Ion Bria-Dictionar de Teologie Ortodoxa Text PDF

D E
TEOLOGIE
ORTODOXA
Preot ProL Dr. ION BRIA
DICIONAR
TEOLOGIE
ORTODOX
A-Z
TIPRIT CU HINECUVÎNTAREA
PREA FEMCLTULUr PAttlNÎE
TEOCTIST
PATftl.AMHL'L MSERICH ORTODOXE HOMANE
ED1TJA A IJ-A REVIZUITA J COMPLETATA
EDITURA INSTITUTULUI PIBLIC SI Dti MINUNI:

AL BISEEUCI! ORTODOXE ROMANE
u
CupuLi ; ROD1CA COTEA NU

COPYftiGHT 1994
i-..\ tort J-ti^l: Lii i I lli nihWu i de Mistuie fti
Bl scutii Orkxlnxt- RftpMl!»

JK.RN. Q73-!}J3D-3[-3
CUVtNT ÎNAINTE
(la a doua ediie}
apariie în Î981, Dicionarul de teologie ortodoxa a fost

una
De In
caftite cele moi solicitate nu
,-,',,,- numai de teologi i preoi, ci i de e«f-
aceast cerere,
cttmrl ai culturii i filozofiei. Pentru a rspunde Io
Dicionarul a fost tiprit a doua oara in Olanda în 1B86.
ce mai
Nevoia de carte teologic in România este jastfei din ce în
de teologie, fie tnui
mure. jie din cauza înfiinrii unor noi faculti
ahs âatorit faptului c
teologia intr, Ca valoare absolut, în
circuitul
ediie
eultUtU filosofii
si $& unde propunerea de a se publica a daua
româna de acest gen,
a Dicionarului, unic in literatura teologica
prezentarea i sti-
în actual, Dicionarul pstreaz structura,
form
lul primei ediiL Au fost totui adugate
noi subiecte i au foit &$Uw
iin&U teme cuprinse în ediia anterioar.
Au fost abordate noi avii teo-
spiritualitatea* Au fost prezentate
logice, ca de pilda, adtul, morala,
succint curentele, denomina lunile cretine cu care teologd
micrile i
ortodoci vin In contact într~o societate pluricanfesionala i pluri-
reiît/ioas.
Scopul Dicionarului rmine acelai, anume s

ofere, sub forma no-
cultul i spirt-
iunilor i conceptelor, pori de intrare spre dogmatica,
cretinismului, Dicionarul este i
toialitatea ortodox, tradiie unic a
celorlalte Biserici # confesiuni
o punte de cunoatere i de înelegere a
teologic. Dicionarul vrea,
Cretine cu care Ortodoxia se afl în dialog
ie 'asemenea, s
propun valori noi care inspire i îmbogeasc
s s
cultum român. în mod sigur, cultivarea teologiei, a perspectivelor fi
limbajului ei, este vital i esenial pentru supravieuirea culturii cre-
tine in aceast epoc de secularism.
AtrroRtm
TRADLXERI FOLOSTTE
I TITLURI ABREVIATE
DflmflUhln Clecfi'.Mfq ortodox : SaUU-Jniin Domascît*, Lq lot aTtha&QXfi [ii
D&ltsna de& ivâneth Uaduetrp i ni&e 4# E- Po$#pye, Editlans Cahlen Salfit-
K i tj 11 d r Klttcl; Thvoloyicai D/ciiOJl«ry oJ Îi'jC jVcw 'l'vhtt.';::- .'î, ediii t de-
G<?rhaid Klttel si Gerhard, FrSedficfe, tn.idus jje Groffrey W< JBrDinliey, pU-ull?
cat de Wjh II. Kcrdnums C^mpon-yi CrHiiiI Rjfcp!dt''Mtîil09i, 10 volume, 1&73—

197?
D i o n | h I
' ,\ i |i a 9 I i u 1, tetarhia rrrtfflirdl . I
'' .''"'' jttfJti .' ftfBtfqHftfc
cttesfe, vtudiLi i text critic de Gini-ll^r HaU, tTduCErfl ui da Maurko

U
I
''
de Gar.dlllrtc, Prlllhna du Cert, Parî, 1970 (coli, aSfltttt'es ' l ' ' ']
P 1 1 o"c*'li''fl ' b al'n PtPSCltti silntPîDT ncvfii'jtje c)Je iftsdvl/.^îi'J, Inti'ttrincr . h.'dn
..ii- $i not'6 tip Pi. Pre D, FMinlioac, Tlpogroriii aThldi(K>Ji;iiifi Siîiîu, f
tâiAfc li (1917? in (i-i-;ijj, IV fiy.ltih T grafia Institutului wbije BaUR i
V (ln7tj;. VI (1377), Vil (IM??). VIU I W8), IX f BBOJ, X [1WJ.J.

-'''
G r | i n r I ii- r i N "i ^.
:
,i ii /. crtiari teologice ; Grd^fllre «fee \.i/'m it, f
f/nTjJoffiLjutii. InlrriTimrpif, teii critic, tnidn ore i jiot* âe PI iii '

îollay, Ltf>
Bdittoiw du r. i i-.nis, |c?7-.1-
1 steri a blbertfiroacl universali: ,,-.. i

J4 ujh n j-<jemu!.. MîîttJfl eiwîi T>...-
dn' Ui ifj/i(|.-. r, fstcr/Q bâwjog&fâd iJîiA'c-rsuifl, Edftnx Iiv liluLnhil H'.bUc, Bucii-
resll, 1973. voi. I (l—l '!";.). ni . a -'-a.
Pldallonui: Thf Rtitfdvt fPettetion) ot tho Qfthatet ChiisUtun or MI Uit

.'.i.. ..-..' u.'ii Hiviw Ciitxais, tranalfltntl Into Efldll&fi iy h. Cum.mlnQ-5 tron tha
F-ll;i Edlllcin putrHsbed l>y Jfl&u NlcolaJdes li Âl&fcAt, JttOB, pttrJihfrd hy rii
Orthudor C?irMUi:i l.iii iiLi^nul Sodeiy, i Cliirarjo. 1357,
StftnHadc. Th-iih,H ia dogiRoMed P, Praf. D. t j iatSnllnfl.e, TcOlogfj'u J3<?gfflatte4 Offu-

ttex4 ^r£ii.in,i in.'.iuiiutul Qlblie, ûcpreî, yol i, n, ni, l&?a^
Ttrtuiiiij De r.'i,'.':i .'.',m.- ,. JioBjnrt/cdmmJ v. i^W/iwm 3frâJld tic hi pftttrlpUon
conttu fe* ftârâHtyâe-i^ tntfo'dttwr*, tfââ crîtîc si noto de K. I
'! " '
>
•
ducer d^ P. Dg L'biivllr. Mdî!i.i?is rin Ori. I' ;i=. 1F3.T?, [tatt. srS(hjfnite
TTmbclas i'^rrtf^jVn &tuttcti Ort odoxe : P. N. Trenilv

1
,^. /» fmo(/[?ue (t<
/"£^JJTse OrtJjotfoxe Cnt/'^j'u^ radutfir'e de Plefre Diiimum, Hd[t!&ns de t "li- -

vr ,i tK]n(, _ Deil** de Brniivv.i i i
='-i>--: li |i?H37), iu :i=)r-ii;i.
Ali' Pf*ftwrtirf
Bîfl — Edltuifl l,,-lll':li Iul fiîWifi, BUtlîiTfiÛ
PSB — Scr.niif Pâr Iuilor Apdihltcl, Er«ritirr i 7n ^ n'Jlr rtu f>, Pctîom, EIB, Bu.îi-
ttii\ v.m (toL paiinu «i Scfiîfort ftfe«*i^*, w. î),
V — h:iiiih.(. illii!t'[i iu UE] urLinal ssti .iih'i'ct.
tii — lorniH i'i Mvdlculâ fu gE©HC#j

ini — r^rma -hivalrusa tu lâtînS.
.
A
ACATIST akathistos
[gr, .(se — Cozi a, Snagov, Suceava, Vatra Mol-
ascult) Stind in picioare} inin de : do viei).
mulumire. IrnntJgrafla ortodoxii Acatistul dl G expresie culii- i
cunoate acatittte închinate Sfintei învturii despre Mria, maica a

Treimi, Sfititel Cruci i unora din- Unuia din Sfînta Treime, sau «Ns-
tre sfini Un acatist de larga cir- ctoare de Dumnezeu" *r Theoto-
culaie este Cel închinat Maicii kos, promulgat la Sinodul al III-
Domnului, «aprtoarea. Doamn» lea ecumenic de
ESea (431), pre- la
a Constantinopolulu, capodopera cum si altor aspecte principale ale
a imnogratlei liturgice bizantine. A- hristologiei si mar io log iei din seco-
cattilvl acesta are forma unui poem lele VI, V—
compus din 24 ic oase l fcwiiââfc,
irApdrLJtu.irf t>« .lositf, pctllru ! î 1 1 i 1
1
L^.
flecare Icos frlnd urmat de o lita-

ventea
mulumiri, tabviEndn-ne clin
nie alctuita" din stihuri (dup fi
12
moarte prin darul Cel ni ce 5-a nscut din
descrierea din Apocalips, cap. 13),
Uni. Hristos Dumnezeul
1
, noslru. i prin
care se încheie cu invocaia w.Sii- :
mijlocirea tj cea do malcâ Ittalntca LuJ,

curn-te Mireas, pururea fecioa-
h
aducem te ti. Ci, ca coâ ce
r Imnul acesta are ia baa cori-
!>.
dl «tâ pin Ir f
noi fobii
nehiruETii, i/.hdveEc-m:' |]q nai
da cele compuse de Roman Metodul
fui»ii iar din toate ucvnllc i sJifvFinh'l'v
(491—960), diacon la Beirut l apoi
a ^3 nnlftm ie lîu curaVle ceea ca eli :
la Constantinopol, } este atribuit 1
plin de dar, NasCiloafa de nuniut/n

patriarhului ecumenic Sârghia ft
1 .•',iuiifi\ r ijuciirla luliirur celor iiocajlji [*i
4J38>.Filozoful bizantin MihaiL Psel-

(Acatistul Maici] DruniuiLul, Cottd&ul J)
los (sec. XI) II atribuie lui Georgo
Acattsicr, Mii ii-, n m-a, EdltSTi Insti-
de Psidla, biblio Lee ar ui Sfintei So- tutului B&tta itoireftJ! nw, j
r
.
/— 3?.
fii,care -ftr Ti compus In <j2o, sul)
Heraclius, cu ocazia victoriei bizan- ACHIVIE akriveia = exac-
[gr-
tinilor împotriva perilor carta ase- titate] : observarea exact a canoa-

nelor în cazuri în cart indiferena
diaser Con&tantlnopolul, victorie
(Âdiaphoria) ar produce confuzie în
atribuit Fecioarei Marta («Pentru
administrarea Bisericii(Va si Ie cel
biruina Ii mulumim»). Se i'Jnta,
Mare, can. BP). Sinodul VI ecumer Lle
j'n Denia de vineri âre
special, în (cari. J02) recomand doua rrietorîe
precede Duminica & cineca in pos- ci
de exercitare a autoritii c-ancmi-
tul Patilor i la srbtoarea Bu- ce metoda tradllnmul, a observa*
:
nel Vestiri, El a primit o ilustrare Hi stricte a canoanelor akrtv&i) si

iconografic în 24 de scene, pe pe- meto:!,i experieneî (synkheia), a
retele din jumtatea de vest. a pro- practicii, a dispensei (o Ikon om ia) ;
naosului (frescele din mnstirile «Dac nevoia timpului împiedica

ADAV
-acriveia ea arat o convertire adevrata (Can.

stricta observare a legii confirma
deloc limitele condes- 5). în 255, papa tefan
nu restringe
eendenVeî"Oikon.oini.a>> (Sinodul \I, tradiia romana de a nu repeta Bo-
tezul savîrsit de eretici, aceasta
car*. 37),
situa- Împotriva opiniei episcopului Cy-
In cursul istoriei, s-au Ivit
bisericeasca prian de Cartagina iar in anul 314, ;
ii te care autoritatea
apere doctrina de s Conciliu! din Arles t contra donatls-
a fost nevoita
Fapt tllor,recunoate validitatea Botezu-
credina i drepturile Bisericii, Tre-
excluderea membrul lui conferit, In numele Sfintei
.
;ire a dus Ia
imi, de un eretic.
egzui în erezie, prin excomunicare.
Bisericii, U Some
Dar pentru raiuni utile ilibLIogrd r ; FrenJ( Gavin,
nai ales tind austeritatea punea
i»
Aspecte oi ConlempDfflrv Grask OrlhO-
f Tit'Ol minuirea fosasi în cazuri efox Thouqhi, Itaprlnted by AmnrlcSft
I^.vu-w fit Eflsleru Orthodoxy, New York.
,
deschiderea
sau misio-
personale,
]â, pp. 3B3HS® i 292- -aua.
nar i compasiunea pastoral, a~
un ci acrivia a ai terna t cu icano- ADAM febr, a dam ah -= pmlnll.
ICONOMIE). In caii versa- posibile: a) per-
tfeb (v, Doua interpretri
i ecumenice, freriuia i icono-
ii e & oana individuala (Set
c^te fiul lui
in/rr au fost sugerate ca
doua iitli.u- Adam — Le, 3, 38) h
primul om zidit
ctini posibile fa
de validitatea tai- de Dumnezeu («fiul lui Dumnezeu»
nelor, in special a hirotoniei, în
a-
Bise-
— Le 3 38), printele neamului o-
farâ de limitele canonice ale menesc (tn. SoL omul în 10, 1) ; b)
ricii. general (anthropos) neamul ome-
Canonul 7 al Sinodului II ecu- nesc, colectivitatea umana, fiii
lui
tmtlc (Consun tlnopol, 381],

reluat Adam. Potrivit Genezei [l, 31), W—
si completat de canonul
9S aL Sino- Adamul — flinta uman a [ost
dul iii VI ecumenic {Constantinopol, plsmuit cu mina Iul

din pmînt
£500— 68IJ, menioneaz doua cate- Dumnezeu, in ziua a asea, ca în-
sufla-
gorii du eretici i shismaticl, faft coronare a creaiei, primind
Biserica procedeaz diterU rea de viaa nemuritoare prin
Du-
lju care
dnd vorba de primirea lor
este
la
hul lui Dumnezeu. Cinstit cu chi-
Ortodoxie unii sint acceptai
;
a puli asemnarea lui Dumnezeu (V.
botezai valid, prin repudierea tn

CHIP i ASEMNARE), înzestrat cu
scris (libeilii) a ereziei lor i prin voin liber l cu puterea sâ sta-
virarea Tainei
sfi
mi ruin ger îi (Ar- plnefiBcft fptura creat (Fac. 2, 15),
pnl 'macedoneni, sabutteni, novai- omul este destinat nemuririi :
eni, tetradii, apoi 1 nane ni, eutlbi- «Dumnezeu a ssldlt pe om spre nc-
enlf dioscaril. severlem)
aili^sint ; stricclune i 1-a fcut dup chipul
împre-
primii ea nebotezai, urmînd^ *§• Ue fiinei Sale (In, Sol. 2, 23),
di ni ti
apoi catehizai, exorcizai l una cu Eva, formeaz
in fine ciea
«iluminai- (eimomieni, montanlti, pereche de fiine umane fi Tini, 2>

valentini ani, nscut neamul o-
sabelieni. manlhei, 13) l din ei s-a
marcionii)- Criteriul acestei analii menesc fTob, B, Fapte 17, 36), El fi ;
,, ins] rtûla de credina apostoh- au nscut pe Cain i Abel (Fac.

4.
c de la care nu exista dispensa.

recomand'i 1—2) l apoî pe Set (Fac. o, 3 Le. ;
Vatift cel Mare (f 379) l (Fac. 5, Prin

3B) fii v Eiiee 4).
s primii ereticii care se paca-
fie
nu Fâra
3,
pizma diavolului (In. SoL 24) 2 f
i
iesc in momentul morii,
pricina neascultrii lor (Fac. 3;
dUcernmînt, ci examinînd dac ei din
-
AJJAU
Rom, ,"j,
19), Adam a fost izgonit se leapd de umanitatea sa nega-
din raL Prin cderea sa, rul i tiv printr-un de «regenenirei\ act
moartea au fost introduse in fptu- prin împrtirea cu divîno-
.iJii-.i
ra creat:! i firea omeneasca (Faa. umanitatea lui Hristos, Incepînd cu
3, 17—24).
Apnutoiul Pavel face o comparaie
Terouim (331— «j, care priori- d
tate sensului literar în exegeza bi-
ini re Adorti, ca prefigurare a Ce- blic, teologia apusean considera
lui care avea aâ vin (Horn. U) ,"5,
câ în persoana lui Adam întreg
l Jlsus Hrlstos, «ornul cel nou», neamul omenesc a primit si a cul-
stabilind anumite antiteze primul :
cat porunca lui Dumnezeu, de a-
Adam, omul dinii, ieit din pi- ceea toate fiinele umane poart
mint, cu trup firesc ultimul Adam,
omul al doilea, venit din cer, în-
; consecina actului su (v, PCAT
STKÂMOESC), Pentru teologia 0-
zestrat cu auflei viu i duh dttor r lenta la, câderea lui Adam sin sub
de viaa (I Cor. 15, 45—47), Potri- regimul voinei libert l nu al ne>
vit aL-estel tipologii, precum prin ci-
cesitii firii, deoarece el «n«a fost
derea (v. CDERE?
l neascul- nici neschimbabtl nici schlmbubll t
tarea ursul singur am (Rom. 3, în chip unilateral spre râu l deci
L0), Adam, a venit moartea «pen- ri-tt CâlCal porunca din necesitatea
tru ito[ oamenii {Kom. I>, 12K firii, ci din buna plcere a voinei»
tot aa prin harul unuia sin- (Marcu Ascetul, Despre Uoie* t în
gur, Hristos, a venit r.iifum- Flloe. rom., vul. W2)
1, p,
pararea caic d
viaa tuturor
oamenilor (Rom. 5, 17 19). De u- — T.iiul
«Stlnt. SÎInt,
tioslni. col c&
pil Doamna Uuranu-
Silnl
liniarii In alaiul Ta ti
ni
ceea teologia a insistat nu numai
asupra unitii unt ologi ce a umani- cel Iu Irt-i ] polisuri a tMI pi? cm, l In
tii (v. ANTROPOLOGIE), con- trupul Iul tul |n al riln arlnU, sul'Lire cte
vlsd din gura Ta fnsullat
templaiîl in mod
colectiv în per-
al ;
soana luE Adam, d i asupra ca- Stlnt oli Ocuiftlm- DnmitFî?u] bOfftTU, Oî
racter ut ui dinamic al firii a da mice, ce ni îif[ij lui \darn cu chipul fyl asemâ-
care este asumat i transfigurata în mirâ Ta, jhj noi, pt» h>ti \\*--m ciulit l
persoana divin a Fiului fui Dumne- li einanilor rJllilut micimi B*-flfl tirul ;
SI lut cli Dojmim DumtU'/eu] ioistni, Cui

zeu, în întruparea i jertfa Sa Noul
N
Adam reconstituie starea de neutri ce cu InErk'pcIiine ne-al in£J|ai pe noi mal

uniune pierdut de cel dinii prfviuji decK toate «la visate* # p? toaii
A-
dam omul redevenind «prta
t al
idpiurj cea tic jos aub ptatofcrete noasari*
dumnezeieti. di upuw»
firii . (II Pt 1, 4). Cu j
tot caracterul Slînl eli rJo.jmn,' Dumnc/t»u] nt>ji|ru,

tragic al pcatului
primordial, Adam. râmine uîn preaj- CtiJ cc np-al d^mll aoui pomul vierii spre
ma raiului» (Fac, 3 24), nu pierde h
lirjn^ vt Cfl ddrul ju-mtiririi n-e-al LmlKigii-
deci orizontul vieii venice. Viziu- il:

nea teocentric este intrinsec na- Sfînt e(l Dudmne Dumnezeul no^lriL.
turii adamice. Adam reprezint Cel c« pj: iirmoU nu^tri r ccj care au
punctul de plecare, genetic, aJ u- filcAt nu l-ai pârâul niu nupi
iiiinirti.i.
manitaii T care ae reproduce în con- greeâU, d Fntru ndejdea mlutuirlJ Itv

stituirea oricrei fiine umane, ui
nr^lmd Elfului |-al sâlnlt».
ortul zâmbii Hi i naterii fizice, , \oati&tui Pteasllni&i mîmt, H-.t* 5, tir
Dar omul nu poate atinge centrul (HUiro Institutului Uilillc, Bnotre^l 1^7,
sau termenul sau final decit daca
A.DEVA»
w
BltU.fl--tl.: J *ffM* **
(p, UI— 143.

coninutul reLi
este
ADEVR iun.
realull
jM^^^yg;
noiune r^
t
20)
tfri
Actetrtrttf
iul IM», «omul "« uU/lt
^ dS
GlcLhela
rÛUj^vW spus fitf«**l pe i'f *
l: am
oasâ care exprima Dumnezeu» {In 8, 40),
^ %
..realitatea lui la
Ultimii, rai ir:. ,
nr««nt4 rttrint nu este o tfMg>£

DuUeaeu, a Carul un con mu
IB »
creaie divin impersonala.
atenta în ffJf^VfiVE religioase, o «»s ci
comunii in Reverie .fcjjg* de speculaii ^Wrle
bumnezLU» tenta personal care intra fa
ATIE> «Aduvfmrt Iul
oamenilor "Cu-
l
gX£* ÎS*»»
««ut irup g a ocu, l Pr ' n
vin tul fi-a
de «leva»
Se, 11
care Cate -'Uûl
Tes. 2. 10-12),
mintuii«
credm- £*S*
n 1. H).
pun de har
U
«1
intrrbare» Iu I'Ha
«UDru ?. (In ».
temL lui Dumnezeu
revelat {II *«•
iCe
Iiu» nu
este
rtapunde, deoarece £*£
Mi Minciuni est, O
Hâturare mas,- mii
odwfirul i»fî«»
viaa-
î
*L^llS£
*"
(In 17, 17).
HrM^
Jaj, deoarece M » SJSXJS tru Apostolul loan. Ilw
persoana (In '
.Antihrist», ttti
torui care îaîsito
aatt, care
zâ wrtori«Utatc&
masche^
(I
^^^
minciunii, lmpos-
In £
2
£
22
\Te>
*i4 b ,
>_
g
este
1 9)
Adevrul
ei
si
In
oste («ta*fa
ndeuiiratn
lumln. to
viaa oj. (In 1*,
reias. Ade^rul ar*

Ca noiune
multiple sensuri
a) Atribut al
iul ™™^ A?
adevrat» (Apoc. O*
<*St st cd
tranteendem.. I Lui ^™"^

3,
ldev& rg devine
^"'f^
«
stana fe .terna care
nici schimbata, nk
doar afirmat
«1 curtatele Tai*
nu port*
fif
ilnt
1
»w*E£^££-
^** ^feS« ^^ trnnscende
Viaa »1 Blujlrea lui

d)
persoana
«eplfante»
lui «•"•
Hsiis re
•
nreitnt adevrata
•
Si Red 7 2B). Acte^nri este i
Snuui. totui «alt El va r* F

dlneloia (Pa. MS, S&jErSJ
#4 A u m moarte câ Dumnwu
ene TU» ^ trimit un ™»f*Zck
Care lumea
„Duhul adevrului, pe
dewttrat Rom. 3*
a P^nahMu
!Ltt*a+u
„u-L poate primi, pentru
nu-L ^
*S* acoperire dar Wi «
vede ?i ntti cunoate,
o
5 Uamru.^-. -C* .cifrat,
Aj*v
lui Dumnezeu* (Mi -oa? tel, cci *°«3£*&£.
ta * foit Fiul !
i
n voi* {In 14, t ^T 7 T^ o rl «
Hr^
27, 5*)
cretin este
h
W»:
fi
este cel
clet» care confirm &
b) Adevrul
Uicrarea de
a tul r^le Dum
ie :
si nt "legi ale
Ic Sale
ADEVAU II
capacitate de a separa duhul ndc- Cor. 13, (i), Cunoaterea Adevrului

varului de duhul rtcirii (I In 4, este sursa libertii a pir Hui ui, cci
fi), realul de Închipuire {II Tlra. 4 T «adevrul va facev liberi» (In
4} misterul de mit.
(
a 32). Cunoaterea Adevândhî este
'adevrul parte integranta a actului (Oteriu-
Apostolii vorbesc de
Adevrul Cuvin tul întru-
Evangheliei» (Oul. 2. 4). de cuvin- logîc. este
pat, t nu o Lege scrisa. El apare ca
U'Se adevrului (II Cor. 6, 7) t
în ca-
litatea de ^martori»
lor Cuvân- al fiind completarea i depirea Le-
tului (Fapte 1, B), ca unii ce au gii (In 1,Ei 17), distaneaz pe
cretini de Lege, lrindu-i liberi.
vorbit de la Dumnezeu. în suflai de
Duhul Sfînt (II Pt, 1, 31). Pentru el Etica cretina începe deci cu IîIut-
cretînlBJnul este «calea adBvrutuw tatea pe care o d
cunoaterea A-
{II Pt 2, 2), deoarece Dumnezeu dev-rului nu cu Legea. Acest ade-
VOÎe^te ca toi oamenii sâ vin la vr este un principiu de a deacit'ra
cunotina adevrului [X Tlra. 2, 4 ;
realul (In 1. 5) ; «Intru lumina Ta
ÎI Tim. 2 Întreaga via
25). cre- vom vedea lumina». Viaa cretina
h
tini are un caracter «dogmatic» denu este o simpl etica h

redusa la
oarece toate aspectele ei doctri- — împlinirea poruncilor d presupune

na. L'ull, etica, ni lai u ne sînt de- — o «iluminare-^, o revelaie persona-
terminate de 4 de vr, Credina este l, Credina are un caracter cogni-
a dogmatlr* i Înseamn înainte de tiv esenial. Ea presupune contem-
orice «ascultare» fa de adevur plarea* realului, dar nu idolatri-
,(Kom. 2 B 15, 8), adic
S
;
de fa zarea acestuia, nici ml a Uf darea lui. l
a doctrina arcLoas», de invrltura Adevrul cretin este revelaia

normativ apostolic (II Cor. 13, 0). Iul Dumnezeu, descoperi U\ in per-
Adorarea lui Dumnezeu se îace -în soana, cuvintele actele Iul l sus
li
duh i adevr* (în 4, 23), prin re- HrJstos, Ea formeaz di dsclia a-

cunoaterea Lui i
posedarea Lui in postalidi ce a fost transmisa de
îairaâ (Ps. 14. 2). Propovadulrea E- la început (Pulvi-arp de Smyrna,
vangheliel este echivalent eu a- Scriitoare ctre FUipzni VII, 2), Cu
n un a rea l manifestarea Adevru- toate c
Biserica primari a pstrat
lui. Chenutrea apostolilor este a- dezvluirea ilumneze iasc in Noul
<ceea de a nu ine ascuns sau aco- Testament l in Tradiie, Adevrul
perita Evanghelia (II Cor. 4, 2— 6), râmi ne un mister l nu se confun-
deoarece ei nu au nici o putere ftft- d cu textele biblice sau crezurile
potriva adevrului, ci pentru flde- dogmatice. Maxim Mrturisi tor ui
vr (II Cor. ia, 8). (580—666) afirma ca Dumnezeu rih-
Adevrul (alethela) are i un sena tnine nerevelat chîar în Revelai fi
etic l Înseamn sfinenie (agiiua- Sa. In acest sens, AuâVnil este f--
mos) N
dreptate (Toblt 3, 2), adtcâ chlvalenfc cu transcendena misteru-
se refera la un mod de a fi în co- lui revelat. Didahia (cap. 1(5) men-
Dumnêu,
de a tri ioneaz «semnele adevrului» pe
mu n iu nea lut
(I In 1, B, 34)l, de a pose- care le identific cu mjirile eveni-
in lumin
da lumina. De aceea, opusul Ade- mente eshatologice (deschiderea
vrului este nu numai minciuna ?i cerurilor, anunarea venirii Domnu-
erezia Tim. 2, lfl TU l 1>, ci
(II ; t
lui, morilor), care preced
învierea
\ impostura i nelegiuirea (Dan, B. n doua venire a Fiului lui Dumne-
12). «Dnnjaatea nu bc bucura de nezeu Prinii islha<ju apun câ Ade-
legiuire, ci se bucur de iidevâr» (I vrul, adic Dumnezeu In Sine f
APORAJIE
este unul simplu, dar ca aproprie-

i l faa de Dumnezeu Despre ade-
f
rea lui prin contemplaie se Iaca în vrata credin, cap. 45). Cretinii
:
mod compus, dat Eitad l'aptul c 0- chiar de la începutul Bisericii, ait^
mul este o fire îndoit. refuzai s aduc sacrificii idolilor

stal cele ce dau miirturie
«Trei pftgtai, invoeind nu numai inconsift-
adevrului zidirea, Scriptura Du- , i ten ii jertfelor de alimente i ani-

hul. Câd prin Srripiurâ $ zidire, male, ci i caracterul idololatru al
zeilor (Horn, 1, 26) Iu
privite duhovnicete, se eon tem pi ei cultului
Adeua'rul cel Unul i simplu^ ca $' cursul disputelor provocate de Ico-
cel compus ce provine- din El. Itir noclasm, ortodocii au ar Atât c
ve~
mrturii, ajungind rerarea icoanelor nu înseamn
prin aceste trei
idolatrie, deoarece în reprezentarea
mintea l oprlndu-ae In cele dou;i
iconografica sau picturala, persoa-
adsitruH, i -a aflul, cu hanii lui
Hrislos, calea. Cci prin Adevrul nele nu sini cinstite ca «dumnezei»,
cel simplu a aflat in fi Ii mc a i
adin- pe temeiul material, cum credeau
icoriornahii, ci pe temeiul asemn-
cimea gînditâ cu mintea {inteligibi- Cinsti-
i Largimeu nesfiriiâ, care, rii lor cu chipurile pictate.
l), ea
punind-o n stare de uimire o face rea data icoanelor evi ne direct
persoanelor reprezentate (v. ICOA-
i
sn preamreasc pe Dumnezeu plin

NA.)
de frica. Iar prin cel compus a aflat,
pe ling cele pomenite, ineâ l pft- Adorarea sau "]a treia»* conetiEUie
dragostea l bucuria. cultul suprem sau
, închinarea in
i Inimii,
ceea ce o face sa cînte cu iubire, aens propriu, care se cuvine num..ii
copleita de miraTe» (Caii st Catafy- persoanelor Sfintei Treimi, i se de-
gietul, Despre viaa contEmplativn. osebete de actul de venerare sau
c p. BO. în Flloc. rom., voi. S. p- de cinstire în general (proskyne&is).
4JK— 455). Urmeaz supracinstireu [Bau hiper-
doulf a) Maici] Domnului, m
calita-
nfblioqrulle: P«u] FLWL'nskv. lQ
tea ei de fl&cntoare-de-Dunmetfeu
calanne el le fon dement efe la Veri!*, tra-
(Thcotokos) si cinstirea (doulia) In-
ducere du Crjiiitandi AîidrnxrHfcCJf, Ed'iura
terilor i sfinilor, pe baza asoci-
1'Aîjc da l'Hfimma, L Misa Mie t$$&> Hristoa.
erii lor cu persoana iui
ADORARE adoro-are, sau [lat,
Plinea l vinul euharistie pref&pute
în Trupul i Singele Domnului
st*
«lalria» de la gr. latrela - a
aduce
bucura de acelai rull de mtru-nrv,
un cult, o jertfa, închinare, venera- goa-
nlLliadine profund religioasa, pe cînd Evanghelia, crucea l
re|r
nele sint cinstite ta mod relativ,
a^
însoita de ritual gesturi, prin l evenimentele
care se exprim dependena i m- di ca prin referire la
punerea totala fafi de DanwWfift

i persoanele reprezentate. Adora-
i atotlitor rea se exprim; în aoe de proster-
l
ca Domn atotputernic
nare, aducere de ofrande, rugciuni
«Domnului Dumnezeului tu sa te
- de invocare i doxologîe, in gesturi
mehini i numai Lui sa-I slujeti
Fapte de pietate si revermA.
(Mt. 4, 10; 10, 12: fa* *> S; mod
ine Adorarea se deosebete în
7 7 ct Deut. 6, 13). adorarea
;
dup cum
f
de idolatrie,
de natura religiei Vechiului
însi radical
intre religie lmitologic, intre mis-
l Noului Testament (Rom. 9, 4)-
ter i mit, exist o diferen
tota-
Fericitul Augustin £354^30)
con-
funda- la. Tn actul de adorare,
cretinul se
sider ltra ca atitudine
mental cretina, de supunere tota- adreseaz Iul Dumnezeu ca ninâ-
ADUCERE 13
personala i plin de iubire, pe cînd darurilor euharUtice. care devin

Idolatria provine Mea din (sau acum jertfa de mulumire, nesîn-
din mitul) dv divinitatea im- fa geroas, in amintirea jertfei pe ca-
personalii, reprezentata prin IdoU re a a dus -n Hsus Hristoa. Dup;'"!
tcui» Apostolul Pavel vorbete de sfinirea darurilor, în cursul unei

lojiki l ui rvia (Rom. 12, 1). adic di Litanii pentru cei ce se împrtesc
aezarea fiinei omului în stare de i care se încheie cu «Tatl nostru»,
Jertfa spirit n.il.i i *Vâ îndemn, deci, comunitatea liturgica 9e roag :
frailor, pentru îndurrile lui dum- «Pentru Cinstitele Daruri ce s-au

nezeu, sâ Infâtaî trupurile VOâ& atius i s-au sfinit». Artui punerii
fcre ca pe o jertfa vie, sfînl, blne- înainte a darurilor, cunoscut deja
plâcuta" lui Dumnezeu, fa închina- în cultul Vechiului Testament (Evr.
rea Voastr cea duhovniceasc» 0, '3), Indicii cel mal hi ne caracte-
(Biblia 1U8B), ttcii o slujire a vons- rul de jertf euharistic ui Litur-
irj cuvlntâtoai*" (Noul Testament ghiei, în care te actualizeazil în mod
îmi. tainic jertEa Mielului lui Dumne-
zeu t Cel ce rldlcri pâcatuL lumii,
td&U pe t {HfiSttn) nai ti tulorm
pentru pentru viaa
msntuirea si
dsoQTstm cate Piui lut Dummxem cîl piî-
lumii. Cretinii aduc ceea ce El a
VBfs ,'j-" martiri, noi H btbim ra dltti*
adus, El l'Jind $1 celebrantuL Adu^-
y fMialoil ol Domnului i aceo.Mn
tott
I.. .ini- din t'auKG .consacrrii lat t^râ
rea amintete litecdcll preul c
egal
.
iat de î in piratul î Siiplnut lot.

minhilrii este faptul «c &-a ridicat
ta itiistm, tyst putem II prietenii

de pe pmînt viaa Lur>, de aceea
tiflgut
m iîcvn&U Itâ* (Mftrtirtui SftnUiiu P -'iv-
Iîsus Hrlstos rmine «Arhiereul
prin care darurile noastre sînt ofe-
Kâtp. XVII, ^ Ifutl* citi p. 233),
rite* (Cement de Roma, Epistola
BM;11 o*i r j i i * \: H. StrutUnuirn. tfa l-n ctre c&rintetil, 3ti t
trad. cit., p.
irefa, în Dicionar Klttel r v&i IV, 1977, 42).
p, J8— G.'j.
15 i b 1 1 o*j t j t i o, : Clement ftfltrmnul,
CHite Cpttn'rnt, cap. XXXI, XL—XLI, tn
ADUCERE Jsriu pune re-in din Ir, voi. Scrierile P.trin iilor Apnsîalîcl. EIB,
gr, prosphora, lat. oblatio — ridica- Bucurai! S97&, p, 31, AS, (17 f
Nknlae Ca-
re* oferi re parte din ana fora sau j ;
tiAN[lB r Tlleulren rJumnezclulît lltUfQhil,
canonul euharistie, intercalat intre cap. CM— 34 .i Sfl-^S&j trad. Es* Branin.
,'inrirnnez. |>au amintirea 1
actelor
!
Editura Artuepîseapî-ei Bufurfiîlor, ]
l,; '^
#
rfi&twmprfltoiuriB) epicleza (sau p. 7.1—iya | 'in— nm.
invocarea Duhului Sftnt),. în care
tti prezentarea ca «jertf de
fiice AGHIASMA ntore sau sfinirea
mulumire», prin oferirea spre sfin- cea mare a apel este slujba ce se
ire a pUnli i vinului, auuse de sâviresie in ziua Bobotezei (6 ia-
credincioi pentru Euharistie i nuarie) in amintirea bc Ledului Lui
pregtite in timpul p ros t:o midiei, fisus în lortion ui artrii epifa-
c*re, dup N< Cabaslîa. reprezint nin) Sfintei Treimi, aa cum se cîn-
«cea dinii punere înainte*. Adu- ta in troparul arbâtoril ; «In Ior-
cerea spre consacrare, *a doua pu- dan boLej?Jindu-Te Tu, Doamne, în-
nere înainte.!*, se face în timpul ru- chinarea Treimii s-a ajratat E^lu- ; c
gciunii «Ale Taie dintru ale Tale, sui Printelui a dat mart ur îl* în-
—
:
le-l aducem do toate i pentru spre Tine, Fiu iubit pe Tine ni i-

toate* j, inaolta de rituala! ridicrii mlndu-Te ; iar Duhul in rjhlp de
14
porumbel a adeverit acest Cuvirtt ta deschisa spre stricciune

neclintit». (corup-
tibilitatea), în firea omeneasca
Atfc în Vechiul, cil i |ft Noul exis-
ta acum nu numai afectele
Tratament, apa este un element u> natura-
regenerare a
le, el i
Înclinarea spre pâcat legata
creaiei fa ie vedea de aceste afecte Noi cunoatem a-
textele biblice care se citesc la sluj-
b 1—10; 55, 1—13;
: Isaia 35, 12,
recfcle ca -slbiciuni
iraionale i
Ca tendine
afeciuni pctoase
.
»—6; I Cor Ji 1^4; Marcu 1, contra firii». De aceea, nepâtlmlrea

0— 11 J, Prin boeau l Sau, Ilsus p
a sau curia este rezult;,

sfinii natura apelor. Sfinirea roinel
a- de a ine afectele In limitele ..raiu-
fhiasmct se face prin Invocarea pu-
terii Duhului Sfint, care,
ia începu-
nii* firii, de a vindeca pornirile p-
tul creaiei, ..» purta pe
timae l iraionale ale voine! prin
deasupra ascuUarea Hrlstos. iLsus Hristo»
iui
-
-
(Facere i. 2} |J care
1- i
-.om a acceptat afectele l
' l ' •
prezent b Botezul în Iordan a suportat in

chip de porumbei. Prin aieast bi-
in mod voluntar itiferinele omeneti
fphtoraj, dar le- a eliberat de ca
necuvlntare, apa este iftnita, dar :
ea nu devine sau se preface in Duh

terul lor pctos prin naterea Sa
farâ de pcat, prm viaa Sa fftra
Sffirt.
Puterea aghiasmei este foarte
prihana i
prin învierea Sa. El este
identic cu noi In ce privete ofer-
mare, pentru cei ce cred ea ia : « tele firii, de unde capacitatea
Sa de
spre sntatea
a sufle- trupului i a suferi pentru noi, dar
tului, spre tmduirea a El le-a cts-
toata boala tirpat înclinarea tor
i neputina ea se folosete 1» sfin- pctoasa, Ui
;
troducind in firea noastr notri ca-
irea locaului de cult, a vaselor ci unea, pentru ca astfel
bEsericegU l *aeost torcf
vemintelor liturgice, striciicios ti se îmbrace in
a caselor 'Ir mi. e Savoareler
lo<
nestri-
apa f| «, i acest trup muritor sî ie
a grdinilor roditoare.
îmbrace în nemurire* Cor
<[ 15
AfjhiazmQ mic sau ttfctanm. ca- 53). El are II bena tea totala faa de
re are acelei ritual, te face In ori pâcat, datorita statorniciei neschim-
ce ocazie din viaa cretinilor, fie In bata ie a voînel Sale libere, Indrep-
eteie lor. fie In alte Jocuri. tfnd astfel tras&tura rea a firii noas-
ii bl l»i| taiit: Meljficftsir. «11^ a tre prin puritnten voinei Sale li-
Pfltra, E[B, Bttatrît, iOftl p, oll— C2J, bere (Mas Im Mrturisitorul ftfj.
£** &t£t\l%u Uniata speciei*. E1B, Bu- punsitri titre Talojrfe 42, fn FÎIoc
rom., voi. Dl,
p -147),
AFECTE aibn<ier*!l*;M«*ito Mrtartâtorvi

naturale tu pefjmi jgr totjunsîui t&n ftifesfe
patru. patim) pasiuni spccl-
ir Jr 1 I
»m,
-,
voi. Ih p , lii9n DAn

flce însuiri proprii
*l 1
ome-
firii
neti, ireproabile, care data nu sfat
Ctettina
tind.
ojjodorf,
cîK p. Bl-81
li. 23* Iii. 30 n E
inute In limitele firii put h 3, d. Sflnt*
j
*o#e, T*ojbg& jDceatoUcd Oriudox vut

o stare de ptat i pot duce la co-
rupie i moarte, Afectele Indica cel Z ik w— iot.
mal bine dualitatea firii umane. odU AGAPE
d faptul ea [gr. aapd — iubire,
facultile naturale (pa- dragoste,
stblUtatea) au devenit, din pricina
Iru; tatej Agape este
cea mat importanta virtute a cre-
povimiril voinei libere, o surej de
tinilor fi Corinteni 13, 1—3),
pcat (pecabllltatea), care este poar-
de-
oarece Dumnezeu însui este iubire
AGGÎORNAMENTO 15
Io an 4, 8), Iubirea a determinat In sens mai larg, aggiarnamsTit^

(1
modul de via
personal i colecti- poate Ba IroUce orice form de a-
va a cretinilor. Ca semp de iubire daptare a Bisericii la o situaie isto-
reciproca i de solii ar itate, creti- ric nuua, de la simpla înnoire in
nii se intîlneau renlm mese comu- radrul unul sistem dat pi na la trans-
formarea radicala a structurilor.
ne numite agaps t care aveau loc
înainte sau în legtura cu liturghia, Agijiornamcttto are in vedere in
al
dar separate de aceasta. Cretinii primul rînd aspectul sociologic
rîntind masa comtm* Epistola c- f
Biserici^ dei aceasta nu este o lu-
crare exclusiv pragmaticii. In afa-
tre magnet V, I— VI. 10) cci el P
iubesc pe toi. r de dimensiunea pragmatic (pri-
oriti specifice unei perioade), ag-

Bibll ag rd II GrErjnre Dftbu, Aga-
e :
giornamenta are o dimensiune teo-
pa | U<\it\jliit;. "Studii Teologice* Vi
logiei, deoarece orice aciune a
Im Bi-
7—8, 458—472.
(1854), nr, p.
sericii reflect i determin o per-
spectiv teologic,
ACGIORNAMETS3TO aduce- JltaL
oper de Bl tillog ra II e Rentf taurini Un,
re la zi, adaptare vasta 1 :
:
du ConrMo, E^
actualizare pastorala a tuto. 15 damu-
1
L'enjfeu tiu Synotiv, £utfe

au Paris, 1S67 Henri Fes-
lui întreprins de Papa loan al dltiftns Souil, 1
XX II 1-1 ea, pentru care convoac al tfuet. U SyBtottS ei /'ave ni r de TB&Iia*'*
2-Lea Conciliu de la Vatican (W2 La Centurion, Parts, tâ&i ' " )=*eep*ie*
—1365). Ales pap în 193B t dup

Cerf,.
da Vatican lî [lunare colectiva-
moartea papei Plus al XLI-lea, papa Paris, 1985.
loan al XXIIt-leu (nscut Angelo

Giuseppe Roneali, lin^ Bergamo, ALELUIA [ebr. «ludai pe Dom-
de bucurie folosit la
Italia, 1831. fost nuniu papal in
in mii»] : cînitcu
rugciunile i serviciile religioase
Unigarla (192&— 1934). în Turcia
(Tobit 13.
|.i;34 —
HH4) în Frana (1944— lîlo3>,
f
din Vechiul Testament
ales patriarh de Veneia in Utâil) 18), Expresia este des imilnit în
L«-j
vrea g£ restructureze instituiile i Psalmi <10ti, 135,
110. 112,
g schimbe orientri Le catolici*, mu- 150), Ea s-a transmis în l cultul
lul în funcie de nevoile istorice

ale Ii s erl c
i i j ere ti ne « Al e iui a-,
:
Am n
i
Aleluia» fApoc HI, 1—5), In timpul

timpului. Pentru aceasta reia tr-adi-
comisie de Liturghiei, Mduia se clntâ înainte
liu conciliar, creeaz o
revizuire a dreptului canonLc, insti- de citirea Evangheliei l la sfirîtul
tute secretariatul Vaticanului

pen- imnului «fHenivimiltir».
tru unitatea cretinilor {devenit
legturile ALEXANDRIA [ca COtttft de
consiliu in 198Q), reface
exegei din Alexandria! cunoscut ;
cu Consiliul Ecumenic al Biserici-

uni- prin metod; alegorica sau contem-
lor, cuutind sa rt?:dizeze aeea,^
i
plativa de interpretare a Bibliei, a-

tate pentru care s-a rugat Hrîstos».
vind ca reprezentani de seam pe
A publicat opt enciclice dintre care Pili ion, Clement Alexandrinul i
O-
;\fn(cr ct Magistru (ffiî) i Pac^m rigen Sub influena filozofiei
plato-
în TerHs (1#63>, Dup moartea sa
nice, care domina mediul elenistic
în ltfB3, conclllul a continuat sub din Alexandria, in sec. II—III, coa-
Conclliul n-a a-
papa Paul al Vl-lea, la a introdus în exegeza, biblica
pronunat dogme t
adic doctrine In- legorlsmul, potrivit cruia coninu-
tul plin de mistere al Sfintei
Serip-
failibile.
18 ALIA i OMEGA
turl are nu numai un sens evident, mEnaJ-a, 1573 3 K

Chipscu, Contrlbatia
Bl&et-itiî Egipkiitii ln Mpara dogmatic n
istoric, literal, d i un sens «spiri-
ascuns mistic» recunoscut nu- Bisericii btep Ir, (-Slugii Ti-ul-.i\\ ,-,:;>,
tual» ,
i .
V]ri iTUi), ur. l—a, p, 33— 58.

mai de cel ce posewS barul Cunoa-
terii i contemplaiei. Alegorismul ii
ALFA i OMV.CÎA Iprima i ulti-
fost folosit într-o form extremii tfe
nume
Ori gen (135—232), dar spiritul <i
ma liter din alfabetul grec] ;
date lui II sus Hristos pentru o ex-

-excesele colii aUn-nndrine por. Ii
exegetic de prima credina cu El este in cepului

gsite în literatura
mal tîraEu {Didim cel Orb, GrigOrie
l sLlritul creaiei, ca Ei reprezint
venicia existenei, Literele Alja l
ele Nyssa i Maxim Mrturisi torul).
Metoda exegetic alezitndfitt dife-
Omega apar pe icoana iui Ilsus
Jirisios, împreuna cu O OK («Cel
ri d€ cea a colii din An tichia (v.
ce este»), dou nume descoperite de
ANTIOHIA), care prefer interpre- irEu sînt Alfa l Omega,
El însui ;
tarea istoric^ sensul semantic *1

Cel ce este l Cel ce vine» (Apoc.
textului biblic.
l B).
ce privete hrisiologîa coala
r
Ln h
din Alexandria arc tendina uni- ALIANA - leg?imînt, teslanumi

lateral i a înclinat spre expresii încheiat intre Dumnezeu i oameni
ce ar putea t\ interpr etate in sens (Galateni 4, 24). In Vechiul Tegu-
monofizit (v. EREZK). Formula lui ment cuvîntul l>e.rith înseamn
Chirii de Alexandria «o Ure a Cn- ; convenie, pact, contract cu carae-
vî ritului întrupate care las a $u , ter social, politic, juridic {ef. Fac< 14 T
înelege ca exist doua naturi ffifl- !:;; 21. 33), Not.il Testament folo-
inte de unire, dar nu dup uni ren sete termenul âîathiki cu sensul de
îpostatic e Logosului, a fost com- legmînt, plan, testament, dispoziii
pletata de al patrulea Sinod ecu- de motenire, ALiana consfinete
menic de Iu Culcedon (4$1J. In CtfHflr
h aceast legtur unica a lui Dum-
fruntarea lor cu antiohîenii, teolo- nezeu cu poporul ales, cei re exist
gii icoiil din Alexandria au susinut eiij vreme el o respecta «Leg- :
c întruparea Logosului constituie rii intui pe care l-am încheiat cu voi
principiul «indumnezeirlb* (theo- .

sa nu-l uitai i pe zeii aLtora s nu-i
sis} firii omeneti, concept intro- cinstii» (IV Regi J7, 38).
duc de Atanaaie i reluat de puri ii Aliana cea veche, sinaitiea. a£
ii capadocieni (Vas! ie de Ce2r.1rt.-1-.-1. un caracter Special. Pe mumele
Grigorie de Nâsa, Grlgorie de Nm- Horeb, Inhve care se arat cu o
zlam si Amf Horii e de Iconiurn). par de foc într-un rug, a revelat,

iul Moise numele su l planul pe
DibLlogfjlla: ii-nry OuMwi* k, care-1 are cu Israel (Ieire li, 7—
The Eaily C!\uilI\. iVuyuln Boita, Mid- 15) «De vei asculta glasul Meu l
:
dkaex, ed, 1077, îj. 04—115? Jaroslaw de vei pzi lega mimul Meu, dintre
Glirisliun Tmdtliou : A Ri&>
Poîtkati. T,f n_>
toate neamurile imi vei fi popor
ioty of fhe Dovelopmcnt of Doctrine, ales, eâel al Meu este tot pa mintii L-
vqU 1, The Etnergnnce Ql the Cat! (Ieire 19 5). Dumnezeu va libera
r
TradJttoti (400-460}, Chicago, Unlverslty poporul din Egipt i-1 va aeza in

Of Chlcaon 1'ressf. 187.1, p. 23rU — 234, &J7— Canaan, ca s-1 dea ara promisa
252 r
ipate L Tr aian Se viciu, BfKtym prinilor (Ieire 3, 16—17), Israel
iirUlolagtca a alintului Chirii al Alexan- este obiectul unei alegeri libere i
driei, Editura Mitropolit! B.u-.u.tLilut. TL- al unei fgduine. Mai mult, prin
ALlANfA 17
un po- direct profetul I ere mi a 31, 91 -33

acest legâmînt se constituie :
por, poporul lui Dumnezeu {Ieire (aî. Osea 2, 21),
3, separat de naiunile pftgine

10), Du pa Iezechie1 f
Dumnezeu reîn-
(Deut. 7, H), Aceast unire dîmre noiete aliana din Rinai {lt), 60) i
lahve i Israel e marcat de un ricu David (34 23). Aliana veche
n
tual (Ieire 24, 3— S), este astfel rupt din cauza Infide-
acestui legLÎmmt, litii (Ieremia 22, ft; 31, 32), aa
In amintirea
Dumnezeu o cerut iui Molse sa con- cum este desfcuta o custorie <0- :
struiasc arca aLkm££i (Ieire 25* 10— sindii pe muma voastr, invinuil-u
21) în. care aeze Tablele mr-
s — cci ea nu mai cute temei a Mea,
Eu nu mai sint brbatul eî...»
turie! adic' Legea T ca semn a) pre-
,
iar
(Osea 2 t 4J.
zentei luî Dumnezeu, Chivotul Le- aa-
gii este aezat în cortul adunrii. Lo- Instrumentul i mijlocitorul
anei noi este sluji torul Iul Uihye,
cul de euli oficial si poporului (Iei-
peste care se revars Duhul lui
re 33, 7—10), Un nor acoperea cor-
tul adunrii, semn cei locul era um-
Dumnezeu pe care lahve 11 numete
plut de slava lui Dumnezeu {Iei-
«alian a poporului i lumina po-
poareLor» (Isaia 42, i> 49, li), Acos-
re 40, 34). Cu ocazia marilor eveni-
;
ta este Cuvin tul lui Dumnezeu i-

mente, se face înnoirea alianei {2
Regi 2a, 1—3). luli-
A 4 dentlc cu Item Hristos, care va în-
Regi 5,
locui Testamentul cel vechi, deoa-
;
tte intra in aliana cu David l dinas-

«F- rece toate fgduinele lui Dumne-
tia acestuia (2 Hegl 7, Ei— Io) :
cutam Jegmint cu aleii Mei. ju- zeu râm în în El t sint date prin
ratu-M-utn lui David, robul Meu- El (Gal. 3, 14).
(Psalmi UQ, 4). Cuvîntui dialhlkt [leg mi ut, plan,
naraiuni-
Profeii nu numai denuna In- c testament) este
le de instituire a finei
folosii. In
de ctre
fidelitatea l fteascultarea poporu-
Iisus rtAcesta este sîngele Meu,
lui Iu] Israel (din cauza aceasta vor
:
— alngelc l.egmintuluî, cjtt* se vars

fi pedepsite ce tai te Samar iei
4
— pentru muli» (Marcu 14, 2 4). Ma-
Rei 17, 1—7 l Ierusalimului 2
tei adaug «spre iertarea pcate-
Retn' 33, 1—23), dar i dau o alt
:
(Matei 26, 2B). Pavel «Acest

dimensiune raportului dintre Dum-
lor» ;
pahar este noul Legumim intru

nezeu i poporul ales. Acetia com-
sîngele Meu* {1 Cor. 11, 23). Lucia
par pe lahve cu total si pe Israel adaug : ucare se vars pentru voi»
i
fiul (2 Hegi 7, 8) sau recurg la
ii
(Luca 22, 20). Astfel, Noul Testa-
analogia mire-mirensti (IczL-diîel
6—13).
ment confirm ceea ce fgduise
Vechiul Testament, anume c «ro-
Hi,
Acetia încep &h vad c, In ca-

bul suferinei» i -a dat viaa ca jert-
planul iui
drul alianei sinaitlce,
Dumnezeu e limitat. La destinul unui
f pentru pcat (Isaia 53, 10—11),
Moartea Sa e un sacrificiu expiator,
popor, m în tui rea fiind dependenta
sacrificiu de Pate, sacrificiul ali-
de fidelitatea acestuia. El încep Sâ anei. In Noul Te&tEiment pcatele
descopere universalitatea iconomiei sint ridicate «Acesta este Yx-gA-
;
Iul Dumnezeu, pentru toi. De fapt, m în tul Meu cu ei. cind voi ridica
promisiunea unei noi aliane exista, pcatele lor» tHom. 11 27) 1
r
inuepînd cu Noc (Facere 9, 1—17) Pa vel vorbete de diathiki, care

i Avramii (Facere 15; 17, 1—.4). s-a promis lui Avranm înaintea Le-
Despre Lin legm înt nou vorbete gii. Legea nu poate s-1 anuleze.
2 — Dlrlcnur ile TftilOHta fr— Z. — Cri. 43
IV. AMBftOSlUS
Usus e plinirea fgduinei (Gal. 3, Mii an p

venind, din cauza aceasta, îfl
15, 1BJ, prin urmare im intuirea e conflict #n 3Q5) cu împrteasa

din credina în El, nu din observa- Justina, mama împratului Valen-
rea LcglL Noul Testament, pecetluit tini an II,
cu sînpcHe lui Iisus, e superior ali- Ambrosius devine consilier al îm-

anei vechi {ci. Gal. 4, 24—28), un pratului Teodosius, cît a rezidat la
testament nu al literei, ci al duhu- Milan, pe care-] determina &a' fac
lui (2 Cor. 3, 6). Iisus ei rscump- o confesiune public dup ce a a-
rat lui Dumnezeu, cu sîngele Su, probat masacrul cetenilor in cir-
oameni din toat seminia, limba, cul din Tesalonlc Ambrosius a bo-
poporul i neamul (Apoc, 5, d). tezat pe Augustin la Milan în 367
In epistola ctre Evrei, Iisus este l a avut o mare influen asupra
arhiereul l mijlocitorul care face Lui. Ambrosius încurajat dezvol-
a
o noua" alian (B, 3—13; cf, Iere- tarea monahismului, a Introdus cin-
mia 31, ,11—34), mal buna (3, 6). tarea comuna în Biseric a compus ,
venica" (13, 20), pecetluita cu în- în latin imne liturgice, A scris
sui sSngeîe Su (9, 12), vrsat pen- comentarii despre personajele bi-
tru rscumprarea greelilor de sub blice, o omilie despre bogie i Bâ~
Sntîlul Testament (R, 15). Ilsus ca t rcie sau Nabot sracul (De A/nbu-
s sfineasc poporul cu sîngele the) i o catehez sistematic de-
.':.iii, g ptimit în afara porii (Evrei spre Sacramente,
il3, 12). Bibliografie: A, G. Hatman ;
în acest Testament Nou, toi slat Dfclttmmîre dos Hres tit> l'Egliae, Des-
chemai sâ devin o seminie alea- ele De Browef, Pariu, 1971, p. Ifl&— 170.
s, comunitate preoeasc, neam
sfînt, popor agonisit de Dumnezeu
AMIN: cuvin ebraic care t în-
(1 Fetru 2, 9 Ieire 19, 3—0), a-

;
seamn «aa sa fie", «în adevr», * v
dic trupul lui Hrlstos. Aliana are spun in mod solemn*, este folosit
în sensul de afirmaie, de certitu-
i o dimensiune e&Tiatolgtc (Apoc
5- e^ —
-l CJJ, care ia forma nunii mie- dine sau consimire solemna, ^pentru
a in tari cele spuse sau fgduite
lului cu Biserica, mireasa Sa (Apoc.
;
«In adevr, toate fâgtidulnele mi

21, 2, 9).
BibJlogrHiic: Gottiried Quell «I
Dumnezeu sînt date în El de a- ;
Dlctl*-
ceeai «urnin», pe care-1 spunem noi
Behm, art. Dfathlkl In
este spre slava iul Dum-
jQfeâlUte*
W&-13B, prin El,
nnr Kittpl. voi. II, tWfl, P.
nezeu» (2 Cor. 1, 2tt) «Dumnezeul ;
AMBROSIUS (339—397) de ori- : adevrului» (Isaia 65, lli) i "Cete

gine nobila roman, a studiat drep- patru fiine ziceau Amin Iar ba- :
l
tul i retorica, fost guvernator trînil czur i ee închinar» (Apoc.

provincial Mllan, nordul Italiei
in B, 14). Dar potrivit altor texte,
A Sost ales de arieni i antiarlenî amin arc sensul de participare -û

episcop în 374, cînd nu era înc mintea^, con t ient.fi, la rugciune
botezat. Predicator, administrator sau cult «Dac vel binccuvlnta cu
:
l politician vestit, Ambrosius a fost duhul, cum va rspunde âmin^, ia

pstorul mulimilor si sracilor. S-a rugciunile tale de mulumire, cel
opus restaurrii cultului zeiei lipsit de daruri, dac el nu M* lfi
(Victoria) In casa senatului din Eo- ge ce spui ft> (1 Con H, 16). Expre-
sia e folosit de Xisus «Amin, A-
ma. Ambrosius a împiedicat rspîn- :
direa arianismului în Occident i în min, zic vou» (Io an 5, 19), cu sen-

10
AN/Vl ORA
din cele ce
împrteasc
«.adevrat, adevrat, va
spun ruia s se
euhariMit,
Wb de se Amm au fost consfinite prin
vou» (loan 5. 24—25), laii, 11 se
iarrelor care nu sînt de
g&sogice la sOritul
evangheliei Lui acas,
M LXV J*l«J
trimite euharistia
Luca (24, &3), în sens de
formula
coni^. (Apologia h
i UWH.
cu-
întrire i de acceptare a celor
Evanghelie, ca adevr trad. rom., în eoL «1WJ2 li_*
E-l-»-.
prinsa în 1 . bisericetii.
,r 1
, tir
Bucureti, 19B0, P- 70—71).

în Apocalips. lîsus Hristos
pc-ar-
Rostirea acestui
este ex- Amm
t numele de «Cel ce este Amin. trem de importanta,
deoarece indi-
l adevrat» deplina participare liturgici
a
martorul credincios
of. 1, 5J. Tn acelai
sens Pa- c
(3 14 ;
Dumnezeu, poporului. Poporul tnj^jgfi

rUgauu
vel scrisese: -Fiul lui
propov- exprime cnnsimmmtul la
Hnstos, CaW fost lltur-
preotului
^
a
lisus mie i mulumirile
duit de no! ui mijlocul vostru, nu ghisitor prin Amin (el.
Te
«da» i «ia*, cci în El nu r ?/
a fost
este derît «da» (2 Cor. 1, 19), Ros-
Mopsuestia, Omflii
tfc/l, 33, text In
I/inifcotwm chre^ <^JÎ&
tit de credincioi. Amin vrea s în-
Znne, par A, Hamman t M«^>
Am*™
semne totala credtndoie l ascultare Bronwer, Paris, 1980 p> 150), r
fata de cuvîntul lui lisus

Kristos rugciune
are deci i sensul de
.
lui
Care nu a cunoscut duplicitatea «s fie aa !*
d^ i nu<
iustin Martirul amintete a- c ANAFORA —
euharistiei [gr. a-
dunrea liturgica este cea care în- o-
naphorn - înlare, ridicare,
cheie canonul euharistie rostind A- par-
frand, in missa latina canon] 3
min ca rugciune *Cînd el (pro- :
tea centrala a liturghiei care

cores-
ost.osul) a terminat rugciunile i eu- ritualul i rug^Hunea
este punde cu
haristia, întreg poporul care
Sfintei Jertfe.
d« fa rostete cu glas mare; *'A-
Anaforti const dintr-un ansam-
min». Cuvîntul Urniri est^ un cu- de
vin t ebraic, care înseamn «aa sa
blu de rugciuni de mulumire,
cu
Dup
ce în tiist Statorul a ter-
sfinire i de invocare, rostite _
fie*,
minat euharistia l tot poporul a glas tare L fr întrerupere înso-
ite de gesturi i aciuni simbolice,
rostit Amin. slujitorii aceia care pre-
în timpul crora se svireste
sînt numii la noi diaconi dau
fie-
daruri
gsesc de facerea metaboll) Sfintelor
cruia dintre cei ce se
Sfintele Taine (ta
{ta dora) în
faa" s se împrteasc
din pîuiefl
l vinul amestecat cu apa, care s-au euharistie

Anaford sau canonul
transformat în euharistie, Iar celor de
se duc: pe la telare originea în rugciunea
ce nu sînt de faa, li
mulumire (euharistia) pe care llsus
casele lor. pvinea l pa-
a spus-o cîrid a «luat»
Apoi ne ridicm în picioare toi rugciuni
harul. Ea cuprinde trei
laolaltâ t înlm
rugciuni dup ;
principale de mulumire «Sus s

care, încetând noi rugciunea,
aa :
:
adu- avem Inimile», "Avem ctre Dom- —

eum am artat mai înainte, se nul* «S mulumim Domnului
ce pline i vin l ap, iar
mtiistâ- ,
Cu vrednicie i cu dreptate» de a- ;
tiitorul înal deopotriv rugciuni pome-

mintîre (anamnez) în care se
$ mulumiri, cft poate mai multe,
rspunde într-un nete «rînduiala» iconomia pe —
care poporul nun-
d care Fiul a împlinit-o pentru
In
glas, rostind Amin. se i fiec-
,\NA(;n\lUlON
tuirea oamenilor^ inclusiv institui- al misterului divin. In descoperirea

rea Euharistiei «Luai, mincai,..
:
fia, Dumnezeu îi contract lirea Sa
Bei dintru aw?sta toL." rug u du- ; divin pentru a lsa posibilitatea
nea de invocare (tpikleâ) pentru cunoaterii din partea omului. în-
cOborirea Duhului Sfint ca pre- s sui numele «Dumnezeu^ indic
fac darurile pe care eelebrantul — mai degrab formele de participare
pis op pul sau preul
'. le prezint — pe care El le accepta în relaia Cti
ca jertf «Aifi : Tale dintre ale omul, derit natura Sa invizibil i
Tute, ie i-aducem (anuphor) ds inaccesibil. Pe de alt parte, par-
toate j penitru toate". ticiparea la Revelaie, ca obiect al
cunoaterii teologice, este conform, i
Bibliografie: Nfstfta* Câfciefta,

7"
cu capacitatea de deschidere a min-
Urwtr.a fiuHînExeiGtii Ltiitfghil, cftp.
ii, care se captf, prin sfinenie in
XL LX, rrtd Era Branite, ci rU..
Duh, «De neptruns prin i'irea Sa,
M2— 10S) Petru VJnttteîti, E/tafJifafUi
'.MM—
f Duhul) poate fi cuprind dup bu-
^vpJtaol, E.! r n.. Bucureti, 3U72, p,
ntatea Sa, umpltnd Ui tul de pute-
rea Sa, El nu Se împrtete decît
acelora care sint vrednici, nu po-
ANAGRAPHON gr. nescii-.
trivit unei msuri unice, ci împr-
Cuvin re atribuite lui Ii sus , nescrise
în Evanghelii, dar p5stra)be in afnr tind lucrarea Sa în proporie cu
credina» {Vasile cei Mare, Despre
de ele. De
varianta la textul
piîdfi,
din Matei ti, S3 i Lut/fi .12, HI !
Duhul S/în*, IK S
22, trad. cit., p,
325—327).
^Cerei lucrurile mari, -jar cele miri
se vor aduga vou», sau «Cerei Exist o tgiudagie imitativ, de
bunurile cereti l cele pmintetl pild icoana care subzist In origi-
vi se vor adaug vouâ> Orii^T. (CF, nal, pe care ii reprezint nu Jup
Despre rugciune, cap, 14, în Ori- natur, ci dup ipostas ; icoana di-
gen —
Scrieri alese Jî f E.I.B., l9B2 h
fer de original ca natur, nu efi
persoan i arvaloiiia simbolic sau
;
figurativ, care se poate lua în do-

ANALOGIE i M,
analog Ui
[gr, u;j direcii de pild, Legea Ve-
—i
proporie, asemnare, conformi-
:
chiului Testament este o lor sau m

i.ii-'| : metod teologica potrivit cfi un tip pentru Evanghelia Noului
reia cuno aterea iui Dumnezeu este Testament, dar harul este o «icoa-
«conforma cu» sau upe msura* re- n» a împriei dup cum Dumi-
velaiei $ condescendenei Sale i nica este un tip pentru veacul vii-
«potrivit cu* capacitatea omului de tor Analogie, se poate foîosi i in
a primi Revelaia. Cunoalerea teo- sens generai creaia esLe o analo-
;
logic este o cunpatere anoioîcfl, gic pentru Dumnezeu. Toate crea-

msurat, simetric, corespunztoare turile pot fi concepute ca «Icoanei
experienei spirituale. Pe de o parale Creatorului. De asemenea f
-^
te, Dumnezeu, Care prin fiina Sa poate spune c Biserica este o pre-
este dincolo de orice msura i ra- figurare anaitJijie}, un avans nr.li-
port, Ti menine caracterul Su ab- cipat al împriei, sau harul Tai-
solut transrtmdent, chiar în actul nelor, o pregusure a bunurilor vii-
de Revelaie. îngerii isl acoper ia- toare, Grigorie P alama citeaz pe
a înaintea tronului slavei lui "Dum- Maxim Mrturisitorul, care a numit
nezeu (îs, S, 2), ceea ce arata ca- lumina de la Schimbarea la la Ui a
racterul insondabil i de necuprins Domnului ^simbol al teologiei)» (al
21
AKAlVftfEZA
dumnezeii), în sensul cm **1 & ais > : în ritualul

re pregtirea darurilor
t^**^^
spie a
msura noastr f
împrtete pe
«Yne îndreapt spre ceva morii lw Hrffltos
E? amintire»
^w™*««^
rr,
Li - a^lPgtc * S( ,re
32— 3D m
înalt» ,L 53 7_B; Fapte 8, .
_ (Despre -Sflnto 1
', , :
.
ritualul liturghiei. dw»»*f*î

darurilor cu
£
Grlgon* Paia- ducerea l consacrarea
*-u Varlaam,
sa cu sînge».
nuta na
puui
ni si n artat ca
moaui tUnoa!Jt£
«îndill u ?
LrLl
^ «fertffi luni de
™aref^T
Liturghia mtreSaS *«
Uri
, hilir
Dumnezeu
F-in
prin
negaie) are
«wfîf
latele Jj ttSnM
,uina « "wg?
Biserica
i« e
* JggS.
o
esh.i Uo l
"^
a
^k re nu tu zeaz realitatea istorica
Btnlwd-c ni .nu din
e-
«h morii Iul Hrlstos, cauza
nn^te cineva, ci numai
fi,.
a
lent a rscumprrii pm £
S create», ***<£ nuntirea jertfei de pe gj»^*^
T.
Brictoâ a lumii
»** HM cuvintelor de intuire
a
ta putem cmoaste
nari»» (Ibtfem, p. 3S1—3^> *^
asemnarea i w«-
dedt
e
ari
speclalS
Euharistiei,
Ba enflcialu «um£ prm
a Duhului Sfia ».
/^T^Ji^
tt«
daruri-
IW
areea analogia, CLEZA), pentru prefacereav,nu!
ndiM un lor euharistire, plinea i in
li taii la
tatt
care se refera, ci
mai înalt al acesta
*#*& U* l Trupul i btftf «^„K^
i ™ n
nulul tluniTieMUlui ™£L
***»£
el anagofte-
nilul. De «KM. evocarea **
cuvintelor lui Hrlstos
Uimea nnt.
-Duhul
posibile mimai îtt
Acievarului Cj-
Mîngîieterul. Duhul
tot ce
va aduce aminte de
«v
re
v -im iduS Eu» Ioan H.
2b 1", i
— îea .int ab-hrt
ANAMNEZ UMteSSUM .1 epicleî
^SS^ pentru presta real a

tal
^—
fe* pomeni- necesare
comemorare, amintire,
,
Euhamtei (v. E-
can.mu Hri»toS în taina
^Sarte principala din UHARKT1E l "^J"^?';. £L
rii
SUS* în care se contieni c Domnul
, e£
tinil sînt
tel« Miilde din Istoria imntulrli. prezeur eu ei în toate ni ele (Ma-
incisiv ft doua venire

<«**»*» tei 23. 20)
ne aminte .^
Termenul es te
•
.*»
* în I uca 22, Ij «
toi £»
vorba de W«J ^ M, ntU fl 0rU fcn, i»w«»m "2*^3;
24 %\ 25- unde este
£& Euharistiei (.Facei _
spre pomenirea Mea»)«
aceâ
Dup 1 Cor. Sl^wr-h Mei a-
raportat «•"JJ*^
S Euharistia este
2G
.=:..:;',., ^na morii Demnul™, Fr>«i impun» Hi om»M. W°
;
23
ANTIHRIST
im; Euharistia cu toata c» Pionul *

ANTIHRIST * cal car© este
Oricine neaga W?d In
potriva lui Hristos. preot din Antiohia, care,
Maparea Dumnezeuji
lui
din Naâret nu este
J«JJ
M^* toio
su. teodorei de Cyr
&*
Ilsuy
M^
«rtttrt* pieptul
P™te H numit
SS Unlle diaconului sau n toc
<Ve.il feu X »»*&* V?^? de altar. Iar Iun «***££? e|-
l <" i a«
1
1H,
Iu Ajwcnlipsii
7).
20) antihrist este
aprea inaim.e de
Clar.
»J
Djnro^
(13,
P**"
*
hi mi
Starul
tpunâ ci
pc*pre
miintte armie
preofie. UI, 4, tntf.

tra în slava fZiw M
un tapt
tlnsind ca ea este »«^:J^ C ^_ ,
'.IhILt reamintite
q distrusa de Srlstp* £S? a
^mtwfomt a „nial, acela c6 Eulvantm este o
,nre a torelor râului,
nranâ D
mm «* *W u«J» imoârtstre de 5J
f7.
credlncio-
diiUo^ cu Nero E2S 6 la c«^ tQ V
romani paraecutost, »» CQ " 53),
Sltota Cin, ^m-
MW
'
rai , Imitai,
persecutorii cretini amu iui. ânla) se pregtete pa
lemnul a num1
imte-meiisa Sfini (altar), lurâ^
.
--
ANTIMI5 [lat
tfa»*^ ca ce
mesei] «epermtet nwr- na » l bucuria ^ -'^
in locul
gic pe cart, sint
:
reprezentate puru- va s vin (Luca 22, 30) k
rea în moM S*
S?*£ fiJS
aa*S
fl
de pre de cit aceasta
masa.
Hristos, eare se PJ\ _
m vederea liturghii ere
,
Bisericii
dlneiosilor. Antwiisul **$*** P fl. rit.. P. **M& ^ 436 ^7 -
parte din moatele urnii simt sau

martir î poart semntura
MSq- (
pului lJculul. Tradiie j*^J"

cmrfmisul mloL
primele secole,
un altar sfinit,
pentru liturghie.
fiind
^*f
Canonul
Uta£
31 W ^
Al
l
;
ce twWde *
* iodului VI ecumenic Interzic «ale pentru credina,
,n case de rugciune *au
Bfcla
foeurt particulare.
De *««*»;
nonul
SS£
7 al Sinodului
i-ter.ke
fr montele martirilor,
martin
OM
In pne-
al
Iar.
etu-
VII-Lua
b^lor £«£ .ontradlctori, din punct^
r3 i moatele te pâ iBj
aezate sub masa altarului,

ufrin teologi,. «*««*;
fie ca
SftKfem în cmtivris, reprezint

Ka cereasc pe ***** *mâ
.»«
insde.venta dintre ^^ ^ ^ lt
PreouU
st Biserica pamînteaacS.
eptoeopul
pHme,te imlAttol de la garanteaz
su a crui semntura
nu 'numai existena unei tas-
locale, conw- ci si Lt
tai euharistie* conceptelor
, „i
conceptuala, î mnotri v a
P° , ;-.
m m
rilozoKce. Orice
^
r ,+!* rioematicâ
detmiie d
>
Plivit cu ^
cele ^
do, t
H? P»tru Sivir^ Tainei doi poli,

;
23
ANTIHRIST
im; Euharistia cu toata c» Pionul *

ANTIHRIST * cal car© este
Oricine neaga W?d In
potriva lui Hristos. preot din Antiohia, care,
Maparea Dumnezeuji
lui
din Naâret nu este
J«JJ
M^* toio
su. teodorei de Cyr
&*
Ilsuy
M^
«rtttrt* pieptul
P™te H numit
SS Unlle diaconului sau n toc
<Ve.il feu X »»*&* V?^? de altar. Iar Iun «***££? e|-
l <" i a«
1
1H,
Iu Ajwcnlipsii
7).
20) antihrist este
aprea inaim.e de
Clar.
»J
Djnro^
(13,
P**"
*
hi mi
Starul
tpunâ ci
pc*pre
miintte armie
preofie. UI, 4, tntf.

tra în slava fZiw M
un tapt
tlnsind ca ea este »«^:J^ C ^_ ,
'.IhILt reamintite
q distrusa de Srlstp* £S? a
^mtwfomt a „nial, acela c6 Eulvantm este o
,nre a torelor râului,
nranâ D
mm «* *W u«J» imoârtstre de 5J
f7.
credlncio-
diiUo^ cu Nero E2S 6 la c«^ tQ V
romani paraecutost, »» CQ " 53),
Sltota Cin, ^m-
MW
'
rai , Imitai,
persecutorii cretini amu iui. ânla) se pregtete pa
lemnul a num1
imte-meiisa Sfini (altar), lurâ^
.
--
ANTIMI5 [lat
tfa»*^ ca ce
mesei] «epermtet nwr- na » l bucuria ^ -'^
in locul
gic pe cart, sint
:
reprezentate puru- va s vin (Luca 22, 30) k
rea în moM S*
S?*£ fiJS
aa*S
fl
de pre de cit aceasta
masa.
Hristos, eare se PJ\ _
m vederea liturghii ere
,
Bisericii
dlneiosilor. Antwiisul **$*** P fl. rit.. P. **M& ^ 436 ^7 -
parte din moatele urnii simt sau

martir î poart semntura
MSq- (
pului lJculul. Tradiie j*^J"

cmrfmisul mloL
primele secole,
un altar sfinit,
pentru liturghie.
fiind
^*f
Canonul
Uta£
31 W ^
Al
l
;
ce twWde *
* iodului VI ecumenic Interzic «ale pentru credina,
,n case de rugciune *au
Bfcla
foeurt particulare.
De *««*»;
nonul
SS£
7 al Sinodului
i-ter.ke
fr montele martirilor,
martin
OM
In pne-
al
Iar.
etu-
VII-Lua
b^lor £«£ .ontradlctori, din punct^
r3 i moatele te pâ iBj
aezate sub masa altarului,

ufrin teologi,. «*««*;
fie ca
SftKfem în cmtivris, reprezint

Ka cereasc pe ***** *mâ
.»«
insde.venta dintre ^^ ^ ^ lt
PreouU
st Biserica pamînteaacS.
eptoeopul
pHme,te imlAttol de la garanteaz
su a crui semntura
nu 'numai existena unei tas-
locale, conw- ci si Lt
tai euharistie* conceptelor
, „i
conceptuala, î mnotri v a
P° , ;-.
m m
rilozoKce. Orice
^
r ,+!* rioematicâ
detmiie d
>
Plivit cu ^
cele ^
do, t
H? P»tru Sivir^ Tainei doi poli,

24 ANTIOlil \
aspecte inseparabile ale o de varului ria Palestina, putîînd accentul pe

î
religios, de tinde caracterul antino- sensul istoric, literal al textului bi-
mic l dialectic al degtoei. Antino- blic, fiara sfl elimine sensul spiri-
mia ca metoda teologica scoate in tual T careprevaleaz în mediul ele-
evidena : necuprinsul lui Dumne- nistic din Alexandria. Reprezen-
zeu, caracterul personal, din antic aL tani de seam sint Diodor de Tar- :
fiinei Sale, care nu poate fi asimi- aus (cea 300— cea 300), Teodor de
lat, nici redus la termenii i noiu- Mopsuestia (cea, 350— 428}, Teodo-
nile raionale coninutul credinei, rei de Cyr (cea 393—cea 466), tom
adic misterul revelaiei
;
divine, ca- Hrisostom (340 407) care — o d

re nu poate fi epuizata în definiii mare importan istoriei taii BlblleL
Ferm alt 1
limbajului con-
; Urni iele In domeniul hristologiei, coala
ceptual, car^ nu poate expune a- din Antiohia s-a fcut cunoscuta în
decvat plenitudinea adevrului re- controversa provocata de scrlcrilr
velat. lui Chirii de Alexandrin, In gene-
Antinomia doctrina &e «plk la ral, teologii nr]tiohîeni au înclinat

despre Dumnezeu, la unitatea esen- spre separarea firii omeneti de
ce A
iala b Treimii în distincia Persoa-
dumnezeiasc i spre afirmarea unei
nelor, la dialectica dintre fiina l
umaniti autonome, ceea ce a în-
energii,precum i la alte dogme ale curajat nestorîanismul. De altfel
credinei. De pild Dumnezeu este :

al treilea ecumenic
Sinod (Eles,
o fiina dincolo ile «fiin», râmi- 431) a condamnat pe Nes t orie, dis-
nind acoperit chiar In descoperirea cipolul lui Teodor de Mopsuestia,
Sa. Se a£lrmQ deH deodat c iar al cincilea Sinod ecumenic (Con-
condamna cele
este inaccesibil i inefa- stau tinopol, 553)
Dumnezeu
bil, neparticlpabil c!up:':i esena Sa, «trei capitole», adte învtura lui
totui, priin uciuniJe i energiile Su-
Teodor de Mopsuestia, ederile lui
ie, Ei este creator In timp, intru
Teodorei de Cyr l Iba de Edesa
in istoric in moi personal, Se las
contra lui Chiri] de Alexandria,
a împrtit prin har de ci re
l'i Bibliografie: Jaroslav Pelikan,
sfini, EL este >ar ti ci pat în ;
mod Jm ChrtstitsH TtadMon, vn], i: Tte
neparticipat, vzut în chip nevzut, E&ettfsrm oi Ihc Caiholfc TreuiilUm, Chi-
îneles in chip necunoscut, mica, cago, Unlverslty ol Chicago Pfess, 1971,
dar nu e micat, aduce la existen- p. an—236, 250—255,
ii, dar nu e adus la existen i nu
devine. Astfel se poate spune «In- ANTROPOLOGIE [yr- anthropos
— lat. homo — om] învtura
:
tr-o anumit privin Dumnezeu i ;
cele dumnezeieti pot î\ cunoscu- cretin despre uman, persoana i

te in alto privina nu pot fi eu-nos-
; firea omeneasc- Pe fondul hrlsto-
cute. Poate fi cunoscut prin cele din logiei, antropologia
s-a cristalizat
jurul Lui dar nu poate fi cunoscut
; in cursul disputei dintre Chirii al
In ceea ce este El Însuii (Si în tul Alexandriei i N calorie, ca în dis- i
Maxim Mrturisitorul, Capete des- cuiile ulterioare despre cele doua
pre dragoste, IV, 7 t în Filocalla naturi, divin i uman, în persoa-
rom. voi. 2, p, 100). na unic a Cuvîntulul lui Dumne-
zeu. Aceast antropoloe/ie teologicii
ANTlOHIA : ora renumit pentru Ia în considerare nu numai datele
coala de exegez din Antiohia, care hristalogie] (v. flRlSTOLOGIE), d
exprimii tendina Bisericii din Si- i doctrina despre creaie — deoare-
i
2ff
AMROFOLUGIE
de ûn
^microcosmosul» care nesc ca întreg reprezentat
ce omul esLc
Adam, ci a fiecrui
singur om
concentreaz în el toate elementele
universului —
precum $i i™^" sunet individual.
ontologici a umanului
ra despre rscumprare
(v.
,
ît- I/nttatea
se poate observa în crearea femeii
:
RIOLOC1E). indic:
fundamental* sie din -coasta» lui Adam, care
Ca Hcmente natur
ortodoxe, pot fl men- nu numai comunitatea de
«rtiropolorjiei
dintre brbat t femeie, ci i com-
ion.-itt? urmtoarele t
lor existeniala
plementaritatea
a) Oriînea divina l unitatea on- (Fac 2, 21—22) distincia sexe-
;
revela-
tologica omenirii Potrivit lor, masculin t feminin, In
vederea
adus în fiin-
iei biblice, omul e*te transmiterii vieii, prin fecunditate
exlatâ prin «voina* lui num na-
a)
si procreale (Fac. 2, 27-29) ;
rUzeu (Fac. 1, 26), ^

nefiind nici
tura comunitar i monogamic a
produsul mateHei evoluie, ca în
In
cstoriei (Fac. 2, 24).
di-
cosmologie, nld Identic cu fiina Omul ca subiect personal unic,
vini, ca in mitologie. Prin
voina 5a
intr-o re
creat
b)
dup ..chipul* M Dumnezeu
K
creatoare omul e stabilit în vederea (rac.
«asemâniJrlî;.
f
Wite ontologic G]*ci£ica cu

Dumne- biblia se re-
2b). Aceasta afirmaie
existenei sale.
zeu de la începutul fer misterul persoanei umane,
la
trup
Avind o fire «compus» din caracterul el de fiina
ireductibi-
aduse Ltt
muritor si suflet nemuritor, la (v CHIP). «Chipul» reprezint
existena in mod aiinu l-tom si partea
centrul personal al omului,
i
s rmm
L
inse [arabile (Fac

menite
nu se reduce
natural» din constituia sa, insi
i 7} persoana umana contiina unitii sale i a/*lai*1
t'omsi Ui ele. Firi suflul
de vlaâ datorita creia
sale cu Dumnezeu,
divina (uepheah, ebr.) omul
nu ftln- starea sa
e*te capabil a transcende
CAHi ca atare (Fac. 3, 10 Ps
11W,
di-
;
de creatur Pnrinii Bisericii recurg
301 Pentru a sublinia factorul la o
expresii echivalen-
mulime de
sa onto-
vin in om i plenitudinea te centru a reda
esena «chipului* :
(In-
logic, unii scriitori bisericeti orientarea ontologic ctre -Duro ne-
r.j
vorbe.se de spirit (nous, transcendere, pe
neu)
Ji seu sau starea de
care ar fi complementar trupului cetea personala a firii
umane, con-
bise-
sunetului. în general, prinii tiina i Libertatea spirituala de
proprietate sau
ricii vorbesc de o autodeterminare, deschiderea liuera
un atribut fr
de care omul n-ar
spre comuniune, libertatea de a
harul ca
exista ca om *1 consider conlucra cu harul
îndumneaeitor
omeneti, û exprimata
ceva propriu Urii antropologia, tsihast,
toate acestea, starea de
creatura a
omului l deci deosebirea de natu-
In
âa Macaiie Eîptaanul (f 390)>
trul spiritual al omului este
«mi-
^
sint cla-
ra dintre om l Dumnezeu ma»,
re. Susin înd unitatea
dintre trup
firii u-
existen- c) Restaurarea efectiv a
i sulte t i aducerea lor in
mane î recapitularea umanului m
simultan, antropologia «rtodoxa sens,
despre al prin lisus Kristos. In acest
a respins concepia orlgeni&ta «au «Fiul
EH este Omul (Rom, &\ 15)
om influenat de a pi rituali smul
:
Omului», în care totalitatea oame-
IjUitonic, aceasta afirma in dup
nilor este readunat ca într-un
nou
special irteea de preexistent _a su- carac-
cdere în pcat înain- principiu. inind seama de
fletelor i de
terul dinamic al firii ft de
liberta-
te de istorie, nu a neamului ome-
2ii ANTHOPOLW.IE
tea antropologia ortodo-

FJiTSonalâ, susine c
Adam a fost creat intr-o
x vorbete de diverse «strU ale stare de mijloc, intre stricciune *
urmind a o dobîndi
umanului, care corespund cu schim- nestricSclune,
barea relaiei acestuia cu Dumne- pe aceea spre care va înclina prin
zeu. Biblia amintete de suirea di- voina sa. Lui Dumnezeu li era cu
nainte de picat., dar i de starea de putin fac pe om s
nu pca- s
Lidere, adic umanul negativ care tul asc 1
tatuai pentru ca nemurirea
& pierdut perspectiva âsemnrii)*, omului s fie i fapta voinei lui li-
sau urcuul spre destinul Bu esba- bere, d

porunca îndumnc^&irii.
ii
tologic, precum t de starea de rcsta- Aadar, A dam, dup ce a âlca a- i
iir.iiv sau de rscumprare în ceasta porunc, s-a îmbrac t în îj
Bri&to.s,stare în care umanitaLKi trup muritor î a pierdut vrednicia

pozitiv a fost nu numai înnoita, ci de început (Triodul, Duminica iz-
la
$1 glorificat. Pentru Favel Întrea- h

gonirii lui Adarn din rai. ed. 1970.
ga umanitate este incorporat în p. 100—110),
Dumnezeu prin întruparea Fiului
Sâu, adic se Îmbrac in omul cel
* Altfel ia t&*r& w tmt mi 'a im te-
cm titnirc lpturt, dup cel iiititll, altul

nou «rare se înnoiete dup*» chipul rfupd f&ette iutl altul. U\r Ou fii tonh
Celui ce l-a zidit» «A-
(Col. 3, 10>,
Atie&ta s-n luviednteil (U- ntlta cin-
i ttw.it.
dudndu-Se jertf pe Sine însui» ste ?j tjrii din ftfttea luî fîiijnfiraieu,
în-
j(Evi\ 27 J, toi
7, particip la tm cil oal lumsa o&ifiSta vdztiia c fast t-
ceea ce are El ca om l Dumnezeu, cut înainte efe *1 pentru el. Jaf Împr-
i de aceea toi vor învia {Ei 1, 10
ia cerurilor a fost gtit Irwfoifel dup tn-
—14), Prin întrupare, Fiul lui
ieme.iefca Himil, iot p&ntta '-l t^t. 13,
Dumnezeu î-a asumat omul în in-
34}, înainte d*.- el. Dur i s!at ti prcuncts
tegritatea sa f
suflet si trup. l 1-a
despre *l i o fast plsmuit de mJnn lut
îndumnezeit
n (v. I.NDUMNEZK1HE).
in propria Sa persoa- Du*u»Beu ?J dup chlpui W
fJumrwacu
î na primii iotUJ din mnteiîq cirefflfta
Doctrina despre om a format o- din lunvm supusa ^tnttutiior, rn celelalte

biectul unei controverse de mari vWuHaafr, cJ ttunial fmpuj ? sur sultotuL
proporii intre fericitul Augustin i riiVi fL'J L '
mtti pie&us tic imtms rntii fctafe
Pelagius, discipolul lui Celestin. 21$ tfc Ah Du/nnuvcu \ttsu$l x P r *n sufluri?
Sinoadele regionaledin Cartagina negrit. Aceasta, pchitu e ceva mer^ c

(419) — can, 120 —
X25 + i din O- $1 mtnuriut i întrece toiul i private
tu-
runê (529) —
ean. 1—4, con- tul i clrmliiete fante fo pt: ntiâ r *
damna pelaglunismul, care susi- parte, cunoate pe Dumnuw-u poat $t-L
nea, printre ai Le le h
cii moartea tru- jiUmi p*î El i bs dovedite mai mu ti
peasca a lut A dam a ftfefeQ necesi- rftc]l orice Ktsultatul mririi mai presus
tate Inerent naturii *alc t nu o fap- de e Meletutof. Ba nu nunuil t\6
toate
t a voinei sale i deci, O consecin- po<itc- primi pi> Dumn^tea prin aiitin&a&a
a pcatului, indiferent dac p- nevoitoare i prin har, ci 99 ?j poale uni

ctui a sau nu pctula prin voin, cu EJ lnir*un sîngur ip&staA* i&untiU Gri-
ei ora supus morii trupeti. Or, gOte Puiama, Capetci deapri- cun'iati'
Dumnezeu nu a creat, moartea (In. ]tli EmmJWa»«i 24, In Fitaculia ram, voi,
Sol. 1,15); aceasta a intrat în lume 7, p, 437).

prin pcat (Rom. 5, 12), nu prin
B d I| o Pflnaf[l&Us N. Tfftitt-
îlre. Omul a Io st creat prin natura i I>1 i &fj r :
1
FEglite Orthodoxe
nemuritor, nu prin fire, muritor. în belas, Dogmu(j"fli» t/1
antropologia tradiional Cathollauc, Dw(M* de Brouwr Pt &tt-

general,
—
APOCALIPS A 27
(i de Chflvotofnc, ]9$$, tom, 1, p 530

0113 f iL In locul grdinii din Eden, va
-,a?>p D. Ktnikjge, reojogfa Dogim t.'?& aprea o cetate nou, Noul Ierusa-
QrtirfQxA, od, cil., Voi, I. p. 3£5 <'Bl lim (Apotv 21 t 2), iar în locul po-
Lurs Thunfceirci, Micime: asnurjad Mcdj'nfur mului morii din Genez, va râsuri
—
.
(Fac, '22 34).

