei care L-au
respins pe Hristos, Domnul slavei, nu au ştiut că El era Prinţul vieţii, căci dacă ar fi ştiut nu L-ar fi
răstignit. Încrederea pusă în forme şi în ceremonii, nu ne va salva. Învăţătorul legii, pe care Hristos l-
a găsit cu lipsă în iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, care este tocmai esenţa religiei,
s-ar fi putut apăra pe terenul corectitudinii ceremoniale. El ar fi putut spune împreună cu Pavel că, în
ce priveşte legea, era fără pată. Dar Domnul defineşte religia Bibliei ca pe un principiu existent în
suflet, nu doar împlinirea unor fapte de virtute, cu toate că faptele de virtute sunt roadele naturale ale
principiului existent în suflet. Spiritul în care sunt făcute aceste fapte, contează mai mult înaintea lui
Dumnezeu decât faptele în sine. Omul poate să dea tot ce are pentru a hrăni săracii, poată să-şi dea
trupul să fie ars, totuşi dacă nu este împins să facă aceasta de principiul viu al iubirii faţă de
Dumnezeu şi faţă de om, lucrarea lui este un eşec. Dumnezeu priveşte la inimă. Trebuie să ne
pocăim şi să credem. Mulţumim Domnului că nu este prea târziu ca relele să fie îndreptate. Hristos
priveşte la spirit şi, dacă ne vede purtându-ne cu credinţă povara, sfinţenia Lui desăvârşită face
ispăşire pentru defectele noastre. Când facem tot ce putem, El devine neprihănirea noastră. E
nevoie de fiecare rază de lumină pe care ne-o trimite Dumnezeu, pentru a ne face lumina lumii.
The daily life of the Christian should bring no discredit upon our holy faith. The motive of the heart as well
as the words and actions are weighed in estimating our moral worth. Those who rejected Christ the Lord of
glory knew not that He was the Prince of life else they would not have crucified him. Reliance on forms and
ceremonies will not save us. The lawyer whom Christ found wanting in love to God and to his neighbor
which is the very essence of religion could have vindicated himself on the ground of ceremonial
correctness. He could have said with Paul that as touching the law he was blameless. But the Lord defines
Bible religion as a principle in the soul, not merely the performance of virtuous acts, although virtuous acts
are the natural fruits of this principle in the soul. It is the spirit in which the acts are performed rather than the
performance that counts with God. A man may give his goods to feed the poor, his body to be burned, yet if
he is not actuated by the living principles of love for God and man his work is a failure. God looks at the
heart. We must repent and believe. {1888 241.3}
Thank God it is not too late for wrongs to be righted. Christ looks at the spirit, and when He sees us
carrying our burden with faith, his perfect holiness atones for our short comings. When we do our best, He
becomes our righteousness. It takes every ray of light that God sends to us to make us the light of the
world. {1888 242.1} {Lt22-1889 (February 12, 1889) par. 35-36}
Una cu Hristos şi cu urmaşii Săi (1892-1894)
Isus nu S-a rugat pentru ceva ce este de neatins pentru noi, şi dacă această unitate este posibilă,
de ce nu se luptă cu mai multă seriozitate cei care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos, pentru
această stare de har? Când suntem una cu Hristos, vom fi una cu urmaşii Săi. Marea
nevoie a sufletului este Isus, nădejdea slavei. Prin Duhul Sfânt, această unitate poate fi
atinsă, şi dragostea pentru fraţi va abunda, iar oamenii vor lua cunoştinţă de noi că am fost cu Isus
şi am învăţat de la El. Viaţa noastră va fi o reflectare a caracterului Său sfânt. Ca şi
credincioşi în El, vom reprezenta blândeţea spiritului Său, blândeţea purtării Lui. În mod
individual, biserica lui Dumnezeu trebuie să răspundă la rugăciunea lui Hristos, până vom ajunge cu
toţii la unitatea Duhului. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 60}
Jesus did not pray for that which was not attainable by us, and if this unity is possible, why do not those
who are professed followers of Christ strive more earnestly for this condition of grace? When we are one with
Christ, we shall be one with His followers. The great want of the soul is Jesus, the hope of glory. Through
the Holy Spirit this unity may be attained, and love for the brethren will abound, and men will take
knowledge of us that we have been with Jesus and learned of Him. Our life will be a reflection of His holy
character. As believers in Him we shall represent His meekness of spirit, His gentleness of demeanor.
Individually the church of God must answer the prayer of Christ till we all come into the unity of the Spirit.
{Lt24-1892 (September 19, 1892) par. 24} {1888 1048.2}
Când poporul lui Dumnezeu va fi una cu El, ei vor fi una, unul cu celălalt. Unitatea
şi dragostea va mărturisi autenticitatea unirii lor cu Hristos. Atunci când ochii lor sunt fixaţi asupra
lui Hristos, inimile lor vor fi unite în dragoste. Ei vor sta atunci umăr la umăr pentru a rezista
conspiraţiei celui rău, şi vor avea putere pentru o luptă care nu poate fi văzută cu ochiul firesc.
When the people of God are one with Him, they will be one with each other. Their unity and love will
testify to the genuineness of their union with Christ. When their eyes are all fixed upon Christ, their hearts
will be united in love. They will then stand shoulder to shoulder to resist the confederacy of evil, and they will
have strength for a battle that cannot be seen by the natural eye. {Lt24-1892 (September 19, 1892) par. 20}
{1888 1046.3}
Este într-adevăr momentul să revenim la dragostea dintâi şi să trăim în pace între noi. Noi
trebuie să facem evident că nu suntem doar cititori ai Bibliei, ci credincioşi ai acesteia. Dacă suntem
uniţi cu Hristos, vom fi uniţi unul de altul. Isus spune, „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii
pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că
sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” {Materialele 1888, vol. 3, pag. 79}
It is fully time that we return to our first love, and be at peace among ourselves. We must make it manifest
that we are not only Bible readers, but Bible believers. If we are united to Christ, we shall be united to one
another. Jesus says, "A new commandment I give unto you, That ye love one another; as I have loved you,
that ye also love one another. By this shall all men know that ye are my disciples, if ye have love one to
another." {RH December 6, 1892, par. 4} {1888 1077.4}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.December.6.1892.par.4&para=821.12355
Motivul dezbinării sau a discordanţei în biserică este despărţirea de Hristos. Secretul unităţii
este unirea cu Hristos. Hristos este marele Centru. Ne putem apropia unii de alţii doar în măsura
în care ne apropiem de Centru. Dacă vom fi uniţi cu Hristos, vom fi cu siguranţă uniţi cu fraţii
noştri în credinţă. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 98}
The cause of division or discord in the church is separation from Christ. The secret of unity is union with
Christ. Christ is the great center. We shall approach one another just in proportion as we approach the
Center. United with Christ, we shall surely be united with our brethren in the faith. {Lt77-1893 (January 9,
1893) par. 29} {1888 1125.2}
Fraţii mei sunt foarte conştienţi că cuvântul lui Dumnezeu prezintă problema unităţii bisericii ca
un principiu; cei care sunt uniţi cu Hristos prin adevărul de origine cerească, ar trebui să aibă o
prietenie puternică unii faţă de alţii. Şi aceasta nu este totul. „V-am spus aceste lucruri,
pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea:
să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” „Aceste lucruri vi le poruncesc Eu, să vă iubiţi
unii pe alţii. Dragostea lui Hristos trebuie să vină în biserică, şi să fie nutrită de fiecare membru,
ca o plantă preţioasă. Dacă ramurile viţei sunt unite cu butucul, aceeaşi viaţă locuieşte în toate. În
Isus Hristos este dragoste şi cei care sunt uniţi cu Hristos, nu vor trata pe ceilalţi doar cu
un respect obişnuit, inofensiv, ca pe nişte cunoştinţe, ci vor avea o dragoste adevărată, sinceră,
unii pentru alţii, pentru că sunt înzestraţi cu spiritul lui Hristos. Depărtarea unii de alţii nu este
după voia lui Hristos, ci după voia lui Satana. Dragostea nu este o simplă apreciere, ci un principiu
viu; nu este o emoţie temporară, ci o putere permanentă. Noi o bem proaspătă din izvorul dragostei
care curge de la crucea Calvarului. Noi suntem însufleţiţi de această iubire. „Eu în ei, şi Tu în Mine; -
pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum
M-ai iubit pe Mine.” Însufleţiţi de această iubire, puterea Duhului Sfânt, noi învăţăm să ne iubim
unii pe alţii cu adevărat, cu sinceritate şi cu naturaleţe, în şi prin Isus Hristos. {Materialele 1888, vol.
3, pag. 104}
My brethren are well aware that the Word of God presents the matter of church unity as a principle; those
who are united to Christ by the truth of heavenly origin should have strong friendship for one another. And
this is not all. “These things have I spoken unto you, that my joy might remain in you, and that your joy might
be full. This is my commandment, that ye love one another, as I have loved you.” “These things I command
you, that ye love one another.” [John 15:11, 12, 17.] The love of Christ must come into the church and be
cherished by every member as a precious plant. If the branches of the vine are united to the parent stock,
the same life dwells in them all. {Lt61-1893 (January 20, 1893) par. 14}
In Christ Jesus there is love, and those who are united to Christ will not have merely a tame, common
regard as acquaintances, but true, sincere love for one another, because they are endued with the spirit of
Christ. This drawing off from one another is not Christlike, but it is after Satan’s order. Love is not a mere
simple regard, but a living principle; not a temporary emotion, but a permanent power. We drink it in fresh
from the fountain of love that flows from the cross of Calvary. We are quickened by this love. “I in them, and
thou in me, that they may be made perfect in one, and that the world may know that thou hast sent me, and
hast loved them as thou hast loved me.” [John 17:23.] Quickened by this love, the power of the Holy Spirit,
we learn to love one another in and through Christ Jesus—truly, sincerely, unaffectedly. {Lt61-1893 (January
20, 1893) par. 15} {1888 1141.2}
Priviţi la crucea de pe Calvar. Aceasta este o dovadă permanentă a iubirii nemărginite, a milei
nemăsurate a Tatălui ceresc. Oh, fie ca toţi să se pocăiască şi să facă faptele lor dintâi. Când
bisericile fac acest lucru, ei vor iubi pe Dumnezeu şi pe semenii lor mai presus de ei înşişi. Efraim nu
va invidia pe Iuda, şi Iuda nu se va răzvrăti împotriva lui Efraim. Despărţirile vor fi vindecate,
