Posibilitatea revelației

Numeroase critici s-au adus crestinismului pe tema revelatiei ca aceasta nu este posibila, deoarece
Dumnezeu chiar daca exista nu se poate descoperi oamenoilor pentru ca acestia fiint lasati in calitate de
fiinte libere s traiasca dupa propriile concepte si idei, pe de alta parte ca omul nu ar intelege adevarurile
descoperite mai ales daca informatiile tin de domeniul fantasticului, miracolului, misterului. Aceste
critici pot fi usor respinse, pentru ca nu contrazice nici pe Dumnezeu ca creator al ei nici pe om ca
primitor si nici adevarurile descoperite.

1. În calitatea sa de creator si proniator fata de om si fata de lume, Dumnezeu poate si trebuie sa

faca desecoperiri omului pentru a-i arata vointa si planurile sale in legatura cu lumea si cu
oamenii;
2. Pe de alta parte omul trebuie sa stea in legatura cu Creatorul sau, pentru ca atat creatia cat si
creatorul sunt fiinte personale, iar aceasta relație nu s ar realiza daca nu ar fi destinatarul
revelației care nu doar afla despre maretia lui Dumnezeuci si despre voința sa in legatura cu
lumea si cu oamenii.
Omului nu i se opreste librertatea de a cugeta urmatoarele cuvinte sunt demonstratoare:
,,Nemernic sunt pe pamant, nu ascunde de mine poruncile tale ;; (psalmul 118:19)
,,fiți desavarșiți, precum tatal vostru cel din ceruri desavarsit este ;; (Matei 5:48)
3. Adevarurile descoperite i-ar fi necunoscute omului daca Dumnezeu nu ar face descoperiri.
Credinta este un element important în viața onmului.
,,prin credința intelegem ca s-au intocmit veacurile , de s-au facut din cele nevazute cele ce se
vad;; (evrei 11:-3)

Caile de transmitere ale revelației:

Revelația divina s a realizat in intreaga istorie a omenirii incepand cu cea data protoparinților
nostrii si terminand cu cea care a atins culmea in Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu cel intripat.
Caroe a ales calea cea potrivita tinand cont de modul de viața al celor carora li se adresau, de
masura de intelegere a oamenilor pentru ca adevarurile sa fie insusite cat mai deplin.

Aceasta revelatie sa pastrat si transmis de a lungul perioadei VT-ULUI, NT-ULUI si se va pastra si

transmite pana la sfarsitul veacului, pastratoarea si transmitatoarea ei fiind biserica.
Revelația s a incheiat cu ultima screiere a noului testament, aprox. 100 d.Hr, dse atunci s-a
transmis neschimbata. LUCA SI MARCU si-au scris evangheliile inainte de a fi vreo scriere a NT-
ului. Cea mai veche scriere este abia in anul 43, la 10 ani dupa propovaduire orala a
Mantuitorului.
 Revelația Divina se cuprinde in sfanta scriptura si sf. Traditie care suntr 2 tezaure ale revelației.
Mai nou teologii afirma ca sunt 2 modalitati de fixare pastrare si transmitrere a revelatiei. Se
diferentiaza modul de transmitere al informațiilor date. Cele 2 modaliutati sunt una strans
legata de cealalta neacoredandu se una fata de cealalta vreo valoare in plus.

SFANTA TRADIȚIE

Al doilea izvor al revelatiei divine sau a doua modalitate de fixare, pastrare si transmitere a revelatiei
divine il reprezinta Sfanta Traditie.

Cuvântul tradiție este de origine latina si arata sensul de pastrare, transmitere, de unde se atribuie si
termenul de predanie traditiei.

Termenul traditie este folosit în limbajul profan si in mod curent, prin el înțelegându-se totalitatea
învataturilor, datinilor, obiceiurilor si creatiilor atat materiale cat si spirituale transmise de la o generatie
la alta.

În sens teologic termenul traditie este folosit cu scopul de a arata totalitatea învataturilor ce au fost
transmise prin viu grai de Mantuitorul si sfintii Apostoli, care au fost mai tarziu consemnate în scris si
pastrate de biserica pana in zilele noastre.