7/n* TttvoSogk-ul AHirupoioijy oi Mnxfjnus arborele vieii -:t,
CotUfmO!, Gleerup, Lunci,

.ii'-:- id!> toii 1
c
i
Acest pom va produce de 12 ori pe
Budc, Artirtpdofjiâ WfMu/u* T^.*h^ an, frunzehj lui fiind spre l.vu-
Vmtf, te «Studii Teolog fcp>. XLI (LâSl), dulrea neamurilor (22, 2). în a«uatâ
28—39 M. Lol-BorocUnj», fiftft- întorstur a Istoriei, rolul princi-
Br. li. p- i
fropoJogile JftfcoccnlfJijue "rte f'orteirt eitti- pal îl are I Iris tos col înviat, Fiul
r- vi in R^tânlta* 16 (î&w, p. 0—si r Omului. Caro jûgureazâ Împr-
ia lui Dumnezeu {ci, Apoc, I, L7r-
APOCALIPSA descoperire, [gr- Ifl). Cuvîn'tul Lui este ca o sabie
ultima carte a Nesului cu doua tiuri (1, Uj» adlcfi are
revelaie] :
Testament, scris de evanghelistul puterea s pun In micare istoria
loan în Patmos ctre anul i36 e*fce (1, 1B). Cel înviat prezint u mon în-
r
«dresata celor apte Biserici dirs tri le si fgduinele ce se vor înr

As ia Mic. Io an descrie stei situa- tîmpla pinii la sl'îrit Mielul des-
i politica în care se afla ctitorii
i\
chide cartea istoriei lumii (cap. 5)
si, Jnsistmd asupra persecuiilor i conduce lupta de eliberare. Lui
contra cretinilor dezlnuite de ti- i Colul ce sade pe tron li aparin
ranul cart are puteri universale. puterea l slava. El judec istoria
Curtea de nunii imperiile acestei (cap. 5—9) si Tace invitaia la os-
Iu ini care «fac rzboi sfinilor» pul nunii mesitmU'c, in care toat
{Apoe, 13, 7), Autorul este influ- umanitatea va fi împcata .i în plina
enat de profeiile lui Daniel, de comuniune cu El (cap. 10). Satana
aceea este uor se îneleag de s va fi învins definitiv, dup£ care
ce Roma este comparat cu Bablion va avea toc judecata, Înaintea tre-
{Daniel cap. 17 i I8) iar tiara sau h
nului, flecare dupii fapta sa. One
dragonul, cu puterea totalitar ro- u a fost înscris în «cartea vieile
de ioc,
man. De altfel, Ajjtmaîipsa abund va fi aruncat, în iezerul
în 'simboluri, figuri, elite, a cror Toate acestea se intlmpl «in cu-
interpretare nu este simpl, aceasta rind» {1, 1 22, 6). «Cel ce mrtu-
;
De riseti' aceasta zice Da, vin

putînd avea sensuri diferit©- :
pilda, cele dousprezece triburi aje curînd. Amin I Vino, Doamne

lui Israel reprezint poporul
(7, 4) Jisusc !v {Apoc. 22, 20). Drepii i
Lui Dumnezeu, dar simbolizeaz l sfinii, aleii vor cînta clntarea Iul
total îtatea t toat omenirea, lumea. Moise {Ieire Io, 2—10) t cântarea
Numrul 666 (Apoc. 13, 18) este Mielului (Apoc, Io, 3—4).
simbolul împratului Neron care Toate acestea pun la grea in cer-
Incendiaz Horn a, dînd apoi rzbu- care tria credinei l statornicia
narea pe seama cretinilor. In rugciune, cci «Foc am venit s
Apocalips este o recapitulare a aduc pe pamînt» (Luea 12, +8).
istoriei mintuJrii *i vorbete de o Este o perioad de purificare dure-
serie de rsturnri i Înnoiri cu roas dar necesara. Actul de puri-
caracter istoric i cosmic. De ptLd, ficare esLe comparat cu procesul
lumea creata la început va îi în- dintre doi adversari stpinul oare :
locuit cu o creaie nou, «un cer vine En ziua în care nu este ai cp

nou si un pamint nou& (Apoc. 21, tîit intr-un ceas de neprevzut i
A
2B APUCAT ASTA/
slujitorul cape nu a-a prsgfitit pen- Fapte 1T 6), ca i învtura despre

tru aceasta venire (Luca 12, 42— 49) nsabatismulii lui Dumnezeu, este
Cit privete runoate-rea vremii, incompatibil cu apocatanto-za sau
cretinul trebuie sâ exercite acelai «universalismul», speculaie escato-
dîseernmînt cu care prevede starea logic (v. OKIGEN), despre care
timpului, cci el are capacitatea sa Grigen serie «Atunci nu va mal
:
cu no ase ii sensul l
consecinele a exista deosebire între bine i ru,
ceea ce face (Luca 12, 54—57). cari nu va mai exista ru pro- —
Biserica a admis Apocalipsa în prlu-zis Dumnezeu Îi este Lui totul,
canonul biblie, totui a respins In- El In care râul nu poate exista i —
terpretarea acestefa ca baz pentru nici cine s
mal doreasc s mânîn-
calcule cronologice despre sOrltul ce din pomul cunotinei binelui î.
lumii i veacul eahato logic. râului, care de acum petrece numai
in bine l pentru care Dumnezeu
AP O CAT A STAZ [gr. a poca tas- este iari totul. Dac, aadar, sfîr-
tai s ton pan ton — restabilirea tu- ltul, refcut dup

starea de la în-
turor lucrurilor în starea lor prima- ceput l de la încheierea lucrurilor
r] ;specula^ 6 origemst despre puse din nou în legtur cu începu-
sfîrsitul istoriei, potrivit creia lu- turile lor VQr restabili din nou sta-
mea, care ar fi aprut dup cartere» re ii pe care o avusese la început
omului în pcat, va fi în cele din. fptura cugettoare cînd nu avea
urma restabilita în starca ei origi- nevoie s guste din mrul cunotin-
nala, în perspectiva unei m intuiri ei binelui l rului, dup ce va fi
universale, prin etape succesive dfi îndeprtat din ea orice sentiment
desvîrire, graie harului Iul Hristos de rutate i dup ce-1 va fi splat
care nu îngduie pi (firea vftffileâ a bine ca s ajung la curenie si
creaiei Sale î nici pedepsele eterne. senintate deplin, atunci mumii

Pâcatul T starea actuala a lumii, râul Acela, Care e singurul Dumnezeu
nu pot dura si coexista cu împr- bun, va deveni pentru ea totul i
ia iul Dumnezeu. Printr-un act de va fi totul nu numai în unii i nici
«supunerea, totul se va întoarce la în cei mai muli, ci în toi, cînd titi

starea de la început (Orlgen, B&pti* va mai fi moarte, nici bold ui mor-
Principii, II, 1, I ; III, l p
Vii). Con- ii* i nici alt de urm atunci ru ;
secinele acestei doctrine sint radi- într adevr Dumnezeu va fl totul

cale lipsa oricrui proces de sfin-
:
în toi* (Orlsîen. Desj?re Principii, c.
ire, dispariia judecii de apoi, ne- III, cap. 6, III),
eternltatea iadului i chiar intui- m «Odihna de Simbtâ a lut Dum-

rea diavolului care se va întoarce din nezeu (sabatlsmul lui Dumnezeu)
nou în veacul viitor (Qritfen, Despre este revenirea deplin a tuturor ce-
Prindpii, 111, 13, III) Ee^l a atras pe lor fcute, la El, c'ind lucrarea Lui
unii teologi din perioada patristic atotdumnezeiaacâ, ce se svirete în
(Grlgorle de Nyssa l Didim cei Orb) chip negrit, se va odihni de lucra-
prin optimismul ei cosmic, apocnio*- rea natural din ele. Cci Dumnezeu
txtza a fost condamnat ea învtura Se va odihni de lucrarea natural
neortodoxâ de ctre al V-lea Sinod din flecare fptur, prin care se
ecumenic (Constantlnopol, 553), A- mic în chip natural fiecare, atunci
fîrmaîa biblic despre «aezarea din cînd flecare, primind msura dup
nou a tuturor lucrurilor» (Fapte 3, sa lucrarea dumnezeiasc, va fi
£1 cf, Marcu 9, 12
;
Matei 17, 11 ; ;
ajuns la grania lucrrii sale naturale
APOtATISM 2»
îndreptate spre Dumnezeu* (.SC Dumnezeu omul îi

, d seama c
Maxim Mrturisitorul, Capete i«?o- Dumnezeu transcende orice fiinA,
logice (gnostice), siu-ta I-u, 47 h
in FI experiazâ deci negarea oricrei cu-
locaUa r
APOFAT1SM
m
apofatice Pentru Ortodoxie, apofat mmulre-
atei principiu al teologiei
cu- prezint calea adecvat in aborda-
c, pe msura ce Înainteaz in
rea transcendenei Iul Dumnezeu
cel
notina dumnezeiasca, mintea se
viu i personal. Apofatismul nu
_
tre-
scuiund tot mai mult în «netiin- agnosti-
buie sa fie confundat nici cu
», înr-o ne vede re Infinit.
cismul, adic cu absena de
cunoa-
Acest apofatism ar pierea ex- s tere a Iul Dumnezeu, nici eu
igno-
clud calea cataf atic i sa suprime rana, necunoiibilitatea
dup cum
rolul creaiei ca l ai kenozel în cu- teolo-
Maxim fiinei Sale nu exclude orice
noaterea Dumnezeu,
lui
gic. Dimpotriv, nu tu ai în perspec-
Mrturisitorul (în Ambigua i Rs- obiec-
tiva apo/aEismulut se pot fixa
punsuri ctre 'Moie) susine i el
tul, validitatea l Limitele
teologiei,
caracterul apofatic al cunoaterii Lui asu-
rare are menirea de a se apleca
Dumnezeu, dar d
o mare impor-
.pra ênergilor» prin care
Dumne-
tan rolului creaiei materiale în zeu Se comunic l Se împârtêt^
iiceastâ cunoatere, creaie care
nu
însumi numele «Dumnezeu» (Thecs)
este suprimaii, ci transfigurat in Celui
pe nu poate acoperi imensitatea
unirea cu Dumnezeu. Desigur, nemrginit i nes£!rlt prin fine,
baza ere ai ei i s providenei, raiu- «deoarece nu e numai Dumnezeu
doar c& Dumnezeu
nea conclude
mai presus de cele ce sînt (de c*i
exist ca principiu, cauzal al creaiei, create), ci i Suprauumnezeu, i
dar ea nu poate indica ce este Dum- -mulimea Celui ce e dincolo i de-
nezeu în esena Sa, Apofatismul nu pete toat înlimea ce se poate
neaga deci integral catafatismul, dar cugeta cu mintea, nu e numai
mai
îl depete. Chiar Revelaia
scrisa i de
presus de orice afirmaie, ci
are un sens analogie, de depire, in oricenegaie» (Grifiorle Paiama,
procesul cunoaterii. Cuvintul scris Lumin &, în Ftlocaliu
Despre Sjinta
este «dnaintemergtor» al Cuvîntu- VII, p. 273).
t-tmi, voi,
lui care va ti descoperit in
mod
Apofatismul Insist totui asupra
perfect în Duh,
contemplaiei (theoria) luminii ne-
Teologia apojutic se gsete, de apare ca întuneric,
apropiate, care
asemenea, la originea controversei coexisten-
în sens de depire, prin
isihaste din secolul al XlV-lea, din-
Palama i Varlaam. a CU slava lui Dumnezeu, care £
tre Grigorie
revars in sufletele celor vrednici.
Grigorie Palama (1206-4350) sta- uni-
Tn acest sens, perceperea prin
bilete în Dumnezeu o distincie In- mai
rea nemijlocita, prin vederea
tre fiina dumnezeiasc necunoti-
presus de vederi în Duh, este altce-
bil i inaccesibil si luorriieâu nen.i
energiile Sale necreate (v, ENER-
va i e superioar^ teologiei
tlve (Ibiriem, p. 297).
GIILE DIVINE}, ceea ce constituie
«ieirea* 8a In afar, manifestarea «Ceî ce se apropie de desvîrlre-
Sa accesibil omului. Prin natura i nu o vdincâ decit in parte sin*
Dumnezeu transcen-de atît calea înspâimîn t ai îneleg în d n es ilrlrea
Sa,
rjtirmrini cît î pe CAS a negaiei e necuprinderea celor ce le vad.
Teologi este apnfnticâ loomai din Cci, pe msur ce pAtrund în lu-
cauza transcendenei firii dumneze- mina cunotinei, primesc cunotin-

ieti Si nu doar din cauza limitei
de a netiinei lor. Dar cînd realitatea
cunoatere a raiunii umane, cum spiritual le apare înc în chip ne-
clar l 11 se arat ca într-o
oglinda
susinea scolasticul Varlaam adver- h
parte, ea
l e luminat numai în
sarul isihatilwr.
31
APOLOGETICA
se faci vzut i dintre raiune i credin (In Pros-

va binevoi s mai
i
azi teologia fundamen-
se uneasc prin împrt-
s iogium).
mult i
tal (apologetic) este predat îna-
ire cu subiectul iluminat, luîndu-1
va inte de te ologi a dogmatic, cu în-
intreg in sine eind acest subiect de-
elesul ca Evanghelia trebuie sa
H scufundat întreg în admeul Du-
iiului ca in sinul unui
abis de ne- vin mai credibil pe baza demon-
atunci el straiilor Logice, dup care credina
ape luminoase
fifirite
urc-a in chip negrit la
desvi raita
;
Intervine ca sdea certitudinea cu-

noaterii. Clement Alexandrinul
netiina* ca unul ce a ajuns mai
presus de toata cunotina* {St,
Si- apune c filosofi a este «un fel de
exerciiu intelectual pentru primi-
tneon Noul Teolog, Capete £?«#!&•
teologice. 16, In Filoealia rom.,
rea credinei» (Strtnntita I, cap. II t
efi £ 201!). Dar precizeaz c
^Cunoa- ;
voi. B, p. 55). dîn

Chrysi^- terea adevrului se da b indexe
Bibliogrdiic: 5L. ifctl credina
D^"* cele ce sînt deja crezute (
LiniL', Sur vwompr&im&iNfr <te

nu sînt
Les se dobindeve din cele ce
{Ca]3. Smirn-K QtojtifllUltt},
crezute l astfel credina ajun-
|.:,.i. T
du Ceri, irad. «te R"bert Flwe- înc

I : i,tion5
ge, ca s£ spun aa. temeiul
dove-
Io an DamaftcMn,
cap. XV 1,
Paris, lifflJ( Sf.
zii* (Str omata a VU-a,
ii..ic>,
LOssky, TI\(îo- 98, 3). Sj\ Vasile spune o eunoa- c

cit,, L^- 1 î Viadlmfc
p, credinei.
bere din creaie premerge
F
Aiibler.
qk: WfatLvm Cfe njl^W ri'OritTîr,
{p-
U'Up, 21- Atît în perioada apologeilor
liilîUnnK MojiLui-jlii-, 19?7, p,
rini din sec. II, care au luat ap-
Rotiri s, rlgbtaottn! Apopltatic
i ;
rarea cretinismului în disputa Li -

i{votoij\ DMjip InfîJifty în St. Gre-
cestula cu Iudaismul i pâgînismuU
fljîrf
.|.. iy ol Nys^n, ît wGroe* Orihodoi Tl<i -
ca de pilda* Just in Mari irul) cit s*

ologfc»! Ri'VHAv... KVS3 (M ni\ 1—2-
în' cea patristic, adevrul despre
p
p, W— 114).
existena Iul Dumnezeu nu se poa-
APOLOGETICA lat- apClogeti- te tblii pe baza aa-ziselor argu-
a
cum - aprare, justifica re :

ra- mente raionale. Dumnezeu Re do-
vedete în i prin manifestrile Sa-
|
mura a sistematic care

teologiei
le, mai ales prin întruparea
Logo-
încearc dovedirea existenei lui ple-
Dumnezeu prin probe raionale sau sului care constituie revelaia
argumente logice. Creaie a Scotds- nara a Iul Dumnezeu. O abordare
ik-ii, apologetica a fost introdusa în conceptual a misterului lui Dum-

Învm intui ortodox sub influena nezeu este exclus. Desigur, cunoa-
teologiei apusene, care a conceput terea raional nu este e 11 minat dar ,
ea are limitele, parialitatea i am-

dou domenii dlEerlte de cunoate- biguitile Raiunea inteligenta
re raional i teologic, de unde
:
el.
ca obiecti-
(dlanoia), prin iiaptul
i separarea net între filozofi*, devine ren tru l
teologie, tiina i credin, raio- veaz lumea, care
«în afara * lui Dumne-
1
v\\ mine
nalism l metafizic, logic i spiri-
fi,
zeu. Cnoseologia prinilor de
len-
tualitate. Anselm de Canterbury
(Uj-33— 1109) t -printele scolasticii», dinta intelectual ist (Clement, Ori-
iV Evagrie) insist asupra
ex pe-
care definete teologia ca fiind **Ii- care
inteUectum» {credl:i;i rierii directe a lui Dumnezeu,
Liey quaerens
folo- este eentrul oricrei cunoateri.
.are caut in tel labilitatea ei}
sens biblic
«ontologic» pen^ Cunoaterea (gnoza) in
sete argumentul
tru a demonstra a priori acordul se face cu mintea (noua) în mediul
32 APOI-OCiElTCA
personale sau unirii

întâlnirii cu reinem cîlcva orientri
tSâ \
Dumnezeu. In general, pentru Or- 1, -Vie vrul este unu! st indivi-

todoxie, contemplaia (theoria) nu zibil. De aceea, cretinismul Aa
se poate separai fie experiena ne- poate s
fie indiferent faa de me-
mijlocit, dup cum vederea inte- todele tiinifice, etice i intelectua-
nu se separ de simirea I*
lectului le care încearc s
vad atiest ade-
nlmîL Se pare ca separarea intre vr din divtTse perspective, ajun-
logic i teologi^ între deducia ând ia întrezriri i intuiii, âa
raional i experiena mistic, a mm se vd
imaginile în ap. Caii?
la baza conflictului dintre GrlôrEe înelepciunii umane sînt ca nite
Paianta \ Varia am de Cidabri.i. pori deschise spre cunoaterea A-
Pentru Varlaam^ spiritul nu poate devruluL
ajuti&t adevrul dumnezeiesc,
1
dar
Apologetica i filosofi a cores-
2.
trage eonc Luzii apodictice din pre-
pund unei nevoi intelectuale, aceea
uire revelate printr-un proces Ixh. de a afla principiile prime ale exis-
gîc, intelectual. Pentru Grigorie Pa-
tenei folosinciu-se de argumente
iarna, Dumnezeu nu c
i
cunosci.it
tiinifice, de logic i de probabi-
prin acest proces logic, ci prmtr-u
lii Ai, Cunoaterea tiinifica se re-
cunoatere directa, cîrc presupune
fera la un obiect i se folosete
purificare i participare. O
atitudi-
Instrumentele raiunii si presupune
ne existeniala in folosirea inteiec-
un exerciiu de confruntare dialec-
tu lui este absolut necesar. Ori cum
tica de argumente î silogisme, Cu-
,
demonstrarea raional a misterului noaterea teologic se re tern i,i ::
lui Dumnezeu este de-a dreptul de

persoana care nu poate fi sesizat
neconoeput pentru spiritul tradiiei tlut.it comuniune tîe via i iu-
fii
rsritene, pentru care cunoaterea bire cu ea
lui Dumnezeu nu este un simplu
exerciiu intelectual, ci mal degrab
3. O
atitudine tipic este aceea i
apologeilor" din perioada ie con-
<•.
o experiena spirituala profund ii
fon:lc-unui^terea teologica esie fruniarr a L'ilosofiei vechi greceti

In b
i romane cu cretinismul. Db fâl-

un act de transcende.ro spiritual i
de unire nemijlocit cu personali- da\ Clement. Alexandrinul d
o J&ft-
MO re aprectere filosoficii :'acest bun
tatea lui Dumnezeu (v. CJL AP-
IV iar te folosi tors, deoarece în ea se
TERE).
afl «urinei de inclepuune,
Apologetica se refer la un an-
samblu de probleme i noiuni, ca-* minte?» ale adevr iduj (Justin FU;.i
re preocupa misiunea i educaia soful), Prin urmare cal ti va rea filo-

,
cretin de bz\, De pi Edil *Ce este sofici ca metoda de a gindl l in tre-

corn un intre Atena l Ierusalim ?*, sri adevrul nu este deloc negatfi
care esto «partea de adevr» cupria- Filosoful este omul experienele-
âfl în revelaia Vechiului Test a- Intelectuale care caut urmele Ade-
merit, cine sint prerursorii Evan- vrului. Dar calea ctre creaie nu
gheliei in lumea neatinsa de reve-
e totuna cu calea ctre Creator, ne-
laia lui Moise, cit fllosotîe au asu-
cunoscut inalnte de întruparea Uri
mat Evangheliile scrise ? Ce raport
lisus Hrîstos,
exist între profei ] Msus
filosofi,
Ilristos ? Ce raport exist intre cu- 4, Pe aceste ci. Dumnezeu eslc
noaterea tiinific si cea teologi- privit din afar, de departe, de

ca? acee apologetica este doar un dis-
aa
APOLOtiETl
an UnemU
^rnu a cunoate paradoxul d
cU rs despre
înrE ce este
Dumn^cu,
Uumnezeu
nu
in reaiitaie-J
aparine lumii
^ t-are se
sul
aH
si în revelaie
la tot pa-
s d vin, care scriitor, fo

APOLOGEI (gred) :
£u Incomplet *i vulnerabil.i
filosofi care iau
apârare, ^^£
^«
deci
laie
fure tendina H ** «^ **5
lavei
Apostolul
mului împotriva acuzaiilor
per^CUnior
dent de dialectica, care stau la originea
filosof iei. E re- d m pdmele secole,
tt **» împotriva
cunoate câ ea a ajuns La ™™£ l }*£
de ordin moral, intelectual caracte-
tul de ..Necunoscutul
Dumnezeu»
anun
îns ca * £ ignorana cretinilor
:
subversiv al vtafl ICg

/Fapte 17, 23). El
MU rul imoral £
cretinii silit dumanii sculul,
ei
.
^^
retori-
ceasta P^t e deveni divinitatea lui
ci de aoeea ea
trebuie *& tic *»pa- refuza s
venereze
or-
ûnel iudeul de Caesar transform agapele in
unei convertiri,
Inelepnunea lumii
in-
S X-: Acestea atat *hWf«tt £
este încrcata de contradicii,
coerene, aproximaii mal
m
„'itn
se poate intonree
împotriva credin-
de respin-
ei, devenind instrument
gere a revelaiei.
stabilete
s tic urmrii
ca,
^
CT
de
tlnl
f Zt.
««ton tai dar
caile apo- daci cineva îi acuza, s& fie peu< I
La un moment, dat
5.
U
lagtfc» raionaliste *e
închid.
lom a Apologet resping acesta »»
mirai Ia înelepciunea
eestett, oamenii
«erau
Dincolo
* tl
de
^W ™ tii ie crin atac direct contra
pâgl-
br lumii» (Gal 4 r 3),

este revelat
limita pndirii logice se au»
personal a lui Dumnezeu,
care re areac. ta' «eastfi epol»$K
a doc-
Sama alte faoultnti *e umoare prima prezentare aMemataca dc.ctri
a general. a
credina Credina este trinei cretine in
<*Jf™,"
reali- m Logosului in special.
de a vedea pe Dumnezeu nel
H«
prim* re- scrie o Apologie
tatea Sa intima i do a
(c.
Ârfettil
laia Sa. Numai prin
Dumnezeu este ere
««««g^ prezmtu pe cr<.uni
tinii cunosc ca în care
«torul, c
tai Hrlstos e Ftal m Irian.
ca tui wu neam, superior barbari-
Dumnezeu întrupat, ca învierea tttf lor, grecilor îl
iudeilor.
Usus e sperana ^ mUcpede,

-
u JMtfai (martirizat °-JW>J%g

6. «Dac nu
înelege, (bala V, 3).
vei
Acesta
cre^tme, ca-
nu vei
W ricine din Flavla
Kte
NeapoUs, se cori
U cretinism. £*«*«£
principiul cunoaterii
Cre- Ju5i
re nu face caduc
filosolla.
tualp In Apolog» sa T "
experiena seruuW- locul nteoHei ,. lo«

, i
dina Înseamn bete' despre

lâ harului, sursa luminoasa
a
as-
iudaismului in *mW£L£7$£
filosolie de Via-
cunsa a realitii, o
care vine de sus.
Credina este AMtOtts O'Wio din Alf
"'**!:M^î*
ce- Lsese deja eanceptul toflto*
ctre Dumnezeu, un dar la a cvinos
calea
re^ dar ca se presimte,
de W* Logos), dupiî care Elioso
adevrul matale de
existenei, e- nit « n parte»
în meditaia asupra
pentru Hrlst^ datorita aoelor ««"
xercliu prealabil necesar
a - Diemnoir ut Teuloglo A-K - Cd. *U

u APOLOGET]
ale Logosului» care provin din Lo- Tatiun, nscut în Assyria, conver-
tfosul seminal Justin insista asupra tit la Roma, conduce o coala In
valorii pozitive a filosofici, care es- Siria (a înfiinat secta encratîUor.
te «parte a Logosului*. iustin afir- cej care se abin de la cstorie î
m monoteismul
faptele
cretin,
istorice
afirm
ale Evanghelici c-
vin), Scrie o apologie Ctre greci,
in care aratri superioritatea &sli-
rora le d
o interpretare tipologi- oJH barbarilor» (a cretinilor) fa
ca Cuvintul, Cellalt Dumnezeu^
*i de cea a grecilor.
s-a artat Abraain
lui {Dialogul,
Aienagoras Filosoful», contempo-tt
cap. LVI), «Hristos este primul ns-

ran cu Tai an, in Pledoarie în fa-
cut al lui Dumnezeu, Cuvintul Sau,
la care participii toi oamenii*. «Cei
voarea cretinilor (c. 177) i Despre
*
au vici.m potrivit Cuvlntului învierea molilor, respinge, ea Hind
slnt cretini, chiar dac au fost so- fr temei, acuzaiile formulate
cotii Astfel au fost, bunoa-
atei. împotriva cretinilor ateism, In- :
r, la eleni Socrates t Heracllt l

: cest, imoralitate, omucidere,
asemenea lor, iar la barbari:
cei
Teojit ai Antiohin scrie trei cri
Abraam i Ananlft, Azaria, MHail
arat
& Ilie i alii muli, ale cror nu- Ctre Autolic {c, 180) in care
me i FapU- fiind prea multe ca s£ cum cretinismul este adevrata fi-

te înirm aici 1
renunm la ele^ losof ie. El face deosebiri btre Cu-
(Apologia I, cap, XLVI). vintul imanent in mima lui Dum*
în Dialogul cu iudeul Trrph&tt, nezeu, adic mintea i raiunea lui
Iustin povestete propria Sa con- Dumnezeu, înainte de creare, i
vertire. Apologia conine, de aseme- Curînlul rostit, primul nscut ftî
nege, date îrfiportante despre cult, întregiicreaii (Cartea lî, XXII),

botez, euharistie- «Nimeni nu poa-
te participa ea (euharistie) rieeU
La
Sunetul trebuie fie curat ca o S
cele propo- c oglind strlucitoare pentru a re-
numai cel ce crede
l flecta imaginea Dumnezeu,
lui
vduite ele noi sfat adevrate
care a trecut prin. baia iertrii p^ «Daca îmi spuî Arat-mi
: pe
caftelor l a renaterii, trind mai Dumnezeul tu, atunci ii voi spu-
departe aa cum ne-a transmis ne i eu arala-ml omul din ine
:
BEristos. Cci noi nu primim aceas- l -i voî arta si eu pe Dumnezeul

ta ca pe o pîine comun i nici ca meu» (Cartea 1. cap. TI), Teof.il fo-
pe o Mu tur comun ci, thipâ cum ;
losete pentru prima dat termenul
prin Cuvintul lui Dumnezeu, Ksus
Treime, adic Dumnezeu. Cuvânt,
Hrlstoa, Mîntuîtorul nostru, S-a Ia*
înelepciune (Cartea I, eap. XV).
trupat i n avut în vederea mîn-
tuirii noastre î trup i BÎnge; tot Hermias a scris apologia Luarea
astfel i hrana transformat in eu- în deridere a filosofilor pgîni t
iar
haristie, prin rugciunea cuvîntutui Meiiton-de Sardes.o Omilie pascal.

celui de la El. hrana aceasta din BIbliDorullQ; Apologei de //alb*
care se hrnesc sîngele i trupurile âfiarâ; tn cOîecttA, PSrLnl $1 scriitori bi-
noastre prin schimbare, am fost în- sericeti, Editura Institutului bîblSe, Rucu-
vai c este atît trupul, cit i sin- retir lSJâOt Ioflft G. Coman. Pattnlagia
gele Acelui lisus întrupat^ (Apologia vot. I, Editura foiallLiltiiliiL Jîlbllc, Bucu-
I, cap. LXVI). rfttS, *9G4i p. 2Î3— 353,
APOSTOLICITATH 35
APOSTOLICII ATE (v, SUCCE- «zidirea lui Dumnezeu», Biserica,

SIUNE APOSTOLICA) una din i pe temelia care esu* Ifsus Hristos
fundamentale aie Biseri-
Însuirile (i Cor. 3, 9— 11), S-au pstrat patru
cii, dup cum afirma Sinodul ecu liste cu numele celor 13 apostoli
menie de la Constant inopol (381) :
(Mt 10, 3.; Mc, 3, 1B; Le 6, 15;
"Cred în^ una, sfinit, sobornicâ l Fapte, l 13) p
Slmon, numit Petru,
:
apostolic Biseric».. Ca nuul popor fratele sau, Andrei, lacov i loan,

aJ lui Dumnezeu, Bîs&ric.-Bi este îl* fiii Iul Zevi'dr'u, Kiliu, BartoJomeu,
dît pe temelia apostolilor (EL 2, Toma. MaieE, îycov, 'l'inl lui Al Teu,
20), nvind misiunea de a propov- LevI Tadeul, Simon Canaaneul si
dui Împria lui Dumnezeu "-i Iada Iscarioteanul în te rusa l im
chemlnd pe cel doisprezece ucenici (Fapte 1, 7, 12); loan a fost cel din-
ai Si, lti-y dat putere i stpînire ii intre apostoli. Desigur, mesajul
peste toi demonii i vindece bo- s f misiunea celor doisprezece apos-
i
lile. |-a trimis propovduias- s toli au un caracter unic i definitiv
c împria lui Dumnezeu E s (Le. 10, 16), deoarece ei aînt mar-
vinderu pe ceî bolnavi» (Le. ÎJ, 1— tori direci ai evenimentelor oare
2j. Biserica cretin este apostolic constituie revelaia i istoria mis-
nu mimai pentru c se prevaleaz tuirii (Fapte 5, 3!iy Însui apostolul
de o origine apostolic adic de t
Pa vel este obligat justifice apos-s
continuitatea istoric din timpul A- ioland sau atunci cind ii este con-
postolllor pîn azi, l © posed a- testat In Corint l Gelatla (Cai. 1,
numite instituii i slujiri apostoli- 11—12). Kcrygma Originalii a mar-
ce îim\ de care ea nu se poate iden- torilor oculari râmîne deci normn-
tifica, ei i pentru are o «triml- c tlvi pentru predica Bisericii, deoa-
t«re« mesianica (Mt l() 5
5—40 23, ; rece Hristos a împlinit iconomia
19), aa dup cum IIsus Hristos a mîmuirii o ii a ca"
pentru totdeauna
fost trimis de Tatâl (In 20, 21), iar (Evr. 7, 27), Numai ^depozitul» q-
apostolii de Ii sus. Identitatea i pos&tic (l Tim. 6, 20 II Tlm. 1, ;
caracterul apostolic al Bisericii pot 1'2, 14 2, 2)

; «doctrina sntoas*
t
l'l exprimate astfel ; (11 Tim 4, 3; TH 2, I). are autori-

a) Bkerica este apostolic pentru tate pentru credin si constituie
câ posed mrturia apostolilor, sub «reguEa de credina >_ In pstrarea
forma Tradiiei canonului Nou- «depozitului» i propcvâduirea E-
lui Testament, i pentru c este tri- vangheliei, Biserica exercita trimi-
mis sj propovduiasc «Evanghe- tere!] ei de a fi martor » al <<
lui
lia» lui Krisios cei înviat (II Cor, Umtos, atest deci fidelitatea el
4, 5 ; Fupte 1, 22), apostolic (Fapte 13, 31). în acest
Grupul celor 13 apostoli repre- sens, apo&tclititaiea aparine între-
zint, fârâ îndoial, cea mal impor- gului corp IMserijiest', instiLuii dl
tanta^ instituie creat de lisus ca Dumnezeu (ir furi, 3, 11—12) s
învtor, pentru transmiterea i a- împrteasc celor db afara" Evan-
pUcarea operei Sale. Constituit la ghelia Iul Hristos. flecare cretin
începutul misiunii Sale în Gallieea, are misiunea de a predica Evanghe-
acest grup a primit o harism Spe- lia! de unde, caracterul misionar al
cial pentru funcia unlcA ce 1 s-a Biserici L
încredinat, în planul Bltiericii. Cel b) Biserica este apostolic deoa-
12 apostoli devin In acest fel dtn- rece continu misiunea apostolilor
preun-lucrtorî» cu Dumnezeu la de a aduna noul popor al lui Dum-
âs APOSTOLI CITATE
nezeu, boteaind în numele Sfintei dup scopul eî eshatologle, fiind

Treimi (ML 20, 19) pe cei ce se con- semnul, prefigurarea adunrii es-
1'
vertesc îa credina In Hristos cel hatologlce finale, cetate sfint, Noul

înviat,
Su
Hristos a adunat in jurul
pe cei doisprezece apostoli, ca
ierusalim (Apocv 2l 2 J3. Ea exer-
cit aceast chemare prin episcop in
f —
simbol al acestui popor. Hristos. î calitatea sa de stttor
în «locul cel
apostolii, aceasta este o structur inait», pe tronul altarului, el iiind
constitutiva a Bisericii «zidii fiind :
chipul apostolilor care vor judeca lu-
pe temelia apostolilor î prooroci- mea (Apoc. 20, 4).
lor, «piatra^ din capul unghiului «j dup;j alungarea unuia din ei,
fiind Iisus Hristos» (Efes. 2, 20). De
a poruncit, pe cind st- întorcea la
aceea, aptostoiatul nu este o auto-
Tatl, dup A Înviere, celor unspre-
ritate în sine. ci depinde de relaia
fia eu Hristos. Biserica deine mi-
zece rmai s mearg i s învee
neamurile botezi ndu -le in numele
siunea ei de la apostoli, dup cum
apostolii o dein de la Hristos (In
Tatlui i
Fiului si al Sântului
al
Duh (Matei 28, 10), i
Kflr îtfbsvâ
ÎS, 1G> 26—27 17, 18), Jar Hristos,
—
;
au ales Apostolii iruvintul Apos-

de la Tatl Su (In 17, 18), Aceast
tol însemneaz trimis
structur — Hristos si apostolii — pe al doi-
sprezecelea în locul Iul Iuda, sorul
se continu in Bisericile posL-apos-
câzînd pe Matta (Fapte 1, 2e>, dup
toiice si de mai tîrziu, care se or- mrturia profeiei ce se afl într-un
ganizeaz ca nite comuniti loca- psalm al lui Pa vid. Ei au dobindit
le în
care se distinge episcopul în-
puterea Sf îtrîulul Duh. Eâgâdultl
conjurat de colegiu de preoi (prez-
biterium) ,si de popor. Succesiunea
lor, ca s
sâviroasc minuni i G*
apostolic exista numai acolo unde
s griasc în atîtea limbi. La în-
ceput au mrturisit credina cea in
se reproduce aceasta structura, Hris-
Tisus Hristos in ludeea, unde au
tos-apostolii sub forma episcopul- întemeiat ] Biserici de aici, pie-
prezbi terii. Dup
cum nu exist rind în lume, au vestit neamurilor
;
apostol in afar de colegiul apos-

iolîc aa nu exist episcop mai
aceeai credin i aceeai înv-
t tot
presus de colegiul episcopal. Cinci-
tura,., i
tot astfel, în toate cetile
au întemeiat Biserici de la care ce-
zeci mea este evenimentul care ates-
t misiunea apostolilor de a aduna
lei ai Le mal no] $I-au cptat butai
poporul in numele lui Hristos cel
al credinei .i semine ale înv-
turii, pe care o împrumut ?{ de zi,
înviat. De aceen continuitatea cu ca s se prefac ele insele in Bist-
apostolii, adic reproducerea struc-
riii... în. acest chip i ele sînt kik'u-
turil susmenionate^ se afirm în
39
ASEMNARE
prezint insal esena

cre^nim"-
O*- geneta omAvi, Qmilin
tDexvr*
t* ortkoaex ttim lul
êchi-
tm In vul.
17 trad. Cit-, P- ZID **
l
De
valent cu indumaezelrea <
*?J?
iraa.
Duhul SJ'irtt IX, 23 XV,
Jt,
bJW^J"
; .
ASEMNARE |gr,
p &W S* ST1 >-
slmilitudo]: BWea de *«££_ cit.,
lat.
omul, creat dup chipul 51 dup* a

Uini
«Doyfl
prin
fam», îw
u f**uj
fldurc
»^.. mm
rtonfl iJaruJ
w
"•'
prm *««* «* ''
^
cderea
stare pe
in
car*--a pierduta
P&cut, dar pe care
o cfl-
c*/ Mit» .'tj «e <M>«fc.ît*
orientarea i
48), A*emfl*uw*fl esie «i
fof reJdbff #t««P« r
,..,. ,
-
1 ,..
lilJ ,. 1
^ca
CHIP) spre perfeûnea
nezeu, de unde caruêrul
]^^
dLn^ c
fotoni Jmûnd cu i»J ce
T
%&£.
antropoidei «1
spuiiuulttah
iLft chipul este cprapr.; S p^hri^!' Duh .
Mim *«f™ -
£5 ..natural»,
roduL libertii
««fW^^
i olului voiM -
al energiei. Am&V*m *^*&T

£*
ro care presupune
**î*f?^
arului indumiie
' ^^"r*rt pijn «*^
r si contienta a rintf pl..',-i &U* r*'fJ"n
oimtam. ^^^'«omul
1
d in
SSL **
«claritatea dintre
£5ffi» St
pucut l uman Lwto.
*. $ KS
.
noua.,
vechi»
£du ;
J art ^ ^nd rr ft*i M^, te* * r„r.l nj
*«:
Pentru prinii Biserlc
i. sattrtulttl ttilfl
«
* ,,, 3rlu itd cftipuJ
nersoacel.
Sta*
,
° «"«feSE?
chipului iS
Iu!
suflet a frumuseii
f-'ifon.-.jYj r-un.. vnf. f, p
nceiic, 5S H In
lui Sftat. Este «ta*» P L "" 346),
Dumneaei» o ia «o»™ «M**

Ir»
abur.
limbajul estetic care ^^
d
Uu
Ee «Ici,
ta etic orienLul
5 e tea n»tuni
la
;
»|«**}Uf
c^ P u ^ Sur rorrfllnc cJl? fftowdft «r^f
Smct. Vi Mk*tt*î ™.n
M
,Ll1inns du Cri (drtL
nr,
^ |L
hint '" L
Cl
>*
t
180), W». N^î^

—
!
-
'
1
Vp«iî««C^
^— t
L '
„ui omologie «i
ca un ur
"**'£!
£te desert, mal degrab Cer, S. vin i'tftsej, Jir- &r- 10' P-
^HKS,
cu -din slav in slava» (I
.18) dectt
re pierdut.
ca o reîntoarcere
Pentru Vasile
la o
JH* «
£ ATRIBUT1:
cure se
«U*
constaii
: pppfi^t^ ireale
pu firii dumnezeieti,
m asemnarea cu Dumnezeu, re- în rmUîe, în lucrareu
pronietoute
omului,
St «te cu putin firii
:iij ASCEZA
ajunge la starea de neptlmire Desigur, asceta cretin nu se

prin dobindirea virtuilor, cu îne- poate limita la autodisdplin, în
lesul c
patima sau viciul nu este sens natural, adic la efortul mo-
propriu firii umane. Asceza cie ral de a tace binele i a evita râul.
unul din elementele constitutive De asemenea, ea nu epuizeaz în-
ale spiritualitii cretine si este c- treg urcuul duhovnicesc. Nu ejdsr-
chf valen cu «filozofia, activa» a ta ascez propriu -zis înainte :!"
Virtuilor., cu dezbrcarea de cornul har sau fr

har {cf. Ps. I2i\ I
)
cel vechi», cea dinii treapt u ur- Mat degrab ea este pregtirea
cuului duhovnicesc. Vi ut utile con- continu pentru experlerea Inttm.s.i
stituie yri pile prin care sufletul se a harului deja prîrrtft, Ea este pro-
ridica Iu contemplaie, a doua prie vEeii de uiri, dup care Su-
treapta a acestui U2CU*. ISepMi mi- fletul vu Intra în nelucrarea de
ri m ^ a li urmarea lut Hrlatos prin dincolo de moarte. Lumea de acum,
virtui nu este posibila fâr.i aban- comparata cu ziua, dinaintea S îm-
donarea elementului iraional, "n- bete! fee numete ziua de pregtire
,
mestecat», impersonal si nespirit.ua l (paraschevi vineri) (Gngorie —

a| vieii umane. In fond, efortul as- de Nyssa, Viata lut Malse, rrad.
ce tic este o lupt spirituala dt a 1
rom., p. fi 8), Asceza este condiia în
rerîtiga viata unitar dinainte de c[ire credinciosul pzete p&rgB
cderea In pcat, cînd spiritul do ni- S fin tuiul Duh, pe care a primi t-o
rea peste trup i fire. Accesa pre- din harul Botezului, nestinsa, sau
supune un exerciiu atletic conti- daca «ceasta s-a stins, o înviorea-
nuu de schimbare radical a direc- z, «De aceea mâ str-duie?*; {mS
iei vieii spirituale «omul tru- :
exersez) sa" am totdeauna un cuget
pesc^ moare pentru a se nate co- curat înaintea lui Dumnezeu i îna-
rnul duhovnicesc (I Cor, 15, 42 intea oamenilor» (inapte 24, 16).
53). In acest iens, Maxim Mftrturi -
«Am vzut necurate sta-
suflate
si torul vorbete de « mo ar tea mor- pînlte nebunete de dragostei tru-
H» i moartea vieii* (Rspunsuri purilor. Dar lulntl din cercarea dra-
ctre Ta tas ic iii, Fi loc. rom., voi,
h gostei pricin de pocin, au în-
III, p. 340—350}. în planul crr tors aceeai dragoste spre Domnul.
lei, spiritul de ascez se poete e- i sorind îndat peste orice frica,
xercitu prin depirea strii de du- n-au allioît fr
saiu in dragostea
clihile lniilfi'iai.i i ."itrc uiiihilco \a de Dumnezeu. De aceea i Domnul
îu nil unul spirituali-
creaiei, tn pi a zis despre" acea desfrînat, nu c
tii, numai renunarea la ^deprin- s-a temut t ci c a Iubit mult i a
derea î rpeasc» (I Tim. 4, B), »- putut schimba cu uurin dragos-
ilic moartea trupului
te de p- Ea tea cu dragostea» (Le. 7, 47). loari
cat)* (Rom, 9, 10). poate efcibera for- crrui, Suvînttll V, 6 în Fîtâs.
ele spiritului spre lucrarea virtu- rom,, voi, TX, p. 149 ; Mar cu Asce-
ilor. Asceza este un stil de viaa tul, Despre U$eâ dvitpvnicûicii, ti
cretin care respinge fl amesteca-
fj Fllocalîa rom., voi. J, p. 2;î0— 250 ;
rea» valorilor, pervertirea perscB loan S crrui, Scara (trad. D. -S!.i

nel umane, degradarea naturii î niloae, Flloc. rom,, voh IX, 1980).
mediului fizic, tendina a cccJbn- & Bibliografii?: NLkoJatv von Arse-
sumau in afara sensului comuniu-
nicw, Ost kfrelua nud Mysitk, Ernst Rein-
nii. Ea const în convertirea dra-
hiqrdt UerlrH, Munchen, I&4&4 AtchlTn.
gostei naturale in eros divin.
39
ASEMNARE
prezint insal esena

cre^nim"-
O*- geneta omAvi, Qmilin
tDexvr*
t* ortkoaex ttim lul
êchi-
tm In vul.
17 trad. Cit-, P- ZID **
l
De
valent cu indumaezelrea <
*?J?
iraa.
Duhul SJ'irtt IX, 23 XV,
Jt,
bJW^J"
; .
ASEMNARE |gr,
p &W S* ST1 >-
slmilitudo]: BWea de *«££_ cit.,
lat.
omul, creat dup chipul 51 dup* a

Uini
«Doyfl
prin
fam», îw
u f**uj
fldurc
»^.. mm
rtonfl iJaruJ
w
"•'
prm *««* «* ''
^
cderea
stare pe
in
car*--a pierduta
P&cut, dar pe care
o cfl-
c*/ Mit» .'tj «e <M>«fc.ît*
orientarea i
48), A*emfl*uw*fl esie «i
fof reJdbff #t««P« r
,..,. ,
-
1 ,..
lilJ ,. 1
^ca
CHIP) spre perfeûnea
nezeu, de unde caruêrul
]^^
dLn^ c
fotoni Jmûnd cu i»J ce
T
%&£.
antropoidei «1
spuiiuulttah
iLft chipul este cprapr.; S p^hri^!' Duh .
Mim *«f™ -
£5 ..natural»,
roduL libertii
««fW^^
i olului voiM -
al energiei. Am&V*m *^*&T

£*
ro care presupune
**î*f?^
arului indumiie
' ^^"r*rt pijn «*^
r si contienta a rintf pl..',-i &U* r*'fJ"n
oimtam. ^^^'«omul
1
d in
SSL **
«claritatea dintre
£5ffi» St
pucut l uman Lwto.
*. $ KS
.
noua.,
vechi»
£du ;
J art ^ ^nd rr ft*i M^, te* * r„r.l nj
*«:
Pentru prinii Biserlc
i. sattrtulttl ttilfl
«
* ,,, 3rlu itd cftipuJ
nersoacel.
Sta*
,
° «"«feSE?
chipului iS
Iu!
suflet a frumuseii
f-'ifon.-.jYj r-un.. vnf. f, p
nceiic, 5S H In
lui Sftat. Este «ta*» P L "" 346),
Dumneaei» o ia «o»™ «M**

Ir»
abur.
limbajul estetic care ^^
d
Uu
Ee «Ici,
ta etic orienLul
5 e tea n»tuni
la
;
»|«**}Uf
c^ P u ^ Sur rorrfllnc cJl? fftowdft «r^f
Smct. Vi Mk*tt*î ™.n
M
,Ll1inns du Cri (drtL
nr,
^ |L
hint '" L
Cl
>*
t
180), W». N^î^

—
!
-
'
1
Vp«iî««C^
^— t
L '
„ui omologie «i
ca un ur
"**'£!
£te desert, mal degrab Cer, S. vin i'tftsej, Jir- &r- 10' P-
^HKS,
cu -din slav in slava» (I
.18) dectt
re pierdut.
ca o reîntoarcere
Pentru Vasile
la o
JH* «
£ ATRIBUT1:
cure se
«U*
constaii
: pppfi^t^ ireale
pu firii dumnezeieti,
m asemnarea cu Dumnezeu, re- în rmUîe, în lucrareu
pronietoute
omului,
St «te cu putin firii
ATftIUl-Tg
W
duhul Tu l ae vor zidi **»«*£
Dumn*
,ide nUnttUre P^n W* ca noi faa pmîntului» (Ps. 103, d«
Se manifesta
Se comunic î
31
to| personal privit «-:*£ «ta*»* Dumnezeu nu priiwite **££
Omului Atributele nu «jM din afar, ru o are
prin pârtie P*;
neliind adu*.
% de aceea flinta Sa.
nu»
te in care
Dumnezeu
cu omul *i ere
a VV la existena din neexitena.
intra în comuniune
Atributele aînt «numele»
Iul nimic contrar. «Pe
de
g
de departe
atu rtnt cerurile P
mT',Ip
«ele de cjde
cile
„este cu neputina Bd
in lume » Imagine
care
w g^**
a exempu
departe sint
lt
caile
vristre si cuartei»
voastre» [îs. 55. 9).
^ %£*&
Dei este
K™ 1*1* creatorul Iul,
^«^"KS-
™
K
existen al Sfintei fiina Sa ^P*
lut diferit dup
1 1
dul de
din trup
l de om, care este compus
'adesea pentru a descrie

Dumnezeu i
S»l« Sale
proprU
ta» ar de tun
lai
™ Jl lg
lucrrile Sg Num, W).
23. b «port
Care
El ^te_«CelUdU
D-rnii Jt fpturile,
oameni (antropomorfism) nu are nici o *****^2JZ
la
trebuie se s «^"JlS asemna vo! pe Lei Freap
™,
$£
ceea ce aparine
de*P re
nume sau
Iunelor
2 «M
&#%*$£
Orice
idemnica
£"3&
li ea vei
ternic
...
menea i
i unde vei gsi altul
„1
mi...
voi ca sâ Siu
Cu
i- oli
u cine
asemenea.
tul» {îs. 40, 18 l
25).
zi«
sffl-
asemnai M ^
zeu, care L-ar Dumnezeu eate Bewe, *»****;
rreatâ, este o ldoUltrie „,.„
butc
atribute,
atri
pentru a exprima aceste Dumnezeu arat ca El nu are nic
uueU cuvinte, caliti i nume sint
din început sau origlM l nW e»* * * 1
dL de citi
direct,
ar
ca de pU»
autorii biblie,
. »* existenei Sale în timp. El
este «M-
«.
revelaie
i™»£ ceputuU venic (Fac. 1, 1 In
«W* g-
; 1*
venic, duh, bun.

iar
mb.re
altee au fost
treime, persoana.
W»dM^W-
J*Â Cel dinii i Cel de
41 4-44 6), Dumnezeu
pe
este mai
h»
presuâ chittr decit Vfl^leia. create*
j
--.ca :
Astfel Dumnezeu
A e«e D"'
person^
1 l
port cu fiinele i
™Ue
Vdicâ Htotf vie, in ttaP Jl
4. 24
l e* e El nu este circumscris
netrupease i nemater a ?i in atara
&
este nsui
in 'l
suflul
**» ^ vieii .
™f& *
UI " ane
,;
spaiu. El este In toate
de toate, nefiind
supus legilor fini
i devenirii ,Uurnnezeu,
Care a (a-
»
,
'rul lumea i ton» cele ce sin ta

M, Acesta fiind Domnul cerului *
„eVueste Duh i cal oe I "
( .iVmintulul. nu locuiete
,n tun-
te
pta' fcute de tfKMo <£^ . &,?£
Dumnezeu Atotnw-
Prin rola Sa,
rul creeaz, în
afara de El, lumen
venic si
%*$&$$>&,
existena toata sutiarc»
si odatâ cu aceasta, micarea
pi. Existena umana
i tim-
istorica nu
(n
V ci duhul tar.*!
wr »
Trimite ve.
**££ eman din existena venica » IW
arin se vor întoarce,
4t
ATRIBUTE
numele Tat] Mi-a poruncit, aa fac» (In

«Domul «st e
Dumnezeu.
de faa Lui Dumnezeu este fiin personal,
nu se poate ascunde iradiaz Hi
vie atotprezent. care
Unde râs voi duce de la &***?** dumneze-
U«
m
de aceea energiile
i
Ta, unde va, ta# blre

Tm*
•' :
,i de la lata
& in <*r. Tu acel

voi sui
U De om 1^ energii ale Iubirii
Mjfc"
m
iad, de faa eu- IraujlrUe i lucrrile
mâ voi pogori de dur, l- zeu «în afar» sint însuiri
ii lu-
1> vo! iul aripile mele
neaâ dei m
voi aeza
nuna Ta nri .-»
U marM crri ale iubirii: întrupare
rurnprarea au ca mobil Iubirea
tal f*J^
nile mrii, i acolo
Dumnezeu [aa de om «Dumnezeu
povui i nrii va ine tem**?*'
:
aa a iubit lumea, încît pe Fiul

bM
poa- [Jmil-NâScut L-a dat ca^ oridj»
XiM adincul flh*d Salo nu asb
ptruns, totui noi P
utem crede în El s nu piar c, iâ
te ii ,."i"
viat* venic . (In 3, 16>- !*"& Is-
pitoare a Lui Ilri&tos are ca prin-
cipiu Iubirea, i Puterea ei vme din

mt «Dumnezeu învedereaz
creaia, providena a iubire :
Aadar, de noi prin a-fa

ca prin dragostea Lui
tâlc prin care cunoatem, mu-
ni te oH»nri i
Parte, existena
m ?ee lc, pentru noi Hrlstt* a
pneatoi»
eram inca
i însuirile iul Dumnezeu rit, cînd noi
(Rom. 5, Q). Iti W3S
Hristos este-
jJamnewiu este i*l><™ »3*. .*• Jj Dumne-
prezent însi iubirea lui
S r
gW-.,
cuvintele^«Dumnezeu
Altoiul loan r^
zeii pentru oameni
a
tfi legea
lui
(TU
Dumnezeu
iubirii
JJ-g^
Dumnezeu, manifestata
este
(Mc,
3,
17.
Voin-
4),
concentrata
m toata revelaia
Iubirea este
«^„gS,
numele
insu»!
iubirea
in li&ua Hrîstoa,
iui
constituie fora f»
meet
«ÎBfcva» lalive, coeziune a Bisericii «C amt în- :
lui Dumnezeu :
via-
fe oameni
mi- credinat câ nici moartea, nici
Dumnezeu, Iubitor
pUn de a, nici îngerii, nici stapmirlle, mo
îndelung-rbdator. vor
lostiv,
indurare i de dreptate,
gradul
0»
in
^
care
fele
nici
de
puterile,
acum, nici
nici mAlimea,
cele ce £1,
nici
Iubirea arata va
nici o alt fptur nu
'
6).
propria adîncul i
DuuMM H>arat
descoperit
udincul comu putea s
ne despart pe noi de
^dra-
£ Intimitate,
g*#*** gostea lui Dumnezeu
artata intru
„lunii Sale cu oamenn- Domnul nostru» (Be-m.
Hbus
Hristoa
din partea crettattor.
Dumnezeu ^^L,ffîn i
Bt 38—33).
1
ferea de a fi unit cu .
" m
cea maT d**» «P**»"* I)el Iubirea
tfitfenfe,
Lui Dumnezeu
bimficrrten i
se arata
djgW«
Dumne-
Numa! un Dumnezeu c*l* este $6 (Ps. 9%< 3K Sfinenia lui
.ine iubire HMl^ ^^? ^£ Iubirea e*te
3
a
zeu (Amos 4, 2) înseamn
este elul absolut *î
ca
tJt::; iViriT.
Jii
al :
/ist CA TreLme umta- "-".

Dumnezeu «Fii sfini, cu
1
vieii umane
L
SS Pêaza in
fiin i treime. P^"£j Domnul Dumnezeul vo&tru,
:
^mt
d
sflnt, (Lev. li 2 20, 7). Dumne- j
7)- w (Lev. û v
Mea cel Iubit-» (Mc, cunoasc
5*.
lumea \[^ zeu are un «nume siint»
sriune«Dar ca s Amoa pe care îngerii 13
î
Eu'iub^peT.uk v prûm 3; î, V),
câ
AUGUSTTN
laud in ceruri : .SflnV, SSnt Sfint voi i ele reprezint

iul Dumnezeu
In persoane.
ir
) "3r
W*?^
wds.
ZL
bcnb, mi primesc
t"^ r"
pxfctena £
tfini nri °
pmîntul de mrire» l"'»
El este nu numai
culmea
(
^ m^de
t ^ ',
tenta vojrikâ dup»
nu
tUn
f'.""£,
«»* de ineeput. tot U»I
BSnt
OL'Sl
v ,;..
v
ce
uar num:i
ÎT fr de afinii,
to-îr^l precum T . 1
vpa
tuni «1 inapi *t&.î2î»
dar>
tru cel ceresc
l ,4B),ritf «Cel care
sfinete,
deavwju ^ ^
fflffi
narea lui Dumnezeu
tapete <i^V'«
f
2 p. 81—82)-
toamn *ggg<{£
***
'
Buntatea
m care «Printele Induram** .Ihllegralia: K.a
f^J
^
rnr 1 ,'H
împrtete ctarurut
„r. 3. p. 365—««
*«ite DoeonTuiu-&e ac ]a r ._u„ .
AUGUSTIN: 8-a ftSseut la la
i -w h care nu «te schimb- paste (Numidla-AiRL-rui) din l"
cr£
africani, in 354 A
taVa£t
™
q*
9
„U
>. El
de
** »^8f «srau.
care S-a
n°uâ îti dar
^S &£
«C**,2S°^
,
"
ftn|
dini
dup
«*** de la mama ««_
nostru
:
Iisus Hr» zat o

^V™feS)
!n 3(17.
harul Domnului (deertei m CoitfeMtmJ in
srcit, ca voi, a » "f
u -
•
tire
* predat retoriea in
Caragina
deZit adept al maniheiamu
ta.
oare încuraja -
dualista,
A
o
înseamn nu nu religie
Dreptatea
col in ne
mllwtivlrea Sa fa de
SffiSS a
mîpa celui puternic
^V^«^ <J
pe -r
^. influena* de
Este
accent pe piri
«W»^
nlarn. râre punea
i conte »j>l iu
ascultarea
rtri o El râspistete tiunea Spiritual
interioar. Sub a „„.,.,
râul are Wii"
^
145, ie) si
JW*rttSST?3toi Auflustin crede efl
nu este deci un
i
ta absente binelui,
P orin in"u in stne,
cum credeau ma-
êllEvr 2 2;cL IITim. 4,
1
gsmd ipri "
Maxim Mrturisitorul
«f^J formeze cu lumea
pentru aceasta in
Knmani ÎS, w
* â
W* Antonie î
mari îniri .iumn J*"*»
raiona e
« 1
•
H ^ ir,
exemplele lui
imnârtâslt î'Wei
in a
le-a i"ip î, conservrii i Aug*ta
vederea
ril
suitlneru <- +
elds _ « iî';;
Bântuirii
^^§^netep
acesteia !
-
iar in JW».
Formea-
.JL.i PHmele doua f sint uaT .' .
ttile,
I
se întoarce m
-
nea. IU
Africa
Al
morta^trea de atu-
urmele S
Dumnezeuf .fS^
el ta atare ui
i comunitate
creaie Tagaste. Jn
;
in c-ontemplatle la
lui
capacitiide din g!
doua k-a druit
AUTOCEFALIE 43
Do irauwcr, Peiis., TOT?, ?. [?l--l**i

301 devine preot la Hippo, iar în
acest timp. H> L Mar ou, Sint Augustin
r e Itiiiym-
anul 396 episcop, hi
neoplatonismul tmtfim, Ln Senil Paris, 1951, P^tor Jirewn.
Augustin, de Iei
Lq vfa tfe St* Auotfitin, Pa^ls, hcull ID71.
cretin, înclin Citare" o concepie
pesimitii despre lume', societate,
AUTOCEFALIE au to-kephak [yr.
istorie,
- conducere de sine stâtâtoare.j
Augustin formuleaz prlnvipiul :
Ideea de autocefalie este constitu-

Crede ca $
înelegi, principiu opOS
tiva Bisericii lot/ale. deoarece aeSo-
raionalismului maniheilor. Contra
reprrv.inta poporul Iul Dumne-
schismei donaiilor, care existau t r^
adun cit într-un anumit loc

în IIlppo, susine c
Biserica este
zeu (feosj
pentru a aduce Taina Euharistiei
mi teren mixt, undo sariul i neghi-
ca o mrturie a vieii sale In Hris-
na drese împreuna, refpîrifge deci In
tos, sub conducerea episcopului,
practica rebotezrii, deoarece tai-
-ontln uitate cu apostolii, irn^nju-
nele sfert celebrate de ffa-lstos, Desi-
r.ii de preoi i asistat de diaconi
gur, sacru mentei* nu dau roade da- Ca-
cu participarea credincioilor,
sînt primite tari dragoste Scrie
coereiu- racterul autocefal al Bisericii loca
tfeipre Treime. Justific
Ic se c^prinU] ce] mal ulne în asse^B-
nea disidenilor. euharistlc doa rece
tâ ad li l i ; i i-i ,
Dup unul 411. Augustin intervi- ea poseda" acea structura e^lezlftlâ

ne in disputa cu pelugienii. pe ca- tara" de care nu exist Biseric :
re! Lil:-' 'lup ce Celestin respinge «Toi sii HnsLuLiS'- pe dto m ca i,
botezul ud pi lor. Augustin susine

i
pe Ilsus Hrlstoa, pe episcop, care
condamnarea peLa^lenilor Pare mi- este chipul Tatlui, ji pe preoi, ba
nimalizau puterea harului. t!| de«-
doctrine
pe adunarea apostolilor ci m ;
fr
voltâ mal multe {Jespfe. \
se poate vorbi de Biserica* (Ignatte

cdere l pcatul originar, ea vin al Antiobîci, Epistola ctre Tfh*
si corupie despre necesitatea Ha- trnd. cit., p. £7),
;
enit III, 1,
rului pentru convertire despre
apostolic i posta-
;
în perioada
predes'tî naie î numrul fix de a-
postolica, cnmunitaiie locale i-au
leL In teologia si spiritualitatea sa, consliiuli'-
pstrat înt£iL-L-i aceasta
August in a cerut cretinilor st nu
eclezlaiâ, sub conducerea episcopal.
.se " conformele» cu tunica în care
Dar din momentul cind cretinii
domnete ruul, ct i3 <crbe pacea ce-
mul se fspin dete in afara de ma-
tii cereti, In afar de celebrele rile ceti i metropole, iar preoii
sale opere Confesiuni Cetatea lui i jnil sint trimii de episcop sa
Dumnezeu, Augustin a scris cumen- poarte de grij comuni tailor loca-
irjril biblice Psalmi, Predica de
(la
despre le, mai ales în regiuni rurale, or-
pe Munte, foân) $3 omiLH
ganizarea biserleeaacji &e modifica
anul liturgic
Aceste Biserici depind acuin de e>
Augustin moare în anul 430 emu ;
la
piseopul regiunii, iar episuopil,
vandalii atacau Hîppo. Augustin ii
rindu] lor, depind de «cel dinii* e-
exercitat o Influeni capital asu-
Ijiseop, adic de arhiepiscop sau mi-
|th cretinismului apusean, asupra
tropolit. Desigur, odat ce regiuni-
culturii medievale, asupra te ologiri
le au fost repartizate Intre episuopi,
reformatorilor,
independena vechilor Biserici lo-
BlbLloc] mi lei A,H«Bin*a<
G, cale a Jost limitat, mai ales in do»
Dlctionnaiic des Pfces de j'EgJlse, Desetoe meniul disciplinar i administrativ.
u Dar
aceM Biserici.
•i -iilrilBmW
Deja slnO«i<* «^,%j£rt$£ m ti
«ÎS Sffi£ „-a fosfnlcioda
^ canon ca tf
£;<*, Tradiia ile
patriarhale W £MW«- bisericii S punino ™
dn* privin, _Snd
»'."* lu-
aceasta
liCâ
.«"S wdr . Achia .1 *£ (n
de * ftJTs - SmS al IW«

d e
Si Sg-J-*»
j ea ecumenic).
noscut ca fund aP" •

™,
,
recU _
acesta
? cmai de
a
8
nonie plenitudinea
local*
^^ &lS*„^
I nlenVa
eueziiwB
e
a
W
une l Bteerid
sinodul «l*«^?*5tS *«** se
Btnd singura ^j;™ ^ primat - 1
b) Prin
autocefalie
i^*^?
ca si ftteag»
;
„Î1iepi««p sau.
P«P""lJ5 £ (caa o- « êntitatea
cultura e. p» Ulu-
hin „ in das V Têricu
locBle, este
„ui 34
un
apostoli
teritoriu
Sinodului
>."™° UwBcta
BWM ca .
al
,£,
n-te« ecu
SW
^tal £^SS
realitate data
^tinuu oe
Prin
"can. 2 al Blw"ri
meniri j"
jnemcj sa sfineasc
,
un eerll ou mir.
necesar Tainei uni"" ate .
diveri atea
su primat a to « "V lB7ii incer-
minat a,adar ^^
ta afara I»1»*^- "Ji £ patri- 1561 '™
cunoscut o
arhle autocefo a
dup P
t a. a
* ia
f
transetnica
Patriarhia
sau ^"^
multinaionala.
ecu"^ esle
^^Nourne- bhiar
naiU na1 Biserica nali
& c Aitoce/olw.
eaC
\ SS£ «* sil
* primatul, u
nu
nlca de «^^"-J^Siud !• m** ^ "T
teologi <» nS ne "£iA

este o poat-^
K*
att
B&
numai?lSSrW,
dWe
umnor« an
licl S a,i
deoarea
namm-- M W1 £ «
d L, ar eeee s-ar
°r- JocalW a
triarliatelor noi,
<*Mar oriC e Biserica rf
"
sî prin doctrina ei
iiattel egal cu Blsf r '" ronlundu «mu
Biserica auto^Jnlfi se
sa u
cu Biserica
nationaU este
principi 1
r,t °r «nstituje ^„f'^^Vleziolo-
Desigur, €lc , aten . nille
^ tlle de prim
ordin ale
fwdaMWtal pentru
înfiinarea BIsenc
l
Jgî, ^ i
loc (ca-
giei lsiiitene.
care o
^„«a-
te 1- Bi S no,
nonulâLS—.a! Itît de sistemul
cit i de
ic monooefalc,
AUTORITA-TE 45
congregaie nu li st. Acest sistem îm- îîfcUograrU; l.

Despre au- Stan,
tiktiâ prim: Epiu teri tor tai l tegank
L loc<:!alic, «Qrtndoxis»,
VII 11950), ur.
lti
datorie cu necesitile misionar^ i 3? Idem, despre tn.it oiKtmht bisericeasc,
pastorale ale Bisericii, De altfel, * «StudfJ Teologice». X [Nljtf), tt r, jj— fi]
-lin punct de vedere istoric, siste- iri^m, Autocefalia fi tfitQîm&ta ut Qrto-
nmi Bisericilor autocefale este ante- '.•••ilc, în «MltrnpoUn OltanioU; XII
(10S1J,
na- ShfomeJ dintre Orient l Occi- > —G
.J
j | di ui, \ . i f t,c,j ,'fj J"j"cr $i taitOf] O ffl ta Ijt
dent flt)r>4) cum i c&tefii Ccmsism- Blserh-u Ofilit,
1
«MU*opoUa Moldovei h,
tinopoluluî su b turci (J453). i SuccvrU, XXXVIII {[«W32], r.r, 7—B, 5.
• e) O
Biserica rare, uzur-
loc al fi Troitzky, De fîiiotâphaHt *t a r\n ingttse
nind statutul su de autocefalie wu (extr H ij diji »Mea*ager tic J'ExurchaL du
autonomie,
itdii-.i
r.imîne
necoardonEirii, IVtn.ndio Russeu r Paris, 1952, ar. 11 — 12|
FiefntegTatfl in ordinea cato- Mitroputittr Tt-uctiit da Mol dn vie. ©cji.
licitaii ortodoxe, nu este Biseric, /'nalft (Jo rQ\}iQr.kpha!ie (1885— IflBj),
La
ci o grupare shismatiefi. EckzÎQio- *Bauataf«a Oriodo* Chun:h News?', i:i
glix ortodox este in aceast
privin- Z iyfI5, i>. 32—43; Jargu Jvsri, CJJiva far-
a toarte exigent, O
comuni t&tq flmi v.(mQr\it:L înelesul 9 expifcare Q tor
ortodox nu pole din punctfi, de in tfrpul lUsrrimsc, In
«Stuiii Teatogl-
vedere ecieziologie,
de sine stt- P*»i 1939, nr. -l, p. 91^84,
toare, independenta,, u tos uf] oi en-ei
te\ pentru ca el îi lipsete moca ni s- AUTORITATE exousia, lat. [gr.

iiml esenial al succesiunii
cii
Biseri-
un preot nu poate hirotoni un
auctorltas capacitate*— potestasj ;
;
de a exercita puterei f&ywiiiit)
alt preot, un episcop singur nu pon- sau harul (ht&te) primit în Sfintele
te hirotoni un uit episcop. Taine i în special Jn Taina hiroto-
Tn te rm in ologi a canonul orto- niei, în sens restrm^ noiunea
de
doxa se face distincie între ciute- autoritate se refera la exerciiul ce-
nomie $i nytore/nîie. O Biserica lor trei slujiri sacerdotul sa^ra- —
nom are un teritoriu i o auto- ad- i"ui'.il, misionar ] pastorala —
ministra ie proprie, dar ram/ine îfi- de ctre ierarhia bisericeasca. Sub
'i tncOrpOTâtâ ca «Biseric-HIcâ»
\n influena teologiei catolice, care
futisdtelfl * Biserici i-rn a me». Bise- consider «cheile Impar aiel* (Mt
rica autocefal are conducere pro- li')
''', potc.U£i$ claves
- -
ca J'tini —
prie sub forma imul sinod local sursa oricrei puteri în Biserica, a
este de sine stttoare ca organ tea- existat tendina de a coniunda ai*- '
re i
este «Blscrtcâ-sorso egala cu taritateu cu puterea jurisdicionalâ
celelalte 3f serici surori, Dependenii i de a o separa de puterea saera-
canonica a unei ^Biserlcl-filce?» do mentflla i de sfinenia personala.
«Blserica-manuui nu înseamn sub- Spre deosebire de aceast tendin»
ordonare, dup rum autocefalia nu tradiia orientala a subliniat mal de-
friseamnâ independen absolut. tfrabâ unîtii tea organica dintre pu-
Disciplina canonica ortodox impu- terea de a judeca (In 5> 22) l pu-
ne ca B (se dea local, indiferent de terea de a Ierta pcatele (Mt 18,
18 In 30, 23), dintre preoie i ur-
forma de .'iiitonornie
pe care a obi-
;
marea lut JJrlatos ca Arhiereu de

nut-o, s
rmînâ în succesiunea a- ctre cel ce dein autoritatea In Bi-
postollc .si in comuniunea univer-
serica (In 21, 15—17), «Cine, oare,
sal a tuturor Bisericilor Ortodoxe este slujitorul credincios
surori i înelept
pe care 1-a pus stpinul peste sin-
«rroiUTATS
4B
inii; sule,
in ™,
cu ti
sd ™
le dea hrana Iu condliar. Desigur, ca
apostolilor, episcopul^
este
adevaru ui»
^£ «PJ*»»
(Sfintul
£
rul de cuvint al
slujirea epiKO-
Certul teologiei
sen
**«3££ Atanasie). El deine
ftind doctrina
d* credina a B i
ml-i si în virtutea
hirotoniei -;'"
"
,ii dogmatica *e preocupa
mai «£ uc^lune apostolica, Mjre !£ f
cultatea de
hartem» * «pon «Pf^rpreu core
care se înelege
,
aabllitatee Bisenctl de 5«££, «hgg

««gute de «£«P£L_ sau
,i determina a tsTsenl, episcopatul ^mau
«plscopllor are du«rtf«M«
ma8 *tc ™'!' de a înva, de a

apra i ° r
Sub
™£
"iod Juridic- l
,
,.,,-trina oficial a Bisericii.
Într-un
eTintr-un mod harismak, /«** Se ea prin semnturi,
proprio a
doarme! 5S
Pe
tate « •. manifestat
in nrocesul de aprare
mai
n
c
«™i de
sinodale «te
alt parte, exista
oblice.
f^^t£
Saffi ortodox împotriva •» rismutic a poporului «™"™°J:
g**.**
zllor Potrivit unei
tice s-a ficut o
etala
separa™ intre
discens...
riceo*:*. si «acctota
dW^
ierarhia bise-
adic
«
?
£& 1
ture» a doctrinei
actul a
car se exercit în propuse
Numai, contiina
tOTpului bisericesc,
* ****£
sau tor
«sensus c«K
»
««n»»
W»
credincios, P"»*"* * ,se»sus Odelium...
ppportfl
cxistn un magisteriu i^^l «£ •duc», poate confirma, prin
recep-
hotaririlor
raportul dintre dep°z tul a Lrc taciii, autenticitatea
tadec formala a Bie-
ooatoUc i doctrina
ortodoxe în-
Spatului, adic
»i«™v..<
W-lgaJ
--
rî
T Potrivit, tradiiei olncluana (nt -.^
WtiJ'-ju
,
un .caracter odat pentru

X orice ôritatt
ecoleaoiogto
are.
jUfg.
rtâ sfinilor,
data
7Î i ii Cci în Tainele de
hâ, 'tematic,
[Ur de aceea natura
•
«utoiitaii in
îneleg » •nfj f au tualut
luciosul u primit
.dlumUiânl^
harlmu de
vMBtotre trebuie sa fie învaturile m
i
•"e
privilegiul barUmatic
^1
~nfu? c illstinpe poruudlel
poporului eredm-
%A& adevrului
maii in materie de
**Wfg;
crdaUljW v ne "capacitatea
c os dea discerne
udevaru care
Biserici
FAlUBILITATE) aparine este
f^-tci^'stodê-
CB7e, in Duhul WW. "ftjfBj
«1 temelia
adevrului» (1 im.
15). Autoritatea
J.
bisenceasea in sine
*M»
friptur l Tradiie, e W*^
T«'™ 'S d
nu este surs de
adevr -j» t^ harismatîcft.
Zte substitui Biserica. »»*2£
da puterea
Sfint este ce! care 5
fiul
de a
(Ifi- M- **/•
vorW cu autoritate PUl
A 7avet% JMJJ
nu cunoa-
De ademenea, Ortodoxia neconedld- Slor Bon» «*/^! *Sdin
s nu vin,
tt
,f
de
,
)«
o instan Infailibila s ^ni« care
1
te
legal extern de
r sau un criteriucredinei ce
Dumnezeu» (Rom- 13,
apostolica în sens
1).
«^^m
In att (oritat™ sa
a "defini adevrul m pastoral^
privete exercitarea «itonW*ii
de credui ^ W
Spmriare
avem at.pinto.pt* 'J^g*
^^^ erMorl
tegâSri cu dogmele tr, dar smtem
"»preuna i
interpretarea «tanti*» (II Cor. ^*J-

bucuriei voastre»
1,
alte cuvinte al
are un caracter
a Tradiiei, aceasta
Al
AUTORITATE
liM.s
eu putere lui
Kritfft care
Dumnezeu (Mc 1
wtos O ct »
T
Dumnezeu. a
nismul naionalist
Sa l nu
El combtut mesia-
si politic dinain-
a atribuit nici o
func-
27), avind deci **£, «M^MMM» tea
ie religioas, mesianic,
orinduirii
demonilor i de a cere re-
rriri eftH*
supmire poHtire. toate ace&tea, El
Cu
ascultat de orice civilt
rf II. runoHuut structura autoritii
a ucenicilor sfii:
S1 loialitatea civic
;,, flJra iubim. w»,«^
mat^«fs:
mult de- deci Cezarului cele ce
.Dai
sint
tu Dumneaei! cele
Petru ( >Mâ îubes?ll
ale Cedrului, i lui
ale lui IJunrnezeu» (MaleV

ce sînt
Ac, Tu tii câ Te
lubes* Zis-a l*fl
1«>- 22 21),
Iisus Pate oile Mele» (In 21,
:
Cretini] nu au negat niciodat
Apostolul Favel
toarte, ei Safiri Oferii tii uMi-«««i"- * ottftmMM civuâ.
accept iuncia statului
respecta
acestuia i chiar ftttt
Tnp( .
o» 'Mt.ar... ni.
^
w Authutlty
ot:l r -
iyCJ
amt
:
utrtorifcfltea.
apel Iu protecia legilor
reab
romane.
bbS-0»' I WeWL, Tiu- Autonomia puterii civile este este
,.
ii
,,, iiWj Vv J rJ»
., bowmÎ Cflwwfl* fcf. Romani 13, 1-7)- **
supli-
™
,, „Ma* aui..'^:, rqview., ar. * absoluta: «8tapîntoi dai
lor votri ceea ce este
drept l eg-u*
»-
tiind c lvoi avei stpin to
Cefar
m ri.. (Col. 4, 1). A asculta de
t^îu, Autorfrrit- ^ flMWft,. m «onortD-
si a te supune stapinirllor nu în-
mu (MV »r P J SfK
seamn a accepta i adora idoliiû- c-
,,.,. ' *'
,^7;
«|tt»rttot« smt
llljh .,,. AutaWtfe te^htat, rora autoritile politice
Md4«™» un rol poîtn,
,„„•„., ,,^,,d, tn ^tfopclîs liicyte. Statul are
daT el nu trebuie
exploateze ce- R
negative.
tenii in scopuri politice
izoleze pe disopa-
Ilaus nu vrea &u
AUTORITATE pubHcfi, rfy*
Uj mi comunitâlle lor ca
aciune
de- f
l aeefe, iar prezena i
IVUiriJMe] al altor
UV In cadrul vin:i
comuna Bteerfca local aflu; public. El vrea schimbe totui s
slujbe
ce rugciuni de mijlocire pentru raportul dintre Cezar - simbol al
autoriti cMe ale locului respec- nuU-rli politice — nu pnn-

i pojpor»
tiv, cerind itpagfticli

ocirmuire. pen- trô micare de rezistena, ci pnn-
linitea lor, via- po-
tru ca l noi, întru tr-o noua calitate a comuniunii
panic l netulburata Atitudi- ™lg» S nnrului cu Dumnezeu.
dein autoritatea
Pomenirile dup Axion). Slujirea celor ce
nea cretinilor feft de
a^**^ nu înseamn dominare, ci ^P^~
civila se întemeiaz pe înv nii tura dere pentru binele comun.
Biserica
care, penlru
g exemplul Lui lisutf Hristos aduce euharbtie-mulumlrc
des! contient de coaliia dintre acetia: «V indemn deci a5 t«J*
împotriva sa im].lociri mulu-
[rod i PnnUi Pi lat cereri, rugciuni,
{Fapte 4, $tj} a recunoscut
rolul O-
miri (enhiurlstii) pentru toi oame-
biectlv al aceste] d&serfcfi Iisus nii pentru conductori i pentru
Cedrului sînt în înalte
dregtorii»
nu a identificat ordinea totl care
Dumnezeu, nici pute- £1 Tim. 2, 1-2),
Vorbind de «buna
cu voina lui apotoioi
Dum- Unduita a cretinilor,
rea lumeasc cu puterea
Iul
oricrei
împria Iul Petru spune: -Fii supui
nezeu, nici statul cu
—
ift AVVA
st.pîniri omeneti pentru Domnui: de InMine cupa aceasta^ t^ * fl fi l
atît împratului, ca inalt stapînitcr, 2 fi, 39 Marcu 14, 'M\). Du pa exem-

;
cit i dregtorilor, ca unii care sînt plul Su, rugciunea cretinilor în-
trimii de ci s
petilepseas.c: pe £*— cepe cu invocarea Tatlui <,Avva, :
ctorii de rele l s
laude pe cel ce printe» (Gal, 4, El; Rom, ii, 15}*
iac bine» (I Petru 2, 13—14).
AXIOS [gr, lat. dignus - vred-
Biserica nu Impune un anumit re-
nic (In 27)1 1, : aclamaie liturgica a
gim sau sistem economic, ca
politic
comunitii, in timpul hirotonirii
fiind de Inspiraie biblica. Holul d
slujitorilor. Vorbind de titlul i de
nu este acela de a propune orîndu- oficiul episcopului, Clement Roma-
ifli politice
specific cretine. Ea nul spune cil episcopii nu fost in-
nu trebuie s fie interesat v?*0- Stituil de apostoli sau de succesorii
da£â de dorina de prestigiu i de acestora, eu «consimmîntul deplin
putere. Comunitatea uman are li- cit Bisericii» (I Epistol ctre Carin-
bertatea, datoria i rspunderea de Azios in-
tem, 44, trad. cit., p. 44).
a imagina i edifica organizarea sa dic nu numai acceptarea de ctre
politica- Totui, Biserica ine ca to d
comunitate noului ei pstor,
orice forma de societate uman s ei
are sens i de rugciune pentru cel

fie aplicate imperativele biblice i nou hirotonit fie vrednic». : «S
valuri Ir cvnngh elice.
«Cad erai c& nite oî rtciie, A7IMA f
gr, azimos, lat. azyma
dar v-al [nor.s acum la Pstorul -» azim]folosirea pîlnii nedospi-
:
vostru i la puitorul sufletelor te In ritualul Euharistiei este men-

voastre^ (i Petru 2 25). Evanghe- h
ionata ^
patriarhul Mi hali Ceru-
listul Mar cu scrie, desigur dup trie Constant inopolului (1000
al
mrturia apostolului, c «disus a 1053), ca una din ereziile latine».
vâzut mulime mare i 1 s-a ficul In polemica dintre Occident i Ori-
mila de ei, cci erau ca nite oi fr ent (sec. XI— XIV), latinii oare fo-
pstor i a început sft-i învee mul- loseau pîinea nefermentata sînt nu-
te» (Marcu 6, 34); Ii sus îi sea- d mii «o&imifK Bl se d ca rsritean
ma c
populaia din timpul su era nu folosete azima ca pline euharis-
sub conducerea unui ef, care dei ticâ, argumentmd ca aceasta este
nu-I asigure o stare ideal, totui o
12,
rmi
15— 13
a pastelul iudaic (Ies,
Deut. 16, 4, 8 Ml 2*3.
:
evitase starea de anarhie. Unei ase- ; ;
menea ca n duceri nu î se poate fere 17) la instituirea Euharistiei (Mc.

;
mai mult, pentru ca nu poate s 14 t 22; I Cor, II. 23) Hfistos a luat
dea mai mult sau altceva. Acest ef «arta s», 8dJ$â pline dospit apos- ;
conduce, dar nu poate ofere &U s tolii Biserica primara n-au folo-
si
valori h De aici întrebarea : ee este sit azim (Fapte 3 f 42j aziirm sim- ;
mai important în existena oame- bolizeaz moartea nu viata pe cînd ,
nilor, în ierarhia valorilor : credin- aluatul reprezint sufletul în trup,

a, religia sau politicul 7 Oare un adic elementul incoruptibil (In 6 b
conductor politic îdeal poate s 31, 35, 4 îl, 51) deformeaz sensul ;
înlocuiasc pe lisus 7 Cinei de pe urma, care *r fi fost

o simpla cin pascal, i nu institu-
AVVA «* pâruUtt, latsl, în mi iali irea Tainei Noului Testament, Eu-
pe care o vorbit-o Iîsus. Folosit de haristia ; folosirea azimei indic o
Iisus rugciunea Sa
tn ; «Pei rin Leit1 anumit 'teologie cuharistic apu-
Meu, de este cu putina s treac sean.
AZIMA 49
In polemica cu Biserica Armean, it i Incoruptibil a Iul Ilsus HrLs-

care folosete de asemenea plinea tos. Plinea obinui lâ f
dospit, este
nedospit, teologii hizaalnj (în ape- un tip al firii umane i ea arata
yl Nkhita -iiithatu]
L
,
lOQfs— — consubstanialitatea lui Hrlstos c n
1002) fac o legtur intre azhn. i umanitatea noastr,
hristologia ape- llnar ist a armeni- într-o seri soare «sigjllionw, li si-
t
lor, Azîvw implic apoliftariamul, nodului local din Constam nopol i
erezie neaga
care c lisus Hristos, (153 3), prezidat de patriarhul Jere-
ca om, a avut suflet. Într-adevr, mia, folosirea csdmei este condam-
un decret al sinodului dela Flo- natei astfel :
rena (1439) elimina problema azî-

mei tic pe lista punctelor de con- iQrictne spune ci Domnul tlsus Hth-
traversa dintre Apus i Rusarlt, ad- tos /( i cea de Taini « luat pJe
:.'.m«
miînd câ atlt pilnea dospita cit i TiedQSptlti, u: Q YWUor, i RU pit-

.
cea nedospitfl pot fi folosite în ritu- ne tlâmintai tiii ulimt, tte Îndeprtai &
alul euharistiei, în practica liturgi- ?/ & île shafâma cb anu cc susine
*.•!.'-
cii ortodox» plinea euharistiei tre- ccph'i' !..' vVteil&r i ijrJa lui Apol/mu-tos,
buie s fie dospita pentru a simbo- fttftfdftd ifivd#ilurjJe armen/Joi Iii Kstfri-
lici .i;il'cl firea omeneasca însufle- ca naustri* (Pldallunul, tfOcJn djN p- 14).
B
up&-
origi- 13). In acelai timp, Biserica a
BIBLIA de la cuvin tul rie
biblict
cart înseamn ral integritatea revelaiei
ne greac biblion,
Q la Facere la Apocallps
l, in mod
&m\ IU plural biblia] instituie complementaritatea dintre
special
colcie de cri pe care Biserica Noul Testament, Ia care
i
.SJinta Vechiul
accepta i le venereaz ca refera fericitul Augustm, cinci
moti- se
Scriptur tBihlia hagiu}, pe spune ca «Noul Testament se
as-
vul Cfl în de s-asub tawfra-
**&
ruvintul lui Dum cunde in ceî Vechi»-
ti;, Duhului Sfinx,
formea- Vechiul Testament continu s
neaeu, prin l pentru cel ce
mal ales in comuniti
a poporul Sau. fie citit
cretine provenite dintre ludei
(='
Ea se compune din dou pri ;
wiriea-
religiei iudaice, rora evanghelistul Matei le
Crile sfinte ale
Evanghelia sa}, pentru impor-
numite Vechiul Testament*
legmîat pe ca-
deoare- zll
tana lui moral i profetica. CM

ce conin cel dinii Testament pune accent '.u
Vechiul
re Dumnezeu 1-a E&îttt Cp PSE?£l calea, Ju-
VECHIUL TESTAMENT); pe «Lege», care constituie
evreu (v,
decata, adevrul, cuvintul
drept-
de primii cretini
Crile scrise coninutul actu-
WfJ ii într-un cuvînt.
despre întemeietorul religiei «Dreptatea Ta este
dcsnre vi 4a celor dintU
comuniti lui religios :
dreptate în legea Ta. aue

veac i
cretine, numite WottJ Tesiarrt^t,
vruit 118, 142}. De ascultarea
&L
conin legmîntul [ttGne-
deoarece
Hrlstos sî de împlinirea
Legii depinde msa
de Dumnezeu în Iisus
Ittt
si raportul dintre Dumnezeu i
oamenii. Biblia sau Sffnta
cu toi popor de aceea. «Punei aceste cu-
Scriptur înseamn deci totalitatea
;
ale Mele in mima

voastr st
ce vinte
crilor Vechiului Testament {39 legaUe ca semr
Noului Tes- în sufletul vostru ;
scrieri canonice) si ale sa le avei

Bise- ]a mina voastr l f
tament (27 de scrieri) pe care tbli :Vuatea voastr,
pe,
selecionat ca pe o
rica Ie-a adunat si msul re-
Dunu- (Deut. 11, 18). lisua Hrisios
Iind produse sub inspiraia peda-
cunoate valoarea profetica i
lui Sfînt si cuprinzind
revelaia lui Dumnezeu dat
cuvintul sau
pnn gogica a Vecinului
Testament M '
gea lUl Moise, proorocii i

psalmi;.
trans-
profei i prin Hsus Hristo* §1 citeaz i
începutul Le. 24, 44), pe -care ii
misa de apostoli De ia în sens mesianic :
recunoscut Noul Tes- îl interpreteaz

ei Biserica a începînd de la Moise -i de
la
tament ca fiind coninutul i

cri- «St
lor din
toi proorocii, le-a tîkuit
teriul tradiiei apostolice a Evan- cele despre El >
«doc- toate Scripturile

gheliei 20, 30—W, surs
(In
i B (Le 24, El este interpretul su-
27),
trinei si a eticii sale teologice «In
Tim. 4, tentic al Vechiului Testament i
practicii sale liturgice (I

*
J]
BIBI IA
Biblia conine de fapt o mare

dou porunci se £jprittf toa-
acesic
varietate de scrieri de divise va-
ta LeEjea proerodi» (Mt. 4^, * lJ >;
si
in ae«*$j lori dar de aceeai^ în-
spirituale,
îi krterpreteâia
semntate pentru Revelaie, Texte
Apostolii
«Iar Fuif>, deschizlnd
perspectiv
dogmatice Si profetice stau alturi
:
începMd de la friptura
iruri sa si
istorice, cronologii, ru-
bme vestii pe HStt»* de' descrieri
MC4MMA-, 1-a _Ea
-/ii-iuni, reguli civile, viziuni.
{Fapte «, 33),
carte religioas care
conine
BiMw* este o
Autoritatea religioasa a despre
Dumnezeu
de aceia '^ adevrul lui
ata in «inspiraia* ei,
de cuvin - creaie, fr
sa Fie o carte de tiin-
serid ei este inseparabil
Dumnezeu (Le 5 1), de £# , de cosmologie, biologie sau
is-
lui
™Û,»-
h
tni
torie.
vetaia aceluia in Duhul
prin profei (II i, Biserica este cea care a înrc^ls-
re vorbit,
el
trierea n-at crile Vechiului
Testament si
inspirat
20—21} l Care a ca-
Tim. 3, 14-17). Duhu a .
o lecia nat ser ieri le apostolice
Bibliei (II
re au devenit Noul Testament. Lis-
Sfim Duhni Adevrului, cete cel Noului Tr-
menine vie în memoria po- ta earilor canonice ale
care
i.iment, in numr de 27.
s-u in<:i.'-
istoria mîn-
porului lui Dumnezeu Aceste cri
crei centru este HSUS iat în secolul al Vl-lea.
iuirii, al diferita,
Duftui Minutarul suit menionate, în ordine
..Iar
Hffrtofl :
de canonul 83 apostol ic transcris

de
trimite lataU .
Sfmt, pe Care-L va re-

Aceia vfl va ..ivn Clement Romanul, de sinoadele
in numele Meu. ca-
i v va aduce aminte ae gionale o. in L undi ceea [3W, în
a toate
nonul 00} si din Carvayina (41 Ei, m
ce v-aiîi spus Eu»
(In
apre toate «le
canonul 33), de sfinii Atanasle,
14 26; 10, m
Cu toate ca, in B-
Grlgorie Teologul (330—1(10). Am-
xsra canonului biblic, biserica * Damaschin
primul nnd de crj filohie de koniu, loan
inut seamiî in
ortodox, cartea
prinii (Despre credinia
&ul inspiratei, despre
scriitorii *>
IV. tap- XVII. trad. cit., p, 1&$—
Bisericii au divele opinii
inspiraie. Ignatie de
Antena Jua- im, Sfmtul Atanasic, in a 39-acit.e-
Martirul, Clement de
Alexan- pistdâ pascal (Pidalitm, trad. f
Ve-
p 7S&—T7Q)i împarte crile
tir.
dria, Origcn. Aufteta

laan Hn^s-
ditta- chiului Testament în doua catego-
tom iueli prin inspiraii* dup literele alfa-
Sfw* canonice, 22
rea scrierii de ctre Duhul
rii :
betului dar in realitate ^9

ebraic, ;
ferirea autorului de
greeli. « t"
si aiiat)hmoskomentt
adic folositoa-
între inspiraie i ilu-
M
t
fafc deosebire
re i bune de citit, in numr de
10.
de
minare sau asisten, sau ferire r
Dionisie de Alexandria
i Crile canonice ale Vechiului es- l
Levi-
partea istoricii a c tament sint Facerea, Ieirea,
:
Iercmim susin Deuteronomul, Io-

asistena ticul Numeri!
Bibliei a fost scris sub
,
Reffi, II Regi,
ua Judectori, ftut, I Paralipomena
Duhului Sfîiit De pild. Mo.sc
fo-
III Regi, IV Regi, 1
doua descrieri pentru a_reda
losete Prinilipomena (II Cro-
aceiai menaj : Ies. 20. *W1 sta
Si (I Cronici). IE
nki), I Ezdra { - TI Ezdra in
Vulga-
Deial id— 21. Autorul biblic
51 TCee-
ta TI Ezdra in ediia stevon&,
,
Imens,
in iat unui mu ieri al narativ Psal-
repro- mia (=. II Ezdra), Ester, Iov,
care ii organizeaz i
ii
pe Eeclc-
propriu si du- mii Pro veri jele iui Solomon.
duce prin elortul su Cîntarilor, Isîa,
(IT Mac. 2, fastul, Cîntarea
p stilul su personal
38— 40), Itremia, Iezechîel. Daniel, Plinge-
25^27 t 13,
52 niHlilA
rlte luî Ieremia, Qsea, Amos t Mi- Dionisic Areopag tul. Sub influena
i
nei a, loll, Avdie, lona, Naum, Ava- colilor catehetlce din Siria i Pa-
cum s
Sofcnie, Agheu + Zaharia, Ma- lestina, Apocalipsa nu este folosiii
teahi în lecturile ikurgice, totui coala
Crile HanaghinoskoiftZTiti» — bu- aiurând rin a impus-o în canon.
ne t folositoare de citit (denumite Raportul dintre iJiblie l Tradiie
In XVI-lea, în Occident, de-
sec. al (v, TRADIIE) este exprimat de
ntemcantmic'.c, deoarece admiterea Vasile cel Mare în afirmaia #*- C
lor în canon de ctre Biserica Apu- m in dou au aceeai valoare pentru
sean alturi de crile « pro toca n ci-
,
credina» (Despre Duhul Sfim 27i
nice», a fost pu&â in discuie) se g- 2). Biblia s-a format, se p'istreaz,
sesc Incluse în canonul biblic din se citete i se interpreteaz în con-

cele nuri vechi 'timpuri (canonul Iul textul istoriei i experienei Biseri-
Ata»»î*J i sint ; Iudlt, Tobit, 111 cii £Mc. fi, 1H). Ea csLe rriterluL a-
Ezdra (— Ezdra în Septuaginta), devruluJ Trfidllei Referina ta
Baruh, Epistola lut Ieremia, îne- Sfînta Scriptur este fundamenta!..

lepciunea lui Solomon, înelepciu- pentru crediria în Hristos «Cerce- :
nea Iul Sîrah, I Macabei, II Maca- tai Scripturile, cci voi socotii ci
bei, III Macabei. Canonul Bisericii în eie avei viaa venic. ace- i
roman o-catoli ce nu a inclus III Ez- lea sînt care mrturisesc despre
dra i III Macabei. Mine* (In 5, 39). Iustin Martirul
Biblia în limba româna, ediia arata" c învtura (didahia) Bibliei
1960, a inclus i unele fragmente este obligatorie pentru credin.
necanonice (Cintarea celor trei ti- Terul ian" (cea, 15 —220) numete
fi
neri Istoria Suzanei, Istoria bala- crile biblice «instrumenta dootri-

nae», în sensul c doctrina cretin
,
urului l a lui Bel, Rugciunea Iul

Mânase). provine din însi învtura Bibli-
în primele secole au circulat o ei, cu care este Identic (De prae-
serie de cri fie apocrife, fie au- scriptione haereticorum XXXVUIt
1, trad. cit, p. 140) Chirii al Ieru-
tentice, foarte apreciate de -cretini,
;
dar pe tare Biserica, in cele din salimului o recomand catehume-

urma, nu le-a acceptat in canonul nilor. iar loan Hrîsostom susine c
Noului Testament. Apocalipsa în- la originea tuturor relelor st * ne-
si a fost acceptat în canon cu cunoaterea m Sfintei Scripturi (.O

editare. Canonul 8!5 apostolic nu mllia a 9-a la Coloscnl). Sf. Dup
menioneaz Apocalipsa, în schimb Vasile cel Mare, [*?nr.ru Ortodoxie
recomand cele dou epistole ctre fi arbitru e Scriptura cea insuflat
corinteni ale lut Clement Romanul de Duhul Sfînt, de aceea dogmele
i Didahia apostolic (respins apoi sînt de acord cu cuvintele Scriptu-
rii» (Epistola 189, III, trad. rom,, p.
de sinodul VI ecumeni4j|pm.. 2, pe
considerentul c
era folosita de u- mi).
credin
nii eretici) de asemenea, sinodul In mrturisirea sa de
;
din Laodiccea (cam 60) i Chirii de (1672) Dositei scrie c «dupâ cum
Ierusalim. Este acceptat de Atana- Scriptura este numita cuvântul -Du-
sie, menioneaz i «Pâs-torul»
care hului Sfim... grit prin Apostoli i
lui Herma (ca l Maxim Mrturisi- Profei, tot asa Biserica este înv-
torul), sinodul din
de Cartagina at de Duhul Sfrnt prin mijlocirea
(can, 30), care recomand în acelai Sfinilor Prini i învtorii. Bi r
timp Vieile Sfinilor (can. 54), l de serica, luminata de învtura Du-
tf
IU NU A
versiuni
*#** Ortodoxia a preferat
infailibila, de Testament, Sep*
nulul fifiri, este
greac a Vechiului
m ^\i pot aven ea
Invâ^tor £ tuaginta, alctuit pe
timpul Maca-
oraâhita «
&bUa fk Biserlra
V*
-
(
2SC -b Ftolomeu Philudep-,

creul XH). Alelei Homtakov 230 &&„ pe care au totopj^
de cea.
SLrîG c orfce carte recunoscuta
de Scrîere apostolii, cu toate
c versiunea
^
WMrlcfl are tatrflctw Vasile cel Mare
Biserica caic Ini.
riao (folosit de vectie.
SfinU. diaree*
tn „HexaemeTC-n») este mai
ci este
ilibil,DesîgUf, nu In sensul
inspirata, pentru Oi Biseru-a nu
<J*
BIBLIA - Cri hi^rise in
g£
nou revelaie. dug& >t.
t,
nonul Scripturii Mft'fta
Sculul VI ecu- in Doc-
Canonul 19 ai loan Damaschln (6S0-?5»i
menic prevede obligaia P** trina QriofJo^S, IV,
1T '
episcop i preot de a înva Bitifc

VECHIUL TESTAMENT
>
in cadrul cultului
msW
De
speciai
cun.
'altfel,
liturgic (cwi. 9
i icce
liturghie, în d?lp
întreaga
prima parte, tpct
" - L^
dovada o
^
™
Numeri
î sn in
«NNftWi
„
Ortodoxia o tt
a cinstirii P e care
Bibliei Cu toate c cUirea i m«C»
Jnili'cStori
Biblici sini necesare si obli-
tarta
fiecare credincios vd,n
gator» pentru R*sl
1
f
Evr. 4, 12), totu*
IUTtfl
11 > o
17,
I
(Fapte :
"-1
interpretat i
'
Ntw*
Biblm nu poate fi î
Cljl
Av.cum
folosit in
autonom, deoarece
mod
partea ecrifta a Tra-
en însi eate
?*******
diiei apostolice, care este nu nu- » XrU
exegesi bfcH<* «*««
mai o instana' de Primii
îdra
Folosi- Solomon 1
ci Sl de
autoritate teologica. Proverbele Iul
biblice su P ort pe "~

« :
.L.cifLsiaiUil
r,;,' textelor
l
£*«**
tru o opinie sau
:onvinfiere nu ga-
£ GUMM ClntSTlJoi
ranteaz, în mod necesar, câ tet* dtit, dtir

tfr>ttOve»« Cri elevate si bune de
„^înie este ortodoxa. In canon înelept;-
be, cu Arie,
Atanasie a Vit*4
nu c n u enumerate în
(Fanaretos) l în-
:
terminologia bi- rvea lui Soiomon

textul In sine sau WM, fiul lui birah.
elepciunea lui
autoritate, el eensU! teolo-
blic in.
in textele
biblice. NOUL TESTAMENT
gic care se siflfl
* rmlno -
De **», el ™<«W 1» ° 1 Mulii
aFar de IttnUe (hoiMU- Mtiiou

logie din 1 Corlpteili
unui Luca
sios) pentru a e*B&Cft sensul 2 CorintenL
text biblic.
fllNF
54
?'] iLttioo rala. In Facere {*, 2-3), se vorbe-

ctre
Evrc! te de cunoatere* binelui de
lacoif tm, care este o experiere cotWtf
Sate de
1 Pîitru a Ivii Dumnezeu in fretel*
o simpla ca-
|-,.sril"iudeKl
2 Ti-lrj iubire. BfftfU nu esle
:
sau aptitudine morala,

[ Io an ntate etic
***&
1 'Ttmotri
2 In an ci un reflex al harului.
este
lucra-
2 TlTPOleE
3 Iobti arttoare d* Dumnezeu*, n
AvriL'ii Lipsa indumneaeltoare care, vine. in
om
fii re
transmis* de care «ste
Crtcunele Stotifatf Apostoli din rtinele ultim, suprem,
Ctffironl Dumnezeu (Gatlâ Cal plotul, De-
^jretJfnfflcoNiemptafii^, 69, In Filoc
se Ifen-
rom., vot, 8, p. i?S): Rituale
1llS .
/,„. om^rtfli fef &&*J *W*h
ife» ^'"f--
tiEic-rl cu însi Cftlco. al cârd ftft*-
val.Aitsdp-r Nt-u dr 6 &**

,,, pffho*>Jfi9 Kirriif. in put este credina, ou -arta
Thnalogie. nl-ilar D. Sarruits, ê traduc*
rj nYihMhrn
iB-
aupfi Evanghelie, SMele
AugUifcfei wn.,..| WLjribiim, 1061, p.
încolonate ale cârtll-n-

13, i-.' .
n lUtttfa
ftluniropieS divine i c:u «*»
trsd, tffc, tare;i
t£!.naiiScP, vezi PWalirttiul, ei, «1
fart de
p
.ib:i-
r45-46a (twnnill
-4iLft r p. STO, era.
B.î
78» -77».
apostoli*:..
a»*
0-
i.
trrea
Dumnêu
ele &hie*, prebâ luhîrîj
{I Pt. 2, 20 i 5, ft) M W
criptUt i ÎTaMtti, «n S#ttt«W lt""" dr aproapele C« faiul-
(Le. 5+ »^
Bria,
logleG», XXII (19701, nr. S— fi,
^ 3fb ^ tte centrai, Mh*I« este
pre^nt itt
smt
toatevirtuile cretine, cafe nu
,,
r
MîfciM Chuilda, CSfffk ftrrag&JO*f?" u
ule
,
VecWuJul T^rn^nt te Bftulw
„, „te allceva decit diversa âftpectt
XIV (IM), nr, 6î««tei. lr\ spiritualUaleii R»-*
OrttHfotf !n «Ortodoxia .
cerii
M'lin.'. r.M.'iNiMff ^ calic, d^rjvînirca,
ruimea «viaii
48^-^338) Vflstlc
4, p.
armonia deplmii
în Hdstos^ este
cre-
dintre frumos i hiii, tKrit?e
lW nr . ,3. p. aiWUp WC»*» ^ dina i fim*?: «Cad ^rrdin.n eatc
[nâim(ni ?Vn- bine-

«^ciJ i«rtte Sffr.r^r fdJtfteW ^ J|JJ1 "
binele? cofteentrat p
{Si. M«xlm
Bteerk* Ortodoxa Rcmiâ- lecsfe credinUi wiivnt-J-
kj ,„.,,„,,,*. i,!
3— «, 4-^»..l Mrturisitorul, fiffi*"pitttwwrii c«-£^

T^
nii. C!VIl U«. nr. Pi
Flloc. rom,
Aw^rlc tâ »Wfa In- 55, scolia 13, în
M, -ceo **«*k IflSfe,
terp^-rdrfj gfinfef ScrJpturl, în «fQrtOdtM voL 3, p- 8??).
*„... xu [mm ftr. 4, p. 0-40*1 tt WNECt'VlNTARt - muU'imiro
pentru binefacerile primite

i trana
{&&), ApivanUky Dum-
In „Vechiul "h-sianinii* mitere a acestor binefaceri.
Domnia. Atona, VMl. nezeu este vfadnlic s
prtincitficâ oin^-
(Apoe, 5, 1). adleâ a-

l>ene gr. agaton] t ruvtnfar&n
BlNii [lat, r
Fâmîritul
dorare i recunotin.
este o valoare $ o nct-iune religioa-
U Ei (E-
mo- primate binecuvintare de
s i nu -are num ui o calificare
55
ftlSF-HlCA
vrei ti. 7). El ne-a

binecuvintai. mai t-o
talul
în umanitatea Sa, la dreapta
restaurmd întreaga creaie
%
Intiî prin U*u*
Hristos (Gal. 3, 14) ;
Bisertea reprezin-
*rvrt ia— 1H).
Domnul Dumno-
|
Bmcruvintat fie
t' ,semnul» WU ^«***!*
astfel
rcu t Tatl Domnului nostru Ita» umaniti rAscumpa>ate (h*L Uf»ft
Hrl*t«, Cel ce intru
Hrifttos ne-s
care
t
triete din putorea iul Hm-

bifiCtoUvmr a doua ba i ateapt
iiecuyintat pe noi, CU tn S ceL înviat
perspectiva tir»-
dahovnteease» <Efes. li 3 )> venire. Din aceast
tare
înseum- toloftic. Biserica se afla in Mn*
u liturgic, a binmivlnta hrfatolora -\ (kt.
Dumne/eu a- lui Hristas, este
mi a fii-Vtfa harul lui
exista !""
l»ne- 25—27), in sensul ei P
Mii:ry cuiva sau ceva. tt$ufi a intre Hrislo
mulimea lormitate onteaoflic
pentru
viritul piÎTiilG
iltwnc. Chirii al Ierusalimului
a bmecu-
ai
fnfemetfttt (Matei 14, Ity, afirma ea, în Taina Euharistii,
itat i Mnt pline ti
Pentru Ape i'iiwricti sint «consort
Hrlslos *i
. ]n ittm & ittttiumirfi (Matei
l conaanûlni^nu Biserica
tt, 2ii ; l Cor. 10, IU). U titogWc

rall
numai *& transmite mesajul #
*U>
«prelungete»
preotul bineeuvinteaza plinea
l vi-
jirea lui H*i*iOfl, Ci
credincios: incit Srtiî
,_ pe poporul
, ;| ] întruparea Sa, astfel
su.
*Bineeiivmtarea Domnului sa tie nu poate îl mtilnlt tara Biserica
binecuvânteaz Hijto"
pete Preotul viii». Ea parLU,,M ia sfinenia Iul
crucea, invorind o- (Evrei 13, 12), ra Si
devin *Bf|nw
eu mm.i sau l-u
carotîrea pevmneldr sau lunurilor i frl de prihan»,
btnLTiivintate. Cretinii fac semnul Atunci tind vorbete d^
Uisenm
altora
audl asupra lor sau asupra lut Dumnezeu Cor, 1, 2[CI.
2, 1 :
pe el refera in pri-
In semn c
se bineeuvinteaza 11 10, 32). teologia se
;
SK.it
sau pe alft. mul rind la venirea Duhului
a fcui posi-
ekklesia de ld [l Cinci -se ei me. Care
B1SFRICA Tgr-
bila recapiLularea
umanitîl dup
eedesiu comunitatea
Iaîeo, lat.
mo^lul Treimi -Da mult,
Sftntei
Noul Testament a
:
cz]qv chemai] :
adunarea cea cu gîno

mulime de imagini, h fost tfttplt*
consemnat o
âtrl rilll a neamurilor, Iar ucum In un
denumiri s! slmboale ce s-au aduna prin ina! lucrarea
perioada apostoil- loc se
buil BiitfrfeH in
Dumnezeu* — I sfîtttuiut i de via fctorului
"o
„poporul
M; crupul Iul Hrlstos»
Iul
— Duh a unuia di o Treimea cea
3Pt 2 pnl P?
^.'12,4:1 Cor. 12, 13, 27; tem- desprita^ (Paveceraia,
Peniteostar, ed. 197 f p-
plul Lui Dumnezeu» — I Tim, a, Rusaiii,
De
in
tradiia eclezlolo^:
altfel,
J,
Cor. 18 «F*0- 370),

15 EL 2, ÎS ; I 3, dt^crlerea «
— câ rsritean prefcrfi
;
ic împrteasc» 1 P*> ^«'"t* de Apos-

Apoc. 31, termenii slmbellci mlosll
«mireasa Iu, Kiâtofc A|K.rnli|^l. Areusta,
toîu! loan in
«Trupul lui Hrlstos» exprima
ce
Hrlfitos ^ otatru a sublinia Câptul
Bwert- c
mai b&w raponul dintre manifestare a «creaiei
Învierea ca este o
Bfatric& llristos este, dupfl .mpnraiei care
noi», un Simbol «3
S* Capul (Kephalls) Bêrâi, pe învluit de si.i-
insusi aîR- se'pofloarâ din cer
care a tta&aa&Pft* tu realitate noua
a inala- vl im Dumneû, o
gele SU {Fapte 20, 28) si
l-tl
IlISfiRlC/V
oare nu se poate explica perfect Biserica are i

o dimensiune es-
prin Imaginile sau analogiile rare catologic (Mt 25, 1 Mc. 2t 1 ; ;
exist în' lume «Am vzut tetatc : ApOC 21 1 2), Ea este semnul, para-
sfinte noul Ierusalim, pogorîndu-se t][?la l prezena anticipata a împ-
riei Comunitatea
Dumnezeu.
din cer de la Dumnezeu, gali iii C* lut
o mireas, împodobit pentru mi- de cretini într-un loc dâ, ftdic
rele ei... Iuta. DOrtul lui Dumnezeu Biserica pâmintaasflâ (H Tim, 4, &%
cu oamenii. El va sllui cu ei i este nedesprit de Biserica ce-
vor i\ poporul Lui, iar El va fi reasca" sau ebm un lunea sfinilor,
Dumnezeu ere este eu efr (A

i
poc., fiind astfelun semn profetic al îm-
21, 2—3). priei. Bi&erica a fost prefigurat
in Vechiul Testament de ctre
po-
Totui aceasta nu înseamn ea
porul Israel, iar profeii o anun",
tradiia ortodoxii nAgUjffl «spec-
uman.
ei
Bisericii* Chiar ca poporul Noului Legm im., prin

iuJ istoric, al
mrturie M care Dumnezeu vei stabili Lmprâta
în Apor.allps gâfcSitt
«Iar zidul cetii ftV*a
Sa venicii ce se va întinde pe '
aeest suns ;
Ea
pmîntul 2 Ier. 31, 31),
dousprezece pietre de temelie i in
(îs. 2, ;
este chemat sa cuprind întreaga

ele dousprezece nume ale celor
Htelutai" creaie, toate popoarele i veacu-
doisprezece apostoli al
Fapîe
rile (Mt. 28, 30 Mc. 16 ÎS
{Apoc 21, 14), Bisvrim este deci o
; t ;
realitate unlcfl, un organism «tean- h 8).
dimensiuni, In ce priveze organizarea, con-

dric*, ins cu dubla
divino-umana, vâ^t-nevâsut,, ca- ducerea i unitatea istoric a Bi$v-
nu se poate un model
pe nu ae poate descrie perfect, aa
rlcii t stabili
care apostolic unic, în Nou] Testament
cura ea este, în termenii de
fi-au pstrat descrieri ale unor co~
dispune teologia. Clement Alexan-
drinul spune c
«iîiwrjai de pe pâ- munUl apostolice, ca de pild eo^
mint este L-hip al Bisericii cereti» m unitatea din Ierusalim, a efir
fSLi-QTTUita p iV-a, es.l. trad cit., p. via este eentrat pe uite va 'nstl-
2 fio). Aceasta analogie este domi- Miii de baaâ învtura apostoli-
:
lor (Fapta 2. 42), Botezul (Fapte 3,

nant m
ecleatoiogla Scrierilor arco-
U». T>; 12, 16), prezena
patjUke (sec. S ti). — 10; 10, 4B ;
unul pstor in continuitate ea A-

Pin perspectiva pn ev mato ionica,
postolll, «fringereu pîlnu* i spfa
-
Sferica este «ca&t» sau «templul»

tuuhtaiea comuniunii, disciplinei si
=Jui Dumnezeu, care îi are originea
slujirii (Fapte 4, 32—35; In. 17, 20
i modelul in adunarea strînsa m
—23 Bvr. 10, 20 -23 I Cor Li
jurul Maici! Domnului l al aposto-
;
;
lilor la Cîncizecime (Fapte 2, 1 2, ;

2 — 40). Principiul de organizare *
con-
fost. dat de lîsus Hristos tare li
42), Duhul Simt este «Martorul*

Bristos stituit grupul celor 12 apostoli,
prin excelent al Iul liaus
rore le-a dat puterea Duhului Sfinx
^ln, 15, 3 OJ; de aceea, Biserica nu
(Mt I6 t 18; In 20, 30), ca o ima-
poate mrturisi pe Hristoa decit în
gine a Bîscr'mi. Biserica ye mani-
i prin Duhul Sfînl (I Cor. 12, $), festa n Istorie dup modelul cole-
j
Care es1.L« principiul eKisteneî i giului apostolic tare are în centru

vitalitii el (Fapte 0. 31)* impar- pe lisus HrisLos. «Hristos l upos-
inri fiecruia deosebit, dup cum io Iii- continu in structuri Bia>
voiete, har lamele Sale (I Cor. 1% cii post-apostolice sub forma âpos-
U). tolii, prezbiterii l Biserica», iau
BISERIC \ 57
«apostolii, prezbiterii fraii» (Fap- si Uri «tos. âu boteza-t in nu mele.. Trei-
4—
;H), sau *episonp i prea- mii $ urme u zii pe li sus in si nu unei 1
te 15.
biter i" i «episcopi i diaconi» (Tit
comuniti disciplinate. Credit din
1, 5 Filip. 1 1). Pe temeiul gestul voina Tatlui prin întruparea Cu-
vintului Iul Dumnezeu, rit» anip-
; r
principiu, organizarea Btiet&ti ii e-

punindu-se în lumin dteva
vol-uat, rata prin moartea j învierea Fiu-
luii Biserica sau poporul Noului
clemente specifice unitate. sfin- :
Testament este binecu vin urul de

te ni a, universalitatea i apostoli: -i
lulea.
Dumnezeu prin venirea peste eu i
Duhului iul Dumnezeu,
Bkiilioqrdlie: NScnli^ AJartassleiî,
singuraexista a
în acest sehs' h
Lelie du Saint-Bsptti, Paris, Ceri, ]!)73:

Biseric sau un singur popor de-
oarece exista un singur Domn. o
Lubnr pi
:
:<i'-s, 1581 K. JL SchmWt, fffr-
singr credina, un Botez unic (-
] |
A/Jsjh. art în teloftif Kittel, vnl. ttî P ed,

sari-
feseni 4, fi). lîaus este etpu] Hi
i (rad, cîf« p. citit — $39 j
Dumlt-u siâil-
cii, Biserica este trupul
(Colo- Su
Teolagta DOfftfiaâtf PrwrfQîwfc EtB,
]Qae
ÎS), iar cretinii sînt meni-
O"
r
- aenl l
BuL-ur^r, im, yol. i, n. ih.i— S"i i
t
trupului (Romani B, 5), U*

r.Uunh. rimlltton
bre ale
ge Ptetowky, titblf, t
Nurdlainl.
nitatea Biserldi vine din faptul câ
An fewteftt Ortliodox VleVr,
Ii sus $,â rstignii i S-a aduts ca
hr.hiHN.! 171 voi, D&ttl P^fl",
Jertf de râsi'Limprtire o datn pen-
Mfltts. I
;
BJser?Wf In fPr-
Co'hsMufio (enridrfcfl a r
tru totdeauna {Evrei 9* 12 Bomanl ;
ibdcKl**< nr r 1—a/1987 r
Pfiul flvdukîmov,
;.<« coutanta prJne/peik de r*t citite Jo-

«EasIfTii La plural, bisericile slnt adun Mii-
gfc rti.ltofQX nu 10-e &i$eJe In
r
28—-12 le cretinilor Intr-uo anumit _loc

chLTTfL-ji>s Iti-virw», 10 (197*) p.
Minim flimcn*. Mys [trL. d'jKHf.-.

