,,Bucureştiul este aşezat în sud-estul ţării, acolo unde în urmă cu câteva sute de ani se

întindeau Codrii Vlăsiei din care astăzi se păstrează câteva pâlcuri răzleţe de pădure.’’

  Bucureștiul este același, dar caracteristicile acestuia pot fi diferite de la o perioadă la alta. Am
hotărât să mă întorc pentru o mică parte din ziua de duminica Floriilor a anului 2021 în în
bucurestiul extravaganței.

Acest oraș surprins în cea dintre războaie perioadă are elemente comune cu cel de acum, dar și
diferențele sunt destul de mari...

Iarna copiii și nu numai, abia așteptau să vină perioada în care fulgii de nea erau vedetele, cu
scopul de a-și pune mintea la încercare să inventeze și împodobească proprii oameni iubitori de
îngheț, astfel străzile Cișmigiului arătau expresivitatea și inocența care ajutau la impresionarea
trecătorilor. (Si acum se practică această activitate, dar nu neapărat în zona Cișmigiului)

Aglomerația dimineții și a zilei se află-n antiteză cu tainicitatea ce se așterne noaptea.

Atât ziua, în care soarele era în prim-planul acțiunii, cât și seara, la lumina felinarelor a gazului
aerian sau chiar de lumina lunii în zonele limitrofe , automobilele cu roata de rezervă-n spate
erau preferatele oamenilor de atunci, largi și comode fiind, dar dezavantajul era că piciorul
trebuia ridicat destul de sus încât se vedea mult dintr-acesta iar bărbații erau foarte atenți în
cazul în care o damă-ncerca să se urce pentru a-i vedea piciorul acoperit cu ciorap transparent
de mătase, pantof cu toculeț. Vestimentația generală era rochia maxim fusta în cazul
doamnelor și în cazul domnilor, în general a șoferilor, cozoroc, mănuși de piele. Limuzinele erau
foarte prezente la tot pasul.

Evoluția din ’33 aprofundează subiect ce ține de automobile dar și numerele telefoanelor.
Numărul de îmnatriculare a ajuns la 4 cifre și o literă si numărul de telefon la 5 cifre.

Semaforul era unul ce trebuia reglat manual, din această cauză un polițist era acela ce-l regla
după fluxul ce se afla atunci.

Caii cei ce ajutau la transportul de persoane dispar încetul cu încetul, încât în 1925 dispar
căruțele sau tramvaiele cu cai, dar apar cele care sunt și în zilele noastre.

Al-30 lea an din 1900 apar cinematografele care ajută la petrecerea timpului liber a cetățenilor,
care colaborau cu desenele animate și revistele mondene. Răsfățul era marcat și de
achiziționarea parfumurilor franțusești, a automobilelor FORD, a lamelor de ras Gillette sau
chiar și fulgii de ovăz de la Knorr.
Blockhousurile erau amenajate în așa fel încât comfortul locatarilor era pe primul loc, dar și
aspectul era unul spectaculos.

Viteza cu care s-a creat orașul modern și cochet a ajutat la crearea unui regim politic normal,
flexibil. Politica făcea parte din subiectele cotidiane, pe lângă grijile mărunte la care dacă se
mai adaugă o supărare deja timpul unei zile se micșora. Se mai micșora și din cauza faptului că
trezirea este destul de târzie, dar se face în funcție de statutul social, florăresele sau vânzătorii
de ziare primii apoi funcționarii și într-un final intelectualii.

Prezența diferențelor sociale era prezentă, burghezul petrecând timpul prin cafenele pe când
muncitorul era amenințat de sărăcia care-l măcina zi de zi.

Vocabularul de atrunci reprezintă arhaismele de astăzi. Se foloseau cuvinte politicoase pentru a

se arăta respectul și simpatia față de o persoană. Vorbirea-n radicale era sedmnulce arăta
încrezământul tinereții ce-l simțea vorbitorul, dar abrevierile nu erau deloc agreate.

Din păcate , trecerea la neființă era neprevizibilă sau previzibilă, în funcție de conjunctură, și
atunci, lăsându-se locuri goale în inima apropiațiilor, umplându-se locurile cimitirelor.

În concluzie pot spune că dacă stau să analizez din lumea în care sunt eu contemporan
perioada de atunci, nu s-ar putea face comparație între cele două lumi, dar fără lumea de
atunci nu eram ceea ce suntem acum.