sunetele violente de conflict nu vor mai fi auzite la hotarele lui Israel. Prin harul dat lor în mod
gratuit de Dumnezeu, toţi vor încerca să răspundă rugăciunii lui Hristos, ca ucenicii Săi să fie una,
după cum El şi Tatăl una sunt. Pacea, iubirea, mila, şi bunăvoinţa vor fi principiile statornice
ale sufletului. Dragostea lui Hristos va fi tema oricărei limbi, şi Martorul adevărat nu va mai spune,
„Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Poporul lui Dumnezeu va rămâne în
Hristos, dragostea lui Isus va fi descoperită, şi un singur Duh va anima toate inimile, regenerând
şi reînnoind toate după chipul lui Hristos, modelând toate inimile după asemănarea inimii Lui. Ca
ramurile vii ale adevărat Viţe, toţi vor fi uniţi cu Hristos, Capul viu. Hristos va rămâne în
fiecare inimă, călăuzind, mângâind, sfinţind şi prezentând lumii unitatea urmaşilor lui Isus,
purtând astfel mărturia că acreditările cereşti sunt oferite bisericii rămăşiţei. În unitatea Bisericii lui
Hristos se va dovedi că Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu în lume.
Când poporul lui Dumnezeu devine una în unitatea Duhului, tot fariseismul, toată neprihănirea
proprie, care au fost păcatul poporului evreu, vor fi eliminate din toate inimile. Amprenta lui Hristos
va fi asupra fiecărui membru individual al trupului Său şi poporul Său va fi ca burdufurile noi în care
El poate turna vinul Său nou, fără ca vinul cel nou să rupă burdufurile. Dumnezeu va face cunoscută
taina care a fost ascunsă în toate veacurile. El va face cunoscut care este „bogăţia slavei tainei
acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim, şi sfătuim
pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în
Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.”
Look at the cross of Calvary. It is a standing pledge of the boundless love, the measureless mercy, of the
heavenly Father. O that all might repent and do their first works. When the churches do this, they will love God
supremely and their neighbors as themselves. Ephraim will not envy Judah, and Judah will not vex Ephraim.
Divisions will then be healed, the harsh sounds of strife will no more be heard in the borders of Israel. Through
the grace freely given them of God, all will seek to answer the prayer of Christ, that his disciples should be
one, even as he and the Father are one. Peace, love, mercy, and benevolence will be the abiding principles
of the soul. The love of Christ will be the theme of every tongue, and it will no more be said by the true
Witness, “I have somewhat against thee, because thou hast left thy first love.” The people of God will be
abiding in Christ, the love of Jesus will be revealed, and one Spirit will animate all hearts, regenerating and
renewing all in the image of Christ, fashioning all hearts alike. As living branches of the true Vine, all will be
united to Christ, the living head. Christ will abide in every heart, guiding, comforting, sanctifying, and
presenting to the world the unity of the followers of Jesus, thus bearing testimony that the heavenly
credentials are supplied to the remnant church. In the oneness of Christ’s church it will be proved that God
sent his only begotten Son into the world.
When God’s people are one in the unity of the Spirit, all of Phariseeism, all of self-righteousness, which
was the sin of the Jewish nation, will be expelled from all hearts. The mold of Christ will be upon each
individual member of his body, and his people will be new bottles into which he can pour his new wine, and
the new wine will not break the bottles. God will make known the mystery which hath been hidden for ages.
He will make known what are the “riches of the glory of this mystery among the Gentiles; which is Christ in
you the hope of glory: whom we preach, warning every man, and teaching every man in all wisdom; that we
may present every man perfect in Christ Jesus: whereunto I also labor, striving according to his working,
which worketh in me mightily.” {RH March 20, 1894, par. 5-6} {1888 1225.5-6}
Trebuie să fim una în caracter cu Hristos (1895)
Trebuie să fim una în caracter cu Hristos. El a spus, „Eu le-am dat slava (caracterul) pe care
Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru ca ei
să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit
pe Mine.” Ţineţi minte cuvintele acestea. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 23}
We are to be one in character with Christ. He said, “The glory (character) which thou gavest me, I
have given them; that they may be one, even as we are one: I in them, and thou in me, that they may be
made perfect in one; and that the world may know that thou hast sent me, and hast loved them as thou hast
loved me.” [John 17:22, 23.] Mark these words. {Lt55-1895 (September 19, 1895) par. 11} {1888 1429.1}
Practicarea adevărului este cea care aduce succes şi tărie puterii morale. Practicând
învăţăturile lui Isus, vei descoperi îngerilor din cer şi oamenilor că ai învăţat de la Marele
Învăţător. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii trebuie să fie primite cu bucurie ca o lumină
a minţii; şi principiile caracterului lui Hristos trebuie să fie făcute principiile caracterului
nostru. Domnul va fi cu tine în mod sigur, şi te va înzestra cu Duhul Lui cel Sfânt, dacă Îl cauţi
din toată inima. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 36}
It is the practice of truth that brings success and strength of moral power. In practicing the teachings of
Jesus you will reveal to the angels of heaven and to men that you have learned of the Great Teacher. The
bright rays of the Sun of Righteousness are to be welcomed as the light of the mind; and the principles of
the character of Christ are to be made the principles of our character. The Lord will certainly be with
you, and will endue you with His Holy Spirit if you seek Him with all your heart. {Lt86-1895 (September 27,
1895) par. 25} {1888 1465.1}
Reprezentarea lui Hristos înaintea lumii (1888-1904)
Suntem profund şi solemn recunoscători lui Dumnezeu că au fost trezite minţi de către Spiritul lui
Dumnezeu, ca să-L vadă pe Hristos în Cuvântul cel viu, şi să-L reprezinte înaintea lumii, nu doar
prin cuvinte. Aceştia înţeleg cerinţele Scripturii, că toţi cei ce se declară urmaşi ai lui Hristos sunt
sub obligaţia de a călca pe urmele Lui, de a fi plini de Spiritul Său, şi de a-L prezenta astfel pe Isus
Hristos înaintea lumii, pe Cel ce a venit în lumea noastră ca să-L reprezinte pe Tatăl.
Reprezentându-L pe Hristos lumii, noi reprezentăm pe Tatăl. „Dacă n-are cineva Duhul lui
Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8:9). Haideţi să ne punem întrebarea: reflectăm noi, în biserică şi
înaintea lumii, caracterul lui Isus Hristos? Ni se cere un studiu mult mai profund, în cercetarea
Scripturii. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 105}
We felt deeply and solemnly grateful to God that minds were being stirred by the Spirit of God to see Christ
in the living oracles and to represent Him to the world, but not in words merely. They see the Scripture
requirements that all who claim to be followers of Christ are under obligation to walk in His footsteps, to be
imbued with his Spirit, and thus to present to the world Jesus Christ, who came to our world to represent
the Father. In representing Christ we represent God to our world. "If any man have not the Spirit of Christ,
he is none of His" (Romans 8:9). Let us inquire, Are we reflecting in the church and before the world the
character of Jesus Christ? A great deal deeper study is required of us in searching the Scriptures. {Ms24-
1888 (November 1888) par. 34} {1888 214.2}
Aşa cum Hristos L-a reprezentat pe Tatăl, la fel şi noi suntem chemaţi să-L reprezentăm pe
Hristos în lume. Nu putem să ne transferăm obligaţiile asupra altora. Dumnezeu doreşte să vă facă
de cunoscut care sunt bogăţiile slavei Sale, ca să puteţi predica taina mântuirii celor din jurul
vostru – pe Hristos în voi, nădejdea slavei. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 129}
As Christ represented the Father, so we are to represent Christ to the world. We cannot transfer our
obligation to others. God desires to make known to you what is the richness of his glory, that you may
preach the mystery of salvation to those around you,-- Christ in you the hope of glory. {RH March 5,
1889, par. 6} {1888 267.6}
Planul lui Dumnezeu este ca cei din poporul Lui să se iubească unii pe alţii aşa cum ne-a iubit
Hristos. Ei trebuie să îşi educe şi să-şi instruiască sufletul pentru această iubire. Ei trebuie să
reflecte iubirea aceasta în caracterul lor, să o reflecte lumii. Fiecare membru ar trebui să privească
aceasta ca fiind lucrarea lui. În rugăciunea pe care a înălţat-o Tatălui, Isus a zis: „Cum M-ai trimis
Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” Plinătatea lui Hristos va fi prezentată
înaintea lumii de către cei care au devenit părtaşi ai harului Său. Lucrarea lor este de a face pentru
Hristos ceea ce Hristos a făcut pentru Tatăl – să reprezinte caracterul Său. {Materialele 1888, vol.
2, pag. 133}
God designs that his people shall love one another as Christ loved us. They are to educate and train the
soul for this love. They are to reflect this love in their own character, to reflect it to the world. Each should
look upon this as his work. In his prayer to the Father, Jesus said: "As thou hast sent me into the world, even
so have I also sent them into the world." Christ's fullness is to be presented to the world by those who have
become partakers of his grace. They are to do that for Christ which Christ did for the Father,-- represent his
character. {RH December 23, 1890, Art. B, par. 8} {1888 764.8}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.December.23.1890.Art.B.par.8&para=821.10951
Sfârşitul este aproape! Nu mai avem niciun moment de pierdut! Lumina va străluci
dinspre poporul lui Dumnezeu în raze clare şi distincte, prezentându-L pe Isus înaintea bisericilor şi
înaintea lumii. Lucrarea noastră nu trebuie să fie restrânsă doar la cei care deja cunosc adevărul;
câmpul nostru este lumea. Instrumentele care vor fi folosite sunt acele suflete care primesc
cu bucurie lumina adevărului pe care le-o transmite Dumnezeu. Acestea sunt agenţii lui Dumnezeu
pentru comunicarea către lume a cunoaşterii adevărului. Dacă prin harul lui Hristos poporul Său este
schimbat în burdufuri noi, El îi va umple cu vinul cel nou. Dumnezeu va da lumină suplimentară,
aşa că adevărurile cele vechi vor fi redescoperite şi repuse în cadrul adevărului; şi oriunde
vor merge lucrătorii, ei vor triumfa. Ca ambasadori ai lui Hristos, ei vor cerceta Scripturile,