1
pentru a comemora Istoria iui lisu*
l a celebra Euharistia (Liturghia)
Mv*j*>B rtc l'Egll&e. Les cfcux fe$* tf'W
jn**m: my ';-' : în * iT^ni kouu. „.:IH? p. in de duminic. Aii numite A-
zi
potalul Paveî comunii.fitile loculi.
1
I5î—48Sj Mar,
OrrWo- «Biserica Mi Dumnezeu cure este
re de rEp^l» dnns ta treaaSoti
HlTMJpjiii 3/1BH7, p. 3&—33$i in Corint» (I Corinteni ], 2). Uneori
x*, In
cretinii se intiînesc in case * Hi se-
OUvier Ctemoni, Uecci&MoQie orjNXfeke
:
;
efec/sioffijjije de bjntfuiniottj rica ce se adun la Priscila t Ae-
cnrti m<î i
ab, W/iW in^so N. vllaj> (Romani H>, 5}.

oalaei ', p- 1
Chii!«ci TnjpuJ TaJjiIr o/ Domnul, In In timpul lui lisus, evreii se adu-

Biserica Oftftdoxl Horo tea" LX (JS42] H
nr. nau pentru cult al invmint în sl-
nagogij in ziUfi sabaluhn {sabat în-
7—8.
seamn repaus, odihn). Ii sus l A-
BISERICA atribute; (. refkmi — postolil intr in sinagoga unde ci-
in una (tf&tiâ, soborniceasca i apo»
N
tesc si interpretezi Scriptura fUucu
fetoîicâ Biserte». La singular, Bi- 4, XS—W Fapte 13, 15}. Cretinii
;
serica este totalitatea celor ce mâr- schimb ziua de repaus în zi de

i uri cu Apostolul Petru
ses c «Tu Duminica în amintirea învierii Dom-
s
:
e&ti Hrbtosul, Fiul Iul Dumnezeu nului, a Pastelul. «Aceasta ta-
celui viu» (MaitM 16, 10). Ii bus a cei spre pomenirii Ha*t {1 Co-
preda at câ pe aceasta iifftMfi» — rinteni 11/34, 25; Luca 19 J, In
22,
^Sdi Biserica Sa, anul 321. împratul ConstEiniin de-

mrturisire va
Carpul celur cure s-au con v mit la clar duminica — ziua Domnului
BISERICA
ceasta chiar de la Incût

problem
— de Greitei pentm $ pol intra in c pg&H
zi
ca ?!
de rCT.au, «Octal
penlru
Biserica este «alinta»,
cult
adic ^8^ si au admis

Biserica fâr alte condiii
moartea l învierea
cre-
lui
*dt
rezerv^ lui
fU*^ ^ dina în
,m £***'"*
tf
*&t"i
â
neztiu
.1
ii Eârâ de
unde
cum
se
«»
pcat. Ea
descoper Dumnt
=1. Toi
este
m.ubru
"> CUk HrUtosai
eesar ca cretinul
izraelit (prin
ra s
Botezai,
beneficieze de harul Iu,

££11 (Fapte 11, l tBî
«"^«
*™*
s miEle mal
Dum
_
Bisericii se numeai sflnt». in sen_sui

n Biserica nu se
iurtifte* r ;
#* «|
Cn toi c,S boeai «t
f^Pf*J± ^rHe personale, deoarece se ace
treimii sirc
Unul prin Botez în mamela
i lucrarea iul &WK» cei
iertarea Baratelor, „
botezat au rne-
Kfint- Ali cretini
"^ 'Biserica este apostolic, *#$*
riu: excepionale,
ca de Pfa Apostolilor, mat ui
uit pe temelia
_^P^ccu unici U.i ftrUftff
,i
care J«gj- VO
a Lor in fa tiranilor
^rbmorl m CR Lumea. Apostolul ta«*J™Jg;
Martirii ,int transmit ^.a.i^nc
u.rllcr. -iekgat
W
sA internet* Ug-
ftfi
110»,
lor, considerata ca
ziua mofttl lin lui Hrfctcft
l "
nastere la eer<™rV£f ^T'«
cuvios terlnl, »n**.
ru
cu rici locale. lin» a chemat *J ^
doisprezece apostoli,
turlBitorl,
roag atttult pe oel
Xw
vrednicie deosebita care
22 vorba de merite
se
I»te« fraii lor.

«gjggj
Aiql tlU
s
triburi ale
constituie
poporului
fundamentul
lui Sgg-g
Bisei i
tr - Uul popor al iul Dum«mi 11

:
intre membrele oare alctuiesc nevoia de a alege al IWjJ ^

p Mul arfe» Sfinii mn * nu-
tu-
atei
Mtol in i"cul Iul luda fapte 1.
determina
Dumnezeu si
m,,;
noate cine eate ales. sau *^ ecu i Petru (de la &&£#*
«
tiit Levi
Biserica
nîc/ universal,
este
descruv
soborniceasca,
*dM ^^ ebraic), êtul celor \)
êce; iacob (decapitat
din ord
.
destinat *â cuprind
gft
regelui Irod AgripîîaH ^gft™ 1
n-, n-untul Aceasta se vede l eun m Zevecleu, Andrei trateta

lui **£
Vartolomen. Toma g, J» a
nu
Wt<? Fllin 5i
Nimeni
,li-,
,
Capemaum.
-Iu* de ta hanjî
tal Dvainnezeu. " XSieeul.
Levî ceae^ceTadeu Mmonain--
taeov al Iul Alfeu
J
A: «tu nu crede In
«**«**» «£ luda Iacariotcûl
h
(MaLei
• teapta pe
dar MW* W™»**^ npU
10,
l
2-4).
si
1 *-
,. spun rLivlntul Car* va vtnd«« In Noul Testament,
l
sini
ali slujitor,
«^fB.
Paul r
;
slujitorul SAU g«M 7, -»Jj p stoli

:
Bl
j
pe naba (1 Codntenl 0, s
'
'
l
J
,""
gsete chiar in sttrt de

Israel
4-7). Tot m Noul
2,
ea
n-are dreptul saionicenl
Biserirt. Nimerii Evanghelii
îament, în afara de
dl ,
i»W" ^f^ !^
*
vmlnk menionai u r
«ten! cS =u, Unt Ll1 ft numii «suecesoii *îf
al apostouiut
™«>u» 1
9U b aeoperfmtttul
intre hi
<
B£ tîa
T Ztel «, î). inîtuii
prirt ritualul
pwrn munllor £££
"cin* are dreptul sa WvTOrti Duhului Sfint, e«* «"
serica? Apostolii au dezbtut a
S9
BlSEftlCA
unU Bisericii, care \ltiz loniL »§OTÎ^

funcia: de episcop, j#E* la iul Domnului, se face prohod^*
l Qrke toM bjjj
Mii
inttlstâtatoru!
BheHd loeule
Vineri Patimilor.
Sfmmiui
S, 17),
«l^mr ricuac
Mormint,
simit este- Bisenca
du aceea credincioii,
4u
Slipului, «
slujitor la
de tttf»
agape, in
£™g
aervuiui dndu-se la biserica tocuM, fift
în-
3, §), dreapt spre Ierusalim.

episcopului- Lcaul bikini, de Up Htt-
togltu-
B
—
de eiill. loc S£ ritorm. He *0 tip basUlc
BISERICA general trei Wjri
m.npre» temeliei unui nou
loc ne dlnaR are La
pri : a) mmm i™*&**) «g»^J

rezervat od-mn*™
!,,, un vestibul
crtefaum«iiLor î penitenilor (»scul-
tâtwiij, in eaw iM svirese acum
multe laude, inclusiv tu deLi
l*><nnm mrt
S
lul>,)
lidesc»),
13K («De
in *«d« *«*
-
l ;iî
n-ar zid'
osteni <*. ce o
™
„._,
Ia Pe boltii prmviosuLui,
vecernie.
dac exist, se picteaz Mftica
nulul, iar pe perei,
EHWftf
^TO*
Tem» priMlptl a a
'-f
,or P* n
,
aratistuL Maieii DomnUluL l^Û
o
pronaosului se afl cafasul,
|jrjt
tuturor (Pa. B", O)- {-" pronaos se
se aftfl locul galele pentru cor. In
cui de cult «W o **»*** tu£-
» pstreaz cristeinia sau CUVfl
m
Dumnezeu, tocul copiilor.
Pentru ?arc ae face botezul
tltâ
&& Care Prin

paminlul. l«
££*™P£ iral a
bi Nnomt efiîSSltute
Biseririi, fiind
f» 3
«apte»
^ °*5C
învierea Sa ii simit fjg£
una sau mal multe turle sau cicntra-
si
«»» Pe bolta turlei sau eupclei

ratatul S4u de le tttcepufc,
mw rtn^ta
4»
Le, afl ieoana Iwi
se »™«lumina
"^
, t e dtetu
. Utwshil
Pantocratorul, Domnul m
Pani ort cierul se ga&ete
in
construit tf uelc Învierii.
far), unde IHW
altare ere,i.in, de ™ « portul central al erÛ
Injt»»
^««^
dintîi J- formeaz loea^nl bênec^. laterale
H, mai alia : doua coruri
propovaduteste Evan|be-
unde tf»
emtaUi, Cît &
11a atil prin lectur
p« fwe«e
m Locaul KsericH
invlat Uomnul
»»!'»'
uir I.
prin predld, tetrapoaul,
Uz i-ana «Hei- iW i
hrarm -
locul unde a
duminica, ziua m- UÎÎ gtete ^perioare. care erau
tce,oarelor î
;
se face
ttirgrlia Elestinatc odinioar
ep^^
vierii
Potrivit,
ia Mas reprezint*
exegeilor liturghiei
mormîntul l
,ul mvierlî Domnului,
Moate
.
Sfîft-
lq-
vduvelor:
pal, în parte,
episcop eînd nu
S M
al doiîes iCauri
dreapt^
*Wi
celebrea.H
ta
^ LU
alte » ujbe
r-
S nia eft M
»& b ilturghl^cte, episcopul
sfini
metia
p£â*a,
sau de martiri se
altarului.
Trupul si Sîêlc
continuu,
Hristos
In
l
J
c Sflat>
»f
Sflntde
lui
W *£
Jttrs*
SL
-
(eind
început m contrul naosului
in"
en e
Xr
ea re arc trei
vohoduî
separat de iH«
la
s. mtra
haosul
mic),
prin lcnosta,
decideri, dou late-
r
mvlat, împratul tuturori

00 filSEHlCA
rale> iar mijite, uile imprfi-

in nul loc ne cult Intr-un anumit loc,
tetl. înaintea iconostasului, In l'or- i\\ organizrii spaiului liturgic, al
mai arhitecturii si iconografiei biseri-
tiiK de semicerc, se afla D parte
ridicat numit soteea. o reminis- ceti, toate acestea au in vedere 6*
cen de la bazilicile seculare. rest fapt: înelepciunea Sofia-- —
lui Dumnezeu, care dei scap orU
Altarul este rezervat sluji lo-
c)
.nci eonstrîngeri spaiale («Aa zi-
rilor «ivind in centrul su Sfini!
Mas —
jertfe in Icul o dala in for- ce Domnul «Cerul este
:
scaunul
m
:
ptrat, simbolizînd universul, Meu ipmîntul, aternut picioare-

lor Mele, Ce fel de cas Îmi vei
care este aezat pe un cub, repre-
zidi i ce loc de odihn pentru Mi-
zentind pe Brlstos, y piatra din tra-
flancat de patru ne v„ __ isaia 68, 1), si J a fâout
pul unghiului-,
..cort» In mijlocul nostru l a locuit
colonete, simbolul celor patra e-
printre noi rrVOS fteZa locaul Meu
vanffhell^ti. Sfintei Mese
Lei b»ZB :
se depun moate ale martirilor sau

n mijlocul vostru... Voi umbla prin-
tre vni, voi Dumnezeul vostru,
sfinilor. In spatele Si iniei Mase se
fi
iar voi. poporul Meu» (L-ev. 2fr, 11

o cruce cu icoana lui Hrîstos
afla
rstignit. In absida centra IA a alta-
— Templul este un «semn»
12]. al
rului este aezat tronul arhieresc prezenei divine, mai ales c m el
se aflfl crucea rstignirii *Intra-

înconjurat de ambele pri de scau-
;
ne pentru cinul preoilor.

vcm în locaul Lui, ne închinai» s
la locul unde au Sttut picioarele
Pe Sflnta Mas se afl antlmisul,
Lui. Seoai-Te, Doamne, vino la lo-
un acoper mint pe care este impri- 7— B).
mar scena punerii in mor mint w cul Tu de odihn» fPs. 131,
Ii sus de ctre Iosif din

Crucea Noul Tertament ceea
este in
trupului lui
ce este «pomul vieii» în Vechiul
Arimateeti. în sini cusute un rest
ci
Testament «Vei vedea viaa
de moate, devenind astfel un jert- ;
voastr spin z ura ta pe lemn înain-

felnic mobil poate fi folosit in
c*
Jocuri ce înc nu s-au sfinii ca loc tea ochilor votri" (Deu. 28, 66)..
de cult. Nu exist practica sa se u- Forma locului de cult fiind cru-
riform l orientarea fiind de la
t Mizeze case particulare ca tocuri
sfinte, fr prezeni unor «lOftt* apus la rsrit, urat Biserica c
de sau de martir l
sl'int sfin- fr reprezint «calea» spre cete ce sint
învie-
irea locaului Canonul 91 al Sino- inainte i in viitor sau tocul
dului din Cartai mi 410). In par- — rii, loculde trecere de la moarte la

viai], Misiunea el este aceea de a
tea stingi spre nord, se afl pros-
iraiiij rrci'linciosul de la umbr:'i la
comidinrid, locul unde se face pre-
pentru liturfihte lumin, de expune i transfigu-
a-l
gtirea darurilor
i consumarea lor dup fclturghîe ra prin punerea lui in plin lumini,
de aÎ antrena in aceast trecere
La sud, e st
se pire uz
xl] diaconi fiii.
vasele, obiectele
in
l ve-
efir^
«de la moarte la vi ». De aceea, a
din punct de vedere al simbolismului,
mintele liturgice.
Locul de cult face parte din ft- centrul întregului loca liturgic este
eca^t teologie sau comunicare ironul sau scaunul de sus, care re-
«simbolica», prin aceea scoate c da cel mai bine Imaginea tronului
slavei Dumnezeu, Tronul es*e
In eviden an a togi a sau corespon-
-lui
ce estist între ritual, struc-

simbolul Tatlui, numit "Cei C«
dena Orientarea co-
sade» (Apoc. 4, 3).
tur, instituie bisericeasc si reali-
tile divine. Principiul înlrii li- munitii — slujitori i credincioi
BISERICA ANGtlCAINA (11
— ctre tron corespunde cu atra- (1469 — 1550),

care formuleaz tex-
gerea umanitii de ctre Fîul, ca tele anglicane de baza Fr-ayer Hooh
arhiereu i mijlocitor, spre l în i cele 39 de articole (de credina),
sinul Tatlui. Fiul este ca leu de în- fiind sprijinit de teologii reformai
toarcere la TatL Credinciosul rt- (Nk'holas "Ridley l Iiugh Latimer)
vint^ î este adus Tatlui de cdtre care au fost profesori la Oxford si
Pastorul cel bun (Io an 10, 11). A- Cam bridge. Dimpotriv, regina M-
ceasta micare, de revenite i de —
ria Tudor (155U< 1558) vrea re- s
aducere ctre Tatl în el prin Hris- stabileasc in ara catolicismul, per-
tas, este simbolizat j de tUurgbia se cu tind pe cei de tendin protes-
episcopului, aL crui omofor reamin- tanta. Regina Eiisabehi I (Î5SS—
tete oaia pierduta pe care pasto- 1(50,1) restaureaz protestantismul,
rul o readuce pe umerii si la ca*a se declara «guvernatorul» Bisericii
pâri rtteascâ. Angliei, introduce eeîe 39 de Arti*
cote de credin i Pray^r Book ale
*Ca loc. de rugdciurtâ e plcut ji tete^
Iul Eduard VI, Astfel, apare angli-
sitor s tie ieV race fa in cum 9$ adun
eamsrnul ca o confesiune aparte
crmllrttlni!, ttntfg it puterii* inqeretfi
i care menine totui succesiunea a-
sjnt ife ftrfd ta ndiJîiflri'J'u? craGflncfu?Uor
Do finului poslollc prin episcopat contra cu-
imdv e ti<2 Uita Jrwtof puf e nea t
rentului calvinist. Printre episcopii

t MînftittQiutui misim l pe îiftg aâa-
ta 9I duhul sfjn/tef, £ cred ed fi a^ ce-
1 renumii de acum se numr John
Jo* maJ da cfemuJi adormi/, precum i,
Jtawe] {Apologii 1510) l Hîdiard
In
Hooker (1554—1500). In 1563 se pu-
desigur, al srtSlnfa cate /»«/ fflJtl l"cd
blica cele 30 de Articole t un te] de
vfafa, de/ nu este u$ar de at&lut Jjl co
XXXI. rezultat al reforme; anglicane.
fai* (Gri ga n, litsprz HWjpJditfw,
5, în Orlgen, Scrterf olesc, lr«L i Pid. cit., Nici catolicii nici calvin itil nâu
p. asej,
fost satisfcui cu forma de Biseri-
c stabilit de Elisabeta I l de regii
BISERICA ANGLICANA. Creti- James (1002—33) si Charles I
I
Dlamul a fost introdus în Anglia de —

flS2B -1G4ÎÎ). Cel care doreau o ac-
Sf. Augustfn de Canterbury, misio- centuare a elementului dogmatic l
nar trimis de papa Grigorie I. An- sacramental s-au numit ônglo-
glia râmîne sub jurisdicia Romei catolid (Tractorlans sau High
pînil în 1534, cînd regele Hernie al Church). Cel care au vrui o refor-
8-lea (ea re primise titlul de ^defen- m radical s-au numit puritani.
sor Udei'* în 1521) ae autodeelatti Acetia erau contra episcopatului
ef al Bisericii contra papei care nu i ceremoniilor de origine catolica,
aprobase anularea cstoriei cu re- voind o Biserica condus de pres-
gina Caterina de Aragon l csEitoria biteri i sinod, Curentul separatist
cu Ana Boleyn. Regele a fost exco- s-a organizat independent avînd ca
municat, dar obine anularea de la reprezentani pe Robert Brown
Arhiepiscopul de Canterbury i (1550— 163$) i Hobert Harrison (t
public Cele 6 ArtiCQls cu Intenia 1585). Reprimai de autoriti, pu-
de a rmîne catolic. Din acest mo- ritanii i
dizidenii s-au rel'ugiat în
inent, Anglia ea te rind pe rlnd ca- Olanda. In .timpul revoluiei purita-
tu Meu i protestant. nilor, adunarea ce s-a întîlnit in mî-
Eduard VI (1547—1553) re-
sSub nâstirea Westminster a adoptat
forma e introdus de arhiepiscopul Confesiunea Westmînster (l£H5),
Thomas Cranmer de Canterbury scris sub influenta Bisericii Sco-
BISFRICI ORTODOXE
62
a- pe lingâ o patriarhie sau Biseric

A&titâ Cvniesiune a Cost
ici.
Anglia HUioeeial. Noul calendar agrego-
doptatu de presbitevienli din de ma-
riaa* a lest adoptat in 1924
i Scoia i de congregaîonaUstii joritatea ortodocilor, în afara
de
din Anglia si Statele Unite, Serbia,
Rusia, Mumele
îm- Ierusalim,
Di 11 anglicanism, ca o reacie
calvinistului, au derivai, Aihos i Vechii caLenduriti.
potrivii
mai multe Biserici i mlscârl :
Bise- Crûreu Bisericilor autocefale în
ru'apresbiteriimâ din Scoia, iun- Rsar Vi, este un proces istoric care
meto- a început cu constituirea celor pa-
datâ de John Knos: Biserica ;
pietist, mlimata
nuan tru vtvhî patriarh a te: Alexandria.
dist de Pen-
Mimarea care cuprindea Libiu, Egiptul,
in 1794, de fraii Wesley ;
includea
care
Oxford, vn pario&da 1033— Jtf4a, ti- tapole ;Ierusalim,
Newma», Antiohia, de care de-
Palestina
vind ca reprezentani pe
;
Pusey V pindeau Arabia. Fenieia i Siria;

.onvertit la catolicism,
Kebte Bisericile eongregaion li liste i Constantinopol, care cuprindea
Asia Mica, Punt, Penlsula Balcani-
;
(Baptiti, Quakeri, Discipoli) care

Smodu- c i rile Române. Astzi C^
nu accepia nici autoritatea
l L1 mVi a episcopatului, ci doar a
]
no asie m urmtoarele :
Patriarhia Ecumenica de Conston-

fc
comunitii loca Le. început

*Vq un u n ei A ngl ican fi « este
m i t tinopol. Bizanul a fost la
format din 25 de Biserici aut
onu- o episcopie sufratfana a scaunului
centrul clin
de Heracleea, in Trda; dar
dup
rne in comuniune cu
milioane. «a
Canterburv,Suiiistteâ 51 :
ce a devenit capitala imperiului,
©rlft*»* doua Rom», «noua Rom??, in 324,
BltalUcjmMc: Ihirtianlun
ftogim* BHiUcoi datorit Împratului Constantin (306
«nd CHurck o!
G/îLin.'i
'«1J7B Alrx. Mr-rcmi, —3:U), el a cptat o mare im por-
15mlu.fLJr,L, Pi
tani bisericeasc i
|
tailtttfoi politica,
persona-
ft&mdîtf, ^Jrtoftnnlti, scaunul patriarhal au stat
ei cu Bterfttfl Ne-
fitf//*
&— 1^1 liti ca loart Hrisostom (407).
nr 4>ftfe£ p. Wft-êaîj i/tnflfl. p.
(W). Ju-
«ng/inj- storie (423-451). Fotle
p lj'avM. JVrmtoc ete rfftftftflti*^
risdicia patriarhului de Constanti-
nopol a fost stabilit de ctre sinoa-
4-*lflW, 213 dele ecumenice. Cel Ia Constan- d
«Studii TenlQgtre«, nr. fr *-
In
tinopol (381), prin canonul 3, ii
— ^-. J .
tribuie un primat de onoare,

du|M
BISERICI ORTODOXE 1
(v
.
** Roma cel de ia Calcedon (431 h
;
cpi.rjui-
ORTODOXIE) ansamblu] :
de Bise^ prin cunonul 2S, ii atribui*-
Pontului.
le Trudei, Asiei Mici
si
de vede-
Hei locale care, din punct jurisdicia
mrturisesc aceeai în secolul al Xl-lea, sub
re dogmatic, din
acestuia Intr nu numai grecii
învtur de credina, formulata dm
de sinoadele ecumenice i
dezvolta- imperiu! bizantin, ci i cretinii
din de Sud l
Africii, din Italia
t tradiia
de neapafcrlstîca
toate to-
:
Nordul
Penin-
punct dp vedere liturgic, Sicilia, din Asia Mic, din
loseac ritul bizantin,
limba pro- m sula Balcanic, din Husia, din
âri?
*ac parte; timp, Patriar-
prie poporului din Wtffc le Române. In acest
organizam,
din punct de vede» al hia Ecumenica cuprindea fi 00 de
con-
unele sint autocefale, adic au scaune episcopale. Cucerirea Con-
altele sint au
ducere proprie, iar de ctre cruciaii
ataate canonic stant inopolu lui
t.onome, adic sint
BJSFRUt OKIOUOXE fi3
latini, în 1204, {dup

aceasta patri- care a respins Cal ce donul i s-a
.iifiiiL îi mut
reedina la Miceea, constituit :i Biseric
i Egiptean
unde rfnme in tot ii pîn ba 1272) Copta. Patriarh] Alexandriei prn-
ti
si iipLj-î cderea acestuia sub turci vtne din grecii (melMi* din Egipt
in M;j:j redus considerabil Im- La început a folosit ritul copt ^n
flll
bisericeasc a Pâtriarfeîeî
jjortiLJia ,:Lcxandrian. dar din sec. XI XIII —
ConsianHnopoiului, nu toate ca oto- a trecut Iii ritul bizantin, deoarece
manii au recunoscut patriarhului atit credincioii cît i ierarhia sînt
ecumenic calitatea de conduci^r de origine greac. Jurisdicia actua-
civU (ctnarh) al cretinilor arta* l a patriarhiei de Alexandria se
dor<ji. De asemenea, odat cu for- jn tinde în Egipt, Sudan, Tunisia,
marea Bisericilor locak autore rale, Congo, Kenia, Camerun i Africa
J l i secolului ai
rîfrltttl XlX-lea, de Sud, regiuni pentru care au pst '
Jurisdicia sa se restrinae. In l^ze, hirotonii preoi i episcop! afri-

4!) de episcopii au fost rodate Bise- cani Patriarhia are centrul la Ale-
ricii Grefai, In jurisdicia ac- & xandria {Egipt} l este condusa de
tual, intra credincioi greci din patriarhul Partbenîos, înLronizut la
Islanbul, eparhii fc din Turcia, n- H martie 1&87.
leva din Insulele Dodecanez, ca i Patrinrliîu Antiohiei. anul '14 în
Muntele Athos. Pe baza unui canon Petru se aflfl in Antiohia, unde
al Sinodului de la Cakedon patri- discipolii lui Hrfstd* afet numii
arh ut de Constantinopol pretinde cretini (c. 43), Saul din Tars se
drept de jurisdicie asupra întregii convertete pe drumul Damascului
«diaspora» ortodoxe. In rapl, el
(r-. 36). Antiohia l Damascul vor
exc'rvil.i acest drept numai asupra
cdea sub peri în 610. In J2ti8 An-
comunitilor greceti din nordul i tiohia e distrusa, îar in 1400 mon-
BUdul Amcricii (care fornuâ/a r>
goii invadeaz Siria si DiWte*
arhiepiscopie autonom), din Euro- fete menionat de canonul 2 al Si-
pa apuseana t Au strat la. Patriarhul nodului II ecumenic In seco-
(381),
ecumenic actual, Bartholomeos I, a lul al V4ea din cauza ereziei mo-
f
fost In tron izul Ul 2 noiembrie 1 U y 1 nofizite, se produce aceeai shbm
EH are reedina In cartierul Fanar, Alexandria. Patriarhia An-
ca i in
din istanbul. tiohiei de azi provine din sirienii
"-
Patriarhia ortodoxa, ijrearu a Ale- calcedtmieni (sau melkii). Ea a
.randriei. Este cel mai vechi scaun lo&ii ritul antlohian sau sirian pîn
patriarhal, fiind amintit de sinodul in secolul al XlII-lea, cînd a pre-
I ecumenic. Patriarhul, tare se con- luat de Ia Constant inopol ritul bi-
sidera a fi succesorul evanghelistu- zantin. In 1215 maronlii un —
lui Marcu l poarta" titlul de «papa grup autohton —
sint recunoscui
i patriarh al Alexandriei i al A- de Roma ca «Biserica Antumiei^
fricil», ocupa Ia început iocul doi în 1380, reedina
patriarhului se
dup episcopul Romei. Din Clapa mut din Antiohia (azi in Turcia),
controversei monofizita, in 457 Bi- la Damasc* în Siria. Din 1699 pa-
serica Alexandriei s-a scindat in triarhul este arab, ca i majorita-
dou grupuri unul, care a accep-
: tea clerului l
credincioilor, in'
tat doctrina hristologiea de la Cal- limba liturgica este araba. Patriar-

cedon (451) i autoritatea împra- hia, CU oeâlral la Damasc, cuprin-
tului bizantin («melkiiî*). i altul de eparhii in Siria, Liban, Irak,
fl* HI SERICI ORTODOXE
Moscovei, Dlmiiri,
Statele Unite, Australia, Noua 7&- 1330 prinul
se rscoal împotriva lturi lor. de
elantU:. Brazi ti ei i Agenfc». Pa-
triarhul actual, Ignatius al lV-Lea, abia Ivitn al ill-lea al Moscovei
li t'ost ir. Ironizat In iun Se 1979,
H44(l —
1595), imediat dupii cde-
rea Constantinopolutul (1453), pune
Patriarhia ortodox greac a Ic-
capt dominaiei mongole. [vae
rusalimuhd. în anul 70 Ierusalimul considera Moscova ca treia w
este luat ti ramanl în 135 are ioc
ti
Roma».
profanrii Templului i a Sf în tulul patriarhul leremi.i al
In lS3f>
MOTmmt, La Sinodul de la Calee- Constantina polului acord mltropp-
don (451), episcopul luve nalte ob- patriarh al
litului Iov lUlul de
ine recunoaterea Ierusalimului ca
Rusiei, dar palriiirhaiu] a fost su-
patriarhieautonoma, ocupind locul
primat in 1721 de arul Petru cel
cinci In ordinea pentarhiet, avind cu
jurisdicia asupra Palestinei i pe-
Mare (1692—1725) j Înlocuit:
Sfîntul-Slnod, El a Jost restaurat
ninsulei Sinai. Din cauza invaziei
de abia în 1917, prin alegerea pa-
perilor i arabilor, în secolul al Dup
Yll-lr.a, $ mai ales datorit înte-
triarhului Ti hon ( LS25), itfi
mterrejnuin, In Câ
1943 n &ost ales
rreierit statelor latine in secolele
patriarh mitropolitul Serghie, dupâ
v:jj —
XIII, Ierusalimul a pierdut
care a urmat patriarhul Alexei
din însemntatea lui "bisericeasc.
(Islamul ocup Ierusalimul in 6£fl,
(1945 —107>. Isteria Biserici î
(
Ruse
devine cunoate mari conductori biseri-
dnd patriarhul Heraclius
ceti i duhovniceti, ca de? pild
manotelit. Cruciaii cuceresc Ieru-
Serghie de Radoncj (1314—1391),
salimul in 1099). Mai tîrziu a in- Rostov (lfiSl— 1709),
patriarhiei de DlmitTi de
trat sub influena de Zadooslc (1724—1783),
Ti hon
Constanllnopol i de abia in secolul
Serafim de Surov (1759— 1833?, dar
ai XlX-lea i-a reoistigat vechea
i mari micri ahismalice, ca cea
autonomie. Majoritatea credincioi-
a «raskolnicilor», iniiat de pa-
lor sint arabi de origine, stabilii Pa-
triarhul Nikon (1652—1053),
în Israel Iordania. Patriarhul
si
triarhul actual Alexel II a fost in-
actual, Diodoros, întronizat la 16
tronizat la 10 iunie 1990.
februarie 1981, are reedina în
Ierusalim. Patriarhia Serbiei, întemeietorul
Bisericii Sîrbe a fost Sfîntul Sava,
Patriarhia Moscovei i a toat
fiul prinului tefan Ne mania (cea,
Rwtia, Cuprinde ortodocii din Ru-
11G7— 1196). Câlugâr la Muntele
sia i Ucraina, în afara de cel din
pstreaz Athos, sf intui Sa va revine în ara
Georgla, ortodoci care
in 1204 i este hirotonit arhiepiscop
calendarul vechi, neîndrepta, t fo-
al Serbiei în 1219, la Mceea de ctre
losesc în cult limba alôrta veche, Se
patriarhul ecumenic. Manuel T.
în 9G3, prinul VladirmT de Kiev procla-
masa astfel cunosc trei patriarhate 1) j
impune botezul în si
mat de arul Dus an cel Mare 111
cretinismul ortodox devine religia,
134(i, dar desfiinat de turd în
oficial a statului sau. Prinul Iaros-
iH53 1557 i 17SG (cu
lav (1019—1054) aaz Biserica sub ;2} între
.jurisdicia patriarhului de Constan- centrul la Peci), cînd e desfiinai

de Constantinopol înfiinat 'în
tinopol, care numea pe mitropoULul .1)
;
de Kiev. In 1240, Kievul este ocu- ÎS 20, dup întemeierea statului
pat de- mongoli i, cu toate în c Iugoslavia, cu sediul la Belgrad, cu ,

fMSERici onroooxE
05
:
'"' ci Serbia cpitan un statut Patriarhia Bulgar.
Butefirii ra
»*arlcq Sar b
jmjra de sud a
U d IB
!&r, au foii £
Gabr.cl (1B37— 1BS0)/
l patriarhul
au îndura
i
l\\TT
mii L ¥? "«
de patriarh u
1 b i^^tlnf tri-
FotJe in Hâ*î
&*&£? *W%«" par-

Bor is (SS^&flar
Jttttl
a "*£*
<"*Uanil ^b forma ritul u T :
Favel, Aritiepfccop bulgar fiin

iropoln de Be[grad,
de Peel Mi- i ff° ft/**!*^ [a
a 0H intronU
f
Art Ja i decembrie ^tdesflnata in l.«M de „nfl ra!
1990, f n 105t ,
h ^î
1 di *
M
£2
evrica
•papile
autonom
i poarta
epUcqp deOhridA
tu ^««W*
Arhi-
Poaiii canonic
a
P**rt«rhfo
Macednniei Mi
«M reedina
titlu] de
Sfrfafi
In ^ Patriarhi oj centrul
tomane
la Tfmovo,
* acestei Bteerici n-a Biserica a- a afl.u

fost r*cu- au g Pu .
nosfiii de BisfiHdJo ortodoxe) W«f-h*.a de ConstantlnojK.I

.
«ir a
Patrkirhm Ro»*m.
Cretinismul 9 blljRariF ^«i
secolul
l7\îl
^suli;,nu| \!f
A i*dujS Azî z dreptul
de
J
k.^ 4e
gWdri
,1
acestei regiuni
fi- ln peri0 ^da
de .,ir-
i^°
Con Un (l
P^r'arhie
iinopokij
1 r> dependent*.
a
^>man u fo, o&l cu formarea

(
n~a aciptat i
poporului roman De fa în W im
«tal* Nicem Preotul

WrUa to âiO_3
..'i
arian
î%5^^"tinopolul
rupiurS in.etea^
recunoate
in 1£I4S,
9iJ traduce Biblia Sti

tocefalia
,
BiserîdJ Bulgara, reeunît

au-
te W,i gotic*. [„ and ea exarh
.
AVJe;, se organizeaz
doua
aecoiyj a
mari
,
^
mitropolitul tefan,
De abia in 1953, dupâ
5^0 dV ani
patrlarMa â Inat NttattlHfl
aptanadjcttq Patriarhului de Con- geraa
prin ale-
patriarhului K\r\l
^nXinopol De asemene*, o mitro- t+Wl)
fKWie a existat pentru ortodotîf
Mtottm, patriarhul
- ta Sofia a fost
acl.^1 cu - Z
tn iult
l^Ji. Din 1975, patriarhia Bulsar
Mwlul «Htrwawr, Dup
""M*"*» uolfea firUor Homâne
ce se
In
* trecu Ia ealt^daml nou,
^^ m cult
da r
Jîmha aWnl
W
ve.he
d u c^fala) a fost
1
-d Koman.i obine «utonomm. declarat.l ind.pen!
In d^tu d& „nodul ,jr n K fe S P
SWÎ, liinfâ Patriarhia
i.;i
Ramâna f4;U) p e
gra ridicar* ariiieplseopuiuj >nnt,vu! Ca a Jos
tntemeW de f
ucuretl la rangul de patriarh de ^fnf] Pam j Barnaba, Insula a

Ca
(Jf23— 3839), dupii care au urmat

hp w ,P1
rl
?
d °™^ ts ^ arabi,
WV-i i
;iwb--1077J
I,K B
!
1MBJ
r
Iustin
-
Jus «"^
(IS177— iWifi)
1^71 a^}' -
[it ' tun;n etomanj
Atttjau! p , rU,rh, Teoetist,

t
g f Vt <ma rw'll ^ h ^Pôpu\ Malarie

n £m*.| ]n g noiembrie
.WV Li" ttajptf preedinte al
ffi
Irmos
1 *i
romana.
-prefii se awesc în
^rij
Biaerfca a rost aagajata
(ajjtwhS
m unire ffirio^j C u Creeia,
Arhl-
în mlearei
66
BISERICI OKTUDDXE
^ "f
-
tost întrcmtoat
Arhiepiscopie),
f hl
la 13
***>Pp Urysoswmos,
noiembrie Vâll
Greoi* este
a
sigura
S depins de
aut"; Mi'"
J^rmmi,, Muôvei
*»
i
S
^
ISi
Ul,ul
î^
de
Husa ni*|
P*W'«*i»
ne-
cUl SfNt
eu êdina
l., rbfaa, *o Bi^Xa
2 iv £«* din seralul £*»•,£ cult Ilinb. «ruitai
t
-
\ P r0Vmd ^
i
Au
fL u greceti ;i„ i'laiia Bisericii
Georgiene a fost re
cucuta de Ptori^Ji teSIfl
..-irnenira
i« anul
ft»J^rt «*£ X-X T) i pe m averi* Onoriorâ
UtiiO.
a friaitouaSif
âSL «l^g? naionid
>
1
" *
T fj3j ^ Biserica Grafia
f
*o
geto
f
f
r fl 7i
«itaifci dar Patriarhia d , im dfn
S^
' 1B70. Tn
««Jttfttlnopo) nu a recunoscut
cearta autocefal
a- rl
4
t^Jf « (
Urhu
f
tt »wnte numite
deeil m 1850. In
Sabhtttlo*
S1,b
"
**»**»<#« anele Un aît grup i te Ui ca ,i
*«« ™
tînnpoluim.
fost
Mki-opojum Serafim B
întronat I* Tn Janm,rie Î74
tLHî^
or todox
nurul
" J
*
d
^
ie
Patriarhul
,
Gora« R^vllk,
dG
n
sîrb. în ifâ
Homn î
.1^23. sub inducerea
a
S »«
Ju.it
aiaJ,
/irnu riupa primul
pentru vechea populaie
ortodocii bielorui
frvmSSdi
P» torttoriW Poloniei O
rzboi
davâ
j!
™"d
,
T ;on-
sî
a fost
a ~"«n^ aL :ordat.-j de Patriarhul Mo*.
»*
ecumenica
SP mondlnr.
Patriarhul
^-veî ^rt reînnoi^f™
JgBtiit.
_
Biserica
ji a^rda
ih
Oupfi
folosete
tw
stalului de Bl-
al doilea rfi
în cult
m m a *«" tianstitiT ,-.p
. . BEie-
rica fn dependent A
jur, Hp P-it..-
Vajtfle, mitropolit al Varoviei
Fp*aî Io 24 ianuarie 197$, ;""rdat ranfiu! de
Patria SrWepIscopie an'
fCatolicosaiul) Geoiyiei tonpma, aib
Cr^c Inum.i lur&dicfa M, Patria
a patnm s în
beo?#a
KtaL i
Nrna Pina
d, a
.™ luI -^-^. Prin .lan,
In 1053, dnd devine
f^Stftfv
^" r[ lln ( Ei,'^]ii P )iS(
in Kuppto, unj e e5te
op lJ !li K;i ,vlrd
tfohta'^'Sîî
l
'
U Patriar ^- An- S , |
Un 16H
ti<*i>i.
nina fc flft? a f. J
toatil finl ^J". :., tatnmbat
i'i 24 mnufirie [flfla.
67
BISERICI ORTODOXE
episcopii rttjL
fost hirotoni de
Arhiepiscopia de- Siwv. eutfade Bi-
Mmta Dupâ al doilea rzboi mondial,
de fapt o singura mînasttre, de Mitro-
serica Japoneza a depins
Ecaterina, mtemeiat de împratul New >ork
polia rus autocefal din
Justinîan I |M VI),
mêput nu-
la picioare^
pinn in aprilie 1370, eînd a primit
Muntelui lui Moîse. La autonomia din partea Patriarhii lui
nstirea a fost depeadenta «e £*- TaJsio,
dar 3 ia" de Moscova. Arhiepiscopul de
triarfiul Ierusalimului, instalat la #?
autocefala Ue Teodosiuti, a i'ost
fost m-unoscuta ca
pal iar m
B
martie 11)72.
un sinod din Constantina afara
I?B2 al de cele patru
patriarhii ye- Ortodocii care se afla in
tradiio-
ehi VaUriteiie. stareul rnînâ*tirH Hrnitele* Bisericilor locale
Sftnta Ecaterlna Damianos — nale, fie ca rezultat al
misiunilor t ie
arhiepiscop de prin emigraie recenta (asa-zisa -di-i-
este în acelai timp formeaz mai
inorai. ortodox),
Sinai, din 1973. Ml^g
Biserici &u multe categorii: eparhii si
In ultimi! ani, dieva depind di-
obin un statui, de auto* cu statut canonic, care
reuit s rect de Bisericile mame
l care sint
nomie sau de autocefalie, dup
o
toate Bisericile or-
rjr'ooftdurâ necunoscut m istoria or- în comuniune cu
unele
MAutow- todoxe grupuri autonome,
ganizSrli Bisericilor locale.
;
neEiînd recunoscute ca
avmd o po-
falia* acestor
Biserici esu- tonside- izolat* oe
Bisericilor Orto- ziie canonica; grupuri
râtS de ctre restul cu
care
afar de Biserloa-mama emigrani care nu au comuniune
doxe, m nido Biseric ortodoxa autocefala
le- a acordat-o, ca
avind un caracter Biserica
povtioriU, relativ. Este
de woa sau autonom (de pilda,
in Ânverica. Ma- Rus din exil).

Biserica Ortodox
SSat**ry
ifitftatea ortodocilor din America. BibllogranetArtlcnlt' ik
Ivra.
de diverse oriftini etnice si
limb C, Xlntyras, MUan fc&fti !<*&*
liturgica proprie, este

cuprinsa în pirrra tovakTOfctf & «t fie* Bfte*
jurisdicia Le "londl* «li$ieHX»<
eparhii care se alt sub QFthod&m, "
colt
Condu- LewYr î*»l F Ovornlt,
îfce
Bisericilor locala respective.
ctorii acestor eparhii lormcaâ
G PiirJHllt,
LepcncZ of *K* Apoztie Arairev
-
n BVMnfJiiffl.
^ Cam-
tfts
.['unl'erlna permanent a epis<:opi- jd,.f f iW tyoifrtteiltt ^

|n -*i
lor canonici ortodoci în America.» ,
bridye Harvflird UnWarstty PflM*.
Arhiepis- OJJJ««*oxe. trtw
atewnt LWtt*
al Crei preedinte este
copul lakovos - al
Arhiepiscopiei
O
Universitate rtr Franc*., P**i*i w 1
1
Patriar-
grtodoxe Greceti In L970
hul Alexei al -Moscovei
acorda au- Mto4j 2 val, CflinbrErigc, iî ^'V
Ortodoxe Ruse StktfAn *" G^n'ijuVJ
s
tocefalie «Mhropoli ei ^ CKirrjrarslty,
soborniceti in America
(Mmapo- /jv^:i'*i:iisi Hm BiM^ticiU.-s, ftakkert.
jurul cârda s-au adunat

tJ£») in
iden- Mcthwilus, postim oi
unele eparhii i parohii de alte CyrJ^ and \
S^
canonica Vlndîmlr's &*&&mi Qwwr-
titi naionale, cu situaie Slavi, In -St,
acestei 3— ta id«n, Tfts ^v-
înc ftereeunoacutâ- Primatul Teodosi^
.
i4 f] v, r
7 inea), p. f
Biserici este Mitropolitul antâM COmmOrtWO*^ Bte#*«i Bu«>P*

Ni.tiI^îi, Lon-
arhiepiscop de New-York. fiM— î«3 W'r'ÎLÎi 'i'l'l uiitS
drj 1071 Alexandra Va & i]iev. HWory oi
BfeeriCtt Ortodox
Japonez. Orto- i
Bffl|J^ 3S*-I4«i 2
doxia a fost introdusa in
Japonia, m (j.e JlyBiiiilJiw
*°J-
uu
16fi0. La început, preoii nauvi
i 1
lia
HI SERI CI ORTODOXE
S/avs, ifltg***. l>i.ns|iL>r,i fij!j)pnilc»nid rf* IMserSnLe do

r» MJ**toGS vmong iha
cirigînG) :
hidvridK &ft|iOB* aP«V

,
^ ' Jfe \iuerku do Nord — _,S mttiQajift

Vft.s.11 T.
Ih^ry f^*3 I0 ths **«***#' l|L A rîca de Sad — ISPHEtW
, ..,,..,/
..T,„-:.| **< 4E (i*fr), nr. 2. p. jJU — 4.H S Euii.p.i 7',m-Mm,

'\i.-.ira!la —250 009.
m MiiwBuifit*. mi
oi ficiaf, a- voi,
OrttetfMfi
BISERICI ORTODOXE ORIEN-
tm\ T, E. Uird, A mrvey Pi
TALE [sau ptrecalcedpjalene) : co-
«blBkouls*. HI [l°7"'î- « - & r J
1974, In -
munîtâ] de tendinii monoîMt,

care s-au organizat separat, ret-
^fona tyriay, Iu ateUrtitUmal Kfivkw ai
Cykedon
plngl^d alncidul de la
(45IjF. In atmosfera de? la începutul
BisEurn ortodoxe ^tmistM tc- secolului a. V-lea, rînd dogma hns-

' i.i-il-ir]-
LDlcjglca' era eicpusA unor interpre-
P,hrl Jr liU «nmqaic* d* £m*\*nUn L. lai ^1 formulri neortodOKL\ Bi se-
jlsLu'mM 2fcG00 iu Turda, lâCOCOÎfl
LlUfl ri ea Ortodox convoac doul st-
ecumenici!
itîOjftdi in 431, cînd L'on-
;
patrlariiu. Alexandriei fÂi«M*r&. damnfl nes tor lan Ism ui i astfel ia
In E|l;.'. KJI
'• " fiina Big&Aca SiriunA, i în 40 1,
Eglpl): 1000 1 I
PJlriarbiii Anilciliiob (Dfcinafct, Sîrt« î

<'ind condamn monoftzimut. fal-
$qo'( c*r«i swooo 1n ett«»*«î iei. Bisericile din : Armenia, lHfl

(iôbit), JEgtpt (LMjpcii), Etiopia i
' r h la le m i dl 1" m Iu
1
I (1« US rtlitf )
s India, din inut uri ie de la
udk-a
P «li r I
10 000 [inclusiv Âfhlepl*cop4«

AtftbnoiM >ltti marginea Imperiului bizantin, s-uli
MlnavhfM sflJilH Brileriirlj. despArlit âfe ceri ce au accaptftt dog-
Sinul
pairi iiW* R«*lei (fc|«MftV»# n'.iirilâ Jji ma de la CaJcedon. considerai a l'i
|hirsi/.Ln] ai împratului^. O serie de

i i
:
- ;.
: M—70 mlliniiuf-
(Ik-lijr^l. 5©*kl<t, Ln- caract.eristiL:i sint ccimune EC?stOC B3-
|VilrJ,.rhlM SerVdeL
din care mU- Herlci opoziia Ier faa de domin.
:
hlni.i'.a ln nwj): 8 mii. I
IIiI't|,' Iffe
ia imperiului hizantin, dorina de
llS
autonomie bîferteeoscâ, simbiozii co
?,ilrlitrhJ t t (tamAnlel lilui.urÛ, liffitofttl
cultufâ i limba nativei, îndivieni,-
ln |'i ,i 17 iii 1 liij-i«c-_
rcw cnllului.
p.iLr>iirfiid llulfljriol <H»îta r
iisfâtiUftl tu
0f«et1fcfl Copfn (E'opi inscumfifl
IEW3!) : B tttiUOfttffti
reMlrUMH'n'.! «vfilii are la oricine
Egipteana)
P»lr1*Thti Georglei |Tb3l.s(.
mUkm. gru-pul de ortodoci egipteni condus

In jflfOl i 1
£u&rca Qi*c4d (Alfrna) : 8 cntlipsn** de Patriarhul Alexandriei, Dioscur

I, care a susinut monofizismui Ui
HistfrUd Cypriihii (Nfcâsîaf: WfeOOO.
CaieedOn (4S1) i care a-a separai
IJKcrk.i FolonU'l (Vniôvia] 41)0 000.
de grupul me Iklr. {mtlkit înseamn
;
Bin&rlCfl Ohosrtovudel (PriUj.il 3 L50.0QQ,

«pLirtizan ai împratului'') format
BUrJca AM«dniL-l [rimn-ij: &SG0G8 In
din R,reci ortodoci care au acceptat
L ! > -
j
dogma de la C^lcidon, Cu toate c
ftedca FlnJanrtel (K<J"P"0 TOO0O, :
s-a" încercat rcunltlcare a ac:
KJwrkd Urinei: KHHJU Jn Ittft toni. in 520, în jurul iimnofiztemu-
Hkurk-d OrludO.Yâ dia AmLTUd {New lui mexierat formulat de Sever do
Vurk. j, ,' unicul -fi cA autocefal dt* PdlrSar- Antlohia (312— &3BJ, din anul T>43
h .i M :-',:'/iVi-l In lflTO) ;
copii se reorganizeazfi autonom SA
1
69
Bl SE Bl CI OHTODt>XE
in- India un palrlarnai Independent.

anticalcedonian, datorita
Grup Biserici este
BqraM episcop Conductorul acestei
fluenei Iul lacov Marthoma Ma-
(541-S7B). Cu ti™P^ eatolieosul Baselius
de fidcssM (Ke-
hews, cu centrul la Kottayam
Biserica copta b-b detaat definitiv
ta* Iruiîii).
aiît de Homa cil i de
Bi*anfc I
: 1 -.1 ,
cucerirea arab din 0*2 a

favorii Ui serica Armean Apo^tolko..
aeeastâ autonomie, în viaa
aca&ej Cretinismul a pair uns in Armenia
Biserici monahismul a
jucat un ma- inc.a din vremea apostolilor
i devi-
iar ^T- se-
rc ml Bt. Antonie, in 3GS, ne religie oficial ta începutul
Pahomie, în 317, Inaugureaz
mo- Grt-
colului al IV-lea datorit lui'
nahismul cenobitic în Ifcipt Catep- gork Luminatorul, ûre convertete

darul copt începe in 284. AD Pe
pe regele Tîridat (288 sau 301),
m
Biserici e*W 405, clugrul Mesrop
creeaz
oarece ori hi nea acestei gfo
pus in Legtur cu ederea evan- alfabetul armean si fcraduce
Biblia,
gbellfltului MarCM la Alexandri a In 520, Biserica Armean accepii

conductorul Bisericii poart tuiul hrîstolutfia Severus de Arili-
lui
ohla, pentru a deveni autonom
patriarh
de «pap al Alexandriei i
la-
Hi scaunului sflntului
MarcU*. Cen- ta de Cezareea
Capadociei i de An-
trul Biserica se afl 1d
Calra Paprt tichia, care se eseau sub
înfluen-
Shenuda III a fp intronîzat in
a bizantina. In& de timpuriu,
Bi-
noiembrie l£J~ 1 sericaarmean are propria ei cul-
de
provine din ve-
Sirianu tur, limb i arabei (Inventat
Biserica
de ca- Mesrop Muahrut/). Centra} istoric,
dica patriarhi a Anuohiei, ar-
451. Are la o-
dup naional i spiritual al tuturor
re s~a separai
din menilor este Elehmiadzin (Arme-
riginc o minoritate monofizit
independent nia). In decursul istoriei, s-au orga-
Siria ture se grupeaz din
in nizat alte centre pentru armenii
sub patriarhul Anllohiei, Petrii, de
de diasporu în S2Z, patriarhatul
Eate cunoscut sub numele
:
Ierusalim, pentru armenii dm

455 ior-
«airo-lacobit*, dupA episcopul
U-
a ]U- dania i Palestina în 1SB5 se -jj
cob Baradeus de flde&sa, care

:
catolicosatui de Sla in L.ui-

organizarea bi Ieste
cat rol Important în
un în Hol.
din Liban
,[ câtT€ anul 540.
expulzai;Dup ,-i.i
de
pentru cei
Constani no pol,
;
arabi patriarhatul
ei din Antiohin (cucerita de
Hiyi rira entwl
îi mu*â l.i pentru cei din Turcia.
In prezent «otttf dou
n m:îbi -eatoheo-
îlorfls (M-
Mardln {Turcia), apoi la
Damasc. Sirle- satc de Etchmiadzin, în Armenia,
ri:i) Iar dfa lM5H la vas-
condus de parriariud-ciitolicos
r
nii necaleedoneni sviresr liturghia

armenilor»» de
siriacâ. Din B7B, ken I «al tuturor ;
hiatului lacov, în Beirut, condus

patriarhii slro-iambii poart nu- CUteia, 3n Antei] as.
ar-
patriarh de catolicosul Kar^kin lh S»ttu
mele de îgnatius. Actualul o
II 1-1 eu, menii din Liban. Siria, Cipru si
este Mar Ignatius laeob ai
Damac parte din dlaspara.
ca reedina la
f? at
Siriana (de Malabar) din Biserica EiiapuMtâ* Etiopia a
Bimm Bi- înr-retinat de ctre sirieni la
în-
Tndla are o istorie comuna cu prin
ceputul secolului al IV-lea
sltî.,-1 sirian-lacobltâ. dar este- o dmtii
autonom i autocefal, misiunea lui Frumentirc. cel
Biseric patri-
Patriarhul Abdul episcop etiopian, consacrat de
din 1912, cin pen~
in arhul Atanasie al Alexandriei,
Masslah al Antiohici a stabilit
1
7(1 lUliRiCl ORTODOXE
tru vechea ei capitala, Axum, în se- chiar dup 1054, toi cretinii orto-
colul al VIII-lea se izoleaz defini doci, din Apus i Rsrit, erau nu-
tiv de imperiul bizantin i accept mii «melkil», in sensul de adepi
al sinodului de la Calcedon). Cei
hrlsiologia precalredonian. Serc-le
întregi ptoâ în 1931, episcopii i
f
mai muli melkil sînt ftil arabi,
preoii erau hirotonii îi trimii de sub conducerea patriarhului Maxl-
patriarhul copt de Alexandria, în mos V Haktm (Liban). De aaome-
nea, Bi^rica maronitU catolici se
1958, devine patriarhi? aiitocefalâi
Eupu revoluia din Februarie 1974 refer la grupul întemeiat de un r&-
l depunerea fostului patriarh, lUgr, MaVon (sec V), Lâre i-a în-
Theot'iloa, de ctre Sinod în februa- suit (lortrin a monatelitâ, respln-
rie L&76, in august acelai an a fost gînd sinodul de la Constantinopol
într irizat, ca al treilea patriarh al (GB1) i rare. aub presiunea cruci-
Bisericii Etiopiene, Abuna Tekle ailor latini, s-a unit cu Biserici
Halmanot, care are reedina in Ad- Apusean, în 1445. Marontll sint
dis Ababa, Dup o scurt pstori- .
.itolicl de rit aratiohtem (Liban).
re, patriarhul Mercurtos a fost sus- Bisericile Ortodoxe — Orientale,

pendat l înlocuit cu patriarhul Paul sauprecalcedonienc, s-au angajat
în iunie 1S92, în ultimele decenii într-o micare
asirktn
HiseritxL a Orientului de apropiere între ele înêle + cum
{caldean sau neatorianâ), iîiserica i intre ele i
Ortodoxe
Biaerleile
poarta numele regiunii {imperiul Rsritene. Cea dinii intilnlre pan-

orlentnlâ a avut loc la Mdîs Ababa
persan, la rsrit de Eufrat) în ca- tor ma-
re s-au refugiat cretinii nestorienL {3 ian. 1965), unde s-a decis
persecutai in Imperiul roman. Bi- rea unei comisii permanente de co-

anii
serica se declar independent fa ordonare, care s-a reunit în
Consiliului
de Antiohia, in 424, avfnd centrul urmtori Uin iniiativa
la Seleucia-Ctesiphon, Iar in 4Bli E umenic al Bisericilor, o serie de
consultaii neoficiale intre teologi
ader îi la doctrina Iul NesturLe. In
au fost orga^
secolele VI —
VIII. Biserica asidan ortodoci
nlaate la:
l orientali
Aarhus, 1964 Bristol,
dealoar, în India i China, una ;
Addta Ababa,
din cel* mai vaste activiti misio- 1367 ! Geneva, 1970 ;
1971. cursul
In acestor discuii,
nare cunoscute In istorie. în fi 32
teologii au redescoperit marele îond
M oh a med moare, iar In 63ti adepii
Iul cuceresc Mesopotamia. Biserica
comun hrlatologlc pe care se poa^
te reconstitui unitatea intre cele
originar din Mesopotamia a fost
dou comuniuni de Biserici rsri-
distrus de Tarnerian in 13tiQ. A-
tene. La 10 mai 1973, papa Paul
al
depil acestei Biserici sînt rspin-
dil in Irak, Iran, Siria i Liban, VI-lea i papa Shenuda al IlHea
folosesc liturghii de lnsjHrakr ne- (al Biaerieii Copte) au semnat o
stor l an, alctuite înainte de 43 H declaraie comuna în care afirm

în vechea siriac, Catolkoaul-pa- câ Bisericile lor au în comun ace-
trlarh din Iran este Mar Dinkha IV. lai fond tradiional de credin. La
Denumirea de Biserica jrsac 19 noiembrie, un acofd semnat de
metkit este folosit acum peni.ru conductorii bisericeti din Orientul
comunitile catolice de rit bizan- mijlociu vorbete de «comuniunea*
tin (uniate ) t
care au acceptat fel profunda de credin între Bisericile
1724 unirea eu Roma (dup 451 si orientale.
71
HLA5FEMII1
31— 3til El a fost hulit pe CTtt^,

B b o r a i* Azi* Atiya, A UtetOTY
tp»M
1 1 1 I
atunci purta rfnd

MnwhruYi l^rt- tocii»!
o! B&i$tn OiîiiJiNy.
M Hom WP*«V<w <ilix Lui insului Oamenilor SSSnt
««%£*
Hula împotriva Duhului
dan lOTflr I.
2S)
Sna,am-
A. Hom-r, ApJJcr S. un picai «W, Qk*»
k-« N.
cerni ce W»W
^ nâ «volta împotriva
I
,74), P- f
*0tice hula te va
i^^
P n«. T^lrut, 1*4 1 W* «*™ * pcatele :
împotriva bu-
*OT of tht C*t*t* MW^ oamenilor, dar hula
(Matei U, 31>
ftfari, Tiu:
GawiCH of (MNL DW Ht MP "- EL hului nu se va icrU»
£ flS t
IOTA WUte*W * Vr Totui, Pavel, care m^W^**fSjU
.VabL, Cpiro, a îost iertat
P*f*WWi "
I
,,.,,, ,.,.1-vi Klrcfieft «*B lea, dupn convertite

#Dte
Koiuo.-nnstLirwJ*. v«taji Tlrn, 1, 13),
A, Algemimn. ItW ^>a^
Sbt^wOTtdHOHt. PaderhoTti, G6B, Înainte de venirea lui
p 7<i-M7 &fe Br^te, CufluT W*t- tain n-. incer^t
bla.emleze pe ^
Dumnezeu, deoarece nu *t}s incâ he-
F
B3r-» rnndamnarea sa ContrafWn^ ^

tMfti., KVT1 (tm
1
nr. I. p,
viata re/J- rMiilor, C.V. XXVI 2).
fexrUe N«ula. Doclrtna
,J P
H
«*'
,/ oaJS d a m^fJ'cN Copia rentate ta
BOCOM1LISM secta dualist
(«ic *; Utotge* (te** de M^w. ln
organizat de un oarecare
:
fîognrmL
3-4, P. DC
«Ortodoxia.." XXVUt
(19W), «ir.
«colului al
liturghia W* (ctre jumtatea
4H-&0G) Zaroli 0arorri*m, tea) in Bulgaria, de unde ae ras-
Arm*™ ln codrul JlWtfflU* *K Balcani, ia .ecohd
a
aricii
rdsflfitcn^ [loji j»
pS^te fo
tefj^te rj(urJ UftWfC»
«Orteoacls». xxvi
riwtnrat), Extras din
SSh nr, 1, Vedic C«U* &iHuI M sfîritulcoiului al

gomilW dnt urmaU
.pavlicienllor, ^V^^w
micare de origine (A>mt ™^*»tS2
Cal- aoare în partea de frisant dup
Hncfe de cofltad !«*• Ar/smragJo imperiului bizantin,
# tea nrcalc**wif«frf.
!n p?»* SSTa *ina_n
cctfomana conducerea unul
pecNtxc
XLI
ttocvtneitot Chiriide
(1939),
Mc^ndpt^
BT- *. P- 7
650, sub
Constantin. Conducerea
Pa>el
™^n ^
la «Ortodoxia». asociaz numele cu apostolul
acestuia ei ^nsidennd
Td^lpolii l
numai Evangheliile
BLASFEMIE - hulâ defimare?. r ca Inspirate canonul u
te- epistolele paullne, restul
Insulta ln Vechiul Testament, Peniru, pavl^
Carea («Numele Meu
numelui lui W**« biblic fiind respins.
eleni, IfcUS era un îoger
Jnmii =4
este un pâcat comun m
este continuu
5
defimat» tfâ *£
Rnm. 12, 24), <ie aceea e
-
grav, Cel ce linite pe

«**«
Dn™
salveze sufletele
ttea fizica
râ\j K despre oare
oamemlor oin
creaW de
d
jJW
^
mrturie
i lapidai chiul Testament.
Acelai splnt râu
cetate
este scos aEara din preoia, fcoffljj
I-*fc * a creat Tainele,
tUvitk 24, 14-1B). este
L
£ bisericeasca <MW^
Uul Testament, cel ce hulete autoritatea
împrteasa TeOUora
vinovat de anatema (1
Tlm, l, £W Persecutai de
iconoclaste,
în cursul controversei
i de osînda venic (Marcu 3 *?h f
secta la forrua unei

organizaii mi-
blasfemia, de-
Ii&us a fost abuzat de Împraii bizantini l-au ue~
ierta poalele cu
puterea lui litare.
apere Im-
oarece
l se pro- portat in Balcani, ca B*
Dumnezeu (Matei 9, 8) bulgarilor.
Dumnezeu (toarv iu, periul contra slavilor si
clama Fiul lui
72 Hii-ny
Aici, micarea este reorganizat de rea — in moartea Lui, am fnsi. în-

Ifoômfî, care înva c
la originea gropai împreun cu El h
pentru ca,
râului st Cain, nscut din Eva, -i dup cum Hrlstos a invial din
Satanael acesta fiind cel dinii iu
h
1 mori, prin slava Tatlui, tot aa
al lui Dumnt'zeu, expulzat din ce- i noi sa trim o via nou» {Rom.
ruri din cauza mindriei. Du in ne acu , 4), Eptelofa ctre Romani vor-
a trimii îns pe al doi le fiu al ti bete de dou aspecte eseniale ale
Shu, Logos, ca scoat omenirea s botezului : aj «moarte asemntoare
de sub dominaia lui Satana el. Cu eu a Luî?>, adic lepdarea umani-
toate eLogosul întrupat este ucis tii negative prin tergerea conse-
de Satanael, totui trupul lui splri- cinelor pcatului care se afl m
lual u înviat i s-a înlat Iu ceruri, naterea dup trup a omului (Rom.
Astfel, Satanael a fost în vi na. Bogo- ft, 12—14) b) «înviere
;
asemn-
f nil ii pnirtie un ascetism sever, toare cu a Lui», adic asumarea
respingind cstoria, consumul cr- unei umaniti pozitive, sau rena-
nii l vinului. De asemenea, res- terea «prin înnoirea Duhului Sfînt*
ping botezul i Euharistia, conside- (Tit 3, 5), prin care se recîtig li-
rindu-le rituri satanice, intruc/ît ele bertatea de a intra în comuni unsa
folosesc elemente materiale, Dup lui Dumnezeu,
distrugerea imperiului bulgar de Rindulala botezului este de fapt
ctre turci, în 1&3, secta bpg&ftii- rînduiala iniierii in cretinism i
liîor dispare. Se crede efi urmaii primirii a celui ce crede într-o co-
lor sînt "catarii i «albigcnzii», munitate cretin, care este Bise-
care s-au stabilit în Italia i, r**- rica. Ba cuprinde :
pertiv, Tn Frana, (Languedoc). a) pregtirea prin post, o remi-
Ui bt| 5 r«i fi e: Fîijiard Nici, Albi-

niscen a botezului pocinei (In
I, 26), condiia de a accepta «calea?
gvois si t2aiimres, Ptcsb Ursivi-f^LlLiJrcfi
*Je FrajscL: (u<slL «Quej .âis-ji i ?'*), Parts,

cea nou. (Practica postului înainte
de botez este amintit de Didahii-
1955, p. 37—44 f
Milan ean T Jffo/Jo- bl-
II, 7).
**rfcease4 tuiJV#>4w^, vi. i
eâ. cit, p,
296—2#7. b) Lepdrile sau renunarea la
omul c:el vechi (Col. 9), prin exor--it,
BOTEZ [yr. btiplisniti, ]aL baptis- cizarea forelor diabolice care s-au
baptismum afundare] «Baia :
cuibrit, de la cdere in firea ome- f
nateri cetei de a doua» {Tir. 3, 5), neasc {I Ft. 5, 8—14)

actul naterii în Dumnezeu pl-heo- £) Mrturisirea credinei adev-
gnesîa —
In 3, 3 — 3), semnul ilumi- rate (Simbolul credinei),
nrii spirituale i afundrii d) Afundarea de trei ori in apa
în mis-
terul Hrlstos (Gal 3, 27). Bote-
luî sfinit a botezului, act sacramental
zul este una din Tainele instituite de asumare personal a crucii i în-
vierii Iul Hristos, simbol al ^tre-
direct de Jisus (Mi 26. 18—19) i
practicate de -apostoli (Fapte 2, 38 cerii (pasha) de la o existen dup
;
trup, spre stricciune, la naterea

10, 4 fi), ca fiind actul de iniiere
(Mt
dup Duh, spre nemurire. Trecerea
in istoria mintuirii 3, H), de
Iul Hristos Latre Tatl pactele —
intrare In Biserica (Ef. 5, 26), &-'
Su — a fost prefigurat de trece-
imitare sacramentala a morii lui rea evreilor prin Marea Roie, se-
Iisua (Mt. 20, 23—23 ; Le, 12, 50) :
pind astfel de robia egiptenilor (I
*fi?oi deci, prin botezul — afunda- Cor. 10, 1—2). Botezul amintete de
73
BOTEZ
(canonul 6 al Sinodului din Neoce-

eliberarea de pcat prin «fundarea
aareea, 315). **e .
Al doilea b«t*S sau

reboieml
Sfintei
ortodocilor, deoarece Hw»
%) Învocarea numelui
pnn par* interzis
Treimi de ctre celebram, Hrisioa «a adus d
singura jertfa
este restaurat «(lupa
cel nou bot**at
chipul i asemnarea» M Uumne- pentru pcate, (Evr.
pentru totdeauna lEvr,
^ â*%«*g*
H
10. 10)
zeu. Treimea cea de
o Bin# i ne- rebaî da?* nu
tu«i copiii sâ fie
desprita; „ boreant (can, .14
ungerii cu Sim- se tie cine i-a
n UrmeaiS Taina Vl-iea ecumenic), Bota-
bomzat pn- Sinodul al
ul Mir, in care cel i schismaticilor
£*a rid ereticilor «J
c
(Fapte
pecete*
fl,
<«Jg8ffiS£
15—17). WIRUNGP-HE).
(v.
respins
singur
în general,
« ? l ?&*™
pe temeiul
MWV
de LUur- exist un
Botezul se tace înainte redln i o singuri Biserica aten-
(EI<
care cep dup t
ehle in pronaos, o mare

4 4_ S) Tradiia a dat
ca nou mrturi-
botezat ia parte la liturghie
aw- ie principiului dup care
membru comunitii, iar le Taina {in
al
sirea credinei precede
sVtul ci se d:i Taina Împrtaniei, copiilor, mrturisirea nailor
1
cazul
ca
la
semn
acea comunitate.
vizibil al apartenenei
saie
apostol
este esenial), cum i
meiul Sfintei Treimi {din m*wf
^^J^
potrivit canonului 47
t-,
cauza sîintul Atanasie nu

accepta
preotul au ce- adevratca
numai epicul si
botasul arienilor), E*le
tatea de a boteza. Tutuai, talionul distincie '
tradiia canonic* **Ce
43 a l Sinodului VI ecumenic pa tre eretici care trebuie
sa tie o«e
mile oricrd cretin
boteze, în s &âflprlmminBiigict
caz de necesitate l de
urgena dar apostolic, can 19 —Sinodul
^»"
«g* b*** trebuie Qc comple tat S (can. 4fi
ecumenic, can. 7 -
©S ~
aul 1
cu Taina mtartgftf!
aaniet (Sfintui. Vwifo,
}i a nnparta-
canonul U-
vorbesc
El II-lep ecumenic,
cam
dul al Vl-lea ecumenic)
i r"i ^
êi i
Târnele Apostolilor ae
în al cror botez
poate ti accep Ut pe
capii Sinodul
de botezul familiilor, fedoluarv temeiul iconomiri (can. 2,
(Fapte 10;2*-4Sl lo,l^;J
tor. Totui a C0 o
al Vl-lea
ecumenic).
credinei prini- absent a
1 Ifl pe temeiul unde credina adevrat este
lor Dei copiii n-au
pcat personal numai ritualul ex
si ia implinete
li mrturisi în mod voluntar
nu pot tartor, eficacitatea
acestui botez este
con-
rredina lor, tottftl, prin actul pus La in doi ala.
starea de
ceperii lor, el îrnpartaeac IteUfl Hristos a fost botezat
nite Ei avea na c
comun a firii umane nest «itrtaroa pa- ctre loan nu pentru
sînt botezai deci spre pentru a *M*
Sinodala, voie de pocin, ci
cêlur (canonul 121 al (Mt 3 W,
respinge ideea pltnî toat dreptatea»
eapftt
din Cartag-ina. care adic pentru a asuma pfol ie
care ia copul
lui Pelagius, potrivit condiia uman, pîn la coborârea in
motenit pcatul originar,
n-au «mormint lichid» care este Iu-
.ceata fiind o
bere, nu un act al naturii).
-WJ^lf&nî
Copilul
per-
aresi
mea suferinei i a morii. De,
Sâ nscut fr de pcat t
lûs
b«»
datoreaz zmislirea sa la doua lioer, El transforma
viaa Sa mtr-o
avînd trupul
soane, de aceea ftul permanent kenoza. o imcsorare tot
vo-
neflind o
sufletul su propriu, pentru noi
luntara de a asuma
",
sau c n
simplii parte din mama este al nostru, în acelai timp.
boteza separat de aa^tia
ce
tat» se
— «- .
71 BOTEZ
prin botezul Sau, care pre închipuie pentru dreapta credina, in trucit.au
moartea i învierea Sa (Le. I2 t 50). suportat moartea pentru Uristos, cu
El recreeaz întreg universul prin adevrat i nu prîn imitare, n-au
regenerarea energiei cosmice primor* avut nevoie, pentru a se mintui,
dlftle> carul simbol este apa. «El
al de simbolismul apel. Pentru nu c
S-a nscut i a fost botezat ca s fost botezai Ia stngele propriu»
:-ur."ieasc, apa prin patima Sa*, (Vaslle cel Mare, Despre Duhtd Sfint.
.i.i.iii.- sTintul Ignatie {Scrisoarea c- XV trad. rom. p. 51). Marc li Ar ce-
t
tre E ieeni XVIII, 2, in trad. eh

,
.
lui i Diadoh al Fotieeii (eca 400—
p. rr>). 489), in controversa <:u nies;di,uii.s-
Prefigurat in Vechiul Testament mul (erezie ascetic Ia aprut
(li'T. 2, 13), botezul devine Taina Siria la sfirsitul secolului al JV-lea,
excelen,
in locuind care susine ca harul l pcatul -
i-p.-^tlnS prin '
splrile rituale introduse de iudei exist în suflet si dup botea), *"*-

(Mc. 7, 3—8). In jurul botezului st in prezena exclusiv i definitiv,
va dezvolta o teologie sacramentala harului care se manifest m mad
timpurie, aa
cum se vede. de pilda, contient pe msura creterii spiri-
in Scrisorile lui Ignatle de Antiohia tuale pdn virtui.
{Ctre Smirneni IX, l ; Ctre Poli-
«Credina i botezul slnt dou
curp VI, 2 in trad. clL, p, 141 i rtmiîi ale mintuirii. tfnfr legai'
liilJj, în Epistola lui Barnalm, 11
de nedesprit, una de Pe &t alta.
(trad, dt. p 20lî (
—
209;. in Didahia. a parte, credina t& desaviresLe prin
II, 7 (trad. cit., p, 230—331), Bote- botez iar pe de alt parte, botezul
;
zul va cpta o importan misio- $e întemeiaz pe credin : ambele

nara si educativa extraordinar in mnt depline {prin inuocareaj acelo-
perioada în care cretinismul, de- rai nume. Pentru ca dup cum cre-
venind religie legala in 313 t a er- dem în Tatl i în Fiul i în Sjîntul
g ani stat pregtirea candidailor ia
Duh t la. fel ne ni botezm in nu-
botez (catehumenatul), aa cum re- inele Tatlui $i ui Fiului l al S\în-
iese din primele cateheze despre tutui Duh. Mrt-urisirea precede ere *
1
Tainele de iniiere (Cateheze te mis- dina, care duce la mlntuire, ins

tagogice 1 i 2, în trad. cit,, p, 53 botezul, cel ce pecetluiete aur nu
93), inute de sfîntul Chirii (f B8S) mentut nostru, îl urmeaz ete
m Ierusalim, Ia mijlocul secolului al aproape » (Vasile cel Mare. Despre
IV-lea. El subliniar Ideea &ote- c Sfttttul Duh, XII, trad, rom,, p, 43).
zul este numit r<apa mîntulru» i
este, in acelai timp, mor mint i Bibliografiei Hlvhi tiim, SQfiUl
maic, moarte i natere, prin imi- 3n tfiierjte tituri liturgice cretine, tu «Or-
tarea i participarea tainic ia moar- todoxia», ar, 1 i 2/10185, p n J7 — 1B7 ^L
tea î învierea Iul Hristos. Tradiia 2^1—345 f

Iun Bria, Hatul Botezului si
a. recunoscut jertfa martirilor ca viaa duhovniceasc, în «Glasul BteBrtoii*;,
botez «Unii, în luptele (susinute)
:
nr, II— 12/1 MO, p. ftte -FH4.
c
CALEA (sau Evlavia) Cea dinii i
Hristos, conductorul luptei celor oe
expunere asupra vieuirii cretine, se lupt cununa celor re biruiesc
i
Didahia, vorbete de cele doua ci : Evanghelia Lui Hristos este Împli-
tiSni doua ci una a vieii i alta
:
nirea Legii (Matei 5, 17). lisus nu
a morii l este marc deosebire in- face doar o alt expunere i o in-
;
«Fiecare terpretare autentic a Legii, ci des-

tre cele doua ci» (1 I).
st la mijlocul acestor do ui ci, a-

P
coper noile valori ale Împriei Iul

Dumnezeu (Matei necunos-
dlc a dreptii i a pcatului i-i ;
13, 52),
alege pe care o vrea î pe aceasta cute în Vechiul Testament. Fericirile

înainteaz» (Petru Datnaschin. M- nu sint o alt versiune a Decalogu-
V&turi duhovniceti, în Filoc, voi, lui. Noutatea Evangheliei st In fap-
34). Vieuirea sau morala cre- tul râ nu se limiteaz la respingerea

5, p.
pcatelor, ci ia in considerare, ca
tina, numit in scrierile apostolice
25— motiv exclusiv al faptelor, iubirea
calm [Fapte $ 2 16, 17 1B,
26) i calea vieii {Didahia
; ;
1, 1—2), fa de Dumnezeu si fa
de aproa-
iar în literatura patristic evlavie pele. Dar aceasta nu în sens gene-
ral, ci in sens particular. De
aceea,
(evsebla) (Vaslle cel Mare, Despre
Duhul Sfîntt t, 2 Petru Damas-;
morala nu vorbete de fapte în ge-
chtn, op, dt, t Flioc. voi. 5, p. 60), neral, ci în med specific «Fericii :
are la baia anumite doctrine de cre- cel milostivi*.

din i afirmaii teologice. Viata în numele Evangheliei (1
Legea a fost udat», dar harul i Cor, 9, 23) are integritatea i coeren-
do vr ui «au venit* (loan l t 17). A-
<]
a ei, care nu permit se s îm- in
ceasta înseamn c
Datatorul în- preun atitudini care se exclud, de
sumi a venit eu darul Su. In predi- pilda idolatria l adorarea Iul Dum-
ca Sa de pe munte, Dumnesreu-Cu-
nezeu fi Cor. 10, 20—21), nici sa se
separe inter iorltatea i exteriori Ui-
vintui descrie calea vieii nu ca un
învtor de porunci, ci ca cel ce este tea. Dup cum exist o ^înlnuire»
Adevrul l Viaa.
a patimilor care trebuie des-s fie
in Sine Calea, înaintare
fcut, tot a&a exist o
El este, cum spun asceii, Ioc al cepe treptele virtuilor, care se desf-
lor ce alearg spre Et i calea aler- oar" ca o scar {Petru Damasc hln f
grii. Morala este fixat în Fiul ca- învturi duhovniceti, Filoc. rom,,
ro du mrturie personal înaintea voi. , p. 51), Virtuile se aseamn
oamenilor de iubirea tul Dumnezeu, cu scara lui lacov, nu 5n sensul c
De aici, i frumuseea interioar a se svîresc una dup alta, dc ele
poruncilor evanghelice de aici, im- ;

toate stau împreun.
posibilitatea de a separa lupta de Apoi, legea veche a oprit nedrep-
cunun, pentru c în ambele se afl Îtatea ce se manifesta
prin fapte rele
7fl CALCEDON
(irSfl nu ucizl>). Legea nou oprete aceea laptele capt un aspect per-
nu numai f^pfi rea. ci chiar jindul sonal, aa de pozitiv încît identi-
care st5 La originea fa piei. Eu cerc ca tatea cretinului nu poate Oc de- s
pcatul s fie scos din însi vofnâ finit Iar manifestrile i aciuni-
de a-l Tace de pild, mini a împo-
:
le sale. Faptele lui îl vor insoi, ca
trivn semenului. «De voiete cineva, parte din personali ta te;i lui, in vea-
fl-M! urmeze fciten (Marou 6 f 34 cul viitor.
— 35), Tar a ttffB-fl mscamnr'i a nu Pentru Prinii
rsâriteni (d.p.
privi contra tul Dumnezeu. Evanghe- Maxim Mrturisitorul, Capete de-
lia insist asupra unitii în bine, jfpre dragoste 1. 3) iubirea este cul-
între Interior i exterior, între par- mea care se concentreaz toate

in
tea ascunsa i '-ea orâtââ. virtuile evanghelice. Ea este cau-
Legea nu a creat pcatul pe care za pietii. Ea este prezenta l ac-
1-a artat, Ficatul nu a tunt fiin tiva în toate virtuile. Iubirea este
prin Liege Prin Lege s-a fcut cu- cea mai înalt, dar si cea mai acce-
noscut, uc aceea ea a avut un rol de sibil «raiune» a lui Dumnezeu cel
«pedagog». Dar Legea a fost clu- viu. pedagogia divina,

Iconomia i
z în adepta rea lui Urlstos. Dup in isterie, sint conduse i antrenate
venirea credinei, cretinii nu mai de iubire. Sfinenia este numit
sini supui * pedagogul ui» (Cfal 3, «Calea Împrteasca* (nt Numeri
29—3Sj. 20, 17).
i.Cel ce are poruncile Mele i le aibllnfiâlle: {y-vatâturâ a EBtt

pzete, eoeta m iubete... Dac A Doi^&Jeaeci ApQstQll, \a "Serurile Vi-
cineva m va pzi cuvin
iubete,
(loan 14, 21 si 23), An-;
Meu»
-
riiailu"
ElM, Bucure**!
Apostolici*
im, p,
(trsd- D.
25—45\ IHe Mol-
FMnru).
tul
te texte ale Evangheliei dup loan < Ic iv an. itwtilâlurit p/tetexâ teupte tf«p?
subliniata cel mai bine elementul Into # roiul ei 1t\ rwflJifc.flWa ordinci mu-
constitutiv, propriu, al moralei talc, în iiOyI-hIuMîiii, XLI (]939L nr. 2
cretine, anume legtura dintre po- p. ft^Bfi,

runcile evanghelice si iubirea lui
Dumnezeu, Pe de o parte, respec- CALCEDON [Doqma hrislologs-
tarea formal a poruncilor, o mora- i

de la..,]. Al iV-lea Sinod ecume-
inut în 451 la Calce-
l iegallst care se limiteaz la a nic, care s-a
apropierea
nu face ru aproapelui, dep- este don, ora în Bitinia, în
la convocarea
it de Evanghelia iubirii. Dumne- Constantlnopolului,
zeu ne-a mîntuit din cmiz whirti împratului M
ard an £450—457), în
Sale fa
de noi Cretinul ; p prezena a ceti. :îfîfl de episcop! i ix
4 ki*ai papali, dorind reafirme s
zeste poruncile din cauza iubirii
este
fa de Dumnezeu. Faptele cre- crezul niceoconstantirsopolitan.
tine sint lapte ale iubirii. Dum- n Cruntat cu problema interpret-
rii corecte a doctrinei hristo
logice,
nezeu rspltete pe msura iubirii
de faa doua mari erezii memo-
i smereniei fMarcu % Sft), Pe in a
ERE-
:
nit fiparte, nici o pietate spirituali- iîsmul si nestorianismul (v,
zat, fr
realizarea concret a po- ZII HRISTOLOGÎCE). Condamnind
runcilor, nu este o pietate evaghe- înv tura tui Eu ti hi e, monah din
iicâ. Faptele sînt instrumentele iu- Constant! no pol, care susinea câ,
birii. Tn fond, nu fapta in sine se dup unirea postai c, HrlatOi are

S
caut, ci cel ce o face si prin ce o numai o singur fire [munos phy-

a-
face pentru ce o Face. Tocmai de sis), cea dumnezeiasc, sinodul
s>
CANON 77
firmn c lisus Hristos este om ude- decret prin rare confirma crezul de
Vârât, de fiina (v. HQMOOUSI- l,i Nireea, inclusiv noua formul
OS) oameni dupâ. umanitate. El
cli L
hmto logic () nu cea pe fcsre papa
are suflet raiona L i trup nscut Leon I o sugerase Intr-O scrisoare
din Fecioara Mari a, «intru toi te ctre episcopul FI a v ian).
(Jupa asemnarea noastre, afar de Prin canonul 2fl, sinodul recu-
pcate (Evr, 4, 13). Condamnind noate Consum inupohi ii «noua i'.,
rtestorianismui, sinodul afirm c Roma», aceleai privilegii ca scau-

Hrîstos este cunoscut in doufi fîrî nului de Roma, avi rid al doilea rang
(dio physcin), fiind Dumnezeu ade- dup Homii, in ordinea bisericilor,
vrat i orn adevrat, dar nu a$a cum de altfel ho un se Sinodul
-
in 1
d-;ju."i persoane {prosopa). Ei este în- al Il-iea ecumenic (Constantin o pol,

tr-adevr unul, subiectul Sil li fiind 381), in canonul 2. De asemenea,
însui ipostesul Cuv intui ui lui Dum- sinodul înl
scaunul de Ierusalim
iheaeu cel venic. Astfel, CuvintuL la treapta de patriarhie, {v, PEN-
luiDumnezeu, Unul-nâ^L-ut, este re- TAUl'HE).
cunoscut in doua naturi {dio phy- Q I ti H a g r j ne : FrancU Dvrmilk. H&-
aeln) unite in uwd ipottatlc, fftrâ Uy;t<- rfBS <.n,'\r.<!<:$. tidilVn .-. du <HrLUl, !'
amestecarea firilor (asinkitua), frâ R4W* Mftz, Htetairo tfe* ispntt-
ris, 196* i
schimbarea lor (utreplos), fura im- hm, Pr©*$w tmivftf$tAl'n* de Franc*. Pa-
pârires lor in dou categorii (a- ris, \»>:-\ K. SvxXEJtâaR, T/je dotdtttf ni
dialreos), Car separarea Vor [a-ho- ChateedQii \mi ihe Armefiian i.htitch,
r ii tos), într-o singur persoana (pro- Naw Ytftkt eA. 2, l^| D, S-feftfcBe, Hf/«-
sopon) si ipostas hypQSWtai). tologîet str\e&iel&r r tn «Or tijtiux lll:>. XXVI
Hrifetolegia de la Cceâfen coriatt- (i f
'7i;-. nr, a, p. \,n— $aop Toatei tm;
tule un pus decisiv in dezvoltarea SfvH-U». ftiwtrtna hriiiialQgfcti ci Si. <SM*
teologiei cretine ia nivel universal, rll a! Itew&ntf/fcA BdWBffl Mit r-spoitei
cele trei mari coli de teologic ale
BâtlStVtUL Thniyiara, 1973. L3 J3
timpului —
Alexandria, Autiohia $i Mitrrjp, Mf(h triton rfp Aksum, TA* fvflfo-
p.
Roma fiind reprezentate i m togy uJ (ftp fuuîJicjiJcnl Sy?ti&da j

,!
[c "Ek'
deplin acord. kisstqfitlkrifi Phiir»^, 5fl 197©îi '
lf ^
CaUwdonul folosete ttkypestsato 1 G3 p Renâ lnfarM. ttftJc^flojfitî re/nterro-
în sens de persoana {sau de perso- jii, lin tN-zmh ih' ci^SiCft* Rc'i.i'i uk^s»,
nalitate), de subleet In care sub- 65 [19771, p. 11— 44 f

T(v>dnr M. Pomi-.iu,
zist naturile unlls, nu in srnsul de fmpnrfrr'f'fi i$&f't&Bi S Sortii JuJ fll
fl
FVr - Ti ;
substan, cum este folosii de Ni- GimBfik, io ibrtobxl«>, (IftSJ'V. m li|J

- 3
ceea. Ipostasul este divin 3 unic. — $. p":R^muTfBmi, 6*rt/--

to-aW"* I.
este însi persoana Fiului, nu eu- JîMHtifW» MQiîtG înainte i dup$ Slntetet
ul uman, cum afirma teologia ac (te te CuU<i(fm Itl «Studii :v,| f:on
r
i :
«Phisft» arata substana,

tiotiijiii'L. W'l fT'/fl) H£ 3-^1, p. IKl—_'Jl,
realitatea sau natura, deci diferen-
a. Proprietile (Irtlotetos) Elecrei CANON kanun pSsuj, |gr,
naturi se pstreaz si concurg în- fejul lege] are mai multe Îne-
r
:
tr-o persoan. Sinodul accept:» rele lesuri 1, Canonul Sfintei Scripturi,

