CATEHEZĂ DESPRE SFÂNTA CRUCE

PREȚIOS continuator al apostolatului pe meleaguri buzoiene, SCUMPII mei frați întru Hristos,

PREGĂTIREA APERCEPTIVA - Iacătă, de când deschidem ochii și până-i închidem, întru

afirmarea caracterului omenesc, ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Măsura descoperirii e
captată de puterea fiecăruia, după cum crede că are nevoie în dobândirea fericirii transcendente
mapamondului. Totuși, de-a lungul categoriilor sociale, clasificate în funcție de adaptarea membrilor
la cerințele demonstrării caracterului creștin, circulă o serie de simboluri, care-i străpunge în cel mai
pozitiv mod, eliminând din cununa sub care se alfă mănunchiul strâns de firul acestora, aparenta
ierarhizare.

Cea mai productivă afirmare a caracterului creștin, care sprijină admiterea tuturora, este
realizarea ,,spălării păcatului Adamic’’ din noi-Taina Sfântului Botez. În fizica aplicare tipiconală,
acțiunea propriu-zisă, în plin proces, pruncului i se tunde, în formă de Cruce, vârfuri din firele de păr
capilar, ca marcă a înoirii lui întru Hristos, este pecetea cu care i se conturează viața în sine, în
funcție de fructificarea baptismală, astfel, Sfânta Cruce e călăuzitoarea sufletelor, intermediaar între
Creator și creație.

ANUNȚAREA TEMEI - În măsura puterii intelectuale deținute, datorită importanței, astăzi, voi
trata, cât se poate de limpezit, solemntitatea Sfintei Cruci ca marcă prezentă în viața cotidiană a
creștinului.

TRATAREA - Sfânta Cruce reprezintă transpunerea în practică a dogmeui Trinitare. Așa cum la
Epicleză este necesară stăruința preotului în rugăciunea de învocare a Duhului Sfânt peste Cinstitele
Daruri,pentru a le preface în mângâiere sufletească și înfrumusețare trupească, așa se manifestă
interesul nostru, în beneficiu sufletesc-trupesc, prin chemarea lui Dumnezeu peste noi.

Schematic, modul-suprafață FRUNTE-PÂNTEC-UMĂR DREPT-UMĂR STÂNG, aplicat cu mâna

dreaptă, unde degetele inelar și mic stau aplecate, îndoite, iar celelalte împreunate oblic, formând
relativ un triungi, simbolizează căința Protopărinților în fața Treimii. Încă de la timpul creației
Dumnezeu, întru toată ființa Sa, este implicată în sfințirea pământului. Primele 3 capitole din Biblie,
(pe care vă rog să le citiți cu atenție, spre a observa cele spuse de mine) au caracterul istoric-
dogmatic, necesar prezentării utilizării degetelor sub acea formă.

Forma de zbor a păsărilor schițează Crucea. Umbra pe care o revarsă pe pământ la lumina
solară arată dragostea cerească văzută pe care o are Dumnezeu. Ele o poartă tot pământul, spre a nu
se arăta discriminare.

Pentru o cunoaștere aprofundată, este necesară întoarcerea pe timpul întrupării

Mântuitorului, atunci când moartea era pedeapsa din domeniul maximului, aplicată în diferite
procedee, adaptată la gravitatea infracțiunii. Deși e greu de înțeles de ce Fiul Omului a acceptat și a
suferit crucificarea, cea mai rușinoasă pedeapsă, totuși, a adus beneficiul suprem, renașterea noastră
prin jertfa Sa.
 Dacă prin Adam toți mor, era de așteptat ca prin cineva cu putere deplină, dar cu legături
umane, să se reatingă starea de dinaintea păcatului Adamic. Libertatea omului conturează idealitatea
spirituală, în funcție de mediul ambiant, în așa fel încât să se ajungă în punctul dorit.

Modul nostru de a ne prezenta întipărirea crucii în suflet este un procedeu de caracterizare. Cu

cât o schițăm solemn pe suprafața corporală cuvenită, cu atât va avea efect. Închinarea obiectelor din
juru-ne sprijină, ca în trupurile noastre, prelingerea triumfului treimic, în scop sfințitor, asupra
elementelor pământești din care au fost formate.