pentru a căuta adevăruri care au fost ascunse sub gunoiul erorilor. Fiecare rază de lumină primită,
va fi comunicată altora. Un singur interes va predomina, un singur subiect le va înghiţi pe toate
celelalte – Hristos, neprihănirea noastră. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 135}
The end is near! We have not a moment to lose! Light is to shine forth from God's people in clear, distinct
rays, bringing Jesus before the churches and before the world. Our work is not to be restricted to those
who already know the truth; our field is the world. The instrumentalities to be used are those souls who
gladly receive the light of truth which God communicates to them. These are God's agencies for
communicating the knowledge of truth to the world. If through the grace of Christ his people will become new
bottles, he will fill them with the new wine. God will give additional light, and old truths will be recovered,
and replaced in the frame-work of truth; and wherever the laborers go, they will triumph. As Christ's
ambassadors, they are to search the Scriptures, to seek for the truths that have been hidden beneath the
rubbish of error. And every ray of light received is to be communicated to others. One interest will prevail,
one subject will swallow up every other,--Christ our righteousness. {RH December 23, 1890, Art. B, par.
19} {1888 765.6}
https://egwwritings.org/?ref=en_RH.December.23.1890.Art.B.par.19&para=821.10962
Domnul Isus a făcut ca biserica Lui să fie depozitara adevărului sacru. El a lăsat acesteia lucrarea
de a îndeplini scopurile Lui, planurile Lui de a salva sufletele pentru care El a manifestat un interes
atât de mare, o iubire atât de nemărginită. Aşa cum este soarele în legătură cu lumea noastră, în
acelaşi fel El răsare în mijlocul întunericului moral – El, Soarele Neprihănirii. El a spus despre Sine,
„Eu sunt Lumina lumii.” Urmaşilor Lui, le-a spus „voi sunteţi lumina lumii.” Isus a venit în lume în
veşmântul omenirii, pentru a învăţa lumea şi pentru a o călăuzi pe calea luminii, spre
fericirea cea veşnică. Urmaşii lui Hristos sunt reprezentanţii Lui în lume. Reflectând chipul lui
Isus Hristos, prin frumuseţea şi sfinţenia caracterelor lor, prin continua lor tăgăduire de sine şi prin
despărţirea lor de orice idol, mare sau mic, ei dovedesc faptul că au învăţat în şcoala lui Hristos. Ei
primesc continuu spiritul iubirii şi al răbdării, al blândeţii şi amabilităţii, şi ei stau ca reprezentanţi ai
lui Hristos, o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni.
„O cetate aşezată pe munte nu poate să rămână ascunsă.” Umblând şi lucrând în lume, dar fără să
fie din lume, în caracterele lor ei răspund rugăciunii lui Hristos: „nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i
păzeşti de cel rău.” 281 Ei trebuie să stea ca o fortăreaţă puternică a adevărului, lumina lor să
pătrundă departe în întunericul moral al lumii. Domnul are o solie pe care să o transmită păzitorii de
pe zidurile Sionului. Trâmbiţa nu trebuie să dea niciun sunet nesigur. {Materialele 1888, vol. 2, pag.
135}
The Lord Jesus has made His church the depository of sacred truth. He has left with her the work of
carrying out His purposes and His plans to save the souls for whom He has manifested such interest, such
unmeasured love. Like the sun in relation to our world, He rises amid the moral darkness--the Sun of
Righteousness. He said of Himself, "I am the light of the world." He said to His followers, "Ye are the light of
the world." Jesus came to the world in the garb of humanity, to instruct the world and guide them in the way of
light, to eternal happiness. The followers of Christ are His representatives in the world. By reflecting the
image of Jesus Christ, by the beauty and holiness of their characters, by their continual self-denial and their
separation from all idols, large or small, they reveal that they have learned in the school of Christ. They are
continually catching the spirit of love and forbearance, meekness and gentleness, and they stand as
representatives of Christ, a spectacle to the world, to angels, and to men. {1888 778.2}
"A city that is set on an hill cannot be hid." Walking and working in the world, but not of the world, they are
answering in their characters the prayer of Christ: "I pray not that thou shouldest take them out of the world,
but that thou shouldest keep them from the evil." They are to stand as the strong fortress of truth, their light
shining far in the moral darkness of the world. The Lord has a message for the watchmen on the walls of Zion
to bear. The trumpet is to give no uncertain sound. {1888 778.3} {Ms53-1890 (December 26, 1890) par. 41-
42}
În loc să stea înaintea lui Dumnezeu în umilinţă, omul s-a înălţat pe sine şi s-a complăcut în idei
înalte despre propria sa importanţă şi demnitate, iar ochii lui au fost închişi faţă de slava lui Hristos.
Când Hristos ajunge în suflet cu putere, toată slava este redată Celui care este văzut a fi Singurul
plin de har şi de adevăr. Doar slava Lui ar trebui să umple sufletul. {Materialele 1888, vol. 3, pag.
59}
Instead of lying before God in humility, man has exalted himself and has indulged in high ideas of his own
importance and loftiness, and his eyes have been closed to the glory of Christ. When Christ beams forth
upon the soul, all glory is rendered unto Him who is seen to be the only One full of grace and truth. His glory
alone should fill the soul. {Lt24-1892 (September 19, 1892) par. 19} {1888 1046.2}
Cel mai bine pentru noi este să ne agăţăm de Isus, să cultivăm atributele Sale, şi să facem ceea ce
El ar face, dacă ar fi în locul nostru. Mult este implicat în a fi creştini, în a trăi ca Hristos, în a
reprezenta pe Hristos. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 157}
It is best for us to cling to Jesus, to cultivate His attributes, and do as He would do, were He in our place.
There is a great deal involved in being Christians, living Christ, representing Christ. {Ms34-1894 (August 3,
1894) par. 13} {1888 1272.1}
Motto-ul fiecărui creştin adevărat ar trebui să fie: sunt în lume, dar nu sunt din lume. Noi nu
trebuie să ne conformăm lumii. Lumea va fi impresionată de Evanghelie doar dacă noi vorbim şi
acţionăm ca reprezentanţi ai lui Hristos, ca membri ai familiei împărăteşti, copii ai Împăratului
ceresc, străini şi călători care doresc o patrie mai bună, patria cerească. Este privilegiul nostru de a
vesti laudele faţă de Cel care ne-a scos din întuneric, la lumina Sa minunată. Niciodată nu
trebuie făcută nici cea mai mică nedreptate supuşilor lui Dumnezeu, răscumpăraţi cu preţul
sângelui Său. Calea Domnului trebuie să fie păstrată şi calea Sa este înălţată în neprihănire.
Creştinii, în modul lor de a trăi, în cuvintele şi caracterul lor, trebuie să dezvăluie apartenenţa
lor cerească. Noi niciodată nu trebuie să ne cerem scuze faţă de lume pentru că suntem creştini şi
pentru că îndrăznim să fim drepţi. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 171}
The motto of every true Christian should be, I must be in the world, and not of the world. We are not to
be conformed to the world. The world will be impressed with the gospel only as we speak and act as the
representatives of Christ, as the members of the royal family, children of the heavenly King, pilgrims and
strangers, seeking a better country, even a heavenly. {Lt31a-1894 (October 27, 1894) par. 53}
It is our privilege to show forth the praises of Him who hath called us out of darkness into His marvelous
light. Never is the least injustice to be done to God’s subjects, the purchase of His blood. The Lord’s way
must be kept, and His way is exalted in righteousness. Christians, in their manner and words and character,
are to reveal their heavenly extraction. We are never to apologize to the world for being Christians and
daring to be right. {Lt31a-1894 (October 27, 1894) par. 54} {1888 1315.1}
[J.E. White] Oricare ar fi fost sentimentele şi purtarea altora faţă de tine, nu lăsa ca aceasta să aibă
vreo umbră de influenţă asupra ta în legătura pe care o ai cu ei. Nimeni nu trăieşte pentru sine.
Fiecare are de folosit talentele pe care li le-a încredinţat Dumnezeu, şi să se gândească bine ce se
cere de la el pentru a-L reprezenta pe Hristos în orice loc şi în orice circumstanţă. {Materialele
1888, vol. 4, pag. 36}
[J.E. White] Whatever may have been the feeling and conduct of others toward you, let not this have a
shadow of influence upon you in your contact with them. Not one of us lives to himself. Each has God’s
entrusted talents to use. Consider well what is demanded of you in order to represent Christ in every
place and under every circumstance. {Lt86-1895 (September 27, 1895) par. 24} {1888 1464.3}
Cu adevărat, Hristos are nevoie ca noi să-L reprezentăm acum pe El, şi nu puterea rece, severă,
denunţătoare, poruncitoare şi stăpânitoare a prinţului întunericului.
Cei ce sunt prietenii lui Hristos, vor face acum tot ceea ce le porunceşte El. Staţi în picioare, de
aceea, îmbrăcaţi cu toată armura, făcând totul pentru a putea sta. Lăsaţi ca templul sufletului să
fie curăţat de prejudecăţi, de rădăcina aceea de amărăciune şi de ură, prin care mulţi sunt
mânjiţi. Agăţaţi-vă de Cel puternic. Transmiteţi altora lumina, cu cuvinte pline de voioşie
şi cu curaj în Domnul. Lucraţi ca să răspândiţi acea credinţă şi încredere care 1484 v-a adus
vouă consolare.
Să se audă de pe fiecare buză şi prin fiecare glas, „aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi
îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” „Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-
I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire,
strălucitor, şi curat.” - (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)” {Materialele 1888, vol. 4,
pag. 42}
Verily Christ hath need of us now to represent Him. Not the cold, harsh, denunciatory, overbearing and
ruling power of the prince of darkness.
Those who are Christ’s friends will now do whatsoever He commands them. Stand, therefore, having on
the whole armor, and having done all, to stand. Let the soul temple be cleansed of prejudice, of that root of
bitterness, [and] hatred, whereby many are being defiled. Cling to the mighty one. Communicate to others
light, with cheerful words, and with courage in the Lord. Labor to diffuse that faith and confidence that has
been your own consolation.
Let it be heard from every lip and voice, “Here is the patience of the saints, here are they that keep the
commandments of God, and the faith of Jesus.” “Behold, I come as a thief. Blessed is he that watcheth, and
keepeth his garments, lest he walk naked, and they see his shame.” “Let us be glad and rejoice, and give
honor to him: for the marriage of the Lamb is come, and his wife hath made herself ready. And to her was