:
12 anatematisme ale s Untului Chi- adic lista crilor acceptate de Bi-

rii, depun* pe patriarhul Dtoaeur seric ca fiind st:rise sub inspiraia
al Alexandriei, care la Sinodul de Duhului Sftnt i cuprinzi nd revela-
la Efes din 44<+ reabilitase fora m ia dumnezeiasca. Dac Inspiraia
pe Eutlhle, Sinodul a adoptat m crilor eanoruce este o învtur
n CANON
i-restin le accept l le recunoate

descoperiii chiar in SimLn Suripiu-
Ti iu. 3, lG) Introducerea l ca inspirate i canonice : e*le patru
m (IJ t
Evanghelii Matei, dup Mai-

dup
meninerea acestor c^ri In canon,
;
an fost sta- eu, dup Luea l dup îoan episto-

precum l numrul
;
lor.
lele pauline Bomanî, I i II Cor In-
de Tradiie (v, BIBLIE). L'j-
:
bilite Filipeni,
Galnten]. EfeseruN
Twnul Vechiului Testament s-a for- terii.
definitiv la Boitul secolului Coloseni, I i TI Tesalonlceni, I i II

mat c-
iudaice, de Ti motel, Tit, Filimon, Epistola
1+ in cadrul sinagogii
"Evrei epistolele BOSomice
unde 1-a preluat Biserica Cretina. tre ;
vanonul a- a alea Iacov I si II Petru, 1. II l UI los

Biserica primara
luda, Apocalips
lexandrin sau Sepuuuîlnta. care cu-
âdlea
prinde 3R de cri împrite dupâ 2. Canoanele bisericeti,
Crii istorice t a- norme reguli privind
î etica ere
cuprinsul lor. :
Leviticul, Numcrli» tîn3, cultul, diac pi in k clerului,

mo-
eereâ. Ieirea,
î
Deuteropomul, Iosua Nbvi, Judec- nahismul, organizarea i Jurisdicia

tori,Rut, I Hî, II Reci. III Hep. bisericeasca, "promulgate de sinoade
IV Regi, 1 Cronici. II Cronici, Ez- ecumenice sau locale, sau recoman-
dra I. Neemla (Ezdra II). Estera !
date de Prinii Bisericii, gei m
Psalmii, Iov. Pro- ral, cttxowteh reprezint
legislaia
Carele didactice :
verbele lui Solomon, Edeaiastu bisericeasc ce formeaz obiectul

Cintaren Cintriior erile proietf- ;
dreptului c&no'nfa în afara" de dof-
ce I&aia. îeremta, tezechiel,
Daniel, me (v, DOGM),care constituie o-
Plinirile lui leremHi (profeii biectul credinei i care indicii bor-
de-
meri) i Avdîe, Iou\ Ioha, Amos, nele Tradiiei avînd caracter de
finiii foros - finis), exista cttnwa-
;
Osca, Mîheea, Naum, Sofonle,

Ava-
eum, Agheu, Zaharla Malcahi
i jeîe, adic reguli enunate de au-
afar de aceste toritatea bisericeasca in materie
de
(prn reii mici). în
Crî inspiraie l coftPflfce, care ee disciplin, cult l organizare *$&**
bile la situaii specifice l
valabile
gsesc în Biblia ebraica, Biblia cre-
pentru un scop determinat. Daca
tin (sau Septunglnta) considera ca
bune de citit i folositoare de 3U- scopul pentru eare ele au fost dat*
iNn pentru credincioi alt* zece n-a fost atins, atunci CarcoaiWÎa po*
cri care s-au pstrai Slinta m i revizuite i chiar înlocuite,
Scriptura împreun cu cele
vanom- Biserica are nu numai misiunea
U- de a îndruma disciplina clerului
i
ce al care sînt folosite [n cult
dil Ezdra TU, I MaraUei, Jt Maca- viaa pstoriri a laicilor, ci i rea-
bel, m Macabei. TobU, înelepciu-
Inidup.umea lui
panta] -ii lintea de a se pronuna
diverse situaii si momente r
;i
lui Isus Slrah,

(
nea
Solomon, Epistola lui Ieremia h
Ba- 15, 2ft— 29: 1 Tim. 3, 15). EWM-
a-
tind aceast autoritate, Biserica
ruh. a- ECONOM®,
pllca iconomia (v<
La un moment dat, ctre anul 150,
canoanele in func
dica folosete
Biserica a fixat un cunon ni scrieri- de condiiile i necesitile ei pas-
lor care rupriml Evanghelu Lui
torale. Dei exist ctnwanc particu-
Irisul, propovduita du a-
U^ls I
lare, tradiia ranunim ortodoxa a
formeaz Noul Tes- elaborat m mod sinodal.

|
postdli, si care fost

refec la post, cultul
tament, într-o ictSoar* de Patii nofiTiclr-r se ;
l'uce Hstfl cu icoanelor, al sfinilor, Pati,

csto-
riin anul 367, Atanasie
ele-
Biserica rie, hirotonie, divor, conduita
rele 27 de cri pe care
CATOLIC-CATOUC1TAÎE
n
rleilor %\ monahilor, #l«ipf« mm s anune

HrlstfcB RUlai Io marginile
piimlntu-
Evanghelia lui
„inilor, nptafe ierarhice, tftftoit

-
lul« (Fapte CotoUdtttteaJndi'-
1, «).
ntei
seimelor episcopale, rclau mai biiu- deschiderea
Rojuli- c£ cel
relaii publice etc. misio-
fterteett,
Biier&â nu «equmenîeâi» i dinamismul
1* canonice propuse de
confundate eu legis- nar al Bisericii, chemat
cuprin- s
toa*e
d locurile l timpurile,
trebuie sa fie
laia de drept civil cu

privire W toate
p.Linintnlui,
culturile # popoarele
viata reUgtoasBpublica i In Bisen- In raport i
juridica. Biserica este ucatolicn
,, tirtttaa ca instituie pastrinci con-
: CdnodncM utreniei, serie » cu istoria minttilril.
tinuitate ou originea ci apostolica,
pe «le
teme noua cînt&r: De asemenea ea
intfe la Cincizccime.
blblke ce ae cînta In
Laude (a doua în sensul de
«locui»
tcawUc»
narte a utreniei eu.- cuprinde este
5 Uoric al împriei reda
lui Dum^
149 i lflO), n eSrcr în moo
Ulmii 143,
de K eu, comuniunea oare
Form este atribuit Iul Alkdfe! antici put adunarea eshato logici
(ser- VII—VIII), "ffi-
Creta Spre deosebire do ier>U>în
BL >«fMl«! N. Ctiitescu, Te denLla care se llmiiea a Ui an:ep-
?
r.,f.'.'4'i7r,.- fejwten (Jie f0««» anrJ ite
tia B#bgraftcâ ft
catoIicrtaf-M m cen-
ar
Canon- fa mWtWm i QI (J|
* He '
sul universalitate, Ortodoxia
de
e»pN«ii oi
Greek
fi/ai
ti» fl*»wl
Qrtho4o?
Df Cnafctt»». ta
Thimlngiral Rr-
fi reinut sensul acesteia d
tudlne în comuniune cu Hristos.
^™J
«Tîir
p< tOHH#f NfcholM CatoLîtitatw ar fi mal
degrabu un
vi< ,,, 1| Lil r . il7 |),
tfnmafev. rjiâG^mon* oi «ho cJiiiiîi

stil de viaa în
comun, care presu-
Cftanprofrie or UnchanfM&te. In «St, VL pune contiina întregului,
contrar
OatJ^crJy*, 2, individuallsi. Este
rfljti/r's
ri'.--"JiKjJ'fNJ Separatismului
-OJ-os* j *C«a " l
o dimensiune Interioar,
l'.ij?! lofpu Ivnn. vorba de
ptui r ? .=s. -rJcesc ottoeta*. ^ jOrwdn- vertical, nu de una concret
ori-
ni- a. AftS— 37li Ulo

zontala. Ue abte'a Si
«creterea»
XXII [HffOJ 3, i
xi(Ld,
MCftkrvui, C(tftf»nnc& «8 fapwtuJ

Jor w Bisericii consta In de^vir^rea
pl«-
«CJrtudoxJnii. XXVwl mtuditdl aale luntrice, a
ifvrfof.'n ri.'wiifl. bl
rftâli interne, mi m »^J-

exi.vndeiea
i numerica. In
spaial, g**ograSdi
CATOLIC-C ATOLIC1TÂTE acest sen,, teologul George FlOJW-
r,
\ j \
oii.holikl - universalitate to s» s
akv scrie: «Cniolicftatea
nu esse o
inauirl- geop.ii
â e snlH.rriirrUttc] Una din :
concepie cantitativa sau
lc sau notele
caracteristice ale Be- eâ, Eu nu depinde in nid "»*».«
in Simbolul raspmdirca universam cretinilor. a
sertdi, menionata aii
o con-
apostolic dt l in
Simbolul de ift Universalitatea Bisericii este
«Cred în una, S0nt6, cato- dar nu
Niivisi secina tiu o manifestare,
ii,,-, («otanlemtf) i apostolica
cauaa sau temelia
vaUAlcîtn ei.
i-
Biseric». Ca expresie terni™, Extinderea universal sau
Uiiiver-
folosita pentru un
serica tMoîicp este salitatea Oi&ericiinumai este
imiin oara de Ignatie al
An tichiei :
abso-
Bi- semn v^zut. unul care nu eatfi
«Unde este Hristos, acolo este de calaiicl-
lut neresar.,. Concepia
B^rica catoBe (~ soborniceasca}" mSsurati i prin m-
T
tate nu poate i'i
nnderea ei universala; universali-

Biserica are un caracter ntytoUe» in mod exact*.
fiind rtfir tatfcfl nu o exprima
în Sens de universalitate,
CATOLICISM
m
infailibile, per-
i?iea unei uiitotritiHi
—
respectiv pontiful roman
îmi»
turcei dhrttt**»"*.
ut* *> * » ^llthms ^f t1u
J*
L
\\
sonale
chiar Iar consensul
tace aici o Istorie a
Bisericii
Ht\* iw». P- '»' ÎL0 a301 '

^T 1
H« se
teologiei catolice.
poate.
l
Vom
eveniment,
sminti cite-
««
Me Otwtih m *** ^
SynL-posltiiii-
ChU1 " '
1 11 lir
editai
e *.
*
va date. nume
au determinat organizarea cato«Ct*-
M, .Mullo-Ku.sslan
sistem (log mutic pjOpMSfc
L. Morali, SJMS* Wi* m) -
1
'
.'
J1
^
rnulHÎ ea
In dtVWae perioade
patristica, me- :
stanic. &Wte*
1
iinfcrefattW
l
jj.
.
dievala sau scolastic,

Contra-Ke-
reacia Împotriva «moder-
W***J "i" 1
"' S, "'" lJ forma,
-^:.
nismului, consolidarea ultramontji-
, ar, 3, ».
anti-ecumenlsmul, «a^l-
cIL nr. 1, M«i P. ^^ InfHû/
CiU
ei
"
«-
nlsmulut.
[iriuimento»-ul.
primele secole Orientul i
., ,^, CttottrftaftM In Ut-
OlKi'.h^. XUS Ir
„.^x, j u .Mitropolii
cUteatul sînl in deplina
comunumv
Ctre «nul 95, papa Clemem
epis-
p !: -ia. &c* *«e mw «*^«
xxxl tx)p de Roma, scrie
Bisericii din L--
* «mteitat*. La •3*wW r«oJoglc« Schismele
Unu ArlWU rint, in legtura cp
m &TB;1 — >. 30I-Wi3i Potioarp o>
atiolo. In 134 episcopul
,,, i
4.
Smyrfl* cere episcopului de

Boma
«*»« C*»î^k(w,
tpMoim ptam, in iâ pastelul tiupa o re-
fixeae data
4S— W.
XIX (1867).. iu, 1— '.i, P-
lEul comun. In 313, impâratuJ
Constantin da edictul din Mi lan
iar
(Romario-cfiloluis-
,
t ATOLICISM ConatantinopOlui,
cretinismul din partea oc Sn ,124 întemeiaz
mul sau urui scaun patriarhal, obine la
imperiului roman) al
ddtntal a 451 £a-
;
sinodul din Calcedon, în

so expriin.i
sistem doctrinar in care doilea rang m ierarh :i
,lo0» *1 tradlL- WW
Bisericii
ta or-
nonul
pairi arhatelor,
28), al
dup Roma, înain-
roinSe, care a-a otttaltoat Alexandriei si Antlohitn e^r
ga claate în
perioada Ciwim- tea
erau mui vc-rhi.
Reformei, folosind metoda
acria*?-'
Bi-
ae de0 ^' in afci.nl de prinii dosiri al
câ tomuri. CatoilclamuT iatlne: Amboete.te Mw*
UMl i,t de tradiia teologica a Bl-
.
;i
e
sericii
rjjij 3971 jeronim de Stndon ^,iir—
aricilor Rsritene, de car* J-a vestul la lin
Protestan- 42 dl Cel care a fixai,
parat în 1054. ni si de «Vulgata» V a °
«£
Ilte ditt al Bibliei în
tism doctrina ptserleUpr Uutrîj;
e- nionotirafic despre .Oameni
RHurmâ isc, XVI), prin eîtevu AugustLn de Thagaste. episcop
de
kmentc principale; metod* toma- «Gojn-
Logica lui Hlppo (354—430), care & serva
ta rare aplica credinei 3^-401^ despre
.-istotel i Impun* teologii
concep- feâunlU» (între
'ra^sub- Treime», «Cetatea lui Dumnezeu*,
te filozofice particular* i
(
sianicre^: ftfofeeaa tridentiiiii,

care «De doctrina CnriRtiiina- cir ,
c>flrc a
problcmauer. Griaorie cel Mare <t **) "
in dogma
tntrodW* 1
apuca- Lâaat ^Moralia în lob*

l «Regula
medievala (teorii, satisfaciei
degoicl rHScump. iriifu^ raracte : pastorii -, paurlatica apuseana,
m Seviua
|
tare se încheie cu Iitdor de

te
ir "
riil mafi Inter Ui! «1 tio ti mei f ir,
j
&t-riîUkri i]u tea-
rostat mul ateu in Consiliul
Vatt**« <f âfi), in^lutlo oUi
în, Irincu, ejji^'op de
de pild
IH (sui. Plus IV, dec. 18(38— Iulie L'fl :
l.von (f cea, 2d2) orJgtoar din Asia

IBiiO) dup care dogma este o deci- f
-
CATOLICISM 3rl
de undeapariia statului
Mlcâ, discipolul sfîntului Policarp franc,
afm ^ pontif ÎC-ai. In catedrala de Iu Ro-
de Smirna, c*re oUttoscoflfi pe
tul apostol loan (în
«Adversus hae- ma, in AGO, Garol Cel Mare prima-
te corn, mi imperiului din mina
pu-
reses» el iace o list a epiacopiior
i
»j*«ta» pul l.orn-1 JIT\ un Htrtt dft Imn^rtiin^

ROtnL'K preUnsshid tft allnlui
Petru a tosi ed dlntîi) este w- — Istorica, deoarece acum apare «im-
care
periul cretin occidental», pe
tDruL lucrrii «Revelaia i
respin-
papii de mai tîrslu îl vor invoca
gerea gnozei false-* sen
impotriv.i s
ereziilor gnostice; Hypolit de
Ro- cu Insistent:!. Pentru a argumenta
ser s -primatul universal" al Bisericii
ma, martir în 235. cel care a
«Tradiia apostolica» Tortul ian Romei, papa Nicolae 1 (8H8— 867)
pri- inventeaz o colecie apocrilieti de
Cartfcgîn* (oca. I5â*—<SSfl, 220),
cretina, au- decizii papale vechi (Decreta Iii fl-
mul scriitor în latina
redactai â l.i jumtatea sec. al
torul multor scrieri polemic i
apo- 4i),
«Conlrii lX-lea, In ace iist atmosfer se
pro-
logetice «Apologeticiim»,
ereziilor» (cea. 200), «Contra Pra- duce isliisma^ iul Fotic I (cea. 820
xeas». «Contra Marcion», «Despre —8SÎ5) care (in 8*i3) nu e recunoscut
pap de Constani-
suflet* Minucius Felix din Numi- de fcfl p:iiriarh
nopoUUn sinod local la Constanti-
;
rii* («Octavlus»), Cyprlan

de Carta-
de nopol (S6?5 condamna pe pap:i Ni-
gina (j 258}, martir si episcop
colae I, iar uri alt. sinod local la Ro-
prestigiu al Bîserfcil din AMca,
au-
tor al multor pastorale si
scrisori ma (8&9—870}, sub influena impa-
Basll Macedoneanul, con-
al unui tratat despre «unitatea Bi- ra Ui lui
sericii» Lactantiu, care scrie «Insti- damna" pe Folie. In perioada 170—

are loc reconcilierea intre papa
;
exege- fi 80
tuiile (304—314)
divinei ;
Ruliu de Aqullea (t 410) Darie Iuan VIII si patriarhul Fotie. Intre

tul ;
:U5 — 367), autorul timp, In anii &60— 8t5& Cyrii si Me-

h
de Hoitiers (era.
papa tod iu predica Evanghelia in Mora-
unui tratat «Despre Treime» ;
vi A, folosind limba slav in litur-

Leon I (t 4 iii), care a contribuit ia
formularea dogmei bristolul ne la ghie. In 863 are loc botezul lui Bo-
Calcedon (451). In acerat perioada ierie, prin bugar. iar în @B7, se
se ine Sinodul de la Cartugmu
i boteaz prinul Vladlmir de Kiev*
cart nepotul principesei Gig* {botezata
(411), sub papa Inoceni u I,
pelagianismului. in 9o5}.
condamn erezia
Toledo, U aceast atmosfera, in 1052, pa-
In conciliu! al 3-lea de In
î» 589, Ffti&que e*te adugat
la Cren. Mihail
iri, ii-lml Cernktfle (l(M:.i
Dup aceast epoc, una din 1058) începe ofensiva împotriva bi-
preocuprile principale ale CErtoIr- sericilor de rit latin din Constant!
cbmului a fost aceea de a formula nopol. T,a 10 iulie 1054, legaii pa-
argumente istorice si teologice pei, în frunte cu cardinalul Hum-
ij
bert, nefîind primii de patriarh.
teoria puterii pontificale a jurisdic-
Ro- depun pe altarul Sfintei Sofii, în
iei universale a episcopului de
ma. In timp ee papa Grlgorie fcfil numele papei Leon ai IX-îea (mort
Mare (590— SQ4) face din concepia deja de trei luni), bula de excomu-
despre autoritatea papala o doctrina
nicare împotriva Bisericii de Tl ~
sl.antinnpol. La riadul su, patriar-

^
teocratul. papa "Adrian (772— 19%)
hal excomunic pe delegaii papei
invoc o eroare istoric du pi* care
impralnl Constantin ar fi cedat (excomunicarea, care are -Un carac-
nanei .Silvestru o parte din statul ter personal,' va Ei ridicat prin ac-
—
ai CAtOUClSM
tul de conciliere de la 7 decembrie torul scolasticii, canonizut ca ^doc-

1965). In fine, pupii Grlg&re V (I07â tor anggllcu». Discipol al lui A bort
3
—1095). iosit eardinal-dlacon Blide- (1206— l^tiO). comentator al lui
brand, care introduce sistemul con- Aristotel, Thomu d'Aquino ([ 1 274)

clavuiui de candlnali-episeopi pen- redacteaz între 1260 ] 1272 «uto-
tru alegerea papei, publica *Ecte- ma cea mai grandioas
teologica»,
lus papaek, decrete prin care im- prezentare scolastic a creti nisipu-
pune definitiv teoria puterii ponti- lui, folosind structura conceptual .1
ficale, inclusiv dreptul papei de a a filozofiei Iul AristoteL Cu loa-te

depune pe efii slutelor Cu aceas- c impotriva intelectualismului to-
ta,imul din marile capitole ale ca- rn Ist se vor ridica teologii din c<
talkismului, de la & ursitul primului la franciiieanâ, de inspiraie augu*-
mileniu, adic lupta papilor mus- i tini an
i plot imanii —
ua de pild
tri va autoritii temporale», ne în-
[< Bonaventura (1221— I274J, loa:
cheie. In i 294—1 303 papa Boni fa- Duns Scot (121 iii— i:i()ti) sJ Guîlluu-
ci u VIII prin Urnim Sanctiim impu- me (1275—1347)
d'Ockharn me-
ne teoria «celor dou sbii», adic toda scolastica tomlst va impu- l'l
subordonarea puterii temporale fa- s ca normativa în întreg catolicis-

de cea spirituala mul medieval i modern,
La începutul celui de al 2-lea mi- Istoria catolicismului c marcat
leniu, catolicismul Intr in epoca in aceast perioada de «shisma pa-
sa scolastica, în care teologia se re* palitii» (1130—11313 papa Ino-
:
duce Iii raionalismul ircdinei si la cent II, amipap Anaclet 1154 ;
sistematizarea doctrinei meto- dup 1177 antipapii sînt susinui

:
de
dele fi io sofiei. In 1014 (FiUoque este împratul Crederi c Bcirbarosa aL
introdus la Roma, iar în .1008— lQS9 t Germaniei) i de asaltul cruciade-

papa Urban II instituie celibatul lor asupra Ierusalimului ÎO 101HJ (Im-
preoilor, In aceast epoc po li periul l'ranc ai Ierusalimului) si asu-
menionai An&elm de Canterbury
:
pra Constantinopolidul in 1203—
;
0033—1109), numit «printele sco- 1204 se înfiineaz imperiul latin

lasticii!*, cel care consideri! teologia al Orientului. Tot acum au loc o
ca fiind »£tdes u.uaerens intcllec- serie de concilii «ecumenice» care
tum», si formuleaz «argumentul promulg nu nuniii canoane disci-
ontologic» pentru a dovedi existen- plinare, ci l decrete cu caracter
a Iul Dumnezeu (în *Froslogjum>)> doctrinal. Astfel, al 4-lea Conciliu
de
autorul tratatului iCur Deus Ho- de la Lateran (1215), dominat
mo i*>* Aselm introduce ideea de papa Inotic-nlu II (cel care in 1200
k satisfaciei, doctrina mîntuiriî.
in iniiaz cruciada împotriva catari-
Abclard (1097—1142), autorul color), se pronuna pentru obligativi-
lecie! de «Summae fUehtîorum, tatea mrturisirii i împrtirii anu-
Sic el Non>' ; Petru Lombardul. pro- ale* pentru doctrina «transsubstan-
fesor i episcop la Paris (f 1160), cel ierii» In ce privete Taina Euharis-
care publici! în 1150 cele «Patru curi tiei i pentru « analogia ontis» în ce
de sentine», una din prezentrile privete asemnarea de fiina din-

clasice ale doctrinei catolice în evul tre creatur i creator. Convocat
mediu; Bernard de Clairvaux 10U1 pentru a pune capt ahismel papilor
—1153) i Thoma d'Aquino {1223*— (1370—1417) —
trei papi îi dispu-
1274), dominican italian, profesor tau tiara papal Crigorie al lX-lea

;
la universitatea din Parls t întemeie- la Roma. Ttenedlct al XlII-lea la

CATOLICISM BJ
Avignon i loan XXII-lea La Pi&a

al Reforma protestant gsete ca-
— Conciliu! de
Constant" (1414la iolicismul medieval în plina criz.
—1417) condamn, ! Iu moarte in 1415
1
In confruntarea sa cu protestantis-
IJe reformatorul ceh Jan lluss (Lttftf mul (v. PROTESTANTISM), moli-
— Hl.jJ i impune «eunciliarismul-, cismul recurge ta toate mijloacele
akglnd ti n nou pup. pe Martin V pentru a menine primatul papei i
(1417 — Teoria despre superi-
14:* l), autoritate* curiei romane. Wiclifisi
oritatea consiliilor asupra papal a Ian lluss sint condamnai de consi-
ter susinuta mal cu seama de te-
ologii galicani» Pierre d'Ailly (1^50
liul de ia Constana. La iunie I
1520, papa Leon al X-lea omite bula
—1420) î Jean Ger son {1363— «E*urge Dominoi» prin care con-
M2f). La Concjliul din Constani* damn doLirina Iul Martin Luther
napul (1414—1410), superioritatea (14B3— lo4(i), clugr aiigustmian.
conulillur faii de papii este refuzaii, la Eriurt, profesor de exegez la u-
Prima încercare de unire între niversitatea din WiUenberg, care Le
greoi l latini dup
Shisroa din IM A 31 octombrie 1517 afieaz cele 95
are loc la euneilful din Lyon in de + eze despre indulgene, declan-
1274 h
anul morii lui Toma d'Aq ui- ând astfel micarea de protest Im-
nii. Imparului Mi bat
VIII Paieolo- jotriva abuzurilor catolicismului.
gul (carerecucerise Constantiriopu- In Luther e declarat «eretic».
.1518
Sul în |2lil) accepta mrturisirea de Influenai de marele umanist Dl-
credin propus de papii Clement dier Erasm din Rotterdam (1466—
IV în 1267. Dar in 1281 12«2 pa- — 1530), Luther, care are o întrevede-
pa e\romuiiii'ii pe împrat l usik't re la Dieta de la Augsbure; (oct,
Bh&mft se menine, O alin conven- 1518) cu dominicanul T ho mas. de
ie de unire c
faci la ont'ilîul de <
Vio Cajetnn 14 o M —
1534), celebru
1
Ia Ferrara- Florena (1439 1445;. — (
alimentator al lui Tamas d'AquSnu,

sub presiunea împratului bizantin ca i PhilipMelanch'tun (1497—
loan Paleotogul Dei sint semnate 1560), cel care a compus «Confesiu-
mai multe uniri (cu grecii In 1430,, nea rie Iu Autf&barg» (133(1), accep-
eu armenii în L«43fl t ru iacobiii in tai de Luther, continuii lupta pen-
1442, eu ma rniii ] chaldeenil în tru reforma IMserlcîl Catolice. In
1445J T aceste convenii n-au avut 1B4Q, papa Paul III instituie «Com-
ni fi o urma, Conciliu! de Iii Kerra- pania Iui lisus*, organizaia iezuii-
r a- Florena proclama doctrina delor înfiinat în 14f>l de Ofierul
Spre rele apte taine. spaniol Ignaiu de Loyola, câreia îi
Este de remarcat în aceast epo- încredineaz riposta" catolic îm-
ca protejarea doctrinei de credin potriva ereziei protestante, aa nu-
eu fora dreptului canonic, Colec- mita «contra re formm. Pentru de-
iile de texte canonice circula cu pistarea erejig|kj¥ exista deja *In-
valoare normativa «Decretul» lui i chJriia», tribunal creat in 123d de
Gratian (1140), 'Liber extra« al Iul papa Grigore al IX-lea încredinat h
Grigorie al iX-lea (1234), «Liber Ordinului n-Frailor predicatori*

sextus» al lui ttonil'aciu al VID-lea (dominicani), înfiinat de Domin ique
(Iii 9 8} « C le men rinele:*,
; publicate de Guzman (1170—1321).
in 1317 (toate au fost compilate in Dar cea mai impresionanta con-
«Code* iu ria canoni ci », promulgat fruntare cu noile doctrine protestan-
de papa Benedîct a] XV- lea in te are loc la eonciliul de la Trident,
IUI). convocat în trei reprize 3545—1549, :
GA.TOY.IC1SM
1551—1332 i 15(32—1563, sub papii Dac în rumul secolului al

P.-uil (f 1549) i Juliu IIL Con-
III XVIII-lea catoUcisfmâ e*t* con frun-
cil iul reia toate marile capitole ale ii t cu jansenismul (curent, teologic
dogmaticii (Scriptur $1 Tradiie, care neag liberul arbitru iniiat la ,
credin sji fapte, cele apte Taine, începutul sec. XVII de Corne litra
rartiSubstnlerca*, Euharistia ca Jansenius, episcop de Ypres), in se-
jerl.i'i'i, hirotonia ca Tain superio-
, colul XIX-Iea catolicismul
al cu~
ritatea papei asupra sinoadelor etc<), noaste aa-£isa crisfiâ a modernismu-
Crora le d
Q formuiarf Scolastic L, lui provocat de conflictul dintre
,
clasica. Tezele papale sfnt aparate l credina i spiritul tiinific mo-

meninute cu strictee. Catolicismul dern. Cu toate c
o seama de scrii-
trident in. care este un catolicism lori \ teologi Insist ca Biserica' s
-n (.[protestant transpus în concep- in pas cu ideile epocii (Lamen-
tele tornismului, devine normativ; nais, I7B2— 1854
Ltowdâiîfeisi
de aceea în 15B4 se formeaz o con- 1BG2— lfttil), totui ta 1864 papa PittB
gregaie de cardinali însrcinai sâ al JX-leaflB4G— 1878) publici enci-
vegheze Ist Interpretarea corect a clica «Quanta Cura» la care adaug
documentelor conciliare. Iar în 1566, moder-
«cSyllabus^-ui, lista ereziilor
papa Piu* V public celebrul Ca- ne condamnate. Acelai pap îi ia
tehism al Conciliului de la Trident» dreptul in IBM, de a propune
, ca
Unul din teologii iezuii care s-a opus dogm de credin învturii despre
.ll trie Reformei in u ceasta vreme «zmislirea Imaculat* a Fecioarei
este Robert. BellurmEn (1543—1621). Mria i provoac astfel disputa
tn 1622, papa Grigore XV creeaz despre «infailibilitatea pontifical ^.
congregaia «De Propaganda Fidc», Pius al rX-lea, urmrind cu ardoa-
cel mai important organism misio- re Inteniile sale ultramontaniste,
nar, care are în obiectiv necredin- convoac în 1868, prin bula «Atfttf*
cioi (infideli), dar .i cretini «disi- nf PtHs», Conclîiul Vatican I (al
deni «, fcshismatid» (reorganizata 20-lea «ecumenic»). Inaugurat în de-
de papa Paui al VMeu sub denu- cembrie 1869, conciliul voteaz în
mirea de '(Cangregatio pro Gentium 1B70 constituia a Pas tor aeternus»
Evangelisaiione sau de Propaganda în care impune cele dou dogme C ..-
Ftde» prin constituia
r
«Regimini tolice capitale primatul universal
:
Ecciesiae», din 15 iulie 1907). aî de Roma i infaili-

episcopului
Mai multe âri i capitale euro- bil Etatea personal a papei cind el
pene întrerup relaiile cu Biserica se pronun «ex. eathedraw, Conci-
Romei Henric al VIIMeaal Angli-
: liul Vatican I a dus nu numai la
ei Tn 1535, Geneva care accept Re- separarea Bisericilor vechi-êato lini-
forma în t530 (anul în cart.1 Calvin lor, de Biserica roman, dar i la
scrie Instituia treiin în limba la- fixarea unei eelezlologil de tip ju-
tin), în 1559 John Knox predic ridic al universalist, Aceast eoleî-
Reforma in Scoia. Catolicismul se ologie liltramontanîst a fost favo-
orienteaz spre Rsrit* In 1596* o rizat l
de cardinalul John Henrv
parte din ierarhia ortodoxa din Po- —
Ne\vman (1801 18*J0), anglican con-
lonia se unete cu Roma («Unirea vertit In cnt.niiciam care sula influ-
de la Brest»), i astfel la fiin *Bi- ena Micrii de la Oxford, lansat!
seriea uniat». în 15G2, papa GH- In ani] 1830r-a833 (Pusey) scrie în
ôrie al XUÎ-lea face reforma ca- 1854 un «Eseu despre dezvoltare*.
lendarului iulian. în care vorbete de evoluia orgaT
B5
CATOLICISM
Chardin (Mfe*tf«« ffti.vm *

nkâ ,1 dogmelor, sub i*P***Jj
!
^ religie adaptata te tigjflfl* t MW;

faptului ci un teolog cato Uc Ig llenrv de Lubac, Y
;es ck.
—1074)
spiritul t-onciliar
tradiie
Montehmiil, Yv« Congar
von Balthaaar. Dintre
f
Han*
"<>*"'.
renumii smî fierre
^
prost* de mttci cei mai ;
Leon al Xlll-lea
pap^ Maritalii, tteOto-
In lftjfl
recomand to [.Hamut ne Gilson. Jacques
[1B7B— IMOa)
oblele pen_
ca. metoda scolastica
13p
im interpretarea doctrinei.
Ace hv
validitatea hirotoniilor
Tot acum au loc l»",.
conversaiile de
liB4
Partale
la Malro»
r^,
(
W i
Hsliiax, abatele
Merrier) i eforturile
abawlm Cou- ««f^f
SSS (18^ public in j&l «2g ..-.umenisni sptot-
wrier intru un
mm Novntimn, în oare a* pronun
aociale
dprûle despre ideile
apologia pro-
_
textul mlcâriJ ^ ume " I< t
:
\j"'Jt, 1 -
Ste ttmpuiui fiidnd
pMU P*rtMff * * impur
Tarii claselor
«M*.
soeU&N iar m de referina. Chr««i«»
dw»-
propune '•arte
n ^ciclica <<Orientalium, nis In 1937.
»
Aceeai doctrin sociala va li R Fa în
continu schimbare,
fat CO
«*«»» «SE-
o societiite
pusa te
Eaimo Anini"
Bus al XHe*
(1931)
IM**
ui
^Me
;Q^
m
d ";
<C*&-
luiei tehnologic* 5
cotoi
oiLul îi pune problema «f»ftV

i sodale,
papa lom Paul al

sale pastorale
a- i oulturalc în
X*™
,
rti
definitiv modern mi. rest eontext. papa 1™']

* îs
f'
condamn»
p W Ptus al
X-lea public in »07 ue S Va':
«p *ndi DominJel GregJ^ ie- aTfeSTÊSS
a
pun, Wb
as£
caire Sfiitul Oheiu m i^n. pe -re Dup. *J»
« o
1,
rnat deja
decretul
de
^
«UmentatrtU*,
s
umil «aSKlomamenlo».
«f««f
a|bâ Kgeati mite dou.i importante
enoi. 11 e
afl Continui nd J" «pro acesta tem Ad PeW Cath^
neîncredere, Pius al Xi-
.
: ,
Uidine de
^n.,;i i .Mater et MaR^'.*
r;,,™. (1999)
L« conuamn micarea
,
Consul ta
Wl), papa deschide
«n^cllca Mortalliiiu
*W
prin patru
*IM»,
11 ort- 1962, fure se ine '"
Animi* ,n car, se
Roma-.^f^f
if°^
In 1JSU, se fl fettenl i ^ încheie la 8 de>
.
-întoarcerii
promulga doimi" despre
la
înlarea la papa n» murind la !
Papa Paul al VMea, dup
prim.
!; r C u trupul a Fecioarei
tiatte
aciclic. «Ecclcsiam Sumi»ffl;
^
Necesitai^ unei schimburi de mp- oromulga patru oonstitut"
ad-r '
tpdâ este simit
totui din ee Ji » rconrillnl Vatican II doua
00?-
^ muit papa Piua al X Mea W-
tunjeatf o înnoire in studie
m
i «Dd Verbum» (despre
bljce {«B'wmo AflSnte Spinlu... BfoerfcS
divin) dou frt^
Si 1043) l liturgice m*m;
fovcat
Xr.Lnctum
:Ca
OW»»
udiumc;
;
gW«
SpM»<^
liturghie) ,i
in lumea actuala).
Doua
„, in eur* £ «»
filosofi
*-«
MM**J*J
de
ore Biseric
j,'.,.,.,;.. din cele noua.
Intar-eiua
eoari teolog :
m CATOLICISM
mai mult raporturile dintre Caioti- (Chile). Toi acetia au intrat In
dsm i unul despre *-

Ortodoxii : conflict cu Congregaia pentru doc-
cumerism —
«UnitEitîs Redintegra- trin a Vati tunului,
tio» ( ov. 19*54), care consacri un O exhaustiva inin?
comparaie
capitol Bisericilor rsritene, l al- Catolicism i Ortodoxie nu se poarte
tul, despre Bteericîk Rsritene li- face aici. Totui se poate spune
ni îl cu Rnma
1 —
«Orientali um Ec- pf plan universal. Biserica
:-.i,
Rl\-
cleiarum*. siiiitean este cea cate a jucat, Iii
Cel mal muli observatori consi- primul mileniu al erei cretine, ro-
dera Conciliu L Vatican II CB un non- lul primordinL in formularea doctri-
ei pastoral, dei contribuia lui te-
11 li nei. Nu numai sinoadele eu ade-c
ologicii nu este lipsit de ImporLan- vrat ecumenice au Post iniia' K '
fi, Printre altele, se pare ca tn-i organizate in Rsrit, dar dogmele

mari tradiionale fcrtOdtftt
idei an fundamentale ale cretinismului au
fosl reeupefate Într-o perspectiv,. fost elaborate in termenii prini-
nou conei Ilaritatea, ca metoda uc
:
lor rsri temi, Dei Biserica latin
a interpreta tradiia l de a prezen- pi p firi i i
-seda scriitori
1-1 ilutri
ta doctrina, cal.olicitalea
4
imper- — Roma nu se poare compara cu ma-
fect dar rcalri n lîisericii locale, rile centre cretine din Orient \
colegialitatea episcopala. O mitre Africa An tio hi a. Alexandria, Elen.
:
parte din teologii catolici contem- Ede&a, Cczareea, Cartagina. Con-

porani vrea sa cread ci ecleziolo tribuia teologic a papilor sau a
gin Conciliului Vatican II este di- legailor papali Ir sinoadele ecume-
feri [a de cea a Conciliului Vatican nice este palealiv. Separate politii
L Unii profit de declaraii sau ulu- i cultural, cele dou pri ale In
irii din documentele cnnnliare pen- mii cretine au perspective diferi-
ir'ii ,l Tace o critic de ansamblu a te : Rsritul are HHudWe- can-
r(\io\ic:htmdul tradiional, tn acea* ei I ian si e preocupai de pAstrares
ta ir mint re teologica post -conci- continuii, iii tradiia
cu Ortodoxa
liar sînt angajai (.colori ca ;
Eâr Apusul urmrete centralizarea Iii
waru Sehillebeck, Karl Ha h nev, sericiiprin întrirea l expansiunea
Hans Kaint;, Cardinalul Leo Sue- autoritii papei, de aceea accepta
nena, Josepjl Ratzinger, Jean Til- uor acumularea de «noi tradiiK
lard, Emunuel Lan ne. Aa se race c. Irit din sec. al IX-
Pe de q parte, a fost criticata Ir.i rut circulat în liste de RSHI
concepia despre putere ! autorita- «Inovaiile tailne» sau dogmele
te [n Bisericii (liana Kiing) pe de : papale*. In EneMica sa ctre pa-
.ill.'r parte, a L'oRt denunata doctri- triarhii Fotie men-
orientali (&B7),
na sociala care nu stimuleaz an- ioneaz, prinl.re altele. «Fllinque»,
gajamentul social si politic al Bise- f ol oii rea azi mei la Euharistie si
ce-
riciiîmpotriva srciei, exploatrii libatul preoilor. La cererea lui Fo-
i oprimrii. Aceasta a fost tema tie, epîâcouu] LeOn de Oliridti pre-
de baza a «teologiei eliberrii >, o para o scrisoare ctre episcopul loan
nou metod de face teolog ca- .1
de Trani, in care enumera obiceiu-

ri. 1
experiena utonui-
se Inspir din
ri Le introduse de Latini, care contra-
ni tailor de? baafl». Ea a fost expri-
vin tradiiei apostolice folo*Uâ u-
mat do Gusta vo Gutierez (Feru), :
Lenmird BoT" {Bravii ), .Juan Luis sdmei ca materie pentru Euharistia

Secundo {Uruguay), Sergios Tonvs mi n care de carne i suprimarea Iul
«7
CATOLICISM
dar i respinse de o manier

«aleluia- in Postul mure, postul de larg,
ex^ntenl- categorica^
ifrabta. actul de Dup Vves M.J-Conâr enumera ci net
,v!-r din 1054, patriarhul Mîhaîi
mttarle, i'ntr-o scrisoare c&tre pa-
diferene principale in mate.Hc de
doctrin intre Ortodoci i Calolici,
f
triarhul Petru de Antiohia,

mentin-
dar consider ca nici una din
el
newtâ ca erori latine adaosul «FI-
nu are un sens radical. Acestea
:
Itaque», celibatul, âteena venerrii

«Fiiioque» 2) primatul e-
se intreabA de ce nu- sînt 1)
gftnllffl-, l
r ;
pâstnit in dip- )i scop ui ui de Horn 3 asupra B ison ci i
le papei mai este

j
rspunsul su. patriarhul universale i int'alibiUUilea papala ;
tice. In special
furt o diferen intre in- 3) doctrina sacramentala, in
antlohian
eseniale, unanime v 6\M- caracterul indelebil al hirotonia si
!.,niri
mir-uneerii, nai ura Tainei cununiot
|*torH tradiii dîvtfe, locale (a-
i
zimii), ce înseamn
-4
--l*:
el accep- C ] consacrarea euharistiei prin epi-
?mi3lirea-fâra-prlhan_ a
l i
t o uni late în diversitate.

ci ez ; 4)
r-VnOiirui Marla (intre timp, in 1930,
Xl~lea, listele M-
eate adugat o nou dogmS
ptkp'S tiecbiuJ al despre
fctfitine de Inovaii latine cuprind înlarea "]» crr cu ni pul Mai' n I :i
printre niele hotelul prin Stro-

Domnului o) jnVtura despre pur-
:
"Tmd
" ;
pire, materia cu har ist le A,

gatoriu i judecata particular, Con-
rac-, primului papei. Dona acu^â-
Introducere gar este convins cH «tte opoztu
principele se adUc :
reduse in mod serios pîna la

pol fi
de inuvtiii d»i nare i liturgice; -trl dar
episcopului Urnita unei diversiti legitime,
exercitarea primatului recunoate c
.an starea actual, pr i
/a t,
de Roma, într-un Sens centrul! matul l int'alibilitatea papei sî-nt
ceea ce denota 6 concepie
anticon-
Pri- puncte de opoziie ireductibil».
tero, necunoscut Ui Biseric. dup
Conclllul al Ii-
Inr.r-adevâr,
matul roman este, idesfguf, recunos- reafirmat
le a de La Vatican, care a
cut, dar numai in sen*u]
episco- c ru vigoare en primatul papei este
pul de Roma pate pftmu din cel unitii
o structur indispensabil
rinei patriarhi egali, .primus inter
Bisericii universale, se vede dar c
parcH-, dreptul divin de a interveni
ceea ce este in joc intre Catolicism
a Bisericilor Locale
viaa Intern n.1 Ortodoxie nu este o simpl di-
fd respins, cu toate
ca tn anurm-
feren doctrinar, ei o întreaga
.
te caiuri patriarhul, ea i
împratul,
vlssitine erlezlologic-i. Afttl'el, orto-
•irh apel hi pap. Ateste diferene vor accepta niciodat sâ
amintite de oru>
doci im
doctrinare vor fi
discute «-n catolicii proiectul Bi&ed-
doî atit eu orMfl sinoadelor uni- dî universale pornind de
Istorice l
on&te (sub presiunea împrailor
un principiu care determin
ri
|;i
bizantini» ortodocii jren accepta
la prior! acest proiect
discute doctrina affllîoqufc*
,,.,
Trasaturile sub care este cunos-
.
neUlul de la Lyon în 1S74, i sâ cut t&toUvistml -pot fi reauriiate
scrie la formula «ex Patre
pe*
astfel, chiar dac unele din
acei
rigidita-
FJlium*. propus apoi do conciliu I
irâsMluri nu mai au astzi
de la florena — I48S— Stt*>' P
cit
tea din trecut :
î cu prilejuL încercrilor de
unire _ slfltemalizarea doctrinei de cre-
cu Homa (Brest, 159$). b «IfcGicU- dina de aa maniera încît o distinc-
a Bisericii l teolo-
dogm
ca pamnrhilor orient al U din L84&, ie intre
pe gie personal devine Imposibil S
ele sfat nu rtUM«t enumerate

CDERE
Wa-
— in trodu cerea iri formularea Paîls, Bucii e/£b*rtfl,
[.'itaJosfJc
IfrHi
c»l /Qlit*,
Charles
Ftes-
dogmelor a unor noiuni metafo-
.
Il*=i ilic-lm, /.a
,-.. i.ivi'-.i^-rir^, \'i s (07? >>H Que
re l
concept? scolastice, garacterls-
,ns-:k*)î
i
P, L'HuiLMi-r U* vi' i-itf- -ut*.

tueunei colt filosofice particu-
lare
punt/% w Jiijjjs atc IQtlhwt'-tsi,- <tl H^-
A. Ar^flau.
— MEPÊO
;
rrro, In ;1, ISSjj
«dezvoltarea» continua a tra-
diiei nol de pildiV afir-
In dogme h
maia ca, pfitftTU mlnluire. BSt* ne- P;;rHiUuugcLi>. Arotofd*«»-i IV

cesara supunerea de pontiful fa zgnlfnific:!^
1169?). Ph ft— 31 T. M. PflPase«i ^"'' '

'
rormm (Papa Bonifariu VIII. Bula

I
palricrhu/u FoWe cdrrc Pqlrtafhtf Ofiua*

Vnam Saurtum, 1302) ;
Jn ^wiî rL'^JfJMjfice-. (lîj.

— instituirea unui mag] steri u in-
fttji/
nr, 2,
fe6'7J f
p. 50— 7S» D, IfcfttVCU,

I
Ecicîia}oqia
falibil care se pronun" ex cathe- oaW
rttmQWi-rul&UcA dwpd do<*Uî^fli*ê
drafe la nivel universal,
r
con- fr rfc-aJ eforie*] Cîci'JJu *• Jrf V«fi««l *f
sensul Bisericii ;
conij&Jîyjoranfl (te-
—
necesitatea de a impune cu Tur- z
«fpurlf* */
rte doctorat)
j.'i fetfOflio
în, Ôrtodoxia",
ta dreptului ranortic acceptarea
dog-
fl.î, nr. 3, .p. 3?5-^45t| Ciar
VusLlIu.
mei, de unde impresia dogma nu v Relaiile 'âiaUe Wscticfi ftaMami-Cult>iicQ
are nevoie de « receptarea?? Bisericii ti Biserica Ortt}dQ\& <• k flnuniwoa Cqjî-
—unitate t centralizare prin rlUului S/plran /f f/arwir/le l930j+ pJ.nJ
structura juridic a Bisericii, i nu In dcccfflttris ?y>0 Lteztt citi doctara!^ 5
—
'
prîn consens sau concilioritite, uOrtodoxîaif XXVIII [ifflSj, ji

r
- li
f>-
: * 1
Pkrrr &B* 159

Blbllucffrilie: BbLUI'jI, |
Cpî^hlsinff poizr ptfuJes, P^rts, ifsi (

tte-
V. 1 i
-
« • r i-h -
. |$tt| Idfrrtl /-L- S*eg optW' ad LBuruiiUn, L'eitMi du $Vê lufte du
ConOi'A-, Krtiti.;:,' du SJSlW. P»ri*i. 18©?^
tai/gut, :tf9— 4âl, 2-*&, PmLs. J. tlabid-
iU mii Kur| Ad^n J.evioivJsage du-co
h
CDERE fqr. propaterikou ha-
[ho/teiunt (irad. de E, Riewd. Pari*, R»Tt
pat-d moesc]
mar tema a trn :
iflid Grass*t. iftti

i
HcjiM de Lg*»«, Q^ proc'tiu]de corupie i de descom-
^jo/fr/sme. aspect îoeJaux du U"-,'-
J.es
punere care se încheie cu moartea,
HWj Part*, EuILtiuiM dU tVrl, J93D j«ftiL inirodua în firea omeneasca prîn
Una* SmictiiJii &M Vvn* M«'- — &» picatul lui Adam {v. ADAM). C5-
GhthitejW ddsuiiis. pâttîfpei tina Oecu-
Bd, du
derf^j este ftp5eatul frU» sau lijnoB-
mntsmt* cuththqiu;, Paris, GffrJ,
i.!7; Efofii r; ii jfi/'ifojfi* du /ifMJ Mo- tt'n firii» {Maxim iVlârturlsitorul).
Edlllmi» du OtI, lilGSi ;iul.:j desfacerea firii din Imatura

Ycm-Arc» Psti*.
Idcati C^fr'-JMr.-.f iî'i (tyftjfetfljd.
<'''!. I
''-'
:
! -,.1ontologic cu Dumnezeu, ieirea
tge4i Fritxli'Kh r-THli-r, Dfe Kst/ifrfkcfc* omului din planul divin i fixarea
KJrri',,- n". v O./i'i'A U/Ut VV&Sfew*i Mii m Iu 1
<i
iui in regimul unei viei tk; conti-
RinUardi, 2 vnl, 1^— lîHI j
.1- U. Uimi*'!-
nuu degradare, In sfera material
P.($#M 11Jlij
!<. Hi«4$Jf£ llU fNti'irWl'tj'EITH',
;,BXaanel. Staî*a de tâdere mi-
i . .il, :
i. -, v.i Frâna-, Par;s, MM f
.1' B i
tologica a omului cunstttuit- ie na din

MirviindorJfj Qrh#iQ3Hk el 'G&&alkliiA,
t'tid
afirmaiile biblice fcftpltaie :
Porif, Ed:(-ni'- iii: BUll, lfl&5 f

JW«*J*V
toi au pât:iltuit i sînt Lipsii dt sla-
Alitngd"n Pffl**i W«>N Vtn-|t.N.i-*tiivLlfl, va lui Dumnezeu., (Ram, a t 2:i). iar
.le.-i JJ.jiii61>u. Jueji Hunore, Paul *plata pcatului este monrtea»
litâS.j
Pcmp&rd, te CuJfjoJfcismi^ Wefr4*iiwM* (Rom. fî 23). S inta Scriptur l'olo-

T
I»
CAD£»E
se lumina {slava) 0*4 mvrilma ta
exj#*m $ tftte* lui rotete acum

Mate divers început, în jurul
ca P*£ ^vlu.iei
penrru a descrie ciderea întunericul pcatului tf
al
originare {«în-
Scrt a *Urll de har Iraionale (Slmeon Mctatr
astul, M»r
chiderea» olului Fac, & £% — la Macark Egipteanul

.tf
— m rafrrâ
t
kmottffcca in pcat» ot «w voi. 5, p. <M4).

l.u
în Fttee rom.,
Noiunea de *idotatrte» (^Lfj toate acestea, omul
pstreaz o per-
lt ÛJ: Mt. 6, l*t; Ram- 25 .1
1,
mai ™~ spectiva a minerii.
reve te»
to-
Fr
p9ffte d?l
Cor. 10, 14) mdioâ ca iu omul raional ajunge^
scrisa,
omului i
ne starea de c&iere a
"'•
l'irea sa
Jusl Sa dlseearnu în
flint religioasa,
deoarece areaata
a ordi-
creaie urme, semne L acte a e
presupune hmpaXi totala

Creatorului. Astfel
religia natu- c
nii dîfttM Umnnezeu i om HTrwate-
ral, ere ln S pirâ din revelat*
M
valorilor a&rh u valoare
carea si d*ofcaatf»e cosmica a Logosului are
pre-ere.n-
tusle i morale. .
pHltfvi pentru filozofia
Toate confesiunile cretine sini De altfel, istoria fl-
VOT^h na (Rom. 2, 14>,
de «cori Ci *«il Testarm m*re rat ca emul ajunge la starea de a
strii de har urig împotriva
te de pierderea împotriva Idolatriei,
picatul proopurintilor (Horn valorilor i rontaiel
T ;rin
deosebesc rsturnrii
5 12—14). Totui ele se
etund dnd vorbea de
mtura si antropologia cretin,
Tn" general,
-nudul în care cderea a afectai
fr nefie necosUate-a. gicui*
Dumnezeu in om (V tfi
— nu,.
(hl rjul Lui
oa rrii omului (Rom, «î, h 10 ;
J
pouie
CHIP) Desigur,
a chipului care
nu se
1, i5; TU 3. 4-7). ca
16--10**
}***;
o definiie completa kmtropie!» divine {In ,î,
M
jAsttBt in fiinfc» corupta a
Teologia
omu-
eatotfcâ vede efectul
artat totdeauna o ueplin
merede-
a omului, dna,
lui
supra- re în esena ca atare
cderii in pierderea darului uupa pcat; de aceea «cei
ce se su-
J
r oteatiin ti s mul
vorbete von celui
natural pun dup Simul Botez
. 1
radical a naturii uma-

corupia cele volte de ci
rtUl i împlinesc
t le
a raportului ei cu Dumnezeu *m
ne v se înstrineaz de sfintul _
*}
ni ereiitîii. de unde
îiuii.pa.-il.-i.-a
s -,
botezului, dup cuvîntul Iul Eavia

poeftt.
pentru om a unei vlejj ttrft fPs !î7 4). Cci nu ne ^himbum,
fericitul Augusto (SW-^m "
nld nu ne rmrtto dfc liwf» ^JJ
sa contra pel agi am* mu Lui, zidii buni de
disputa ani fost atdlti, d fiind
noiunea de umanitate nu a
subliniaz
r- Dumnezeu (cci Dumnezeunesdlim-
czut, rnasm damnata. Teologia tV|rlll riiul) i râminind
sritean considera pfofcw ca t*-
,
firea si prin natura

m
omului din ambianta m baU prin
le ale-
traeere a
care am fost zidii, cele ce
Dumnêuicaoslabireachipnlin prin socotina
voimOe
om. Prin cdere, eem si le
lui
omul
Dumnezeu
pierdut calea ctre asem-
a
în
bunvoie, pe acelea le j
WaWOMMftg
^«1^
s-a ps- bun,, fie T*te« (Sf-
narea CU Dumnezeii, dar Teolog, Ceie 225 d*? capete, 30,
in
trat posibilitatea de
a relua dialo- ^) î t
FiiOQi rom., voi. fi, p.
gul eu o-
^^rnpfnriTJ-se mai intii Ubera
"Ei.
ogllfr
Ihtr-adevt, organul Acetic, leacre n rflfivTiiî
^murale a Itti
Dumnezeu, a ^Ti- eji
da in rare se reflefta dam* a corwpt împreuna
pir
este
Sfe slbit tf Întunecat Suflul
setlu* de pasiuni si de realMue ^t pocatw.- êdr».
T.umdu-i- ril .si o** s-fl
ereate, devenind idolatru,
:
fl'»
CAsATORlE CUNUNIE
bine la r&tt s.-.i facem ajutor potrivit pentru

cderea voinei de \a
coasta luata din Adam
estt* cea dinii icea med wre&rtio el* ... ttîar
de rwrtu. ,1 doua, intimplat dm a fcu t-o Domnul Dumnezeu F«wf-

ie l a adus-o la Adam-v. uDe
a-
pricina Mntfâ, este
celeimut&r&
firii de Ia nest riccUtne la
stricciu- ceea va lsa omul pe tatl s&U i
ne* mutare ce nu poale fi oslnM&â.
pe mama sa i se va lipi de L'eme-
Ea «a, l vor R amin doi un trap»
Coci dovfl i&catv .s-nu ivit in proto-
pârurte, prin ridearen. poruncii dum- (Fac. 2, 18—24 efi Mt. 1% 5--6>. ;
nezet&ptt ; unul, vrednic de osinu i Aceast unire se baseez pe aîi-

uniri fftfffi pâfcte fi osindit, tmnd
flw nitaiea natural; a persoanelor i f'
instinctul sexual, pe vocaia bârliu-
drept cauz pe cel vrednic de osi ri-
da. Cui dinii vstte al hotrirîi libe- tuluî t lemeii de a fi roditori &
cnr^r n [eprtdjfll binele, eu voia ; a se înmuli l a umple pâm intui
re,
iar oi doilea, ui firii, care a lepdat (Kae l, 2fl). Cu timpul, forma ori-
frâ voie, din pricina h&tRrîtii Kbe- ginar a acestei uniri a feal defor-
re nemurirea. Schimhnrea fitil Spre mata fie prin poligamie, fie prin re-
f
jjiithnire, spre stricciune .fi spre ducerea cstoriei la im simplu <N>n-

^
Iriirt provizoriu, fie prin considera-

moarta e d&ci naî.nda pcatului, s-
ri rit prin Iwtrîre libera de Admn. rea trupului ci obiect de prostitu-
Aceast atare nu a avuUn omul din- ie. Veehiul Testament mrturie d
tru început de la Dumnezeu, ci a itt- despre aecasia degradare a institu-
-o, xvirftnd iei cstoriei.
j Unt a t-a î a cunoscut
prin ncasndtare pcatul cu voia. în Noul Testament, unirea dintre
-
Q&ind& prin moarte futto rodul o- brbat l femeie în ac-tul cÂtittttH
ce$tid ptbealb (Sf. Maxim Mrturisi* are alt dlmensiuiu

1
. Pentru Apos-
este
tayzd, Rspunsul etfe Tal asie. 42 f tolul ^Taina
Pavel, aebastâ
mare* (Ef. 5, 32), deoarece are ca
în mm*
rom., voi. A, p. }4a. M*J.
principiu i model comuniunea de
HfMingriiMo: Dnsltii ;il (etafttâ-
XIV; iubire dintre Hrlstos i BîscricA
„mi'.i:, WititotisiPik de ertdfrjd; ia.p.
Snmr «Brbailor, iubi i -vu soiile aa
tratl. ri: |: l'J"?— L38 Frutlk jfovjtf \
. i.s.-i. -r fs o? CoJrteffiporary CFreek rr.^ng.'if. cum a iubit i HrîStoa Bteeriea $

RHJpw "I *5-ii dut pe .Sint' pentru eei> (Kf. p,
i-. Mp«iNia &* Amnr;caTi
c;Y
Oi •v:|..xv: ff* Y'.irk. IMI2, p. 25). Constituirea familiei prin
feffltwTl II 1
ftibogto IMijtâa- torie este un evenimenl care' alei

îlVn— ]7 D, StârtftoflK
destinul a doua
i
OfU'fU^. voi p. JW^-48*'i J. S.

teicii nu numni
UcA I,
p..i« -.inidps, "f« propateri/cwt hrtjbjtf/ratno jxTSoane pentru totdeauna, ci î ln-
fPBtvtxll ' Jîlvan'r^rsr ). Ali'ivl, |9$7| WfiTll stltulâ RiserlHi, adic trupul lui *
în Hrlstos*. Mirii sînt îttCorondt cu

Sf:i ieeof$fcg ff iV Wftif,
6>/jJn*J
Vlndionh-'s Thcolfiilcnl CÂtartaVif* «cununiile# semnul murtlrilor,
H
si
«5t.
IV, 1— '*, 1955— 1956. sint mtîmplna cu imnul mucem-
dlor, ceea ce înseamn ei ei sint
CASÂTORIE-CUNUNIU [gr. ga- rhemal sâ depeasc egolstnul si
nins, slnapheia lat, matrîmonium] ;
:
inrlividualismiil omenesc, prlnlr-o
unirea fizica" dintre brbat i fe- viaa de comuniune i tic? solidari-
meie, una din legile eseniale ale Prin harul Tainei cununiei, ed
tate.
naturii umane, stabilite de Dumne-
doi miri sînt Incorporai ea familie
zeu de Îs începutul existenei omu-
Domnul Dumnezeu (prin harul bo.teasului l mlruntferit
lui a ais
: «i ;
«Ku este bine s fie omul sîogut ;

au fost integrai ca persoane, dis-
91
CfoiAlOftlE-CLlNUNlE
Tini. 2 Itjg dar naterea

de
In vechi- fii (1
tinete) in trupul Bisericii.
P
al casa-
snvirea ea copii nu este singurul scop
me, Taina cununiei se «Femela nu este stpin iJe
Mi.urgnlc, la turlei :
aârtt lategrarttâ din bfirbaul; asemenea

mirii erau invitai trupul h u, ei
sf-.rsiLul croia pe tru-
m comun Unta îm- nici brbatul nu este stapîn
i.-"s
prtanie
primeasc
(simbolizat in ritualul pul ci femeia.
su, nuv Upttl S
unul de altul decît CU bun
învoia-
mioLuinl^
actual prin «paharul
Cds&iona cretina ie distinge pnn l pentru un timp, ca s v îndelet-
nicii cu postul i cu rugdtzne*, V
dteva elemente particulare :
nu va s
Natura ei monogamic, deoar?- tarâl s
fii Împreun, ca
ispiteasc satana, din pricina r*m-
a)
ImpUeâ o unire inseparabila^
re ea
frî narii voastre
> (I Cor. 7 4— ^).
l Mtftetea&câ, a uqua
h
trupeasca
peroane. Combtînd InterpretofiW Biserica Ortodox a admis prin
adic prin nplWrtu
cstoriei ca un contract temporar, «tconomie»,
sus Hristoe caracterul ei_ u-
apar condescendenei divine faa de sî|ol-
eiunea omeneasc, desfacerea cs-
Ii
lic, de aceea ucenicii

l-au zis w'- :
cu W- DIVOR), 4fo pricina de-

c astfel este pcfccina omului toriei (v.
însoa- W nrii {Mt- HP, 10 5^ d*d recas-
meis, nu este de t'oloa sa iri
relui
torirca celui divorat, ea j a
re» (Mt. 19, MJ>* To-
trupului, deoarece vduv prin deces {I Cor. 7, 3M).
b) Sftniâtfa
Sunt» ritualul celei de a doua l (te
trupul este "templul Duhului tui
Hiêrh-i
19) i medular
al trupu- nri.j (vimturii admisf tle
(I Cor, tî
,,
f
deoarece a are un vdit caracter

peniteni al
lui lui Hristos. Trupul,
Cor în timp fc Biserica încurajeaz
Li-
fost rscumprat tic Hristos (I
6'
20) nu e pentru
desftare, ci
ni rea prin cstorie ca o poruncit
«Fugii de desfn- monas-
pentru Domnul :
divin, ea recomand viaa

va sa- ca
nare. Ori ce pâcftt pe eare-J tic i abinerea de la cstori?
afar ele trup. ^
virl omul este în

pctu- un drum de excepie (1 Gor. 7 fi— t
&e
; -e d ins ti destrinrii
Cor,
itele in însui irupu! âtt* (I
Cstoria preotului este unica, de
6, 18;. Epis-
c) Aeteplai-ea l consacrarea re- aceea nu se poate ricanatori-
ciproca pentru o viaa de coraunjtu- copul trebuie sa Se abin de la
nu, iubire î curie «Cci brba- : cstori*, cu toate c

mcepul c-
In
tul necredincios se sfinete prw pjscopii au fost cstorii (1 Tim,

femela credincioas i femeia necre- a, 2),
dincioasa se sfinete prin
brbatul
MIjILogrdMi'i StAtfLors St pi tari o
ttfcditicios» (I Cor, 7, W).
Coninu-
cfi.sdiorict Stâ in aceasta co-
tul în «Tbt; Grw*cfc
muniune tbtatfi în care nimic
nu ^ rj, Ff
cjj'^.th^\ GJfU'-Jfc
OrU*nd#* Thi;tilw|kM-l R»vJWJ»i 3S fWTOi

este sau impersonal
solitar, egoist h.Hrnl.im-
-Ml^-^ftl? S'..'|ih.in.. i
a
Distincia brbat- femeie este de
,
i M Pi
tur personal si de responsabi-

litate, dar ea nu justîlM nk-1 s_Uy
perîoritatea unuia asupra altuia, nici In
of Mci-rtefe M tke Oithixiox CJiLirn.'i.
separarea, nici contradicia lor. 7^
„oiiq ciiiiM-, ts (i&W «* ** p -
;
d) Fecunditatea i transmiterea in
plslLîp ^luM.ird, ClutetJanUy wd ;

Er*f#
Fe- 74t
vieii prin naterea de pruncb
se va mint ui prin natere
de
mei ji
CHIP
|iini,cu. C>j ,v.i ii, IjiI ilMhnviilciMC hi kO.riO-

nii'l djuiU htbut i ]&meie, îit ««Mitro- sâ) susin c
chipul a fost desfigurat,
polia Ardealului». XXIV \W7% i.r. 7 9 dar nu pierdut «Chipul slavei Ta- :
p. eae~*3& le' sînt. deî fiort r anele pcatului».

Nu este vorba de dispariia chipu-
CHIP eikon[gr*lai, imago ;
hii. de dezintegrarea umanului in
imagine, icoan, t-hipj pe temeiul neant, ci de leffoea din comuniunea
Revelaiei biblice, Bisericii invita cu Dumnezeu, de pierderea stabili-
Câ Dumnezeu a creat omul «dut>.i
tii uiiioiogice l a sensului exis-
c&£|7uf* (kat'eikona) propriu Su tenei, Cdere* (v. CA PERE) modi-
(Fac. 1, 26). Omul este Imaginea în fic condEla chipului de la început,
care se reflect fiina personal, li- introduce o dezordine existenial,
bera 31 de comuniune n lui Dum- omui se îndeprteaz de punctul
nezeu (It Cor. 3 18K Antrppologia
t
su de referin originar asem- :
cretin are un caracter « teologi c?>, narea cu Dumnezeu. De aceea res-

adic depinde de concepia despre taurarea diipuLuit urbana! prin care
Dumnezeu, Desigur, chipul, ca pro- Dumnezeii este accesibil omului,
prietate Ontologici ce definete c^te n condiie absolut necesara pen-
«mul {v, ANTROPOLOGIE} în ra- tru reconstituirea drumului spre afS^
portul au
cu Dumnezeu i cu cele- manwre. Ou toatii opacitatea clupit-
lalte creaturi, dei constitutiv, are Ufc£ om ni cel vechi ponta mrturi-
un caracter potenial, dinamic. în- si ««lnsemnatu-s-a peste noi lumi-
:
cepintl CU Irineu de Lyon, prinii na feei Tale, Domine» (Fs, i ii).
Biserici! subliniaz Ideea chipi c *Cr?ai trtijrf tftiAll hti tkttrtnet&iî*, Q-mul
r
nu este un termen de limitei fi u-

îefatih i -alung la *wsvmânatv.ai cu DlU»*
munulul, o stare defini ti v, deoare-
nez™, Pentru a rrrrfi/q acest Ideal, CUrltt-
ce firea omeneasca era destinat a-
trimis lumr, a hwit cMpul iob*
stmnrli (V* ASEMNARE), ca iitf « itMit lr\
n&c sin pvu

ni, u luat o .« \p f&-l e'/e
libertii. Omul era in Mu-
I . ,
fruct al
re sa cîstige voluntar asemnarea,
tF\\ rit noi K
{xrtvm imhffiru tnr$i chipul
tuinmpzelesc. Axejn&nuTva r.u. Diffft-
dup cum a pierdut voluntar for- ci-i
JicKfii o twdistim atulfei etnti i

,!."
ma originar A a chipului su.
ca nMc pfctiirl ahi\i. imprimam \
Fericitul Augustln, vorbind de HtltOS,
noti&fri: trffstitFlfc Vîetl
«starea originara», afirm în ral c attMc} cînd urimim rt rumul pe ctk '1
l>.il
fif
omul a avut o perfeciune Euprann 1-a utitut. bâ wrr-n, Htlzlm- nuni',,

"
i
turalâ realizat, iâHa posada ine- lmbrrai trupul rtiitttU, cu

iind (j
lepciunea f?i cunoaterea, posibile

\$ uyetit, Inior-mpI cm un fnWiti vmpui
umanului, Teologia apuseana iden- ptlvfttiat, un mtnWl ItJvth tfp viaa
tifica in general chipid ea total ia-
rtm- .-,$ fficetem n-l Jfflfto- (MfÛi ie
ten viriuilur l îrjsulriior sunni- Otimp, H«]K:hHul. IV, Iforf, rran., B,t,&
naturale de la început, Teologia riî-
sâriteanu vede rhipul în fixarea
ml p, Bik
r.nzu.unilso a omului în comuniunea »i h li o 4 r a M e ; W. J. fliif <|fm r'l !

V '
$e viiii a lui Dumnezeu ; de aceea, Imayp ni Qo :

, n M*|it Arrnuling U> Cvrtl
î?ipcatul este îneles ce degr a da- nj Mi'xiMfillit, Woshi n.ilni:, ( ^î'.huVIc U!
re ontologica, i nu o simpl co- v^raUv Fr^fis, I36tj D. Stln ::.vh'. tfimm
rupie etici mc, isfag* tic fîteu dam !e muKcJi-. iu
Cum ei fost afectat Chipul de c-

-
derea in pcat ? Prinii rsritenî .! ss Afj.hirwrjciis';. 1
-;, Imagt' ns -S «Vj-"' i-^'-'
fl3
CINA
râtat In Ipostas propriu, ca

sa duca
Gp*i KutwWtfS* °' fJ(1[ ' ^^"^
jtttj fii
mîntuiril. A-
rmagt ac^wttiff ^ tf» Safcu florid» la desvirire istoria
ti»
ftGfeeic Ojtii-iiLio-x Tbwi&Sfcfll &** cum începe propriu -zis «iconomia»
Oôî,
Duhului Sfîrt. ca unul care aduna
in
..v,, .'i (-.ii76). nr. ! 1^*54 1 H™.

r ip.
lui
Ip^/tfOtfDfti of »fe* 3f**«* * £ AOn **?*** '
poporul iul Dumnezeu in trupul
God? AfteOKtfP io Ba 1 ut Ba*fl trlslos.
fim^gi: t>I
Wrfi. p. 63 între Fiul l Sîmtul Duh 9-a
f-
[Jie Or&at, In revi cit., (ir. 3,
virtu-
_B6f N, Nterfatifc rfte fmponance * ti* cut nu numai un schimb in
Jw tM
Cfetfeb tea cruia Fiul a luat pirga îmi
potfrtj» oi ^p Triit/iy
•lUculogy, In vdL. «T&H Orthu- noastre pe care a InLaL-o l» cer i
O!o oiid
£tto> *d- A. J, Ptillîppou.
Oxford, fte-a trimis pe Duhul
Sau, ci Hm-
riev (
u>s proslvit, vrtnd sa arat*

ca L-a
IFHll 32—99 Io™ T*?ea Concûf
p. F
'
Ubipr i implicat itt>- tai

vt>-rioic>gic& t Împrat pe Tatl cu noi fi L-a ia-
de
lU~ dar Du-
in «Ortodoxia XT (1907, tu. 3, p> cui milostiv, ne-a trimis în
,™ D, S^niloEifi, Chipul &»mne**u iul hul Sau. Venirea Duhului este sem ;
nul împcrii dintre Dumnezeu

f
° "" si
j responsn Halea luf »« to»f Tn
ll 1
1
foi.
tDQQVÎL.,, XXV il973>, tu, 3. P.

&*7~0fl2j om în liaus Hrlatos, dup cum opri-
despro efiJptfi tui rea Duhului Sfînt a fost într-ade-
N, B«Lcfl. JnvârWiT"
Dmniwscir Jn om r
Jn (cojqg/n protestant vr semnul mini ei lui Dumnezeu. de
canin mparrvtâ t e'âfcfainfWM rttoW* K* rJ Apostolul loan afirm câ înainte
RarJ.'J sj Jttil SWiHWPft ltl «QrlQdoxU'», cruce nu era Duhul Sfint în lume,
XX lAOB}, cr, -l. *> 322—335. deoarece nu se tfâcuse împcarea cu
Dumnezeu prin jertfa Fiului l Fiul
CIN — masa de sear. Ultima nu fte proslvise ca dreptate pen-
«C înc nu era
masa a eu Apostolii in Ieru-
lui liaus tru ascultarea Sa :
salim, atunci oînd a instituit

Taina dat Duhul, pentru c lisua înc nu
7 39). De a-
Euharistiei (Lues 2, 1«— 20). în fusese proslvit» (In
a- T
Mlntuitorul spune ca
mintirea Cinei Biserica celebreaz ceea, însui
în fiecare duminic Euharistia, tai- Înlarea Sa la cer este de trebuin-
na cate cretinii se împrtesc
La pentru a trimite pe Duhul ca
cu «tpîtaea vieii» spre iertarea

p- semn i ca «dar al împcrii» cu
catelor i viaii venic (loan
& T 54). Dumnezeu prin jertfa Sa (loan ibi
7). Prin urmare,
Duhul SUnt este
CINCIZECIME pentekoste [gr, j
cel ce împrtete efectul jert-
ifit. pentecoste
- elncteeci de ritel fei lui Iisus Hnstos, cel care d
evenimentul l srbtoarea pogonrii mrturie c am primit înfierea, cA
Duhului Sfînt la cincizeci de
aue am devenit în Hristos fii aî lui Dum-
dup învierea lui Hristoa, anunate nezeu dup har «Duhul însui mr-
i
în Vechiul Testament ca
profeii me- turisete împreun cu duhul nostru
sianici (oii 3, 1 ci Fapt* 2, 1—21). ; c sîntem fii al lui Dumnezeu» (Horn.
Cinc&edtnea este denumita «cap- Ei, 1B).
tul sârbâtorilGr** ydlc
evenimentul Cincîz-edmecr. constituie nu numai
cu rare se încheie istoria mm tui ni
originea Bisericii, ci t modelul el.
realizata de Hristoa, tocmai

pentru
deoarece erau prezeni în jurul apos-
ca «turnarea» Duhului peste uma- to Iilor, In adunare, l cel dlntîi
uce-
nitate, sau botezul eu Uuhul S.fînt nici rretlni. Sfînt a fost
Duhul d-
slujirile Iul Mesia. Cu ruit comun Uii apostolice
primare
este una din
tot
toate ci Duhul a lucrat fi înainte (Fapte 4, 31), inzestrînd-D cu
ceea ce era necesar organismului
ds Cincizecime, totui acum -5-a a-
»4 tl\< [/t.t'lME
cretin : preipuvf uluirea Evangheliei. rrii a m

rmmiiHl priâ nrecsld eoxjffo in
—*
ziua tomfatu, de hutul care nJ s-a ddt
Tainele, harismele* uîaconia. Kxis-
lenii istoric, continuitatea eu
a- c/e fapluJ c am înv/al Impremid. cu Ht,i&
>'
tu sd pn'vj'jit Gdîfiî r*fte
postoiii l orice aciune sacramenta-
$J *?tf Jrc-ftujE?
l a Biserici] depind acum de î*1

* «j* — Oi 5f pL'JlJTîJ rfl faceasAfl -2JJ P"'-:
id /ie c/irpuJ veacu/uj vtflfltt, Dp <n-r. 'i.
voearea Duhului Sfînt Biserica iî

începute maior fs*ff**înH
fjr#
trage viaa ei luntrica din oont-
i
nu a ftat munitd de Moise p/Jme,, lj' ir-'in.

nua actualizare a Cindâmii, prin
./»enim c<5, pJcc fScTipiurrt}. s-a tcui vui-
invocarea Duhului, Tocmai de aceea to=J
dJiuineatfl fa! a flû(
«noi putem celebra in orice vreme jâ si s-n /aVu/
ai», cc ^ pum aceeai # avei Jd' «IM
Cintizetimea», spune sf intui Io; ni
C'wr.ize- jr,r r/r- mai multe titl, Aceast îi ests u:im
Hrteostom {Despre Sflrtia \sfmba}tz&tz\\
$J In ftfle&j? timp n opUi si
dm-e. P.G,, 50, 454),
la pe arfa cu adevrat una l a Ofltn &<> i«
Trimiterea Duhului în timp, r.-re i'-a rehwfi P5«;mIsiirJ N? uneJe 4^^**
Cint-izecime. înseamn
începutul si
i
ser teri ah-- ultimilor ah. shtrev rcut

Imigraiei eshatologlce pe care Bi- se va wtti tiupti nêsf tfmp ziua cva tar
t
serica o anticipeaz aici. Biserica care nu ru.'icKt.fc.- seard nirf u

ds iJîrsil,
cea nou esrte chipul Bisericii viitoa- </cvrjfl Bi, etceî -. i-^fiL-cd/ur J itftJ tfifi
(Petru Damaschln), De aceea.
i
re Prm tJrmrj^ &fc*fi«i tl Jnvutfl ii"

Biserica trebuie sa aprins «fo- in îrt,
id se rtcfftt Jfl «eeaitfd ai ^Bwi la ptetev

pâmint
cul» ariiiu'at de Hristos pe rr. p^nfru ca ptltl continua retiwiiUUe a
i
aa cum îndeamn xk-ii vvtei iar (ie siîr^JJ, s4 nu MgUJ-
(Le. 12, 49).
Apostolul Pa vel <:Mu stingei Du-
pfOOQTJ merinde^ fflec^sorej
:
K* fwl->; I
hul» (El 4, 30), Prin puterea Sîntu- vc-£jE?^rj BUitf/JM ^fl "« d vJa|d;. Vio|o
v/J-
lul Duh. se va schimba aa
între-
Ôoiff, d^s/uJ-e <!n« cftdtffi efi
vn erven J |J -'
creaii (Apoc. 21, 1), astfel în-

gii iJmtîOJj'zfrîâ de tQîâ
jjl vtfccui vi'jfui, tsfc
cît, in cele din urm. Dumnezeu va CmciiîmiL Cci acea zi tiTio
iffCiioufin}
fi totul in toate, Bflfn, Cum spune prrînrj, ]nmuJfJ(tI cte i^te ori cu «ap-'c.
,j
Mau im Mrturisitorul, «flînele vor (./cfinuf iie p^rifjatiu cie ^<if>'e ftjrtdnfrln
deveni prin har Ceea ce Dumnezeu îJJnli? a te P^nij-a-i^Jii/uL /nrrplnd ^^
c prin natur» (Capete gvtetice* de or/.
25 T in Filoc. rom., vokXî. p. El i3 Dajnj"n. rfj r sg reia accJ

«Jl//jid
!
tu cujjiJ/ii«i.
c-iV/u tte
ffi oce*»o _,.(«-

teAii
5CJ
slluiete in cei vrednici i în vea- £>cn5!iî pi 'fi'ci«ddj se owamdfiff v^nfefci,

cul viitor fcînd nemuritoare si um- ca niir-n /nj'jcaa- cteJiti, Inct'pe
df?
airpi
pli nd de slav'i venic
trupurile a-
:« un pun*! la aceiai punct alu'My- i
et*tbr« (Sf. Grigorie Palajna,
Omilie
mitica ne-rj tiwifffll ^c î" ^.«Cb'W perf-
la Poprirea Sfiitului DuK trad,
de
onifd sâ îaf:em tuij fciuftt slînd inpti&G-
O. C'fiulcl, in «Mitropolia OltenieK ,.-. penirti ca £<i ar f/riJcâjn cu iflinicu de
XXIII (1911% nr. 1—2, p. 44).
pjva^nte ia ce/e
t-cie vlilonTc, Dtrprî
ih
Semnificaia Cincizecinrii con tii nfffin- jftêni/nthPJfe ne rid/cfflffl pe?i'nr n
In aceea c
de acum Duhul Sîînt p- rifa ca dflforiffl ptfcnfuJuJ am ^toul fa
trunde definitiv în istorie Tteextetinu pi&JM, JrtSd efflioiJtii fuP^Jff ^B oameni a

timp si sp;-iUu Kw
pretenii perso-
,'ai cort* jw-a creai, pjn /ost cHeflîO(r In
nala, venirea reai i lucrarea
efec- .
Mn/e Dc$pjG SJJniuJ

.
r# fVflsile ewî r
tiva a lui Dumnezeu. 80— Bl).

iJuh, XXVI, rd. rom. p.
juyr'niiui/ sfînd îfl pteiouîe în
*ftjrejn t
Bibliografie: PniU Evdokiniov, tu

zi de dott&tft&t tkti nu cunoatem tntî
de
nurntu p#b ffnrecê, In voi. «Le etapes de i'ân
maiivuL {Facem wcaitu} ral
-
cu;r
ptype* Delfltfiaux ct Nlegtle, NeufhaU-1, este unitatea dintre Biserica celor

\&2, p. 1.117— J.3.5 Ancjelos J. Ph:lipp'iu,
1 care poarta lupta credinei in acest
tipaMyJefy oi JPjeniepis.f, In voi. *The timp i veac + cu Biserica celor cart
OUhodoi Etboâ, editat de autor, Onorii. au îtigat deja o stare definitiv de
I hiUywfcl Pres, 1964, p. 70—97. har i de comuniune nemijlocita cu
Dumnezeu.
CLER EgtVM, munteni re.
bisericetii. £i început; toi cei ce
slujitori
—Comuniunea inter ~voiniiniunea)
euftaristic cu credincioi de Etft
er;iu iu .serviciul unei Biserici erau
confesiune. Urmlnd vechiul princi-
numii lor mau clertiî. As-
elerîcî i
piu, potrivit cruia mrturisirea a-
tzi termenul cler se refera numai
la episeop(, prezbiteri -preoi i dia-
ee le iai credine determin comuni-
coni, lujîtofi introdui în misiunea unea sacramental fTeodtWet, Zvtoria
Bisericii prlntr-o tain numit hiro- bîserk-LWcâ, IV, 16 ; în coL. i trad,
tonia sau punerea inimilor. Clerul î Ortodoxia pretinde uni-

cit, p. J13),
mirenii formeaz împreun poporul tate de credina deplin înainte de
lui Dumnezeu. Biserica cretin. a participa la aceeai c&mmmii
COMUNIUNE [gr. komonia j lai. euharistic.
commimicaiio - covnu-
• împrtire, mior pe noi, pe toii, ne imprti-
cure
niunej are mai multe sensuri
; ; fin dj&r-o pNw i dlntr-un potir, ne s
—i Participarea celor care sint în- turteti unul cu altui prin Wpartstî&
corporai in noul popor al lui £un> Achitai Sttnl Duh i p* nKi unui d)\iUe
neztu Iu ffiilitatea divina însei, pri:i noi *4 nu ne iaci o ne Împrti cil S n i
întruparea i jertfa lui Tisus Hris- tul Tntfi l Slnge ai ilriatosului Tau *pre
fo?a «Ceea ce am vzut i arrt auzii
:
)utl?cat $<iu oslud. ci sdi titf ,:i î
«ceea v
vestim i vou, ea si voi nnr lîpteuita cti foj/ «IJnttf, care din V*ae
sA avei împrtire cu noi, Tar im- tiu tirncpfdciil 7/Jr r ru lrflmosfl, pdriflfH,
pui- Lirea (koinonia) noastr este cu patriarhii, pfWrpcU opasioJ/J. propOWio'u-

Tatl i cu Fiul Sau Ii sus Hristos» tt'orfl, ey^totfftW, murenfcJi, r^ftjitfjttti-
(I Ioan 1, 3), fj dasclii $1 cu (oi &ui&i4 drept te s-a
—
aCoTnmihinca Duhului Sfintn
(II Cor. 13 13; FlUp. 2, 1),
h
adic
experiena personal i comunitar
BifalUnr* 1 *** Ion Bria, EcJczJoJogJfl
a Duhului lui Hrietos, care se ex-
-i-omujiiu/iJ^ in ^Studii Teologic eu, X.N
prim in sentimentul de solidarita-
M9G8). y— ia, p. 069— 68J kW*. tu
te cretin, de filantropie, de într-
Tir. :
c o mine- comfliunoute r&iif.-,-

jtojftqijq*
Ejjmuriire i asisten reciproc (Fap-
«ue, în KtsUno:', m. I, L3?5, p, Ji— latîj
te 2, 42, 44).
commLtn^n
—
•
împrtirea sau cumineccircf.i A. UuU.Hsltiu, JjiC&ifnalj'on ef
«irenUtoni», 45
CU Sfintele Taina m cadrul Euha- seiin
(
i7^!),
ies Pfef&'^
457--4G8}
tfis'S»,
Jean Zizbulo^, V#-

li*
p.
ristiei (I Cor. 10 T 17 Fapte 2, 42), ;
;i
Ctn'nmujii'ori dttAâ fo J»lspecli*

semn al apartenenei la aceeai eo- r/I* r(
Iu pen#ee p^lrlsl/ûe gfecue. în •W4-
ni imitate i al mrturisirii aceleiai
tu:
iiikrjLi.., 50 (1B77J. nt. A. Q> 451— 51Q |

Kh-
reâînte (EL 4, 5).
—
Synaxîs, adunarea liturgica l)5tos Wijrp, Chuieil
mun.on orirf fnlef-Cojnmunfon, In «Soboj-
fl/Ki Eucharîstt. C&m-
oare este o condiie de o participa

B^l», 7. I^7fi. p, 550—56? D, SloLîoae i
P
la kQinonia,
—
«.Comuniunea sfinilor» despre t
/n pfoli^'â
XXili
jntef'C«nîuJiJun.
1197-1), at, 4,
: j'
.
l
p.
îti «Ofto-
fitil—-W4.
care face meniune Crezul apos toii c
dr,3tie»,
h
':•
CO-UT.INR1NE
COMUNIUNEA cu Sfintele Tahî*: BiscrJcvj pjlmînteasrS, a celor Viti

este 3n comuniune real i perma-
t&e&iguf cfl îthpâ? lirea z/T.nic-d gl ho-.
.'rirffcd da a, ptimi zlfni^ iahtul Trap *j

nent cu
Biserica cereasca, cu cei
car* au cetatea ks cerud (Evr. L3i
&};\ifc ni un Jur tu bun
iui Hn'sfQfl q 3,1
14 Apoc. 3, 12), Ea «te parte or-
;
fo'feMitQT, t-Aci Ei ihiiii o spune limpede
ganica din acea communiQ mnetorum
''cel f.v. jiâninc impui Meu i bcrr sin-
— doctrin dezvoltat de Niceta de
.,/' ,M viat $i$ttlt$* (tngn G, 54).
'i
1
i.', :'
Cine se nifctyef* cA paittelp%r&& coni-

Remeaîana —
care face ta iiigc-. ii
mid Ja v/ctJA Ji-nr ti ncefaj iucru eu a

l sfinit mijloceasc pentru cei
sA
vii, iar cel vii £a invoce rugciunile
tri pe ffln/ RtatJla pianmi ?
aceLora. Moartea nu distruge legtu-
C toci Io ri"v-j,'oii nai nr împftrfdî'rtî fta*
ra de dragoste între cei botezai in
acelai trup. Cele doua pri for-
rn. jnj'efcurec, vJnciea i slJrtJxjJo., prcTU/ji
meaz o singur unitate i comuni-
în nttr gfjte fiJntf M tare pcmwrifJTa
tate aun trup in Hristos^ (Rom. 12,
,
lfi). Comuniunea sfinilor indic . . I
mal hin& aspectul social i comuni-

erau furvoiji In Jipsa pr&oiuiui sau ii- tar al vieii cretine (EI 4, 25 ; G&L
targuiui, sd te cu mlinlle lor Impar ta* H, 25).
nkii e tic ptisQs $ mai spunem c nu cojl-
Cine forme Eizâ aceasta comuniu-
tlituie nici O yreêci/fl, pcn(ru cd aft-
ne ? Drepii Vechiului Tcstamcm
rftriâ pftcN'nfl (jf-Pjfiô efa îTîMfj'tdl de a
pe care Biserica comemoreaî la
îi
/ungd; obinui Jil eoni ir mala de. faptele lr>
Liturghie i sfinii, în sens larg
ci. 'ofJ fdfjJ£?-âJ-j"J car? iocuiesc In flMfWei
(I Cor, 13, ît J H Cor. 1, 17). adic
ujîtte nu se gst.'jtiî! preot, pstreaz cu- ceî botezai i. în sens restrîns. a-
miiw.AlutQ u^fliiS la fc[ $i o /au r:ti mina
dîcâ cei cê pot spune cu Apostolul
loi proprie. La Alexandria i Jii Egivl
Pavel «Mâ bucur acum în sufe-
:
shiar t Uscare tale ara 7n moi obinuit

rinele mele pentru voi l împlinesc,
tmprlajiia acc.î la oi iii W Impî- în trupui meu ce lipsete suferine-
H
Strfte singur rAnd voiete, P'u\ gj/pa dpd

lor lui Hristos pentru trupul Lui, 1
preotul a s&\-}r$îr jfrJl'Ai jV a irr\pnit-o r
ce/ torc primea odfl<4 daca

adkl Biserica^* (Col. 1 N 24J.
a t?q Jn(fr*ff,
parifriipd fa ea stii^te, tfeiwjJe ^d creudâ ApocaHpfte subliniaz : «rbdarea

pe fruru dreptate cd /a parte Ta e-tr îi
î credina sfinilor^ (Apoc. .13, 10}.
pjJnnj^c d/n mJ/nê reJu/ car^ i-a dn(-o. Comuniunea sfinilor este alctuita
/jifr'rrdevtiJ\ în Biwric preotul d pnrt&a din cei oe au rmas credincioi pi-
rare î se c$fe t fftf eefe o vrim&i}1i$ fl
n la urm. Aa
cum cea clintit co-
pfTsima^d Cil toat Hhertatea ?f o dur? munitate cretin s-a constituit din
io ai snJnfl û; ptt>prte. Aceasta vfea flrrn^îatj' fidel a Iul Israel, tot
ffHfâ
aa comuniunea sfinilor va cuprin-
i7t[/d prtfcte mu S(\i\i multe pitttctfe
de Biserica celor ce s-nu dovedit pîri
dint.Qdata'*. SI. Va,5i& cel Man ii'pJs-
la capât credincioi î adevrai,
i-pJa 93^ ir*d. rtm„ p. 27(5 — 27] i.
autentici (Matei 24, 13)> Cci nu-
mele Mielului este "cel credincios » 1
COMUNIUNEA SFINILOR — l «cel adevrat» (Apoc. ,19— 1.1

«Cred în comuniunea sfinii o pa a- Kii SÎrit Alfa l Omega, Cel d Iritai
firma Crezul apostolic. Tradiia s- i Cel de pe urm, fni-eputul i Sfîr-
pastollc a pstrat înva tura efl itul» (Apoc, 22, 13).
-
CONSTANTIN Q7
CONSTANTIN: Oftd împratul tilor în timpul persecuie] au —

Constantin intra in Roma i învinge cerut lui Constantin intervin i s
pe Maxentius la Podul Milvius W sâ-î primeasc sub autoritatea iui
312, uevenindstpinui Occidentului, Pîn la urm
Constantin eoni' isca
el interpreteaz acesta victorie ea un Bisericile donat iti Lor l perse: ulii pe

rspuns favorabil i proiector din conductorii lor, Acetia au rezistai,,
partea Dumnezeului cretin. * Dum- dar au disprut odat cu j£erg*rea
nezeul suprem-'. Convertirea Ui eretiuismuiui din Nordul Africii
cretinism a împratului Constantin din ciiiijca cuceririi islamice.
in 313 este descris de Eusebin, cel Dup btlia
de la Adriunopol,
mal mare timpului- Eu
istoric ,il
:
;' Constantin devine împrat peite"
biu reda scena iii care Constantin Occident i Orient în anul 324; Ho-
vede o cruce pe cer deasupra soa- lui lui este s
menlni punea în im-
relui, -n i'iivintele *In aceasta vei :
periu l sa asigure uni lat ea Biseri-
învingea. Hristoa se arata in vis i
cii de Rsrit. Cel mai mare triumf
al lui Constantin în afacerile biseri-
i ii cere 3a foloseaîicâ seninul Tt
ceti este sinodul ecumenic de la
ca o pava za luptele cu adversa-
în ISiiceea împotriva arienilor. Constan-
rii Cu aceasta Constantin devine a- lin intervine in controversa dintre o-
rfeptul Dumnezeului cretin Jlor c- t piscopul Alexandru de Alexandria i
rora ie. acord a ou ml te privilegii
ii ;
presh Herul Arie. care susinea ca

imunitatea clerului l dreptul de a Fiul lui Dumnezeu, dei creator, este
primi donaii. Cu toate acestei, creat l nu e divin dupâ esen, dar
isi.intin de mare
pstreaz titlul pin.i la urmi recurge La t-rmvocarea
preot —
Pofitijox Mtxiinu& î vene- sinodului. Constantin, avînd ca teu
reaz «Soarele Recucerii". El amin log apropiat pe Qssius de Cor ti ova, ii
botezul spre sfîrî'tul vieii, pentru prezidat sinodul l a propus o for-
a evita pcatele mortale. Fetnd o mulil de reconciliere, pacea nu fe-a
'oplere Intre soare l Dumnezeul de&areee Aianaste, succe-
restabilit,
cretin, Constantin declara in 321 sorul LuE Alexandru din 32B, refuza
-
prima /î g ipmîiiii cu zi de urii li
.i
sa primeasc in Biserica pe arienii
,.i. pe care p numete srlua sf.îmi care au respins erezia lor. Tolerant
a soarelui {Dies Soia), De altfel, Iat de arienî, cu Atana^lc în exil,
în aceasta perioad crettjriism.uî Constantin moare în 357.
împrumut elemente din cultura Constantin întemeia ai Constau
pagina ca de pîldîi celebrarea liiuipolul in 'SAO *i astfel deplaseaz
i terii tui Hristos la 25 decem-
centrul imperiului, ceea ce a dus La
brie, sriua de naistere a soarelui, fo- declinul Apusului l la independen-
luminrilor, a fmVilel #fc
lOHiren
Constarm parte direct la afa-
ia
a Bisericii de aici. El a început tn-
cretinarea imperiului cu înelege-
cerile bisericeti. De pildn, intervi-
rea cu el st deasupra Bisericii, Cei
ne în schisma donai l lor i in eprt* i
trei fii Constantin 11, Con-
al sal :
' v
1
arian. Dup
victoria asu-
stanius si Constant au Împrit im,
1 rh.;i
i c
pra lui Maxentlus, donatitii — periul, Dup

moartea lui Constan-
grup din Africii de -Nord care refu-
tin II (f 4Q) l eliminarea lui Con
za .ea recunoasc pe C cei li an ca stant (35Q), Constanîus favnrizeazâ
episcop de Cartagina fiind sub a- pe arieni care condamna pe Atana-
tii/aui de trftditoi, deoarece a ab- «§fe Edictul din Milan (&I3) deelurt
dicat de la Etewiptura in faa autori- tolerana pentru cretini i pagini
CONTEMPLAIE
1>8
Lheorlaj
CONTEMPLAIE [gr.
Armata i nobilimea erau tn
mehis
câ^
cileva lat,contemplat! n -* vr/.iutie
vede-
de
„ îne Constanius a una din treptei.
rea minii)
*IW£ f**
.
:
femple pâgine i a
private ^ <^ ar
cunoatere i
Ûaatâ?*TT
Intre prttfi-
lJ£
ciile g^f" £ IU
suprimat cu] Iul pagin ^*K°
transfigurare,
i
a rrea virtuUor, sau nepal murea,
a eurimat sacrificii
In
^
»1
fl**"*^ vedercu tt
* ^.i Dumnezeu sau
, urii altarul
Las. senatului clin
oferea tâmîie în epoca
rit*
lui Auustus.
W^LJ *£ unirea nemijlomf, cu
El. Teolog'l
L/onsideni contemirtaia ca
clpiu epistemologic,
un prin
rare face trece-
In anul 3^1 W^W«
poii] lui DSnstotfn
Stras de scriitorii
Împrat ne-
«
greci vccfelsg^te
Iulian, ^» W
rea de la teologia
ta
pornind de
afirmativa, cat-
teolog ggOrt, «ghfr
\la mee.i
_. „_
^
ca,
intlacnat de neoplatonism WttgJ Începe cu Ptrun-
K
lui Iulian Apostatul
imperiul la
trie pqin
este
a cârei «HJt*
iste^ria aupremâ
"^f
s conver-
«**™f
(Plato), rep*e-
T
de transfigurare
derea eu mintea la
tincte ale
temptafid natural sau
dlcfl
sensurile dis-
creaiei.
sensÛ
directa a Raiuni-
cunoatere
De *W.f £ .
-
lor divine distincte,

rxistente m na-
cultura, mi Inte-
de un sincretism intre tura cosmosului, este pari.;
tologie i în
religie, *** *£&_* granta din procesul
transfigurrii.
an cult, o ierarhie, un
sr*-
groaz îm- E acest sens. Maxim M&*J*W£
«me-
de C*ganUar* în frunt,
iii
tem vorbete de trei operaii
care&â rul
pratul. Pontifex Maximus, diatorii ale omului :
sensibili a tea,
helemsmuluUu
adic mijlocirea intre eu i
realiiajt,
asigure confruntarea
(cretinii), acelui Btad care ei atm-
«gâifeetâlti datorit simurilor prin
acuzai de dateitt»*;
ge Lumea sensibil; cOBtemptaffo
1U re-
Jovitin. * urmat Ef
âffcfe Sau operaia raionala de a lega
tf 363) este
rt
cretin, ca l su clo- alitllc între ele dup 4 ,
rul sau, Valenninicm 1 PM^gJ' lor Win Intermediul sufletului,
Valens (384—97», împrat în Ori- ptrunderea la ultima Raiune,

grin
ent, este maipuin tolerant cu cre-

J- fntelîgen (nou*).. In ^Mj£|
tinismul in Hsrlt.
Grattan (37
text, nepatimirea înseamn depi
3S3). împrat în
Vest, fiul lui V»- rea geniului material
al Uimirilor
lentlnlan, ** Tedfl^W •*
a ale* printr-un nou fel de simire
a lor.
373--
guvernez in Ist Tcodtwlus In controversa despre
natura lu-
ortodoxa *i
383) sprijin credina minii Ugrice, Varlaam, W&fjg
In tirlM «rtSeHtt
pgin* ôdo- fiina aO-
teologia scolastica despre
^s a convocat
ecu- al M- sinod
W lutn l neparttdpabil a lut Dum-
menic SB1 Iu Constantinele contem-
nezeu, susinea ca obiectul
în
compus Simbolul credine* orto-
EJ
doxe
Ambrele, ales
mm
!ri
«s^ raft
3
episcop Mito
de.
n
plaiei este un simbol
rn Grifioric
sau o crefltU
P^lnma arat efl Lumi-
un simbol creat,
(reedina împratului in Vest), i
na taborica nu este
insL slava Un
scoaterea in '-
gBU o iluzie, d este
374, a contribuit la durtme-
liîi a religiei patine Dumnezeu, modul m care
Earâ Con^rn-
îrei S e las impârtâîtâ.
scopul ulthn
pînfm nu este aadar
ea Ireboic depa^L.
***** Utt p, *-**= ,1 edinei, ct
ITiliW* ctu Sfftfî,
•n
CONTROVERSE
carea prin har i Iertarea pcatelor

prin unirea
divine nerreate
^^jÂSS^
CUNOA?? TEKb
(V.
dup botezare. Dup anul 500, mi-
carea dispare.
i ENERGIE).
CONTROVERSE, cu caracter de Moda 1 1 s m : erezie LriniUra
M perioada IjD- care apare în Asia Mica i se dez-

ere/.ie i shism&
volta la Roma, unde c&te propagata
1
553;
de Praxeas, ctre 100, de Noetus
i
micare cu ca-
apoi de Sabelie (ctre 200), de
un-
MoTilanlsm:
profetic i eshatologîc, ap- de i numele de «gaMiantem*. Po-
racter
rut in Frl«i* Asia Mku cen^ trivit acestei concepii, Dumnezeu
lui Mon S-a revelat succesiv m trei
forme
ctre 156 sub conducerea
f«Ot preot pâg-în Wgiaii, con- sau modaliti diferite forma Ta- :
Mito
,, r1 .it La cretinii, &t* ^smea tlui, Care a creat lumea l a
dat
,.,odaia cu el începe inj

realHate legea forma Fiului, Care a salvat
;
(In 14, 1^-lTj Uimea forma Duhului. în acest fel.

epoca Paracleuibil ;
Duhului Simtm persoanele divine nu sînt distincte

26Î adlcâ Lucrarea
Btoeric, Aceasta Lucrare
— [ d
'
f. in mod real, intre Tatl

i Fiul ne-
X1
existînd nici o deosebire.
Pentru
siniliniate uoiim |ir»or...n-. ^''
millasi FrWia,
Ba disciplina i
etica
^^£jJ*^
BisericLpre
Fotie modaUsmul lui Sabelie,
afirma c
care
Tatl, Fiul i Duhul PU
Noului le- formeaz decît o singur persoana,
pitind-, pentru priiriir^
ruWm care se va stabili
pe P£- deschide ua iudaismului.
35 la Pepuzu in
Frigia. Tn *g* AdopHaTiism: erezie apru Ln
scop, orice cretin
trebuia tf M* Theodotus
pro- la Borna, datoria lut
cfte harismele
sale, in special
oriee Pêocu- (ratre lt>S) p dup care Ilsus, Care
feia $i sa prseasc
pire
Bb.tliie.ta,
WM P™ctiHnd ascetici
postul, mfirururtr eu
S-a nscut miraculos dintr-o
ra, a
fecioa-
primit, la botezul
lins-
Su te, W-
Montwutimvl propu-
pi- dan, Duhul Slînt, adic este
catelor zllnk. rstignit, a inviat l
ne adepilor sal
al sFîrltului,
^^^j££
cere separarea Biser
tos. El a fOSt
e mîntuil lumea prin
ascultarea Sa.
desâvirita Lui ascultare,
fc Pentru
cu de lume, încurajeaz gJ? non- Jn Dumnezeu t-a adoptat ca Fiul hau,
Datorita
ri preoia femeilor. Samoata
disciplinei *ile In acelai sens, Pau] de
ranformismului l
moitftoM^ se organi-- (2^0 —
272), episcop de Aflloiua,
rigoriste,
za ea micare separat
de Bjser susine c
Logosul care a locui L in
omul
Moi se i pr o fei a slluit ia
pe care Dumnezeu 1-a adop-
african Tertuban (150—^J.
Tinus,
torul
lucrri mon- tat dup. rstignire i m viere i c-
Aresta a scris o serie de dumnezeul'
serviciul mul- ruia 1-a dat un tel de
toitUtfi în care critic de iu-
conju- Ilsus Se afl într-o relaie
slujbele publice, morala Duhul
bire cu Dumnezeu, Iar intre
tei;
i peniteni al a. pr&c-
dlscipllTia
iftls
timpul Sau Sfîiit i Ilsus exist numai o uni-
florte de BÎMrica din
:
voina, a unitate
de morala,
«Ctre soiei ..Despre cantate», tate
Despre monogumie», „Despre

post», nu o unitate de substana.
n-a (ost
*BS&pre «urltat»». Micarea Donatlsm: micare shismaib
cauza a-
acceptat de BiSurfc* din ca ivita in Biserica african,
in jurul
bucului de harisme a concepiei Tainelor
îndoial juslih- disputei despre validitatea
sak. care punea la
CONTROVERSE
|IH>
practicarea vi Ui
sviraltorulul contient prin
vrednicia morala a spirituale
iot pe msura creterii
sl
Caedllanesie hirotonit epis-
nU autorul
\r\
participarea lui Simlu! Macarie Egipteanul,
cop de Cartaglnu.cu nOmi]jîlor duhovniceti», a fost
acu-
Felix. de Aptunga.
compromis totent, dar acu
aceea, un tul de me&salitmiswi
timpul petiecuiilor3 de za ia este nedreapt
a-
grup declara invalida ulegewu
lamele Tbeopashism rT>unine/en
MStuiu pe conalderenliil <* [
t
eoniroyerâa ne ivete
Iu
administrate de «n eri^P «^ Buferft»]
*
:
unul rare a Ma-

,.i-eot nevrednic, ori Constantinupot sub patriarhul
himtuml in mod nevrednic, mi cedonie (W-Ml), Blnd
provocam
l'oat
tilâm Tainele savîUf de includerea in textul «Trbaghiori
SÎnt VriiliU-
de preoii cu caracter
mcral suni u!ni u adaosului «Care S-a
ras
slnt efective, &htema

s* produce tn Uimii pentru noi», de ctre pa-
momentul cure parte ti oponenta
In triarhul monoî'îzk lvi-i tle An-
Im
e condusa de âonatttt urmaul tlohla. In aceaatâ disputa
erau deja
Mariorimft, contra-eplscopul Iii
_
angajai Tf'udorct. episcop de Ur
:
apeleaz la in 453 tonaacrfi coa>

CnechUni. Ambele p lrt E
(f 4fî), care
împratul Constantin.
1lM *w». baterii fth«bpaAW*tt«ii^
o carte (*E
pumni C$ reunete dou sinpade !*' pftofrie») clintr-un
compendiu con^
ftoma si Arlea. in 313, care
detfor
ereziilor susinind Fîul c Iul Dum-
dar
vallil alegerea hiî C&ecMai., ne/eu degprt» Care face meniune
Intervine direct in defavoarea tfo- âaghionuU, a murit pe cruce.
noilor. Bonatus înmisi a fost în- Sfîntul Chirii al AlexamMel
mvii-
lturat dup cr dOROtt#H nu tosT

i;i cg cxprealu iLpiimfieieu a
suferR
erei ici. iar bisericile lor
au "'
deeUirafl iu trup* i'onsunâ cu hristotogla
de Consuutin, asumai, m.-
fost irn.'hise LodoxA. deoarece Viul a
En condiia
uman &au m«l»
Mcssallan Ism Un limba i* ,i„-a
care Atlaiu ^
de existena «tropO*>)
HarA. .uv'intiil Inseamml *nig£torî», Moartea Viului lui Oum-
lâaat-6.
dr iiritfc mi melc grcr dt- ™ifi|'
a
nezeu este semnul nul urli
umime pe
Sfarta la
sect de fâee! aprut! in âre asumat-o, \n 534, piiE^'
El a
secohlîttl al rV-leo,
sub con-
Leun ni XlMea accepta formuh.
-.
sftrsltul I
ducerea âlmeota de Mesopotamia,

Iul «"Unu* de rrmi-
pcatul rn- ioceput Mxspecta i
care mvafi ca harul ^1 (Unul tun

Taina niff po^sus e*i carne *
exiatS în sunet si dup bote;?.
s dez- Treime dintre Persoane, a suferit
botefculujn-ar avea puterea trodu
în trup»), Fnnmii.-i fusese
ii
men-
rââeirim bScMul, rare î^t ortodoci si ur.vpi:.^
pamlti eu ««#» de clugrii
de împratul Justlniari m
ine influenta Mfirtu
noua aharului cnîmil fund o-
publicata in 5«
dualism mata îzic. risirea de credîn^
hlectul acestui
ehîyi speelal Hugr SafAB 6an*fla^ A
Partiii ortodoci, în ii l li J J l e : l.
Marc-u Ascetul i tiiadoh al JjoupM.