Crucea în viața creștinului prinde și conotație figurativă, sub umbra, inspirația indirectă a celei
proprii. ,,Mamă...asta i-a fost crucea’’ se spune atunci când se află de o întâmplare nefericită în
grupul social, care afectează o persoană sau mai multe...Soarta joacă rolul important, dar ea nu este
lăsată în voie, ci Dumnezeu o dirijează, așa că tot de gândirea fiecăruia aparține consecința fiecărei
acțiuni. Totuși, considerăm că pecetea caracterului Crucii influențează acțiunile, în așa fel încât să nu
ieșim din spiritul creștin. Dacă e ca un portal ce ne introduce într-o nouă etapă a lumii creștine și
dacă e realizată cu respectul cuvenit, moralitatea nu ne va permite să ne batem joc de sfințenie,
astfel se vor rări acțiunile necugetate prin filtrul creștinesc.

În cultul morților, Crucea poartă locul de frunte. Fie aflată pe grâul fiert transfigurat, Coliva, fie
la căpătâi, la mormânt, are rolul de a consolida, și pe ăst palier, spiritul creștinesc. Speranța în
învierea morților este legată strâns de momentele de maximă intensitate trăite de Mântuitorul.
Necesitatea fixării ei ca beneficiu spre dezvoltare spirituală a dus la prelungirea cultului, prin Sfânta
Epicleză, formată în jurul lui Hristos. Jertfa sângeroasă rezultată aduce alinare sufletească mai
ridicată decât însemnarea cu Sfânta Cruce, dar e necesară o trecere prin fiecare treaptă care duce
spre sfințenie.

RECAPITULAREA - De-a lingul vieții, Crucea este legătura cea mai simplă cu Dumnezeu, dar care
poartă responsabilitatea cea mai mare. Ne e ghid spre următoarea treaptă, dar pază permanentă în
evoluție. Ca obiect demn de venerat , deschide caracterul istorico-dogmatic, astfel întipărindu-se
închinarea si suimpatia sinceră pe care trebuie să i-o oferim.

APROFUNDAREA/ ASOCIEREA - Catalogarea amintită înainte împarte, din momentul propagării

cunoașterii ei, în două societatea: Păgânii, care se vor afla sub osândire permanent,neacceptând în
niciun chip cultul Crucii și creștinii, care intră în taina ortodoxiei, intră în universul în care le este
permisă demonstrarea cunoștințelor.

GENERALIZAREA - Epistola I către Corinteni clarifică aspectul anterior vorbit. Nebunia sau
puterea lui Dumnezeu revărsată în om este rezultatul privirii diferiților oameni asupra aceluiași
aspect, Sfânta Cruce, astfel există o aparentă unificare ce aduce beneficiu sau dezavantaj, în funcție
de clasare.

APLICAREA - Renașterea noastră se datorește multei dragoste aparținută lui Dumnezeu, purtată
nouă, grație întrupării și pătimirii lui Hristos. Prin acțiunea de Crucuficare, pe care cu demnitate a
executat-o, a creat o unitate de fraternitate a tuturora, în spiritul Lui. Este, în viața de zi cu zi, scut ce
acapără trupul și pătrunde sufletul Crucea Sfântă, spre întărirea în fața ispitelor slăbitoare.
 La orice greu, Crucea ne e bază de scăpare, așa că merită o manifestare cât mai solemnă,
exteriorizare cât mai apropiată de spiritualitate. Fără ea nu se putea birui în deplină măsură păcatul,
nici iubirea Creatorului nu se putea propaga peste creatură.

AȘ RUGA ACUM, CA LA FINAL DE MANIFESTARE A INTERESULUI, PREȚ DE O RUGĂCIUNE, SĂ NE

RIDICĂM ÎN PICIOARE ȘI SĂ NE ARĂTĂM, CUM SE CUVINE CREȘTINILOR, PIOȘENIA CUVENITĂ PRIN
ȘCHIȚAREA SFINTEI CRUCI LA FINAL, GÂNDINDU-NE LA IMPORTANȚA ȘI EVOLUȚIA TIMPULUI, CARE A
VALORIFICAT-O ÎN AȘA FEL ÎNCÂT ACUM SĂ O AVEM MARTORĂ DE CINSTE.