Pentru a intrelege valoarea si importanta Sfintei Traditii avem nevoie de facut cateva precizari: Modul de
propovaduire era predica orala, adica transmiterea revelatiei prin viu grai. Desigur, acest mod de
propovaduire era unul general, iar predica tinea seama de anumite conditii istorice, sociale, culturale si
materiale ale ascultatorilor. Majoritatea Sfintilor Apostoli si Mântuitorul n-au lasat nimic scris. Tinand
seama de scrierile Apostililor cei care au scris sau ucenicii acestora: (Matei, Ioan, Marcu, Luca, Petru,
Pavel, Iuda, Iacov) au fost scrise mai mult ocazional, unele din ele continand situatii si împrejurari locale,
uneori presante: (Epsitola catre Galateni). Asadar scrierile Noului Testament nu au fost tratare de
teologie si nici nu au fost scrise cu scopul de a cuprinde totalitatea invataturilor propovaduite de
Mântuitorul tuturor credinciosilor din totdeauna, dar faptul ca ele se potrivesc nevoilor credinceosilor
din ziua de azi si ca au fost pastrate de biserica arata originera lor divina si faptul ca ele sunt trebuitoare
pentru mantuirea oamenilor.

Sfanta scriptura este o colectie de carti Sfinte, scrise sub inspiratia Sfantului Duh, care ne infatiseaza
„credinta si vietuirea credinciosilor, dar nu cuprinde totalitatea învataturilor propovaduite de
Mântuitorul sau de Sfintii Apostoli, fiind scrise dupa nevcoile celor ce ascultau.

Dat fiind faptul ca Sfanta Scriptura a fost scrisa mai mult ocazional, spusele Sfantului Apostol Ioan sunt
edificatoare: SI MULTE ALTE LUCRURI A FACUT IISIS CARE DACA S-AR FI SCRIS CU DE-AMANUNTUL, MI
SE PARE CA NII ÎN LUMEA ACEASTA NU AR INCAPEA CARTILE CE S-AR FI SCRIS Ioan 21-25 și ALTE MULTE
SEMNE A FACUT IISUS INAINTEA UCENICILOR SAI CARE NU SUNT SCRISE IN CARTEA ACEASTA Ioan 20-30.
Ne aducem aminte ca Sfanta Scriptura cuprinde doar o parte a învataturii propovaduite de Mantuitorul,
celelalte fiind transmise prin viu grai, dar formand un tezaur la fel de important cu cel al Sfintei Scripturi,
dar poarta numele de Sfanta Traditie sau Predanie.

Pe de alta parte, Mantuitorul a îndemnat pe Sfintii Apostoli sa propovaduiasca MERGAND INVATATI

TOATE NEAMURILE (...) ÎNVATANDU-LE SA PASTREZE TOATE CATE V-AM PORUNCIT EU VOUA Matei 28-
19:20, iar Sfantul apostol Pavel confirma acest adevar prin uyrmatoarele CREDINTA VINE DIN AUZIRE,
IAR AUZIREA VINE DIN CUVANTUL LUI DUMNEZEU Romani 10:17. La fel din spusele si celorlalti Apostoli,
modul de propovaduire al Noului testament a fost Predica orala, Sfantul Ioan spunand in a doua sa
epistola: MULTE AM A VA SCRIE DAR NU VOIESC SA LE SCRIU CU CERNEALA PE HARTIE, CI NADAJDUIESC
SA VIN LA VOI SI SA VA GRAIESC GURA CATRE GURA, CA BUCURIA NOASTRA SA FIE DEPLINA. 2Ioan 12,
iar lui Gaiu îi scrie: MULTE AM A-ȚI SCRIE SI TOTUSI NU VOIESC SA LE SCRIU CU CERNEALA SI CONDEIU,
CI NADAJDUIESC SA TE VASD CAT MAI CURAND SI VOM GRAI GURA CATRE GURA 3Ioan 13-14. Tot in
aceasta cartegorie si sfantulApostol Pavel le aminteste Prezbiterilor din jurul efesului veniti la Milet:
DREPT ACEEA, PRIVEGHEATI ADUCANDU-VA AMINTE CA TIMP DE 3 ANI N-AM CONTENIT NOAPTEA SI
ZIUA SA VA INDEMN CU LACRIMI PE FIECARE DINTRE VOI Fapte 20:31.