Fottcgii, Jmtfjir *> C'ifji.vfJwn
r\lilnfirl'ii
Cl l
N^huillo « d Neir S
'
aiir- 1
nu re*pîns aceasta concepie,

'
^.
fross,
iwd a iî*-WBtfl tJfirfl^ Syawen
vfla
preftfta reali, exclusiva
Ti-iuid p
suflet de La M.^prVrrmî dto aaedieWMng *» H
definitiva s narului în
1
SeftNjrtn, r«Klfe
«Molcarto.^
botez. PAi-al.nl a fntit
evacuat, scos flfrnruirhfln
mod LrtiHM.iirlim.i^ra SB 1, LHWta IWtî l
«afara*; harul slluiete în ft

H
n
r Um<iii<'1 JUiien d'Hnf/injnatvc c(
mim, centrul spiritual al
tainic în
mod eiihtAiveftif ti^ '^ vtra d"An((orfr.*-iur
omului, de* el se manftesta în
—
CREAIE IUI
IHcQtmptJbttiti du COm tiu CliriU Loil- fost exprimat in limba, In eam-ep-

ytln, I9fi4| J, MflvefldPft*» McâfMwi.iW tele l reprezentrile folosite m cui-
..* An^*MeMlîlrtMWf *
:
A U4th i*eofl fii tura Orientul ui Apropiat, care e£fl
)<„ MiM^rian prabjein*. Ia nKyrlokoh. Îmbibat de mM urile vechilor reli-

rWsthrJJl .labflMHfv ("JiitL-rU'iiN, Mtim*r* gii din hgch zon (ve&i îs .ii, B Rs .
3WJ\ VtnreJ Iun Ui. SiflWMJ 74, 14). Modul de reprezentare a

\Q?2, p. Jtftf
VJ enxmaitfe #J Ijirtr/Widfrilfw lui P* Tii] dsmosuhil fizicaparine epocii In

ut luat 1ti?*& de doctoral} ln care a fait scris ^Facere ^«, cînd
(.'tiJFicrt/HffiuJ
I
«Kiium Tertegta**, XXX 11978), UT, 5^» pmintul era reprezentat o su- m
prafa plat st ainut de st ii pi ce
se sprijin în apelfl inferioare -i
CREAIE [yr. ktisîs-ktinrio, lut, protejat de un firma meni deasupra

= aci creator, acere creatu- cruia se at'l.i apele superioare. Sl'in-
creai o [ t
învaturi specifica V- tul VusiLe <el Mare, In comentariul

ra, îddirel *
chiulul i
Noului Testament, potrivi! su la «Gete **** #k ale êatlc-i-
creia Dumnezeu Tatl. Atotli torul fHexaemerouJ. spune ca vu face ex-

(pantokrnior). Fctorul {prieten) a punerea în termenii l reprezenta
creat cerul î?i piimintul (fac. 1, 1), rile Cosmologice ale timpului Sa>
Aducind totul in existena C&a#e# «Facere»* nu cate deci un capitol

de cosmologie de aceea. CJ presu-
prin Cuvin tul i voina Sa creatoa* ;
pus incompatibilitate dintre Biblie

re: «Cu eu vin tu) Domnului cururi-
le s-au întrit i cu duhul gurii
Lui si tiin, dintre adevrurile revela-
i adevrurile stabilite de tiin,
toat puterea lor» ... *Câ El a zis M te
s-au fflcut El A poruncit l 6-uu
h
este falsa.
Meiajul cr^- Redactorii Vecinului Testament
zidita {Ps. 32, 5\ fi).
au reunit dup exil, doua documen-
tiei este cunoscut din revelaia ac-
toriei a iui Dumnezeu (Iahve), de teale * Facerii» cap, 2. 4 cap. :
—
aceea doctrina cretin a despre cre- 4 (lahvisttilh a cârd redactare s-a
fâîiu în sec. IX Ld.Hr. l cap. 1—
aia nu trebuie su fie confundata [
nîc cu mitologia, nici cu cosmolo- 2 3 {codul sacerdotal) ntec mit. la

i
i
gia- De altfel, doctrina cretin de-

începutul se*?. V, sub Ezdra, dup
spre creaie trebuie sa fie ferit atit mtoarcerea din exiL Se crede efl re-
feratul creaiei, din -Facere, este
de panteism, care identifica pe Bum-
scris anume împotriva idolatriei
neseu cu lumea imanent/!, de unde pâr
i a poli te (uiului din milunle
idolatria, dt i de dualism, care se-
par pe Dumnezeu transcendent de gîne (bablloniene. egiptene l cana-
anene), Istoria religiilor confirma,
realitatea imanenii,
In descrierea creaiei, din «Fa-
de altfel, c
Biblia combate cOp-
icpia mitologic despre univers.
cere», trebuie &â se facâ o distinc-
Religia biblic este an ti mi tt ca *
:
ie intre mesajul revelat, coninuiul

'
dus la desacrallzorea cosmosului, m

cunoscut prin revelaia fcuta lui
sensul ca nu mi exist dlvInltAl
Moîse sî forma în care s-a redactat mitologici ca în
planetare sau /ei
acest coninui, care aparine mediu-
lui cultural semitic din perioada religiile i astrologie ortentale-
(Texte pur alele despre creaie Ia-
mileniului dinainte de Hristos, Me-
:
ia cap 40 —
40, scrise in timpul exilu-
sajul biblic este deci cunoscut prin
reverie, nu este rodul evoluiilor
lui Ps. 104 l GS
;
37 3B). ; M I"!
ideilor cosmologice sau aJ specula- Noiunea de creaie are doua r-i-

iilor cosmologice. Acest mesaj a elesuri :
HVJ cnmA.i*
Adu!
a) fn^jator (kUals) prin care "Dumnezeu, (tind iubire Introduce sin- ,
Dumnezeu «Atotlitorul* «cheam. plraJa ctre fiina, elanul eatr-e per-

la flinfi cele ce incâ nu Sînt:* (Rom, fceîune. Totul se mica in interiorul
4, 17), adic lumea vâzutfi l n^vu- lui Dumneaei! (Fapt* 17, 2H>. Creaia
aei& i pt> ggre o aiBz lnr-un
l insnl aspira spre Dumnezeu, cfiul l
raport personal cte existena tiu El ae intoarc-ii
art in F.l t oa la sursa ei,
* reoia îi urc principi ut l scopul Dar mlsuarea l devenirea smt
in Du mnezeu, pe Care 11
fese trans- proprii materiei. Micarea nu este
parent, fiind opera înelepciunii i altceva decît devenirea
buntii Sale (Rom. i, 20;. Ea nu genurilor,
sperii lor .i indivizelor, in creterea
are fiina i cauzq Mt 9 \ne„ ci eacist iar cantitativa si calitativa
pentru c
DumnviKu o voiete, prin coast deveniiv, creaia la deci di-
In. a-
cuvin tul Su
crentar. Creaia este verse forme i soopurt Fermele «re-
un act in care se manifesta pu teren
.Sa absoluta (Pa, 103
ami trec de la una la atta si no
Iov 38, G). ;
sînt altceva decît diverse categorii
b) Substana materiala a univer- de existena. Totui, ea este limita-
sului i lotul Itaten rrealiirilor, «ton- ta de substana i caracterul lumii
i fptura fktlsma) iul Dumnezeu- ca creaie 3. Iui Dumnezeu. Insâl
fi Tlm. 4, 4), zidirea aceasta» (Evr. evoluie naturii arata ca lumea nu
&i 11). Cosmos ut
a fost ertat anume poate fi în acelai i.împ ceva vesnte
ca materie, ca cer s-1 pa mint, Duali- i m devenire. Micarea nu este m
tatea fpturilor $e observa
lumea m sine eterna, de aceea nu se poate
sensibilii, care are un început
l un vorbi nicf de oprirea ei, nici de ab-
soTrit, prin descompunere i sorbia
moarte ei in eternitate. Lumea
i lumea inteligibila, care nu este su- structura el materialii e
Ia
crentn de
pusa morii Lumea imateriala («ce- Dumnezeu ca parte din materie ea
rul ») t>ate l.o t rr&rt ;
l se supune nu este ren in esena ei, cum susinea

acelorai loî ale creaiei. Iar legile Ongen, d în mod accidental Sub-
î relaiile ei sînt Imateriale, stana el este limitat, tocmai peit-
Modul în care Dumnezeu creea&ft Iru câ este destinat unul
alt scop
nu este
cunoscut, deoarece El este spre care se
maj presus de actele Sule, El e Of.
mic. Tar micarea
este determinata, ea fiind un pro-
atorul prin voina Sa tolqsi c.rea- ; ces care e atras spre un scop.
?m nu ine de ftfca Sa IrmiscWiden-
Aceasta se araU de al'tfel i prin
ta decît în. acest sens. Creaia
nu este noiunea «da început» (in ebraica
o emanaie divînâ, d ea
participa la "bereshlth». fo greaca «en &*he*),
fim sau nefiina prin voina dum-
care Indica originea cosmosului
nearclasrâV Prin urmare, relaia
din-
m
tre
timp i spaiu, acestea nefiind rea-
Creator T creaie nu este intri
liti materiale, cr limite ale crea-
totul relaia dintre cauafl
41 efect tei. Nimic în lume nu este necreat
deoarece lumea este opera hotSrîrfi
îl imobil, dtni infinit. Numai Dum-
libere a lui Dumnezeu ((Toate eîfi
a vrut Domnul a fâcut in cer
1
nezeu nu are alt principiu l al L scop

î pe m alara de fiina Sa. Nu exlstf llmp
P&mîni în mari l fii toate nd incu- f
rile» (Ps
spaiu fâr/i Dumnezeu. De aceta
134, ff). Dcsiflur, Diimne-
zeu începutul» este punctul pleca-
cel vîu pune în micare totul c fe
re al creaiei. n acest sens,
atrage la existena i modeleaz I
ari.nl
eu creator divin înseamn crema
Luvjntii] Su
creator, fiind mal pre-
nihilo, de care face
ex
sus de micare. Ii haosul alusrie cartea II
primordial MaeabeJ, tfnd stric (7, 2fl) ea Dum
cat MIE !'.'
ne**u ,i fâeut romi l pâmintui «din 1j, 4$) vine peste Fiul, de ac*ca îmi
n-au fost* (cf. j In^ Sol. 9, 1 ; putut aîi i\v Unut de moarte. Ace-
P* .13. *». lai Duh ne menine in via *i in
Uimea are un
inceput, de aceea nemurire ereuija pieri toare (Horn
nu evitta o
materie preexistent» «. ll>
creafitt, pe care Dumnezeu ar fi or- Exisii t> legtura In (re cr4ftfi«
fmtUat-o (îî Cor 4, K r Rom 4 ] 7> 4 i rîsctimpii rrea omului dup
«Toate* {Ef, 3, 0), «lumea l toate darea in pâi-at Revelaia biblicii
cele ce sînt In ea» (Fapte 17. 24 % firma deodat valoarea i demnita-
jiu fost chemate la uinâ «c* nlhl- tea creaiei, dar si degradarea si
io» prin cuvin tul Sau creafor * Pen- . corupi.i ei (Eyr 1, 10—13). Ea ir.-
tru efi In Aresta au foat fcute toa- *a*i este râsi-umparatâ din robia
te, cele din meniri i cele tic pe j>
mini. cele vzute i cele nevzute,
stricri un ii (phtora Rom fi, 2lh —
din temporali la tea ei, si atesptâ
fîe tronuri, fie domnii, fie cpetenii, transfifiiirureit finali,. I într-o stare
fit stil pi ni ri. Toate <âu ÎAvut prfn £1 si m ea ramtac
alta, fptura tul
i pentru Ei. (Col 1, 16) Dumnezeu, de aceea L-alca spre Uu
In cudml
invâAfiiiif despre ere- nezeu trece prin creaie (Rom. 1, 2(1),
of re. se net face ci te va meniuni spe- care nu pstreaz tAceren câci ^ce-
ciale: rurile apun slava tul Dumnezeu $i
a) adkâ brbatul i feme-
OniLiI facerea irulnîlor Lui o vestete I i
la, ea fptur a Iul Dumnezeu ! rhl -

tia» <Ps 1B. ||, Dup cum «omul
pul S3u unic în creaie,, este adu*, irupec* se va preschimba in nunii
existena prin cooperarea dintre Cvi- duhovnicesc*, (oi aa forma actua-
vintul crevttrr i Duhul Ei a creaiei ae va schimba in aa
datator de
viaa fel. Incit va fi «un cer nou si un
Miiniîe TiiW m-au fcut i
m-au zidita Femeia, creat într-un pâmlnt nou.. (II Petru 3, 13 cf. ;
moment de extaz somn, are ace- — tsaia G5, 17 ; ©g, 22).

eai umanitate cu Adam (JV. 2,31), Activitatea creatoare continuii
d)
Cu toat stan?*) sa
naturala de rreatN- a Celui ee a întocmit lumina a dat l
r> aceea de «suflet viu* <J Cor 15, ehip in tuner Icului (fa, 45» 7). Datori-
45), cu toata fragilitatea ex Latenei ta raiunilor sale (logoi). adicâ sen-
sale (vasul de lut fn miînlle olaru- sului s/iu venic l neschlmbaLil,
lui —
Rom fl. 20 Ier 18, 2 5} o- ; — t
creaia este intr-o continua transfor-
mul este nu numai o parte clin exis- mare. Formele vieii. «1t*.i n iodul
tenele create, ci este - imago Dei*. de organfeare, de «ubziatenA si de
de aceea ol poate depâi tea te posl- actualizare a raiunilor lucrurilor,
bi li tai le naturale aezate In creaie trec de Ia una la aJta CYernd cerut
devenind o nou creatur,, Jn fi prin
v
l pmlntul ca pe o substan care
puterea iui lisu* Hrlstos *Câci daci cuprindea totul i purta ta poten-
este cineva în Hrlstos, este o fptu-
:
a UHile, Marele Meter pus în

ra ncuA,. (II Cor. 5, 17: cf GaL 6. micare acest imreg, fAcrind u-1 o lu-
ÎS ; Ef 2, 10, 15 Col. 3 la. ;
me bine întocmit, cu chibzuiala l
(
rjnduialii, spre o arrrwnle tntTB toa-
hj Duhul Sfînt este prezent In
te elementele ei. Nu numui a zidit,
mod activ* la creaie Creator Spi- — el l a rimluii || | nijv;njoh]{ toa-
ritus (Fac. 1, 2), ca unul cure da vie-
te «Pe toate le-a rinduît ca pe o
/l «Duhul â& viaa» (loan
:
6, 63). podoahii. si dupij tegfttura rîinnl-
Duhul, «datatorul de via* (I Ctor. lor Lor, ca s se poatâ numi pe drt?pt
104 C'k.MUlZ
ruvlnt, podoaba (ujsmes)*

întregul, nezeu. AceasU creaie este «bun*
— (Sf Grigorle PaUirim, Capete >i este binecuvântata de Dumnezeu,
âespfe Ciaaoftinti naturala t 23,, in Ea este data omului creat la în- ,
Filoe rom., voi. 7 h p. 436), ceput ca fiina compus din trup i

« I h t I
ufj r ii I ie: Bislle de Cesarê,
suflet, creai dup
chipul i a&ejna-
tfamfifki wi riir-i^-in'-nah te-ad. dp s.
ik.jjcu luV JDumnezeu. fureata crjurjiâ
df* fe'ill S&«fC©S r|ir;-l' f inMi-,|, E:i!|.-m.

i mlcâ daim-j(.i bînecuvintarJi
se
H ur.
date omului. Sabatul, odihna, face
tJu Cr . ed 2 ,i. i' ... i\HW- m. ,\
IhunDS, Cmtitian n^HJ

parte dfen planul creaiei,
.'iiiJvr.'JJc/ii atfeâr^/jj)
/o Sfc iRnsN of Caewefl. Aten."i, t75 D. Creaia este upera Sfintei Treimii
StSnlUidP, Crcafa ca dcir ?/ JaMsJti /i^re1 * Tatii l
4 Fiul i Duhul. Omul, tieo&c-
r^/i, in «Ortodoxii», xxvru (iswtiu nr. bit de creaia materiei^ poariii in
t, p. !i>— L?n ; d, SttnitoM o/ntiin/ra w* sau chipul Sfintei TrHrni.
sufle Lui
(jNgI In Bimtii, L,cJri,>doxlA» XX EK flOT), Facerea precizeaz Duhul Iul c
ar, 3^, )jj;
L!8t— 291 ?
ti. pi .-.i,v, fh* Dumnezeu era prezent i bucra in
Jdrfl ui âfwaion i'.'i ('JuJslAw {'l.'lioaofv. ji creaie de la început (Foc. 1, 2).
mEeiv[.-hi Chttrdtes Qustt^ly, vm, 1343. Toate au fost create prin Cuvîrr. ti
Iul Dumnezeu, cure exist înainte
CREATOR - nume ii mintii In de creaie. loan 1, 3 : *--Toste prin
primul articol ni Crezului referitor El s-au fâcul i flrfi El nimic tun
la fiina imîcl iibsoluta o&r este o- s-a E£cul Llin ce s-a J!acin>. Aposto-
: iu in ea l
sen ani creaiei- Dumnezeu lulPavel merge mai departe i spu-
descoper lui Molse j— scos din ape ne «Toate s-au fcut prin EL l
— cel tare r condus Ieirea lui Israel
:
pentru Ei, El este mal înainte de- H

Hin Egipt prin traversarea Murii loate î toate prin El aînt aezate»
Roii —
Ieire, cap. 14; Evrei II, (Colosenl 1, 16—17),
2!? —
2flj adevrata semnificaie a Astfel, In ta de
rrearea lumii, la
numelui Sau «Eu sînt Cel ce eatfi» ;
TîftnL Fiul i Duhul
apar ca Mmi
(Ieire 3, 14). Dumnezeu are l'iini-i persoane dfuStlncte, a Vinci aceeai e-
r existena in Sine, nu e-manâ din sen, voina i putere. Persuanele
alt prind piu si nici nu împarte nu împart fiina unica a lui Dum-
fiina Sn cu ali dumneaei,
nezeu. Astfel, cretinismul este o
Dumnezeu este fiina.transcenden- religie monoteist «Cred in unul :
ta, absoluta, unic* în esena el. Dumnezeu^, n£u sin Domnul Dum-
Care a m j
nl cerul î pin in-ti.it Â&Q&Sr nezeu] tâu* (Ieire 20 , 2)> nu poli-
ia este prima afirmaie din rea dinei sta : «Sa nu ali dumnezei
ai
>'
ii rare a Bibliei. Fa cerni (sau (
riczfj vorbete pe larg despre Dum-

afara de Mine» (Ieire 20, 3], ^Nu
nezeu l modu] creaiei lumii si a o- mai t'ali al Lui afara de El- (Deut
muHii. Acrea înseamn alei a trage •*

4, 3>,
o existenii in realitate? actuala in PANTOCRATOR, nume grec CU
timp $î spaiu, prin puterea cuvin-
înelesul de «tatothtQr^, folosit în
tul ui creator, nnmnczcu este fiCel
textul crezului de la NI ceea (325).
ee fi tras fiinele din n ini Ic» Pa-
tnrnt im Hernia. Vedenia Fa- Vechiul Testament în greaca [Sep-
I 6),
cere 1 ';$ ; «Dumnezeu a zis
P
: S fie mag in ta) a tradus cu acest termen

lumin i a fost lumina». Cuvin tul cuvin tul ebraic Adormi Sahaoth,
creator Înseamn eâ originea fiin- care înseamn Domnul Atotputernic
ei, a micrii, a vieii csle m Dum- care susine în viaa toata creaia,
1
iu".
CfcfO
CRFI> (aedem în r>riy malul u«'- înfierea (Galatcm &, 7—14; 4. 4—

julul dîn 381) exprimi certitudinea 7). Astfel credina înseamn aici
fj"i cele afirmate lîjfit reaty in mod ateptarea cu jmTcderc a unui vii-
MiliU>ctW %\ obiectiv. Exprimarea tor promis.
actuala a acestei credine &e numeij- DeÎg^f, credina este un proces
m mrturisire, Lte altfel» itmuL folo- dificil, complex. A constata o reali-
sete i pistei jiwwhi — crede-m l ho- tate? de mister, care nu e tangibil
mjalogoumen —
mrturisim. Batpresia prin simurile de cunoatere empiri-
«Cred în unul Dumnezeu* recunoa- c, mi a fum ujpor nici pentru tel ce
te caracterul uni' # absolut al fiinei au vzui i.-ii- pi' Ilsus Ilr istos. U-
tal Dumnezeu* Care este prezent i rfnii'îi în întîlnîrea t*u Hrlstfis cel
se manifesta in personal. Cre-

mod înviat,pe drumul spre Emaus, nu
tinismul 'reclam credina ca mijloc îneleg f medial profeia Trei iui,- i
de cunoatere o unei realiti care ca Mesia srî tuferen (Luca 24, 26).
ac ttitue&tâ dincolo de Lumea v/i- li sus constui cu compasiune Ini- c
sîtltti. Argumentele raionule. filoso- ma lor are nevoie de mult timp s
fice l fitlce, pentru dovedirea exis- cread ceea ce profeii au anunat
tenei lui Dumnezeu, sint probe so- (Luca 24. 25).
lide i uUle, dar acestea nu pot în-
locul sau elimina credina. Apolo-
i<Cum m
voi mîntuî atunci ? Prin
credina, cci credina e suficient
getica poate convinge raiunea, dar pcnlru a ne convinge ci exist
nu pQsta sii converteasc, adic sâ Dumnezeu, dar nu ce este Dumne-
schimbe 'îigelul i viaa. Certitu- zeu in sinea Lui, iar (El va rsplti
dinea cretinilor Btl pe ivvelum i dup cuviina ceor care-L caut.
credina lui sus. El instigi este ere-
li Cci, in fond, cunoaterea fiinei
dttndoa, adic fidel revelaiei Tai-i- dumnezeieti const tocmai n sîm-
lui. Chiar etuncl cind & fcut mi- mîntul cJ fiina Iul Dumnezeu n-o
nuni i semne extraordinar EL a putem cunoate, dar închinarea nu
cerut credini"] Krâ rezerve. Astfel, sta în legtur cu cît cunoatem din
lisus pune noi condiii de mintuire, fiina lui Dumnezeu, ci cu convinge-
care înseamn nu numai a. urma rea câ El existai (Vasile cel Mare.
Legea, ci a schimba viaa («Vlndel Epistola 234, trad. rum, T p. 42.1).
toate averile » —
Luca 1B. 32). A-
CREDINA [Uit. cre-dens - cre-
ceasta transformare este cu putin-
a numai prin credina, acea credincios, fi des — cunoatere, încre-
dina pe care o are i EL Cel ce dere gr. piti si -iiemella — încre-
—
:
;
crede cu ere- din a

I.ui devine Trate- dinarea ndjduite, dova-
ceia*
le Sâu. da celor nevzute* (Evr. 11, 1) ;
Noul Testament ofer multe exem- credina este Inrultatfa de a primi

ple de credin. La venirea lui Itsus h
revelaia divin, de a cunoate lu-
Mesia era atept ut ea un rege victo- mea supranaturala, de a trece în- ^
rios din descendena luî Du vid (î«- tr-o ordine de existena. Urc-
nltiî
—
remia 23, 5 SJ. Aceasta ateptare dina este o putere de legtur In-
tre divin i uman, de unde afinita-
mesianica se fondeaz pe promisiu-
nea fcuii profeilor. Toi care vor tea ei cu religia Pentru apostolul
crede în aceasta fgduin
devin Pavel credina este lucrarea hacu-
descendenii lui Avraam, PHn cre- lui lui Dumnezeu, care produce :n
dina în Ilsus toate naiunile vor nmiil czut starea de mîntuire ;
primi bineeuvînlarea lui Avraam i «Cad dreptul, prin credina va fi

Hltt
CREDINA
IaL
monii tmtâ» i ft ficeat Eens ^
2, ""
viu.- (Rom. 17) «KW socotim ca prm

,
Este vorba de acceptarea,

îi ,
omul este îndreptat prin erre&nta.

Lff).
strpungerea inimii (Fapte %J&ty*

nu din fapt.de lefii* CBot» 3. 28.3 Dumnezeu. Care
Pentru evanghelistul a ffiguduintelor lui
ct 3, 24),
Se manifesta în prezena Iul Hrls-
Giil.
spiritului,
loan, ca este deschiderea care determina nu
acceptare
prin puterea harului pentru pre- tc?s N
de viaa o
Care numai un nou stil
zenta Iubirii lui îDumruyseu, pocina
schimbare a spiritului prin
S-« descoperii In Hristos cel
rasln-.
i pentru
nit ei înviat (1 în 5,
!—» Dup (Fapte 2. 33), ci destinul
De aci-
sf intui Vwllft, lumina ca-
Duhul d eternitate (H Cor.
temerea de Dumnezeu este începu-
a, 1).
I
produce descoperirea adevrului

i-t
iar dup loan tul credinei, deoarece aceasta li-
in proporia credinei ;
bereaz sufletul de Insplmimurca
Hrsoswm, credina este temelia pe pcatului i a morii, ajutindu-1 s|
.;in* sta Biserica,
de aceea nu Bise- U-
f
,ira justifica credina

adevrul, — intre
S ML
in stapirilrî
10, m>
Cin
harului
edin
iU:.
începe
ci credina justifica
Biserica, ;
"fr
la ea sfirete mintuiren
'
posedare a invizibilului i
Aceasta
ba- "de ereudfefa nu este cu
putin a
apropriere a celor viitoare &e
<,[
plcea lut Dumnezeu» (Evr. 11,
zeaz pe o eviden, pe certitudinea Un Credina este apoi O eale- de cuEoa
umil evenimente manifestarea nu
&U tere prin ex peri ere personaK
Dumnezeu In persoana Fiului prin probe. Dup Pavet, aici pe P*"
întrupat. învierea lui Hri&tos este i
Cuci «de vei mînt nu avem o cunoatere clara
«piatra» credinei, par-
definitiv, ci «ca prin oglinda^,
mrturii cu gura la ea Iisus este
.ca iala (I Cor. 13, 12).
Domnul, l ere** în Inima ta
W» Apostolul Toan prefera sa d i
Dumnezeu L-a înviat pe El tie

mOTi, mîntuî» (Rom. 10, 9}.
te vel credinei sensul de «vedere*',
De aceea, credina vine din propo- dezvluire a Adevrului, de afîefta
vaduire» din mrturia directa
a ce- sinonimele el stat lumina (in 3, 2»
Zaac
lor ce au vzut. Cuvintul
vieii (1 in —21), judecata, dl&cernamîntul.
care vine din
i_:î) e a nu se inventeaz
(Rom. Slrul distinge credina
teme-
ceea ce s-a auzit, primita pe
;
credJnf.a inte*
iul unui euvînt, de
'Doua aspecte majore nle credin- primit prmtr^s
cream fa meiat în ipostas.
ei pot n menionate aici :
nwdere» contemplativa a realiti-

— mod de via, adic ^credina
S* le/ crezute «Alta este creana tea
lucratoare prin iubire» (Gal. j.
:
adic
sotedologic : de obte a dreptcredinelosller,
care are un caracter
dogmele drepte despre Dumnezeu
.lyedina ta te-a mintuit» (Mt. P,
12) credina mod de cunoatere— ,
despre fpturile Sale mtelîgibile
sensibile, precum cu harul
Un Dui
«I
sau' contemplaie a Adevrului. «>uort«-

epistemologic "ves- nezeu le-a primit afin ta V-
cea a vie-
i
mi caracter- alta,
aurit-o de M ceasca Biseric, si
pe CST* i*fl nu
acilea a cunotinei, care
itea
El i W care v~o propovduit
lumina # in ls-l
rii
împotrivete cetei ce o nate pe
ea.
este ca Dumnezeu e Pentru ci
o Tace i mai sipiura.
nu este întuneric- (I In 1, 5). Cre- ci
auz, mo-
cea dlntîl am invut-o din
dina presupune dialogul iubirii, re- N credin-
Dumnezeu. Nu tenind-o d* ta prinii
laia personala eu credinei
intelectua- cioi t de la învtorii
vals vorba de adeziunea doua
dreptmaritoare, iar rea de a
lii existena lui Dumnezeu $ de-
la ;
tREsiinvciti^riNisM î»7
vine prin aceea câ credem drept l

ne tetrîtim de Domnul, in Care am nfncJ cs e&lG r.rfld'iUa, zice r MOedijfla tti
trecut." (ritul dup PeLru Damaschm. p"po*(nauj cicfor nid^jduîla st tiuvado kMSU"
tnvG&twri duhovniceti, in Fi loc. rilor itavâmlcw (Evt. ÎL JJ. for eidjrj d*

rom., voi. 5 p. HM), h
nVa tir detlnl-n si Ca bun liant t le, nu
Tradiia cretina nu s-a de^ inte- tj w\'-iQ$itnla adevrat dovedire u ba*
auritei fa/r>ict\ nu ar pâcitaf împotriva a-
resat de calitatea epistemologica a
ti^v rutul, trt silrtt, Domnul, înva\tti\d
ew&inei, de impliraitle intelect -na
te «le credinei. De}a loan
actului
.-..-. i f r.e lucrurile, talnteG i dasfire cele rwN
tiafdnitie ai nevâtutf, zice- 7mpd;-iJJfa
Damaschinul vor ivete de cîtedKnfa
An- Dusanetibu este fauni tul *ftfltl»
care redm
iul Jn
puterea raiunii
ii ;
aetm de Canterbury numete aceas- (ie, 17, ii Aattar credinU ta DtuBJ»-

zeu efife ace/a?/ lucru cu trnpittla hil
ta «credinei in cutare de înele-
ihitup-'?^'}. •* Uvonebc^t^ tfc Imp&rUu
gere* iar ;Maxim Mrturisitorul 8tt
spune c£ toi sfinii «iut Iluminri- nUB&i pWa cuqpltitz:, cci credina mio
le sau raiunile celor descoperite :
tmpâjatfo DWfltf^WW iar (arm, iar
i-a
"Fiindc nu o îngduit zicem câ s Juipânij/ii (n

credina Cof* a primit jn
.f"/i r.'Limn^zo.'-isc o (arma,
numai harul de sine lucreaz în
sfinE cunotinele tainelor, fr pu- Dtrcf, pe fempj'u/ aci?a(u/ fa pi. <- mii cita
caro primesc prin fire cuno- fttl este iU ofuffl (fis jPl, Dar naL euifi-
terile
vhirl-Q prin pDfiincik dumnezete i/, & te*
tina. Cci atunci socotim cu sfin-
cettt $(* devini fniptfra/a iui Dum&ft$e u,
ii pTOOTOCi nu înelegeau ilumin-
caro c ranoicuid namaJ de cei ce o ou.
rile date lor de ctre Preasfinii I
Asocia rj Ifttpd ffltra fui Hhitiviezbu este

Duh. Dar in acest caz, cum ar fliai
fi adevrat cuvîntul care zice crin- :
credina dezvoltat prin tu&Qre* Iu* Im-
elcpiul înelege cele din gura sa* Priffv aceasta intplut^ts Uflttafl natni.}-
Itxit cu nunrneznu, n ev lor ce &c pcUJi:
f Pilde 10,Pe de albi parte.
25) 1\
ea^
nici n-au primit cunotina adeva^
tff;t
Asffdqf a -a cTovpfJj'(. iiwipecTfl cd cf-t«dînta

rat a lucrurilor numai cutînd-o
o puj.jfc cf* legturi, c<\n- mtpiu-
prin puterea firii, fr harul Duhu-
t?s(c
lui Sfînt atunci s-ar dovedi

Clei Isp unirea d$5dv'a$U(i nemijlocit ?7 t
mai presus de fire q cciui pe crede, tu

de prisos sal si ui rea Duhului în
/XnriTiefGij cef crezu î* fiHiîxJm MâûfJsJ*
iftrti, neajutlnclu-le întru nimic la
descoperirea adevrului» (Rspun- foni/ Rfcpunsurl ctre Talailu, 3M. ].'i
suri ctre Talasic 50, in KUoc.

fJJoc. tom,. voL 3* p^ IlflJ,
t
rom., voL 3, p. 311}.

CRETlN-CREi^TlNiSM luis-
jcjr +
Dar timp ce teologia apusean
în
hrlstîunismos fhrlstia-
— apllcînd principiul credina
tiono^, ; la,
Numele de
—
i
nus t ehrist!anismus|.
implica reflecia raional a C- tpd'iin atribuit discipolilor lui Hrls-
utat, în sistematizarea doctrinei, sil
tos apare Imediat du pft înviore, pen-
punâ revelaia m termeni îllo2c-
tru mtlia oara [n Antlohla «Pentru :
fleî,cea orientala n-a Insistat asupra lntUa dai! ucenicilor ti s-a dat nu^
articularii misterului credinei, ci a mele de cretmi In Antiohla^ {Fap-
considerat credina ca iiind nedes- te H, &€(}. Cretin desemneaî pe
prit de cult i de spiritual îrele t cei convertesc la religia Iul
ce se
de adorarea misterului lui Dumne- Hristos (Fapte 2tî 28) i pe. cei ce f
zeu l de experierea acestui rn!s- sufer pentru Hristo^ [I Petru 4 t
ter. 161 Ignat ie de Antiohîa folosete

IOB CRESTIN-rRF.îIlMSM
numele de cretinism (hrititlunis- mi n participa viaa l suferina

la
moii) pentru adesemna fowfifttura Iul ii sus, a avea fora de a-L urma
Ini Hrîsios tn comparaie eu judals- pe drumul Sflu i curajul de a-L
mu] (Epistolele C8tf* Mttgneztmti*
:
proclama public. A fi ci'efirt in*
x, 1 t 3 Ctre
;
Romani ITI, 1 CH- \
seamnrl a schimb viaa mir -o non.i ti
tre madelfiuni VI, 1 d- Mtxrtirh ;

existena dup.i chipul Lui Hm» Hrls-
iui Poîicnrp X, 1). tn primul rînd, tns.
creat [ni amu nu este o

L
speculaie Noul Testament nu se g&xe?'
In
Blospflcfl despre fiina i «tistenn expus un plan de a constitui Wjîi-
lui Dumnezeu, i-i crvdinw in Ihun- m*m fii ^sncUdaic ca cr^ntt'j».
o
ucze-U, adic.fi aoea viziune l W&gttlfi paralela sau suprapun', statului, ntd
de viaA revelaii in ceea ce a zis, ai ca un sistem filozofic- sau religios
a Jfilcut Hau a Hrislos, Fiul Jui IJum- particular. cr&$tfnQ a-
ComnniUitea
tiffceu (I Io an r> 5), pe pâmint Cre-
t
pare ca «ekklesta iaos tou Theou ,
tinismul se bazeuz pe evenimeîiic adunarea celor chemai de Dumri-

revelatoare l Învturi obiective, 8©ti* unii prin aceeai credin, iubi-
imiversaEe, pe rara îe-a învat i re i ndejde, in oare l prin care
le-a trit Hrisios, t/uvintu!
lisitf Dumnezeu cel viu ptrund* in viaa
lui Dumnezeu care s-a întrupat, A- real a oamenilor pentru a-i strmu-
proprîerea per&onala a acestor ele- ta într-o alt ordine de existent,.
mente constitutive eate condiia e- Biserica îi ore originea în iniiativa
aenial de a ii discipol i martor i chemarea tui Dumnezeu ^l nu *e
ni lui lisus in sîmi! unei comuni- InverilvLWt'i, nu Se creeaz ca o aso-
ti die^lpliniite. Hale publien voluntara. Desigur, a-
ceaata implica n referin teologii j.
Cretinismul are in centrul sriu o
r-hubtlunc teologi sj Ci dinspre nrhudi- dûvi f ii faptei* lui Dumnezeu in UN
incepmd cu intru par ea, moar-
tflta mînrtuTrli Ce sa tic sa mu tcrle,
rnlntuiesc 7 Cum s motenesc via- tea î

învierea i Ti al ni Su culmi-
a etern 7 Aceasta probi cm ri ine hrml cu trimiterea Duhului Su '-,|
SRnt în lume. la ClndJredffift. De ,i-

de existena umana actualei i en s-a
pus de la începutul omului. Mori a ceea, de la început, nu orice adu-
devine as fel istoria m intuirii oame- nare de credincioi sau întrunire so-
1-viInp- n'iiiH, Vn predlcn ?l minlil nc*ft ciala se numea biseric. Astfel, cp-,
Sa, se refera hi un rspuns ne s-a munitatea tr&&fcrtÂ ftpare im istoria
det, ace? le] prolaleme tu perioada. Hn-
terioar venirii Sale, în cadrul Ve- fiu pii modelul pe care ISuE Hristos
chiului Testament. Pentru Ei, rcûSa însui l-a instituit Aceasta este ma-
de vlarl propuii de Legea dat prin rea surprizu [îitoricti pe care h creat-o
Moise (Ieire 20, 2 1 7 Deuteronom — j
..iici^l neam omenesc», care duce Un
«nou mod de viaa», necunoscut îna-
5> fi—21) trebuie fie îneleasa S l
inte, de care amintete Epistola c-
trita In alt mod derit cel propus de
autoritile religioase ale timpului tre DkHjnr.t {cea 124). Dar tocmai
Su, Mai mult, El însui reveleâîâ aceast amprenta specifica a creat
in viaa i exemplul Lui, calea, «de- dificulti pentru acomodarea r.re-
vrttt i viaa (lumt 14, &}, car* con- tinlsviuhU în situaii culturale, ao-
duc la Dumnezeu. fi eretiin în-A - i ;i|c i politice diferite de- a lungul
aeamna a mrturisi ca Ilsus eflte istoriei.
llristos, mintuitoml lumih Aceasta Biserica pastapostolinâ i pairi ti-

nu-i suficient. A fi cretin îriaeam- rii a trebuit totui sa gseasc un
CRE*Tl*.C*F*TlMâ\l nrg
Cidru de existenta fu luntrul im- nnd ca foarte muli filozofi greci

periului roman, rare, ta rindul sau, i romani au foal atrai la credina
nu putea sil nu recunorac* rea li ia- cretina f iustin, Pantem t alii). fi-
i
| importana Istbrib'i a religiei loaofta Ii reconsidera ptufl-ille pro-
cretine. Aezarea cre>fjni*muiwj in prii faft de religia trezind (de pil-
atest mediu n-*t fort motr.i, deoare* di* Iulian Apmtaiul in «Contra
a presupune a multipl ronlrunta- Gallllaeoa-j,
' fu prjiiwiinTiul religios. \ rtloxo- Cu toate r,i Biberi ea nu i-a pus
tia vremii, di ludjiKmul t nre te con- problema convertirii imperiului ro-
centrase in jurul templului din. Ieru- man transformarea acestuia
si nici
salim, i ui instituiile1 si -i ioturi- in Ir- un
«lorpu» cJirMirunortim*, (0-
le pollth'e oare menineau Imperiul. itti Entpfoif] rumâni sprijinii pjuji-
In ce privete atitudinea faa de cul- nismul vi nu ezit la ia iruisurt pen-
tura ^rrco-romanâ* se cunosc mat tru a împiedica dezvoltarea creti-
multe n-ndine apologetice : una tuMmulut. Iui început, nu exista o
milii -l.-.,radicala adoptutA de ceJ polltkâ de persecut- a creunthr
dinii apolt^fti. «are pun raportul dar, eu niponi (ii Dn mit lan (81—%)
i
dintre cretinism m pjînism in t> >î Traian (!i«— IÎ7J, ipoi cu Deeiu
oi rk' discerni mutau- tutuia (AVe-
•
<250^2»|> $1 Valenun (Î57~260>,

nagunO alta, de ierni va, clar dest-Jil
,
Si Lcrminind iu Plucielan (2B4 —
hj LtVi o> valorile culturii filo/oJice 305 j, situaia se agraveaz, dei lota-
antice iTeofil al An t ion le]. Iustin Utatea cretinilor ta^'i de autoritutile
1 Vâslit' iile t/nuvell}, iar alt» tiare dvHe r;>mine e3jEam.pt ur Puiin
IQQtatf 3 lâ formulezi rrtsiJjuamtd euruttur de re/i si tn a plnâ la sacri-
m de -filoane
termen i rrttin Iu a rnp#fiiti/ur (dup expresia lui
[Clement Alexandri nu l, in .-rSironu- Teri ui îan%mgele martirilor *?ste *-
te*, Qrigeti (184-254), in «Contra mlna cretinismului* Impereii },
CeJtum») schimba edictele de persecuie in e-

Cu cH crej&tmsmul pâtriimlea diete de tolerana.
In lumea intelectual A cu silit pro- i*ersei tiiile Mt tematice care ur-
blemele vurc sjint presupoziiile fl-
;
ni, iHt'hldnrea definitiv.;! e cre^*
ceai i
itzcifh e ale credinei nvtiitc : cum

mismului (marea jiersecule a lui
se ^marirâ Evanghelia prîn limba- Dkxleian tn 303) mentea* deja
jul, ideile i literatura epicii eon- — sub Galerii! Inttlnirea Ha cu Dup
i
iUi.^jiil hi necesitatea unul mblona-

i
fcinlus, la MiJan (S13>, Kropftratui
rhn cultural Teologia patristica a- Constant in. care râmine tmilâ via-
ts'J* toarte rlar «roistat o asi- a -fioniifei mat in iu, odopU o .
Itmbnjuiui i no-
.
rniUnr lîL ,i i
leî^loie favorab cree tn i&m.ulu i i
i
»" or filosofice (mal alea din pfi*-

- I
(libertatea cultului public* Dumini-

:&m j neoplatonism), aceasta. ca este recunoti itâ ea zi de repau*.
dupA ce au fost supuse unui disrer- Biserica obine dreptul de a a*ea
ilnt sever însei bazele metafi-
proprieti de a primi donaii
ai
.•ii- «le sistemelor flJozofîee antice
vil jjunind apoi barele unul ii»;
In arest proces, crtpixUmvl este riu *evttinm pentru care dades
preocupat cu ftîa*nMIe nu atit OH -a doua Romi». Consta ntlnopol ui
erori metafizice, d mai rieRralm
erori eplstemokatke.
a
deoarece ltc-
i
— cetatea lui Conataaatin1 \w care o
investete cu o autoritate politic*
dîna însemna iluminare» cunoate- l bisericeasca universal, erttme-
re prin revelaie De asemenea, dat nici^ Datorit Iul Constantin i
110
CftEsTlN-CJll^TlNlSM
apoi lui Teodosie ît dup 231. im- ortodoci cu monofiziii separai

periu]
tat in
rom im nu numai c s-a mu- dup sinodul ecumenic do la Cak-e-
Orfent, dor i-n schimbat don £451; i Ektesis&,
fundamental structura i promulgat
< :
fesrfcctettU de împratul Hexadius in U38, in

sau, Cretinismul este recunoscut care propune monoteismul ca doc-
In ea religie oftdali a Impe-
3fli
trifiâ de reconciliere. Ambele ten-
riului, Biserica Jlind indusa ut tative au euat, doctrinele propuse
structura polUicS a statului, bucu-
i'lind respinse si de o parte
rintiu-se de protecia i de
acestui;. La atta.
rlndul el* Biserica detuni pe Con-
stantin Desigur, aceast simfonie... nu
efigftl cu apostolii», Iar nu-
me ic împratului apare pe poate fi descris decît într-un sens
listele de
pomenire general i ea nu poate fj «.onstde-
ale Bisericii
în ateste condiii
nil.fl un sistem social cretin ideal,
j în aceast pe- deoarece ea & avut o evoluie ineg-
ri oad (sec, IV—VIU) s-a preot za t
niponul dintre Biserica i stat,
al j plina de tensiuni. Ea a fost
9*
<are poate Q definit ca un raport
j
mal degrab o «polaritate instabil i
de «simfonie», în sensul o in- c
dinamic». Mai mult, unele epoci, m
Biserica a avut chiar de suferit din
stituie nu
$e poate C$rw#pe Jârâ
'iwizu alianei sale cu statul bizan-
cealftltfly ele
exis tind ea entî- dou tin. De pild, în disputa iconocla- 1
irii eomplementai*, impasibil

de ti ca din secolele VIII—IX, împra-
separi r Este teoria im para Ud ui
JtifttfnJait ffilfl— £$â)
pe re~ bagatâ
ii bizantini au pretins exercite s
cunoaterea adfarhiei», a dublei au-
fc
o autoritate doctrmrirâ. Dup cum

toriti —
cea a împratului i cea
se tie, împotriva împrailor
noclati clugrii au purtat o lupta
ico-
a patriarhului.
apriga. «Simfonia» râmînc totui o
In virtutea acestei simfonii*,
h caracteristica fundamentala a tra-
impl râtul, cure trebuia sg profese-
diiei canonice din
« crezut ortodox, accepta pri- s aceast perioa-
da, in partea orientala a
measc coroana din miinih? patriar- imperiu-
hului Constant inopoiu lui. m cadrul lui, (i Simfonia» hq deosebete de
unei ceremonii religioase din bise- rrceznro-pijpismul» medieval din Bi-
rica Sfînta Sofia. Desigur, el ni serica apuseana i de teoria csepa-
era încoronat m
ef al Bisericii, rarlift, care s-a impus
in epoca mo-
iîtr patriarhul nu putea Enotob- s dern).
nese un mpftraf eretic, mrturisi-
rea ortodoxa fiind obligatorie pen-
tru a deine oficiul imperial.
St atîst ica
Bomano-catoiic*
nt înih r f t mi $
J
;
Pe de £$3f|0 OOfJ
alii parte, Protestani
in virtutea acel eti 3133 £6tfOGO
«simfonii»,împraii bizantini au Ortodoci 169 9420013
convocat sinoadele ecumenic j au Anglicani r> VM 300
promulgai «edicte de credina-» îm- Cretini de alte
potriva eremit ior care con st tuta u un I
denominaluni 785 70n
ITifl
pericol nu numai pentru ortodox i.i Trît « ]

7 5 H 778 tui
i
Credinei, d j pentru unitate* im- (Dup : Erifurlopedia Ih-Ucinmca,

periului, Astfel se expiir Hunk Year JtfRl)
«Heratt*
consul împrat u] ui Zenon (474— «Cn.^thiJl mi »u efttatâ&itâc tiv. &iatti q&*
40J), un edict de unire, publicat Eh mntt&t nH-i ptm mtn-. itfc/ prin itmh.
4R2" ru Intenia de a reconcilia pe rtirt prin nhin'i/tfl. Cretinii un tor-uiata
t;REZ III
mintal în vttticfo m ptapru, nu i-n*hc« monBi Bywtrftos V'iit'Ofimcy ond (ihf O"
. ,
fjrmîfJcfl un /iiof/ot Oluu/i, Iu \tS\. Vliuilmlr's So-mi-

n 1-aibu ;.i.-. ffft, 1 raid tiu
Inv&itutu p* wf* ndry Qi.JarltirK'M, vr>L I {',053), RJ\ I] N-

mod cIl* vtata tiraniu,
i.
au nu 0fJs O filfa ri;>L'jiii- rî'.M/U i ii ti. Wilwn. 5aj'n/ BtrfiW W tJN Vo/ijc^ ai
otmk ytea&m* uoudn.i. d^pa-pi

i.n,'. ft/fl om. nîj'r jtâsJ iiti atfefâ, ea iwft
El $l P^ îU7i (t^NM.ir>rC. triclut^-i nmh-hUi [k\ j
}\w\\Siurâ
'
ta t'ieo u!nr\\>-mr.a> .
W. Molltfy. ktiiaatm G&tixiunll

,', viaa. OflW K9ft fl** ' !MI **r*Jfb
]/i J. i\;\tt
de R ri,|vt'î S lUi Grijgi^lflUfl £ti;nk

tîyjîd rum '.vndmm r-rr tu5l Itf&zil ,
.iMfid, 11^ ..?.i m ribicuJui Jutd Uma In

ce lEfTA; Di>-mcitrlos J- Cnjwitii i"- b /<-
p.fjvc-fv 1-.-1 '•'/. ft/Blifl j oile * tdrJ t**uU '

bhd Juciâfem j'n tJjc 5uriv Grêk fttfta.J
.i.,t Qfciid cUrVa Jj^âdii-J Jni'i'iuîifil*?

, fî£W A.D.— gtju A.D.J. te « In- GrH'rSt Ot- l
4j rhtar niijprîuatoofft W*i locuiesc efltt- Shados hooJOBlcI R«yi«Vî 23 iJ*?ft]i

-v,-
ij. în târilr In Sârt :
*&J nxmt vi |w 1, p, 1-Î5— lutif IHctEe L'-Hulllli.i, J
Pn^/rfpfi fa nonec po/ili<7ii* efe i'QfJiMJo'fflitie, In V«l

i..,nfj«rM fii fili* slfrtinJ,
.„..- fa eeMttwti ttur vi raftcf'4 pe t"i> jM *0.«ji ch-rdUi'iis -l Mflimv

l'-liit. IW^
71—125 fGbnftd AL)^wls::in, Kojifi.".-
j» loâtv ra itr&inU c fl (ei[j oamenii ai j
K i.-fl'irt.'nf+'sr M' fiq#C *M'pff. iJn» ftU J<"'- sj"a;is^jii[/o, Vt.TLag BoiliîfldtJ* — Dri tkj
,.i,,r.'.| ,., CP -/
n^fpuji, brice prtrtin «tfa rol PjadL-T'ijniii, i
1
^.
imfjdf(ih<?u*td '(J ttti'Mi rtlruta
Ijbf'i viî * ji
i,i:-,-..^'HjiJ ii lj Qtc pai cfmun, Cu /an- "CREZ [jjr; Lu simbolon tis pift-
teo; ]at/r:redo rtûlu fid.0l

(. rd . .v|uk;sr Fu tiup, ci m Irlivni dttpfl
erez, rezumat sau expunere n dof-
n
ascult tegJJc hotdrUr dat rrjn^t]. EcMvul&nt cit *slmbol de

este frefoflfcifl; ii
credinil», termenul crez este fotO-
JnliwJn for parJtouJurfl el ilW mm' pifciiii
lu^^r pe roti 'oifini&i. du/ sini pft/- !J1 ru un sen» generat pentru e de-
(ie fcy;.
neîntfJc^ J coji* ««mina un corp de învfiiit.urî sau de
K&ttafi rfe iot/. S* rtîJTf
logjne fundament.Ble de &«&hâ-
suletlnd maattvn ct *7nt rrfr*
,
rJfrmnrrJli /flf
creti nis mul
'
1
tmbogiltM L'resiii frt^tln distinge

tj|i' i<j vjcrjd. SWtl vâr/n'j. tio.i
roate, âtfM om de alte religii, pentru a indica o

pi jj/jfj. dta ii'jMfif/ *fc
pjrfi»!, SîitJ dcKtNtfJ/fl/i» '

r 'fi^l scurta mrturisire de credina cr*-
târfe tffti
lini jJdvJf/ prin LiJos/Ta for huttyi, ^ttt 1

muma cu uti sens jire^ls, cu un sens
iâ&c\impr\rti\t. i'.t ffptfitiM calomnia ru dogmatic major, eînd Se reFt-r.i
Creul sau ^.sîmbotui rredinei^
b}i\rruv\!\1 t/Mi, tnmîtei. ru dfeJttMftfitt
PrrfJj-H Mrtttfi p« Wfi» li fat *hif p«c!t'P* rtodoxe, i(d&'Cfi *cred Inn de la Mî-
nfte ti, ii nud fM aalndiU, W ceeap ("Criorle de Nazian?, Scrisori
ilfi
todHfl cn
tir
ar Wfl4* ^ r 'i
Prt
" teologie*, Cil, i, m trad. rit... p. 71).
«ii'nsijfJ <f«"
ejjtj"!
i'urk 1
/
tfofli
w nfjtfe
rffl
e«lJd 8/ pc^wî' Cu tonte c in Woul Testa merit;
cuJoJI f/o '/l.nJ. rii tei*« cd cei ec /'• iec nu se gsete un crez formulat ca
atare, stabilit, de Ajauatotl, IfUuî,
râu m'ptit fsn'icu pr/ri'nu off/jV/WJ/j" A"-
r.atii' DUhjih'I,
r
j JfifJ rit., p,
mrri dc la fccepUtil Bîserîd au
fiplfctâkl
circulat scurte formularS de cre-
j?fl -r?7j.
i.3in,
r
i in cri re si: rezum A ÎSOrlâttnii "
Bi UI lug r ,i l i o: Oacox CiLlImonn, L* a mintuiril l care indica obiectul

teJ d fa ttuiin tte t'BjHsz. primitive, Deln- cred In. tei cretine. In afara de bio-
rUuiUX !{ Kii-dir-, Nriu.-liatPÎ, 1949î P^ W grafii i descrieri dE. evenimente, 1
—H\2 HtMiiy Dijdwi£:k, T2u Sarff Ciiuji-,'i

NpuI Testament este plin de al ir-
4F>i-iii;iii i
Ikiciki). td, 19W| J>tiu[ UmyHis maii de credin(fi de unde i earac- t
M.^fM!.'-" t/e BY/.t/\;i '\

,
P««f^1 l?ttlv*J -
terul sau «dogmatic», De pilda,
Ir:'r4- ân rr.iî.i i', l'nrilv^ 13?;i i A. J3d;in»^ exista o mare varietate de mr tur i-
\1? C-fiEZ
iri de credini, cu coninut hristo- boipz. Tn perioada de mare * pover-

lo^lc («Unii este Domnul» I Cor. — ii re lâ cretinism (250—300), Bîse-
12. ;t- Horn. 10, 3; PIL 2,91; CoL 2, tfea insâl a organicul, ujiteliunieiiu-
6 Fapte U. 17, 20
;
15, ;J1 «Iteufl ^ ; lul, ud iert metoda de primire în
este lirism sul» au li «Iiflua este Fiul Hlseriril i
de pregtire penurii bo-
lui Dumnezeu* — J In 2> 2'Â ; Mi. 1
,
Votk
it, din obligaiile catehu-
fl, 2W ; Fapte 8, 3fî— 38 ; I In 4, 15 ; menîlor era aceea de « recita în
o. !"'
;
Kvr. 4, 14; Mc, 3, 11 ; 5, 7J, public fiimboh.il credinei.
sau cil ronlnut trtnitar fMt 2S + 18 ;
Printre cfe&ril care au circulat
l..r 24, 33; Rom. 1. 1—4: ,î, 1—5 i
înc din vechime f s-au pâsirat In
H, 17—18; 13, 1H; Cor 2,
I
tradiia dognuitira i eulUcfl sfat
lt> — H5V C?teu\
Crezul este tipQSt&tie (sau Crtzuî ro-
folosit ea simbol al
man vechi), va re apare (a Roma in
'
comune (Ham, i, 21), tau
rt'illnei
sec. al IIL-Iea, fiind atribuit apoi n-
ca o formula simpl la botez (In 3,
Ifi; I Cor, 12. i; FU. 2, 11). Origi-
îilor, dar numai din semlul al
ne, -n --ului
IX-îea este felicit în Btflerfcile din
i
se afla In
i
contextul
Europa, la ho loz- In ce privete
botezului, dennrece mrturisirea
coninutul, el cuprinde Învaturile
credinei este o oonrîjie pentru bo-
tez (Fapte B 3'B 33). E] are rolul t
— q* "
-i.'.i. deja formulate la sffrîtul
al îj-lea, pentru nevoile catehe-
de de erezii credina arlev,.
ii pitei
tice. Printre altele, el cuprinde rine-
r.ii, deoarece Biserica fire datoria
Itfna despre coborirea la luci (I rt.
M transmit" credina apostolilor
.1,
B"
3.
19), despre i-unn ini unea sffn-
fara deformare. Transmiterea auto-
tiî»r l despr* învierea Lm pulul.
ri1,-irivA i coninutul dogmatic or-
fccfcj sîn( de altfel douA elemente Crvml nianaxian. Nu a fost mris
complementare ale Tradle] fi Cor de S.fîntuî A ta na sie (f 373), daon-
H, 2JJ: 15, 3),
t&v partea a doiui reflei Mi doctrina
In Istoria lJciî n, lirhtoÎDglca de Ta Calcedon
1 1 if I î &e. uliscrvâ o f!51),
evoluie a Crezului, aiit în ce*ia ce Ap.irr în .net.-, al VMcr.i in limba
privete coninutul, cît l In folo- latina. La înreputu] soc. al VlII-lea
sirea Iu!. Deja Ignatie a mi Mute â& este recitat DiimEnira, la Bervirdfe
folosire unul crez ta slujbei l>o ie - de diminea. în Biscrlra r^mano-
«Ului l a LilurgMul (Ep, cdtrP. Trn- catolic e i'oarle puin folDKit, pe
m ni IX, l- -?, trud. nt t p, 101— cjnd la anglicani înlocuiete nvnd
102),Dar cea din Iii încercare de a apostoli" f ia mari ie aUrbtorL Par-
fnmiula un m-z aparine Uri iustin tea întîia f2f.i articole) trnteuz de-
spre doctrina
Mnrtirul (cea IJQ)
$r#i sub Aes Trrimli, Hiibliniind
uniunii de sufestan|â ^ mai ule.*
nil de întrebri adresate eelu! ce
ae boteze, se remmâ credina în
la
idcjilîtaiea numerica a Iu! Dumne-
zeu, pentru a sublfnia monoteismul
«ele irel persoane «Ic- Sfmteî Treimi
De ademenea, HIppit de Roma (mar- tv Ini tar. Dhtincia Fersoanelnr re-
tir J'n 235),
rapitala a lucrarea s;i
iese î din atributele Lor proprii :
despre «TVadiîa Aposl:o!fra> (rea Tatr'rl este rwnft scut, Fiul e.5te mls-
200), Insista ;i*upra doctrinei hrl sto- mt, Duhi.il Sfînt este purces. îpw,
lo^ ce. Tn nreastn epocal, Crtnd este
I tasele sînt mal dctfrnbâ relaii îrt
i'-iit nu numai cu slujbele bote- inu-irlorul dumneêirll- Pari t-a a 2-a
zului i Euharistie], ci t" cu instru- (nr\ 27—40) trateaz tle.tjfire persoa-
irea catehetlrâ a candidailor la na lui risus Hristofl, în sensul defl-
113
CBE*
nilei hrlstologite de la Calcedon, La

cuL de Sinodul ecumenic din Calce-
itîr!t are o clauz de
condamnare. don (451) ea o expresie autentica a
credinei Bisericii universale
h
i
Crezul T\ieeo-c<m*tantinapalittm
orlgln.iItU tll±i 3ttl)
(«Simbolul credinei») cate textul dCrod [credem,
1. ln
de credin creti-
prin excelen aL Într-Unui Dumneaei!, Taial AlaltfimraLr
n Îs mulul, deoarece a reuit

s& re- Tir atomi cemltU i ai pamlnttrtui, v-
concilieze concepia monwteîstâ cg zutelor MLuror l tit-vBûl^nr*
Fiul
concepia trinitarâ de&pre Dumne- 2. SI tnir-Unnl lîpmn Etstn Hrls<(nSr
Ini Dumncien, UflUJ Nscut, Caro din
seu, La originea testului de la Nl-
e&ea se afW eresurile baptismale fo- Tall S-d nascul mai înainte de lo|t ve-
losite în Siria, Palestina l

ales mm i I :
lumina
lumina pumnwie a din r
în Ceaarcea. Fraaa chete prin care *dev4r»i din Dumaiezun ideyfcat ns-
le respinge erezia lui Arie cate
tot ml, nu «Scut, Cel de a Tlinlâ cu TaUl,
în special expresia «de o loaLe 6*au Bfcil :
.ui 2, prin CJ»na
Tatii*. Muli ephcopl au Cart) penlru noi n^menll |J pont™ a
flinA cu 3.
ezitat s
accepte '«homoausiasi», pe iM.^lra mlnlulre S-a porjorll din COfiUi
motivul eâ nu este o expresie "bt- i S-d imnifi-il ric Ia Puhui SHnL i din
paragraf adoptai de Miirm [fcioura S-a Mt'fll jm
bllcâ. Ultimul
f}l ;
sinodul din 325 conine o Formula 4. l S-a rlsHintL pentru noi In iHele Iul
ii-anatema «Cit privete pe :
cei PrtnUii Pliat i a plim SI tf g-a fogtfO*** !
rare spun efl ar fi fost un timp în 5. l a InvJdl -i (reia zi, dup Scrinuri!
care Bl (Fiul) nu era l e5 inalnte Q b f>f S-h Jnaial U teruTl i fade dfr-a
de a fost fi
existat, l
nscut El n-a drL^piLi Tn laiul
eâ El a fost adus în existena din 7. SJ Iari Vd a vin*, m slavi, sâ Ju*
ni mir, sau cel care afirma Fiul c dec*. 1

vili i mur tir, a Crui împrie
Iul Dumnezeu este de ipostasâ nu va uvea sUrll ;
(fire) sau substan diferit, sau c 8, l Inlrn Duliul SHnl. Domnul dn-vlatl-
Fiul este creat sau este supusc Rcaiorul. Caro dJn Taldl purcede
stricciunii i schimbri î. pe aceti a Cela ce Imp reuni ni TataJ i cu Fiul
Biserica îl anatematiaeasâ». e«>le închinai i slavii, Care a flrflll
împotriva ereziei lui Macedonie, prin prnumrjl ;
care susinea c
5 f intui Duh este ». l hUruiiH alinia, knimriilej ?l afln*-
unul din duhurile sau îngerii sluji- lellcâ Hi'.iM-ic.i :
tori aj Iul Dumnezeu, Sinodul,

ecu- 10, MSrin rlaesc un fleici Inii u lor La rea pa-
menic din Constantin opoi (38 1) eiilslor j
aflrmA dumnezeirea deplin i ega- 11. Ajlepi morlMor învierea ;
Ulatea Duhului CU Tatl i cu Fiul, 12. ^>i vtala lumii ce va vina. Amin». s
folosind expresii biblice referitoare
ii h >j r ,-;,.- Iftan N. KarmlrS^
treia a Sfintei Tre-
r i ( . :
la persoana a
Moflumrji^fe dugmijllve t aimbnlita a/e
imi «Domn, dttor de viaii» (II
:
Qrftftoxs SQfjof.nJct^^ (în «re-

Cor. 3, 6t 17), «Care de la Tatl flfstJrte//
rpste], 2 vol. f ediUa i QroK,IT-fl, Atenn

purcede» (In 15. 26) * Care a vor- h
!'in>n—J95 Osair CÛmn-nn, JLy tfvtni-
bit prin prooroci» (II ?t 1, 21).
r
&W9 EnntaSfltnfTl ds foj C/j^<|'!:.'I.'IlM. Pfi*

Simbolul Credinei, adicâ Crezui 1M8.
4M Unlversllalfc; de Prance. Parts,
sinoadelor din Ni ceea în 32 5, con-
l erl. II-ui Mnr Rssile Krlvoscheine, Lat
vocat de împratul Constantin,
rnFhfes ^JBftelWpfSft rfana l'Bgitte- Ortho-
cel din Constantlnopol (azi Istan-
convocat de t&sm* In Lo Messagorde J'Exurchat russe
bul în Turcia} în 3fll r
Europe Occlitaiitiilei*, nr. <i& 196-4>.

impar atul Teodosle. a fost recunos^
r^n [
i — uicLonDr d* THoiofii*? a— z — Cd. 4)

(. KUCfc
ii:
prii rscumprtoare i Iubirii Lui
om. In acest
îl— tiiii VUiilJBB Uiux-iat, U Symbote l>u m ne* eu faa de
Mrturisitorul
sens sf intui Maxim
spune c toate Eiuiele si creatu-
upasiaia In iu«- prin însi finalitatea existen-

teJTnp Sandu, Sfmkoîul rile,
•.-.(««« acruq«, In «OrtoflttJtiBKi, tei lor o orientare hrlstqcentrW"
au
jQ&to jjr. fii
-H — 62, prin Cru.ce, de meca cele

vzute ae
M.l (l&Bfljp nr. 3, u.
cer Cruce. Iar cele inteligibile
dup
CRUCE Jgr. 5 La v ros, lat. CL'u* - au trebuina de morminte fGppt*
cruce 1 unul din cele dinii aim-
: teologic* I, 67, Filoc. rom,, voi 2,
poaîe cretine reprezentind marele p. 149), Tradiia
rsritean n-a se-
mtster al credinei cretine padma parat Crucea de înviere l
:
tocmai
t moartea prin rstignire a lui întruparea de
Se aceea n-a separat
Bsufl HrlHtoa. Identificata de la în- Îndumnezeit Numai în lumma m-
ceput ca fiind «semnul Fiului omu- Vlerll se vede realitatea tragica n
lui» {Ut. 24 t 30; l «stindardul»
Bi- (
puterea
'meii si a pcatului, ler si
Beridl [Ia. 5, 2tî), Crucea devin* ca- lui Dumnezeu. Para-
si staptntrea
lea de a urma pe Llsus din Nazar^t.
tocmai
doxul credinei cretine si a
împratul rstignit (Mc 0, 3i— Iii aceea câ puterea lui Dumnezeu
ÎÎ5J, Toi martirii au ochii aintii S« aratîn eu Cerina, In Cruca,
asupra lui IIsns, Care, «pentru bu- «cad, dnd sini slab, atunci suit
curia ima malnto-I, a sulerit Crti- Cor. 12, 10). învierea a
eca —
stavrDs» (Evr. 12, 2), mrturi-
rarev. (II
dat apostolilor adevratul sens
aJ
sind câ nu exista experiena a îm-

dar
Crucii, adîncîmea sacri ticlui ui,
priei Iul Dumnezeu £trâ Cruce i mreia iertrii l Iubirii dMn*
(Fapte 7, 35—5(5). Pentru sfintul De aceea Crucea este o piatra de
Ignat ie, Biserica îsl are rdcina In poticnire (skandalon) pentru
necre-
lemnul Cruc», cretinii fiind «ra- dindol Cer, 1, 20^-23),
(I
murile cruc&» "[lisua tlrlstos) a fost
:
In pietatea ortodox, venerarea
într-adevr r fia Lignit pentru noi, cu Crucii cate nedesprit de lauda
trupul, sub Pontu Pliat l Irod învierii *. *-Crucii Tale ne Închinam,
irarhul, l datorita rondel CVt*cti Hrlstoasa, ql in vierea Ta q
sillntft
Sule i patimii Sale dumnezeieti lâudam i
mar im». Pe de o parte,
noi existam pentru a -înla stindar- Cmc&& descoper starea de pcat
dul de-a lungul veacurilor, prin a I uni ti *i responsabilitatea omului
învierea Sa» l pentru a aduna pe pentru organizarea Infernal a lU
sfinii Sat i credincioi 1 Si, prove- mii i veacului acestuia. Pe 'de all.i
nii fie dintre iudei, fie dintre nea- parte Crucea este o provocare a
1
muri, în unicul trup al Bisericii lui Dumnezeu contra « fatal] tai Ei*
Sale» (Epistola ctre Smymzni, I, in care o
râului i B morii, * cursa
2, trad. dt. T p. 13*^135).
fost a&as -Ht;'»pinitorut acestei huni»
Crucea evoc Jertfa râseumpâr- (In I4 r 30) ta locul Cpinii (Le. 2 li,
loare. dar i recapituleaz întreaga
37—30) : «Cci dei a fost rstignit
viea a Iul llsus Hrl&tos *E1 a pur- :
slbiciune, din puterea lui

Sau, din
tat pcatele noastre, In trupul
pe lemn (ta xllon lifinum), pen- — Dumnezeu este viu, i noî smtem
tru ca noi, murind faa de pcate,
slabi întru El t dar vom fi vii îm-
b3 spre îndreptarea (I Pt. 2,

trim preun cu El, din puterrn lui Duttl
24}. Crucea este deci inerenta întru-

nezeu fa de noi» (II Cor. 13, 4)
COLT 115
DlfolJograHo: E L'Spltre fllhaln, semneze aici contextul întdniril

în
de Gyt il!\: da Jcrusalom d Conalanfc slij
personale cu Dumnezeu cel viu, sau
v/den
i'n ete fa cro/x, In KByKBnilQn*. 53 :n prezena l în comuniunea Duhu-
(MW), p. 26J—awr Bi. tftsftcie», ri* lui Sfint care se va da cretinilor
tocmai pentru a-î antrena în sluji-
In KSoboinusN, 1*177, uf, 2J3—24&
4, p. ? rea lui Dumnezeu, ^Martor îmi
Davis Grfgft R. r/i<? C/oas and ya
fl (
esie Dumnezeu, Cruia mâ inchln
Jmnge. jwme Teste a Renani £Kp/ar>Q^
oi
i'n Duh» (Rom. l f
$)> Cultul presu-
'.''iu In «By/^ntlnl^ho ZeitsLlirLJK 7% pune contiina prezentei Du pulul :
fWMJ, nr I, p. î6—3Sj Mnns Rueii We- '(Stînd Înaintea sfintei Tale», slavei
l'i':. PTifi CfOWi Tfarfi/jDir and Inlorpm* Prin Duhul Su, Dumnezeu este
«tfMtt, W. B, HerdniuHjj, Crand Rnplds, *Cel ce exist» (le^. 3, 16), Cel ce
MJdtJ^n, 1H79 j C G&leriii, hmiehin este prezent acolo, Cel ce se afl în
cruiUtiâ d*$pti Stlnta cruce j cinâ-fJros tot locul si în tot timpul, Cel ce lu-
li In irQrtadailai», XXX (1373), nr, 3 ( creaz toate in l;<ifU Cel ce se roag
p. 4U7— 5T1.
împreuna cu r.?i v.e se roag. In
CULT — cretinismul corista nu
Dtt&Ul Sau, El este un Dumnezeu
de aproape l de departe {Ier. 23,
turnai in mârtuj'isirea unei ere-
ulne revelate, numit i Crez, ci l 2îî— 24). Prin Duh, El vine mal ales
In mijlocul celor ce-L adora adlca
în celebrarea acestei credine prin ,
fi<jte de adorare.
se odihnete in sfinii SJtt Cultul
îndeamn deci a sta în faa l in
Apostolul Pa vel numete aceasta
ambianta Duhului el este un ad ;
atitudine iggiki larei.a. (Rom. 14.1),
de iîUîinire l de srbtoare, de
Etdleâ slujire cuvintâtoare» (NT,
ur\r\p ntmosTera de bucurie a Litur-
1582), achinare duhovniceasca» ghiei
[Biblia 19.88), «închinciune îne-
leapt* (Gala Gaiaction), !n sensul _
*!n ad»vt» poate sa fie îneles
nici In totalfi ascultare faa de
de reorganizata a cugetului l con-
duitei dup exigenele, imperativele
voina Dumnezeu, urmînd Ini
lui
$1 dbrtpLlna Evangheliei, Aceasta

IÎ5U3 carp nu &_ avut alt scop decît
acela de a împlini opera Tatlui
Eiscamnâ cultul cu mintea a ori- :
floan 5, 42). Cultul este în rond im
enta, a d£ruf al a încredina
vi «ia act de ascultare, de disciplin
Iul Dumnezeu : *Fe noi f.nlne i l de
orientare a
întregii viei, potrivit
linii pe tt llf i toul viaa neutr credinei, dcsroperîtS
lui Hrteijos Dumnezeu s a darul m», în
Mmt. De aceea, în rult, nu svîr-
Duhul
Cuî*HÎ sau fn rrh f ti tir en trebuie sa ' ~wv;\ r tu rilor exterioare este par tea
I
se «Duh t adevr». «Vine

fafvl fn cea mal Importanta, ci aezarea
ceasul, l chiar acum a i venit, centiwitl i
liber a credinciosului
eînd închintorii adevrai se vor m1r-,'i comuniune dependent de
închtnn in Duh si adevr.. Dumnc- .
Dumnezeu, in Care revunoate cen-
îteu este Duh i cei ce se io china" trul vieii F>ale. /n odfeuJr
însenrnn
hui se cade sâ se închine In Duh l a te fixa fAra echivoc pentru unica
adevr» (loaa 4, 4>. pro- 23— r I =:i .:-.
sursa a vieii, Dumnezeu. n aleqe
nuna aceste cuvinte în contextul farft^ ezitare «calea» hii Hristos,
"vorbirii Sale cU femela din Sa- adlca a fi «credincios adevâfululw, a
mnrLq, al care! subfcct eate cultul trM dup adevâr fitr loan ,1—4)1
In templu i adorarea Iul Dumne- De Ta începutul ei, Biserica a dai.
wu. Expresia rfn Duh» poate sa în- ,-tienie deosebita cultului comun,
m CULT
liturgic,înainte* altarului, nevizuQ. pe rare o

dintre toate formele de reprezini Simbolul aduce in lumin
a credinei cretine, evitai «sie cel o realitate aacunia, nevzuta pe care
mai expus idolatriei, atitudine pe o reprezînU. Simbolul aduie in to-
rare Biserica cretina a condam- nii n ii. intr-o forma concentrat, [
nat-o Ur compromis: «Prea iu- tm contemplarea noastr, misterul
biii met, fugii de închinarea la infinit a] dumnt zeirli. Simbolul nu
Idoli* fi Cor. 10. 14K aeaarece In- este o copie creat a kd Dumnenu
ehtatpriJ la Idoli «atj vor moteni cel nevzut,,
osos oe ar Inssrona
Împrai* lui Dumnezeu» (I Cor. 6, Idolatrie. H
are ca punct de refe-
10). Credina cretina nu are nimic rin prezena personali a Iul Dum-
comun cu pollteîimul ateu i?i cu nezeu prîn intrupuroâ Fiului Sun.
pantri&rnul (Rom. 1» 21—25). In llsus llrtatos, Care este adevra tul
Vechiul Testament, este rîejn an un* p al lui Dumnezeu.
tata sfrfroare* altarelor consacrat» Slujitorii cuitului —
Cultul lltur-
Idolilor (bala 27. 9J. De aceea, parte fie organizat de Biserica presupune
d^n preg tirea centru convenirea mol muli factori
Ia cretinism era renunarea La ido- a) Iisus Hrfstos este unicul raljlo-
latrie {Fapte H, 15—16). Catehu- djrr irttrt' Dumnezeu îoameni
menatul, adic pregtirea teologic (Evr. G, II — 15
10, 10) r
î -Care S-a
i etic* a credincioilor de a deveni dat pe Sine însui pre de rscum-
creUnl prin Rotez, urmarea ui pri- prare pentru tai» (l Hm. 2, 5—6)
mai rind s
elimine adorarea zeilor mijlocitor începând cu Intru-
fi Idolilor ca act de cult (Profeii Sa (Evr, 10, 5), dar mal ales
Vechiului Testament urmreau ace- In Jertfa Sa, lndnZnd pentru veni-
eai pedagogie, cf. DeuL 7, 5 ; tjev. cie arhiereul nostru (Evr. 7, 25 ; 9,
13. 4). Spre deosebire de Idolatrie, 24) E! S-a adus, pentru pcatele
cultul cretin inea sA scoatâ pe cre- multora. Jertf pe Stne însui o dai
dincios din servitutea fa
de crea- pentru totdeauna (Evr 7. 26 : *,
ie, care nu are nici o putere asupra
libertii omului In cult, se reafir-
—
38 28) In actul Su de jertf, Iisus
Hristos face «vota» Tatlui, dar îm-
mf planul Iul Dumnezeu cu flinta
uman : si faci pe om împrat al
plinete are ari I voie fn mod liber,
oferind însui trupul (Evr. 10. Su
celor pâmlntesti fi ca un alt dum- 10. 20) Itius ibislo* nu a venit nici
nezeu al celor ale luî Dumnezi ca simplu preot aductor de jertfe.
Cum se poala adora Du mn eseu aici ca simpl sau victim,
jiertfâ
^ In Duh l adevr», far a ca ace&t act pentru pcatele trecute, fptuite sub
ii devin Idolatrie? Pentru evita Legmintul cel vecii I. Dimpotriv.
nu numai idolatria, df panteismul «dup ce a adus o singur Jertf
l Indumneaetrea naturala, Biieri a pentru pcate t 5-â aezat pentru
a recurs la cil de comunicare l totdeauna la dreapta iul Durrcne-
exprimare simbolic. Exista in tra- aau» fEvr. 10, 12) Prin trupul Lui
diie o întreaga «teologic simbolic» avem o Intrare liber In Împria
(termen folosi frecvent In Scrierile tul Dumnezeu, ni s-a deschis o
arcopoaitire) ce s-a dezvoltat mal cal* nou i vie (Evr. 10, 19—30)»
ales In legtur cu cultul liturgic i sora mouri |n a venic- Hristos a
iconografia. Simbol tnseamp i venit ca Ilare Preot al bunurilor
o reprezentare purttoare de viitoare (Evr 9 k ll. înfptuind fa
un mijloc de contact vzut cu reali- trupul Su. pentru toi, poscJia.
u
CVLT n:
adfcâ trecerea de )a moarte ta viai

Duh, de darurile ce s!nt puse
la
i tocmai de aceea El este mijloci- [nalnte-r. Jar în timpul Heruviculul
torul unul legam in t nou (Evr, 9« 15) zice: *Sâ nu fntord faa Ta de
i incepZ tonii învierii tuturor.
Tradiia liturgic a dat o mare
mlrte,
JltoHl Tai*.
nid sfl m
lepezi dintre
Ia
ateni locului Duhului Sflnt cul- m

tul liturgic,
cj Episcopul, ta fel preotul, i
potrivit învaturi! este slujitorul vzut al preoiei lui
despre conlucrarea persoanelor STln^
Hristos. Ei este icoana vzuta a lut
tei Treimi in iconomla mîntuîrîl KrtstU mijlocul adunrii Ittur-
In
Crtri Duhul Sfirrt nd/rtâtorul de lîlce, Vemintele sacerdotale arata
vka», Care din Tatl purcede l In caJitotea slujitorului. El llturghl-
Fiu! se odihnete tite Cel care, stte Jn numele lui Hristos, de aceea
tncepinxî de ia Apostoli, in riuaCJncK
se poate spune ca drui Sfintelor
lecimil, se revars ca dar Iu*
fi Taine este ceea ce Dumnezeu d-
crare a Sfintei Treimi asupra Bise-
rufellte Bisericii Sale, prin slujirea
ricii, mcredinind astfel venirea lui preoiei hirotonite. Slujitorul
Jiriatof plfnâ
de slava. La Liturghie, a nrl
mit fnsâ aceasta autoritate in
Duhul c«U' Cel care tun.* cu putina Bise-
Hnecuvlntsraa darurilor i
rica si prin Biserica.
liiurqhiwte D
tipoi P in numele Bisericii,
nnfrea tor In Trupul \ Sioêle Iul împreuna du
ifirreaga Biserica, aducînd
lirfstoa si sfinirea credincioilor euharistia
El •mulumire l
însui *e â
spre Împrtire o dat**
cii
CflcJ Biserica m
i
cuit al acesteia.
totalitatea uni-l
cu Euharistia : «Am primit
Duhul tatea ei, slujitori hirotonii
ce] ceresc- Iar pe ns»£ care $1 cre-
ne im- dincioi botezai, flecare în
piirt.jim dmtr-o pline i chipul
dlntr-un Bitt, a primit misiunea de a »n-
potîr, sa ne unsti unul ni altul prezenta» pe Hristos
prin Preotul tre-
Sfintw.
împânzire* aceluiai Dt. buie s
aduc cultul In numele Blac-
rleH l am cum
o stabilit ea în ri-
bj Biserica aduce cultul tualul ei.
liturgic k4 f>reottii enie separ Fit
în dependenei de Hristo» l in unire de comunitate tn mod vaiut
cu El + desigur prin mijlocirea pren- face ceea ce Biserica a
i nu
hotrî i ca
nilul De altfel, preotul exprima ru- ritual, liturghia nu cate
sâvfrîtA In
^riunllc I! tu riti ce ta plural. In nu- numele Bisericii Legtura dintre
mele credincioilor, care formeaz Biserica
1
«1 preot este redai cel mal

Hi serica «Pomenete, Doamne, pe
: bl»* de nmAclunea Antifomilui ni
fel ce l-nu adua aceste daruri,
pe treilea «ie Cruia ne-al dat ha-
cr*l pentru care t prin care *-au rul de a ne uni Blnurile noastre
adoa l pentru ce au fost adus» pentru a-t adun» in comun aceste
acestea» (Utur^hln Sf. Vaslta. Ru- ri mar luni ^ Care ni FAgaduli de *
g&chrne de pomeniri cm «e zfr* in nlint cererile In doi sau tnrf adu-
(impui ^swmlui) Euhnrlwtlu. ca i nLij în numele Tftu, u însui,
*tn. HnpltnW.
Tainele, lucreasa în mod eficace, rvrllc r.
Tal, du pil ceea ce le e de trebuina,
prin ritualul slujitorului, deoarece
din du -le noua In veacul de acum
actul sacramental în sine este ga-
cunauilna adevrului l, in veacul
rantat de fgduina expres! a lui viitor, viata venic-
La pro&comldle, preotul se
tristei
!
roag «sa nu opreti, pentru paca-

d) Cultul pornete de princi- U
piul câ liturghia târnele se sâVir- l
jele mele, harul Freasfîntuluî Tau ese tn numele l In presena unei
; 4
cin CUNUATEHE
comUEitâl chiar dacfl membrii ace- Pn-ss, Nt:tv York. J97S ( Dumitra Colo-
lei cDmunitnl nu particip ta di-
apusean,, Teolog l:t:*> nr. 3**-
versele ei manifestri. Credincioi în '\SLudiJi
participa In cultul liturgic nu numai 3!il!i, p. 1 tir — !1^ I I
cn primitori al S [bn.pl Gr Taine ' '
ii harului, d l ca cel ce se roag CUNOATERE [gr, gnosis, lat.

împreuna cil preoii (Rugciunea a eo+gno5cei-e] + ca sesizare sau per-
doua pentru. cr&di ncioi}. Jertfa cepere spiritual a adevrului lui
euhartatlr este adus de dar preo!., Dumnezeu descoperit in Cuvlntul
nu separat de credincioi, ci în nu- Sau întrupat Posibilitatea cunaa*
mele credincioilor, împreuna cu ei teii st ui Eâpul revelrii Iui Dum^
i pentru scopul cu care el au nefflu ca Qîrtâ personala i in capa-
adus-o Împrtirea cu Sfintele citatea omului de a intra în dialog
i
Taine. Totl credincioii se roa ai Dumnezeu. Totui, teologia a re-

prfn preoii Bisericii, cu înelegerea cunoscut totdeauna caracterul limi-
;"
înii formeaz un popor ales
eî.
tat cunoaterii de Dumnezeu l
al
ai lut Dumnezeu (Deut 7, 6 2il, IR),

ni cunoaterii persoanei, în general.
i
un popor surit (Lev. 19, 2), un popor Cu toate cil este obiectul experien-
de preoi tfsala fii, fi), preoie sfint ei spirituale, prezena lui Dumne-
(I Petru 3, 5) preoie împrteasca zeu, ca de altfel a oricrei persoa-
t
(T Petru 2 fl), împrie de preoi k

ne,, nu se poate defini l limita,
(Apoe, 1. 6 ; 5, 10). Slujirea credin- fiind maî presus do orice noiune,
cioii or l preoî a Btajîoriior hiro- ;itribut i simbol uSflnt, Sttrvt, 31' it :
tonii au izvorul în Hr faina, Mareîe eti Doamne, Dumnezeul nostru, Cel

Arhiereu, Care a Pi rut din noi o ce eti înlimea desâ virri lor celor
impslr^te de preoî fApoc. 1, 5— fi), nespuse î ad incul tainelor celor
Participarea credincioilor la li- neurmate» (Acatistul Preaxfintui
turghia euharlsticâ ae vede t în Treimi, IcnuT 1). Personalitatea iul
aceea ca" el trebuie s$ rosteasc Dumnezeu rmine învluita chiar în
actele Sale de dezvluire, de aceea
Amin la sfiritul ruâ ciunti He rnul-
1 urnire «(Tind el (proc^toûl) n ter-
se poate spune câ «nimeni n-a v-
:
min, it rugciunile i euharistia, :iut vreodatfi pe Dumnezeu?* (In 1,

10).
întror» poporul care este de fafrl ros-
tete cu tare Amin» (St. Ius-
rjlas Exist dou ci sau moduri gene-
tin, Apologia, I, 55 trsd rom. în col. rale de cunoatere
«PaHn! si scriitori bisericeti, nr, 2. Calea catafatic sau afirma Li
i) v
p, 70), "De asemenea, este de datoria (v. CATAFATISM), care indica ceea
cred mrîosî lor ca, Ta vohodnl mare, ee este Dumnezei In raport cu rea-
sâ fdentlfîce darurile onhariatlce ca litile create, vzute, luate ca sîm~
afle Tor i sS pomeneasc" dipticele bol ai Sau, Dumnezeu este< deci cu-
celor peni ni care se aduc aceste da- aoBCUt din prezena î din lucrrile
"1. vil î mori, Iar Ta af Tritul 1- Sule în Creaie, Atribuind u-T-se în-
suirile acesteia. Trei activiti ale
turqhlci sa se cuminece cu Sfintele
iul Dumnezeu pot fi identi Picate pe
Taine.
aceasta cale : creatoare, lumea dînd
u l h l s i> n 1 *i ! l p: Ene Bron^te, Lltu- o mârturie evidenta c£ Dumnezeu
fiflrn Spcciaîa, <t 2-a. ETO Buture'jll. este «creatorul cerului l al pfim fo-
LJBaSj Aluxnjitler Sctrmei matul, introduc- tului» pronîatoare. care se
; exprim
(Kmt io £.j/wrpfcd 7i»%. The Fatfc In legea natural nacris n. rai-
-
CUNOATERE lin
nnpfl omului ca \ în legea smsn, cus, t 995), care pretindea ca ei cri-
pe <!Gr& Dumnezeu le folosete în wttte pe Dumnezeu aa cum se

maci liber pentru a ridica pe om de cunoate pe el însui, apllclnd lui
la-nele vtaute i
temporale la rele Dumnezei categoriile logice ale
nevfeBt* i venice
de judecat",
; ni,noa sterii umane.
tritrudt Dumnezeu Se «acomodea- Cunoaterea mistica" a fost Igno-
z^ adic ajuta, intervine l ceart, rai de reformatorii protestani,
ntft prin cuvinte cit .i prin eveni- deoarece ar redure valoarea Intru
mente, pfirîl &j deci a cuiw?t#rii prin m^r-
li)Calea apof atica" sau negativei turîa externii a Bibliei i cea In-
(v. APOFATtfKlVt), care [riefearefi srt tern fi, a Duhului Kfînt. In general,
arate ee este Dumnezeu în ra-
nu teologia protestanta" refuz s ac-
I cu creaturile, luindu-se ca cepte experiena misticii , spirituala
simbol realitile necreate, inteligi- ca «loc tenloqic*.
bile. Pe aceasta Ctltf, Dumnezeu este *!>§£ ce înseamn Intrarea lui
C&Tft&ftit nu din creat] a E lucrrile Mo im? întuneric l vederea lui
fn
Sale in lume,d din experiena ne- Dumnezeu în acesta î Cci ceea ce
mijlocit a prezenei Sale Inefabile, Istorisete acum pare oarecum con-
aceasta prezen fiind accesibilii trar primd grtar! a Dumne-
luî
nmuluî, tu depind atributele zeu. Cci atunci, Dumnezeu S-a
<:reate. iUit în lumin, iar acum, în întu-
în timp te cafea catafatîc este o neric. Dar nici acest lucru nu-1
rnn.rMiiere prin reflectare Intelec- so rotesc abfltîndu-se din irul celor
tuala* analitic l succesiv. limltîn- >uîte do noi dup înelesul lor
du-se la legile cauzali ta ll, calea mal înalt. Cfni eu vin Iul ne înva
apofaHc ea te o CKnonffere experi- prin acestea r/3 cunoaterea dreptei
nn'M.nn, niMediul «iind in «fata dinte ê arata prima data" n lu-
Iul Dumnezeu i avînd evidena mina celor ce o primesc. Pentru ci
prezentei Sale. Este im aet de con- ceea ce se cugeta"
contrar dreptei
templaie direct, prin asceza l ru- credine e întuneric; iar alungarea
gciune, în care «noussv-ul adîcâ . întunericului se face ptfn împart-
orcanul noetle, ajunge la o evidena sfrea de luminii, Dar mintea înain-
fâri contradicii, cunoscînd o uni- tfnd |f4 prfntr-n 1utire-a minte din
tate antinomic a misterului îul W m ce mal mare si maî deaSvîrîta.
Dumnezeu, Simbolul aceste! tii- alungind la înelegerea de var atei ei
,' • istei negative «au mistice este nnoasterl, cu cît se apropie mal
lumina taborfcâ* Desigur, calea apo- mult de vedere (contemplare), eu
nu trebuie sft fie îneleas ca
f atica" atît vede mai mult c firea dumne-
O simpla cunoatere intelectual ne- iiacâ estede nevzut fde necon-
gativa, sau ca o negare Intel e-ctualS tempTat de neîneles). Prsind dr?c]
f
a proprietilor atribuite Iul Dum- tot ce se vede, nu numai efte ie cu-

nezeu, ct vrea s
spun câ relaia prinde ru simurile, ci si pe cele
cu Dumnezeu presupune un mod cîte socotete mintea c
Ic vede (le
existenial de cuntmsterrji, care scapâ înelege), înnmtnaz mereu spre
definiiei raionale, Teologia patris- cele dinuntru plnâ ce, hfcSb&ilh
ticii a lrriit s5 salveze apofatlsmu! nrin multa strduin de a înelege,
flmei i persoanei lui Dumnezeu, la ceea ce este de nevfldtt l de
tle aceea ea a respins eonnepia lui neîneles, acolo vede pe Dumnezeu,
Eimomie (episcop arian de Cyzi- Cflcî în aceasta const adevrata
120 CtJVtNT
cunoatere a Celui cutat ca b-L :

, propovduirit In cuvîntul
.hiectul
cunoate st chiar în faptul de a vorbit sau scris, persoana divina se
nu-L cunoate. Pentru ca Cel cutat descoper i In acelai timp se
e mai presus de orice cunoatere, ascunde. Cuvintele tare formeaz
înconjurat din toate prile de ne- mesajul revelat sînt doar nite ci
al mlntulril,
cuprinsul Lui, ca de întuneric. De misterul central
:,pre
aceea zice t îneleptul loun, ajuns sure persoana Fiului; de aceea

în acest întuneric strlucitor, *pe c Maxim Mrturisitorul face deose-
Dumnezeu L-d vzut
nimeni nu bire între? «voce» l cuvint. Cuvin-
vreodat* (In 1, 18). Cad cunoate- mi vorbit sau scris constituie vo-
cea Inaintemergtorui care
rea Fiinei dumnezeieti râmine ne- Bau
aprciplata nu numai ournenilnr, tâ i anuna" apariia Cuvlntului Ipostatie
întregii firi gîndite cu mintea (inte- Cuvintele în general nu au auport
ligibile J» (Grigorie de Nyssa, vM$ In sîne, ci ele comunica persoana,
lui Moine, trad. rom, p, 72—73}. realitatea i sensul subiectului care
pra- bc exprim. Cuvintele Scripturii au
BitiHcgjrdflc: V. LoKsky, Î4
ded funcie de precursor sau de
bîbnm tfe In *VteJsn Jcifîe t fac?- el fa
cAUuzti a Cuvintvlui postat Ic, In3
iradittt>n jmtrtattqiu! de flyjtfincc, fu «StU*

î!'.1 — ri37;
acest sens, textul revelat al Scrip-
din iMii-lsllca*. 3 (IM?), p
turii este doar un precursor al des-
Hfln, Cunoaterea fuJ DLunncXGU dWpd
coperirii Sale Ipostatice, vocea apa-
I.
SlîtrftfJ M/rxJfti Mflrfiiff.vrt'in/P, In «Studtl

$10— rleî Sale chenotiee In lume si apari-
n'nhmlrLKM, IX (1337). nr, 3—S, p.
con^rtlteancu dp
iei .Sale esh mitologice, pline de sla-
325 P, EvdtJkimflV, Ut
va. In cuvintafc Sale, noi sesizam
f
orfcnraje, Hrllti *
Dk-n icfnn Jn tracf/rfrarJ
prezena personala a Iul Dumnezeu,
Xovfar Mnppus,
'
Lyiti, iW\ Chrtetoa

da ftorojinaJ*-
cu toate câ nu avem sensul deplin
YannBrits, De ra^se-ncu ei
du Cort Paris,
i vederea clar a realitii acestei
siînrr </>•
0|M
t*« Edltlrwis
prezene. Dei Se manifest prin
pap, despre opoaUsm» p. 104—121.
Î071,
cuvinte exprimate prîn semne î
CLJVtNT Logos, lai. Ver-
igr, o
minuni, care conin gindlrea Sa,
imn -- verbul]
cuvin tul,atît cu- :
Persoan n rmine o realitate înv-
%4ntul -care lese din Wti# lui Dum- luit, Dar cu rit Cuvintul ipostatlc
nezeul (Is< 55. ll) t adîcâ învtura ia forma vizibila In viaa cretinu-
Domnului (K 1, 10 i Iercm. 1, 4). lui, eu atît aceasta realitate se dez-

rft i realitatea personal, Subiectul,
vluie. Dup
cum cuvîn.tv.1 vorbit
îpostasul, în Care dumnezeirea Se nu poate fi comunicat fâr suflu sau
în Istorie. Astfel, voce, tot aa Cuvintul lui Dumne-
manifest?} (In 1, 11
se poate vorbi de Cuvintul iposta- zeu «Logosv nu poate fi împrtit

tfe,persoana Logosului divin, Cure
:
fâr Duhul «Pnevmai* (Fapte 4, —

Se descoper în mod personal i Se 25 25, 25 ti Ft. 1, 21). De aceea,
: :
Cuvîntul înseamn puterea (loflos-

comunic în cuvintele, actele l eve-
dynamis), aciunea, fapta Persoanei
nimentele Revelaiei «Eu sînt ca- :
in prin i Duhul. Lumea a fost

lea, adevflrul i viata. Nimeni nu
creat prin energia Cuvî-ntuhii luî
Vine la Tata] Meu, decît prin Mine»
cuvintul revelaîonal sau
Dumnezeu (Evr. 11, 3).
(In 14, fi) ;
tuawîTitul credinei» (Rom. 10, 8), «Ce/ar ce «

IrdeJoln/cese eu mai
mult rirgufnl au rfumnezeteEfle Scrîh
adic mesajul în care Se comunic
Cuvîntul Domnului Je apaie în doud
Cuvîntul ipostatlc i care f armeana"
l\jri t
CYPWAN lJ
turme; Într-tina comun t mai ilmpt, suferit,conjessores. In anul 251 un

ca ic e vizai do eei nwli, potrivii cu sinod local fi decis condiiile de pri-
mire in Biseric a lapsi-l ot. Din
1
vccq ce J*a jeris : «l-am v£ziif pe fi / fll

n-aven nfc/ chfo Jlta/ frumuseje* {Ja. 53, cauza aceasta, un grup de disideni
?J îiar îi alia. mai ajunsa tfi numni tfe s-au separat de Biseric. împotriva
puflnf cunosc uM, de cef ce ou dfVtflit acrestoxa» Cyprian a aerls Despi-e.
eo ittnîl apostoli Pt3(m, lacov qj foan. unitatea Bisericii l a afirmat «Sa- :
Jnnl/itea ctfrora Domnul t-d ichimeflî ia lus extra eeclcsiam nori est».
tefd, imfcraeJndu-Se In sJavo caro a br-
In anul 255 începe conflictul din-
mft .jm[urIJe, Dupfl aceoato erte imI tre Cyprlan i episcopul tefan de
fmmo» ta înjdjfcare ca Htt oameni for- Roma, cu pdvire la validitatea oo-
(Pa. 44, 3J, Olnlrn (K»ntQ tiQud Forme, cea \.-*nUA t&rtrjU In aârS. de Biserica
tfjfjîiU jse potrivit* reior începdlorh a principal, EL crede mintulrea se c
rioud c pe jnflsura w'ar (fesflvlrftl Ifi cu-
limiteaz la Biseric l de aceea cere
notlnta, am cit este cu puflntd oameni- ca cretinii din Biserica separai s
Cea /coana pr/mej" v«nrri
/of. tf/ftlH ente fie rebotezai. Cyprlan este trimis
a Demnului ta caro se rete/â" litera
in osii t moare ca martir In
Evanghelici i nm& aur&tc?te prin pti- 14 septembrie 25B, devenind un
miri pe cei tfc pe Jrenpia îptalrîl j a c templu pentru cretinii persecu-
tfoua est*. prrljrcWputaJn relei tfe ei doua tai.
venfrV îjrrm« slava, In 0afit se. rvtor
influenat în teologia sa de Ter-
duhul care preface prin
Evangheliei t tulllan, Cyprian a crezut unita- c
tnfofcpet&m pe oel de pe treapta cunoa-
tea Bisericii depinde de armonia l
starea îndumjiezefre.
Lealitatea episcopîlor. A dat o mare
jwif, ridiclndu-i ta (te
Aftf^/a, în femeiuf schimbrii Ia taf a conciliului episcopîlor,

importana
Civlntulul, oglndizmc cti Ica desceper f/d
Domnului* Maxim Martuf^/imuJ,
care, dup el sînt toi egali, ea
nftrva f
apostolii.
Capete ica/ojpJce — (gnosticei fr 07, In
Piti?, ram,, val. ff, p, mîM). Blbllvsraltei A. D'AJes. t,a (htofo-
gfc tfe JSafnt Cyprhn, Perts 392^1 Tdemi G.
CYPRIAN episcop de Cftftfi-
:
Coman, Pairalogî* voi ÎÎ EIB, fiucurel! H
cina, convertit la cretinism Jn 246. H?fl5, p. P5 — ÎSî Apologei tfft UmbA

In timpul persecuiei împratului latina. cnJ. ^PSfinti fl* scrii tari bisericeti «,
Dedus (2BQ), Cyprlan a prsit Car- t'l-H. Hui urrH. Jflflt I
GAtie Do/\atu$ r
lagina Ca îi el, muli au negat p. 410 —457 f

Dejrpfp urrKflttfa Bisericii,
credina sub prenhinca iersecuitovl- p. 42B— *St i

;
Despre rugflciiinfin *tom-
lor, lapsi-caul, în timp ce alii au neosed, i- 457—4B#.