granted that she should be arrayed in fine linen, clean and white: for the fine linen is the righteousness of
saints.” [Revelation 14:12; 16:15; 19:7, 8.] {Lt6-1896 (January 16, 1896) par. 15-17} {1888 1483.1}
Dacă avem tot timpul în vedere slava lui Dumnezeu, ochii noştri vor fi unşi cu alifia cerească,
vom fi în stare să privim lucrurile în profunzime şi să vedem de departe ceea ce ţine de lume. Pe
măsură ce discernem lipsa de onestitate, şiretenia, slujirea egoistă, prefăcătoria şi lauda de sine, lipsa
unei purtări cinstite în relaţiile obişnuite ale vieţii, precum şi lăcomia apucătoare, ce ţin de
lume, putem lua poziţie, prin învăţătură şi exemplu pentru a reprezenta pe Hristos şi a converti
lumea prin principiile noastre sănătoase, prin integritatea fermă, prin oroarea faţă de orice
prefăcătorie, şi prin îndrăzneala sfântă în a recunoaşte pe Hristos. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 80}
If we keep God’s glory ever in view, our eyes will be anointed with the heavenly eyesalve; we will be
able to look deeper, and see afar off what the world is. As we discern its dishonesty, its craftiness, its selfish
eye service, its pretence, and its boasting, its want of fair honest dealing in the ordinary intercourse of life, and
its grasping covetousness, we can take our stand, by precept and example, to represent Christ, and
convert <souls from> the world by our sound principles, our firm integrity, our hatred of all dissembling, and
our holy boldness in acknowledging Christ. {Lt4-1896 (July 1, 1896) par. 40} {1888 1591.2}
Şi în zilele noastre, cei ce vor să-L reprezinte pe Isus trebuie să-şi formeze obiceiuri
noi. Teoriile care îşi au originea în lume, trebuie să fie uitate. Cuvintele şi faptele lor trebuie să fie
după asemănarea divină. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 107}
And today those who would represent Christ must form new habits. Theories which originate with the
world must be given up. Their words and their works must be after the divine similitude. {RH August 17,
1897, par. 6} {1888 1650.6}
Voi trebuie să fiţi reprezentanţii lui Isus Hristos, reprezentanţii caracterului Său. Voi trebuie
să dovediţi că îndepliniţi principiile vii ale cerului în fiecare domeniu de acţiune.
Dumnezeu nu va accepta focul vostru obişnuit. El vrea să folosiţi focul cel sacru pe care El l-a aprins
pe altarul divin. Este dorinţa Lui ca focul acesta să consume tot ceea ce este comun, tot egoismul, tot
ce este ieftin. Lucrurile acestea trebuie să fie curăţate din bărbaţii care ajută la pregătirea
unui popor care să reziste în ultimul mare conflict, care este chiar asupra noastră. Eul trebuie să fie
ascuns în Hristos. Când aceasta se întâmplă, va fi văzut Hristos. Hristos va fi văzut, ca marele
Lucrător. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 140}
You are to be representatives of Jesus Christ, representatives of His character. You are to show that
you are carrying out the living principles of heaven in every line of action. God will not accept your
common fire. He wants you to use the sacred fire which He has kindled on the divine altar. It is His desire that
this fire shall consume all commonness, all selfishness, all cheapness. These things must be purged from the
men who are helping to prepare a people to stand in the last great conflict, which is just upon us. Self must be
hid in Christ. When this is done, Christ will appear. Christ will be seen as the Great Worker. {Ms43-1901
(April 1, 1901) par. 20} {1888 1733.1}
Nu se cuvine ca oamenii din vreo parte a lumii, din vreo ramură a lucrării Lui, să se
depărteze de principiile lui Dumnezeu, în vreo tranzacţie financiară. Dumnezeu vrea ca lumea să
vadă că se pot încheia tranzacţii în acord cu principiile care marchează caracterul lui Dumnezeu în
Hristos. Ce sunt poruncile lui Dumnezeu? Ele sunt un zid înălţat în jurul poporului Său. Nu trebuie
să aibă loc nicio îndepărtare de principiile Lui, nicio introducere de principii lumeşti. Nici nu trebuie
să fie introduse obiceiuri sau practici lumeşti pe care să le urmeze poporul care trebuie să-L
reprezinte pe Hristos. Dacă păzim poruncile lui Dumnezeu, suntem în legătură cu
Dumnezeu, şi El este în legătură cu noi. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 144}
It is not for men in any part of the world, in any line of his work, to depart from God’s principles in any
business transaction. God wants the world to see that business can be carried on in accordance with the
principles that mark the character of God in Christ. What are God’s commandments?—They are the wall
which is built round his people. There is to be no departure from his principles, no bringing in of worldly policy
principles. No worldly customs or practices are to be brought in for this people who are to be
representatives of Christ to follow. When we keep the commandments of God, we are in touch with God,
and he is connected with us. {GCB April 3, 1901, par. 5} {1888 1743.6}
În cazul multora, absenţa unui spirit asemănător cu acela al lui Hristos este foarte
marcantă. Mulţi dintre cei ce urmează pe Hristos nu au mireasma caracterului Său. Prin realizarea
de fapte milostive şi prin rostirea de cuvinte care vor fi ca merele de aur într-un coşuleţ de argint,
ei ar trebui să exercite o influenţă înălţătoare asupra celor cu care au de-a face. Dar prea adesea
cuvintele sunt aspre iar acţiunile sunt nepotrivite unui creştin. Dumnezeu nu poate aproba astfel de
cuvinte şi acţiuni; căci ele sunt o ofensă adusă faţă de El. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 162}
In many, the absence of a Christlike spirit has been very marked. Many who claim to follow Christ do not
have His fragrance of character. By performing deeds of mercy and by speaking words that are like
apples of gold in pictures of silver, they should exercise an uplifting influence over those with whom they
have to do. But too often the words are harsh and the actions unbecoming to a Christian. God cannot approve
of such words and actions, for they are an offence to Him. {Lt165-1901 (November 6, 1901) par. 22} {1888
1768.1}
Dacă ascultăm cuvintele lui Hristos, suntem în siguranţă. Oricare ar fi chemarea voastră, oricare
ar fi speranţa voastră, ascultaţi! „Dacă vrea cineva să vină după Mine”, spune El, „să se lepede de
sine, să-şi ia crucea şi să vină după Mine”. Ascultând aceste cuvinte, în deplină dependenţă
de Mântuitorul, mergeţi să daţi lumii un exemplu despre ce înseamnă să fii un creştin care poartă
jugul împreună cu Hristos. Aceasta este singura legătură a evangheliei. Învăţaţi zilnic cum să
îndepliniţi cât mai bine instrucţiunea dată de Hristos. Trăiţi ca supuşi ai împărăţiei Lui. Să împlinim
aceste cuvinte, „Voia Ta să se facă, precum în cer aşa şi pe pământ” – aceasta este lucrarea
vieţii noastre. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 165}
Listening to the words of Christ, we are safe. Whatever your calling, whatever your hope, listen! “If any
man will come after Me,” He says, “let him deny himself, and take up his cross, and follow Me.” [Matthew
16:24.] Obeying these words, in entire dependence on the Saviour, go forth to give to the world an example
of what it means to be a Christian. Yoke up with Christ. This is the only bond of the gospel. Learn daily
how to carry out more acceptably the instruction Christ has given. Live as becomes the subjects of His
kingdom. To carry out the words “Thy will be done on earth, as it is done in heaven”—this is our lifework.
[Matthew 6:10.] {Ms124-1902 (May 1902) par. 22} {1888 1779.1}
În cazul multora, absenţa unui spirit asemenea lui Hristos, este foarte marcantă. Mulţi
dintre cei ce pretind că urmează pe Hristos, nu au mireasma caracterului Său. Dacă fac
fapte miloase şi vorbesc cuvintele pline de bunătate care sunt ca nişte mere de aur într-un coşuleţ
de argint, atunci pot exercita o influenţă înălţătoare asupra acelora cu care vin în contact. Dar prea
adesea cuvintele lor sunt tăioase, iar acţiunile sunt nepotrivite unui creştin. Dumnezeu nu poate
aproba cuvintele şi acţiunile greşite, căci ele sunt o ofensă adusă Lui. El îi cheamă la o schimbare
hotărâtă şi profundă. Este foarte aproape timpul când aceste lucruri vor fi puse în ordine de Acela de
care nimeni nu poate să fugă. În ziua judecăţii totul va fi pus pe adevăratele baze. {Materialele 1888,
vol. 4, pag. 166}
In many, the absence of a Christlike spirit has been very marked. Many who claim to follow Christ have not
His fragrance of character. By performing deeds of mercy, and by speaking words of kindness that are
like apples of gold in pictures of silver, they could exert an elevating influence over those with whom they
come in contact; but too often their words are harsh, their actions unbecoming a Christian. God cannot
approve of wrong words and actions; for they are an offense to Him. He calls for a decided and thorough
change. The time is very near when these matters will be adjusted by One whom none can evade. In the day
of judgment everything will be put on its proper basis. {Lt134-1902 (August 27, 1902) par. 3} {1888 1780.3}
Învierea lui Hristos este viaţa bisericii. Dacă vedem un bărbat sau femeie a cărui inimă
Mântuitorul nu poate să o facă sensibilă şi plină de simpatie, atunci cu toţii e nevoie să hrănim
iubirea lui Hristos în suflet, pentru ca prin vieţile noastre El să-şi poată descoperi duioşia,
amabilitatea, şi simpatia Lui de nedescris. Domnul Isus este întotdeauna pregătit să arunce
razele slavei prezenţei Sale peste fiecare inimă ce se va deschide pentru a-i da voie înăuntru.
The resurrection of Christ is the life of the church. When we see a man or a woman whose heart the
Saviour cannot make tender and sympathetic, we all need to cherish the love of Christ in the soul, in order
that through our lives He may reveal His unutterable tenderness, gentleness, and sympathy. The Lord
Jesus is ever prepared to irradiate with the glory of His presence every heart that will open to let Him
in. {Lt179-1902 (November 19, 1902) par. 6} {1888 1788.4}
Fraţilor şi surorilor, răspândiţi un miros plăcut! Fiţi lumini luminoase şi strălucitoare, oricare
ar fi poziţia voastră. Transmit acest mesaj tuturor lucrătorilor de la Editură. Prezenţa lui Hristos
trebuie să fie manifestată în spiritul vostru, în cuvintele voastre, în comportarea voastră.
Brethren and sisters, sweeten up. Be bright and shining lights, whatever your position. I bear this
message to all the workers in the office. Christ’s presence must be manifested in your spirit, your words,
your deportment. {Lt179-1902 (November 19, 1902) par. 7} {1888 1789.1}
Toţi muncitorii de la editură să-şi aducă aminte că ei au de reprezentat pe Hristos prin