Rezulta decica autorii Sfintei scripturi in screierile lor adresate unor persoane singure sau unor
comunitati de oameni le împatrtasesc raspunsuri nevoilor aparute pe parcurs sau intereselor acestora,
modul obisnuit de predare fiind predica orala spre ai feri de alte interpretari gresite.

Tot ceea ce este transmis prin viu grai are aceeasi valoare ac si ceea ce este scris, întrucat apartin de
aceeasi Descopereire Dumnmezeeiasca, sfantul apostol Pavel dovedind acest lucru prin urmatoarele
DREPT ACEEA FRATILOR STATI NECLINTITI SI TINETI PREDANIILE PE CARE LE ATI INVATAT FIE PRIN
CUVANT, FIEWE PRIN EPISTOLA NOASTRA 2Tesatolioceni 2:15. Aceste spuse dopvedesc ca valoarea celor
scrise este aeeasi cu valoareea celor transmise prin viu grai. Aceasta precizare este prezenta si la 1TIM
6:20, 2tTIM 2,3,4, etc. Acelasi Apostol numeste Sfanta traditie Dreptarul învataturilor sanatoase 2TIM
1:13

Trebuie sa stim ca Sfanta tradiitie este importanta, întrucat sfanta Scriptura este o consemnare in scris a
unei parti din aceasta. Cea mai veche scriere a Noului Testament s-a scris abia in anul 43 la un deceniu
de la propovaduirea apostolica. Ioan a scris tocmai șa anul 100 d.HR. Luca si Marcu si-au scris
evangheliile inainte de a exista vreo scriere a noului Testament.

In unele locuri din Sfanta scriptura, autorii impartasesc intamplari ce se regasesc doar la Sfanta Traditie.
Sfantul Ap. Pavel le spune prezbiterilor din jurul el=fesului TOATE VI LE-AM ARATAT,ADUCANDU-VA
AMINTE DE CUVINTELE DOMNULUI CARE AU SPUS MAI FERICIT ESTE A DA DECAT A LUA. Fapte 20:35.
Referitoare la acest lucru regasim la 2Tim3:8 care ne prezinta pe Iamfes si Iambres care s-au împotrivit
lui Moise, sau la iuda v.9 unde se arata lupta dintre diavol si Arhanghelul Mihail pentru trupul lui Moise
sau la v14:15 unde se vorbeste despre Prorocia lui Enoh al 7-lea de la Adam

Sfintii parinti au invatat in unimitate ca Sfanta Traditie estre pastratoarea Revelatiei Sfantul Vasile cem
Mare spune DIN DOGMELE SI PRACTICILE TINUTE DE BISERICA PPE UNELE LE AVEM DIN INVATAUTRA
SCRISA, IAR PE CELELALTE LE AVEM DIN INVATATURA APOSTOLILOR. SI UNELE SI CELELALTE AU ACEEASI
PUTERE. Sfantul Ioan Gura de Aure spune ESTE EVIDENT CA APOSTOLII NU AU PREDAT TOATE PRIN
SCRISORI CI MAJORITATEA NU LE AU PREDAT PRIN SCRISORI , DAR SI ACESTEA SUNT VREDNICE DE
CREDINTA. Marturii assemanatoare avem de la Sfintii Parinti care vorbesc despre Revelatie cum ar fi
Ignatie de antiohia, Policarp de Smirna Irineu, Ciprian, Clement Alexandrinul, Grigorie de Nyssa și alții.