D
DARURI fale Diiniiliii Sfînt), te aceste daruri sînt date ins m
MrturUîre Ortodoxa (1642) men- vederea ddirll Bisericii (l Cor. 14»
ioneaz pe larg darurile
. Duhului 4)
pfnt, în c-ndrul înv niât 1
li genera- Deoarece tema se da copiilor, In

I'- despre Sfl ritul Duh (întrebai cadrul botezului, darurile primite
LXXIIÎ— LXXX, trad. rom,, p. 75 pot r-ijiTiliLQ ascunse («Ei nu ejdiui
— 60), In capitolul Taina mlrunfte- chiar câ exista JDtih Sfinte Fapte —
rii, a-*u artat c In aceste daruri L, 2). Nu toi au percepia daruri-
s manifestai energiile Iu: ti ii viitoa- lor primite, snu Mint dSpu] le s
re (Evr. ti, 5), constituind pe tirepl foloseasc. De aici grijii Euâ de i
cuvin t cealalt dimensiune a vieii tlvarea energiilor ce aparin celei-

l «arvuna mostenîrlU (Ef-gC t, lij. lalte Lumi (Ev- B 5) prin efort i
HI tul rnirurigeril nu este un semn vigilena ; "Duhul s nu-1 stingei»
sacramental (ol, ci cflcane, deoare- ; i
Tei;, 5t Ifl). «Nu neglija harul
ce el confer darurile speciale ale pe f.n-c îl ai- TTtrk 4, 14). Sa nu se
(1
DTih.ut.ul Sfînt. Un ut i acelai Duh coniunde deci eficacitatea lajnel, cu
eSte cel care Ie împarte în mod reni ri .ilivîircîi ulterioara.
,l personal, clar în mod divers, «pe le apte daruri ale Duhului
msura, la fiecare Ia parte, di>- Sfînt sînt menionate m îssla 11. 2
cum voiete» (1 Cor. 12, 13), în pe- —3 : duhul înelepciunii, al înele-
rioada de consolidare b Bisericii, gerii, al Sfatului, al mriei, al cu-
cele mai frecvente daruri erau t- i notinei, al bunei -credine, al te-
mdiiin.'n, profeia, explicarea Evan- merii de Dumnezeu. Apostolul Pa-
glielieL Apostolul Pave] spunea vel se refera la unele din ele ast-
rrCu nimic nu v
voi £1 de folos, fel : ic Dumnezeul Domnului nostru
daca nu v
voi gri sau In descope- Ii.suir* Hrtetos, Tata! slavei, s va dea
rire, sau în cunoatere, sau în pro- vou duhul înelepciunii j ;il «lus-
feie sau în Tnvââtnr.T" (1 Cor. 14» ecperlrli, Intru ctmoaerea Lui/ l
w sa vft
pricepei care este ndejdea
lumineze ncnfî mimiî, ca sa
Ia ca-
Ungerea cu Mir este semnul con-
re v~a chemat, care este bogia sla-
sacrrii celui botezat, ridicarea lui
vei motenirii Lui în rci sfini, i elt
la starea de preoie duhovnîueaseâ.
de eovirsitoare este mrim":! puterii
Cretinul devin astfel altar l slu- Lui fflS de noi, dup lucrarea pu-
jitor în stare s ofere al s se ofe- teri) triei LuT, pentru noi cel Oft
re, adîeâ s svîreascâ aici l acum i
redem" {Efes. 1, 17—10),
i.ifjte liturgice ce aparin lumii vii- P I li 1 1 o tj r «i i U- : qhc. Litiu, GJrJJr-
toare. Prin taina miningerli, creti- sciatic ca cler ci/ Dulmiui Stitit, tu «Or-
nii Intra in preoi; Ini Hrintos. Toa-
j
I2J
DECALOG
bine ce vin [a î Doranu,

1
r^lihnCC. &e petica a

DECALOG [gr. aectt cuvinte sau
Dumnezeii a vorbi L lui v.iiIl! a ap Ui a i a sKnit'O.
porunci J :
UnstL^ta pe talii tiu ai pti P™a

pe Muntele Sin ai i 1-a dat
r;.
Mg isc *a-|l l* Uiteste nul
bine i
ce Ft«
arul evreu o U?ge rezu-
la,
pentru
miiltl >pc [p^tttîniul pe care neomul Dum-
mai în cele zece porunci sau de- n«*)ifl tu va ria tfc.
U-l
calog {Ieire 20, 1—17 Deut &, fc-r ;
13. sa nu udai
22 j, liaus nu a anulat Decalogul, ci
I
U. Sa mi IM destrlnaJM
ta dus la de&iWIrire, J5, S& nu rurl I
le*lrc 20, 1 — 17 =
lui
1E5, Sa mi flOiTtrtiiftl aiMmb iiiipni" .va
«L Aluna & rostit D'-niiinl Iwafoica aproapelui îân I
ftMoise taste cuvintele êitea |î u =sW^ 17. S4 nu dfjr.ivil rasa aiproflpelu! U" I
2, ftu slnt Domnul Dumrtciewl VUi Ca- si nu dor^tl temuta 4prf>BipeluJ HtUj iilci
Egiptului ni din o parul nJd a'lu^fl Iul. ni<^l sîujnlca

lui, lut,
ro te-H afc plailHtttî
nici bivuillui uda asinul lu4 si n:d luanil d'.n
jjgp rouiei.
dumnexcl «far 5 de nimic din are fl-
1 Si nu al ali dobltoflêle lui si rfiis.
r,:i tal |-jruapLvlo tilu h».
rad chip ctepftt l iud un

A, SA nu-M
:,.! dr- Wrnan&.re îi Bfcî iimi-i lucril din DIACON [gr, tU^kottftS - 5lJ$r
,,!.- aur, au<*, i din rttfi 9ÎM P* tor] : ^Lujitor bisericesc ataîrt dlr)
-.'ir.t In
o-petfr fle episcopului, ca reprezentând pdtna
psttat, |as, gri din elte slnt Ifl
form a aceidjotaifit cajre ae

slujirii
niînt
sub Ti
S@ mi te închini
,1.
' I
lor, uW h& te iu- d prin hîrotonJe, în Biiieric. i>io-

1—
Dumnezeul tSu> *Wi conîi sînt amtntltl in Fapte u"
JolL ta Eu. Domnul

1
ctîfj dintH meniune despre

orga-
un Dumitru **rto* ca ™ Pedepsesc pe ti.
nnttt vina prinilor ce M& WttC nizarea siluirii la mesele cretini-

copil
^lea al al patrule n lor eîenîti (aai^â Iudei din afara
p<? Mina, pîna In al
n ' n in
Palestinei, care aveau propriile lor
mllle« fiin«igogl unde Biblia se citea In gre-
6, [ M^ milostiv*^/ pin* In al
uetrni cS^receîcu MS iubea* *l p*WCl#' cete). Evanghelistul Luca deerte

nincîlfi Met?. pe larg alegerea l hirotonirea ce-
lor apte diaconi (Fapte ti, 1— fi).
g| nu numele O om nulul ["iu-mne-
7.
twlri tBu In 4oert, rft nu va lisa

ttom-
lei
subliniind v
acetia au primit slu-
dttjert (Kl- jirea lor prin «punerea rniinilor»,
nnl nepedepsit pe cri ce la In
rn r-
1 I in un ritual sacramental sndepllnit de
odihnei. «« apostoli, prin care se transmitea
B, Adii-Ll OTTiU'lr df- Jinfl
puterea Simului Duh. Diaconii a-
s sfJQt&jtL
vollu Tunir-il liturglre i cutei teti.ee
| .\ «fl^ zile ?i-tl ^ in acelea
numai sluji-
pe car* îndeplineau
le
loate trenurile tale. In
torii blKerkr^t.S sau apostolii.
ilu» « ert*' uflMuia Com-
este potrivit ca noi
Hi Iar *Bi|J**sa
«COe
Fripte tî t 3 : «Nu
Dumptwulul Lfiu b& nu fncl In
nnltal i
(apostolii) sil la&m cuvintul lui

3| ntcl un lucru
W, nlri ataga
: nici
ta,
Iu, nici
nici slujnica
Hui laU,
ifl,
n'.i'i
nici
Dumnezeu i s ne ocupm de me-
este vorba de rolul ce revenea
ISlcn
sev
noul tiu, nici aintii tiu, rlcE orice du-
diaconilor în legâtur «U adnafei-
blin c al iau, tLld siTâlnul care raiflJre
li Uns.
trarea Euharistiei i a agapelor (cf.
Domnul «- Fapte 2, 42, 4&), Din alte locuri, re-

C» In ««se rile b Ifcut
c
1 1
ptanlnlut. mnrc:a sj toata' ctio C* iese diaconii propovdui au |Fap™

rul ?1
ziua a 3 -« 10 2 8, 5 36 diaconul
i mu -Insele, Iar Ju floptuti te t S, ; 7, ; P
;
DIAVOL
propovduiete Evanghelia în acuza înaintea lui Dumnezeu (Zah.

Fllip
c Par. 21. Ir P*. 108, 3). Dum-
Samaria i in alic pri) Si lâvlr- 3. J ; I
ieaeu pnna la J nu creare pietatea

geau i alte Taine {Fapte* a -
2e *
descrie
tâvel condiiile intr&rtt qamenilor (cazul fui Iov) prin dia*
vot cruia ii da o putere limitat
in treapta dioconotului : candidatul t
este admis la slujire prin hirotonie (Iov Mli2 1

4;Zah.3. 1). în *teul
este un pnn* diaiwliii
(I Tîm. 5, 22}f dup
ce a fost încer- Testament,
fiin
cuit petru aceasta misiune (II Tun cîpiu distructiv, de a cirul
3. 10), dovedind anumite
însuiri ine însui pcatul, ura l minciu-
de la inceput «uci-
iperlale fi Tinx 9* 8. 9, 13>- na : «El,
Desl titlul dtafcono* este dat ori- gtor de oameni si nu a stai intru
crei forme de slujire tU nkonia — - adevr, pentru nu este adevr c
Cind griete minciuna.
in Biserica, totuat in Noul Testament
intru eJ
el arat o funcie specifica, ca In
Ki- e,rfete dintru ale sate, câel «»
Ilpe-ni. 1,1, unde se vorbete in moi mincinos si tall minciunii» (in a.
44). £1 pretinde a avea
«stâpînh
clar de diacon l episcop. Diaconii
punerii morii- (£w, 2, 14) sl prla Iul
sini primii prin ritualul
mlînllor sijvîrsit de sfinii apost^' dominaie asupra lumii i oan^fuTOf
din veacul acesta *ic Ii vo] da
anumite toa-
(Fapte S, 7>, îndeplinesc :
condiii speciale i ajula pe cplscopî t stplnlrea aceasta, cci mi-a fost
.itît Ui cultul euharistia cit fi m dat mie si eu o dau cui volevc

(Le 4, G), Demonii sînt supuii
d'"-
treburile administrative. întrudt
o Iul ui, iar oamenii se aaz
vo-
serviciu! mese! or este leiît de aga-
luntar stih sfera Iul de Influenta,
de
pe, iar ofranda silnica e In legtura
cu ofranda euhmitic, dittconii au aceea ei se numest-«fiii diawtaiui-
(v. IERAK* (l In 3 10), Iar faptele
lor sin t •lucru-
?[ o funcia liturgicii
rile rfiauiluLuî» (1 In 3. fl Ou
toa-
IUE)
te câ ispitete pe Ilsui rM'» 4. I).
DIAVOL [gr. rfiabolos - InvraJ-
Acesta este cel ce va produce -sui-
spi-
bilor, calomniator, ispititei ] t
prea" diavolului, frâtplnul acestei
ritul rfiu care dezbina pe
om de îuml* a fost aruncat afarfl fin 12,
Dumnezeu si care Inspir ura, per- 3Î), iar judecata a fost
duta lui
fidie i minciun intre oameni.

Este
Hristos- _ .
cunoscut gi sub numele ebraic O activitate a )ui satana continua

tana- CMi. 4, & »
c *< l5; p^Pte
*
purtind
-
St dup intrupnreo l învierea Iul
B, 3; 21*. IA; Apoc. \% &». Hristos (Fapte 5. S% dar el a fost dez-
denumiri care arata lucrrile sale br&cst de putere (1 In 2, 13). EI cuu-
:
12, 10}, ts-

plrli, invuiuiuw (Apoc
mJnlulrea
ttoufi si pun in pericol
piiiiur (Mt. rt: T8I >. '., i»
-I. I
Tlm. dar omul n
omului (I 5, 15),
pîn al acestei lumi [îrf I2 t 31
14,
mod definitiv $1 obiectiv e-
:
veacului fost în
30 ]n\ 11), dumnezeu ni
pu- liberal de puterea râului (II Te*. 3;
acestuia fîl Cor, 4, 4), stapin al l
Ve- 0} Omul are nu numai libertate
terilor vzduhului (Bf, 2. 2). In
rii iul Testament» diavolul
apare ea : .. .taica d* > « elibera de do-
•• împotrive- minaia diavolului (te- 22, 1; ! O

un spirit ceresc ca»
— t Tlm 1. 20), d l datoria de
-Am a
te pianului Dumnezeu
lui 5, 5 ;
«zdrobi sub pi doare pe aalaim"

vzut pe satana ca un fulger czind do-
din cer» (Le- 10, 1B) fi care se- — (Rom lti Sfl), deoarece acesta t
Apa-
duce pe oameni le pâcal ql u ^™ rete suferina (Le. 13, 1^?- to
DISCEMNAMtNT 125
diavolul apare ca
ca lips, o fiin Iisus este numit diavol [loan fi, 70).
rufctoare, sinistr. La sfiritul Biserica cunoate exorci&meLe sau

veacurilor, dtatfolul se va folosi de lepdrile («Te lepezi de satana ?»)
«Antihrist» (Apoc, 13, 2 ; II Tea. 2. ca parte din pregtirea condldatului
9) pentru a domina o scurta vreme, la botez.
dupS care va ft judecat l nimicit
DI5CLRNAMINT (moral i spiri-
in nuni definitiv. Perioada lui 'An-
tihrist» este o ultima sforare a
tual) —
TC Tortul ascetic începe cu pu-
Icrea de a discerne binele de ru, de

diavolului de a devia creaia de la
a deosebi Intre ceea ce este «dup"
inta ei i de a deruta atenia Bise-
de la judecata lui Hrlstos i
i «contrai firii, Cea mai autentica
ricii
virtute a cugetului, dup
prinii
de ia ateptarea împriei lui Dum- diseeriuimtntul,
ascei, eate tocmai
nezeu. De sitari, perfidia diavolului
adevrata deosebire, dreapta soco-
st aceea c& ascunde pe Dumne-
In
teal.
zeu ea judector, printr-o "unitare
in gens invers a ceea ce face Dum-
Preocuparea cea dinii este aceea
nezeu, în acest sens, fiiavQlut creea- de a scoate Identitatea persoanei din
z iadul, Pentru aaeei t demonii prin
acost stare de «compunere*, de
care lucreaz diavolul sînt, patimile
scindare i de zbucium Interior
(Eclez. 3, 10—11) ti de a ajunge la
rele, adic o ordine moral negativa,
în faa creia omul îi pstreaz toa-
coeren i stabilitate. De aici, con-
Nu centrarea spiritului, aducerea în si-
ta libertatea i responsabilitatea.
trupul trebuie s
fie distrus, ci spi- ne sau în inim a minii (Matei 6,
25), pentru a evita neorîndulala
i
ritul râu care se aer veste de el (Et>
Instabilitatea vieuirii Iar calea cea
4, 12). Diavolul râmîne în exteriorul
nostru i seduce omul prin mîndrie, mai sigur de a iei din nimprati*;-
re JJp de a aduna mintea in Inim,
slava" deart l mai ales prin senzu-
Editate, cu îngduina lui Dumnc- prin liberarea ei de mieri incoe-
Cure vrea sa pun la încerca- rente, este rugciunea. Cel mai im-
i?cu
portant rod al rugciunii este toc-
r
re, în felul acesta, virtuile. Astfel,

mai Integritatea pacea vieii spi-
si
«prin el se împlinete o mare fcofr-
Metalrastul. Para-
(S im eon rituale, prin puterea Duhului Sfint
noiruc»
fraz la Mcar îe Egipteanul* 37
— unificator. De aci l adicâ
isihia,
în
reurdficarea cugetului ru inima.
33, în Filoc rom., voi, 5, .115). Arma
de luplri împotriva diavolului este stare de rugciune, inima este cea
rugciunea i Crucea «El a dez- ;
care stâpîneto propria sa libertate,
brcat domniile j puterile i le-u Înuntru l In a fr
cea care con-
,
dst in vileag, cu hotrîre, biruind vertete clementele contradictorii,

asupra lor prin crucea (Col, 2, 15), neautentice, în elemente fecunde*
Prin urmare, drotul sau satana A dubind! discctnmîntul nu în-
(duman, adversar) este identificat
seamn înc a tmdui pcatul care
cu spiritul ru (demon), conducto- s-a ascuns în fire. In plus, pentru a
rul Îngerilor Cfâtii. (Pâipre
cderea
ajunge la adevrata isihie, la stpâ-
îngerilor, vezi Apocalips^ 12, 7—
«stpînttorul lu- nire l cunoatere de sine, alte dou
E3), El pretinde a fi
elemente trebuie fc fit? considerate
mii acetia* czute (loan 12, 31), dar
:
disciplina sau asceza trupului l ex-

el nu are putere asupra Iul Hrlstos
(Toan 14, -'30), ml toate tf\ îl Ispitete periena încercrilor sau Ispitelor, a
(Mutei 4, 1—1(1). Cel care a trdat pe ritaboluiul nevzut».
u
12& PI H CER NA Ml NT
Asceii deosebire intre trupul

fac; orice loc fi «mp, trebuie si fie res-
fUlc (soma) credit, de Dumnezeu, ca pins de la început.
parte din umanitatea noa*tr£ l ca Ispitele nu obinuiesc &â se lupt'
destin venic, si pasiunile pctoase cu cei ce se Lupt. Influena lor se
care s-au adugat trupului (sark-î), exercita în contentul neascultrii, ai
numite «duhul "cârai*. Acest «trup» clcrii poruncilor. Daca In faa vir-
tuii Ispita este neputlncloas.'i, in
1'cjrniL^z.i obiectul efortului ascetic
tiranie asupra schimb ea merge' mina în' mînâ cu
Patimile exercit
trupului, Încît conlucrarea acestuia neascultarea. D<? aici i responsabi-
este foarte siablta : «Duhul este plin li late fi deplina pentru voina car*
de rîvn, dar trupul cute neputin- irl.inde mîna ispitei.
Isjsfca nu poate sili libertatea ere-
cios (Matei 20\ 4.1). El poate chiar
6a ramîn neclintit în put in ui sa, de
ramîne neatins \
dîhei osului, ^Bre
aceea exerciiu 1 ascetic de a sili h ferma. Conlucrrii libera cu Un ml,
rea ia un caracter eroi:- #in mijlo- ca i
învoiala libera cu puterea rftu-
cul acestui generalii adultere i pB sint deopotriv acte rer»pnir;abU
ctoasc:: (Marcu 8. 38). Apoi, tru- le «ÎYeeum puterea potrivnica, aa
:
pul însui trebuie tâ ue râseumpft- i harul dumnezeiesc ni 86 nratâ n-

rat i curâit : «S curim du
ne den'iii'idu-ne, nu sfhndu-fte, ea alt-
toat Irit tn Arunca trupului i duhu- fel sfi ne r&rnîna neatinsa libertate*
lui» (II Cor. 7, 1). El este templul l sta pini ren peste noi înine. De a
imhulul Sfint {I Cer. (5, ia). ^Tru- ceea pentru relele pe care le face
pul e*te pentru Domnul, inr Domnul omul îndemnat de sataan, nu tato-
este pentru trup* i Cer, 6, 13). pe na, ci însui omul îi prlelmvietc
aceea, itvâ Îndemn frailor adu s mai degrab pedeapsa, cn unul ee
voastre jertfa vie" n-a fost dus cu alia, r\ ?,-,> lsat în-
ceti trupurile
(Rom. 12, 1). El c-dc destinat nemu- duplecat de bunvoie pin rtutae
ririi la care este chemata t amâni ta- Asemenea i în piwiil b'melul ;
barul
tea «întreg duhul i su/lel-UÎ BÂ fie
:
nu pune fapta sâvîrîtâ pe seama sa,
pzite fârn pat intru numele "Dom- ci pe tfeamu omului l de aceea [1

nului nostru lisus HriSfcOf* {I Tei: îmbrac" în slava, fiindc el însui
sâ Scut siei pricin a binelui. C
5, 23).
barul nu-l face prin sili pe om ne-
Cit privete topitele sau în cerem
~
;.r-h!mMtor legîndu-i voia Iul, ei -

le, ui 5] pâra Irlie cââefile din au e
h
de ra, lasfl voia llbe

car efl
har* ele trebuie, sa te considerate cu aa
sfi se fac vdit voia omuht!
toata sobrietatea. Cererea *# nu ne
rum e te, fie spre virtute, fie spre
tfuce pe fn ispit* este totdc.i
.
i
deoarece ÎS*
necesar
p.nrat. C&ol e a lege nu în fire, d
na actual fi
se p»a-voii libere, ca
in hotfirîren
pita nu e «Itceva deoit numele nou-
tii.
t îndrepta spre bine seu Spre n'in
f;-;imion Metifrastul, Parafraz In
Pe cit de uor cad cel drepi, pe Aftâftrie Bgptetmul, 118, în FUoe.
atît de greu se pot converti ce] -pA- i-nm voi. fi, p. 3fi5).
cfLtoi, Pe de o parte, fragi litatra Ispitele nu se pot împotrivi pute-
bertfiii chiar pe c*3* mai avansate rii lui Dumneû. Dumneaeu nu vo-
Lrepfce ale spiritualitii; pe de alt felte nlul, dar El îngduie încerc-
parte, înclinarea omului de a se in- rlle ca pe nite osteneli l trepte ale
stal Insistent i durabil în mediul
ii
pocine L Prinii spun "parai c
patimilor. De aceea, orice ispita m rile> harului, adic omtoaroerea lui
DIVOST — DBSPAKOttn 127
Dumnezeu de la otn^ in de icono- a celebrat-o. Chiar în cazul vdu-

mla nu rnirii subiective l au tot- viei, Biserica nu recomanda" celor
cIlkilii n un scop pedagogic. Ia ieo- Vduvi recâsoiil (1 Cor. 7. fi), Ea
n oralii m Intuirii personale,. Dumne- admite cstoria a doua l a Lrelu
zeu permite «un anumit loc de
Io (dar nu admite pe a. patra ), pentru
lucrare:» pesie curo nu pot trea- s neputina firii omeneti do a purta
c, Crîcl chiar de s*-a dat unora slo- «zduful i greutatea zilei l aprin-
bozenie în u ti ele lucruri, nu li ?j-u derea trupeasca.
da; în tonte lucrurile. «Nu LasA Do! i
Tn ce privete motivele de divor
nul ca de îsldireti Lui ai\ se apropie l de anulare a rsuriei, Biserici
puterea dracilor l a uamonllor ^1 a urmat legislaia civila in vigoare.
sa- lîmplineasc în ea voia lor» {Si Totui Biserica nu râspunde de
t
Isaac irul, Cuirinttf deijurc ruwoin- starea civil i nici nu este obligii tâ
a, III, în FMloc. rom., voi. 1Q, p sâ oficieze sau anuleze o s cs-
37). torie care nu consun cu principiile
î canoanele .el,
DIVOR — DESPAUT1RE [S* *
phistemi apoâttision, — lat, dlvor-
li I l-t 1 I
<i -rf ir .i I -t- : Maîlttclnir. ; Slujba hr
85—87
lium —
repudiumj desfacerea ac- :
n
Eîle
[Miirr
Mflllfl,
nunfd,
£
cil,
eWvorea dans
Tl-n, 1B71, p,
l'Hgf/fle
i
Or-
tului de csturie, adnila Sti Vc~ marU*
f/iDtfsjw, în n&piskops^», ar, 121.
chiul Testament (Deut 24, 1^3),
(975, p, 14— Ifc
prlntr-o simpla ^declaraie de dQS-
prirfl» (ML 5 f 31). este interzis
In Naui Tratament, oare apârâ ca-
DOGMA [qr. dogma — do mata
tj
— opinie, riotarîre] : doctrina de

rterul monogamic, unic ui f&fl£tOr credina formulata in mod sinodal,
ricL întrebat m legtura cu acea. în care Biserica recunoate coninu-
tâ instituie mozaic, llaus UrK-
pricina împie-
tul deplin i
dezvoltarea ortodoxa a
in, rspunde: ..Din
învaturi! apostolice, transmisa fie
tririi inimilor voastre B îngduit
prin tra:l!ia Bcrfs fie prin cea o^
Moise sâ v
lsai femeile voastre, ralâ. în Noul Testament., cuvîntul
1
dar din Început nu a fost aa* (Mt, dQgn\& este Folosit cu mal mull.e
19 6Mc. 10, 2—12).
rf.
f
\
'iruri edkt sau decret imperial
Biserica nu sprijin i
r
nici nu
(Le. 2, 1 Fapte IV, 7 Evr. 2 23) ; ;
incurajea&ti divorul, dar ii tolerea- S ;
porunc sau regula a Legii iudaice

z ca o condescendena faa de fra-
(Ef, S f 11; Col. 2, 14); hotarîre cu
gilitatea j slbiciunea Tirll ame-
caracter obligatoriu pentru credin-
iwîj-U (Mt '5, 32). Brbatul l feme-
(«ceea ce este absolut necesar
ii, complementara nu nu-
sînt fiine
mai din punct de vedere sexual, d
— Fapte 15, 2B) a comunitii a-
postoliee clin Ierusalim ><î clm-I :
si al destinului lor- Cstoria nu

treceau prin cotai le predau tâ ,
:it pe o simpl declaraie a cuplu- pâa&a&ca' învaturile (dogmata) a-

ci pe intenia lui Dumne^n d(
J
lui,
postolllor \ preablterilor din Ieru-
a reconstitui neamul omenesc în-
salim*
tr-o familie determinata (v, C- post apostol [ca i patristica^
(Fapte
terme-
Ifi. 4), In literatura
STORIE), De aceea «ceea ee a îm- nul Indica învturile fundamenta-

preunat ftumnezeu, omul nu s le ale cretinismului : «dogmele
rtasparti- fMt 19, 5). In arest sens Domnului ii (Tgn.'itie, Epistola c.
Biserica dizolva, totdeauna cu. p- Magnezieni 13 «dogmele Evan- , 1),
rere de râu, o citea tor ie pe care ea gheliei» (Didahia 11, 3) «dogmele Bl-
];b pnflMA
serldh (fu an Hrisostom, Omilie la episcopii au misiunea de a preda

Fllip, S, 2; P. G., H2, 220J. SfinMl învtura continuitate apostoli-
în
Vaslle cel Mare afirm câ Învtura c, i prin «receptarea» eclezia1fi t
(dldaskallaj Bisericii cuprinde doy- intrurît întreg corpul Bisericii are
me (dogmata), adic doctrine pre- misiunea de a confirma aceast în-
date prin tradiia lainic, l propc- vtura, in mod existenial, c) P-
vduirl (kerygmata), adic înva- rinii rsrite ni, avînd concepie o
turi transmise prin proclamarea pu- apofatlc despre Revelaie, prefer
blic l prin cult Printre do y mele
:
<: categoriile misterului l termenii
si propovduirile pstrate în Bise- doxologici cînd se refer la înv-*
rica, unele le avem din învtura turile revelate, d) Dooma este o ca-
scris i le-am cules, trans-
altele le de cunoatere de aceea Biserica
;
mise In mod tainic, dJn tradiia a- dncjmaUzetizil nu pentru a închide

postolîca Toate au aceeai for în
. misterul în defini h\ ci pentru a
ce privete credina,.,» /Despre Du- deavâlul acest mister i a-i £ace ac-
hul Sjînt XXVII 66, In trad. dt, P
cesibil în vederea înelegerii i ex-
p. 4 7 D— 481), In vocabularul sinoa- perlerll lui. e) In hotârîrile doctri-
delor ecumenice, dogm înseamnri nare ale sinoadelor ecumenice, ter-
expresia conciliar, cu autoritate o- minologia dogmatic constituie un
bligatorie ex pi Irit, 8 credinei Bi- criteriu esenial pentru Interpreta-
sericii. Dogma este echivalent cu rea ortodox a acelor hoturiri. For-
«oros», adicâ norma de credin sau mulele doctrinare trebuie sfi tle
definiia doctrinar, i se deosebe- luate dup sensul lor real i ele nu
te de «canon», care are ieftsuj unei trebuie £3 Iu- schimbate decit dac
prescripii disciplinare iau reguli este în interesul unei mal bune în-
cui ti ce. Teologii deosebire intre
i'ac. ;
elegeri i receptri a credinei, t)
dogme, adic doctrine de credin Ortodoxia n-a inut eu orice risc s
care mi autoritatea unul sinod, steo- formu Ieste, pe caie sinodal, ta dog-
logunicne-!*, adic învaturi cu mare me, mrturisirea ei de credina, de-
circulaie în Biseric dar care nu oarece dezvoltarea doctrinei nu de-
au consensul unanim al Bisericii, l pinde de procesul de dâtj-matisfire.
«opinii) teologice, adic interpre- Transmiterea tradiiei nu se limi-
tri particulare ale unor teologi sau teaz la calea dogmatic, deoarece
coli de teologie, care ins nu con- exist alte moduri de articulare i
travin consensului Tradiiei, Comunicare : cultul, liturghia, ico-
Aspectele principale ale domri nografia, arta, îmnografia, pietatea,
sînt a) Biserica
; propune dogmele moravurile, g) «Noi dogme h nu în-
ca ex primind «regula f d e J*, sau f seamn «noi revelaii sau doctrine»,
*q u a e cred tur», adic coni-
i ci noi experiene l înelegeri teo-
nutul obiectiv, normativ l unitar logice ale adevrului pe care Bi-
al mrturisirii ei de credina (nor- serica 1-b primit odat pentru tot-
ma tiorraans fidel), bj Deoa- deauna. Se poate vorbi de istoria
rece Adevrul Evanghelici a fost dogmelor în sensul de evoluie Is-
descoperit apostolilor l încredinat toric a formulrii doctrinelor si- ;
Bisericii, care ii cunoate nemijlocit nodul ecumenic, adic adunarea e-

in l prin puterea Duhului Sflnt, Bi- piscopllor locali ortodoci, e£tt au-
serica este cea care investete o toritatea suprem care dezbate pro-
doctrin cu autoritate domatic bleme dogmatice generale i hot-
prin formularea sinodal, deoarece rte în materie de doctrina de ere-
DOGMA T2«
dina, Trebuie subliniat, de aseme- — Mrturisirea Ortodoxa a Iul

nea, faptul c, în Râ srit a-n dat o , Petru Mo vi Ut, mitropolitul Kievu-
mare importan tradiiei dogmatice lui (1G42).
acceptate în comun de Biserica ne- — Actele sinodului din Constan-
divizat, deoarece aceasta constituie tinopol (1G72),
criteriul unltriiî Bisericii locale i — Actele sinodului din Ierusalim
universale. (1672).
In ce privete autoritatea textelor — Mrturisirea de credina a lui
fn care s-au exprimat dogmele, m Dositei, patriarhul Ierusalimului
general se i'ace distincie între ve- (167a).
chile simboluri, adieâ deciziile ce- — Actele sinodului din Constau-
lor apte sinoade ecumenice, singu- tinopol (lti91).
rele csflre poarta pecetea infalibilit- — Rspunsurile patriarhilor orto-
ii Bisericii i au un cararter nor- doci orientali (râaritenl) efitre an-
mativ pentru fnvatStura de credin- glicanul Anomotus (1716—1725),
a, ca facînd parte din Sfînta Tra- — Mrturisirea de credina a si-
diie, pe de o parte i pe de altU nodului din Constantin opol (1727),
parte, mrturisirile do credina, sau
; N
—Enciclica sinodului din Con-

crile i textele simbolice, aprute stani nopol impotriva misionarilor
de-a lungul istoriei, unele publicate protestani (1836),
de Biserici ocale c.mpfi, ne fiind ra-
] fc
—Enciclica sinodului din Con-
Llficntc de un sinod ecumenic, pe- stantin opol impotriva inovaiilor la-
seda un alt grad de autoritate teolo- tine (1S3S),
gic decH prima categorie. Profe- — Rspunsul patriarhilor orto-
sorul I. Kfirmlrla menioneaz ca doci orientali (rftsâritenl) ctre
texte simbolici? ortodoxe urmtoa- Papa Plus al IX-lea (1848).
rele
—
: — Rspunsul sinodului din Con-
Enciclica «Ctre |c&U!ete ar- stant! no pol câtre papa Leon al
hiereti ate Rsritului" {8GB) fi pa- Xm-lea (1895).
triarhului Folie
— — En ci clicile Patriarhiei ecume-
Scrisoarea I câtre Petru al An- nice cu privire La micarea ecume-
tîohM (1054) a patriarhului Mi hali nic (inaa s« 19525.
Ceru Iar te al Con stan tlnopoluluî.
—Deciziile sinoadelor de la Con *Unele dintre dogmele t prapavâduirtfe
stantinopol (134! î 1351) cu privire pstrate rfc Biseric te avem din Jnviffl-
la islhasm. tttra scris, pe aîtclc ins, le -am primit
— Scrisoarea *Ci1tre cretini! orln- din Tradiia apostoli tor, trantmiis In
docsl de pretutindeni (IW -H4I) iaJnfl. Anintfoui aceste r&trgorii mi cn#*

a luîMrcii Edenicul de Efes. eaJ- aularitala pentru ev/avfe, Nimeni nu
—
Mrturisirea de credina n Iul vei spune cttvlnt împotriva atestam, p*n-
Ghenadius Scbolarîs. Ira c nimeni nu cunocafe. cit de cit.
—
Cele trei rspunsuri ale patri- ne-nmMele bisertcett. Daca am Îneci
arhului Icremia II al Constantine- s in-lUirm oh fee futile nescrise, ca Ifcc*
polului ctre teologii protestani vlntf morr? importanta, nu ne-am da sea-

din Tiibingcn <I573
—
1SB1). — ma r-fl om pgubi Evanghelia In pa~r\U*
Actele sinodului din Constan- oi mal
principale mull. am
j testrlnrjo
tin opol fi fi 38). propovduirea Ia numtlo ii ooJ, De pild,

— Actele sinoadelor din Constan- (ea s
pomenesc lucrul cet dinii $1 toarte
tlnopoi l lai (1042). obtesc}, cine a Învat prin scris, ca
ti
— nir-ilriruir do TMlCffl*: A— —55 Cd. «
DOGMA 0t LA
•wi aw* naoafcfttJmic in nunrJt Dontmj.

Aif JMrf/u Jrw* Hritaf M ir Iman* cu
tt—rf cnti t Cm stttttt m-9 twvici M 2>
m twcvua ap* «fa*/ rt atunci clfid i* 3*1 1 âa I H4 A!4f(irNhJi-a
p*. f I9â4i.
.•,
p,
crifOjnf*
njotfmf Ce nflnt In oca o Hitiokm XfUupouh*. înMitmAtmm
lui
e^/Melt da pa* H â4o#IM. **"fl a^rf < t iimaicacir, ai i
'
fm pJaJeci
» < -VrjftntttlLt AroeciaJaK XV» flt71h
mxm cucei*
aft4*Mrtf# NU ih
pe cor* te annfjofiakrrt AjAf-
Dogma omf Mui^JAun, vul «4. c«
Sch Ucbcerkv. Hrrdrt and fferd*f
Sam
toh.il mu gvitngAarfc, Yoirk. 19?[ |.CsnrfIimfr 3fia 7
nauuM Înotat* ajttlt p# u/j **** *t aovflft an Irt tctJnn flrtvdffxi.
mare pufr'r ppnttu la.r^ p« c*fy Jr
«j In «Otodealc*. XXV (lUWl n* L o, 11^
lucrn din Jrtvdrdiurt o*KrJsfl. No/ *|j*î- »î AtfM Grtanras. rtegmd j/ ru/f pfi
naii wrft i fc * vi** ^wnaMl ii nil pi prooHtaai rafet-
fiw rncd n pi f R j i rnninlpii (lot «P 4oMor«t) t in iQrto.
Din c* erMrff Nit «M Tfndlffa fflCuM f
l«tafoif C* cu*|M «fit nr-q Jrwtpir
d«la- XXIX (J1771. nr. j~, p„ ne
eu mi K Mi i i r fa/ coJun-
(Ml «fi o* an* «ster U
ro|. «Ca Ceg a lic-
Cf iVlo/fr rid mJr>f |n Japarurd cu Pof*»uf, Mllurc rtiFLtutttlui UiMttv RocoroitL 107i.
Jeptfriojvn mtuno
$i a> lunarii lui. Cin
rit-
p. 3<3_39| t GteCfgfe* AbM*. #r«t«raM
ca aerttia iim zau. f cun «n^nt
t Hu wr rnlc/o ina*olfat pi ânatffcc Oiôti
IflidMfurd' najaubhraAt «I «ccraM a* cam In -Milfifpollc OtecJti-. XVII MS)
per/nfi» noflfrf eu pdtfmf-o mtb fâeafe, r*r P-^10, p.
MM Uf atfjv*, n uitU cm* ImiM'—rl
ecrl lucru i M«wu pi U»h 4 DOGUA I>£ LA raCSEA* lr%rf
IMT PflMc « ?«farJorf_ U MJ epottoJiF e«c o>-o<fiiiira fftanuMmMofJ si
#i rMrtnrJfc cam au rf*bWi io începui c*r> oo#i#m eu rom
Ift feffuM « «oara Convocat Iii cererea Împratului
Constantin e[ Mare (^337), U
•tt,* (Ar. Vacii* cri Moi». Dttpr* Denii] «a t Bythinia, in 323. £n timpul
SNnt. XXVII. flfl. f fa rf L e/ ,„ ft «»-H>»JL papei 5'llvntm celI, Sinod
dlntll
• b ^
fr-"um«iJc a dfcecutpl problema na>
i 1 1 tt a r 4 inov-
! itarscîiti, turti divine nu dumneaeiril FîuluJ
ai» <*i tk* Ootctir rhaoJpgr of fjv mUemi ridicau d* Arl€i un p,,^
Orita* * Coihci/k crai* «*ji OnJ n*n Alexandria. Arte iuplnea
do* EJUiniL 3et*ntoD. P^tr«4,4a Orna dl
Ciotul «tot( dupâ naturd. radical
Blftonoatoa. p •—tf| P. 8r*t*oav
1073,
La uvru/toaUan
U avgim dom ic fMo- tf
diferii de TatâJ «E mbotrkmat
Am-
tuia. Tatu ,1 Fiul au doua naturi
tofito qrjodottii* tn fot -o>i- :s&ii I
diferite |î separate Tatl
&U*r rt tm aglUn*. Sditian drOwn^fO* cate ve-
fiU'.nu ore Ervepui f( ate nrmai.
vnl. 7 fl«S5L n. |§7—aat N CkMcok pe clnd Hui are un început, fiind
JVoUcmrc de ttogmd In IceMaJa 01*000*4
creat, m«i tirxiu, de Talii
in «Qm din coaa
cQiiicmpotttn*}
*. XJ (JBâoL
*» 5, p 311—-3i] j rdcaL fncpauMianM
« nu eibvt, din nefiina Tat! a
•xktat fnabtte de FiuJ Arte recur-
Wf-runiifrta* > cf*a7nf4. In Ortodoxii» ge ia »l felul de apecuUtiî raiona*
Vlt (LiiS). a,. 3, p, «J3-5I3| (J. «In!- Itaat, atcJnd de pild dl dacA Fiul
mtt
loat. *»*««, mm «Stadii îcoloalca* r fi lari Început, atunci ar li fra-
*Vt fi»^ ar •_». SM-^, Pvt
fr tele Tatlui, nu Flyl Aceaiuia Deal-
DOGMA DE tA Ni CEEA Î31
eur, Fiul ea te o creatur speciala, Fiul întrupat o Dumnezeu prin fi-

nu Dumnezeu in sena strici Liinijal, Ins Sa, identic cu a Tatlui, de
rilnd primul nscut dintre creaturi. rare difer numai In personalitatea
aUnul-tfâS r-u t» Înseamn pentru Sa, Arienii se opun acestui termen
Arie unul creat direct ea liu de spunmd c nu se al hi în Biblie.
Dumnezeu, iar «Dumnezeu din Termenul fusese respins de un si-
Dumnezeu» are sensul de creat. nod din An'iinhfn in 21315-, pe motivul
Dumnezeu de Dumnezeu, Prin ur- .i sugera o erezie. De altfel» în de-
mare, Cuvin tul este Fiu s! Domn i lillc urmtoare, Interpretrile di-
i'hmi- Dumnezeu nu în mod nece- ferite cu
privire Ia ho maoustos
substanial, d pentru ca Dum- vor da natere la tot atltea versiuni
1
sar l
nczeu-Tatâl îl volt â-L iaca aa. ,-ile arianismului. De fapt, chiar la
Pentru cei ce puneau un accent -mod. unii ca Eustatius al Antioliiel
deosebit pe argumentul sotcriologic ] Sîareeîus de Andre, dei oponent
a! dumnezeirii Jui Itsus Hristos, ca
.-': r
Arie l Orlgen, dt privete
Ini
i al întruprii lui Dumnezeu, ca de subordin ai aniamul acestora, l frâ

pftltâ Sfintei Atanasie (293—373). sâ nege dumnezeirea dup fiina a
ifare a participat la Nleeea i a com- Fiului, sînL totui contra lui
btut arianismul, a spune ca Mîn- homaotitias* deoarece ar sugera o u-

hiltorul este o creatur înseamn nltate a lui Dumnezeu în care nu
i absurditate. Episcopul Alexan- pot s
existe cele trei persoane
dru al Alexandriei condamn, fârn ale Treimii, El susin ea" Dumnezeu
ezitare opiniile lui Depus din
Arie. eafce unul. dar Se face cunoscut tp
preoie, Arie se adreseaz lui "Eu- trei moduri de aciune aau stri de
seblu de Nicomidla, care va deveni revelaie, deci o trinitate pentru
Îiartlzanul l rsprijinitarul acestuia, seopuj revelaiei (aceast tendina
i.ir-ndevr t Ja sinod se organizeaz este denumita modal l&m sau sabe-
doua grupuri oponente unul con- :
lianlsm), Sinodul condamna arianis-
dus Je Eusebiu de NIco midia, care mul, dar nu se refera la aceasta
a prezentat o versiune extrema a Interpretar, Sinodul nu se pro-
arianismului {-Fiul este o creatu- nunta" eu privire la dogma trlril-
i
>) condus de Alexandru de
;
altul UiWî In totalitatea ei de aceea s-a ;
Alexandria, care susinea Fiul c oprit la «i în Duhul Sfint».

aste unul cu Talul dup i'îina. i La sinod a participat Osius de
eternitatea Sa. Ordona, trimisul lui Constantin
Sinodul din Ni ceea. condamna (din 324 împrat pe tot imperiul) în
arianismul, fârâ" echivoc, Sinodul Orient, care a acceptat declaraia de
afirm eâ Elsua Hrlstos eae însui JTcrJintLl Tn Occident, doctrina trl-
Fiul lui 'Dumnezeu, nscut din eter- nitar despre unitatea de fffnfi
nitate din persoana Tatlui, nscut, fsubstnntla) era deja formulata îneJ
nu creai, Dumnezeu prin fiina Sa riîn timpul lui Tertulian f+ 320).
Identic cu a Ta Ui lui. Pentru a de- Frin decret mporlal, sinodalii
fini un ilntea de esen dumne- — care nu au semnat crezul i ana
irea i co-eternitateo Cu vintuli.il tema nu mal au dreptul s3. exercite
întrupat eu Tatl sinodul folo- funca lor. Arie este exilat si apoi
sete termenul tetOgolfc hamocusios, uitat de toi. Totui, dup Nleeea,
1
n- fi in a. consubstanial, în sen- ctfoa arian a continuat în nlte ver-

suTcâ exist o unire eseniala" abso- siuni (vor fi examinate la capitolul
luta între Tatl si Fiul întrupat. «Controverse si erezii antitrinitare»),

132
DUXOLOCilE
— mreasc prea cinstitul l

mai ales in perioada 351- 3^1, cînd noi, sa
au fost sprijinii de de-mare-cuvllna numele Tu, a!
se mi -arienii
Constantin (care din 353 conduce Tatlui l al Fiului i al Sf în tulul
tot imperiul). Acetia au ocupat Duh". Doxologia indica cel mai bine
Timp de 40 de ani bisericile orLa- faptul BisericaB pâminteasca
Constantiiwpol. Valens, eoncelebreaza alturi de Biserica
doxe din corul cre-
[mpârat in partea orientala din 364. creasc (Apoc. &, 13),
este botezat arian în 3GB. dincioilor -închipuind în mod Lai-

nic» (Tmm.il Heruvîc) rfntarea cete-
DOXOLOGIE Lgf, doxa -h Legq t
lor îngereti pe Tine Te laud
: «C
lat. gioria - lauda, mrire, slav] :
toate puterile cereti i ie mrire
forma imnologîcâ î imnograflcâ de n&lftm...*. Tradiia a preluat ca
a expHma transcendena, puterea i model biblic de doxalgie Magnip-
mreia lui Dumnezeu , in actul ru- cat-id (Le 1, 55) 46— :
citului liturgic-, ai omi-

gciunii, al
J KtittBta al meu. fM Domnul t
liei i discursului teologic, l avel
face ,iMArf>st*?,
meu Dummr.cu,
o apropiere între Euharistie i dojco- t< biicuEtt cttîktii c/l-
MfiLiixrtOfiil mcm.
logîe, intre mulumire ilaudâ (I Tes,
de
recunotina fa Cfl r.uiat spre smerenia roatei Salt,
ra
5, 17 ) t deoarece
Dumnezeu, singurul vrednic cu ade- j iat de ftcam m
voi ier ir i toate nea-
murile.
vrat de a O lâudiiL, ia Lorma lita-
niei de proslvire. «Deci, fie c C icut mie mrire CcJ putvttiic
ffiJ-o
Lut in neam
sîlnt namefe LuJ i mila
mJneal, fie c
bei, fie bfi facei $|
In neam sjpftt c*i
t*m d* Dlruul. h
altceva, facei totul pentru slava fj
Fcut -a t&rt* ru bmut Su Domnul,
(doxa) lui Dumnezeu* {I Cor, 10, 31). cugetul
risipii* p& cei mîndrf cu Irf*
De unde insistena nu numai asupra
mii ior,
structurii doxoloaice a doymei, ti
de pe icsupe
l asupra ideii c
Biserica ea te tem- pajoriUa pe
ridicai f» **'
&** puternici
»mertfi pe eef W-
p
plul slavei divine «Tu Biserica sla-

:
ni cr
minâ umplut tla buntU, lat pe cei

vei Tale stind, în cer a ata ni se
J-a
1—3). hoga\i l-a acoj aiafu de$&rfl>

pare* <cf. Ia. 6,
Sflu. tf
A sprl finit fjc Urnei slujitorul
Exista diverse forme de rug- ammlc de mfjfl Sd. precum a
$I-a ffiftNi
cinne sau doxologie : de mulumire, pr im ntqttL lui Avrnam &
grit ctre
de laud, de mrturisire, de cerere, !st*tnm\iei Iul în veac».
toate începind cu «Drixa Patri,,».
Cea mai înalt expresie de lauda DUHUL SFlNT |ebri.ik\i ftuao J
estf? însi doxologia trinltarâ «Ca :

gr. Pnevma lat. Splritus — suflul.
ie se cuvine toat mrirea, cinstea Spiritul lui
p
In 4, 24Dumnezeu — ;
si închinciunea, Tatlui si Fiului II Cur. 3, 17] a treia peraoanâ a :
i Sfîntulul Duh*. Pentru Nlcolae Sfintei Treimi, despre care articolul

Cabaalla (Explicarea dumnezeietii 8 din Simbolul de credina spune :
«Cred într-Unui Duhul Sftnt Dom-

XXIII, 4, trad. cit.,
liturghii, t
p. ÎS 1—163), toate rugciunile, ges- nul de-viat-Filcâtorul, Care din

preotului l credin-
riturile
turile,
Tatl purcede, Cela ce împreun cu
cioilor din cadrul liturghiei intesc
Tatl l cu Fiul este închinat i sl-
sa constituie o unica l grandioas
dtizologie euhari atic, aa cum arata vit, Tare a grit prin prooroci*.
l ecfonisu] dupâ ectenia catchume- Duhul care dâ via (loan fi, 63) este
prezent la crearea lumii (Fac 1. 2)
ni lor : «O* i acetia, împreuna cu
DUHUL f.J 1NT ia:i
La botezul lui Ilsus în Iordan, Duhul veni Mîngttetorul, pe Care Eu î! voi

arata In chip de porumbe] l ni- limite vou de la Tatl, Duhul
Vh,'v, irului, Care de la Tatl pur-
1
Eih peste El, conflrrnînd ca Acesta

eaie Cuvlntul ]qî Dumnezeu. Iisus cede, Acela despre
va mrturisi
iste de a Lunci plin de Duhul Sfînt Mlneu (In 15, 2*3). Duhul purcede
in MTuinlluLira .Sa. -Duhul Domnului din Tatl dup existenta Sa, dar are
este peste Mine* (Luca 3 Esie h
Ui). o micare venica de ieire din Tatl
acelai Duh pe care-] gsim prezent spre Fiul, Prin purcederea Sa, Duhul
la începu Lui creaiei (Facere l T 2)> unelte pe Tatl i Fiul, sâvirete o
Este acelai Duh pe care Dumnezeu unitate de viaa *i iubire între. Tatl
Ju eelcr ce au rutul unt speciale l Fini Sflntul loan Damaschin
idecatori i efi de popoare Ju- — spune Ci Ditiml purcede de ta TauiL
dectori 3, 10}, profeii eînt micat <] Se odihnete în Fiul, prin Care
de Duhul lui Dumnezeu vor- s Se d î Se face cunoscut (Da ,tuu-
beasc* sa apere dreptatea Iul Dum- ... f , Ji ^ 7_ii, trad. cit, p. 17, 2B,
nezeu in riadul oamenilor, cheme s 34). El Se odihnete in Fiul, str-
poporul La convertire (Isala 61, lucite [irln Fiul i eate trtmls de
1—3), Profetul Io ii enuna un timp ctre J'îui (In 1, 32—35). De fccêa
dnd Duhul ne va cla peste tot Bufle- Se numete nu numai Duh al Ta-
iul (Ml 8, t— fi). Aceast fAg/iduina tlui, ci si Duh al Fiului. Tot el
S-a împlinii in ziua Cincizeci rnil, la spunt* cil ; u Duhul lut Dumnezeu
50 de zile dupfi Pati, cînd evreii ette o putere substaniala, care
btoreau darea Legii pe muntele eid£tâ Tntr-o ipo&tasa proprie ei
in>ii jl, Care purcedn din Tatl l Se
r
51 nai (Fapte 2. 17). Din acest mo-

ment. Eserj ;i, impurul Iul DumiH' odihnete fm Fiul sî ÎI face cunoscut,
zeu care are o credina l o spe- poate s3 Se despart de Dum-
iu
nm, e condus de Duhul lui Dum- nezeu, in Care exist, si de Cuvin -
neâeu. Ereziile pnevmatotogîce din Iul, pe C'ivr [risoete, i nici nuI
primele EREZII) nu au
secole (v. £e pierde in nee* latena, ci exîsta
contestat persoana Duhului Sfînt, ci In chip substanial dup asemna-
divinitatea l deofiinimea aceateia rea Cuvin tulul Duind Sini cute
cu Tai fii. Faa de aceste erezii, p- viu, liber, de-slne-mlcâtor, activ*
rinii au precizat mai multe
Bisericii voiete totdeauna binele si, în orice
pecte ale pnevmatologîel, pornind Intenie a Lui. puterea coincide CU
de 1b principiul stabilit de aui aile, vninit, este fr
de început i i'ârâ
du|/.'j cjire, dacii Duhul este o crea- de sflt*i Niciodat Cu vin tul nu a
turii, prfn El noi nu participam la lipsit Tatlui, nici Duhul. Cuvin-
Dumnezeu, dumnezeiasc,
la firea tutui» [tbidem. p. 17).
aj Purcederea (ekporevsls pro- — b) UuUnl In parte la creaie i la
cesslQ, de la proe.cdo), ca dovad r întreaga îconomle a providenei i

fojisiihstnnialltii Sale ctJ Tatl mîntuîni. Pentru Grlgorle tie TTbi-
{v. PURCEDERE}, Duhul Sf?>tJ este zionz. Duhul este co-creator cu Fiul
de o flint cu Tatl l cu Fiul, cu atît în Creaie ort si in înviere
Care coe^lat înainte de veacuri $i (OwiUfi XJJ la Cmcizecime 14. P.G.
ii Care împrteteaceeai voina 3G\ 44rt). Sflntul Vasîle vorbete de
l energie dumneaei ase^ avînd per- trei moduri în care persoanele Trei-
soan si lucrare proprie, El pureede mii slnt cauze ale creaiei Tatl :
din veci din Tatl, dar este trimis £*te cauza iniiatoare a tot ce e
în timp de cAtre Fiul : *lar cind va creat, deoarece din voina Sa se ere-
134 DlUUL 5P1NT
eazS totul Piui este cauza ef lelent,

;
lui, loan Hrisostom afirma
Iar c
deoarece prin El vine existena U daca n-ar fi Efebul SJîflt. n-ar fi
tei ce e creat, Iar Duhul este cauza

nici ptstorî, nici învtori în Bise-
ric»- (Omilie Ia Cincizedme 2, P.G,
sfinîtoare, pentru ca prin El ajunge
preata la desâvlrslre (D^pre Duhul 50, 463).
Sffnt 16, 38 P.G. 32, 136). Dufcu!

:
Tot loan -Hrisostom spune c, fr
Vi -vtf la parte i Ia întruparea
Fiu- venirea Duhului Sftut. Biserica n-ar
lui Care S-a nscut dup trup,
*de Ci luat fiin Despre Preot ic, VI r
la Duhul Sftnt i. din

Fecioara M- trad. D. Fednru, în «Biserica Orto-
ria» Wt 1, 1B, 30). Duhul nu Se dox Româna LXXV (1957), l0 n
dar El râmîne asupra Aceasta, deoarece toata fi-

1
întrupeaz ,
ftf$.
Fiului pentru totdeauna. La botezul avea nevoie de sfinirea Duhu-
i
în Iordan, Duhul S-a cbborit

peste lui l deoarece nimeni nu putea tâ
umanitatea lui liaus pentru a o intre în împria lui Dumnezeu
sfini, dei nu avea p 8 cat (Mt. 3, Ifi), i îr «naterea de sus», udlcâ £ari a
Iar de la Cincizeci mi? este trimis în fi primit noua
în mod real o via
lume ca Duh al Fiului jir în Duhul Sfint : ^De nu se va
c) Exist o «icOTiomle» proprie nate cineva din ap i din Duh, nu
nunului Sflnt (Fapte 1, 5), care se va putea intre în împria luts
Identifica cu sfinirea în HrUJtos Dumnezeu)* (Tn 3, 5). Biserica cre^
(Rom. 5, 13—19 ; Gal 4, Ity, El tin vfiut
întemeiata l;i a fost
fiind sfinenia însi. Chirii al Cincizedrne cjnd Duhul Sfmt, în
Alexandriei accentueaz rolnl spe- chip de limb de foc, a coborît asu- 3
tal al Duhului în
ti
apropierea per- pra Fecioarei Mria, a apostolilor
sonal prin harul Tndumnezeltnr. l a celor care erau cu el (Fapte 2,
Orice dar sfini tor vine de la Tatfll, ! ; î, 13— 14).
prin Flnh în Duftut Sptt. Ne unim Duhul Sftnt comunica energiile
,'
i
Tfttal prin Fiul în Buhul Sflnt, divine în Blsorli "
EH B*t6 puterea
sau Duhul Imprima in su Netul nos- Tainelor i El consacr pe slujitorii
Irnimaginea Fiului, Care este chi- bisericeti (Fapte 20, 20), ca *îco-
pul Tatlui. Duhul nu înlocuiete nornl al Tainelor lui Dumnezeu!"
pe Hrtattw, ci 11 aduce (tn noi, (I Cor, 4, 1), Dulnd Sfînt d. viai
îl modeleaz în noi, mal «eafl* n^ instituiilor evanghelice pe care
tzâ în El, In Duhul, devenim Mrîstos le-a întemeiat (Fapte 2, 42),
•
:
nn-formi. aditâ primim fOTEfta El prlstreaz Biserica spre a fi «una,

Sfintei Treimi, care este libertatea afinii, sel^rnicesscâ si trpostaIiea>«
in comuniune fin 8, II Cor. m : X El împarte hatismele (I Cor. 12.
17). CV ntta ûuînlr, îndn ne refren m 3 — 11), rlnriirllo $! nelo mi-
fSflfidi.il
este lucrarea proprie Duhului itoare. Perete a Duhului SfîM este

(It Pt. 1, 4: In 10, 30). arvuna motenirii i slave! viitoare
Tradiia rsritean n pus un (Ef< 1, 13—14),
accent deosebit pe rolul dec! siv al Sftnt eate ePufttil Ade-
d) Duhut
Duhului Sftnt nu numai în actul vQrulum. adic El Biserlni da- d
de sfinire personal, el i în sfin- rul de a pzi adevrul, a cluzete
irea creaiei, prin viaa sacra men-
l o ferete de orice greeala (In H,
tal, precum i în vist ti b ari sm atica Care cunoate
26), Duhul Sflfcti
si organizarea Bisericii. Sftntaî Va-
adlnciirile luj Dumnezeu (I Cor. 2
sile aratei c
structura Bisericii, in
inspirat pe profeii dinainte
t
special slujirile, este opera Duhu- I0) r

a
DUKUL SFIN-T 135
Je Hrlatofl ipe autorii crilor Ve- gEtfeti Aii Dumnezeu m effd, P'** puia rea
chiului i Noului Testament «Unul :

provJde?TfTf/loo«, în foaie, $1 El mic ro-
Waraiw, prin
P&t* Duhul Sfint, sfinltorul in- i [lunea natumtH din tor
artQBa flrfuco ia cuna.fi inia JnpJoJor -vd-

dumnezeîtoruî tuturor, Cel care r'r
îît&tf JflipoWv'd flntlutelj !
1
Urli
vorbit In Legeni Profei, în Vechi ffrcff,
l Noul Testam enL- (B Chirii ui pe cei in si.ar« simt, adic pe c*J c« s

Ierusalimului Cateheza XVU t 5 are voiaja nUspuâ Jffre pflfefoM ptrfUf^-
— (rad, D Periam — . p. 472). P- tor drepte ale UrlL Cci *e InfJmpfd «A
r--
baruri nomaiLi tnui\f
5/
rinii vild mai (des
rolul Duhului :ii.'ii,v< ::. : .- r. r
in înelegerea l aplicarea Evanghe- rare titic a via de fripte hune i -Fv*-
liei Uri Hristoa, de In Ckirîzedme o.-.if ingih nSJPeiica cate sipîsteau tiJa^fl
pin In a d«ua Sa venire, Patriarhul în m r
. Ajs*/eJ jw poate sptrne fe oftfp fle-
jn.vaj cd fu[J ti sifT Duhul Sllnt.
Fotîe apune c£ Duhul este cel rare iTfe
completeaz ce a descoperit lisus înlt-un rhlp d&QMbH insa" i în n/t !n(e-
Hrtefcoa . «Tu ne s] ^"scoperlt a- M af/ct Jn fof/ ac*Jn car? l^/au <et^
rul în parte, Ifi? Mmgîietorul ne ''.\ Jn t?/ ûai/ncq leg^n ?j' fo vistea tat-
cluzete adevrul^ (îte&preia tot

cluzirea Duhului P.G. 10?, »M— rflfj'J p&rurtci'Jur ?i ^^fJi(n cfefpno dcsflvlr-
300) în general, interpretarea Tra- id^ffl viitoare Jn HW*/6a De aêec .y|
diiei ca o «completare . 'v-rl felurii ,-fnriffl crr-FS^-f/a d/JdrTE rouW, cafOj pflm.-i'nJ
decurge din învtura Dm/ini c tluftftti vbchr îi fpteAfrf Ifl [jmbre r

i-nu
Sijfnt descoper noi sensuri, pro- < r i r/ ru bticu^te fîpre ctta nou if lairtiefl.
mde, ale Evangheliei lui Uristo*, r>^r p- ftgA modurile amfnlf.lv nai .flJs,
transmis A prin cUdasonlU aposto- mari oJ/J In flJ; cltfp Ifl ro(f af(?la ccj-e
Ikm. mi uin5t' i nft prin rrvdfa nînrete cu ***
c) lrir'in Evanghelistul^ care vor- ydral cfumPe^JtMfi ^/ ^nrfumitt.'îcj'j'tîf ol ?uJ
bete pe '.ai.: deapre natura l ht- HrlUo^ In acfylfa se ai/ ru ratmai cq

erarea" Duhului -$#rti (cap. 1GJ, subM ii
1
/ c»*i *u ai/ne ^ fe jji.^f:^, pr/n pro'vi-
ntasf îndeosebi Acestuia de rolul rfent, rafîunea naturala, apoi ea eeJ cp

«par ac l e to», de mîngiEetnr npa- r>i b c/esrrupcrd e^cafna pofunc.'ior i ptfxJ*-
rator. Duhitl este Cel care prea&L- rfiQ fof ?J ie vestete tfvtâvlr-îreu vUîoq-
vuste pe Fiul, ded Cel care âS \c.o- r* ri'fi Jnirn Hrisios, ci i co ce/ ce i*
ngmiei Fiului dimensiunea ci efiha^ rJi's/i» Jn i.'f Jn.'/.'^'r? . rr (fUJttS ftflf< titfnii'fâ
t o legi dl. De Cincizeci mc,

la Comu- f?r^n cn tfUIfar da Inê/cp-
Tt'^^n/fl. Dflr
n lin ten 're tini lor este dependent c/unc # mi/na/ In nreid torc ji-ou curfîft
de DuhfO. Care o teap de
SfiuL Jru/7cfLj/ $t trupul prin dtprlndete-ri In
veacul eahatologic. Prîn linhut împ J/n/f ea Jnformnl a porunpl/oj-, Jninr

Sfînt, poporul Iul Dumnezeu tr*11e?te cwefla pp/irr;cn ra Inlm ai Si, prin cu-
atît In pianul Istoriei d! i in cel al i7»Sf/rtJa j/nip/a ^f npjnafef/nJd ce îft-o
Prin Invocarea Buhu-

<?& li teologiei. ^ ;,-j rj^f f tfêf c , Jji ( fprlnd 3 n min tea for pr*-n-
lui Sftnt. trupul lui Hrîstos se afla (urtifefe *:( nctjrd/ft?le îitleauri. rare |J
în misterul continuitii i dUcon- rM/cfl ia Ifrdujjjn<;'?ci r.'»

l
$l. MaJtfta Mflr*
fctnuftl! istorice, punlnd viaa aa (••!^nontl r RflspuPtilTi rlr? Ttff&ti** t$,
:;ub u }e] der-ata» Duhului SfSnî*

în rr/oi:. rom., voj, 3. p. â — 45j r
ntiUul Siint n« te ab&uti din nici o B i b 1 1 o q r a f I e : sr. Vasfle. Dcsprv

laptur .f! mai afes ttfn fcitâe *:<* s-au Jn- ''.'Mf S&U trad fr. iitiblicatS ]ti coli.
itl-î/iT"! fl*raiune. Fi a iustina Trr exis* rtSource» Chretîenne-tiî) i

Mae-cu Ascetul.
m£ f» forare, InfrucM Dumnweu fi spre bolea, In FUoc. rpm. h vel. Ip
I.ill
DUHUL SrlNT
p. 2&7—29flf Grlgorie Palama, Despre estepupa Damasus (30S— 3B4). Sco-

imp&ttSlrea dumnese/oscd, 1 — 21. In PIUjc pul sinodului eate de a se pronuna
mm., voi, 7. p. 374 400 — 1
tefan Alene, în legtur cu afirmaia pnevmmi;-
CgfwMIfl Fericitului August In despre pd- manilor («dumani Duhului»),
ai
caf 5/ Jtafj In vStuâl] TealoiJceu, Vili [ormulat de Maoedonto din Con-

(195Q} m, S—fl, p, 330 — 34fl ? tnan lefi. strmtlnopol, v& Duhul St'int este o
Cc/ttr epiif Iftotoff/ee orontifc asupra fepor- «creatur». Sinodul s~a releiit i la
JajUJ rffnlrc nnfUfd fJ taft \n «Studii Tau- diversele variante ale arianismului
lagiCOB, Xtl (1950), nt 4, p. 'i26— SSt r
Mai Intil, este de remarcat partl-
Athatiaê Jaf tic. /pôduct/pn a JN) UJioJo- ciparea la sinod u unet ploiade de
#te du Saini fisurii ehez ies Feres Cappa- mari teologi i personaliti biseri-
dodtens. In MEPREQ, 03—34 (1073), ceti ale timpului Meletle de An-
:
p, t-15— Jttif D. Sl-IuUuEip, Le Saîl BWHfl tiohla, Grlgorie de Constantlnopol,

dan* â tMotogte ut /a vie de J'Effffec lirnoiel al Alexandriei, Chirii al
Orfarf&xc, înXXVI, 87 (1974),
«Contacta», k'fiiMili inului, GheSasle al Cezflreil
p. afiUâ»! K*& Yarnamura T/ic &*? Paleatlnef, Grlgorie de Nyssa, Petru
lopcaiunt uJ tte> Doctrine ol *îw JJe/y&pMJ de Sa vasta, Amfitotile fi Iconlu,
in Patritftc Phito&aphy SI, fiasfJ fl« ®* ; Dtodor de Tars. La preedinia sino-
Gregoj-y d/ NyMu, In SVTQ Ifl, 1 (13741 dului s-au succedat Meletie al An-
:
p. Jr— 21 A. de i
OrtkodQxie st Halleux, tlohlei, Grlgorie i Nectarie de
Cat baluilsmv: du persan nu Jiam» &n pneu- ConstnntlnopoL Tn al doilea rrnd, si-
malotogle. Ut «Revua ThGnSoglqinj da Lmi- nodalii sînt contieni de rolul capi-
VHln., 6, ] flGÎS). V 3-30; Mritau tal al terminologici trinitate, nu
PsrmanllHr, Sf, Or egory of Nysara'j Doc- numn pentru exprimarea doctrinei
3
ir^ne of fhe ôJy Spif/lj în nEkkleslflstllios ortodoxe în totala fidelitate faa de

Pharos» (EPh1 r
5fl fi 978), p. 41— 100 >
*dotfma de la Ni ceea», d i în ve-
C. TsdrpamlL». Pireu maf of Cor /n rto? derea pstrrii unitii ecumenice
Eastern Rhuwlf, In Et'h. fii (I97flî, rir, 1— între diverse interpretri care divi-
p. 201—209) Andre de Hali™, La Pro- zau Biserica, pentru practic pasto-
Httfcfl de 1'Ejpr.fl-flniftJ dems le Symuofe ral^ l «leonomlc» a orto-
tactica
de CcmstdîiffincipJcL Ici oRevue Theoloqtquo docilor. Tocmai din aceast cauz,
dfl LtwvaJu» 10 <1873), l.lî.S— Mi D, Sil- termenul JiomQOwias, termen apro-
nLloae, Sfînfuf Duh Jrt revelai I? îi In fll-
piat pentru a defini consubstaniali-
wtlc, In «Ortodoxia h, XXVI [iff4>, ^r,2, tatea FiuJui întrupat cu Tatl, n-a
p. îlfl—24Uj Toan Ramureanu, Sfnadrjf putut sa fie impus. Sfintul Vaslle, a
rriiawflfr dr ta ConaJonHriopoJ f3M) în- r
crui teologie trlnitarâ a Influenat
vlfdfurit despre Duhul SfJirt $f B/scrtafl. în mod absolut stnodul, dei murise
fljflilHTli.il ronslqnMrtopQWePi. Jn studii cu doi ani In urm, in 373. n-a ce-
Tyoluijlec». XXI lfl»), tir- 5-e. rut ca si5 fie aplicat, în crez, Duhu-
Preferind termeni i nume
lui Sfînt,
DUHUL SFINT »C*l ce eu 7'atat :
care ae gsesc hi Sfmta Scriptura
ejfe împreun adorat i ntfrft». i in practica liturgica, i care pot
Sinodul II ecumenic, Constanti- obine consensul tuturor, Sfîntul
nopol 381, conceput ca sinod al epis- Vaslle folosete cu precdere ter-
copilor din Orient este convocat de
menul homottmos, în sensul ca
Jmpâratul Teodosle I (378— 3S5),
Duhului I se cuvine o adorare i
Câre din J0O guvern&axâ purtesi
dnEite identic cu cea a Tatlui i
orientala a Imperiului roman, ur-
ni ind lui Gratian Episcop de Roma a Fiului
DUHUL SUNT 137
sinod inut în Antiohia in 3S2

Un existeni a Dumnezeu. Expresia
iul
condamnase din neu arianismul dar «cela ce cu Tatl i cu Fiul este

3i prerea c Duhul «te creatur, o împreun închinat i mrit» este fo-
Separat dup fiina de Fiul. Sinodul losit ca echivalena cu h&tWQ&stea,
accepta homooiksiQ&t ascut din
r. pentru a exprima consubstaniali ta-
*ousia» Tatlui. Ousia este folosit tea i co -eternitatea Iul Dumnezeu
pentru a ideea lui Arie ca
nega treime de persoane. Este luata
t.-ix
Fiul a fost creat din ceea ce nu direct din vocabularul Sf in tu lui

exista, din nimic. Alii accepi con- Vasile cel Mare, care, Sn lucrarea sa
substanialitatea Fiului in brunat, Despre Dtihul Sfînt, examineaz
cu Tatl, dar nu a Duhului. Sino- doxoLogiUe biblice i liturgice cu ca-
dul din Alexandria a artat per- c racter treimk-, de pild m Slav Ta- :
sifla o confuzie referitoare la rela- tlui î Fiului împreun cu Duhul»,

iile între Persoanele divine i c sau «prin Fiul In Duhul Sfînt* In
terminologia folosit pîn acum tre- aprarea acestora, Sftntul VasUe se
buie sa fie clarii icat. De pilda, ter- bazeaz pe texte biblice, în special
menul hyjtostasi& este ambiguu, Matei dar si pe tradiia
2B, 19,
fiind folosit cu sensuri diferite in kerygmatioâ, deoarece textul deve-
dou afirmaii Dumnezeu are o nise invocare sacramental, ca for-
—
;
ipostas, ftdii-H o fiina ousia mula" a Botezului. De aceea el a

c
;
Dumnezeu are trei i postase, adlcâ putut apune credina ortodox

Persoane, Sinodul, pornind de La este conform botezului «Noî cre- :
principiul ci diferenele vei ba ic nu

1
dem asa cum sîntem botezai ai noi

Bint importante cit vreme sensul doxologîm aa cum noi credem»,
este acelai, gfiseie cele doua c stabilind astfel principiu! !er ornniii.
afirmaii de mai sus sînt accepta- Isx •-redendi (vezi Despre Duhul
bile dac A prima (treî ipostaae) nu Sfînt, cap 27 l 23).
înseamn triteitrtn. Iar a doua (o Sinodul din 381 (canonul 1) con-
ipostas) nu duce la modalism (sa-
damn In ansamblu pe se mi arieni
beliantsm).
fSeu macedonîeni de ta Macedo- —
Preocupat aâ evite termeni abs- nie), numii pnevmatomahl.
ir.ici i necunoscui* Sinodul ecu-
menic din 381 recurge la denumiri -CJnd re gini im Tatii atunci U con-
ia
s3 expresii biblice, acceptate în lim- Mprm in Et Însui, cupitwlml în tiroiasi

timp pe prin rol/cxle, iar tind ii
bajul Liturgic, a Cred si în Duhul $t Fitil
Sfînt, Domnul, de via fctorul, e&nrepeBfl p$ Ar&stj, atu nci nu r*c des-
p&rim Duhul Sljnt, ci In chip lo-
care din Tatl purcede, care cu Ta- ntti rfo
tl i cu Fiul este împreuna adorat gic l deodat,, potrivit Nfaje/, tf-o repre-
si mrit, care a vorbit prîn .profei-. zini fa ea îns&t. crmcntiUtâ Io aîa fel
numai una erori fata fa ***>

Toi termenii slnt biblici TI Cor,, 3, :
farJf aâ ttl
17—13; [oan $3 Romani, 8 2

fi, ;
iret parjsorsne, Ducii înelegi eu adevrat
;
11 Cor. 3, E> ; loan

25 I Cor. 2, 15, ;
pe Piui. II wl vedea din njnirufaud par-
12 II Petru 1,31. Sinodul a schim- [iki, va nduAQ* pe ete*o' puric, pe ToW

V-l
—
:
bat para de la (loan 15, 36) cu l din ceaialiG pe Duhul Sdu propriu,
eh —
din (cf, 1 Cor, 3 12) (qul a Intrâtfevr, Cui cart e merpu In Tai Al,
Petre protedit —
qul ex Deo est)
t
Aceia nu vn puU:u li tuA da Taial -i nu

Expresia «din Tal l purcedem recu- va li •ntetotlitta d*p&tit du Duhtti Siu,
noate «monarhia^ Tatlui, dar i Cute lucrzutâ J«lu/ In tO|f. $t fa' osa
persoana ca entitate individuala de dav primeti pe TuULi ftfilt puterea LuJ
ILiQ DUMNEZEU— Dl jMr^ B7 fcl *B
primsdU Tt\ octlaflJ timp ?i pe *iai ?J pfi Sa dar creaia nu ine de esena Sa.
p
DtifruJ, ponfru CBfleM pta.'iifa Jri ri*

nri-1 Ca i Vechiul Testament (îs, «'P
ud JW irt-(J JncMpui o frtafmpan* sau o 40 Ps. 104
» Dan. Ei, 20), Noul Tes-;
JtmpdrfJf** ?n aa iul ii,c;[ f-uj *ri /to 0U- tament foloseau* numai categorii
gfeftf fflrâ r#tdl teu ta QwNi *d iJe !ft personale atunci mii 5* relerâ la
jj'i,'[J; fJfe frai, cf concepi Tn acelai litfip «Dumnezeu cel viu» (Fapte 14» 15),
In Ei o comunitate! sf o tf#Of*kfre ne- Tefilanfltn din Vechiul 'Bestame&t
.'nnhj fl| cumva teîlfllefcaffd, MM en eiea- se con ?ontrea2ri jmarea epifanie în
Bîrjr^n fradEateiot .-.-a rup tonlinxtBtifâM sau «eendeacencl^na^ divin (syn
fiinai* t&4 tiu ocenstd comun7iu(<t rJc? sub- katfibauls), adic întruparea Fin 'ui
flotil &<l i.'1'j'nii'ric f^.irh'cLjJarj'fflJe.'j .:-mrie- Iul Dumnezeu, prin care nu numai
lor ciixlhicttvv*, [Viatiii ccJ Msflb gîftfa religia este posibila, pi l
indumiie-
âi IV, trai rom., p. l»l), zeirWj, deoarece CuvMul întrupat
îi asutoS firea omeneasc în su-
DUMNEZEII— DUMNEZEIRE Jur, biectul Su
întruparea dezvluie
Deus, Daminus cameteri.il vin. -al, epifanînal
Thcns, Iheotes; Int. i
gftgs —
Fiina hu premii, Existena lt.it Dumn », un DfcffWtezeu plin
:-
divina personala Teologia ruafiîi- I s

comptimire l iubire pentru om,
toana prefera categoria Euteteruiuî care fie «tebbfiurâ* pentru a $8ru
l termenii doxcloftlci cînd vorbete ii îmbr-iâ eblpul SÛ Ji-esat tn
t9
de Cilna divin asa de Oumrtegeu, creaie (ct, T.c, 7, 11 ; 15, 10 ; P 1 :
nume mai presus de orice numen

ii En Dumnezeu este Domnul»,
B, 2),- si
(Fii, 2, 9), In 1 urnirea are&pagîtic Cel care con tu« NÔrlfl oamenilor,
despre «Numele divinele arat ofi aa cum arata expresia Domnul :
Dumneseu--Theos-Kyr]oa, înti' ilta

Dumnezeu nu poate fi dcl definit,
Ps,
nfei Urnita* de Imaginile create, l frecvent în 5[înta Scripturi fcf.
ca însi noiunea de Dumnezeu

este relativa, deoarece:, ea se referfi Spte deosebire de Vechiul Testa-
Îs legtura Lui gu creaia, nu La ment, Noul Testamenl vbrbête îh
misterul fiinei Sale transcendente, mad expliuii despre Dumnezeu —
Ldicfl ta «esenfl upraosentalâ'i (cf. SHnta Treime: Tat!, Fini <\ Duhul
fârarfefa eet*fl*C& XV, 2). uit. Monoteismul trinitar cretto
Imaginea iui DtwznAzmi e&e dat este structura supremei iubiri. Trei-
de El truul în actele Sale de ma- mea este un, mod de relaie cwe de-
nifestare In treaie ijl in venirea Sa pete dualismul >e care a fost
prin întruparea Fiului, In istoria unstrulM t.L'ulo;'!a Vechiului Testa-
Cu tonte teofaniilc de care este ment.
plin. Vechiul Testament subliniai Teologia face o distincie Intre
tr.'insrL'ndenn universala a lui dumnezeire, esena mu comu- Bw
Dumnczfcu sEu alnt cel ce sînt* na a Iul Dumni-ffett, l ceea ce ex.bta
(le, 3, 11) tine si a este numele prin
:
în jurul esenei sau propdetâiLc lui
excelen al tul Dumnezei DvmMr Dumnezeu. E vorb;i ded <i
ri trnns-
zeu are existena în Sine, nu are aii ctmdena .absolut/i în *:lne a esenei.
fe e
principiu i alt srap, Ideea ea te re- de caracterul fi wpol'atlc. Ci
luat de NotU Testament, de scrie- esena lui Dumti'cs eii 'arA
rile pnatapostolfcc l de cele dlntîi de orice comparaie afirmativ sau

crezuri cretine, In caru Dumnezsu lumea. Dwt?7i.'c.-, .iv!-.t
cu
i i
nagatlva ,
&$£ nui' 'ii ..u''tic-,. prfodpfell exis- (theotes) nu poate fi identificata cu

tenei. El este creatorul prin vo' nici o proprietate sau lucrare a lui
DUMNEiLU—DL MM E7J7! R E i,::i
Dumnezeu. Sirii torul evreu Filai nea existenei, într-un procea de re-
din Alexandria (Mec. I) vorbete de velaie, Dar în aceasta micare de
Dumnezeu numek (amm" «cel ffiri devenire, natura lui Dumnezeu nu
mous) dup fiina $i de Dumnezeu se transform, nu primete O form
cu «multe nume» (polyonymous) pe care n-a avut-e mai înainte, cci
dup atribute i energii. Termenii Dumnezeu nu stft sub categoria
teologi privesc deci relaia dintre existene! determinate, ne fiind su-
npî sî Dumnezeu, nu esena Sa, Do pus timpului i spaiului, Esena l
asemenea, tradîtlu teologic patrj *i existena lui Dumnezeu alttt nede-
distinge intre firea comun $1
i
ermînate, întru r?.t nu I se poate
persoanele Treimii (v, THEIME). aplica eu ni ?. tind î, l unde ? Ei
Persoanele sînt altceva dec3t esena nu primete o Gorln pe care n-a
lor lo mun.il sau lucrrile lor co- nvut-o. El însumi fiind ..flinta^, tn
mune- (v, IPQSTAS). De pild, Tuiul moi absolut, El însui tne mica-
nu esie nume de fire sau de lucrare, rea fiinei i limiteaz exi stern,; tn 1
aau de însuire comii.-.â, i de ipoa- timp i spaiu; De aceea, dincolo de

tas. Le aceea atributele ipostatke, Dumnezeu j1 creaie nu exist ni-
personale, nu trebuie $& i'ic consun- mic altceva, Cfid El este nesfîrjitul.
date cu îr)sip.',:ii ile comune, iuen-flee Inexistena sau neantul are o nu
. ! > durnMzeivii (Eunnmie identifi- Subzisten în S!nc, ca o entitate de
cfnd firea Iul" Dumnezeu, cu n o - sine stttnare, Friptura creat Si
n ivj t e r e fi, care
este o [jropr le- omul h'upot fi private de existena
tute aTatlui, conclud ea c Fiul nu decit de ctre Dumnezeu.
are natura dumneîeî&sctfj 1
.
Exist diferite concepii idei
$1
Vn anumit curent mistic r&aâri* false despre Dumneteu i despre
tean a preferat s pun accentul pe religie. Vechiul sî Noul Testament
atributele apofatice ale Iul Uumne- se ridic viguros impotrîva poltteis-
Sfltr. De pild : transcenden- mulul |t a idoloîatriî (Deut f>, 7—
a, Dumnswu unuL in fiin. fiind 9 ; Fapte 7, 41—42), La început,
In afar mi depinde de
de relaie, cretinii ermi numii tratîs» tocmai
existena altuia, nîd RU este egal pentru ca negau un dumnezeu fals,
EU altceva. El nu poate fi definit negativ, reprodus în divinitile
prîntr-o relaie, avmd im caracter j; re ce- romane.
Ei au fost împotriva
absolut, transcendent infini- ; Iul Venus, Jupitcr, B&chUB, dac au
tatea, adit-â lip.â de Urnit» de admirat pe Platon l Aris total- Fi
pozîtie in timp sau nespaiali tatea, au respectat autoritatea cezarului,
de început $1 sfinit in timp; i m u dar nu au adus Jertfe idolilor,
tsbilitatea, sau Indefinitul,
în ceea ce privete structura ac-
edicâ lipsa de dezvoltare. Dumne-
zeu, fiind plenitudinea în El însui,
tului religios, Dumnezeu ca per-
nu Se m i:-,pre un
: :;cop mai sus .soana nu Se -on funda cu omul,
de El ; venicia, deoarece Dum- dupfi cum sufletul nu este identic
mai presus
esfte de orice CU Dum7\r-?M. ci filîlt doua SUpicl.'
rtez&U
determinare j compunere. unite în ambiana iubirii l a ha-
Afieasta nu înseamn Dwrrme- r rului.
seu este o natur static, imobila, «Pumn zeu

r> <rJJe unui. iar efe ImvpuJ,
impersrni,ih'i, nfr-i lui Dumnezeii
! i
:
necu.pt insA uvlnd UrnlA puAqtett e 6 ***•>
ia o forma de «a fi*, Intra" in ordi- fa. El exdu* pe «G$ntf" fi *cuJn» r tiilîw

I iu DUMNEZE U— DUMNE ZEI RE
nu poete fisf^j
;
temelie de-putete'lrUitjrrTf tf
el* t eu total inaccesibil *( ti .j,
mprinM ric- nitf una dintre fpturi, ptli m/ prdûs de luata ûlo/ai i
' 1
UPtAtU
v/eo tleacQfcTtw ftlntlaii a Sa. dJne lucratoare- l tar de iftrJJI >

*cur.i
Dumnezeu nu estv In ?J pentru Sin* vufWnd. e eflrtfate JdcaJoare a itiatd
însui cil n* cile cu putin tim} s tHnta* {Maxim MTluti&ltotuI, Q&pa\v W-i
nici Încpui, nici tniftac, aici *Hrj/i, nici togiee* Suta taiiia, 1—% 4 In FtlQc. rom u t
altceva din cela ce sini cugetate In chip voi U, p. 124— Î£3J.