cuvintele şi faptele lor. Nu trebuie să existe vorbire tăioasă, nici mustrare arţăgoasă; căci îngerii lui
Dumnezeu urcă şi coboară în fiecare încăpere. Lui Hristos îi face plăcere să laude pe fiecare
muncitor credincios, şi o va face. Fiecare act este înregistrat în carte. {Materialele 1888, vol. 4, pag.
170}
Let all the workers in the office remember that they are to represent Christ in word and act. There is to
be no sharp speaking, no fretful scolding; for angels of God are walking up and down in every room. Christ
loves to commend every faithful worker, and He will do it. Every good act is registered in the book. {Lt179-
1902 (November 19, 1902) par. 10} {1888 1790.1}
Aceia care cred în Hristos în zilele noastre, au nevoie de mai mult decât de puterea
cincizecimii, întrucât El le-a dat un câmp larg, deschis în care să lucreze. În timp ce trăim aici jos,
noi slujim pe Domnul Isus Hristos şi arătăm harul Său prin cuvintele şi acţiunile noastre. Ca
reprezentanţi ai împărăţiei Lui, noi trebuie să dăm pe faţă caracterul Lui, oferind lumii o
ilustraţie despre ceea ce va fi în cer. Noi nu trebuie să ne angajăm în nicio luptă pentru supremaţie,
în nicio ceartă înverşunată. Noi nu trebuie să manifestăm un spirit egoist şi gâlcevitor. Lucrarea
noastră este de a arăta lumii că copiii lui Dumnezeu se iubesc unii pe alţii. {Materialele 1888, vol. 4,
pag. 171}
Those who today believe in Christ, need more than Pentecostal power, inasmuch as He has given them a
large, open field in which to work. It is while living here below that we serve the Lord Jesus Christ and show
His grace in our words and actions. As the representatives of His kingdom, we are to reveal His
character, giving to the world an illustration of what heaven will be. We are to engage in no strife for
supremacy, no bitter wrangling. We are not to manifest a selfish or contentious spirit. Our work is to reveal to
the world that God’s children love one another. {Lt179-1902 (November 19, 1902) par. 20} {1888 1793.2}
„În fiecare loc, cei care acceptă adevărul, sunt chemaţi să fie o lumină pentru cei din jurul lor.
Domnul ne spune: ‚Voi sunteţi lumina lumii ... Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea
oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.’
“In every place those who accept the truth are to be a light to those around them. The Lord says to us:
“Ye are the light of the world.... Let your light so shine before men that they may see your good works, and
glorify your Father which is in heaven.’ {GCB April 14, 1903, par. 15} {1888 1800.6}
[J.E. White] Lucrarea dată ţie este să reprezinţi pe Hristos. El a venit în această lume pentru a
pune peste tine propria Sa strălucire şi pace. Închide fereastra inimii tale în faţa atmosferei
de necredinţă, şi deschide-o înaintea cerului. Este privilegiul tău să reflecţi lumina, să
vorbeşti despre lumină şi credinţă. Fii amabil şi plin de compasiune. Lasă chipul tău să reflecte
bucuria Domnului. Vorbeşte despre bunătatea Lui şi despre puterea Lui. Atunci lumina ta va străluci
din ce în ce mai clar. Mai presus de încercările şi dezamăgirile tale, va fi descoperită reflectarea unei
vieţi religioase curate şi sănătoase. Înăuntrul tău va fi o pace minunată şi bucurie. Tu poţi
reflecta frumuseţea caracterului Domnului tău înviat care, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru
noi, pentru ca prin sărăcia Lui, noi să putem fi îmbogăţiţi în harul cerului. Pe măsură ce te
ridici deasupra deznădejdii, în lumina clară a prezenţei lui Hristos, vei da pe faţă slava lui
[J.E. White] The work given you is to represent Christ. He came to this world to shed upon you His own
brightness and peace. Close the window of your heart against the atmosphere of unbelief, and open them
heavenward. It is your privilege to face the light, to talk light and faith.
Be affable and compassionate. Let your countenance reflect the joy of the Lord. Speak of His goodness
and tell of His power. Then your light will shine more and more distinctly. Above your trials and
disappointments will be revealed the reflection of a pure, healthy religious life. In the outworking of the inner
life there will be wonderful peace and joy. You may reflect the beauty of the character of your risen Lord,
who, though He was rich, yet for our sake became poor, that through His poverty we might be made rich in
the grace of heaven. As you rise above despondency into the clear sunlight of the presence of Christ, you will
reveal the glory of God. {Lt121-1904 (March 29, 1904) par. 20-21} {1888 1809.1-2}
Cei care au fost în legătură cu lucrarea cea mai sacră ce a fost dată vreodată oamenilor, în
aceste zile din urmă – lucrarea de a pregăti un popor care să stea în integritate morală ca
reprezentanţi ai caracterului şi lucrării lui Hristos – au dezonorat pe Dumnezeu prin amestecarea
egoismului cu lucrarea. Au fost introduse metode făcute de om şi practici pe care Cuvântul lui
Dumnezeu a refuzat clar să le recunoască. Înţelepciunea oamenilor mărginiţi a fost pusă în
opoziţie cu înţelepciunea lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 183}
Those who were connected to the most sacred work ever given to men in these last days—the work of
preparing a people to stand in moral integrity as representatives of the character and work of Christ—
dishonored God by mingling selfishness with the work. Man-made methods and practices that the Word of
God has positively refused to acknowledge were brought in. The wisdom of finite men was placed in
opposition to the wisdom of God. {Lt124-1896 (August 9, 1896) par. 5} {1888 1817.2}
Reprezentarea lui Dumnezeu în caracter (1895-1901)
Prin chiar faptul că oamenii sunt agenţi morali liberi, Dumnezeu ne învaţă să nu fim forţaţi sau
constrânşi să facem anumite lucruri, şi ne mai învaţă că noi, ca fiinţe responsabile aflate în
parteneriat cu Dumnezeu, trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu în caracter. Trebuie să
fim interesaţi de fratele nostru, de vecinul nostru, de toţi cei din jurul nostru. {Materialele 1888, vol.
4, pag. 12}
In the very fact that men are free moral agents, God teaches us not to be forced or compelled into any
course of action, also that as responsible beings in co-partnership with God, we are to represent God in
character. We are to have an interest in our brother, in our neighbor, in all around. {Lt65-1895 (June 19,
1895) par. 10} {1888 1398.1}
Dacă oamenii ar vrea să trăiască atributele lui Dumnezeu, nu ar avea conştiinţa dureroasă
a faptului că transmit tendinţe rele şi trăsături de caracter rele copiilor lor, care vor fi reproduse în
copiii lor, transmiţând astfel relele pe care ar fi trebuit să le reprime. {Materialele 1888, vol. 4, pag.
12}
If men would practice the attributes of God, they would not have the painful consciousness of
transmitting wrong tendencies and traits of character to their children, to be reproduced in their children, thus
communicating the evils that might have been repressed. {Lt65-1895 (June 19, 1895) par. 13} {1888 1399.1}
Ştiind aceste lucruri, ce fel de persoane ar trebui să fim? Să înălţăm înţelepciunea