Sfanta traditie are 2 aspecte

- Statornic, biserica recunoaste fondul traditiei dumnezeiesti preluate de ea

- Dinamic, biserica recunoaste fondul traditiei dumnezeiesti preluate de ea, o dezvolta continuu
dupa nevoile ei launtrice.
Aspectul statornic poate fi delimitat în timp, începand de la Cincizecime si se termina pana la
moartea ultimului apostol , dar fiind de Biserica pana în epoca sinoadelor ecumenice din anul
721, aspectul dinamic este în continuare si nu se va gtermina pana la sfarsitul veacurilor

Izvoare ale traditiei statornice:

1. Cele 85 de canoane apostolice, nu au fost scrise de apostoli dar cuprind invatatura lor
2. Simbolurile de credinta apostolice sau romanice niceuloconstantinopolitan sau Atanasian
ATANASIE CEL MARE
3. Mărturisiri de credinta ale martirilor,
4. Scrieri ale sfintilor parinti
5. Hotararile dogmatice împotriva ereziilor
6. Cartile de cult
7. Hotararile dogmatice si canoanele celor 7 sinoade ecumenice si 3 sinoade particulare aprobate
in sinodul trulan
8. Descoperirile arheologice si istorice privitoare la credinta

Monumente/documente ale sfintei Traditii:

Sfanta traditie s a pastrar în epoca apostolica prin viu-grai si prin practicile bisericii, dar începand cu
secolul 3 biserica a consemnat în scris anumite informatii într-o serie de monumente/documente ale
sfintei traditiii, cum ar fi

1. Hotararile luate la sinoadele ecumenice si particulare, cu definitiile lor dogmatice, vechile

simboluri de credinta canoanele apostolice si ale sfintilor parinti
2. Viata bisericeasca oglindita in obiceiurile, datinile si practicile sale.
3. Cultul divin oglindit în cartile de cult
4. Scrieri ale sfintilor parinti
5. Monumente de arta bisericeasca inscriptii arhitectura pictura sculptura monumente funerare
6. Marturisiri de credinta mai noi ale bisericii.
Nu toatre acxestea au aceeasi valoare dar se poate face diferenta prin vechimea si
ecumenicitatea. Unele dintre scrierile mai vechi nu au fost facute sub inspiratia sfantului duh
deci nu au valoarea de scriptura.

Criteriin ale sfintei traditie

Daca traditia s a transmis prin viu grai este de inteles ca pe langa traditia adevarata au aparut si
traditii false sau caracteristici false la cele adevarate fiind rezultate din gandirea exagerata a
unora dintre crestini sau fiind create de martiri cu scopul de a împartasi învatatura falsa prin
sfanta traditie. Exemplu avand prezentarea anumitor etape a vietii Mântuitorului, Sfintei
fecioare, Apostoli si multe altele, astfel se creeaza carti apocrife ce patrund si în randul
credinceosilor.
Nu este greu de inteles ca sfanta traditie a fost atacata de multe ori în confesiunile crestine pe
basa faptului ca nu se poate face diferenta între traditia adevarata si cea falsa.
Dar biserica este în masura si capabila sa faca aceasta diferenta cu ajutorul unui criteriu dat în
secolul 4 de VICENȚIU DE LERIN care spune ca tradiția adevarata este cea CARE A FOST CREZUTA
ÎNTOTDEAUNA, PRETUTINDENI, DE CATRE TOTI. Astfel o Sfanta Traditie trebuie sa îndeplineasca
urmatoarele criterii:
0. Tot ceea ce se contine in Sfanta Traditie sa fie crezut de catre Biserica, începand cu Biserica
Veche.
1. Tot ceea ce se contine în Sfanta Traditie sa fie crezut de toate Bisericile de pretutindeni.
2. Tot ceea ce se contine în Sfanta Traditie sa se cuprinda în scrierile Sfinților Parinti si la autorii
sfinti.
Sfanta Traditie are un caracter completiv si explicativ decat Sfanta Scriptura astfel se creaza
traditie completiva (cele 9 cete îngeresti aranjati dupa ierarhie, diverse ierurgii in legatura cu
tainele, impartasirea imediata a copiilor dupa botez cinstirea icoanelor, moastelor) si
explicativa (colegialitatea apostolica, ierarhia bisericeasca sacramentara, nasii la botez, la
nunta, ritualul savarsirii Tainelor, în general întelegerea sfi ntei screiprturi prin ochii sfintilor
parinti)