;iixJtîftiJ pq cxiillnd dup Bl CtfuJ «te ne- n i >)1J o a. r j Mc: St. Jcan Chrysrjfcr
determini, JVtfRfettl # iniin/t, ca Cel ce
ms 5u/ JVrrcomp^/tenJîiJî/Nle de DwW*
e jftjjjiil mef/ preau* eta fttald Wnla, pop- r
tom, L OttaUÎEIe TI ii tîî, lr<id, ?i ed. GÎL,

rea Juc/qj-eja {jtfnJJiaretiJ.,
fl/
,p, 167— 217 Sf, lemn Domaschlu, Ca*efffi[a
i
DuiouBiiEU tui este MiJi|A r In sena tf»

Qtltidtox* cart na HMftj, tratL cil.,
Wd pur eJ ia" d« WnW doior-

BiJiipJu,
p. 31 ^l —
1,
ti. L Pnsttg*. Oaci fa Pairii-

r
mJneif.d în oatf&arz lat, ca Jfl U9 $ pElftaf*

iic ftoâgQf* SPCK, tandra, V&52] D, BtA-
ju.'u fl^Mfjmfg fl*wJL alei purc'«, Jn of nllDau. IcolQCfSu Dogmaticii Ortodaô.
de puf ere pu/ i sirop fu. sau da plltcrv
voi. 1. [). S4T — SSftlp D, sranl1cwL\ oieu e*j
Tii ofteare ici detefmJnctffl, ca sd fli al
£im«u/ d Genii) ve, L.abor et Fldes, tS
mijloc, nici Jucfata fraultian), 3n Mim dt-
D/eu, ia tta~
VLadlmlr Lossky, Visinrf c(«
jue;are pur si simplu, ttau Ce Jucrum In
dll&n patrluUtjue qrticuc jusquVi Qre-
oarecare fcJ cfeiermJnafrd, ca s (te îi s'Jr-
Neuchalol, Dulacliau* !
yntre Pafamas,
srt ai micrii li ml &M gîndit ea exis-
Jnaiiitc ea Kriuoi/iare. Cî ewta NSesitl* 1WJ r
Jeaii I 'J.inlelui], mtai\i-.n\<
tivit mai
d*-vJa(â-Jfletflcnw ?i sup/ulWn- vt il&Qlovie myatfqua, P*rLs, Aubl^r, 1S53.
tltt/tâf*
E
ENERGII divine necreate [gr- Pentru Maxim Mrturisitorul, ener-
energeia — putere de aciune, lu- giile divine nu sînt altceva derît
crare [ Capitolul despre energiile raiunile divine în aciunea lor con-
sau activitile, sau lucrrile divine creta, perceptibile la nivelul empi-
necreate, este o dezvoltare tirzie a ric al lucrurilor. In aceasta aciune,
teologiei bizantine, eptind o im- raiunile pot fi cunoscute ca ener-
portan capitala in disputa lui gii : creatoare, proniatoare i de ju-
Grigorie Palama cu teologii scolas- decata. Prin energii, Dumnezeu mi-
tici latini, Varlaam Achlndin, i c creaia l Se mic
El Însui, _r«-
despre natura harului i a îndum- mînînd totui nemicat i neschim-
nezeiii, Termenul energeia este fo- bat. discuiile
In despre natura
-oioEEJu: sillnasjp uj Joile}un iso luminii taborice cu teologii latini
gice, fiind consacrat de ctre al — care sub pretextul simplicitii i
VMea Sinod ecumenic (Constanti- neîmprii-ii naturii divine spuneau
ne pol, GB1), care condamn mono- c harul este creat, —
Grigorie Pala-
ivlismul. loan Damaschln,
Pentru ma (+ 1359) face distincie între
noiunea energia are sensul de rea- fiina sau esena lui Dumnezeu, adic
lizare sau activitate a oricrei na- firea dumnezeiasc necreatâ, ne-
turi. Apllcîndu! hri^tc logici, el schimbtoare, necuprins i negri-
suspine c are voina.
fiecare fire lâ. l energiile divine necreate,
adic
operaia i lucrarea ei proprie, de lucrrile sau «ieirile» personale prin
aceea in Hristos trebuie sâ fie recu- care El Se las împrtit, Se mani-
festa i îndumnezeloste. Energiile
noscute dou voine si doua lucruri
naturale potrivit cu cele firi, dou izvorsc dumnezeirea comun
din
dumnezeiasc i omeneasc, Desi- celor trei persoane ale Treimii i prin
gur c cele dou lucrri sînt unite aceasta sint unice, indivizibile^ per-
si opereaz in comun una cu alta. manente l stabile Ele sînt ipostfl-
i ceasta din cauza Ipostasulul lor zlate, adic exist deodat cu Per-
în care sînt unite lucrrile fi- soanele l sint contemplate în mod
tinic,
rii umane cu cele ale firii dumne- real, nu simbolic. Energiile nu con-
zeieti artîndu-se ca o lucrare stituie o persoan, nu au ipostasul
teandrlca, Diferena voine- firilor, lor propriu l nu exist indepen-
lor l lucrrilor ae recunoate în dent. Energiile sînt contemplate în-
unitatea Ipostasului, cci chiar dup tr-un ipoatas i se manifest prin-
este tr-o persoan, dar nu sint ele in-
ce a luat trupul omenesc, Fiui
Treime», este acelatf sele ipostas.
*Unul din
Domn care opereaz prin ele. fr InvSâtura despre energiiîe divi-
separare , nici schimbare, CTft îm- ne recreate constituie o caracteristic
amestecare. esenial a Ortodoxiei i <?a st la
prire, nici
M2 ENERGII DIVINE
\postesutS spunlnd cil Ei este în (oare

temelia credinei în caracterul per-
fit t
sonal al Iul Dumnezeu, "i îndurn-

Bfv&tftfc wipq # riceefiJ bej lue/drtfp ta
neaeirea omuSul l in transfigura-
a re pttft >•:>• nt neUinitote i iwlpnsfn-
lposla.su i.1
jfc*j rad/cd frMnte. nici

rea materiei l creaiei. Teologia
fij't-/
Njci nu feci fff^fllIaÛlâ fstmfo Iui

ortodoxa înelege harul anume c4
iîd
ftumnriîcu, r.â Hl«3 presus fff eawfiff fJ

mergie î?i lucrare dumneze lunc, «e^
efe nume 5/ Iji sine JwlmpftridsJ'bJJi ^
personal i nccn ii prin ctxri- i: "1,
e ne-
manêsia^. nUflîirtd e5Bfî|4 Jof es
omul devine : .pârtaî} ol ilrll dumne-
i crede Jn aceiai JPiîBtC*a*tl, îm-
Desigur, dis- areoÎ44,
zeîe$tî» (It Pt 1. 4),
7n Impcîrf^
^1 nelmpJ-.'/i. uhJi .',1
tinct fa dintre esena, i postas î ,.1/iri/r
(tliilntt în anlre r rtefeîl dfa Sino fn fcsJfJ

enertfie nu trebuie sâ fie exagerai. nenii.^rnrv
oifecI/lcfit-Ss Jn
deoarece Bl Serica a respins emsmi-
j-i puftrriid
îrhpflrUnrfu-Sc neJmpdrt/t i ÎjnpârfaJin-
ianismul i moralismul, De aserr.e- chipul tatei aoiatc.
du-$e dupiî
nea îndrumnezelrea tiu trebuie în-
h
Jflilrtg
imparu^v'
(M. QfTgofe Paianta, Deaa-fe s
eleas ca absorbie fizic a crea- rom., vot, 7

Dumnezeu. Islamis- dWeieiftacS, W, in Mlc-c.
turii în fiina Iul
mul nu este altceva de cit o mrturie p, 40a— ^05J.
a confruntrii dintre dou "teologii :
nibUogr^Ho: Sf, loan Dama^ciiin.

liuk.ranfaUsmtil scolastic si perso- CîfGdJnla OJ-îodaxâ, III, XV, trad. cît..
nalismul patristic, coriceptl care p. 127—1331 Sr. GNynrU- Pitems. r>f.-ap/t
s-au repercutat asupra multor capi- ^/3xi[q luminai In Fîior, rum., val, 7,
tole ale dog mn tu ii, în special asu p, 20^ —374 1 JtJtg MsyenfJfufi, LilrotJui''
pra soterîoîoglel l teologici sacra- tton J'Wudc de Gr&ga/Je Paiiimnff. i-.l,
mentale, itons dti Seu!l, Pfl^s, 1959 3 tdito, /num.-

«Mei sil nu OKtiîti ^ dumnezeirea rrj'ina nom/.'iniialc eE myarû;e eh re am ne
rjamrîqjwu eurt create X/V-e
i împAfafa fa> t't flyjsoUc* u?J aJfcc/o^ In «Nfliivclle
C4cj' flCeifeâ fcinj lucrri q& lui fâimneitiu. n^vue TtiiialDi|lqlitri\ 6$ (1957], p. QO-S—
cobori f\dml jrtrtuinncBeWbi KfJViJflii'^îH?, rEssenrc r.r rê»
Nici sa iiu 914 I
B4a;l«
creaiurt, do ad rstr robort dsfts Ja iJ)ôiog/e «ni-
/a Ireapla tfe tt *e-sicr]ce (iiîrbt»
t J^c
împreuna cu aî pe Cei &o o*e "tfto
r/rueJJe t.'e t, Symhaii Îs Nwvcttu Jheo.
$r pj-Murd acei* teri ffref 5fl ruj tott ce laîen, tn «MeaaBgcr du Vcx^rrhat du
pe ceva fptui flnftfefrtfi c Fiul tul Dum- pajrlîirchc ru.eJRiK p nr, 7."— 7£i, 1971,
nea™ S-a tcui ta noi Cci cum ar li * 15]— 170 s ldfm, SJxrtp^flUV of ffffi Di-
binevoit s
&s fac pefltm mJi ca iwA vide Naturc and thc Ditflncttonfi in God.
rfftcfl nu jw-ar JJP* Whf«
împarte awo-rdlng io St. GrcgorY ol Nytta, in
niJ :'
Sflni, d o rrenlurd, mc/ bine *3< eto fifl
<St. VlfttLtanli *
1
!"nr-.::h..|if .1 iJil ,
' i
n-af ii du( duJiuJ iJirJeriJ a Se/tfjnbUJ

(SVTQ). 21 (J0T7J, nr 3 p. P
7€1 — 104,
trupului pe con? iUl'f&U-l a** fecioara,
Edmund Huiîiey, The P&*BM — Energy
5-a trvt om? Sici s nu Iei fcwJfUJ'J
Simziurs In (îie Wteojagy oJ Sr. GrôJ^
pe cei ca biserici aio
a/e ipturllor iînt PalctiM4 In s\n:q, la (1974), i. p\ 'iz-
r
pe
Dumnezeu, adic pe 4ft| Cen-.gea Barroli.,- Pa^mJsm fievi^te^.
stinit r nJcJ
tul
Uite sa nu [e led util <*<
«J«fc/t, incll îti SVTQ, 19 (3975}, nr. 4, p, 2tt—*3|
nu- numai s
te abii rfe la Jmpflr^rsa Chrlstus Yannafte. IH rifirfm<:(/on ttfti
duptwîeJoW.fl 9/ î.'ii,'umn::^- (!!.'., vi H lA-een Efscvnê rtnd HnerejJ'oa etnd fîj ?rjî-
texpingt nade/dea tn ea. Nici s nu faci

porînnee for riicOJogy. In S%^TQ, ]9(lâ?n),
aepttilneioa, IneK
pe n 'ii*7i.'u allt rft
-232—245; D. SMiiEloae, JValufdl îi
4, p,
3fl nu piiai flrui 3iMri Lui imnfiitAirc
laptttiilor Lut raionala curita, Mat uirw
XXVI 392-âs.
zis, s nu-L iaci pe Ui ftfislt de tiln[ sJ (iflW), nr. 3, V-
EKlPOS'1'A.HERT! U3
BNIPOSTAZIEUE enhypoft- [gr- PihMnfiran^: J h

Mey&ndarfr, Chitii
tasis, enhyposLalon preiuaîta — h\ Ea&lcm Qhti^îffi Thoagiit r

ed. cit,,
firii umane m
ipostasul Logosului] :
p. ei —681 ion Caraba, Docffina hrfetoiQ?
un;i din rele mai importante clari - giv a lut Leonm de Uimal «Sludtd Ta
r icuri pe care Leoniu de Bizan loglfl* XIX ( M7), m". 5— G, p, 321—333]
LJif FWfceft, U-ur.liu al Blzanldut, ftei.
(t 542) o aduce bristologiei tuilcedo-
zgcJ capete lmpfi/Jva lui Sever tfe
nîene. pentru a evita confuzia d in- tte
ter # unirea dup

tpastas» -«uni- i AniioWc f l:i «ALtardî UajlfttuluU , 1 (lUIrOl,
rea dup natur». Pentru ineLege

ti
nr. ^3 — 10. p, 48—W.
modul de unire a Iui Dumnezeu cu
EPECTAZ.A [gr. epektasiH în-
omul, bizantin araii cm.
scriitorul
dei In natura creata nu vieuiete
tindere, urcu] : învtura dezvol-
tat de Grigorie de Nyssa (in «Viaa
o fire iar un purttor riposta 5) al
lui Moi se», sau a Tratat de desvîr-
el, adic ea este în mod normal tot-
sire în virtute»), potrivit creia Stt-
deauna individuauziita. Dumnezeu-
i'letul, fiind atras de Dumnezeu,
Tatfil a ftotârlt ca Dumnezeu-FiuL
este intr-o continu micare ascen-
s preta in tpOSaSVA firea ne- iU dent ctre treptele superioare ale
personflieat,. neindivid uaîizat a
plenitudinii harului Urctiuj acesta
tifriijln}. Tônt-hi afirm S ca "dac. Jn Iji 1 . . I .1 1:11 I j i,idli; iALlitUI Csttfcrtl 1 J-i i m-
dumnesciTcti umunUateu, ttru
\<\
DionisU* An:o- dup
heseu pt care,,
slnt unite în esena lor, nu ar p
pagitul. crosul divin îl imprim ca
tra, Chiar în untre, proprietate' ria
in fiina omu
un element dina mit:
1
turalâ fiecreia, atun-cl ele ar fi

a
Iui.El presupune o continu elibe-
amestecate tonjonuna $1 cte nu ar
1
rare de patimi (^katharsis»), o cre-

mai râmme nici dumnezeire, nirî tere spiritual spre Vîrsta lui Hris-
umanitatea, In unirea, ipâstaîicZ* fi- l.ua (El. i t 13), SimboVul epectraei
rea omeneasca nu mai are un centru este «nu se oprete
Moise» care
sau subiect omenesc fUnlal auto- deloc In urcuul su, nici au-i
nom, aceasta nu din cauza ca" este Oxeaz limite La micarea Sa ctre
definitiv an-ipostttziatâ (lipsit
înlimi, ci, odat ce a pus piriorul
centru sau subiect), dj pentru câ
pe sejarJp el nu înceteaz de a W
este en-ipast-aziat, adic cjtitraâ treptele acesteia i continu mereu
în persoana Cu vJn tulul, asumat hi
sa se ridice, deoarece orice treapta
subiectul Acestuia, Er s
fie ab-
pe rare o urc totdeauna, înirt- d
sorbit, (v. HRISTOLOGIE. UNIRE (Grigo-
tlnd, spre una superioara^
IPOSTATICÂ), Faa de nestorin- Moise Theo-
rie de Nyssa, Vi&a lui b
nism si monctflzlsrrit eare susineau Ha II, 227, trad. dt. 2G3).

p.
c nu exist fire Tara ipostav, Leon-
Kpectaza înseamri;"i
f
progres in
iu arat cu ipostasul divin exist deoarece creti-
virtute l aciune,
prin el In&ugi i el indic distincia,
nu diferena. In acest sens, ipostasul
nul nu trebuie s renune niciodat
la ceea ce a dobîndit, ci trebuie aa
poale fi constituit din mal multe continue ceea ce a început «Du- :
naturi individuale. Hypasia&îs in- cei pînn Ia capt fapta* (II Cor. B,
seamna" subiectul, persoana ; nenhy- 31). In spiritul tradiiei nisritene,
posUton» Înseamn" natura umana urmarea lui Ilristos este concomi-
care exist In luntrul ipoteticului, tentei cu dezvluirea lui Hrtetos, cu
care a [ost asumat de lagosul pre- manifestarea Lui de la forma ehe^
existent, la întrupare. notlcfl la forma taborieft, prin îm-
144 FPICLEZA
pus picioru pe scara cars se spri-

ptfrtsirea cu Duhul Sfiat. Tocmai ca ti
jin de Dumnezeu, cum spune tar.ov. p-

de aceea, cretinul este st£ mulat, în
acest urcu în desâvîrlre, 5 ii ttndtf ete rjunufeo spre treapta de dcasupta
m sus «RIvnii harlsmele mat

:
t nu Inccfengtf niciodat s se inaî*,
rnarî* (I Cor, 12, 31). Stingerea ela- prin aceea r$ mereu descoper ceva dea-
nului ctre Dumnezeu înseamn în supta treptei uitase în urcufttf Spre lnt-
acelai timp o reducere a energiilor flmc.
Dar ridicat prin aslielde îtttlrl, arde
persoanei umane. Mobilul acestei
aspiraii ctre Dumnezeu aste Iubi- Incfl e dorin l e flmind de i mai
rea, Iubirea fizica fiind o parabola mult. $1 înseteaz înc de ce ie au care

a iubirii divine «Fericit este cel ;
se udpa pu nirett cit putea, SJ, ca ii
U Împrtit rang
ce are Fa
de Dumnezeu un dor cînfjf nu s-ar
cerJnd Iul
înefl, se
PiJJnneieu sd
rfoaînflfediacd,
asemntor celui pe eare-4 are în- fld
vad, dl
na poate sd ci
drgostitul fa
de iubita lufa (loan /
eaie
tfe arafe, elf
fO^gorje de ATysaa
Peciei* h
Viut-i
Scalarul, Sctsrtt XXX, 5, Sn Filoc.
/ui Mtjistv J/otf. roSW Pt flO— 5JK
rom., voi, @, p, 425).
SlbUograiie: Grirjolre de NyaaCH
*Aa precum corpurile ce tind fflOfj
La vê efe Mcjisc r LntTOdUMrt, tcit critic
dnrd pornesc fa vnJe, cWflf dacd nimeni
|] trnducîct'* rfe Jenn Ddniâld'u, od. 3-a,
nu le mai împinge drtp pr/mr> micare, [CaK
înesam l Us Editions du Cert, P*rLi, l£*î3
ne avlnta prin ele Innele intr-c Thcarla
itSnurcs ChretSennosiijH II,
mal repestlâ in jan, niita. vreme cit T-
p. 257 -2&'3 EvrreU F*?r{jusrtji. Ood's te-
ntiji eu ettpui fetâlna! si supus &nt*t r
iJnJfv n nd Mafi's Murfjb.'ii/y : Perp^liMif

porniri, neadlndu-se nimic rnrr r prin Jm-
Tfoaress Accortiuxa (o Qfcgoiy 0/ IVyjsa.
potriV/re sd opreasc pornirea lor, [ol nsa,
h
In «Crcrk Orlhadox Theologicnl Rev]r>w»,
dar dimpotriv, sufletul eliberat Ef« îrnp-
1—2 (1074), rp. 55—78) NlcoEae Far, Cu-
timirea m
p&mlnienscâ s* nvînt lnfOl i
noasfettB ^«^ &»JroW!l»tJ si ideea do cpec-
repede In mljcnnen cdfJ'^ C^ft cit ftJ
IÊd Ui sîintul QtlgQTte de rVyssaj ta
f7tf c î'idu.»HJ de ia «ie de f», spre îltffl*
ea—gfl.
« Ortodox < KXiii (1011 ni- 1. p-
fime. i neilind nimic rare si<3-i oprenzc
de itis pomiVea (pentm rd WfcQ binelui EPICLHZA epikiesh, lat. In- (gr,
#«fe pentru cele ce privesc
a^flgrtfoarL- vocaie —
invocare în vederea sfin-
spre el), sulleluf «£ ridic mereu mal sus irii] punctul fulminant al canonu-
:
de fa sine, intinilndu-sc împreuna cu do- lui euharistie (v. ANAFORA), prin

rtnttx dup cele cereti spre cele dinainte, care comunitatea se adreseaz, in
cum zice Apostolul {FMp„ $, t4), cortli-
forma unei rugciuni sacerdotale,. Iui
nuînd zborul spre- <-t-ce .
. r mc' sus.
Dumnczeu-Tatl, sâ trimit Duhul
Cflcl r dorind tu prin ceh a /uns* *d nu
Simt pentru prefacerea daruri! &r
mal sus. e pur-
plardd indHftnca fdKtftd In Trupul lui Hristos cel preaslvit
de pornirea spre re Te de
faf neîncetat i pentru sfinirea credincioilor.
sus, reirmoind mereu prin cele dobînriite în liturghia ortodox, consacrarea
ti la lîbomluJ. Fiindc lucrarea prin vir-
darurilor se face prin rugciunea
tute îi ftftneta puterea prin osteneal,
apo-
de invocare a Duhului Sfînt. care
nesioboajridu-s/ tria prin lucrate, ct
tfiuf-G,
urmeaz imediat cuvintelor de in-
c i
marele Moine, stituire a Euharfettei, Epicleza nu
Pentru aceasta %tce
ureînd mereu, nu se oprete niciodat poate înlocui nici anamnez (v.
din na -ni
urr.u pune vreun
nici hotar ANAMNEZ), nici rugciunea
r
de
nte»l In micarea spre înlime, ah odat mulumire i nici nu poate fi ir\\0-
i n<; e/.a 145
cuit" cu acesitea. Epici eza apare deja

la sJ'î coltul sec. II, 'avmd forme vâ-
Sfintei Treimi, Dup
Grîgorie Tau-
maturgul, orice lucrare sftnltoar*
nate. E amintit de Irlneu, dup pornete din Tatl, trece prin Fiul T
care consacrarea ofrandelor &e pro- se realizeaz în Duhul- Catolicii In-
duce prin cuvintele invocrii de j sist asupra puterii eonsacratuare a
sfintul care vorbete de cu-
Iustin, cuvintelor de instituire,, pe temeiul
vintele «rugciunii* de Ori gen
; ; unei hristoioîi care porneti de la
de Grigorle de Nys*a (cea 3 3 1—313 5),
care ii gsete originea biblic in
principiul supunerii Duhului fa
de Fiul. Al 24ea Conciliu de la Va-
textul din I Timotei 4, 4—5 «Tot :
tican a acceptat o rugciune de in-
ceea ce Dumnezeu a creat este bun vocare, uare Ins e rlndult înalntt j
i nimic nu este de lepdat daca se de cuvintele de instiluire, tocmai

ia cu mulumire pentru câ totul se
; pentru a evita ideea dl Fiul este
sfinete prin cuvintut lui Pumaf- «supusa Duhului
zeu i prin rugciune:-, Chirii de Ie-
In Râsrît, loan Hrisostom acor-
rusalim precizeaz c
invocarea se d o importan excepional cu-
adreseaz Stmtulul Duh. Vasile col vintelor de instituire (Dz&prz preo-
Mare (In Desprz Duhul 5fînt 3 ie vi 4, trad. dt., p. 140). Nu
h
XXVII, 60, trad. cit, p, 481) asaz numai Tatl este invocat pentru a
rugciunea epiclezei printre ele-
manifesta prin Duhul dilat pe
mentele liturgice care s-au trans-
Hristos cel preaslvit, ci Hristos
mis prin tradiia tainicei nescris.
InsuE trimite Duhul Sau asupra
Ni colac Cabaslla menioneaz ca dr iruri lor asuprai comunitii.
fiind complementare "rugciunea Euharistia este Taina rare reali-
de consacrare» i cuvintele de zeaz aceast dubl epîfame pre- :
instituire (Explicarea dumnezEietii

zena real Hristos cel înviat
a lui
liturghii XXLX, 7—22, trad. S. Sa-
— i prezena real a Duhului Simt.
laville, p, 1B5 ^191). în canonul «Cu adevrat, drui ren $1 venirea
euharistie egiptean al lui Serapion,
Simului Duh de la Tatl la cre-
exist o cerere înainte de cuvintele dincioi are loc în Hristos Iisus si
de instituire i una dup anamnez,
In Lui nume» (Cal ist i Ig-
sfîntul
ajdresiite Cuvin tul uE invocat sa natle Xanthopol, Capete 12/înFiloc.
vina peste elemente.
rom., voL 8, p. 30). In plus s-ar
Prinii apuseni vorbesc de nece- putea spune e, întrucît aciunea
sitatea aciunii direcLe a Duhului Indurnnrzeitoare este proprie Duhu-
Sfînt în consacrarea euhartatLc.fi. lui Sfînt epîcleza ine de natura
h
Pentru siintul Ambrozie, epideza e jertfei, cci ofranda se sfinete

«rugciunea sacr» pentru Augus»-
; prin Duhul Sflnt (Romani 15, 16;
tin, «rugciunea miti c» iar pen-
tru Ieronim «rugciunea solemnii».
,
Numeri U, Dup
Epistola ctre
9).
p Evrei (gj 14), Duhul ia locul focu^
In canonul euharistie roman exista lui. un element indispensabil, im^
rugciuni de consacrare, înainte i preunâ cu sînE«cle în sacrificiu] din
dup cuvintele de institui re dar , Vechiul Testament
t
(în Regi IB,

acestea slnt adresate Tatlui, far fi —
2b 39 — Ilie invoc
I
locul care
menionarea Duhului SOnt. Locul consum holocaustul). Sfîntul loan
i necesitatea epiclezei în liturghia Hriaostom afirm preotul nu c
euharisticâ sînt puse în legtur cu aduce focul, ci Duhul Sfînt, Care
doctrina despre Treime in chip 1 preface darurile (piine i vin) in
special cu konomia persoanelor surs de via divin.
: :
u» n
Prin extensiune, noiunea de epi- mimai txmttu c&ati foii rostite de DJnsil,
Hezâ arat orice aciune lliurgîrâ a> ipuna ti jlînful twm Ollffl Aii iUntj dfli
iau iacrameMaLa a Duhului SHnt cd vie ar mea acem-i pitlcFc îi acum,

care precede manifestarea Iul Hris- clncf sini M«Mtv t/r.- preot — cum sujsj/n
tos cel prea&lâvît. flirii nu o atldm - «fe ntaJit-N. Cdei
coninutul «înc nki cuvintele crealun// ttw4i Iar clrcluJ

Epiclcrfl, cu
IrifKlcd d« un am oaiaca/e.
aducem ie aceasta jertui duhovni-
''.'
flf II rotlll*
r/ ur c/ penfj« cd aO
ceasca i fârii de sînge. l Te ehe- i'
josJWr odfTfd d* Dutnnt&eîi tn-suti* (N, C**

H5, IfiWl
mâm. Te rugam l cu umilin la

Tine cdem trimite Du hui T
bailfid. TOfeinfM dmnaeinlll Uimraîk.
:
xx/x. iiimi. mms, *. tg—w}.

fi fim. peste noi g"l peste aceste da-
ruri ce *înt puse Înainte.. >, **te Bl bNogrjIla: Pctr« VlatLk*CU 1.:^
precedau fu Liturghlerul român luiijîiieml explicel, p* 240—25â Akxao- i
{dup textele slavone din sec. XVI) der S^rtaiifaiaivii, Fur itte Liic ol rine
de troparul ceasului ii n-leu VVi-i.-.'. i • .. :i. ,-,.. -fa
tncf QlUt&QMY* St. \
n Doamne» Cel efe in ceasul al trei- dJmlr- SptnJuary Preai, 1973. --IC i
lea al trimis pe V\ K. C^1n»E1a, TikLincc dummvmfri} l/nir-

Duh apostolilor Ti* pe Acela, îlti- gh;. XXIX, uud rom, dl-, p. 76—7Î.
nulc, nu-L lua de la no!, ri rtî-L
Înnoiete nouâo, IPANJf gr cpiphaneia —
apariie, artare] manifestarea Iul :
'Cum cd IhimtvrTeu cxculta ru. r

Ekjntne2eu mal ales prin întrupa- +
(304*0** efl Ei trimit* Duhni Sân Cfl] SJJnl
rea Fiului i prin revelarea Sfintei
actuoro cafe-f, fief ii ffl nim.k- Nn
Treimi cu otazlu botezului lui lisus
nejuttiifd fa ori c* f *r fwgd cei «<v
rlristos, fn Iordan, de ctre loan,
«IMd, a ipttj-o Ef JnsusJ 3J nimic mi M Pinti în secol u! ui IV-lea, sârba toa-
po-afr iacti ad credem. cA Iflffâ'iliimla î,U4l
rc Epii'imkM referea li mai se
mul le evenimente din istoria roln-
fjjftcu j
e#J fatr rttiiâ nifte cuvîfe «hi»- tulrîi natere * dup trup a Fiului
-
nrzc/ctfi, iki c n*ts nfcdwri. Cuflî ca Iul Dumnezeu, -nchlnaren magilor

tlinlcM Tff.'nc. r r/i'r
afh tilaffl fiu&atfito
.1
jMlstori lor. Botezul în fordan ] cea
*!f $1 eektlaite pe ean? fc-eun po flirtul', M dintif minune la nunta din Cana
idvIrcK- Jnir-a<fev-dr arin fuoicAine»
Toate acesîea &e srbtoreau îttî
»*flii tatui-o pflir iracrllfe Elini JJ wî/lnl*
una ia ii Ianuarie (data solstiiului
co/f </u Ijnvdlui de /a stinW QjtaxiQli îl
de lamfn calendarul da atmr
de ia urma&i im p |BMfV ma/U e/Ui. fon asa cum se prartica si nS in Biserl-
puT-oJ f Voitfe ref Mare «I foan cei Cu cLIe coptj si armeana. In secolul al
CSuiA-de-Aur, mafW efajwtfli of Bi&erlztt,
IV- tea, durj.i nu tarea sols tîiu Iul
Iar pe cef te « ImpQliîvcm: ac**lora< Ha 25 derambrle (cînd se iarbfltor
rrefaite j*-r j£v/etfJU£«fljedl efe? nW un fdi- •sol invjctus» denumire dai —
/stuii oct fa tuf* |m sd fio drtfp(«cr*dlft-
împratului romani. Biserica Homel
fiJttftgi
.i li 1 s.:irbâoarea Naterii Doni
>l : 1
Dwr cd ar ti de afuns cuvintele Mi.i-

nulul la 25 decembrie, pentru £pi~
tuaaruâi/, ttuiif? Li Ja#Pi4 de .rtofiilre,
puifrtf xtinlirm WtttttdafuriSot, n-a fante pâstrind data ei veche, adic
nfcl KnuJ GTJnNi- tjpQslolJ' mu rtlnlre Jiwd- la fj ianuarie. Practlea roman i
fdtori) UiMtttclt. Cd accile cuvuiJc, ros- fost prelua ui în Hasrlt ctre 390 :
Iile O slnau/d dald <te Datini/, ilm flfr Crigorie Teologul o Introduce la
turma» ufffre, ca *i cuvintele erenf lunii, Constantina pol. Iar toan Hrîsos-
EPISCOP T47
tom, In aceeai perioada, o aplica izbvit tiv Innmv.rte i cu lumina emo*

în Biserica Antlohiel. Utitei rit* Sumhmtau ne luminm. Astzi,
Biserica apuseana serbea^ ado- mtiumiimi lumii stf risipete* cu artmvn
rarea magilor sau ^srbtoarea re- Dumnezeului nostru. Astzi, ie lumltwmit
gilor», împreun cu Botezul, la cu ft&m te mfl to a iâ iâutmn. Astzi,
6 ianuarie, pentru a arata ca Eteus înelciunea s<? surp i -.alc bte intuire
Ilristos are J'ireaSa dumnezeiasc '' lucreaz nou venirea Stpl nulul.
de la zmislirea i naterea Sa res- AMzi,
pingind astfel erezia care susinea
p
tic m& cu e<sfer.ete
fo 9 Impw- &
'i-praanu/ese, ?r rdjg ac Jos cu eo/e tfe
câ Iîsus a fost adoptat. de Tatl i
m > -us împreuna- vd/ /,««, AgKs& obên cm
a devenit, teceptacolul dumnezeirli sfinit i mult vistMA a orforfaetfor fls
fu pogor irM Duhului asupra
Cfcazlfl miaifd .48WZ/, Slpîmii meiqi. l n Hufcz,
h
Sn la ikrteiuî in Iordan. In Biserica

¥ ra s ridice fi tea umencu^' la îniiiil
.Rsritei m, srbtoarea Botezului A Cel
nepheat $e pteacâ roitului
r.tv.i,
Domnului, cu prilejul careta «indii- Su, ca x& ne li$wn&» pe noi ef/n telrfe,
iui rea Treimii
s-a artata, este m- A^(îzJ Ijnpâriîjû
H ccni/iioj- cm doW.-n?a.
SOitâ de
bine cu v-in tarea apelor 4
J Domn u Ju;
f.
jm.TKjfâjf^r nu are (r/Jrstt.
faghiazraa mare), care în Apus se Aatiiy.t. pamîntul i mafâ a -au Impdf-
face in noaptea Patilor, tit ûciur/u
c/e lumi/ .j Junii-,,. d.>. v vac-
Rugciunea de sfinire s apelor, ile «»fl U&phtfp iMijiitiijlnic, etJ. £-0.^71,
un _ text de o mare valoare dogma- p. ")03- -Sfj^j.
tfe alctuit de patriarhul ,Sn iro-
nie al Ierusalimului (sec. VII),, vor- EPISCOP [gr. episkopoB, lat.
l
^t'- .it.e nu mi mai de dimensiunea episoopus — supraveghetor, pstor»
universal a întruprii, cî l Bo-
tezul Iui Ii sus. r-a act de regenerare
& <-iniMiitorl : slujitorul d?n treapta au-
perkinr.1 a ierarhiei bisericeti, ales
cosmirvi. Mani Testarea Sfiniei Tre- al trimis prm hirotonie de ctre cel
imi la Hotelul Domnului umple în- puin doi sau trei epbcopi, (v, HI-
treg universul de lumina, pamîntul ROTONIE) exercite rolul de ar-
sa~
primind germene !e noii creaii prfl fctefau &] adunurlJ euharistlce, de

prin « sfinirea firii apelor». învtor al Evangheliei î de coor-
donator ai slujirilor i harlsmelor
intr-o Bisericii, local fejiarhje). Slu-
ti pst ttlHîs cu mtnti rf* c&Ue fptura Sa. jirea episcopal este centrala i in-
dispensabil Bisericii, incit Lir
apropjt cîe Stâtfui!, tiar cu fiic st e$&$cop Biserica )ocalâ nu poate fi
iittinit tisi, vOlflf ;*-.......-i
rea /^ jOuatrâ- recunoscuta. Acolo tinde se vede t<
ÎHîtf ;« na/,
p/c Joc în vind*'&rt. prin
Astfif; opeJs /-orfanului
v&ra Dommi-
se gjtiscQjml, acolo s fie i poporul
credincios» (SE. îgnatle, Ctre Smir-
/'i.'. iftld&if, fosta Mp. ,:ru f
se adap cu rtmtit VIU, c
rus, ; ,ij 2)i în sensul episcopul
iq/ft/c*, Aridjci d&ejv oamc- este un semn viadbil Biserica c
aJi<jf « ouriJîesc In oê/e foftfanu/uY, exista hitr-un anumit ôc, «Dida-
AArf* /qjjjI s-a fteschfc Qnmcnlter '%l hia» (XV, 1 -2J compar rolul epis- —
Somnie dreptii ne lumineaz nou t copului cu slujirea profeilor,
Asttiiî, np a ceQ untur, care era în vre-
mi n Ma/se, se p re /ace Ju tfu/eeâ
fttf
în Noul
Testament, titlul de
pu potului, eu venirea /Jommj/u/. ppiscop se întîlnete de cinci ori
Ast&l, (I Pt 2
-fim £3 Iisus Hristoa este nu-
t :
fh uârtr/ rfe pilnsu/ cel vechi f ca ni «pstorul i episcopul»
un Umii nou f\e-am ntfnliiiL Asizl, nc-am
îi.
Fapte ;
20.2*; FU. l t 1 Tim. 3, 2 Tit 1, f ;

;
;
Mit EPISCOP
7). terminologia clin epoca apos-

Tn lilor. In starea de organizare a Bise-
tolic, aceleiai funcii i se ddeau ricii primare, episcopii sînt sub su-
mal multe denumiri, dei slujirile pravegbt'rea apostolilor, ]ar mai
instituite se deosebeau între ele, tîrzlu, nub a reprezentanilor aces-
L'nul din cele mal frecvente schim- tora. Autoritatea pastoralii in co-
buri s-a fcut între termenii prez- munitate o deine episcopul instituit
biter t
episcop. Astfel, Ln mal de apostol.
multe locuri (FII. 1, I I Tim. 3, 2 ;
;
In primele zile ale cretinismului,
Tit 1, 7), episcop nu par© indice s fiecare comunitate era condus de
prin™ treapta a ierarhiei biseri- un grup de preoi despre existena ,
ceti, tn doua locuri tipice, termenii

rruia avem mrturii atlt în Ieru-
episcop l prezbiter se aplica ace- salim (Fapte 9, 30; 11 18 r 13. 2), ,
leiai trepte, adic preotului Fapte cît i afar (Fapte 14,

20, 17 ^t 28 i Tit U 5 în care — Tit Totui dac
23 ;17
într-o ectaie
20, ;
se d
porunca de a hirotoni prezbi-
1.
erau mai muli

5) r
preoi
terî i Tit I, 7
:
—
care cuprinde responsabilitatea principala reverie;)
(presbiteri),
însuirile celui ce intr funcia m unul presblter-episcop. De fapt, in

de episcop. în aceste cazuri, cei doi rîndul preoilor se face o distincie.
termeni denota aceeai treapta, ter- De pild, apostolul Pa vel vorbete
menii putîndu-se schimba între ei. do <:pre£bîteri vrednici drftgtorl»
Prezbîteril- preoi sînt numii i (I Tim. 5, 17, cel care merita dubl
episcopi, cînd se accentua slujirea
consideraie) de prezbiterl care
;
lor de supraveghetori, de cîrmuitori

luistoresc (Fapte 20, 17 i 28)
al comunitilor. Aceasta nu în- «proistamenos», adic cel care cir-
seamn îns c
n-au existat i epis- mu ieste (Rom. 13, 8) «cine eîrmu- :
copi ca slujire instituit, de sine-

iete, S
cîrmuiasca cu rivn» (el. I
stttoare, dar titlu] acesta de epis-
cop iu a-a dat tuturor prczul Lefilor,
Tes\ 5, 12) de poimen ;pastor —
(Ef. 4, 11 «unii sânt pastori»)
: de
ci numai celor oare aveau o poziia
;
figoumenos-, conductor, jnLîistH-

unica, de clrmuitori bi.serieestl i t tâtor («adueei-vâ aminte de mai
aveau o hirotonie speciala.
Tim otel l TU
marii votri» igoumenol Evr. — —
sînt Un fel de re- 13, 7 ; cf. 5, 17, 24).
pve2erftim,\ succesori ai AnDStDluluJ
Pa vel. Des!
âsti mtâiteâton al eâmuniti-
ei lucreaz intr-o Bise- i lor locale, unde existau mai muli
rica anumita, Ti matei în EEes i Tit prezbiterl, s-autransformat cu
în Creta, el rspund de mat multe timpul din «preoi cm-e pstoresc*
comuniti, neflind legai anume de
vreuna (Tit 1, 5). Tîmotel este hiro-
(r Pt, 5, 1 — 3) în episcopi Deci este
de admis prerea câ în rîndul preo-
tonit episcop de Pa vel Tim. 4, 14)
(I
ilor din flecare Biseric numi ii
i are puterea s judece pe prezbi- unul era episcop, cu funcii speciale,

teri Tim. 3, 19). Tit primete
(I în- dei putea fi numit cu ambele de-
srcinarea de a hirotoni preoi în numiri. In Orice caz, la începutul
flecare cetate (Tit 1, 3), in calitatea secolului al Il-Iea ga^îm un episcop
lui de episcop al comunitii din în flecare Biseric local, în calitate
Creta, Tn felul acesta se stabilete 1
ilc conductor principal al el
o succesiune între apostoli i cei Aceast dezvoltare nu s-ar explica
dintâi conductori ai comunitilor dac la început toi prezbi terii erau
cretine, ca «succesori» at aposto- episcopi. Deci nu toi prezbiterii
EPISCOP 14!)
aveau funcia de episcop (v. IE- a cercului apostolic —

care Include,
RARHIE). in afar de «Osî doisprezece >, pe
Lucrul acesta se explic l dac Fecioara Mria i pe ali ucenici In
se ine seama de Eaptul c, la svîr- orice Biseric local se reproduce
slrea cultului euharistie, un slujitor cercul de la Cmcizecimc, adic
bisericesc trebuia s£ prezideze sa i apostolii i discipolii in jurul lui
pronune rugciunea de mulumire Hrîstos cel înviat (v. BISERICA).
i binecuvînWe, potrivit cu ri- De acum încolo, Biserica nu se
tualul la instituirea Cinei din
de poate recunoate lr reprezentanii
urma. în lipsa apostolului, cel care l Succesorii apostolilor, deturnai
J
conducea acest cult era unul din chiar de acest ia. Mal tî rziu, B Isc r n -a
episcopia funcie la care era admis locala desemneaz ca episcop pe
pr Lntr-u hirotonie special. Dar toc- unul din preoii el. Iar întrucit Bi-
mai aceast funcie de conductor serica locala nu poate S^l hi ro tu-
al liturghiei a înzestrat pe episcop ne asc singur episcopul ei, ea a
cu o preeminen de ceilali fa Invitat episcopii eparhiilor vecine
slujitori care îl înconjurau. Este Si invoce harul preoiei i con- s
tîizul lui laeov. firme pe spisGopid lor, Pe de o par-
în ce sena episcopalul este o slu- te, episcopul e Legat de comun litate t
jire reprezentativ i Indispensabil este ales cu participarea preoilor
Bisericii locale, pentru conin uîu-i- i Laicilor din eparhie, este legat de
tea ei âjOBtoHcl l pentru autentl- o Bîtierica local concreta, ii exer-
, it:itca rvmrUiriei sale ? cit -funcia în luntrul diocezei
Cu toate c succesiunea apostolici :-::ile, Pe de alt parte, deoarece
Sg pstreaz prin episcopat, totui odat cu hirotonirea episcopului îi
ea face o distincie de untur între face apariia o Biseric local (epar-
apostolat l episcopat, Aceast suc- hia), el se afl in comuniune cu
cesiune nu trebuie s fie îneleas episcopatul Bisericii universale.
in individualist i Iii sens li-
mod Cercul episcopilor rare snvînjcsc hi-
near, ca o linie istoric de contlnul- rotonia episcopului reprezint cole-
!n<e de la apostol la episcop în co- giul apostolic, deoarece la hirotonia
munitile întemeiate de apostoli, episcopului se comemoreaz srb-
an de la episcop la episcop. în co-
.s toarea Cincizeci ii, m
rn un Etile de mal lîrzlu. Apostolii Potrivit descrierii lui îgnatie de
au hirotonit pe cei dlnttl epincapi Antiohia. colegiul prezbierial re-
(Clement "Rom.., Epistola l ctre presei ntl colegiul apostolic (Epistola
Cor, ; Inatîe T Epistola ctre Tta- efitre Tralient fii, 1), în orice cai
liem. II, 1 —
dar el n-au
III, 2), episcopul are continuitate aposto-
fost numii episcopi sî n-au exerci- li'-a nu ca Individ, ci împreun; eu
tat aceasta responsabilitate, deoa- cercul preoilor. Sau, mai bine glj,
rece au avut propria lor autoritate succesiunea apostolic ae pstreaz
sî misiune (Mt- 10, 1—8 Mc. 3. 15). ; în comuniunea episcopului cu toate
In plus, ei n-au ^delegat* puterea treptele Ierarhice i eu comunitatea.
lor, ci au recunoscut in persoana Astfel, Biserica întreag exprirnâ
episcopului, în actul hirotoniei, o continuitatea apostolic. Aceasta se
narismâ special pentru acea Bise- vede mai ales în modul în care se
ric local, exercit autoritatea învtoare în
Biserica va începe existena el Biseric (v, AUTORITATE)-. Bise-
istoric la Cincizeclme, ca adunare rica se afl în rontln uitate nposto-
1.>H
EREZII
dar na mal TradîUon ApmfUUifuv. 2—1 (c©U. Saur-

ca prin episcopul ei
II N
veri- c« CIuGLIwihm). trad, de B. Boite. E^li-

cînd y ceasta continuitate este BqMi
apos- Lloi.H du Ceri, 1S4&, p. 4t—51
ficata de doctrina de credina
i
jMdir( urj'sireo de «fedfan. Decretul X, In

Episcopul arc datoria de a
to]itjii.
e4, cit., p, ttL-4#-t ^ T- str
"'
înva (Canonul LV IU apostolic, trad. *l

j/tvûc t/ana fa Jfadrtio.'i jgea-
canonuL CXtX aL Sinod, din Laodi-
in . . i l-j .
anl-
ceea). El supravegheaz corectitu- tete, n voi, «L episcopat
1
pt l'Etflîse
verse llfin coll Unam SanctaimJ, Us Edi-

dinea credinei apostolice si expri-
du Orf, Paris, 19&4- p, 303 -33&
marea ei autentic, Totui «harisma
Lions
veritatifl» a episcopului nu este o EREZU [gr. *sl lai. liueresis op-

posesiune Individual iat, ci ae prac- iune, concepii particu-
ereziej i
Bise-
tica in comuniune cu întreaga
lare fie despre ffnttt Treime,
fie
ric (Efea. 4, 4), In fond infalibilrtatea despre dumnezeirea lui lisua Hris-
este un dar al Bisericii în general, tos, sau despre Arca Sa
omeneasca,
i nu aparine nici unul episcop so- sau despre raportul dintre cele dou
litar, nici unei singure Biserici.
Ea firi în potaul Suu dumnezeiesc, 3
este o speran a poporului Lui acestea din fiind cunoscute sub urm
erezii hrlstologîce. Se
Dumnezeu i se fondeaz pe fideli- denumirea de
tatea lui Dumnezeu de Biserica fa cunosc si erezii jlevTnâtologice» 1*1-
sub denumirea i
S-a i pe asistena permanenta a tilnite in teologie
Duhului Sfînt (In 15. 2Q). (v. INFA- do subordinaianlsm pnevmatologic,

Kau de pnevmatomahie (pnevmato-
LIBILITATE).
mahi - eei ce nu recunoteau deo-
flinimea i egalitatea in rong, cu
tos a urmat Tattiuii Râu. $1 £e pteoff, <k ce'elalte doua PerBoane, a Simului
pp apQdolti tli pritatjte p* diacon/, cin- Duh), In Uurtrinelc ci-G^tinUmului
atir-j ic |« f i mi r- Xi i J BtflrtrwHfrui NJAftw occidental se pot identific urme din
«d /afa crvn In afara" de episcop, din
nu eteziiie vechi în doctrina «Filioque» ;
cele ce se ftfrrf fa $m*is&< Wltmai (se simte n lips de echilibru in ca-

Ei{JifffJtfra *a * fi« fac« s"fc condu nereii lificarea teologica a Celor Trei Per-
episcopului ™u q ocrtUJa p* etf* V va jnane divine, Lâ^mdu-se impresia
jniflrcfnâ si sfl ta tffwfflfclfl.
Jfa soculfid unul minus de importana a Per-
AcoJo uutfe tipare epftC&rtSli «colo sd FW sfinpfeare prin excelen, a
floanejl
cmmj/i.'fafan, du pi rum scafa undr tt» "MinEiietorulul. Dar istoriEi dogme-
Hftffctu/ Ii\us, tt<fo o este Bftfcttfta
sahoi-
lor cunoate marc varietate de
nfecttsc. ATU ^sfa Jîipflduff ta in Qiard tfO erezii hTisloloqict. cel mal
adesea
..-pi
fiL-op ta 30. Mtfe&e hile sa se faed agnp*, privind minima] i/,arc a umanitii
îna* toî refjprebd^ «te.piOcut ftu! Dom- Bristol, sau negarea unei firi
luî
,-iczcu* (ai, Fr/nch'c. Epistulo ciLfe Smlf* umane autentice în persoana S:.i.
nuni, Vflf, 1— 3, Pft r/t.H p. 139— H'J. Vom aminti aici turnai ereziile
al An- hristologice care au l'cut ob'petul
Blbltqij r*fi.* Sf hj.iaV.r
E/t-scn;, IV, 1—2 condamnrii celor diutîî slnoade
Silitori
Principiul formulat de
tialiicl. citire j
Cdtre fagn&enA IV, 1 — Vi. 2 Cdfrc ecumenice.

s-au
Grigorie de Nazianz, p^ care
p
TluJS-i-.. IL. t«— WI» 2f C4tM SmJj-nciiJ VU.

respingerea
— LX, l. In trnd. i «4. rit, p,
6' — 62- întemeiat critica sî
acestor concepii, a losl de natur

1
83—85, 97, 13»— 14M CtanatU Rnmun-ii.

J-a c4fre CorJntenf, dLV^Q, In soteriologie ceea ce nu a fost :
EpJsiofa
tred. cit., 44—4B f
Hippolyte de Rome, ia asumat In persoana Fiului lui Dum-
ERE/II 151
negeii nu poate fi restaurat. Ceea tEilc realii, în starea eî czut, cu

«e u-ti unit t:u Dumnezeu în Hrlatos, toate urinrile picatului inclusiv
ac«ea a tiost mini.uîL. De nliâ, rigo- coruptibilitatea- 03r în ce e«3w*â
rismul dogmatic al sinoadelor fata coruptibilitatea firii umane ? Este
de erezii De altfel, tradiia cano- naturala, sau e o consecina a p-
nic face deosebire intre êresie^, catului ? Iulian neag omul e c
aschism» si «adunri ilegale» : Btrîecfos prin fire, deci natura lui
Eîrteti&S este nestrîcadoasâ.
*lrtUe *eia%U» au numit gruprile ce/or
caro £*gl£ JepGdat .5/ fi-"" însfi&itfl! ca împotriva acestei doctrine, sO ri-
(g!ljj tfe efecî/flil'd ? f^hisme* erou Jcumu- tul loan Damascliin va arta in. c
Jifîfl tare *-na Îndeprta* pentru ti-
fiilor
Hristos nu se poate nega realitatea
numita mutfr-e de ordin admMtiQtîv, u. -
r uman a suferinei. El a fost liber
twritvsc sau fiffn pricina ti jiu f probleme caîe de pcat, dar î-a însuit Sn mod
C-flJ 11 patul iczclvu efesoi ar fi e*i*(a< voluntar starea czut a omului,
o. Jnfeêgefc rec/procâ, far *cdunâry Ffe- pentru a-1 elibera definitiv. In dis-
flaJt!* stol partidele iot mate cTe p?#0ji sau cuiile ulterioare s-a precizat p% C
precum i de mi- catul esie o boala, stricciune
de episcop! nesupîtfid
dac un (phtora) care a afectat întreaga
irii nsdlscipîinat'n tip pild, cle-
ric oarecare a tost judecat pentru o t\hn- umanitate. Nu numai greeala i
t&tt i inJdlurcU din ulujbu pentm c nu vina lui Adam, care sini personale,
se mut supunea canounclof, ci cetea pen- se transmit, ci i consecinele lor.
tru el 2ntJj>*afca i twtcfo respectiva, iar
O consecin a separrii intre om i
impreui ea eî cu plecat &i nljii, pariind Dumnezeu, dup pcatul Iu 3 Adam.
Biserica, tzea urilvotsata, nici aYlti o qdu- este moartea naturala, care se mo-
nra ilegala. Schisma, în jcitJflib, esfe tenete din generaie în generaie,
neînelegere cU tei tfJp Biseric pe tema Flecare are natura corupt prin
poclntol. între eretici amintim pe mani- motenirea greelii Iul Adam, dar
pe KtarciQnîlî, pre- e responsabil de libertatea sa. Dup

hei, pe VCUiTltininl,
cum i pkputleftit lai ?!/ ia acetia n)n- 1
pa Ca t —
adic starea dr st -para -o
elegerea se leag direrl rjedinta }r\ de Dumnezeu i de supunere sub
pamnst$U* (Vftsife cel
tfe
Mare, Epistola 138. consecinele ei —

omul are un mod
11, irod, ram,, 3Z4J, de existen (troraft) afectat de
moarte, mod care e In opoziie cu
Aftartodochetlsm sau aftardoclw- n.itura î vocaia sa (logos). In acest
tism [gr. aptvthartos — nestricclos^; sens, jertfa nu este o justificare sau
dokesis — asemnare]. Erezie susi- un schimb, ci o scoatere a Tlrii
nuta de Iulian de Halicarnas noastre din starea de stricciune i
(sec. VI ) dup care trupul lui Hris-
t
mortalitate,
tos nscut din Fecioara Mria a
fost trupul Noului Adanu fr. p-
Arianism. învtura Iul Ane
{cea 253— cea Ale-
33fî). preot în
cat, incoruptibil (aphthartos). Uma-
numai xandria, discipol al tul Lucian de
nitatea lui Hristos tissfa nu
frâ pcat, dar nici nu poart ur- An tichia, acesta din coala Iul Ori-
mrile pcatului lui Adam, adic —
gen {185 254}, care. invoctnd anu-
naturale, mite texte biblice (Pilde 8 22 Ir.
filâbidimile $ afectele ei
c
N j
SevtT de ii oh ia An
acuz pe Iulian 14, 20 t% 3), susine
;
fiina Iul
i pe discipolii sui extremiti de Dumnezeu este unic l incomuni-
$&cfaetim, ceea ce ar însemna c cabil f
i tra*e concluzia c Fiul nu
Logosul nu i-a asumat o umani- are o natur identic cu Tatl. '
152 EHK71I
pari nd Or ea Tatlui de cea a Fiu- de a Introduce elenismul în teolo-

lui, Arte face o diferena între gie, la c:am Hisurini a rea stat. î Com-
tfnascut"» si « creat", de unde infe- btînd un pretins modalism, pe care
rioritatea Fiului. Fiul e Dumnezeu epE scopul Alexandru l-ar fî expri-
nu în mod adevrat, prin natere, mat intr-o omilie (inut în 318)
ci este creat, de aceea El are un în- despre unitate in Treime, Arie re-
ceput. Arie n formulat erezia sa curge la subordin ai anism bristolc-
apun în d Â fost un timp cînd Fiul
: gic, poate cea mai yrava erezie pi
mu era», adic Tatl a existat care o cunoate istoria Bisericii.
înainte de, l fr,
Fiul. Fiul nu este
de aceeai natur eu Tatl, dar se
Nestorianism. Doctrin susinut
de patriarhul Nestorie al Con-
deosebete de celelalte creaturi. El
e cea dinlîi dintre creaturi t înelep- stantin opolului (cea. 3fl0 — cea, 440),
ciunea creat sau «chipul» lut "Dum- discipol al lui Teodor de Mop~
Kuestia, care atribuie lui Hristos
nezeu, instrumentul prin care Tatl
a croat celelalte creaturi.
dou persoane : una divin, Logosul
Dei a fost aprat de Eusebiu, sau Cuvin tul, i una Umani, ii sus.
episcop de Nico midia, Arie a fost
Natura uman este distinct i In-
dependent de aceea în Hristos
vehement criticat de episcopii Ale- ;
xandru i Atanasle de Alexandria.

exist dou subiecte. El a fost con-
damnat de Sinodul ecumenic din
Sinodul I ecumenic formuleaz r- ^
punsul ortodox împotriva ereziei
j
EJes (431) pentru c

refuza Fecioa-
ariene sub diverse expresii «Care :
rei Mria titlul de Nsctoare derr
Dumnezeu» sau «Maica lui. Dumne-

din Tatl H-a nscut mai înainte de
seu». Un fel de dualitate în Hrtetos
toi vecile iinscut, iar nu fcui»,
profesa i Teodor de Mopsuestui
tfcel ce este de o fiin eu Tatl v.
(t 428) t care, spre deosebire de
Esena Fiului este identic (v. HO-
MOOUSIOS) cu a Tatlui, iar na- coala din Antlohia, care profesa
hristologEa cîe «tip Hristos », insist
terea Sa din Tatl este din veci,
asupra fiinei umane concrete a iui
ceea ce înseamn c
Tatl n-a exis-
Ilsus l asupra independenei aces-
tat vreodat fr
FluL Discipolii lui
teia. Pentru Vesione, firea uman
.\rie s-au separat în dou grupuri i
a fost nu numai complet i inde-

unul care susinea c
nimic nu e
pendent, compus din trup i su-
L-omun între Tatl i Fiul (euna-
flet i voin vorbesc
mienl) ; altul care accepta c Fiul
de «creterea în
f Evangheliile
cunoatere^ de
are o esen asemntoare cu cea
dezvoltarea capacitii de a dis-
a Tatlui (homeeni). Disputa, arian
cerne binele l rul, de lupta cu is-
nu se sflre^tc cu Sinodul I Ecume-
pitele), d a avut i eu-ul el genuin,
nic (325), deoarece arianismul este
care se p&treazâ împreun cu per-
adoptat de ca lire urmaii impâratu-
soana Cuvin tuluî. Uni ren n-ar B
lu! Constantin, Cflnstaut (353 362) — derît o simpla asociere sau coope-
î Valens (3ti4— ?(78), care persecut
rare a celor doua persoane, cores-
pe partizanii Crezului de la NI ceea.
punztoare celor doua firi. 1 n cer-
Pentru unii prini a! Bisericii, ere-
zia lui Arte ar fi o urm
tîr^îe a
ci nd s soluioneze logic prezena
politeismului pgîn care, reducînd Lui Ii sus din Nazaret în chipul SAu
:
divinitatea la o categorie fizicii, omenesc, Nestorie ajunge *. for* l
adora creatura* Pentru patriarhul muieza Ldeea unei a treUi persoane,

Fotle, arianismul ar fi o tentativ ^persoana unirii», care le leag pe
fiRE/n 153
celelalte dou i este Cel care pro- are o singur persoanrl in dou na-
Uluiete, face minuni,
p.-.v, mnânc turi. Cele doufi firi, dumnezeiasc
alturi de apostoli l ucenici. O con- i omeneasca, îi pstreaz integri-
secin tot eretic a n&stQTkmlumu- tatea lor, dar ele sînt unite i'r
lui este faptul c
mai recunoate
tiu confuzie, nici separare, într-un sin-
în Fecioara Mria pe uMiiiea Di/in- gur ipostas, Calcedcmul respinge fis
nulub», care pentru aceast concep- acelai timp Tnânofizisinul, afirmind
ie este «Nsctoare de Uri stan. i c" în HriHtos exist dou firi, dar
nu «Nsctoare de Dumnezeu», cum nestorianiamul, care susinea c'
o afirma Biserica. Nestarianismul El este în, dou persoane. Hrfatoia-
vn rî aspru criticat de Chirii al gla de la Calcedon se bazeaz tot
Alexandriei, care înva c cn lisus pe un argument soteriologic nu- 3
subiectul este CuvîntuL Este ade- mai daca Cuvin tul i-a asumat au-
vraî <-u Sinodul Calcedon
de la tentic în ipostasul Su tbrea ome-
{4jJJ primete în comuniune pe neasc integral, este posibil in-
Teodorei de Cir i Iba de Edesa, dumnezeirea omului.
prietenii lui Nestorie, ceea ce a de- Una dinformele sub care a cir-
i.crminat pe monofizii afl nu îne- culat dup Calcedon erezia lui
leag dintre Efes l Calce-
lffr;;lLura Eutihie este mon.oJfi3ssrn.til «seve-
don, Totui, Sinodul din 553 con- ri.'m»sau moderat, propus ca o for-
damna" cele «Trei capitole» mono- : mul de reconciliere între calcedo-
fizismuL lui Teodor de Mopsue&tia, nieni si necalce don Icni de ctre Se-
scrierile in care Teodorei de Cir i ve^ patriarh de Antiohia (512—
Iba de Edesa ataeâ anatematîsmele 53$}, (într-adevr, Sever condamn
lui Chirii de Alexandria contra Iui pe Eutihie, In schîmb respinge Cal-
NcsLorir. eedonul deoarece acesta ar fi rea-
bilitat nestorianlsmul, eare fusese
Monotiiism [gr, monO-physis
respins de Sinodul din Efes {43 1).
- n singur l'ire], Erezie predi- Pentru el, adevrata doctrin hris-
cata de Eutihie [3^â—<<& 454] ca- f
tologieâ ar fi exprimat în formula
lugur din Constant in op ol, discipol lui Chirii de Alexandria «o sin- s
l patriarhului Chirii de Alexan- gura Hi re a lui Dumnezeu-Logosul

dria, învaînd c
Hrlstos nti are
întrupat»,
decît o singur fire (mono-pbysi&),
eea divin, întrucât trupul omenesc Apolinarianlsin. Erezie fiare
1-a In fu in mod
aparent. Eutihie re- poart numele celui ce a susi-
fuza distincia intre hypostasisi> ; :
nut-o, ApalinariE, episcop de LaodI-
(IjOgtBS, persoana^ «phyata» (na-
| ceea (t era 90). Acesta neag pre-
tura, fire). s plinind c
daca rlristos zena unui suflet uman In HristoS,
e o pers&ana. El nu poate avea doua Prieten al afin tu Iu Atanasie s?i ap-
5
naturi. M$ifcfizismw era încurajat rtor al doctrinei de la Ni ceea,

de mu rularea Im Chirii cU* Alexan-
:
Apotinark afirma ca Hristos este-
dria, care a pus în circulaie si a radical deosebit de noi (Fîl.2,7— 8^
aprat cu Indirjlre Rirmuln «unic :
fcmdu-Se întru «asemnarea., oa-
este natura (-fihysis) Cuvin i ului menilor (Fii. 2, 7}. Deoarece trupul'
dumnezeiesc întrupat*, In faa aces- omenesc nu ppate exista prin el
tei confuzii de termeni, sinodul de însui, are nevoie de un principiu
fim, acest rol joac
(451) vorbete clar de animator. In S.1
la Calcedon
Care sufletul, dar în cazul Jui HHs'tos,,
realitatea integral a Fiului,
l« E&HATOLOGtE
sufletul e înlocuit de Logosul di- rfld. C

persoanele au In. cfc ];iseJe o
vin, Lftgo&ll e principiul de via xftitRfâ prop^Jp $J plin nu IdtffidufESG
ti*:
atît ol fizicului cît al psihicului. i fifei mra i csî ce au cea mat putin
Trupul Iui Iisus e viu prin Cuvîn- minte, Tatl , fnjf j DuJjaJ 5/înî ali ujiu
tul dumnezeiesc, nu prin suflet ra- oc^faS/ nnfurn

$J o sJngul'â dJvJnâtA i
ional uman. Astfel, Hristos nu a tiNf mimirl dl Ier Sie,caic ne du:: cu ghi-
-avut suflet raional sau minte i dul In titefi precise i compt&l£. Cci Jiu ;
.
vu'mpi. Biserica nu a acceptat st In pi./tore raiunii adun (tdotaln s

'aceast învtur, deoarece con- cuvenit Tailm l Fiului îj" Dulmiui Sllnl
cluzia ei e radical nu ntirnai câ : dnt'.a- ea nu conhwnpl. Iat lf - s i "
r
-
Hristos ar fi avut în ace sta situaie li lunut;, Inmlrllc fiecreia- dintre petsva-
o umanitate anormal, dar El nu ar r* (Vflstf.* ce; iVlr-jj-o. Epistola 2JD, IV,
mal fi om real. Or, in întruparea S*i p
LTiiti. rom., p. -l'i! 2).
Hristoa l-a, asumat firea in uman

integritatea el. Inclusiv sufletul ra- GnDsLklsm (v. arL, GNOSTI
ional i voina. însuirile 1'jrii uma-
ne n-au fost distruse, ct rscump- B i li 1 i u <\ i a 1 1 e : M. ^tin l 1. ItJ-
rate î afirmate tocmai pentru ';"* murfitinu. latoria bikc.ficeascfj universal,
au fost unite cu Cu vin tul. Hrî stolo- voi, I, cap. T:Tc?Ai l schisme, p, 227 —289
gia apoi mar ist t prin concluzia el ea Henry Chadwlck, Ti\c i-arly Chureh, Pen-
îirîstos nu arc o fire uman deplina, fruin «oijks, ed. I977 r p. 133—151 10B-- r
revenea la arianism, 212 î John Mayendorff, Chfifii fi Sastern

1
Chfittiafl Thotighî, Si, Vlndim!f s SemlJiary
4t5*beLiânîsmll! e Lin ici de Iudaism cmc Press, ]075i Alnys GMIlmfiier, Chris In
a început s
iuriez® in juvâiurn
ffe CS\ tist ian TradStlon, lt Pwm. iho Apw&tvlit:
evanghelic sub haina cretina", /n reaJJ- A(ji io Chalzcdan (4:>]). -Sheed and Ward,
tafe cet caic ui ir mi c Tatl, Fiui f? Ke.w York, 1QG5 apolinarlanlsm, p, 2^d f
Duhul Stînt singur fiin tel moi

sjrti Q 223; nestortan^m. p. ^.îft— :i05 J. S, Rn- i
multe persoane, dar care nu admit*, pen- mnnkU ^ llhjhliglita In tfx Dobatv over
1
tru cela tr&l pe-t&Otuic det.lt u.t Silitii Theodttr ol Mo pvuc- st ia* s Christuiony toi
iposias,, ce aîtcevn face rîecJî s B$pi a Frcsh ApptoacU, In «Greck Ortbodax
existena din veni n Viului Cel Unul-Nx- ThetJl&gtcal Jîcvîcw» voi. 2, 2, 1059—
r
cut? El mai neag totodat jf vnitfn 1960, p. 140— îB'if C. Mppller. Ia* ChaH'i:-
Lut caMintulior Intre oameni h ieî s\ don',srrn: a le Nô-t'if.iii^donîmf un
co-borlimt Lui la iad, precum si Invltreh Orinrt, de 4Sl du Vî-e sihcii\ in rj la lin
l fudvcala pe cate o \a fate la Hflrtt. Gri IJmt'ier-Bfl flit, Kumtll van r.haike- ^î
Sa.bc! os
<
mai nemia totodat t uilcn. lu- t i
ricwT, vrj], i Wfjiv.ijunj, iftSi, p- e:i7— 72flr
r
crri personale ale Duhului Silnt.,, tntt-*\- R (.:. flinsriui, T/juh.- McmonJaysrti' Chr/ft(b-
devr dup cum
r atunci cÎJief tîtf9 *P&v*i Jog/f i Sfvefus oi Antio-ch, FhlîQXeniix ol
?/ Silvan l Tlmateî* |7 Tea. 1, 1\ sJnt Mttbbug and Jacob ol Sa rug, Clarsndon
0smtt trr{ nume, rffif toate trei rinf Pre?, Oxford, I9?6.
legate unul de altul prin silaba *.j*, toi
c$a $1 cei ce a vorbit dfo'aptB *nunvi<- ISHATOLOG1E fqr. ^chaLon-es-
Tatlui $1 al Fiului i ui Stfntului £ta«>; chata — ultim, EfnalJ învtura \
dmi u pQtnGWt i#E&, ic-a fegat lao-

trei despre realitile ultime legate <io
lalt prjntr-o conjuncie pentru a arta sfîritul (tâloa} istoriei mîntuîril,
c sub ftecw uume se ascunde C«*cj put- activa despiri reelizar&a deplin a îm-
tlcufat, foînat de un nume, ptltu c priei lai Uumnezeu sau viaa vea-
.nume fa sînl rele ettr* tesJprteflJîd J-acru- cuiui ce va sâ vin, ca înecrenare a
,
ESHATOLtKijE 155
operei rscumprtoare a Lui Hrlslos- area la ceruri, de ederea cea de-a

împratul, Care se manifesta la sHr- dreapta l de cea de a doua i m-
skul istorie^ plin de slav, s judee rita iari-venire». Ca adunare li-
viii i morii (Ef. 1, 20—23 ;

I Tes, turgic, Biserica însi este poporul
1— II). Eshatologia nu trebuie lui Dumnezeu în stare de peleri-
,1.
cu «sfîritul lumii"» ot naj, în micare spre impar fii a lui

[nn fundat
niri nu trebuie limitat Iei descrierea Dumnezeu 3 «CSd nu avem aloi ce-
evenimentelor oare însoesc a doua tate stttoare, ci «o cutm pe

venire- m 'mi UrWtos {v. PAROU- aceea ce va s
fie» (£vr, 13, 14).
SIA) morilor. Judecata

învierea Apostolul Vavel (I Cor. 5, 5fr—
:
se refera 58 II Cor. 5, 15—17) face o

com-
ralul l iadul. Eshntologia ;
la o noua ordine de existena,

la o paraie intre forma Istoric a crea-
stare ultim de transfigurare
din- , iei i a omului l forma lor e$ha-
colo de istorie, stare care este
obiec- tologic Potrivi t Apocal psc i cap 5
.
i { .
tul rulri unii l speranei cretine :

si h), aceast lume transfigurat
biruinei Mielului,
«Vin împria Ta* (Mt. 6, W) :
este rezultatul
dar care este deja prezent aîcl
l care este numit «ultimul (esenatos)
acum, l care confrunt istoria ac- Adams* (l Con l& t 45) i &cel dinii
tuala «împria Iul Dumnezc-u
:
l cel de pe urm». (Apoc. 1, 27). De
21). altfel, «noul» este numele lui Hrifl-
este în mijlocul vostru» (Le, 17,
tos împratul «Prîfi biruina Sa
Dei se întîmplâ la «sfîritul» (mkos) t moartea a fost înghiit,
Împria sshatologica nu
istorici,
Iisus Hrlstos devenind Domnul
este rezultatul unul proces Istoric.
(Kirios) nostru m (I Cor, 15» 5J. Dis-
«Transformat, lumea începe din
trugerea Satanei i a puterilor ad-
nou avînd ca scop nu af îrltul^ ci
eternitatea. De ia întruparea Fiu- verse Iul Dumnezeu Fiul Omu- —
strice
locul manifestant lui S-a artat tocmai «ca sâ
lumea este
lucrurile diavolului* {I In 3, 8), pe
lui,
împriei lui Dumnezeu i al
transfigurrii materiei i omului, care în cele din ii va desfi-urm

ina cu * artare a venirii Sale» (II
Iar de la CinclzecLme, Duhul
intro-
duce l menine împria 'în isto- Tes. 2, B) —
dispariia rului din
,
istorie, încetarea suferinei Bise-

rie, schimbînd istorlcitatea lineara,
prezen eshcitolo- ricii pe pmînt. toate acestea sînt
cronologic, în
venic. In acest sens, istoria
semne apocaliptice care premerg a
gitâ,
doua Venire a lui Iisus. Totui, f-
nu este numai trecut, tfanamnesi^\
gduinele euhatologice, adic in-
ci al avans, anticipare i pregustare
staurarea împriei iul Hrlstos,
real a veniciei. Sau, mal bice zis.
eahaUAogia formeaz^ Care sade de-a dreapta Tatlui pe
istoria s?i
mîn- iconornla tronul autoritii divine (Mt. 28,31)
unic realitate în
Se manifest plenitudi-
tuîril care nu se confund cu timpul
i Care in
nea *l;-ivei Sale pentru a conduce
In rugciunea euh ari silea", a
acesta.
universul spre destinul su venic
doua venire a lui Hristos este in- (Evr. 12, 2), Ftfnt în contradicie
cu
vocat ca parte din istoria mln ameninrile si prezicerile pe care
tuiril nAducîndu-ne aminte, aa-
:
Io vehiculeaz sectele apocaliptice.
dar, de aceast porunca mîntuitoar^ Este adevrat c
de-a lungul isto-
refe-
i de toate cele ce s-au fcut pen- riei s-au fcut diferite calcule
tru noi de cruce - de

: t
groap, de ritoare la a doua Venire. (Dup lri-
învierea cea de-a treia zi, de înl- neu i Ipolit, istoria lumlt va dura
156 EUHARISTIE
firea nu cre puterea do a dtlpffndf CS*a

GflQO de ani l 6a va încheia cu al din
ce este? iflai preaiis de J/re. GflM nimic
aptelea mileniu sub împria lui W* ^-
Hrlsttra Ps. B®, 4 Eff. 4 4). Bi- — ;
ceea ce este ide ut &u *#* PJ"'
cili tu da îndumnesseirp,
ri
ce m'rl nu cut
serica îns, dei a admis Apoca lipsa
respins panta cuprinde pe DufltHM'Ju. Peri Im cG
in canonul biblic, totui a
numnl iianiJuJ dwmnezefeid Ii *#* P^"
interpretarea acesteia ca bas P eil
~
JJfnle/ar câit? în-
sâ frârdeensefl
tru calcule cronologice despre vea-
fir/u
efuu9N£Ba*^G8i pfl mdsu/o. for ^J mu mu î

eJ
cul eshntologio, «Parouaia*» va II o
cbafuatâtaatâ i/rea cu lumina am **&
mare surpriza, cftcl «de aiua si de
pi*$U9 de Ura l o tldivâ deasupra hQlu-
ceasul acela nimeni nu tie, nici în- Maxlta
relaT ei prin ca vUvlrea iiflvci> (SL
gerii din ceruri, nici Fiul ci numai
MfctUJtiii&UÎ. R^punsmi eStfe TftUaSe,
tatâl* (Mt. 24 T SS). Cretinii triesc — ÎI
23, F/Joc. fQffl, voi, 11^ p. f%
eu ndejdea vie sî ferma în miri- 1J1
tuirea viitoare (I Ft. 1» 3^t). Toi lî i iilluii r.i rif»: Sr. loen Damastlilti,
rei eare ram in Fideli Iul HriStos nA- CT*rfM|o ?riodo?ta, IV, 2S-27. irad. cit.,
djduiesc vor participa la îfcfc* c p r ^07— 312; D. Si Unii DM, TeotogJo ^9"
dumele Tmprâte\ t ca tcrV <j\ preoi |RQt/c4 VcjL 111, p. 351—3T7i N. Mpx\m,
Apoc. 5 10]. Iar N
sperana esfuito- BhatQiogh i
vIbIa 'Wse î/, in
teim irt
logic presupune o cutare intensa «MUru-pciIlfl Moldove*] sj] Sucevei", nr, 3— .
l voluntara a bunurilor fgduite 4, 1973, p. 2£f>— 2S5i Chcorghti

Dragului,
(Mt, f>,
33 J, o rscumprare activa
a timpului istoric (Mt. 24, 45), nu o logice», XI lftWl P- 45—56.
«ateptare înfricoat a judecii*
EUHARISTIE fcjr, euharistia -
(Bvr 10, 27). Taina
mulumire, recunotina! !
* Astfel, veacul tte vteUi U\ Httfr 3" instituit de însui lisus Hriatos.
r<ue Ufl/ra ticjum (edei Srjj-p(iudj eu»&#& prîn rugciune de mulumire l
si vt-aciurJ lempOJ'aJa, dupfl cuvîniui : **
gesftflde binecuvîntarc a pilnii i
a osieftft In vece fi vfl [fflj pîna" fa aJlJ"-
paharului (Le. 22, 1£* — 20>, Im ul-
Rft*J, sîftt veacur/te *Jiâr/J oct/v** te? BftfP

tima Sa cin cil apostolii, în car*
rfupd eeJt de Biserica actualizeaz în mod aaerfl-
*ifai/#
virtc-one, care uyfl**flsd
sini veacul lin du Jiu fui, a ic prefacerii' ta

mentol opera Sa r^cumijrriioare,
sîarea pdtuniioa/c. Aadar «iei fltain-
concentrata în jertfa i învie rra Sa
rfu-ne în stofe de nctMtote, vom Gjttftfftf
(I Cor. 11, 23—26 Mt. 2fl, 2t5 Le. ; ;
ocîflti ia 6flT$ItuI veacurilor, luînd tflffi

22, 17—19). Biserica l Euhflrîstta
plierea f Junra/ea noutfrd prin ctrn? ac-
aînt dou realiti inseparabile,
(JVflm, for veacurile în vor v^nf, pd- w deoarece aliana Noului Testament
timind pre/arprea JndumneacirJjT prin nor, din care se nate noul popor al
lui
nu vom ll Jn rcciiWfatc ci în nrrsiv/tfliC

Dumncsteu etfte pecetluit eu sSngftl*
i de nflCEva nu vom fj^n^t- 6te#td#*i J*j
lui lisus (Mt. 2R,
HrtetCfl 26—»î
Odei 'P*3 '
«/JftiUil îridumneiwJrii (lO^rii'C.
Mc. 14, 31). Pentru teologia râssn-
va mtit presus tic
Urnirea* a(unc^
teanA Ji;iihan.ff£in nu este n simpla
cte iJ
va nici o ralun* erff sâ

f/re si Jiu fV
aciune sacramental, ci centrul de
sc(S îndumnesselrcn ia neaJiril
r r. j
viei biberi-
,' 1 1 : . .
: . ,
.
convergena al întregii
a euJor c* o pdJimosc. Atunci vom
Jcisa
sd so otWrneoseG, rfeorioW cqIb mtijjl- m cestl.

tebnlc, Euharistia
nlte prin IHft l puie r/Je noastre, dobln-
Ca termen
r
apare pentru prima oar in scrie-

dind apeffl c-e nu pfla<c rioblndJ niciete-
tftfifl»» rile lui Ignatle al Antlohiel :
«Puf-
ptUS pu(ew?o cea tiupfl tfre,
EUHAR1STJE 157
tai de grija s v adunai cit mai Arhiereu, Iîsus Hristos, Care nu a

des pentru a aduce lut Dumneaeu cruat viaa Sa, ci S-a dat prefc de
mulumire (euharistia) i mrire;? rscumprare pentru noi (Evr. 6,
(Ctre Efcseni XIII. 1). Tot el o ti 3 24—25
; t j Col. lt aceea,
4). De
numete ^piinea care este leacul «ori de cîte ori mi n câi plinea
nemuririi», antidotul morii, pen- aceasta i bei paharul acesta, ves-
tru a tri în lisus Ilristos pentru tii moartea Domnului, pi na va
totdeauna (Ctre E Ieeni X'X, 2). veni Eh- (I Cor, 11, 2a). Iar Jertfa
Scrierile post-apostolice subliniaz 3a nu este un act de imolare, decît
Sn mod deosebit efectul edeztal al ca act de iubire l de mijlocire, de
Euharistiei. Altarul pe care se trecere de la moarte la {Evr. via
aduce Baharlstia este fusuri i/.w- 10, 10). Hristos, «Pastile cele mari
rul i mii, iii Bisericii 3 «Nimeni s nu l Prea-sfinite:», S-a dat de bm.,1
ae ri lipeasc ; dac cineva nu se voie, nu a iest trimis la moarte :
afla în launtrul altarului, el se va «Ca un miel nevinovat spre jun-

lipsi de «pîlnea lui Dumnezeu» ghi ere S-a adus i ca o oaie. ilarii
{Ibidem VI 2). Dinam ir a Euharis-
,
de glas împotriva celor ce-o tund,
tiei pune >n micare procesul de mjy nu @l»r« deschis gura fia». Jertfa
adunare i ce convergent a tutu- Sa are nu numai un *wpuc reat*-
ror in Împcai» lui Dumnezeu : urtor, de rscumprare, el rupre-
«Dup cum aceasta" piine frîntu, înt trecerea de la moarte la via,
odinioar raspindit pe r impuri, a «de la nefiina la fiin» (Sfintu!
fost strinsâ îm.prcnn.i al a devenit o loan Hrisosiom). «Hristos nu numai

pîine, tot a.i tiism-ica Tu sâ fie adu- c a murit pentru noi, ba mai mult-,
nat la un loc de la marginile pmîn- El a i înviat, sta la dreapta lui
tului în împârâla Ta» (Didahia, 9). Dumnezeu 5] mijlocete pentru ncâ»
Pentru Chirii mL Ierusalimului, (Rom. fl, .34). De altfel, Mhsristia
Euharistia este «cupa în tu ir ii», m nu se celebreaz în ziua instituirii
prin care ei, înainte de rstignire, ci in ziua
plinea asupra- fiiniala"
devenim prtai al firii dumneze- învierii, ca retrire a Fastelui Nou-
ieti (Cateheza mistagogic, IV. lui Testament.
1 — 9) pentru Vasile cel Mare, «IU**
veniciei
Elementele materiale ale Euha-
plinea vinul, &îrsttrans-
rin de pentru drumul ristiei, $1
(Epistola 24 3, 111), Iar pentru Ni- formate în trupul i aîngele lui

colae Cabasila, ea este desâvîrlrea Hristos, purttoare de via venic
vieii în Hristos, * Tai na ultim», (loan u, 53), prin rugciunea la
prin care sîntem prtai la ^trupul consacrare a Bisericii. Pentru uce-
împratului» (Viaa în Hristos IV, nic: îi care mergeau la Emaus, Intil-
1 — liturghia euhariatic
3).
iconomiei divine
este o nirea cu Hristos cel înviat are loc
în «Iringerea plinii* «i eînd a
recapitulare a : :
i.câ am avut pomenirea morii Tale, stat împreuna cu ei la masa, luînd

vzut- am chipul învierii Tale, um- Ei plinea, a binecuvtntat l, frin-
plutu-ne-am de viaa Taceanesfir- Pîînd, le-a dat lor» (Le. 24, 30).
lt, îndulcitu-ne-am de hrana Ta ttulmrixtia este *piînea noastr cea
cea neimpuinati> [Liturghia alin- spre fiinau, substana pentru în-
tului Vasile), noirea fiinei, hrana vieii venice
Euharistia reactualizeaz jertfa (In 5, 54). Mana este prefigurarea
unic a Noului Legâmînt, adwtfi r.inel euharlstice, «pîinea lui Dum-
odat pentru totdeauna de Marele- nezeu care se pogoar din cer i d

1,19 EUHARISTIE
via lumii? (In 6, 33, 49—51, GB). Sflnt peste noi i peste darurile
Hrlstos Se împrtete în Euha- acestea ce sint puse înainte», Cu-
ristie in i prin puterea Duhului vintele pronunate de lisus la ulti-
Sflnt, în toat realitatea Sa perso- ma Cin îi pstreaz puterea lor
naj a ca «mîncare a credincioilor:»,
t creatoare numai în legtur cu ru-
în Euharistie cretinii se împrt- gciunea de invocare a Duhului
esc cu «sîngele care se varaâ», de Sflnt (v. ANAMNEZ i EPICL&-
aceea ei devin con corporali i
<i
ZA).
consanguini» cu El. Euharistia este Caracterul sobornicesc al Euha-
un dar «ca merinde pe calea vieii ristiei este pus în eviden de ve-
venice^, de aceea se pstreaz si chea tradiie de ii &âvîrl o singura
dup Liturghie, liturghie euharistic sub un singur
î>e la Cincizeeime, s-a fâcut o le- episcop în flecare loc,
gtura organic între FAtharistie l Dup Io an Damasrtun, Euharistia
trupul Iui Hrlstos —
Biserica (Fap- este arvuna vieii viitoare (tradu-
te 2, 42 I Cor. 10, 17), nu tmniMi
; dnd epiousion cu «care va sa vin»),
în sensul c
EuîuirhLia efite hrana deoarece Trupul lui Hristos este
i butura necesar pentru exis- plin de Duhul dttor de viaa (în-
tena Bisericii, ci i In sensul c vtura ortodox, cartea IV, I3 t
Euharistia e un punct de întîlnlre p. I7&). Duminica, Icoana veacului

a unei comun it i li tu vti\<v dintr-un viitor, Biserica trfitefte în anticipa-
lOC cu Biserica universala,
fc
cu «ceata împriei tocmai prin trupul
ta sfinilor», cu «toata lumea* euharistie îndumnezeit, simbolul
Cretinii, pentru aduc c singur l umanitii transfigurate.
m/itcrlei
mulumire, frîng o singur pi Ine l Comparat cu realitatea care se va
beau dimr-o singur cup, consti- descoperi în ziua e*hBto3Ggicl, rea-
tute o singura Biserica (I Cor, 10 , litate care acum este acoperiii i
hi^ 17). ascuns sub forma vinului l a pli-
Adunarea euharistiei aduce jertJYi nii. Euharistia este o pref figurare
de laud! i iar de sinfle pentru (a ii ti tip) a Iul Ilristos plin de slav*
Biserica nevzut (Fecioara Mria, De aceea, adunarea liturgica, dup
drepii Vechiului Testament, Apos- împrtirea cu Sfintele Taine, se
tolii i sfinii Noului Testament), roag «Bâ-ne noua sâ ne împrt-
:
va act de mulumire, i pentru Bi- i iii cu Tine, mai cu adevrat, în

serica vzut, ca act de cerere. Dar ziua cea ncinserat a împriei
Hristus însui celebreaz Euharistia Tale», A tund va descoperit
fi
ca «Cei ce aduce $i Cel ce Se aduce. sfini ]c ir «mincarea-* despre care
Cel ce primete l Cel ce Se tmp.ir vorbete lisus : «Eu am de mincat
tâeste». Aceast legtura între o mîncare pe care voi nu o cunoa-
preoia lui Ilristos i
jertfa eubaris- tei^ (In 4, &},
tica se observ In organizarea litur- Exîaa" un raport particular între
ghiei. Episcopul sau preotul pro- Euharistie i Botez <^l îndat a
nuna cuvintele de instituire a Ci- ieit din ea (coast) sliige l ap*
nei «in persona ChrUtl», fiind gura — In 10, 34 I In 5, G—fy, Mirun-
;
prin care binenuvinteaz

Ilristos ;
gere (?s. 104, 15) i Hirotonie (Di-
el rostete epicleza în numele Bi se-
«In persona
dahia, cap. 14 —
15). De asemenea,
ri c ii h ecclesiae»,
fiind o corelaie direct între Tainele de
rugciunea de consacrare a întregii iniiere (Ps. 104, 1&), care dup tra-
comuniti* «S vin fi Duhul Tu cel diia rsritean se svlre c m-
EUHAHISTEE J..'<
j.rritri.-f i uni-
n cadrul 1 iturgh fei, l fllll.'l ;m ii-V,"M-.el uil li tT"U|î rpl Jmjtii:<:
tatea Bisericii (v. BOTEZ \ LI- ale Iul Hristos, prin lucrarea Sf lu-
TURGHIE). Bxlsâ un raport esen- tului Duh, a Crui chemare o s-
ial intre cuminecarea cu Tainele virsete în acea vreme, ca sâ des-
Sfinte, mrturisirea pcatelor l vn-eascâ aceast Tain rugindu-se- t
împcarea cu aproapele «Cunl Vii : si grind Pogoar" Duhul :cel Tu

a ci urs ai j'n duminica Domnului, Sfînt asupra noastr i :iMipr;i
iringel pilnea i mulutnjî, dup acestor daruri care si nt puse înainte
ce mai întH v-ai mrturisit pca- i f
din piinea aceasta trup al Hr l-
tele voastre* ea jertfa voastr s fie osul ui Tu, iar în acest potir N
cinsti-
t:urai... Tot cel care e certat cu ii] sînge a] Hrfetbsuhll Tu, refcfn-
aproapele su nu vin împreuna s du-leprin Duhul Tu cel Sl'inl. I
'
"i
-
cu voi p.ln nu se împac, peni ni dup cuvintele acestea, prefacerea

c a Bâ i-J se pîngceascâ jertfa voaa- se petrece îndat i schimb pîlm fi
i,;i... C
aceasta este ceea ce s-a în adevratul trup al lui Hristoa '•-'*
zis de Domnul din orice loc i : vinul, în arvanitul singe, p&strin-

timp s-Mi aducei jertf curat ; du-i doar chipul în care se inlVUi
c împrat mare smt. aice Domnul, ea^n, si aceasta potrivit cu icono-
i numele Meu este minunat Entre mia dumneaei risc. Mal niîi, ca s
neamuri* (Maleahi l> 11 .1-';. nu vedem irupul Iul Hrlsf.os, ci s
{hfl;$atur& n trlor f2 AomtaH. XIV, credem C
este, pentru cuvintele pe
— b {Goi Scrierile Prinii"' A^BSt&t&aiî care le-a rostit Âtiâta eîtt trupul î
BAltafe I-lwMU:î :llu- Hiljlir, Uiim / l'lfl'J,

..
.
Meu $î acesta exts sîngele Meii,
crezînd mai degrab în cuvintele î
puterea Lui, decit în însei simu-
"Mai înilî aceasta Tain nimeni rile noastre, care fapt aduce fericire
iihul nu poate o suvireascâ, In s cTedincl Fericii cei ce n-mi vzut
:
tjrice nevoie s-ar afla, frA numai

# au crezut (loan 20, 29)» (Mrtu-
est« preot legiuit. Apoi* el Lre-
risirea de credin (1042) Partea I-a,
.1
ne s
se îngrijeasc fift fi* uu rihar
întrebare CVII, (trad. A. Elîun).
acolo undo va sluji, sluj un antîmis,
un chip nu EIB, Bucureti 1981, p. Oii).
Eârâ de care In' nici
pote fi ceaadusa de jertfa fr Jiilil log r jite Sf. Chirii al lenwalî-:
sî»ge. In al treilea rînd t trebuie s rr.uluj. Colecie mislagugic?, IV V, irntl. —

poarte de grij sa se gseasc ma- dî., y,. B1 •BOj Sfrecfte Cabarslln, Vtattt în
terii: care se cuvine, adic pi Ine de Hrtslw, IV, l— 17, In irod, d.t, p, li:
1
—
iu dospit, cit se va putea de cu- t<2'f FranJt Ga vin, &Qmv Aftjtfjcit oi Con-
rci U,, l vin, J'.ir amestec cu vreo / iipoj r
afy Qpk OfiodQx TJâUghî, capi
altS butur i curat în sine. Iar Huhaiistîe. p. 324—3.*J3 i Borft D»bri:i- :!.:/.
Liiugte v.cc!HiQlogte do Si.
trinilair?
ia prOseomldie se vars i ap, ca ci
r
Euthflristie d O-ient ef
s împlineasc Scriptura, care
se
Dq&îlu-t
d'Ccddent,
în vo|.
Corf, Parl s ]fi7—T.'*\
spune c
Uimi dintre ostai cu
:
N, Al.uiHiSskjff,
II,
tl&ss&mhlH
,
i<-Lh:Fmrt5t!t!iiQ-
sulia a împuns coasta Lui #i .? dans ÎTglîsc ancîtnnQi, (n «Klera-
':/.,.
dat a iett singe $e apâ (toan IE), r,onila!J fi, 1 (1S74), ,p. i—3#| Tnt:odQT
34), In al patrulea rind, in timpul fttHJiinopouios, Jioiy Birfusri&t am! PN-
i-iud sfinete drui, preotul s aib :H\o{xi tf\ (Jtg N.2W IvfiitîmvnL in kÎ»
aceasta încredinare însi fiina c .-ck Th-eotogical UrvU-w-s. vnl, 23 (IflVfl),
plinii i fîina vinului se prefac in ili .