omenească, şi să îndreptăm atenţia spre oamenii mărginiţi, schimbători, supuşi greşelii, ca fiind cei
de care se poate depinde în timp de strâmtorare; sau vom exemplifica credinţa noastră prin
încrederea pe care o avem în puterea lui Dumnezeu, dând în vileag mreaja teoriilor, religiilor şi
filozofiilor false pe care le-a răspândit Satana ca să prindă sufletele credule. Dacă tratăm în felul
acesta cuvântul lui Dumnezeu, vom fi lumini în lume; căci, dacă cuvântul lui Dumnezeu
este experimentat, dovedim tuturor celor ce vin în sfera noastră de influenţă faptul că avem reverenţă
şi respect faţă de Dumnezeu, şi că lucrăm sub administraţia Lui. Printr-o umblare circumspectă, în
umilinţă, prin iubire, răbdare şi îndelungă răbdare, prin amabilitate, Dumnezeu se aşteaptă ca
slujitorii Lui să-L manifeste în faţa lumii. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 82}
Knowing this, what manner of persons ought we to be? Shall we exalt human wisdom, and point to finite,
changeable, erring men as a dependence in time of trouble; or shall we exemplify our faith by our trust in
God’s power, revealing the net of false theories, religions, and philosophies which Satan has spread to
catch unwary souls? By thus doing the Word of God, we shall we lights in the world, for if the Word of God is
practiced, we show to all those who come within the sphere of our influence that we reverence and respect
God, and that we are working under His administration. By a humble circumspect walk, by love, forbearance,
long-suffering, and gentleness, God expects His servants to manifest Him to the world.{Lt78-1896 (July 6,
1896) par. 10} {1888 1597.1}
Motivele care îi determină pe bărbaţii cu responsabilitate să acţioneze când au de-a face cu
fraţii lor sau cu cei din lume, trebuie să fie în acord cu cuvântul lui Dumnezeu, căci ei
acţionează ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 116}
The motives that prompt us to action when men in responsibility are dealing with our brethren or with
worldlings, must be according to the Word of God; for they are acting as God’s representatives. {Lt41-
1898 (May 16, 1898) par. 17} {1888 1669.1}
Dumnezeu vrea ca fiecare persoană aflată în serviciul Lui, să-L reprezinte. {Materialele 1888,
vol. 4, pag. 146}
God wants every individual in his service to represent him. {GCB April 3, 1901, par. 22} {1888 1744.14}
Păzirea poruncilor lui Dumnezeu (1888-1901)
Mântuitorul a spus: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. El a mai spus
„Mă duc şi Mă voi întoarce”. „Orice veţi cere în Numele Meu, voi face”. Cu condiţia să păzim
poruncile Lui. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 31}
Says the Saviour, "Lo, I am with you alway, even unto the end of the world." And again, "If I go away I will
come again." "If ye shall ask any thing in my name, I will do it." This is on the condition that we keep His
commandments. {Ms7-1888 (October 13, 1888) par. 24} {1888 78.7}
Ce sunt poruncile lui Dumnezeu? Ele sunt un zid înălţat în jurul poporului Său. Nu trebuie să
aibă loc nicio îndepărtare de principiile Lui, nicio introducere de principii lumeşti. Nici nu trebuie
să fie introduse obiceiuri sau practici lumeşti pe care să le urmeze poporul care trebuie să-L
reprezinte pe Hristos. Dacă păzim poruncile lui Dumnezeu, suntem în legătură cu
Dumnezeu, şi El este în legătură cu noi. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 144}
What are God’s commandments?—They are the wall which is built round his people. There is to be no
departure from his principles, no bringing in of worldly policy principles. No worldly customs or practices are
to be brought in for this people who are to be representatives of Christ to follow. When we keep the
commandments of God, we are in touch with God, and he is connected with us. {GCB April 3, 1901, par.
5} {1888 1743.6}
Taina evlaviei (1888-1889)
Standardul prin care măsurăm caracterul este legea împărătească. Legea este detectorul
păcatului. Prin lege vine cunoştinţa păcatului. Dar păcătosul este atras încontinuu spre Isus,
datorită manifestării uimitoare a iubirii Lui, prin care s-a umilit într-atât încât să moară o moarte
ruşinoasă pe cruce. Ce subiect de studiu poate fi acesta! Îngerii se străduiesc, tânjesc cu seriozitate,
să pătrundă taina aceasta uimitoare. Este un subiect de studiu care pune la încercare cea mai
strălucită inteligenţă umană: ca omul, căzut, înşelat de Satana, trecut de partea lui Satana, să poată fi
refăcut după chipul Fiului Dumnezeului celui infinit – ca omul să fie ca El; că, datorită neprihănirii
lui Hristos acordate omului, Dumnezeu să-l iubească pe om, căzut însă răscumpărat, întocmai cum
L-a iubit pe Fiul Său. Citiţi aceste lucruri din gura viului cuvânt.
Aceasta este taina evlaviei. Acest tablou este de cea mai mare valoare. Este de meditat asupra
lui, este de pus în fiecare discurs, de fixat în memorie, de vorbit de către buzele omeneşti, şi de urmat
de către fiinţele omeneşti care au gustat şi au văzut ce bun este Domnul. Acest subiect trebuie să fie
temelia fiecărui discurs. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 104}
The standard by which to measure character is the royal law. The law is the sin detector. By the law is
the knowledge of sin. But the sinner is constantly being drawn to Jesus by the wonderful manifestation of His
love in that He humiliated Himself to die a shameful death upon the cross. What a study is this! Angels have
striven, earnestly longed, to look into this wonderful mystery. It is a study that can tax the highest human
intelligence, that man, fallen, deceived by Satan, taking Satan's side of the question, can be conformed to the
image of the Son of the infinite God--that man shall be like Him, that, because of the righteousness of
Christ given to man, God will love man, fallen but redeemed, even as He loved His Son. Read it right out of
the living oracles. {1888 212.2}
This is the mystery of godliness. This picture is of the highest value. It is to be meditated upon,
placed in every discourse, hung in memory's hall, uttered by human lips, and traced by human beings who
have tasted and known that the Lord is good. It is to be the groundwork of every discourse. {1888 213.1}
{Ms24-1888 (November 1888) par. 28-29}
Ei nu pot să înţeleagă marea taină a evlaviei. Ei nu pot să înţeleagă felul în care păcatele noastre
pot să fie îndepărtate de către Înlocuitorul nostru, şi cum neprihănirea lui Hristos poate fi socotită
păcătoşilor, care merită mânia. Mintea este neputincioasă în efortul ei de a pricepe şi defini aceste
lucruri. Dar, nu le-a spus Dumnezeu? Nu a spus El destul de clar în cuvântul Său, că jertfa lui Isus
Hristos ispăşeşte vinovăţia umană? „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin
răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin
credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea
păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentru ca, în vremea de acum, să-Şi
arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce
crede în Isus. Rom. 3:24-26. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 137}
They cannot understand the great mystery of godliness. They cannot understand how our sins can be
removed by the Substitute, and Christ's righteousness imputed to sinners deserving of wrath. The mind
faints in its effort to define it, to comprehend it. But has not God said it? Has He not plainly stated in His Word
that the sacrifice of Jesus Christ does expiate human guilt? "Being justified freely by his grace through the
redemption that is in Christ Jesus: whom God hath set forth to be a propitiation through faith in his blood, to
declare his righteousness for the remission of sins that are past, through the forbearance of God; to
declare, I say, at this time his righteousness: that he might be just, and the justifier of him which believeth in
Jesus." Romans 3:24-26. {Lt85-1889 (April 7, 1889) par. 17} {1888 282.2}
Mare lumină străluceşte peste generaţia aceasta. Evlavia fermă şi vieţuirea curată înaintea lui
Dumnezeu, vor deosebi poporul lui Dumnezeu de lume. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 101}
Great light shines upon this generation. Decided piety and pure living unto God will distinguish the people
of God from the world. {Ms24-1888 (November 1888) par. 8} {1888 205.3}
Numai în Isus Hristos va fi capabilă să stea în picioare biserica din imediata apropiere a venirii
lui Hristos. Răscumpărătorul ei îi cere să înainteze în evlavie, să crească în zel, să înţeleagă tot
mai bine pe măsură ce se apropie de sfârşit, că înalta ei chemare este „de la Dumnezeu în Isus
Hristos”. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 160}
Only in Christ Jesus will the church near the period of Christ's coming be able to stand. She is required
of her Redeemer to advance in piety, to have increased zeal, understanding better as she nears the end
that her own "high calling is of God in Christ Jesus." {Lt5-1889 (June 2, 1889) par. 7} {1888 332.2}
Când aceştia s-au prins prin credinţă de Hristos, inimile lor s-au pocăit şi au fost zdrobite.
Hristos, nădejdea slavei, a fost format în ei. Aceasta era totul pentru ei. Au înţeles atunci ce
înseamnă taina evlaviei. Minunea s-a făcut. Domnul şi Spiritul Său au pătruns în suflet. Viaţa şi
bucuria au luat inima în stăpânire. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 175}
When they by faith laid hold of Christ, their hearts were contrite and broken. Christ was being formed
within, the hope of glory. This was everything to them. It was the intelligence of what constituted the
mystery of godliness. The miracle is wrought. The Lord and His Spirit break in upon the soul. Life and
joy take possession of the heart. {Ms30-1889 (June 21, 1889) par. 49} {1888 368.3}
Trăirea prin credinţă (1889-1894)
Dacă trăieşti prin credinţă în Hristos, voia ta va fi sub stăpânirea voinţei lui Dumnezeu. Hristos
va rămâne în sufletul tău prin credinţă. Atunci vei fi în armonie cu voia divină. Fericirea nu ţi-o vei
găsi în posesiunile pe care le ai, nici în ceea ce eşti sau poţi fi, ci va consta în faptul că voia ta este
una cu voia lui Dumnezeu. Fericirea şi slava locuitorilor cerului este desăvârşită, pentru că voia lui
Dumnezeu este desfătarea lor supremă. Lucrarea harului va înainta până la desăvârşire în inima ta
dacă tu, în mod voluntar, nu vei refuza să fi modelat de influenţa sfinţitoare a adevărului.
If you live by faith in Christ, your will will be under the control of the will of God. Christ will abide in your
soul by faith. You will be in harmony with the divine will. Your happiness will not be found in that which you
possess nor in that which you are or can be in yourself, it consists in the oneness of your will to the will of
God. The happiness and glory of the inhabitants of heaven is perfect because the will of God is their supreme
delight. The work of grace will be carried forward to perfection in your heart if you do not voluntarily refuse to
be molded by the sanctifying influence of the truth. {Lt22-1889 (January 18, 1889) par. 11} {1888 233.3}
Dacă trăieşti prin credinţă în Hristos, voinţa ta va fi controlată de voinţa lui Dumnezeu; Hristos
va rămâne în sufletul tău. Fericirea ta nu constă în ceea ce ai, nici în ceea ce eşti sau ai putea fi; ea
constă în unitatea voinţei tale cu voinţa lui Dumnezeu. Fericirea şi slava locuitorilor lumii spirituale
este desăvârşită in cauză că voinţa lui Dumnezeu este voinţa lor, suprema lor desfătare. Lucrarea
harului va înainta în inima ta, dacă tu, în mod voluntar, nu refuzi să lucreze asupra ta în armonie cu
adevărul pe care îl crezi. Adevărul trebuie să sfinţească sufletul credinciosului, altfel nu îi este de nici
un folos. Ai nevoie să înveţi zilnic în şcoala lui Hristos. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 119}
If you live by faith in Christ, your will will be controlled by the will of God; you will have Christ abiding in
the soul. Your happiness does not consist in that which you possess, nor in that which you are in yourself, or
can be; it consists in the oneness of your will with the will of God. The happiness and glory of the inhabitants
of the spiritual world is perfect because the will of God is their will, their supreme delight. {1888 246.1}
The work of grace will be carried forward in your own heart if you do not voluntarily refuse to be acted
upon in harmony with the truth which you believe. The truth must sanctify the soul of the believer, else it is of
no benefit to him. You need to learn daily in the school of Christ. {1888 246.2} {Lt22a-1889 (January 18, 1889)
par. 8-9}
Isus i-a certat pe ucenicii Săi din cauza necredinţei lor. Necredinţa este ocazia oferită tuturor
păcatelor şi este legătura nelegiuirii. Lucrarea ei este de a strâmba lucrurile drepte. Credinţa este
substanţa lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute. Când ajungem ca nişte copilaşi, şezând la
picioarele lui Isus, învăţând de la El jertfirea de sine şi ce înseamnă să trăieşti prin credinţă în
orice cuvânt al lui Dumnezeu, atunci sufletul găseşte odihnă şi pace. {Materialele 1888, vol. 1, pag.
175}
Jesus upbraided His disciples for their unbelief. Unbelief is the occasion of all sin and is the bond of
iniquity. Its work is to make crooked, things that are straight. Faith is the substance of things hoped for, the
evidence of things unseen. When we become as little children, sitting at the feet of Jesus, learning of Him self-
denial and what it is to live by faith in every word of God, then the soul finds rest and peace. {Ms30-1889
(June 21, 1889) par. 52} {1888 369.3}
Faptele nu vor cumpăra pentru noi intrarea în cer. Singura mare Jertfă care a fost făcută, este
mai mult decât suficientă pentru toţi cei care vor crede. Dragostea lui Hristos va însufleţi
pe credincios cu o viaţă nouă. Cel care bea apă din izvorul vieţii, va fi umplut cu vinul cel
nou al împărăţiei. Credinţa în Hristos va fi mijlocul prin care motivul şi spiritul corect va pune în
mişcare pe credincios, şi toată bunătatea şi gândirea cerească se vor vedea în cel care priveşte spre
Isus, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei sale. Priviţi la Dumnezeu, nu priviţi la oameni. Dumnezeu
este Tatăl vostru ceresc, care este dispus să poarte cu răbdare slăbiciunile voastre, să le ierte şi să le
vindece. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe
Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Privindu-L pe Hristos, vei fi schimbat, până când vei
urî fosta ta mândrie, fosta vanitate şi respectul de sine, propria îndreptăţire de sine şi
necredinţă. Vei arunca aceste păcate deoparte ca pe o povară fără valoare, şi vei umbla
smerit, cu umilinţă, cu încredere, înaintea lui Dumnezeu. Vei practica dragostea, răbdarea,
blândeţea, bunătatea, mila, şi fiecare har care sălăşluieşte în copilul lui Dumnezeu, şi vei găsi în cele
din urmă un loc printre cei deosebiţi şi sfinţi. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 140}
Works will not buy for us an entrance into heaven. The one great Offering that has been made is ample
for all who will believe. The love of Christ will animate the believer with new life. He who drinks from the water
of the fountain of life, will be filled with the new wine of the kingdom. Faith in Christ will be the means
whereby the right spirit and motive will actuate the believer, and all goodness and heavenly-mindedness will
proceed from him who looks unto Jesus, the author and finisher of his faith. Look up to God, look not to men.
God is your heavenly Father who is willing patiently to bear with your infirmities, and to forgive and heal them.
“This is life eternal, that they might know thee the only true God, and Jesus Christ, whom thou hast sent.” By
beholding Christ, you will become changed, until you will hate your former pride, your former vanity and self-
esteem, your self-righteousness and unbelief. You will cast these sins aside as a worthless burden, and walk
humbly, meekly, trustfully, before God. You will practice love, patience, gentleness, goodness, mercy, and
every grace that dwells in the child of God, and will at last find a place among the sanctified and holy. {RH
March 20, 1894, par. 9} {1888 1226.2}
Prin credinţă, omul crede că primeşte neprihănirea lui Hristos (1891)
Viaţa unui creştin este o viaţă a cărei regulă este Cuvântul lui Dumnezeu exact aşa cum
scrie. Toate adevărurile din Vechiul şi din Noul Testament formează un întreg complet. Adevărurile
acestea noi trebuie să le preţuim, să le credem şi să ne supunem lor. Pentru ucenicul adevărat,
credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu este un principiu viu, activ; „Căci prin credinţa din
inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” (Romani 10:10).
Prin credinţă, omul crede că primeşte neprihănirea lui Hristos.
Credinţa, în ea însăşi, este un act al minţii. Isus Însuşi este Autorul şi Desăvârşitorul
credinţei noastre. El Şi-a dat viaţa pentru noi, şi sângele Lui vorbeşte în favoarea noastră
mai bine decât sângele lui Abel, care a strigat către Dumnezeu împotriva lui Cain, ucigaşul. Sângele
lui Hristos a fost vărsat ca să îndepărteze păcatele noastre. {Materialele 1888, vol. 2, pag. 190}
The life of a Christian is a life regulated by the Word of God just as it reads. All the truths of the Old and
the New Testaments form a complete whole. These truths we are to cherish, believe, and obey. To the true
disciple, faith in God's Word is a living, active principle; for "with the heart man believeth unto
righteousness; and with the mouth confession is made unto salvation" (Romans 10:10). By faith man
believes that he receives the righteousness of Christ. {1888 897.2}
Faith, in itself, is an act of the mind. Jesus Himself is the Author and the Finisher of our faith. He gave
His life for us, and His blood speaks in our behalf better things than spoke the blood of Abel, which cried unto
God against Cain the murderer. Christ's blood was shed to remit our sins. {1888 897.3} {Ms21-1891
(February 27, 1891) par. 29-30}
Slava lui Dumnezeu – caracterul Său (1888-1895)
Ştiţi care a fost situaţia lui Moise. El a simţit că trebuie să primească răspuns la rugăciune. Şi-a
înţeles responsabilitatea pe care o avea pentru a scoate poporul din Egipt, dar nu s-a dus să caute tot
ce era bun de criticat, stăruind asupra acelor lucruri. A ştiut că erau un popor cu gâtul înţepenit, de
aceea s-a rugat, „Doamne, trebuie să mergi cu mine”, iar Domnul i-a răspuns, „Prezenţa Mea va fi
cu tine”. Vă aduceţi aminte că Moise s-a dus în pustie unde a rămas patruzeci de ani, timp în care eu-
l lui a fost îndepărtat, ceea ce a făcut loc lui Dumnezeu, ca prezenţa lui Dumnezeu să meargă cu el.
El a crezut că dacă va avea prezenţa slavei lui Dumnezeu, aceasta îl va ajuta să ducă la îndeplinire
lucrarea. De aceea a spus, „arată-mi slava Ta”. Moise a fost omul credinţei, şi Dumnezeu nu l-a
mustrat. Nu a spus că aşa ceva este încumetare ci, l-a luat pe omul credinţei şi l-a aşezat în crăpătura
stâncii, Şi-a pus mâna peste stâncă şi i-a arătat toată slava pe care putea să o suporte. A făcut să
treacă pe dinaintea lui bunătatea Sa şi i-a arătat bunătatea, îndurarea şi iubirea Lui. Dacă vrem ca
slava lui Dumnezeu să treacă pe dinaintea noastră, dacă vrem să avem camera memoriei plină de
făgăduinţele iubirii şi ale îndurării, avem nevoie să vorbim despre slava Lui şi să povestim despre
puterea Lui. {Materialele 1888, vol. 1, pag. 33-34}
You know how it was with Moses. He felt that he must have an answer to his prayer. He realized the
responsibility of leading the people out of Egypt, but he did not go and pick up everything objectionable and
dwell on it. He knew they were a stiff-necked people, and he said, "Lord, I must have Thy presence"; and the
Lord said, "My presence shall go with thee." You remember Moses went into the wilderness and stayed
forty years, during which time he put away self, and that made room so that he could have the presence of
God with him. {1888 83.2}
He thought if he could have the presence of God's glory it would help him to carry on this great work.
He says, "Shew me thy glory." Now that was a man of faith, and God did not rebuke him. God did not call it
presumption, but He took that man of faith and put him into the cleft of the rock and put His hand over the rock
and showed him all the glory that he could endure. He made His goodness to pass before him, and showed
him His goodness, His mercy, and His love. If we want God's glory to pass before us, if we want to have
memory's halls hung with the promises of love and mercy, we want to talk of His glory and tell of His power.
{Ms7-1888 (October 13, 1888) par. 43-44} {1888 83.3}
Solia îngerului al treilea ne cheamă la prezentarea Sabatului poruncii a patra, şi acest adevăr
trebuie să fie adus în faţa lumii, dar marele Centru de atracţie, Isus Hristos, nu trebuie să fie lăsat în
afara soliei îngerului al treilea. Mulţi care au fost angajaţi în lucrarea pentru acest timp, au pus pe
Hristos pe planul secundar, iar teorii şi argumente au avut primul loc. Slava lui Dumnezeu, care a
fost revelată lui Moise cu privire la caracterul divin, nu a fost pusă în evidenţă. Domnul a zis lui
Moise: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” „Şi Domnul a trecut pe dinaintea
lui, şi a strigat: Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la
mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri, iartă
fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat.” {Materialele
1888, vol. 3, pag. 138}
The third angel’s message calls for the presentation of the Sabbath of the fourth commandment, and this
truth must be brought before the world; but the great Center of attraction, Jesus Christ, must not be left out of
the third angel’s message. By many who have been engaged in the work for this time, Christ has been made
secondary, and theories and arguments have had the first place. The glory of God that was revealed to
Moses in regard to the divine character has not been made prominent. The Lord said to Moses, “I will make
all my goodness pass before thee.” “And the Lord passed by before him, and proclaimed, The Lord, the Lord
God, merciful and gracious, long-suffering, and abundant in goodness and truth, keeping mercy for
thousands, forgiving iniquity and transgression and sin, and that will by no means clear the guilty.” {RH March
20, 1894, par. 1} {1888 1225.1}
„Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit
slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Cuvintele acestea sunt scrise
despre Hristos. El este Reprezentantul nostru înaintea Tatălui. Tot ceea ce a fost dat lui Hristos –
acele „toate lucrurile” pentru a suplini orice nevoie a omului căzut – au fost date Lui, care este Capul
şi Reprezentantul omenirii. Cine sunt cei care vor primi viaţa veşnică? Cei care înaintea universului
cerului sunt declaraţi că în Hristos au suferit pedeapsa legii, şi că în El au împlinit neprihănirea ei. E
nevoie să fim una în caracter cu Hristos. El a spus, „Eu le-am dat slava (caracterul) pe care Mi-
ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru ca ei să
fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe
Mine.” Ţineţi minte cuvintele acestea. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 23}
“And the Word was made flesh, and dwelt among us, (and we beheld his glory, the glory as of the only
begotten of the Father) full of grace and truth.” [John 1:12-14.] These words are written of Christ. He is our
representative before the Father. Whatsoever was given to Christ—the “all things” to supply every need of
fallen man—was given to Him as the head and representative of humanity. Who will be the receivers of
eternal life? All who before the universe of heaven are adjudged to have in Christ endured the penalty of the
law, and in Him fulfilled its righteousness. We are to be one in character with Christ. He said, “The glory
(character) which thou gavest me, I have given them; that they may be one, even as we are one: I in them,
and thou in me, that they may be made perfect in one; and that the world may know that thou hast sent me,
and hast loved them as thou hast loved me.” [John 17:22, 23.] Mark these words. {Lt55-1895 (September 19,
1895) par. 11} {1888 1429.1}
God. {Lt55-1895 (September 19, 1895) par. 12} {1888 1429.2}
Un tip de creştinism mai înalt şi mai sfânt (1894)
Duhul Sfânt prezintă marea şi înnobilatoarea temă a lui Hristos şi a neprihănirii Sale, şi ochii
multora sunt unşi pentru a discerne lucrurile spirituale. Mulţi câştigă o înţelegere mai
completă a lecţiilor cuprinse în Cartea sfântă decât cea pe care au avut-o în trecut, şi ei discern un
standard mai ridicat al evlaviei. Ei văd că există o lucrare de făcut pentru lume, care necesită zel
stăruitor şi energie, tăgăduire de sine şi jertfire de sine pentru Hristos. Va fi descoperit un tip de
creştinism mai înalt şi mai sfânt decât cel pe care l-am văzut de mulţi ani. Avem nevoie atât de
mare de atingerea divină, încât nu putem să mai lucrăm potrivit standardului nostru scăzut,
iubitor de tihnă şi indiferent. Dar când biserica este corect educată, şi membrii acesteia sunt
instruiţi cu înţelepciune, atât cei în vârstă cât şi cei tineri vor avea un singur gând, acela de a
lucra. {Materialele 1888, vol. 3, pag. 149}
The Holy Spirit is presenting the grand and ennobling theme of Christ and His righteousness, and the
eyes or many are being anointed to discern spiritual things. Many are gaining a fuller comprehension of the
lessons contained in the holy Book than they have seen in the past, and they discern a higher standard of
piety. They see that there is a work to be done for the world which will require earnest zeal and energy, self-
denial, and self-sacrifice for Christ. A higher, holier type of Christianity than we have seen for many years
will be revealed. We need, O so much, the divine touch, that we may no longer work on according to our,
ease-loving, indifferent, low standard. But when the church is properly educated, and its members wisely
trained, both old and young will have a mind to work. The great enterprise of sending the light into all parts of
the world will require missionaries in much larger numbers than we have yet sent out. Children have not been
educated, disciplined and trained as God would have them in order that there might be a great army of
workers raised up to advance His cause. {Lt27-1894 (June 1, 1894) par. 37} {1888 1253.2}
Hristos flămânzeşte şi însetează după ucenici care posedă iubirea şi amabilitatea Lui (1896)
Toţi cei ce Îl iubesc cu sinceritate pe Isus Hristos vor sta înrolaţi sub steagul Lui, plini de
înflăcărare ca să înalţe Numele Lui şi să împlinească voia Lui. Fiecare ocazie este dată într-un
câmp care se deschide, pentru manifestarea iubirii şi loialităţii. Nu este nimic după care Hristos să
flămânzească şi să înseteze mai mult ca după ucenici din toată inima, care posedă iubirea şi
amabilitatea Lui. {Materialele 1888, vol. 4, pag. 41}
All who truly love Jesus Christ will now stand enlisted under His banner, eager to magnify His name and
accomplish His will. Every opportunity is given in an open field for the manifestation of love and loyalty. There
is nothing that Christ hungers and thirsts for so much as whole hearted disciples, possessing His love and
gentleness. Who, I ask, will in those days of approaching peril, when the faith of everyone is to be severely
tested, comprehend through the Holy Spirit’s teaching the design of God to win all the ability, all the God-
entrusted endowments of Christ, to the service of the Prince of Peace? Who will extend the work of God to all
places where they are ignorant of the light? {Lt6-1896 (January 16, 1896) par. 12} {1888 1481.3}

1 Hristos Neprihanirea Noastra

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Hristos Neprihanirea Noastra

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HRISTOS NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ

Hristos Neprihănirea noastră - fundamentul creştinismului (1888-1902)

HRISTOS NEPRIHĂNIREA NOASTRĂ

Hristos Neprihănirea noastră - fundamentul creştinismului (1888-1902)

Fundamentul creştinismului este „Hristos Neprihănirea noastră”. {Materialele 1888, vol. 1,

Nu a existat niciodată vreo neprihănire în afară de a lui Dumnezeu (1892-1895)

Neprihănirea lui Hristos - pierdută din vedere pentru un timp (1894-1895)

Lucrătorii în cauza adevărului ar trebui să prezinte neprihănirea lui Hristos, nu ca pe o lumină

Legătură vie, strânsă, cu Dumnezeu (1888-1896)

Ca să putem avea adevăratul discernământ spiritual, ca să putem fi conştienţi de slăbiciunea şi de

O relaţie personală cu Dumnezeu (1889-1894)

O relaţie apropiată cu Hristos, o unire strânsă cu Duhul Său Sfânt (1894)

Legătura cu Hristos aduce curenţi de putere divină în suflet (1894)

În Hristos răstignit, privim manifestarea înţelepciunii şi puterii lui Dumnezeu, ceea ce

Noi trebuie să acceptăm pe Hristos ca Mântuitorul nostru personal, şi El ne atribuie

Hristos - un Mântuitor aproape de tot (1889)

Hristos întronat înăuntru (1895-1903)

Sfinţenia şi neprihănirea lui Hristos - transcrise în inimă (1896)

Neprihănirea lui Hristos - un dar fără plată (1890-1894)

Neprihănirea lui Hristos să devină neprihănirea noastră (1888)

Doar la neprihănirea Sa va privi Tatăl şi o va accepta în dreptul nostru (1891)

Depindem de neprihănirea lui Hristos (1888)

Trebuie să ne sprijinim pe neprihănirea lui Hristos (1889)

Cererile mele - acceptabile doar în baza neprihănirii lui Hristos (1890)

Îmbrăcat cu Hristos (1899)

Mă adresez fiecărui lucrător: Îmbracă-te cu Hristos. În aceasta va sta marele vostru

Armura neprihănirii lui Hristos (1888-1903)

Îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos (1889-1897)

Haina albă (de nuntă) a caracterului - neprihănirea lui Hristos (1895-1901)

Omul va lucra neprihănirea lui Hristos (1890)

Neprihănirea lui Hristos – atribuită (1889-1894)

Noi trebuie să acceptăm pe Hristos ca Mântuitorul nostru personal, şi El ne atribuie

Hristos ne împărtăşeşte neprihănirea Lui (1891)

Înlăturarea păcatelor - poate fi făcută numai prin Isus Hristos (1889)

Neprihănirea lui Hristos - singura care poate subjuga păcatul (1890)

Biruirea vrăjmaşului – prin strânsă comuniune cu Hristos (1892)

Dragostea lui Dumnezeu - principiu viu în suflet (1892)

Un principiu viu şi lucrător infuzat în biserică (1890)

Isus a venit să împărtăşească Duhul Sfânt (1894)

Părtăşia de natura divină (1888-1891)

Hristos format în noi (1888-1892)

Pentru ce suntem în această lume? Ca să-L reprezentăm pe Hristos şi să fim o binecuvântare

Am avut o discuţie lungă cu fratele Henry despre lucrarea de la Sanatoriu. Schimbări

În mijlocul confuziei create de doctrinele înşelătoare, Duhul lui Dumnezeu va fi o călăuză şi un

Locuirea lui Isus în inimă (1888-1904)

Nu ar trebui ca eu-l să fie răstignit? Nu ar trebui ca Hristos să locuiască în inimă, printr-o

Mă adresez fiecărui membru al bisericii. Deschide-ţi uşa inimii şi lasă-L pe Isus în

Spiritul lui Hristos trebuie să fie în noi (1888-1891)

O corectă interpretare a Scripturii, nu este tot ce cere Dumnezeu. El ne porunceşte ca nu numai să

Hristos în suflet - izvor lăuntric al evlaviei şi al vieţii (1896)

Creştinul este asemenea lui Hristos (1893)

Omul lucrează şi cooperează cu Dumnezeu; harul lui Dumnezeu lucrează continuu cu

Dumnezeu a dat oamenilor facultăţi şi capacităţi. Dumnezeu lucrează şi cooperează cu darurile pe

Hristos lucrează prin Duhul Lui cel Sfânt (1896)

Intelectul poate fi cultivat, şi prin utilizarea armonioasă a facultăţilor noastre, sub

Hristos trăieşte în reprezentanţii Săi, prin Duhul adevărului (1893)

Eul moare şi Hristos trăieşte în slujitorii Săi (1895)

Eul trebuie să fie ascuns cu Hristos în Dumnezeu (1888-1901)

Dacă principiile adevărului ar fi întronate în inimile acestor oameni, pasiunile şi afecţiunile

Lepădare de sine (1895)

Privindu-L pe Hristos, suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui (1890-1904)

Puterea Lui transformatoare - în inimile noastre (1892-1904)

Cădeţi pe Stâncă, şi fiţi zdrobiţi; lăsaţi apoi pe Domnul Isus să vă pregătească, să vă