'>,
p. 1 13 -l 3(1 p Aîiea ManoiflCte,.
, —
\m EtiHFBILIS
Dtimmêlastiti Euimtistfe, «Glasul Elsf- periri cuprins în predica si inv.;-

ritjii>, Di 7— Î>/(97&f Vaier Bel, imTic âturfl lui Iisus (Mc. 13, 10 ; 14, 9 ;
! tfuhaTllie, itStudii tefi]r?cj4ce->* nr. 3- -V Rom r 2 P

le), precum
prepovadui- i
JSG2, ,p. 230—242. rea acestui mesaj (FiL 4 3); «J^nn- S
fhelia lui Hrlstos» este "putere a

EVSEBIUS (c> 263—c. 339) i ns- lui Dumnezeu spre mintuirca a toi
cut In Palestina, persecutat si În- celui care crede, iudeului mtil i
chis pentru credin. Este consacrat elinului» (Rom. 1, 16 el. Ef, 1, IZ 'l .
episcop In Cezareea Palestinei in I Cor. 15, 1 2). Evanghelia este În-

3X3—31*. Mare admirator al Impe- sui Iisus Hrlstos, centrul i des-
riului de Biaan, devine prietenului vîrslrea istoriei m intuirii : «Evan-
cronicarul împratului Cu restani n, ghelia are ceva venirea
deosebit :
-a crui convertire o descrie. Adept Min tui torul ui, a Domnului nostru
al lui Origcn, se amestec în dîsputa Iisus Hri'iio.s, patimile Lui i învie-
arian }
accept condamnarea tul rea. Profeii cei iubii L-au vesti;.
Atanasie La sinodul din Tyr (S35J. Evanghelia Insa, este desvîrlrea
Eusebius sede Bemonumi iu o- nemuririi» (St I^naie, Ctre Filu-
vtmghelic. Pregtirea evanghelica, detfieni, IX, 2). Ea reprezint ves-
Cronici (apologia cretinismului) fci tea fericita a pcii i iubirii aduse
Istoria bisericeasc, opera de mare de Dumnezeu pe pâmîn^ destinau
erudiie care reda istoria c rest ini s- tuturor, umanitii întregi, de pre-
mului de la Început pînâ !a triumful tutindeni l din toate timpuriii. 1
lui Constantin în 324, Euebiua serie Este un apel care ine] ude pe toi
eea mai completa istorie biseh tara nid o discriminare «fie greci, :
ceaca apruta pîna la el (Heyc su- l'ie barbari, brbai, lemei sau copii,
pus Julius Alricanus), care de-

sj toi deopotriv, sraci i bogai, in-
vine o surs de inspiraie pentru struii i neinstruii, farS a exclude
perioadele urmtoare. De Iii el iia
poporul sclavii or» (Eusebiu de Ce-
rmas informaii preioase dtpre zareea, Pregtireit Evanghelic, car-
episcopii i didascalii din timpul tea 1, 1, B, trad. cit. p. 101).
apostolic, despre erezii, martiri,
La începutul Bisericii* prin cvnft-
persecuiile împotriva cretinilor. iliGiie s-a îneles întreaga tradiie
El transmise detalii despre caitfmul oral a predicii lui Iisus Hristos. Cu
Scripturii, pstreaz lungi extrase timpul, termenul a desemnat 1:ori'i..i
din operele scriitorilor postapos- fix l definita a acestei tradiii
tolicl. orale, adic colecia crilor Koulul
Blbnof?3n®: Uut& von Canipen- Testament, Aceasta devine norma-
hausrm, Lcs Fbrtzs g-roefi, Edîikms d^ '
liv pentru învtura Bisericii:
l'Onmte, Paris 1993, p. 81— 95 Ioan G. s
"Rugciunile voastre, milosteniile
Coman, Petrologie, voi 3, E1B, BiKm*ftti, voastre i toate faptele voastre asa
L98& p. -1B2 — -Slft^ s le facei, cum este scris în evem-
gheUa Domnit lui nostru» ( înv-
EVANGHELIE evangheliei! gr. tur a celor ÎS Aposi.vlU XV, 4).
lat. evangelium] în Noul Testa- ; Dar Evanghelie mai înseamn i
ment, prin evanghelie se înelege : cartea în care s-a transcris mrtu-
«vestea cea bun» sau revelaia lui ria apostolic despre viaa, înv-
Dumnezeu in persoana l lucrarea tura i slujirea lui Hristos « înce- :
rnintuitoare a lui li sus Ilristos, me- putul Evangheliei lui Iisus HrMos.
sajul sau coninutul acestei desco- Fiul Iui Dumnezeu. (Mc. . 1, 1). Toi
—
KVAM3HEIH M,l
ttevangheliftiin, adic autorii ce Lor grup de 12 apostoli pe care Ii pre-

patru evanghelii^ s-au folosit de gtete In jurul S£tf, j] investete
f orm a original a Evangh & l iei cu puterea iertrii [jucatelor {Mt, 1H,
— tradiia oral —
creia Biserica IB) si îi trimite la propovduîre
i-a dat o forma definii v.i înainte de (Mc. 14 —
19), pentru
3, fi «mar- fi
siirsitu] secolului pe Cfcre a test la

I, torii^ Sal npîn la marginea pmin-
au transcris-o fr
pretenia dea Et tului* (Fapte 1, 8).
inspirata l tara intenia expres Iisus Hri&tos a fost un mare pre-
cei scrierile lor devin s
St' in ta ;i dicator si învtor (cf. Mt. 10, 24
Scriptura u Noului Testament. Cu 35 23, i
10 B—
2ti, 18). El vorbete
;
toate acestea, autorii M ou Iul Tes tu- in sinagoga angajeaz discuii in

rnuri t nu au transcris mrturii le contradictoriu cu crturarii Legii,
Tradiiei primare orale in niod em- care nu L-au acceptat* folosete me-
piric, ca simple reproduceri ale tode rabinice de exegez a Scriptu-
acesteia. Evanghelist ii nu sini sim- rii. Dar spre deosebire de «rabi»
pli colectori tic tradiii, o con- fr din Vechiul Testament, llsus nu
tribuie personala la Interpretarea numai c
predica in mod public,
materialului care circula, £3 au un pe strzi, in case particulare (Mc. 2 H
ral important nu numai in ce prj 2), in aer liber, pe cîmp, pe vîrful

veste materialului dup
aezarea colinelor, pe rmul lacurilor, ling
un plan cart? are in centru pe lisus Marea GaliLeii, ci învtura Sa
HrJstos, pentru scopuri misionare i vine din plintatea Iul Dumnezeu,
cate h etice, ci l in ce privete in- pe care o vestete ca «trimis de
terpretarea teologic pe care fiecare Dumnezeu» (In 3 34). El nu pre- S
scriitor biblic o du tradiiei ce ii st dic învturi omeneti ca fariseii

dispoziie,
l.i
—
(Mi 1, 7 13), ci «vestea cea bun»,
Bxîstâ patru texte evanghelice Evanghelia Impâ raiei (Mt, -1, 23),
parale le pstrate în limba greac,
t uuvîntut lui Dumnezeu, El este
flecare cuprinzi nd Evanghelia in «profetul* (In 4, Uî) al crui me-
întregime, dar flecare proze ritm d-o saj are o putere dumnezeiasc de
intr-un mod propriu autorului. tran sfor mare a sufletelor deoarece
fn Evttngh&lht ea, llsus Se desco- «Cuvintele pe care vi le-am spus
per ca «învtor*, ca singurul sînt duh l sînt viaa 1
* (In t 63f,
care cunoate misterul Iul Dumne- Prin cu vin tu] Su plin de adevr si
zeu l care -a fcut cunosnut oame- iubire divin (Mp. I, 22) In \-arp t
nilor acest mister (In 17, 3, 8). De credincioii gsesc rspuns la pro-
fept, cea dinii si cea mat puternica blemele vieii lor spirituale., Tisus
impresie pe care a fncut-o lisus o cheam la credin, la_ schimbarea
m-i1 aceea de învtor rabi (Mf. — total a existenei, Ili un nou mod
i'9, 16; 23, 8: Le, &, i.' In I, 4*3), ; de via. *
El însui consider misiunea Sa c EVANGHELII; Pnrlea principal
principal const în predl arca
Evanghelici mtnfuirti (tcâcî pentru :
a Noului Testament o formeaz
aceasta am venita {Mc. l t 36) i c Rvtmgkeliile, In de patru, numr
de n ceea se cuvine sa fie numit f'uvintul eimnyhelie, ia Început, nu
"învtor» «Nici învtori ; nu s se referea la o cârti1 ci la tot me- ,
v numii, c învtorul vostru sajul relevat de lisus i predicat de

este unul : Uristos» (Mt, 23, 10). Ca Apostoli Exist patru êvanghelii
orice rabi iudeu Iisus Îi alege un
, pstrate în limba greac, fiecare
11 — DL^Lansr dti Tafrloglo A— Z — Cd| f 48
Tft: EVANrir-iEt.il
nipnnziriri evanghelia întregi in se gsete Roma, unde colabo-

la
i h'fi ci (Marcu 1, 1), dar fiecare reaz cu Apo 3 to Iul P ave care se afl [
avînd uti autor (evanghelist) dîfe- In captivitate (Kilim, 1+ 24). Dup

rtl., un scop diferit i
un stil parti- moartea iul Pavel, Marcu râm ine la
cular. Cele trei evanghelii scrise Roma. Potrivit unei afirmaii a isto-
de Matei, Marcu i Luca au locuri ricului Eusebiu. Ivlarcu a wvU
comune care pot ii prezentate pa- Evanghelia sa în greac ia Roma,
ralel,de aceea se numesc sinoptic*-
1
, dup predica Apostolului Petru,
Evanghelia dupff Matei (numit care, într-adevr îl numete «fiul
Levt al lui Alfeu Marcu 2, 14 — ;
meu* (t Petru 5, ÎS); Marcu l-a vâ-
aa cum reiese din
Luc^ 3, 27). Matei este de origine BîUt pe îlsus,
evreu i â devenit, cretin l apoj propria-i mrturie (Marcu 51), H t
apostol din agent de VaniS i colec- în orice câ£, Marcu era apropiat de
tor de taxe (Matei 10, 9). El a scris cercul Apostolilor gl al celor dinii
evanghelia in limba vorbita atunci ucenici, deoarece în eâi -mamei
de dîn Palestina, arama ica,
evreii aale se reunea comunitatea cretina
pentru cretinii provenii dintre iu- primar din Ierusalim (Fapte 12,
dei sau ludeo-rreninlL Aa cum 12). In plus, el consemneaz am-
arata vocabularul folosit, evanghe- nunte pe? care nu le putea reine
liasa 'provine dintr-o comunitate decit un martor ocular originar,
iuden -creti na, avind ca idee prin- respectiv Apostolul Petru. A scris
cipal rolul mesianic al lui Usua cea dinii evaligMlîâi cam la 30 do
Matei cunoate foarte bine Ve- ani de la In Ia rea luî ILsus, pentru
:1
chiul Testament, din c#pe citeaz convertii, nu din rindul Iudeilor,

numeroase texte profetice (1> 23 2, :
rnrc tr-Viau în afara Palestinei.
6, 15, 23 s.a.) cu intenia de a de- Evanghelia dup Luca, medie i
monstra c
Ilsus din Nazaret este ;m de studiu, convertit do la pgî-
Mea ia cel fgduit de Dumnezeu nlsm Evanghelia sa, scris In gre-
.
prin profeii lui Israel, Printre :c in Grecia sau la Roma^ unde

•
altele, el vorbete Frecvent de con- I,n fa a-â dus dup Pavel, prizonier
vertire i «împria cerurilor:» intre 61 i 03, s£ adreseaz unora
(Matei 4. 17), expresie luat din ciire svii:ni mnotln de Ilsus, din
Vechiul Testament pent.ru a expri- afara Palestinei. vaugh&Ua hii
ma realitatea prezenei lui Dumne- Lueâ L
drept cea mai
considera
zeu fr
a-i aminti numele în mod
<?ste
documentat ca informare i cea mai
direct. Ctre anul 70, fositry.v
lui Matei a fost tradusa" în greac i literar ca forma. Luca nu cunoate
introdus în canonul Noului Tcsta- ne Ii sus, Ca literat i om de studiu,
meni. el a cules toate informaiile posibile
Evanghelia dup Marcu, sau loan i a cercetat toate datele care cir-
Marcu, sau Io an, ucenic din Ierusa- culau în vremea sa (Luca 1, 1 4) t —
lim. Cunoscut dîn Faptele Apostoli- stabilind în mod precis timpul în
lor, Marcu însoete pe Pa vel i care a trit Ii sus Hristos (Luca 2,
Barnaba in Antiohla (Fapte 12, 25) 1 2), Se crede ca el a folosit evan-
si în prima cltorie apostolica dar ghelia lui Marcu, precum î Logia,
pe care Pavel ît las la Perga pen- o colecie de cuvinte ale luî lisua
tru a se întoarce la Ierusalim Hristos, care circula în acea vreme
(Fapte 13, 13), Câtre anul 60, Marcu (de aceea i Pavel tia de lisus).
EXEGEZA u.,i
Evmghblia dupft jocm. fiul Lui Ze- :i ..',zîi urs or credincioi care practi-
viivn i frate Le lui lacov (Matei 4, cau contemplaia mistica.
21 ,
W, 2; Marcu 1, 19—21), din Dup cum se vede, fiecare evan-
iiL-rwiiicSu GallJei], cetatea lui Petru ghelist are tema lui proprie l stilul
$1 Andrei (Io an 1, 44). Mama sa, Ini personal, Fiecare Evawjfielîe
Salomeea (Marcu 14 40) face parte
h are semnificaia ei par ti rular cu
din grupul femeilor mironosie oale c
$0 refer la aceleai mari
p
(Marcu 1, 1) rare au fost martore evenimente din viaa lui Hristos,

li ijiitimile lui lisus si au aflat cele Scriitorul Taiun a compus o lucra-
dinii despre învierea Domnului. re Diatessiiron, ctre anul 170, în
ChTftât la apostolat împreuna eu Rina, în rare armonizeaz cele patru
I.! <>b, fratele gfti, i cm Petru si $vmgh$iip redunndu-lt La un sin-
Andrei (Matei 4 21), el a fost pre- P gur text. în aceast concordan,
veni la schlmiafljpea Ia faa a Dom- anumite pasaje biblice slut lsata
nului (Matei 17, 13) i la i— rug- de 6 parte. Lucrarea a fost folosit
riunca lui lisus grdina Ghetsi- m pini în secolul cîncl; dnd Biserica
niiini (Matei 24, 37), El e «celalalt a stabint canonul crilor biblice.
dib-niMpol pe care-1 iubea Ii au a, tare In acest moment, Biserica are-
si-n aplecat pe lisus hi cîn, El a inut pai.ru Evanghelii canonice,
însoit pe Iteus în curtea arhiereu- deoarece fiecare carte, cjvînd stilul
lui Caiafa (loan 18, 15, 16) l a fost i coninutul el propriu, se com-
ilor ocular al rstignirii (loan pleteaz una pe alta. Toata parti-
'
:
-
2ti-"JV). Lut i-a încredinat lisus cularitatea Evangheliilor s-ar pier-
pe "Maica Sa mama la $3
; ulA ! de dac a-rar reduce la un text pre-
clin ceasul acela ucenicul a Luai-n îa scurtat Astfel, Biblia poate fi com-
ii- •
Este prezent la
(lofin 19, 27), parat cu o «bibliotec» scris de
poflorîmi Duhului Sîî'iit in ziua diveri autori, fieeare avmrt stilul
CinW:«' ioij (Fapte 2, 1—4) i Ut su do a scrie i modul sau de a in-
ferea r«etar 7 diaconi (Fapte 6, lorprera evenimentele. tii ui lui
'•). h'-urtun eu Petm pleac Matei se deosebete de stilul iui
apoi in Samaria (Fapte 8, 14, 17). Ioan,
apostolul Pavel, care îi întîlneste La început au circutat si «evan-
la it-rusiliMi ('.n anu] 49), H numite ghelii» necanoniee, « con testate» (Eu-
unul din «stîlpii Bisericii», atîuri seblu, Istoria bisericeasc. ITT, 25,
('" Fot.ru i
lacob, fratele Domnului fi— 7). «Noi nu primim decît ceea ce
(•:! 2 t ), Spro sffrttul vieii este adepta Biserica, 'j anumu c tre-
evitat
•
in Palmei (Apne. 1, 9), unde imi e s
recunoscute numai patru
fie
•
Apocalipsa,
fS Dup afirmaia cvanyludiU (Grigen, Omilia I La
Feri ii ului Ieronim, loan a scris
Bti&ri/ghelitL sa ea o completare a
Kvr\M}heliilor sinoptice, pentru cel EXEGEZA [gr. uxegesis = oxpli-
ce oauta Lumina, Adevrul i Viaa, care, interpret&e] : metod care ur-
din Asia Ml- a. iflrBtt punerea textului biblic în
1n Evanghelia contentul su istoric i cuftursi, în-
sa, scrisa în gre-
cete l.i El'es ctre anul 100, loân elegerea' mesajului su teologic
redacteaz ceea ce el însui propo- propriu l explicarea Ini, inînd
vdui in Asia Midi. Ea conine
îi seama de integritatea l unitatea re-
multe precizri cronologice despre velaiei biblice. Metoda exegetic
evenimentele bibUee, dei se adre- nu este independent, deoarece Bî-
1*54 EXECE7A
blia nu se interpreteaz fâra ni ci un Te-am cunoscut, l acesta a au cu-

criteriu,seoîndu-se cuvintele din noscut ea Tu M-al trimis» (In 17, 25).
contextul lor sau construindu-se Reptuaginia (Vechiul Testament
Z,
epmbJnatif i tipologii arbitrare. in versiunea greaca a celor 70, fculâ
Metoda exegetica ine seama de în Alexandria ctre mijlocul seco-

mai multe principii sfi elemente : lulul al :Mea I.d.Hr.J a fost folosit
Biserica crede în inspiraia bi-
1.
deidiasporaua iudaic, de apostolul
blic, Iar acest adevr determina po- Pavel l de întreaga Bisericii pri-
ziia ei faa de teoriile i metodele mar, inclusiv Biserica Romei pin
oiTiiineuticii biblice. Inspiraia (v. la jumtatea secuiului al 2-lea, de-
SFlNTA SCRIPTURA) nu este nici venind textul oficial al Vechiului
verbal, deoarece Noul Testament Testament pentru Biserica Ortodoxa.
include piu raliate de &vfâi§K2tU Cu toate acestea. Biserica n-a fost
(v. EVANGHELIE), iar Biblia în ge- Indiferent fa de textul ebraic-
neral presupune o mare diversitate masuretie, dovad fiind studiile i
de autori, i nu ea te restrîns la con- comentariile asupra Vechiului Tes-
inutul, pur dogmatic, ci cuprind* tot tament in ebraic, fcute de Origen
ce se refera la mînl.uire. avînd con- l Ieronim.
inut divin i forma literar u manii, SfintM Scriptur se bucurii de o
4,
Exista o unitate teologica

2. l so- adevrat veneraie în pietatea orto-
teri ologi ca intre Vechiul si Noul dox. Biserica asm t I
h! în acelai
Testament, ambele avînd centru!, lor timp venereaz cuvin tul lui Dum-
în li&ua Hrlatos. Cuprins între «Fa- nezeu, Ea folosete Biblia in cult.
i'h-v* ri tApQcalipsilJ*, min- istoria sub form de citiri psaittcc, de ru-
iuni si imne liturgice, dar i in
In tîre se observa mai multe
.-. i
im' rit,
etape —
pregtire, realizare, desâ- catehez i lecturi particulare.
vlrire (Evr, 1. 1— 2 In 1. J Col. : ;

n. Biserica atest canonul biblic
1. lfl) —
este o istorie a revelaiei (linitind asupra «ricinii apostolice? a
Logosului lui Dumnezeu, nu ca des- i-:'-i'f Noului Testament) t hiter-
r
lor
coperire de adevruri ai precepte d ,

pre&eafcS Biblia pe temeiul Tradiiei,
Ca manifestare personala a Iui Dum- în care Se manifest Duhul Sfînt
nezeu, creator, mîntultor sî sfini tor, (Ic bi, 13). Nu se pune deci proble-
;n iskirki unui pnpor, Dar Noul Tes- uni unei întUft.-l.î de autoritate intre
tament are coninutul sâu revelator Scriptura, Tradiie Biseri :u,
fji
propriu, independent de ce a- a scris fiindc i n ier arcuirea, ne fiind altceva

f
în Vechiul Testament, deoarece nu- .-"ii teologia Scripturii, face parte

mai «FfuJ cel Un ul-JV fiscul, Care din Tradiie.
este în sinul Tatlui, Acela a miir- ft, Se cunosc mai multe memde
turisit* fin 1, 18). Tn lumina reve- tradiionale ere r/e # ce ce:i is"oricî. ;
laiei, proprii Noului Testa- meni Ve- , li legar, sau filozofica, practicata de
chiul Testament capt astfel un nou coala din Antinhia (din care face
sens. rugâdu&ea Sa arhiereasc,
în parte îoan Iîrisostom), potrivii c-
Ii $us spune «Printe dreptei, lumea
: reia, evenimentele biblice au locul
pe Tine nu Te- a cunoscut, dar Eu lor istoric bine determinat farâ Im- ,
1
EXICTINA l*i
plteali tipologice
; era alegoric* nu EXISTENA (lat exîtld, gr. iro-
tipolafkâ. promovai de coala din po*1 : forma pe care o la viaa, «au
Alexandria,, care evenimentele, dup îiina in procesul de devenire.
ei
persoanele l îl mbo] urile biblice au In micarea ei de dezvoltare, »ub-
sensul lor «api ritual» uu corcspon- itafta se transforma, primete o stare
1
1
r T i
r 1 1 tor lîjiulogir ftic pilda, losua pe care n-â avut-o an ir Hor decit
lut Kavf este i tipul» iui lisu*. deoa- poteni ai Forma este un grad al
rece Vechiul Testament cuprinde cristenfi. un mod de viaa. In cate-
goria Umpului i a spaiului (tro-
rea teologica, potrivii creia
lisua) ;
poa). Deoarece fpturile raionale au
Biblia nu ac poate Înelege inde- Ut existena istorica cit i cjufen|«
pendent, in arar de Tradiia Bise- veyikA prin participare l har, ele
ricii, din rar* a Ieit i pe care o
au ai cava contrariu, adic neexav
conine Tradiia conine interpre- tenu Aducerea lor ia exurenrâ |jrin
tarea teologica a Scripturii, de aceea Cuvintui lui Dumneaeu al inerea
ele Unt complrmentare Teoleajia a lor în r Jtftenfâ unt un dar, adic eie
da: o mare atenie acestui principiu sitit dependente de voina fui Dum-
eieprfir, pornind de la caracterul nezeu totui venicia *t narea tau
;
revelatoriu propriu prexenel i lu- forma acesteia depind l de voina

crrii Puhoiul STint fin 36, 13J. fiecrei fiine raionale Exim**A
•Dartmâ aer at ttttrpem itanacsea puai- veanka trebuie ti devmâ viaa ve-
mOort ta ruda dfrâf pdrf« aûfiofa Ijo nica; adkâ partkipare Cai ca la
aaVr ae ewr «»-* pasrra(~a u.i in nm caia iuaaal anatea|o, «Viaa», pen-
A-&AJ*/d
ahl
fii ItMHapa SlSMi &rjfp*ura apu-
rd, cflu utii mu fwlamuriiit et.
tru c exiafeafa (arâ Dumnraau
poate devard moarte venica, adicâ
Întreaga Sîîma Sittptittâ r tâ ra
nefericire venica, Simul actual ai
'
Iti Ol fi ntJri'KH rUJ pi>(/ DJh*fl$f>
4 *j «ftwAOJ jw zvn prior JpoJd. f.lngfl
Meteci, ai timpului Htoric. e
tfecvfr
rra pnffJvrttf
ruwrt ar «lat o cArfe
rj rhrtfcr tatu/ar
ia ai
mvrfrJOf
m consecina unei vi/îunî l a unei
percepii determinate de pcat, ca
««* )atpf*«Wr ti au uau ™« rar*? o form de nepartadpare la har
ic-J «9 ;*Aa
t+ratv rnmrt* tf rfeirlM FJ ELrisfenfa eate a&tfel redusa prin
a«j JMjnrd de*Jui de g^co «1-jj tjAntyti alienarea, detaarea de Dumnezeu,
chita potrivit cu con- «1 poff ufirhafe.
prin separare intre vxUn'na actuala
Tot tlM ttmuk .'i'pli'i rd sf pt-nlru &Tfp
*- ra/r nu-t c itttr. nu dm oltd x*
i exiitena care vine i ni ie da
i « auftv «rifct fllf Jkwfc Maur»
lol ap I» eheim a> rxpOr«rv latpntr-
«ev* prin pârtii i|3ore. Jntt*na
viaa venka, nu aparine viitorului,
care vine,
ri eite un prezeni continuu, un mod

r.hHhhn t*. 3. in fr*4 n» p îîi de «ufenrd infinita, anticipata, pe
caro nul rcuUflm cit timp perv
ii al la raita: Euwbtu. tatona âue- tiim in aiartM da nacomuntune cu
m.'tutd/ Cfrur**, iaataf
Hirio.r. oa
ce are existena de la Sine
nfitue. test grec, tr*aar*re W n«tc
âiUa* aani>\ EritUo* tai Cert. rarH *Mkxil. aaualnf ni iiinit hrtuitiar
|eam somn ChNHiaa i \ l—IV. {«&, «aaat Uaaaruai rv fhiawi * i Ojn wn
\ ai c* auaaa e«J**f.ir- am tutui laâda
EXT» A ECC M HUILA Sa: i
«u tîe kt El. nu n<<

tuif/jwou ed fiina recomandare (line!
de
\Iiqi1u \iadk$ia a*te numai pecisj din partea unui cretin rar
iau* cWifdli. \o. luai ut«fl e« num-u suferit, numit mrturisitor (confes-
Linia dummiciaMa nu art nimk centru-
sorj. Or, in aceasta privina s au
tiu ca lund ] jj fnJJntfd fi d«Yu
fcut abuzuri atit din partea *lan-
0j* rafv*f«f4 e; fteendatenta. Df*< *Jd In a mrturisi lorilor |
sl»-lor, cit si
re oale cu artrvdraf ra cu
i Cekif preoilor Episcopul Ciprian este
m MURI de-a jururi iau &d nu «tflM. f>nr pus in situaia s
excomunici
Mtnâca Lut mt-l port rdu o* tfarurtfa pul celor care mi respectau pract
ea va r*%ts wptJc i vn fl au tradiional si se separau astfel de
prin jnta— Lui a1Mfwftj*f*. chiar Biserica tradiionala, Pentru a com-
cfntd »|jrurmi cp. tum w-a bate tendinele shismatite, care
Ca u*ia ec a oul atfuM la riUlratli
tis.
existau nu numai in Africa, ti l ta
din ne- v:iicnjd *i tfd In \ a*a Ini ea e?
Mdffw
Roma fsfitsma lui Kovatian* In 251,
tt fie atu ai nu fJe.# f*M**/ai
fofuf, Cu pete despre dragoilr. ttt. 28, )n desprit de episcopul Corne
FUoc- roav voi, fL pi *î—«H dup moartea papei Fabianl, Ci-
prian scrie «-Oricine se separ de
:
lhll*ff«U#; D. Beht 7 aqknl la Biseric pentru a se uni cu o aci

ru/ leofoo/cJ mu/u. > «Mltrof>aU« Icra se lipsete de tagaduintc> Hi-
Btuta. X> (J«7«l. i
sericii ;oricine prsete Biserica

». II!
lui Hrfs&os nu va ajunge sâ pri-
EXTRA ICCLESIAM NULlA SA- measc recompensa Iul

Acesta e un strin, un f
LUS Expresia *in ajar de Biseric
:
dusfnan. Nimeni nu poate avea ca
nu este mi uluire» ii «re originea în
tata pe DumnczeUt dm\i nu are ca
teologia lui Origen fi mai cu seam
mam.i Biserical putea <i
Daca
în eriezlologla Iul Clprlan de Cer-
existe salvare in afar de a
laglr.a (Episr 73.21. 2) Acesta face
lui Noe, atunci ar putea &â existe si
nirwicu doctrina tradiionalii
în afar de Biserica* (Deipre
despre raportul dintre lîiî-' si
tea Bisericii, cap. 6, trad,
Tainele rnlntiilril. tn special bote-
p. 30—31).
zul. In doua scrieri de circumstana
— «De l-apst* i «De unitate Eccle- In timp ce argumentul iul Origen
sîae CatholUae» — scrise înainte se bejeaza pe faptul ei in afarî de
de Pastele din 251, in condiii cu Biserica exista pâmtj vaxi 1
.
totul particulare în timpul perse- semnul divini l3, deci un ci
cuiei Iul Derlu (250—2^1). puini semn al m intuirii, argumentul iul
credincioi ai Bisericii din Carta- Ciprian pune a< -centul pe earm<
CÎna au râmai fermi in credina obstetiv si sacramental al Bisericii

(ftanî mal muli au acceptul ca trup al lui iirislos + In care Hris-
apostazia (Lipsi), fiind prin tos însui este cel care adu-
exclui de la Euharistie. Pentru ce! împrtiai Botezul este Ti
îneparea acelor c&zui» existe ** taii, Euharisia, in cere
disciplina du penitena» care putea adiind toi ca boabele de griu ;ien-
fî redui daci acetia prezentau o tru a forma o singura pune Sensul
U>7
EXT» A FCCi,BS;AM NULLA SALtIS_
apartenena la Bi- ,e 2 uL cu ap, i cei «in veto»

ucestei axiome :
iuculta- botezul dorinei). Extra «cefrttom

serica prin Taine nu este
este o aao se aplic a*) mal ales cu privirv la
tiv.M, &#e Biserica twi
d o cCiîîtfttftate sa> validitatea Tonelor huvîrtfw în

eiale voluntarii,
rmmMiirilf. în HI prin rare Dum- ..„irâ de trupul Iul Hristos, «*U pa-
nezeu Însui lucreaz mlntuirea .iimiUUeu s-elnr cu ^ imparta^ws

inil.Uwi lumii; l
StS în totettU ** Uintr-o pline (<£ 1 Cor. 10, 17), S*
pastoral tombatera ahluntitoc $ nu în sens restrictiv, adic de a sta-

Biserica dar i-
de binarilor in ;
canonice ale Bisericii.
bili Urnitele
frredtn^ 1
afirm l o doctrina ele ,
anume câ prezenta lui Hriaws

m
unitate a l Sftrtfâ
Taine este elementul de
Atiflustln,
rEgUsa 'caihoiiqua
d *' V: '"
Bisericii. ÎJe aceea, BUerltâ
da tur ITs^l- unfc. fa* M» 1
mare importana ritului l semnelor

chiar in ca- M», dans la. toi*}, l#*.1 »t G ^ oM <
exterioare ele Taint>lor h

a» « Sl
^ a**»**;
'
zul botezului admlntafert

de eretici tomMk *j torni*
7-W,
;
dease^ MUfiM. XXVIII (1W nr.

(Conciliu! din Trident face
bire între botezul «ta re» — k°- p h
705,
F
Ja via» loan 3. 14). Acesta este
(1
«FACEI ACEASTA, „» Iu timpul
Petele, respectau esenialul credinei cretine.
Iul Ii sub, Iudeii ,
Ca si profetul din Vechiul Testa-

cea mai mare dintre srbtori (Exod
amintirea eliberrii ment, care împrospteaz memoria
oap, 12), în deviaiile <n
poporului donunind
poporului din Egipt. Consideri ml fie s
insistînd ca «ziua aceasta
C toi un fost sclavi în Egipt
spre pomenire* (le. 12, 4), lisus
_
l c faraonul i-ti eliberat, iu-

cere discipolilor eu care a mincat
îi apropriaz aceast trecere
pastile, în camera de sus, dup
deii \r.<
(patria) in cadrul unei «srbtori pa-
Ritualul dlle, în Joia sfinii, înainte de
de pomenire* (le. 12, 14).
«Aceasta sa fa-
aluat (aaime), ritual
tima Sa pe cruce ;
pi inilor fur
a 14 la 21 Nissan, are
cei spre pomenirea Mea» (Luca 22,
care dura < te !
19 Cor. 11, 23—27).

l
loc
1
în acest, context de ateptare- a ;
Dup Biserica crede c, 'in actul euhii-

eliberrii {le. 12, 17—20), celebreaz Pas-
ristle, Itoua insui
exod, la 14 Nissan (prima lunii a i învierea Sa.
tile, adic moartea
anului), se muica mielul pascal (le, prornihiimcii
în care se împlinete
12, 2—13). tn cadrul [umil iei, ^pas-
iMiiinut in ieirea poporului evreu
tile Domnului» &e srbtorea prf-n
din Egipt Cci tkimnereu n-a tre-
tr-o masa la care se consuma carne umanitii o dat în
cut in Istoria
de miel Iar tu s mg ele se ungeau Moise i o daii in timpul
timpul tui
uile, în semn de proiecie {&, M.oria in
lui lisus. lind, apoi,
Evrei ti, 23). Mki tîrziu, mol are a i
cum elibera- Aa
cursul ei normal.
mielului are loc templu. în sdu«i U rea din sclavi n Egiptului este me-
de Nissan, dup amiaza, in faa
H reu amintit, -ca aezare venici sâ
pelerinilor venii la Ierusalim pen-
tru un Pate colectiv (cf, le. 12, 6)
o prflzmiiti» gfajt 12, *h ^ *$*
esle acum Fastele cretin, adic trecerea Iul

Pentru Apostoli, liftul
lisus Hristos prin moarte £
înviere,
Mielul pascal, prin singele
Mielul,
perpetueaz încetare m fr
cruia lurnea este purificat de p-
se
moarte, adic viaa noastr. «Cci de cîte ori vei
cat l eliberata de
treciitiâ într-o via
noufi (Cf. loan mm ca aceast pi ine i vei bea acest
pahar, moartea Domnului Vestii
1, 29). Eisus Îi Duhul» ytrierl
uda"
momentul în rare la pfnâ cînd El va veni* (I Cnr. 11, 26)
lâ amicii, în
(V. EUHARISTIA).
templu in re pe sacrificarea miei&f.
Acum, Hristos a fost jertfit, deve- IAM1LIA: Hiserita Ortodoxa
nind, astfel, Fofeto t&stm (l Cor. acord o importanta major cs-
7). Mântuirea, ca eliberare de toriei familiei cretine, deoarece
i
3,
moarte, se realizeaz" prin jertl'a lui de acest ea depind nu numai dec-

linul uimi CUplUn Gi i c rin ui >
«Noi wm trecut din moarte
I
llsus :
a
IAMJLIA I t-
r
'
I
aiunittii umane in general, al Biserica da o atenie particular

un«j naiunii fit unei Biserici U>- tradiiei orale. Familia este mediul
cete împriei
ai lui Dumnezeu. cel mal propice pentru transmiteri.'
Cstoria, cu road ei fireasc, fa- credinei prin viu grai. In fond,
milia, este o mare taîfiâ (Efea. fi, fr familiile cretine, Biserica n-ar
25—32). Eu ar* e«vi unic, caei este putea s
continue tiz ic in î.lmp. Ps-
vorba de o relaie uman specific trarea i continuarea credinei de-
nou, care o face sa se deosebeasc pind în mod exclusiv de familiile
de orice alt form de grupate cretine. Cci credina se in vat, &e
omeneasc (Matei IU, 10— li). practic l se transmite numai din
Familia a exercitat o influena luntrul unei comuniti cretine,
capitala asupra comunitii cxetfcle care este eonsLituitu din familii- Bi-
primare. Cea dini 1 Lor de cult a m serica se extinde in tini.p si spahiu
prin familia cretina.
rOflt cultttl in familie (Fapte 10 10, ;
2G ;1 Cor. lfi Uty Apostolul

t
Pavel Familia constituie, astfel, mediul
a avut in familia lui Acvila i Pris- evanghelia tic in care se pregtesc
cfla un ajutor misionar de prim noi generaii de membri ui Biseri-
CjriL Acvila era un Iudeu din cii. Educaia cretina in
cadrul fa-
Pont, care emigrase la Roma, Pris- miliei este decisiv pentru copii
i
ci la, soîn lui, era, probabil, de
ori tineret. Sfanul Tmirurp scrie wSâ :
gine romana. Din edictului caufca învm l pe noastre

Cemeile s
Iul t'L.'iiJilins (4EJ/50), care interzicea îri ms ca în credina dal lor in dra-
vrei lor sa rnmin capitala im- m goste i în curie, fiind devotate
brbailor in toata sinceritatea i s
i.'
periului. Acvila f^ PrlicUa au pr-

sit s-au aezat în Corint
Roma l iubeasc pe toi deopotriv cu de-
(Fapte 18, 1—2), unde îl intilnesie svîrita inl'rînare i s educe copiii
Pavelj care se asociaz cu ei, deve- lor în Mea Iul Dumnezeu* {Ctre
nind nu numai tovari de meserie, FfHpmit IV, 2>. Aceasta educaie se
:i i colaboratori direci in lucrarea face fie direct, fie indirect, prin ex-
misionara (Fapte 18, 3, 24— 2f>). periena postului, a rugciunilor
Gînd Pavel a plecat din Corint la comune, prin pregtirea copiilor
Efea, acetia ii urmeaz (Fapte 16, pentru Cuminecturii, prin partici-
18), între timp, s-au intors ta Roma, parea la marile evenimente fami-
unde Ic scrie Pavel (Rom. 16, 3— 4)- liale, dar mal ales prin relaiile
!n oel'e din urm se pare eâ au re- prini
personale dintre si copii, nu-
venit la EfcS (II Tim. 4, 19), mim al acas, ci si in afar. îndru-

în Epistola ctre Romani, Pa-& marea duhovniceasc si exemplul
vel scrie aceste cuvin le despre Ac- direct al prinilor sînt de o impor-
vila i Priscjla «Îmbriai pe :
tan cruci ;il. S-ar putea spune, de
Prtsdla i Acvila, luvarll mei de Eisemenea, ca prinii cretini sînt
lucru ta Hrlstos. care i-au riscat cei mai de seam mijlocitori dintre
v ina ca s-ml salveze Viaa t ca- iiiserlc i lume, Gd prin el se
ro™ nu numai eu le mulumesc, ci
face îmbisericirea copiilor l a 1i-
toate Bisericile dintre neamuri,
nerllor i, tot prin el, acetia sin
ri
îmbriai l Biserica din ea sa îor^ trimii in Sume c

ucenici ai Iul
(Rom, :i— a). *Vau pus viaa in
1(5.
Hrlstos, E o prelungire a Bisericii
joc», deoarece transformaser casa
lor in loc de adunare cretin in lume i o aducere a lumii in
(Fapte 1B, 2t5 |

1 Cor. 11, (»« IU). Biseric.
,
l?n FECIORIA
FECIOKSA : Curia trupului, cus- unlc. Prin urmare, nu

rate vurt^
Ettatca tn\i ]f
actoria eflte iivtr marea ;.. martiELcarea trupului in erifi
totala de Ili relaii sexuale proprii fizic, ci de vindecarea lui rad icni i
soiîor, tkir i n nemicri? fa de de orice stricciune. Numai trind

patimile pctoase iile trupului- într-un «.rup viguros, neprihnit,
Curaia, ta tftiufre :i Urii netru- sufletul poate înainta pe ciaea mu- i
peti, ine de rinul imurilor ;

de telor virtui. Kumai topit cu postul,
ea, montul, prin biruina se impui pierde din neputint: i se
asupra trupului. Imit starea Înge- lace sân atu*;. Asceza rsar iUiiuri ml
rilor (Matei 2'J, 30 li), \2 ; ; 1 Cur cunoate tlttgeiare*^ deoarece tru
7, Fecioria este
8). i> arvun pul este co prta 3 a lucrarea vii I
nestricriunii vlitom-e. Area-l-i l- tlor, Apoi, este sigur teuioûi c

ascetica din LM srit, s-a Inspirat din
uin presupune ci' anume îavi
tura faa de trupul mineri;! j l tradiia aelor Prini care pun
uniuni,. atitudine fata BeatoBU- «. : det$, sau ruperea comuniunii ori-
^
i •
tate. Trupul nu este ru in sine, ginare dintre Dumnezeu i om, m

aco<vi cstoria î sexualitatea slftt raport direct cu ruperea comu-
daruri naturahnepâetoase. Trupul niunii kretj dintre bd&m l Eva,
este dentinat a fi «templu] Duhului avînd drept consecin folosirea pâ
" trupului «Focul începe
Sfînt» (I Cor. 0il9). Monahul se .l/j -i
lupta iâ transforme propriul SâU ut un ci r. î n, d diavolul vrea sa le

trup intr-un tron ai Duhului, pe unii de alii cu o legtur uriii,
Unitatea dintre sulîet si trup a ca sa ncerce amindouâ prii-
fost zdruncinata prin pcatul k.Lu (Scarn. ew XV, +1). In plus, d
mic în aa msuri, incit trupul frînnrea este singurul pcat de 1 -
joaca acum un rol ambiguu, de carp nimeni nu se mat poate in-
nind în acelai timp i duituin l toarce pe aceeai cale pe <\i r c s ;
'
prieten susintor \ potrivnic [St •
întinat, GomfeH Und textul din T Co-

H
-
m. l'uv, XV, 81). Sufletul nu mal rinLtni 6, 14, loan Scraru! sice
are încredere total -în trupul, cu «Aceasta o spunn greit, pentru
care coexista de eput l de !.
prin scurgere întlaeaâ [nssi fiina
corp nu se mai poate elibera. Mal Irupul.uf, fapt care e cu neputin
mult. poftele lui devin tiranice : sS-se întîmple alt pacal î- m

eu
«SJ Vâ lori i de poftele Hlrij pmr. întreb de re la ari ce alt pcat
tetl <;are se rzboiesc eu sufletul» 1
kw»
obinuit zicem numai s '
{l Petru 2 Va l&b
P 1). <<Cine m ocn^fnil greesc, dnr cînd auyfm
cineva a cuxvit, dcem, cu durers
de trupul morii acesteia?» {Rom.
7 24) Sfîntul Apo^tnl 1\lyH H om- i
<:'. acestfi a czuta {Scarcf XV, :
bfltut desfrlnarea, ca fiind cel mai Tot el a spus aceast grij c

mare pcat *;ivîrltcu Trupul "Fu- ; pentru curia trupului f;x- Bl •
gii de desfrfnare Orice pi- £W !

ti serica s
fie extrem de severa futil
eare-1 va £âv|rj omul este in afarfi de "i ce

' svresc pâcatut des frig-
trup. Cine se ded îns desfrinfi- rii pe care nu-L socotete ca
,
sisn-
rit pctuiete în însui trupul âu'4

:'.( «êseaîn*, o adevrata c
<
L
i
fi Cor', ii, 13), dere »Un bârbat cunosctor mL-u

:
practica ascetic, fecioria este

în pus o întrebare înfricotoare;
virtutea mono hala prin excelena. «Care este, afar de omor si de t-
Aceasta, mal intîi din inelegcrcd gduire, pcatul cel mai greu dintre
ca fum trup nu se pot c 15 ti ga vlr-
N
luate 7* a zis eL Iar eu am spus -

FliMEI£ 171
fi cdea în erezie. de ce, a zis «i despre nniLatea i egalitatea jemeii i

acela* Biserica universal, primind li.irbatuluj 9-a modificat enorm j cu
pe eretici, dup anatemizare» sin- toat starea ei de inferioritate, fe-
eerf â ereziei lor, îi invred Fiice.--.;' meia participa la srbtori religioase
de împrtirea de Taine, dar pe (Deut. L2, 12), îa dansul ritual (Jui
cel ce a curvit, prim in du- L dup ce 31, %\) la icnii jertfelor
Y
(I Par, 1, 41,
s-a mrturisii, si a încetat s pc- hi servilii în isltar {Ies. Sara, 3% 8&.

tui asen, canoanele apostolica porun- soia lui Avraaiîi, primete binecu-
cesc s-1 in
departe de Prea Cu- vuuar<:a Iul Dumac:;cu t$i o voi :
mai muLî ani 1» i eu

ratele Taine t binecuvin-ta -î
voi da din ea uri
spâlmintîndu-m de neputina de a fiu o voi binccLivim.a i va
;
mam
rspunde. iaina rârnas nedcile- ti de popoare» (Fac, 17, IC; Rom 0, *J). .
gata fScam XV, 43), (V, CÂSÂTG* Femeia are un rol în meninerea po-
RIE). porului Ini Izr&el de pilda, Kut, ;
moablteanca (Eut 4, o, II). Di

FEMPlr! |iat, -
feminal. Din re-
menea, se cunosc dteva nume de
fera Lui creaiei) se cunoate nu- proorocite Iluida (11 Par. [34, 22),
:
Eoeîe cele] dinii femei, Evo care r

Mânam, sora Lui Mulse l a iui Aarttn
înseamn y viaa", deoarece clin ea (Ie$. 15, 20), Debora 1
care fost
s-a misci.t neamul omenesc (FfiC. 3 i Ana
f
aleasa judec Lor (Jad 4, 4)
Toij. H direct de Dum-
creat
2(5 ;
p
fi),
(Le. 2, 3^3).
nezeu cu destinaia cH a Ei * ajutor i
Dup
Noul Testament, femeia este
asemenea omului» (Far, 2, 20— 23). chemata s aib un roi principal
împreuna cu Adam (v, ADAM). aut in Istoria mlntuîrU, cit i în viaa
formeaz perechea strmoeasca, Bisericii AstlVI
chemaitâ sconstituie un ansam- a) particip în mod direct
Femeh
blu :lr de care actul creaiei este i separat de bârbat Ia Întruparea
de ncconccpnt fFac, 2, 24 I Por ;
Fiului iul Dumnezeu. Jn acest sens,
11, 8—>&;\ Mt, tS, 5). rmpltcal'i în
«mngnificau- uJ (I.e. 1. 4(>— 48) poale
.ici 11] cderii jn pâcnt prin seducia
fi considerat ca un crez aL teologiei
diavolului {Fac. 3, 4^12; In. Sfr. cretine despre femeie. în rspunsul
?.\ 27). ptimind consecinele aces-
plin de bucurie al Mriei începe ft
tei exlderi fi Tini. 2, 13 15). jemeki — se realizeze fgduina fcut Eveî
prirnere l ea una din marile ?if;-i
J
de Dumnezeu. rrtfna posteri- —

dnine mesianice din istoria mîntul- — Hrlstos
rii t deoarece smîna posteritatea — tatea
(Gal 3,
femeii
femeie,
ia). Din
este lisus
Fiul lui
ei, va distruge diavolul "Voi pune :
Dumnezeu îi face trupul .Su.

dumnie între tine a între .femeie,
b) Femeile sînt acceptate i ca dis-
între samlria ta i ei smîna :
cipoli ai lui Hristos dar nu. ca —

zdrobi capul tu
aceasta îtl Vfl iar ,
apostoli —
care simbolizau tribu-
îi vei înepa câlcîiuln fFae. 3, 15)
!'.;; 1
rile lui fsr&eJ ele II însO'esc,

litatea femeii eu brbatul actul m ;
misiunea
specific n 11 asculta l particip la
procreai*!, aportul ei 1—3;
.Sa (Mt 15, 40-41 !
Le, B,
transmiterea vieii t mai ales bîrie- sus vorbete
Le. i% 4â -55)h Ii fe-
cuvîntarea posteritii et sini Idei meii samaritence (In 4, 7—20) i
subliniate cu vigoare in Cartea Fa- M artei l Mriei (Le, 10, 38^-42),
ceri L împreuna cu Fecioara Mria, care
Sub influenta legislaiei iudaice de sttea la picioarele cruci] (în t9,
mai tîrziu. aceast concepia biblicii 25), o mulime de fdmei «care ur-
,172
FEMEJE
maser din Galileea pe liaus» i;m Din punctul de vedere al antro-

parte la suferinele de pe Golgota. pologiei, teologia a recunoscut spe-
Femeite au fost alese ca cele
c) cificitate;] sexului feminin sub as- t
'dimii martore i vestitoare ale În- pect fiziologic, anatomic, hormonal si

vierii lui Hristos {ML 28, 1—10 ;
psihologic Ea a combtut Inferiori-
Mc. ift 1 II Le. 24, 1—2 t In 20,
11 —
16). Ele anuna pe apostoli l
; tatea i inegalitatea femeii fa de
brbat, fiind împotriva actelor de
pe ceilali discipoli (Le, 24. 9) i discriminare feminist. Aportul
fe-
slnt convocate împreun cu acestui meii In actul de pro creaie este cel
s Intim pi ne pe
Uriataa cel înviat, puin egal cu cel al brbatului
in GulUeea «Mergei $1 vestii fra-
: Brbatul l femeia au o interdepen-
ilor Mei, ca BÂ mearg în Galileea den î o complementaritate natu-
i acoio Mâ vor vedea» (ML 23, 10), ral, ei for mea zii o unitate fârfl de
d) toate Cu nu se tie pe larg c care nu se poate înelege umanul
ce rol precis au avut femeile In Bi- în totalitatea i Integritatea aces-
serici primara, totui tim efl pre- tuia.
zena i activitatea lor este foarte Din punct de vedere ecleziologic,
importanta. « Femeile l Muri a* se Biserica a Necunoscut locul i na-
afls" totdeauna in compania aposto- tura slujirii femeii, potrivit cu spe-
lilor (Fapte 1, |4), f?eea ce înseamn cificitatea einatural, dar n-u tcut
c cercul apostolic era des eh ia. Apos- din femei o categoric special In
tolul Pa vel consider «tovare de trupul biserieesc, însui sensul de
lucru» pe Frlscilla, ca l pe Evdo- Integritate organica ai noiunii de
chla l Sfntihf, în casa creia orga- •laos» nu a permis discriminri de
nizeaz" o biserica (I Cor. lfi, 10 ;
sex sau de vfr>t. în acest ansam-
cf. Fapte 12, 13), fap t pentru caro blu, — femei i Ijar-
toi membrii
«ctOOte dmtre neamuri Ui
Bisericile jjatj —
au o preoie general (I Pt.
sini recunosctoare» (Rom. Ui, 4). 2. itr-$h P^n Taina botezului, fie-
El circnzil o mulime de nume de care avînd hnrismu sa particulara,
femei oare participa la viaa Bise- proprie, prin Taina mirungerii. Bi
rn-ii (nom, |(î i, ÎS, Fii. 4, £
3J. t — uerica este cj comunitate de hm-
e) Femeile au diverse slujiri,
ha- nSme» in care femeile au un rol
risme i roluri în Biserica de la în- esenial De pilda, texte ca î Cor
ceput. De pild harisma profeiei 14, 34 ni I Tim 2, 10—12 nu exclud
(I Cor, 11, 5), responsabilitatea ru- femeile, de ia misiunea de a înva
gciunii l (Fapte
14; 12. 12 I h
credina. Structura Bisericii, ca o
;
Tim, 5, 5), a instruirii (Tît 2, 3—5), comunitate istorica i social,

organizarea cultului în casele lor compar cu structura L'amiliei, care
(I Cor. 16. 13 Col. 4, 15), predî-
;
are Ia baz cstoria, cuplul conju-
Carea Evangheliei i didahia (Rom. gal (Ef. 5, 20-^5). Insa Tradiia nu
In, 3 ; Fapte lfl. 24—25 FII. 4, 3),
;
amintete de accesul femeilor îa
Doua categorii stnt menionate se- preoie prin hirotonie. Unii -teo-
parat: riiaca niele (Febe —
Rom. IM, logi vorbesc de tipologia :„-iii
l] I Tini. 3, 11) ] vduvele, care Simbolismul eclez? ologi c al femeiU

au un ro3 bine precizat deoarece brbatul reprezint pe
fi Tim. 5, 0,
Hnstos, capul
12) i
care trebuie Îndeplineai s Bisericii, iar femeia
este «chipul» Bisericii, mireasa lui
anumite condiii speciale (I Tim, 3*
Hristos. (Ori gen spune câ Eva este
1-13; 5, 9^30). simbol ai Bisericii —
Filor.alia, î,
FEMEIE 173
Episcopul Trebuie totui sa recunoscut

2\1. trad, m&k p. 32*J.
L'ie
(sau preotul)
t
reprezini totdeauna c dispoziii canonice i anumite ri-
ctehipul» Lui liri^t.cjs, j numai aa d turi privind situaia femeii în Bi-

are o slujire care structureaz Bi- sericaau fost Influenate nu numai
serica. Acest echilibru, brbat — de iudaism i de mentalitatea orien-
t Irig tos capul —
Bisericii, f emule tal, ci i de dreptul civil, roman
— Biseric —
trupul lui Hristos, sau bizantin, potrivit cruia femeia
s-ar strica in ca*ul In care iemeia, era persoana tutelata i în subor-
(ni re este imaginea Bisericii, ar Uifi donare permanent, civil l social,
Incul episcopului, * Icoana» Iul Hrts- O asemenea discriminare l subor-
tos, preot La nu este o
A iit apun c donare este contrar principiului
problema de «reprezentare^ sau de hristocentrk al Bisericii, în care nu
«tipologie», deci de se*, ci de form mai este nici parte brbteasc, ftjd
de slujire in Biserica. Adic, Bise- parte emeiasc (Gal. 3, 3£), Femeia
rica n-ar trebui sa in seama (le are deci rangul si dreptul ei propriu
lu-iiiripiul «reprezentri E», d de
în viaa Bisericii,
obiectul preoiei- din aceasta
Or,
perspectiv nu exista roluri i slu- BLfrllQjrHilc; Qrthadu.s. Wnfflen j
h
Timlt Roia and PariicipuLivn in Ifre Grtha-

jiri prin natura lor,
care si fie,
masculine sau feminini* La între- ddjc Chutch W-; - ilcl Cu mi cil Chuixhca,
»i
']Rnir)rtul c*jnsiiltflttet de
barea dnrri femeia poate fi « dele- <:JiMieva, 1Î3?7 i
i
srp - A, S&tifeetetti
dp episcop pentru a prezida l&Tft] dtf-
1
ga t?"j <
AfcspUL-, i
euharistia, unlî canoniU rspund c Mte£ioi\ do la Fam mc dfttw fa petpQlWa

nu, deoarece episcopul, simbolul de î'ArwJen au .VouvetjLr Jesitizr\<::d, In
reprezen- *.f:iihl(?rs Si. rntatau ar, 44. Uta feb, 1^-1,

«paternitii nu poate fi
Cny.c. The /î'.Wv
tat de o femeie, Tradiia amintete p r EJ_1Î<3 Kcrrlll i. ttjt
care au Wan\t-ti ond n-uffltn'j Ordinul fcuw tn

de femei-d ia co nie, feai r
diaco- «3$ll« vi ThfrilrjrpU-i», 9 (197fl), p. 51—

liturgic pentru
I.
<fhlrotesite.'
nat, ca parte din slujitorii instituii. I
" I î ElL&flfcfli lidir-SLejjel, The partid-
Wunn-i. ihc Gf
In orice caz, trebuie respinsa acu- pniion ct )n Lite ihte
zaia c
neaccep tarea femeilor !a Churcft. în *So&Qrfl##t», i
fc i-'^fl.
preoie, prin hirotonie, ar fi cea mai p. AW — i&.f l<îenj. :

i J_a k-mnip rJm?« l'hqisv
"Unita
patenti! dovad a discriminrii Îm- Ott0iiv\<: rfKÂart «f
r fî/stoj'i-i:-, )..
potrivi femeilor, ce se practic in ChrAtlcnne». nr. 53-^54 197fl, P. H*<

Biseric. Idem. Li plac* de h ieftine tfflflj î
K
%ij*t,
!n dr^nLkrjiLif, uf. 1/19S3, 4fr-8Sj
In Noul Testament, femeia nu mat p,
M(-thodtos, Mitropolii fe AXum, Fa* frig

eSt* comparata eu Eva, femein Iul
Mar ia, Eva tfW Problem o! IUl- Qttlhiat >Qn al W\
Adarn, ci cu cei o ara 1-"
ttteh fo fftj i'riosi'/iuorf, Ilj «Hitkloîikifitlk.os

cea dou; Mitica Domnului, prin a
Pharab", Bl (1979). nr, 1— -l, p, -'17— 1501.
crei ascultare l maternitate S-a
Întrupai Fiul kd Dumnezeu, Mria Paul Evdnklm^v a iV-^-n,.- >; ta tafta
r.'u Jiiuiide. cd:L. Doiw tft di' B'rooW I
nu numai ca nvi-
este chipul jenieii H'nrU IlmII. rFH'tjpliîLl*') l!vHf Idram- Sfr-
del de virtute i do iubire maten &, 4-rt'jTirrij rJ.- ;Vjjriuur. n- feytNrg ron^ticj»?
ci i ca * Nsctoare de Dumnezeu*, (1 J« Jum.'i''n- ,. fe, J'.'diMfjo.'T orfJrfj^^xo,
In acest sens, jemtiii ii revine rolul P4JUfifis £pi, Pa-rJ-s. 1^77 t Mgr. EmLlim;-:^
mintuitor de a -nate» WDjmiMi L
spiritual si TimlDd:\ V/n C'GMCfM Jof i'it r,'n
in Dumnezeu pe brbatul l pe Qii&fteftTiMiUyBii ta n3Walw«tfB i.ft 11^77),
p. fl— Jlî N, ChLtBSCU, h iagtui

copiii sL nr. ] r
174 l'MFMC-IKI
cu preoia iemelL în «OrioduicLua, XXXI -J. Ftrridtî ctl C$ plin-g, d accli &c vor
(IS79), ttf, % ij. &4$ $&i Anca Mano-

lathr, Din ptobtemaVco. feminina vciuaiâ. ...FgrMl cel blltvl, f ftneia voc mo»
In «Mi tropi: Jiu liana ului m UT. 7—B/LHS5,
t p
%,miI pSznlntul.
li. 49flr-4&; i- FtrldU CjJ Ct flâininsesc & Inselco-

. i
da dreptate, ci ateia se vot salura.
FERICIRI In centrul propova-
;
r. rt-rUll tefri mlSoativi, aCRto B£ v.n c
vâduiril Mmtuî torului Jtâ "Evan- :ujJuL,
ghelia împriei Iul Dumnezeii" E; Fericii cei curai ru latoa, c acria
(Mc-1, H): «De atunci ii început vor yiKJQB pe Dumnezeu.
IiijUH a propovdui l a zice; «Poci» i Fericii fa c terii de pace, c5 ni-ota
i-vâVcfl s-a apropiat împria ce- 'jii Iul Pujxmczeu se vor tliema.
rurilor» (Mt. 4, 17 Ct Le, ; 0, 11). Mo- Iii, prigonii pentru dreptate,
ft Tir IU tvi
iunea «Împria lui Dumnezei c&. a l«r est^ ImpL^Lu c\TUrôr.
(Basileia) sau «împria cerurilor--, II. I'srleiti vei fi vo] cînd va vor ocfirl
cum prefera Evanghelistul Maici (3, c! vii yor prigoni fi vor zice lot cuvlntu!
2). avea în acea vreme sensuri multe i.ui inrpotriva vtissLra, minind din pricina
l dLferite. contemporani £uTi ideii Miii.
Iteus se gîndeau mai ales la reorgani- ii'. Riiruffl|L-vA -si vi veaoliU, ci plato
zarea uniri nou stat naional {Fapte voadtri miiUâ est* In ''Uri. ci asii nu
I t 6^ incit i Mesia era ateptat ca prigonit pp proorocul Cfi dJsnalntr ii-' voK
tm erou naional» ca un eliberator
politic. Iisus îns precizeaz" c
^împria lui Dumnezeu» (Basî- El d
nu numai o nou interpre-
leia), pe care El o vestete $1 Q înte- tare Lega vechi, în contrast evident
meiaz, nu «K*aeta
este din Lume4 i
.:i-eea ce a-a zis de cei veohK oi
,i
(In IEI, 36). Ea estt: o reajtat* vi- aduce o noua Euannfaelte, tare ex-
itoare, eshatologicâ (Mc, 9 1), dar t
prmâ voina lui Dumnezeu în for-
care a intrat în timp odat cu ve- ma ei dii.^vîrit si lin; li i (Ml. 7.
nirea S:i. în persoana st lucrarea 21). Vechiul Testament este risMel
Sa, împria lui Dumnezeu (Bn- imptimt l depit (Mt. 5, 20— 4 îl ;
iei a) devme o realitate prezent ; 19, 3—9) i de aceea Biserica n-a
«Împria lui "Dumnezeu 6-a apro- respî»s Vechiul Testament, d 3-a

piate (Mo. i, ir»> preluat, înelegjndu-i in lumina
învtura lui lîsus Hristos este celui Nou,
1
rezumat! în predica de pe munte Faptul acesta reiese cu prisosina

(Mt H 1—7, 20), în care El a ex-
P
din coninutul l sensul «Fericiri
pus atit atitudinea Sa de Legea fa lorn, care reprezint cil« pe oare
morala a Vechiului Testament, cit credincînsul poate descoperi i îm-
l coninutul Noului Testament, pe plini voia lui Dumnezeu. EI ridic
can-' t-a sintetizat sub forma celor la o nbiiâ stârfe relaia credinciosu-
noua Fericiri (Mt. 5, 3—12) :
lui ou Dumnezeu, ffî care accentul
m IU, H«is S*a siint In nu mal cade pe formalismul religios

ii, Vâatrid nurlii
munte.. $l a&z.!iuhi-se, Ucenicii Lui au i pe morala rAabunrli, ci pe trans-

formarea spiritului i pe morala iu-
venit Ici El,
birii. De fapt, li sus cere o schim-
£. l deochi* lndu-l gura, H Invita
silind bare radicala în inima i viaa celor
3.- Fi*rteliL (*i ili*d C* duhul, r5 a lor ce vor s-L urmeze «De nu va în- :
tfff împria cri urilor. trece dreptatea voastr pe cea a

FiLrooun 175
iîi.irilur î nu vei
fariseilor,
,i
de vedere iii învturii despre
bitru ip împria cerurilor» (Mt Treime.
"ii 20). lisus Hristoa a arta* c FiliorjUG a fost introdus de latini
' Eifitâ o diferen radicala între m Crezu] niceoeonstantinopolEtan
l
Bv&ttghtâia Sa, care ie axea-
, .,]<? *T
l
blefeit in liturghia latina, incepmd
2â pe porunca iubirii, a iubirii de-
fttofrite, care Include si pe dtimanî.
- fcJnodu] locai din Toledo, in 389;
apoi, ponl'îrri./u de sinodul englez
*Af auzit sâ zis c
iubeti pe : S din Hatfield in tfBO* cu ocazia ron-
aproapele tâuîilurSti'jSe vrjma- vertirli la catolicism a regelui arian
ul tu. Iar Eli vifcafc vou: Iubiri al vizigoilor (Rccarede), sub pre-
pe vrjmaii votri, bjneeuvmta',1 pe textul ca ar pune în eviden de-
< H < e v.1 blesteama, facei bine celor plina dumnezeire a Iui Hristos i
v ursc i rugai- v pentru eeâ ce .lintea .Sa eu Tatl. Dei rebele
\ i vatmâ i
prigonesc» fMt. 5, v Caro! cel Mare insist ca Bisericile
43- \) ITsua precizeaz vocmai c din Spania, Italia, Fnma l Gu
în panidoxuJ iubiri i al jertfei pen-
trn alii cnnst Evanghelia Sa «Fîl,
mania s
rblteâsca Crezul cu
;
adaosul Filfoqui (de altt'e] «Librl
dar, desvirll,, precum Tatl vostru i
aroUlUX ca t sinodul din Coni lly,
ceresc desâvlrsit este* (Mt. 5» 40). ataca expresia «e* Pritre per FU
BiMJogralJ: jnn Oria. CrttdfnQ pe tiutn* rare circul; paralel cu !''Uio-
i
q mAtt/nr .,-, ![[>, Bucureti ÎW7, quel lotus] papa l&o al III-tea re-
p, 2tiâ— 276. fuz introducerea Simbolului modi-
ficat, In Biserica Bornei. Cu toat
ril.IOQUR ex pfltre FHIo- [..tini aceasta opoziie, la propunerea Iul
que proeedit» - care de Ia Tatl i HenriC al H-foa. pap Benedict el
de la Fiul purcede dogm dup r VIII -l ca accepii în 10H Crezul
are Duhul Sttnt purcede de ia Tnt'i] Interpolat în Biserica "Roman
*$i de la FiuU, FiUnque a provocal rri ronsimmmtul Bisericilor
un'a dîn cele mai înverunate pole-
R-
sritene
mici teologice dînlre Orient i Occi- C'l riintîl r'iire arata implicaiile
dent \ râmiae una din divergenele :'. iernaticeneortodbxe ale adaosului
doctriivirr majore dintre Catolicism FiUot-ue este patriarhul Fot ie (820
l Ortodoxie fv. CATOLICISM). Pen- Bflfr), iar cel care a formulat, la
con-
tru catolici, Fiîfoqu* nr fi o cx licre ciliul de Iu Florena (Î438), nrgu-
f
' mentele respingerii ace? lui adaos

iliirificare a doctrinei despre
este Mereu de Efts, .Sinoadele unio-
Duhul siînt, formulat de ctre al nista de Ia Lyon f 12T4J i Florena
Il-lca Sinod ecumenic (Constantino-
(1438—143$) nu pretind catolicilor
pol, sfii). eare împotriva cremei lui r de rit bizantfn sa includ! Fitfaque
Macedonia (v. EREZII), a reafirmat în Mai mult, concillul de Ia
Crcs,
expresia folosita de evanghelistul Florena admite douil expresii *ex :
loan «Cart de Ls Tatiiî purcede)) (ui

:
Pati-e Filioquen î êx Patre per F1-
in, ?tf) Pentru ortodoci, Filwfme tiutti» (ftf^t elî TiouÔrtodocci insist
este o «âogmJ noua», care Implici o asupra argumentului htorie, FiUa<] U e

fiind o alterare a Simbolului din 38
«alt credin» schlmblnd doctrina , 1>
îar catolicii invoca motivele Tocale,
biblic despre o singur purcedere
deoarece, în secolul al Vl-lea, Bfge-
fu doctrina despre «dubla purcedere**
firi.ic din .Spania i alEe
a Duhului, Inadmisibilii din punctul ^rî europene
erau ameninate de arianism i pris-
I II.IOQUF
I7li
nate dîn Tatl, iar

,iMunism. Fmqu* ar respinge ideea
tntk-a. Fiul Se
Duhul purcede (ckporevomemm
—
arian despre Inferioritatea Fiului Purcederea venic a
In la, 26).
faa de Tatii-
pre- Duhului este paralela cu naterea
In general, teologie catolic dou
c
Fiiioque ar expUea relata din veci a Fiului, i ele indic
tinde din
venica dintre Tatl i Fiul i ar moduri personale de origine
clarifica egalitatea Fiului cu
Tatl acelai principiu — Dumnezeu -Tatl.
Fiiioque anuleaz
in esena dumnezeiasc, nu numai în sens,
acest
consubstanialitatea, ci modul de mono-arhia <urche) Tatlui în dum-
nezeire, introducmd doua principii
proveniena a Persoanelor. Fiiioque
doctrinei Sfmta Treime, Tatl i Fiul, ceea
ar fi deci o completare a în
despre originea divin a Duhului ce duce la confuzia ipostasurilor.

am- Teologia catolica, urmind fericitu-
Sfint, care n-a fost precizat în c
orice
cu în- lui Augustin care afirma
nunt, aa cum &-a Intim plat
v.iatura despre Fiul lui Dumnezeu, Însuire atribui iii Uneia din persoa-
nele divine poate fi atribuim i
ceea Ce-
despre Care Sinodul de la Ni simplitatea i
«nscut, iar nu fcut,
afirm lorlalte, i\ exagerat
(325) :
unitatea de esen a tui Dumnezeu,

Cel ce este de o Hln eu Tatl», Persoane-
Din partea teologiei ortodoxe, s-au in defavoarea diversitii
formulat mai multe argumente îm- lor, în faa acuzaiei c

introduce o
potriva doctrinei «F'dioquevi,

dintre doctrina nou despre * dulii a proce-
care principalele sint 1) Ftiiaque
:
siune*, teologia catolic a specificai
**te o interpretare necanonicA a c Duhul Sflnt purcede de la Tatl
si de in Fiul atanquam
ab uno prin-
Simbolului ecumenic de la 381 2) ;
Dar
fipio», «a Pai re prin ci pali ter».
FUioqu* implic doctrina lui Au- personal
gustin despre cele doua principii
în aceasta terge distincia
Treime i d*d despre «dubla purce- intre Tatl i Fiul,
dere» Fiiioque are repercusiuni
3) Este adevrat eâ unii teolog] bi-
;
zantini au afirmat purcede ren

Duhu-
asupra altor dogme de credin, de
lui «di a tou Yîoua (Fotie i patriarhul
pilda eclezlologia, teologia Tainelor dia c
Taruaie), dar ci au precizat
i a energiilor divine, într-adevâr t
canonul 7 al Sinodului ecumenic de se refer la misiunea Duhului^ în
la Eîes (431) interzice schimbarea lume, i nu la purcederea venic din

în-
Simbolului ni ^constantin o poli tan ; Tatl. Au fcut deci o distincie
purcederea venic i misiunea
de aceea ortodocii n-au încetat sa tre
susin ca Fiiioque a fost Introdus temporal. Pentru el, Fiiioque pre-
în mod necanonic în Crez,
Iar au- supune doctrina lui Augustin despre
toritatea unui sinod ecumenic i fr dou principii în Treime i deci
despre «dubla purced ere». Astfel,
tflnsimmîntul Bisericii Rsritene.
Este vorba den de o atitudine care cu toate explicaiile aduse de cato-
pentru ortodoci controversa
sfideaz consensul ecumenic atunci lici,
cînd este în joe doctrina de credina. dogmatic despre Fiiioque rmine

Dar si coninutul teologic al formu- deschis deoarece nu s-a adus nici
discuie. un nou argument în clarificarea doc-
lei Filioque este pus in
trinei despre Duhul Sfiht (v. PTTH-
Potrivit teologiei trinitare orto-
dox.e Tat3 este &ursu i muza unic CEDERE)
h
Unii teologi ortodoci au atras

a dumnczeirlî, de aceea exist o uni- repercusiunilor pe
tate de fiina în Dumnezeu, care atenia asupra
totui nu distruge diversitatea ipos- care Fiiioque le are pentru alte dog-
F1L0CAIH 177
des byzanttnfis*. (1947), p, 2lH—23*

me de credina. S-a vorbit cWar de 5 i
un raport direct între Filioque i P. Evdnkiqq&Y, i-'cjiasJsTwnuînf rff Ja Bihl,:
sui ta f\nx:es&l<}n tfu Sa ini- Ewpth

supremaia jurisdlclonala a papei.
Filiaiilecorespunde cel mai bine cu P L'Huilllert La proeemion du. 8tArtUS*prH
r
tes P&ies OrfetttttlK si S, Verk&âY-

ide*a de subordonare a Duhului fââ
eliesr
Lu PlOfia*Mtofl 4U Sui'if-.'i'-i.'/r
de Fiul, pe cure teologia raloHc o
Tîky,
rt'eprfrj Ai tatoJoglc orthMtoxv?. tu vai

ure în vedere atunci cînd respinge
epjcleza euharlstic i sacramental. aRuraîa rt ChrctipnU'-ii, 3— 4, li&Oi A»>
philohlos Hflrtovlc, J.i' rfJi&gae* tf F»WJs
In general, Filioque nu permite ca-
seton
tolicismului s vorbeasc eie o "ico- g/« /riCJ^'e tfte /a Su/ndî Tih%lti\
Grbfjuife Po;Jamas. în «Mes-
jk
proprie a Duhului LSfînt. doctrine t/c s.

T-iornie*
sageT de du pitttafebft russt'»,
l'eararehflt
Desigur, teologia ortodoxa a dat
o mare atenie raportului dintre Fiul
23, W3— 90 (I9?5)i 1t—44; John Rom.i- u
Duhul fr
Ins sa limiteze
Sfînt, nktes, TJld FtfJogu», In «Ktemnoml^, 7«2
qi
'W5— 313 D. Stauilnnfl, Sfuctfl
l sâ confunde acest raport cu <*pur- (ffl% V- î
edercafr Duhului din Fiul (v. cqtei/ce wcante ek'spfe Tilipt&t; In «Staaffl
DUHUL SFlNT). Scrierile pnevma- ftolpgtatf W, 7~3 |IfBS| P- 471—SflDî
Theoctu: StyHnnopouloSr FlUoqtiQ* La po-
tologice patristice sau liturgice vor-
[jftncifîoxc, tn «CtinclUiini»> 1979, BT*
besc despre «Duhul care purcede js/fion
din Tatl i prin Fiul Se arat* sau i-îfl, p. 47 35— M. CMatâft>1

lnv&\Atti-ra
de «Duhul care întru Fiul pururea iivspU- 'HliOuUe* Jn BJff^J-Jrrr Vor!d-ca-

Se odthne&te». Pe baza unor aseme-
L
foim, In KOrtcdnxiflp, XIX (1&B7), nf, 3 r
nea texte, unii încearc sâ demon- p, Mij—36^ i

L. Visc&sj fndittte), ^pir/i t\i
Goci-Spirit ui Chil&t< Ecumenioal RttQfcOtfcfftS

streze complementaritatea dintre Fi-
în ttn «Fitlrtcpia Contr-ftvpr^y, S,P,C K. r
tioque i «per Fillum». In line, exist

teologi care considera Fîlioque ca WCC r
Lc-Ticion. Qea«va (
ibhi.
avlnd autoritatea unei *«theologou- FILOCALIE [gr, nio-kalos = iu-

U^ SrttTnoft fmime dat tic* Va-
tnenon», acilea, allrmale teologica Ijipea 1
tolerabila din punct de vedere dog- sil& cel MaTe i Grlôrie Teologul
Ori-
matic. In discuiile recente cu aa- unei analogii din scrierile lui
glteantîf ortodocii au cerut acestora gen, cu tema Îubirea de frumusee
sa omit Filioque din crezul latin. divhmr)l eolecîe de texto care se
-
Ir <*eneral anglicanii nu sini împo-

h
refer la viaa contempl?n.iv i
aa»
CetiGâ, scrise inuinte de
:^cdLu1 iii
triva revenirii la forma originalii a
Crezului din 381, dar nu accept EX4es de tâtrc! mari prini al spi-
condamnata doctrina lui Au- rlT.ualitwîi r^rîtenc Aceste texte
sâ fie
baza * dublei pro- nit adunate
fost in secolul al
gustul care sta la
cesiuni ». La fel si Vechii Catolici, XiVlTI-lea de câtre Nicodim, de la
care au decis sâ rosteasc Crezul, Muntele Atos (1749—1609) i Ma-
r.BTie do Coriiu (1731—1805) l
pu-
l";"ir."i Filioque. Iu anumite ocazii, ca-
blicate pentru intîia oarri Ui
Vene-
tolicii îl omit.
Bibttofl raite; Frank fâ*Vîn, wie ia (1872) subtitlul de «Filocalia p-
Âttect oi Coni&mpatQiy Grcck Orthodox rinilor care practic trezvia*.
A
pa-
Thought, ed. cit., p. 120— 343 i Borls Bts doua ediie a fost publica tn de
brfnskoy, Le *rntQquG*. Hfor ei qu- triarhul Kallisto^, la Atena PBJ3Î,
QUTd'hut, In « Conta ctSH nr, 117/"19»2.
iar a treia, tot la Atena,
mtre 1857
p, 7— 27 f
Venanro Grod, PJtCîfilS fc* i Cea dintîl traducere în
1963-
i'aâ&U&rt cf tFilioWB» tiu SymbgJe de limba slavon a fost fcuta de Pai-
Mcie-COrtsten'iaopJe, Jn «Itevue des iii- ele (VelifikovsM) de la
Mînstirea
lî — EHttkraar dn TculOfilC A—2 — Cd. 13

î7a FRAII DOMNULUI
Keam (1722—1734), publicat sub frqrf. de Ja£tfi&9 TrjuraLllc, Abbaye de
titlul Dobvatviuhiye* la Moscova B&l3efoâtafc»f B^grolles-eri-MtiuriPs. 1&7T>1

J
(17S3), retiprit în 1B22. In Limba Uktfts d y/î pelerin ruase, tred. de Jcsn
rusa, a fost tradus de? Ignatii LaJDy, do la Buttîta&I* Senil,
Edttton*
Brîandaninov {1907— 1B67) N

publi- Boudry 197S —
N. Cr>rn*a:m, frurmrse- ]
cat în 1857, i de episcopul Teofan PU d(j niribui oi Duron Erze/rJI, în «Studii

<1615 1894), — publicat în 1877. Teologi a-*. XI \i$9Q), nr. S—6, p.
Românesc,
2»7—
Traducerea In limba român sub 310 f
roanlrltle E&ron. Pttterlr
titlul Filacalm sfintelor nevoinc ale EI1Î, Bucureti, 1990.

detâvirirli & fost fcut de Preotul DOMNULUI -
FRAII hicov r
Profesor Dumitru Strriloae, înce- (Matei 12, 4(1—

Iosif Iuda, Si.mon
pi rid din E94& Colecia (pîn acum
N
48 ; Mareu (3, 3 ; loari 7, :i ; Fapte

au aprut dousprezece volume) este Cor. 0, 5), La început 5-a
1, 14 1
însoi tfi de comentarii l note de o
;
maro valoare teologicii.

crezut c acetia, care însoesc me-
reu pe Ii sus i pe Apostoli, sînt
Filocalia. «iubirea de
însemnînd copiii Meii cil Domului, nscui dupâ
frumusee», pune în centrul vieii îisus. S-au dat diverse explicaii ale
duhovniceti curirea inimii, prin numelui «fraii Domnului?-. El ar fi
practicarea «rugciunii lui îisus- i fiii Mriei, identificat cu mama lui
a virtuilor. «Bugciunea inimii», Iacob i
adicA sora Fecioarei
Io&lf,
care va devem' disciplina central Mria (Ioan 19, 25), soia fui Cleopa.
a isfhasmului (v. ISIHASM), nu este Sau fiii Mriei, mama Iul Iacob i
altceva dedt calea de a ine conti- Toslf, i ai lui Cleopa, acesta fiind
ina in stare de priveghere, sau fratele alii (Epiîa-
lui losiL Dup
«trezvle». Numai în condiia de p- nie) fraii Domnului sînt rudele lui
zîre a minii de orice gînd prin ru- Ilsus, adic fiii iul losif diotr-o alt
gciunea pur iubirea dumnezeiasc custorie,
se revars in inim pentru a o curai,
Ilumina i desvîri, FLAVIUS istoric e- [37— tp\i
vreu dlntr-o t
familie sacerdotala,
B 1 b H o ff f îi IJ & ; Ffttoncalln tfjni ele educat la coala fariseilor. în anul
m-vainlB ale desOviririt. introducere, tra- 64 viziteaz Roma, Participa la re-
d n car c si comentarii de D. StfinElofle. TE- volta contra romanilor
Iudeilor
pogroHa flrhkItecezBTi.fi, Slbtu.vol, I{194fl). (HUâ —
70). fiind capturat de romani.
voi II (19471. "Voi. UI (tfNWl, voi. IV Pleac Ir Roma cu Tilus devenind
U948)i ti&X&â InstU ulii Iul rj[b]5e, Bucu- prieten al împnrallor Vespaslars l
reti vnL V lflftBJ, V6L Vi {1977), va]. VI T Ti tu*. Josephus a numele familiei
'I !?7). voi. VIII [IOT), vot, IX (19WJ, voi. acestora, de Flavius,
X \lfl8lK voi. X[ JjlWJ, voi. XII (1992) f A R&zboa&ele iu-
s.rris 3;i Roma
P (/fi ftfâtoHttff d% la pr/fere da :Wf ( daica i Antichitile iudaica flsto-
Editîorts du Scull, de
Par5s r
îftift trnd. rin poporului Israel de la creaie
Jfîflti CjomlIStird palQÎ£4 dea aftcfetl Apo-
j la cderea Teru&alfmului), Cofiirtx
Ijliit'jjîies de* pifW dii desert, trend, de Apion, cu caracter biografic, J o sepii
l.--iHrClftudR Cuy, Eclltltuis du Sfjtttt; Pfi- dâ multe despre «da am m nun te
.IQ7&r TJie Ptiilnkalln, vnl, I rrad, d- r de dup revolta maeabeilor, con-
ti. Ei. II. phLUj Shermi.l -A KbWsKm
Ffllmtr, damna pe zeloi, laud pe romani,
Wart. Faber nud Fntiiy, t.nnrfun and Bos- Scrierile sale conin referme im-
ton. l!)79i F/îJfocaWc des Miraj ne pi igues, i
portante la Ii sus, îoan Boteztorul
leac. î, CZa-USstci et EgnAce Xanthopoulos, i Iacov, * frate le» lut îisus.
—
G
de la lisus i urc pîn la Adam,
GENEALOGII: [gr. ghenealoghia,
Dumnezeu», cu intenia da
«fiul lui
onuma ton ghenon lat genealogia,
liber generationlsj :
;
termen folosii a arta c

lisus aparine întregului
de Eusebiu, Istoria bisericeasc, neam omenesc. Importana acestei

genealogii consta tocmai in aceea
'
cartea I, cap. VII, 1—10. care tri-

efi de la început Biserica a îneles
mite La capitolul I din primaevan-
KHstoâ, descendent
dei
ghelie (Mi 1, 1) - cart£ a W*»" IM? lisus
din neamul iudeu, ca mintuitor
al
In Noul Testa -
Iul lui lisus Ilristos.
tuturor. în spiritul acestei genealo-
mmt s-au pstrat dou ^genealogii* Pavel numete pe lisus «ai
$au liste cu nume de tulpini de
fagii,
istoria doilea Adam» (I Cor. 15, 43). incit

milie, în bar* este descris
prin umanitatea este legat de
Sa EI
neamului Lui Ii sus :
¥t) toi oamenii l toi oameni! sînt le-

Gencaioijia lui Matei {1, 1
descendenta, care por- gai de El (Rom. 12, 21). ^ A nega

are o linie în-
firea omeneasc a lui lîsus
nete de la Avraam, strmoul po-
proorocul David seamn deci a nega firea purtata de
porului Israel, prin
noi toi,
i se oprete la losif, cu scopul de genealogii, fiecare \n alt
a arata ca lisus aparine, dup na-
Ambele
mod, aduc amnunte precise despre
terea Sa iizîca, poporului Iudeu,
in-
descendena teâl* l filiaia tru-
seriindu-£e In linia de descenden
peasca a lui lisus, dar pe buza
lor
davidicâ. In aceast linie, evanghe-
Matei marcheaz trei seni nu ae poate închega o biografie
listul ce
neamuri de la complet a Iul Ilaua. De fapt, in
a patrusprezece :
Evan-
privete originea Iul lisus.
Avraam la David. de ta David la limitat la descrie-
l« gheliile nu s-au
exilul din Babllon, de la «S&,
Citind foarte rea filiaiei Sale fizice. Genealogia
naterea Iul Ii sus.
Vechiul Testament, testamentar stabilete ob!r<?ia lnl

frecvent din
Matei demonstreaz ^ iT1 c &M îisus în funcie de I6*lî,
prin care
descendent din David
Care, lisus este
Nazaret este însui Mesia,
dei provine din neamul iudeu, va (Le. 1, 27, 32, fi&).
mântui Intrefi neamul omenesc,

aa Noul Testament ramîne sursa is-
torica principala pent.ru
cunoate-
rum Dumnezeu fgduise prin gla-
din Vechiul Testa- rea vieii i misiunii lui Hri&tos,
sul profeilor
ment. dei exista l unele mrturii i surse
afara de comunitatea
Genealogia lui Luca (3, 23— 3«)
literare din
pleac cretin, cum sînt cele ebraice (Tal-
are o linie ascendent, care
mo ftEiNGALQCilE
mud, Mldrash), greceti i latineti late decît printr-uii act de despr-

(Josefus Flaviu, Ta rit, Su elen iu, Pli- ire (Mt. 1, 19). Uîo caua a aceasta,
niu cel Tînr, Eusebiu de Ce mareea, lisus ei 1'ost considerat fiul lui loaiE
Istoria bisericeasc, rar tea I, cap, V T i Mriei (Le. 3 23 4, 24 In fi,
al f ; ;
3—6 ; VIII, 4—15 ;

IX, 1—4 ;
X, t- 42), fiind numit «fiul tâmplarului»
7 XI, 1—9), Eusebiu de
;
Cezarea (Mc. 6, 3), Dar Iosif, descendent din
(JsLorm bisericeasc, cartea I, cap. neamul lui David (Le. 1, 27 2. 4). ;
VII 14— 15) red o tradiie dup care

h
nu est* tatl fizic al lui Hsu. Eosti
înii prinii dup trup ai lui lisus afl de la îngerul Dnmnuhn (Mt. I,
(desposynoi) au compilat,, pstrat î 20) cj modul cum n ^'irnlsllt logod-
transmis genealogia Acestuia, dup3 nica sa, Fecioara Mana, este o lu-
cum era obiceiul la evrei, crare miraculoas a Duhului Sfint.
A
contesta existena Sa Istorica, Iosif este aadar tatl legal al lui
sau a spune ca lisus e numele unei lisus are adic t
paternitate legala
figuri mitologice din Vechiul Tes- asupra Lui, dar nu una natural,
tament sau din cultele precretine, fizic. In acest sens i descendena
despre care nu exist de altfel do- lui Hriatos din David prin Iosif este
vezi, înseamn a nega valoarea do- tot una legal, nu fizica. «Fiul Sui
cumentar a Noului Testament, lata David- era un titlu pe care iudeii
cîteva indicaii biografice i eveni- îl atribuiau lui Mesia ca rege eli-
mente din istoria tui lisus Hrlatos, berator i succesor al regelui David,
confirmate de Noul Testament :
potrivit fgduinei fcute acestuia
Pup prinii Si, lisus es'te de prin profetul JJ titan {II Sam 7, 13,
origine din Nftâlfiet (în 1, 45), un 14 — ia). Acestea sini. datele pe care
sat populat cu iudei i romani din le ofer textele noutestamentare.

Galileea, provincie din nordul Pa- Totui tradiia imnografic a Bi-
lestinei. Palestina era ocupata de sericiiOrtodoxe 8 adus plnâ ta noi
romani din anul 63, puterea p0&* afirmaia de netgduit eâ însi
îîca" fiind deinut de familia rege- Fecioara —
Maica lui îi sus este —
lui Irod, De aceea, in rîndul corn- din seminia lui David, Mîntultorul
patrioilor l este cunoscut, mal avind i o ascenden fizica «stricto
tîrziu, sub numele «Ilsus Nazarl- sensu* in neamul Iul David. Astiel.
neanub> (Mc. 14. 67), iar de la acest în ziua a aptea a lunii septembrie,
num*! cel dintH creti ti s-au numit 1 se cîntfi ia slîhoavn «Venii, cel:
cnazurlnenl» (Fapte 24, 5), din A dam, s Ludm pe ceea ce
Dup genealogiile pstrate d<? : iii David a rsrit i pe

HristoS 1
;1
evanghelist ii Matei i LUc. lisus nscut, pe Fecioara Mria cea Pn'.i-

este fiul Fecioarei Mari", logotfît curat». Iar în ziua a opta pr^- —
cu Iosi-C (Mi 1, 16; Le. 1, 27), La nulrea naterii Sfintei Feri oare,
elnt Biserica > Strig, "D avide, ce
evrei, logodna era un contract atît :
ti S-a jurat ie Dumnezeu? Cele

de puternic, incit cel logodit se pu- ce
tea nunii so, iar învoiala tinerilor S-au jurat mie. zice, iat, a i pli-
crea o seam de* drepturi i datorii nit : din rodul pîntecetui meu dln-
reciproce ce nu mai puteau fi anu- du-mi pe Fecioara, din eare Zidi-
L«L
filîNEAI.OGlE
nou, S-a IIsub Hriatos S-a nscut cu cel ptfîn

torul Hrlatos, Adam cel
aa
scaunul meu» 3—4 ani înaintea erei cretine,
nscut împrat pe
cum aceasta a fost calculat In se-
(Fpctobla utreniei). Mic,
colul al Vl-tea de Dionjsie cel
De origine, dupu familia din cure elugiir scit din Dobrogea. în-
Nazaretul Gallleu,
un
din
a provenit,
pro- ceputul aceateî ere a fost lixat de
lisus S-a nâscut la Betl.eem, in Uionisie in funcie de v&Sta la
care
vincia ludeea (Le. 2. 4) In
timpul public,
lisus a începui, activitatea
r
Homei
rîntl Augustns era împratul
rege tn stabilit cu aproximaie la de ^
(Le. 2, 1), iar Irod cel Mare,
nni, pe baza textului din Evanghelia
ludeea. Idumeea l Samarîa (Mt *, dup Luca, cap. n, v. 23 «lisua era :
unul din titlurile

I), Augustu.s fiind ca de treizeci de ani cjnd a început
atribuite lui Caluâ Octaviua,
care s precum
(.s propovduiasc) ;
fiind,
domnit intre anii 29 i.d.Hr. # se socotea , fiu al lui loî..^
14 d.'Hr., tar Irod cel M;jre 2 (Mt. +
Primi iul vcsjLi despre naterea lui
Itsus pe care magii -11 numeau
5) domnind peste în- «re-
1—22 Le. 1,
;
treaga Palestinfi din anul 37 pîs to gele iudeilor» (Mt. 2, 2—11),

Irod
(Cînd moare, e*te cel Mare convoac marele
ainedriu
anul 4 Ld-Hr.
urmat de fiul sau, Irod Antîpa, care din Ierusalim, un consiliu religios
în-
a guvernat provincia Galileii
între format din arhiereii, btrînii fi
vtorii Legii (Mt. 2, 4— 5) pu-

anii 4 î.d.Hr, i 39 dllr., potrivit
lo- T
curilor Mt. 14, 1 10 Mc, 6,

:
— ;
U— nind la cale, cu ajutorul magii ur,
pruncului.
19—20 7—9 13, identificarea i uciderea
27 Le X 1, ;
i\ ;
Pentru a evita «cest plan, lonif îm-

;
Al Fapte 4, 27 13 1).
23, ft— 12 ; ; t
preuna cu Fecloarn Mria i Haua

;
Evanghelia dupâ Luca precizeaz

se refugiaz h Egipt unde vmîn
C naterea pruncului Hsus a-a în-
W pln la moartea lui Irod. Dar întru-
tîmplat în timp ce loslf # Marîa Mare,
cit Ar hei au, l'iul iui Irod cel
aTLaiti în drum spre Ierusalim cu
popu- succede pe tatl su ca rgfe in
ocazia unui recensmânt ai
ii
Ierusalim (Mt. 2, 22). intre anii

laiei din întreg Imperiul roman, Mria,
rpf.-.fnsmint de httpârtul
ordonat 4 î.d.Hr. l e d.Hr,, îosif si
recensmîrit a intorcindu-se din Egipt, nu rumm

Augustus. Primul sta-
în ludeea, ci merg în Gallleea,
avut loc in anul 7 Ld.IIr., cînd Qul- -
bil indu-se definitiv în Nazaret, de

riniua era guvernatorul ^ i^ e, O
'
1
i
care depindea în unde l numele lui Iisus de -maza-

'2.
2), provincie de
jircl timp Palestina. Dei era din rinean» i al celor dintîi ucenici ai
Nazaretul Galileli, btrinul loslf, ca Si, de «nosarineri» {Fapte 24, 5) :
„SI a venit i a locuit în oralul

nu-
descendent din neamul lui Davld,
era oblicat sa se inregi&treze
la mit Nazaret,, ca s
se împlineasc
Betleem în ludeea, cetatea de oriee s-a spus prin prooroci, nazari- c

gine a lui David (I Begi S#, 1 i
In nean se va chema» (Mt. 2, 23 cf. ;
Jud. 13, 5).

7, 42),
Nscut familie de iudei,
într-o
Dat fiind c& Irod cel Mare, care rânduielilor
Ilsus este supus tuturor
a decis sâ fie ucii i copiii
dîn
Legii cultice mozaice, care aveau
loc
Betleem, dup naterea lui liaus, a
murit M anul 4 I.d.Hr. rezult t
c la templul din Ierusalim (Le, 2, 27).
IBS GENEALOGIE
Astfel* este supus ritualului circium- Sale. Evanghelistii recunosc n-aa c

ei alunii, care se aplica tuturor
aou- transcris cuvintele l
faptele lui
nâscuilor de sex brbtesc, la o lisus cu de-amnuntul i in totali-
sptmin dup natere (Fac. 17, tatea lor (In 21, 25), ci au selectat
12 LeVn 12, 3) etnd I se dâ i
;
nu- mrturiile care circulau En tradiia
mele de losua (Le. 2, 21), nume oral ce se fixase In memoria co-
ebraic destul de cunoscut, care mr munitii cretine din acea vreme,

seamn «Dumnezeu mîn tulete » i 1
consemnând numai datele eseniale

care s-a tradus în grecete tiu tîsus. ale Evangheliei mintuiril. Fciud
Numele acesta este comunicat d aceasta, ei nu s-au dezinteresat îns
înger Iul losif înainte de a fi fost de istoricitatea faptelor (In 2, 2%
zmislit lisus *Ea va nate fiu |H ci au fost preocupat! de redarea fi-
:
vei pune numele lisus, pentru c del a mrturiei tradiiei orale, a$8|
EL va mîntui pe poporul Sau de p- cum mrturisete în chip special
cate» (Mt. 1, 21),
evanghelistul (Luca 1, 1—4). Prin
urmare, Evangheliile, care ru a irit.
La 40 de zile dup natere, Maica
Domnului vine la templul din Ie- curi de istorie propriu-zbâ, :i N'oul
rusalim ea s îndeplineai ritualul Testament în general, care nu tre-
de curire dup natere i ritualul buie conceput ca o biografie am-
de oferire si de «rscumprare» a nunit a Iui lisus Hristos, sint mai
pruncului (Le, 2. 22). Este pentru degrab mrturia apostolic origi-
întiln oar eînd Ilsus se afl în Ie- nara, scris sub inspiraia Duhului
rusalim (Le. 22—23), lisus, ea
2, despre ceea ce este i repre-
Sliînt,
orice întîi-nâscut de partn brb- zint El în iconomia mîntuirii, de-

teasc» este oferit Iul Dumnezeu ai spre Fiul Omului in care Dumnezeu
rscumprat cu dou turnirele, Se proslvete (In 13, 31), Scris în
ofranda iudeului de condiie sraca. acest scop, Noul Testament a con-
La templul din Ierusalim este întîm- semnat nu atît elementele biogra-
pînat de doi batrîni dintre sracii fice, ci mai ales evenimentele cu rol
i drepii poporului Izrnel, care decisiv în iconomia mîntulrii al c-

ateptau mîntui rea fgduita de rei autor este lisus Hristos. (Dovad
prooroci btrimil Simeon si proo-
: este faptul c
Biserica nu a canoni-
rocit Ana, Bâtrînul Slmeon îl îm- zat evangheliile apocrife, care dau
brieaz i îl binecuvînteaz, nu- amnunte despre copilria lui lisus,
mindu-L «Lumina spre descoperirea ci a reinut numai patru evanghelii
neamurilor l slav poporului Iz- rsinoptice care se concentreaz asu-
raeb (Le, 2, 3 2) iar Fecioarei Mria

, pra mesianitii i slujirii Sale pu-
prooroclndu-i «lata, Acesta este
: blice). De fapt, ceea ce conteaz
pus spre cderea t ridicarea mul- pentru lisus însui nu este biogra-
tora din Israel» (Le 2, 34). fia Lui ca persoan istoric l pad
Desigur c
Noul Testament, &*- descendena Sa pmînteasc, ci fap-
fiind scris cu Intenia de a se

taro tul c vine 3 este trimis de Dum- la
biografia lut lisus Hristos, nu cu- nezeu, c gindete i lucreaz cum

prinde într-o ordine cronologic gîndete lucreaz Dumnezeu (tk
si
precisS, sau dup un plan sistema- 55, El tie c S-a nscut din Fe-
8),
tic, toate datele vieii i activitii cioara Mria, la Betleem, unde Ma-
m
11W
CENEA10GIE
Din rspunsul pe care

mm *# ^Bn^î Slâ ? 42—471
dk maicii Sale «Oare, gj
tete
^«g
:
Iisus îl
Augustus (27 i,d Jîr« Meu Mi
nici Iul Caesar în ele al. Tatlui
Iade s
m^rl
M
le fiu ?»
aarirt (Le. 2 T
1). Dar ^t™P™; c El avea înc de la
aceasta virsU
mesianic*.
sc te în multe OCgdl g» £! contiina misiunii Sale
"face o ob-
c exista dm Tot evanghelistul Luca
2ST«j tata «Wg. ,
servaia fleneraU privind

O* W^J)
*
aceasta perioada
veci (Hora, B, 29
,â este al doilea
ie— ÎS 15, 45;
;
Adam
Ef. 1.
fc
ff ^'
3,11 J»
rea lui Iisus din
«Ubub sporea cu înelepciuni
Dumnezeu
*i ci;
;
îtata «L cu harul la £
dup â^ce
L oameni. (Le, 2, S2) r
Desigur, nu este de «™» «Copilul cre

ft
un om real. JJ spusese mal înainte

duhul umpU^
:
cunoate ca Iisus a fost tea i Se înulrea cu

du-Se da înelepciune, i
harul lui
trit înw-o (i-c. Lui»
popiniîul bffwl, care a Dumnezeu era asupra
un 2 40)
Sfnnt
2dl *au etii
nitaU, Mesianitatea
sl
Iul IUub
nici mcar Câ
un proap
este
al
^
Ifctt- dnd
'ptoâîn
blica,
Jurul virstd d* 30
Si-a început activitatea
Iisus a rmas In casa
de batri-
de ani,
Sa pu-
prin-
M, teasc din Nazaret, alturi

credina «*tb* Evanghelist,
nul losiE i Maica Sa,
Marfa, de La
în spiritul
Hi* e care a primit o educaie
gâturi cu mesianismul
pro
Lgil mozaice (Le. 8.
19-21 2, W. ;
«Emanuab (ML jucat rolul

lui Isaia despre 43). Cea care a
.
51 1
23 Le L 31), *P«W&**2
iar
cel' mal important
în viaa Iul Iisus
persoane ft**^™}
;
arat c ta a fost desigur Fecioara

Mana (Le
S
Iteu*
iui
IrlC ov,
Avraam
b»ul Dumn^c-ul
a tort
Dumnezul
si
«"* «»»£
WPuilor
al &**?
Im
n°str
:
poporulu
si al
,
2 11 5li.
copîl'ln 12. 2"?)- De! [
vorbesc de «frai i
-
Iisus este
evanghclitu
surori ai Dom-
?
lacov, losif (IosuaK

singurul ei
Iuda,
{Fapte 3, 13)-
nului»
a slvit pe Fiul Su...»
Evangheliile nu cuprind jpr«j a Maiî
3) acetSa nu sînt copil
copilria p (
îndepr-
multe amnunte despre Domnului, â membri mai
tinereea lui Iisus, ceea c*
înseamn
tai al familiei el.
a cror mam
un lot
numele Marin
c acest capitol n-a ocupa
ttn& pri- cW este o alt femeie cu
principal ia predicarea 27. 56). Prin
urmare, aretia
(Mt
mar. Din aceast perioada,
menioneaz numai faptul & ^
la 12
sint veri ai lui Iisus.
orice copii
religios —
virata de dnci ani
La
aî _ virata majoratului
Iudeu participa la
cultul sinagogii,
cu prinii Sal
împreuna comunitii din care fceau
]
fiind adic al
Ierusalim U srbtoarea Patilor,
parte prinii sal.
Sinagoga ca o -
aa cum acetia obinuiau to Se-
în templu in imunitate iudaic era adml- ^
care an, Iisus Se duce conductor (MC.&,
Lecii mozaice, nistrata de un
mijlocul învtorilor un slujitor {Le.
impresionai de «cu- 35 _3B), ajutat de zi
ra rc au râma* Cultul avea loc în
fiecare
4t
i rspunsurile Lui» {L&
2(1),
notinele
—
ifl-i
GENEALOGIE
de sabat, dfid membrii comunitii !n concluKie cu care insistent

h
se adunau la sinagog pentru ru autorii evangheliilortrateaz despre

gaciune &E citiri din' scrierile Ve- genealogia Domnului indic înele-
chiului Testament (jertfe se adu-
gerea pe care urmaii lui Hrlstos
ceau numai la templul din Ierusa-
au dat-o faptului -întruprii Dum-
lim), Prin intermediul lesturilor Si
:
nezeu a alea un neam omenesc, din

comentariilor biblice de Ia sina-
care Fiul Silu Se întru pe nî. pentru
gog, lisua a cunoscut foarte bine
a uni dumnezeirea cu uman im tea,
Vechiul Testament i $tia ca toi h
în trupul l Persoana Sa.
iudeii contemporani Lui MqIsc 1
c Demonstraiile urmresc atît con-
ea te mi torul primelor cinci cfiri ale
firmarea realitii totale a prelurii
BiblEef : «Daca ai fi crezut lui
de ctre Dumnezeu a lirit omeneti
McUse, ai fi crezut i Mie, cci
despre Mine a scris acela- (In
în Urî s tos, cit i atestarea dumne-
5,
êiril lui Iteus din Nazaret, Mesia
4 ti). De asemenea, El cunotea co-
cc| propovduit., Mîntuitor al nea-
mentariul Legii Iul Moi.se, care se
mului omenesc.
pstra pe calea tradiiei orale in 9
colile rabinice, si |a care El Se re- fl Iii I J o r a f i p : Euseblu, Utoiîa ii.
l'erâmimtndu-1 '.-tradiia batrîmlor> .^r/fCAh-cil, cntlG* [, 5, i— S ?
6,1 — ! : f
7-,
(Mc. 7, 3), Ei, însui citete in limba l— lf |_îi o, 1 .._4f i0i !_0 ii, j_
F
fl,
f
,
ebraica scrierea profetului Isai.i.

JM 12,1-îi3,l_22, Uad.irLt,, -p.2l 45r —
din care ciesziS texte referitoare la
cartea TI. 1, 1— [4; 2, 1—5, p. 43— $ \
f
fiantel Rtipj, Jtsna e/i son îcmpî, Llbralrk'

slujire;» Ea mesianica (Le, 4, 13
Ar uitam- Faya-ri. lM5
13 ;
t îs. fii, 1^.3), Mal tinziu, U:)rnkmann. Qui ust
Pari*,
Jisut tir
GUatha
Nnmfeiht
Usua a avut o activitate Toarte in- gâlttehj du Senil, Paris, 1037? Fran-ni-.
tensa în sinagoga, unde citea i In- Bovoa, te* rJntnicru fours tte Jbiis, De-
terpret: i Vechiul Testament. : «i a lackauK el Nfrsflâ, N>uchau:î, 1U7I;
venct in [Ya^-iret, unde fusese cres- Ertianuu! q&pegaau, Ylafa fi învtura
cut, si dup" obiceiul Sau, a intrat MJiituitomlut Hum Htintw. Editura Mi.
in zfita rabatului in sinagoga t S-a
irojiullufi Banalului, Timioara Li>77j Jo*.
ridicat sa citeasc^ (Le. 4, 'lfi). Da- t:hini j£f&niai, Tiu* Pn^fem oi thv Ht&tP*
fk-a! Jt-sus.. F&rtr«a Preii, Philadelphia.
torita acestei activiti El este con-
siderat drept unul din cei mai în-
19&4 j Id^ni, ParQh dti J6i\jt$. Setition. jur
Mo&tagne* Le
vai exegei biblici
k\
DacjE^lcid, Us tivaugitet
Garf, ParLr,
tfe
râS3
fen/nee. Edl-
\ J*a-ji
lisus a recunoscut apartenena i"iis du S&uSl, PbtK 10B7 f Vincent Tay-

Sa naionala" i politica la poporul Ibr, Jiîuj and $fa &fttti/e# p a Sfucfy o/
iudeni, respeci nd obiceiurile l În- IJjo FawJojt-Sayijigs /n ^jg Gv$pels Mul-
datoririle
muln «Pace
acestuia
casei
: saluta cu for- Mlllafe Loadra, 194$ j [tîm]. 7; u? /jf,.
M/n/^ry o/ Jes-us, AbiflcjcluJi Pr»^, 1G55
t
^
acesteia * (Mt, 10,
1
r
H
Uii rrnano do TEglise d Orlcnt, Jistxj,
12); pltete Ia Templu impozitul ,î//î5-
personal anual, obligatoriu pentru

ptas- regent aar ie Swveur> EdUlot; 5 &
Cbevetognfi, ID59p feraievsky, L&
toi brbaii izraelii (Mt. 17,24} ;
fe
Vcffte /ncGrnc, Paria, EriltEons Pafcrtmtf&e
suport impozitul pe care
deii îl plteau pentru împratul
toi iu- OrthâdnxP, im Walter Kasper, J&aO*
te £htistr Parh f Cerf. 1976] AlaLn Patlii,
roman (Mc. 12, 17). Ce fui qu'Qn appelti JSstt*, Ceri, Parts, lftflD.
1RG>
GNOSTICISM
cu " «Adver*us haereses») au «™Wg

GNOSTICISM [gr, gnos& =- t
sincretisu
natere secreta, iniiere]
compud
:
ci ^
hi
m ^
ca vehemen
gnostice nu numai pentru
ci i
sistemele
f^fZ
F«fM*"
trial slncretista,
meniu ale religiilor de
'.^î populare in India,
Peri* mituri
bW
»\«S^G£
Lerc îentu lor teologica,
racterul lor blasfematonu
culos din punct de
Acetia afirm
l peri
vedere rnoral
dca-pre creaie câaste
(^ W9
1
ceti asockte cu unele

idei
este opera lui Uum-
Ioan. î«e& bun, fiindc
lSte din Evanghelia lui nezeu.
gnostice,
comuna a sistemelor Printre reprezentanii
mortfcama-
Jtf«-
tine,
ajung
do
in
M
precretine, pawwsrtin*
este dualismul
vina originara, Inaccesibila
S lume l
CP****»
mul Ini Valentin (t Ui 0),

Alexandria, cart a expus
s
taj
Bîftl*
o sl-
1.1c .care
in materie .Sta
cretin eh
.
9JJJ
»Wa-
« Luî cretin din
Bi
perioadele apostoUce
se
post -apostolice
din Samaria (magician)
datorul sectei nicolalilor
15
B I In 2, 111), Cerint,
f
ran cu apostolul tean,

hirnon
Nic-olac, O*
[Apoc. J,
contempo-
Menandru
numr :
di-.
Antiohia V.i-
.ira sa la Roma in
acelai Ump cu Samarfa, Satornil din
(
ivinreion, între 135 —

1^0, este cen- sliide din Alexandria
(rea 125), Car-
Marcion
pe ideea de «pliroma». Lttn*M pocrate (I55^1«&), Cerdon,
trai,
este conv din Sînope, Pont
(îîâscu* cea B&
spiritual puni (plirmna) 154).
eoni, ema- Bardefcan din Edessa (n.
pusa dintr-n unitate de
r!l1i divine din Tatl
recunos- - Supravieuitori] gnostici lor
(mandalla
sm*
cutul sau ultimul

-
prin multipli- mandeenli de azi
identica Irak.
cri succesive. Creaia est* gnoaicj din Iran si
iar lumea ma- dintre doctrinele gnos-
cu raderea in pcat, Iat citeva
în esena ei rea,
teriala, care este i ci lor :
mo- îo$t
cu *i spiritele umane,
au numele vine â* I'
Marrkmlsm i
delate de demiurg. CuvintuVMm- din Asia Mica, sta-

fttaraori, originar
v.iitorul nu este acelei
cu Dunme- sub
spiri- bU H Rorra ctre 140, unde
i,-i
reu-Creatorul. Ci o emanaie lui Cerdon,

Fecioara influena gnosticismului
tual, care a trecut prin decolta propriul lui sistem, pe baza
conducta, nu a
Marfa ca apa prin unor texte din Epistola
ctre qftLE-
Iran BD*
murit fizic SÎ nu a înviat. teni,
Dumnezeul celor doua
despre
Mîntulrea este
tefct&TUÎ este Mesia. Testamente i despre canonul Scrip-
revelat, ne-
un act de cunoatere turii Dup Marcion, exist «doi dum-
cesara revenirii în
armonia j>Uro<- im-
Hinîl.. nM eto :
un dumnezeu inferior,
mei. Fîstâ O Inegalitate Testament, care
nerleet, al Vechiului
deoarece numai cei "
uvtrc oameni,
a creat lumea, a dat U&* * in
getici nu cei tru-
minie lfse rz-
spirat profeii, care se
spirituali,
peti, nici cel psihici .- tm&
pat buni! <«]«• talionuM») i
un rlnm
creast cunoatere si deci se Noului Testament Tu^l
lui
de Alexan- P^ c u al
rmntni. Odgen, Clement IldUfe Hristos, al iubirii,
milei i ier-
Epifanu.-
dria, Terul ian, Hipolit, Tntre rei «nnl
dumnezei», cel
tgrlî
fîn «Panaglon-O. Efrem irul jt»» i cel riacurnpârtof, mi
rreator
nici intre Lege si
legtur
STinertl Tcls numite «* cîstâ ;
GNtîSTlCSM
166
Biserica, yiua Paracletulul. Ca sistem <J^-

Evanghelie, între izrael V manilMMl «**" duahsmul
Ma-
i m&Stanu eici
doua
& au între iudaism ontologic Intre cele
&fare»« re- radical
teria este rea, de aceea
principii eterne, binele l
rul, care
comand ascetismul riguros. Pentru istoriei. intr-Q
el stabilete b* opun, In cursul
a sualiie ideile sule, fr
sîirsH. OW**»tS
propriul su canon Evanghelia
dup confruntare
:
ra o noua religie, -religia

lumini»,
Timo-
Luca, epistolele puuline, far* ierarhi*. m*ca-
elimin .ideile avînd cri, cult i
tel %l Tit, din care obiectul unor
Biserica a rea manifidrt& a fost
Iudaice. De la Început, persecuii crunte. In
represalii t
ondamnat ideile lui jVtordO» (exco- 1V-V se rfiJJtodetf* ta
secolele
municat în râd ea a aparat
144=}, occidentala Q
mîntuirvl si reye- China i în partea
unitatea Istoriei
Vecinul " Europei.
lîeu continuitatea dintre D* pric-
Noul Testament. Cel mai
important Bibliografia ivilulllen,
twri. dl.
swipr«W r^reUcorum, ed. *i I
cxeeei modern al lui

Marcion a fost
AdolC Harnak {1&51-HW, care sus- —« ch.i.Kum.
rdica între Evan- ,. Li di, „. i^-4m i ae i i
tfcie deti^bitea
ghelia unica a lut Hristos
l celelalte
ftrfîs ^ynrnl. IftWi Sefft Hulln, £*
religii. amMfjraft-, P^rls, Presses aa*v*rstt*îr*s
Maniheism erezie cretina

i
du-
propagat de Manes-Mom
list 10J-106 Teodor pcottifcyp
care, pre- JKlJHiiui, p. »
(216—276), aioiof persan rsptitftt& 5' frt^We

unor revelaii drltiinbti dnctrina*
tinzind « fi în posesia In *Studi« Ttoloflii^,
XL
considerau n
/,,».'-.. ..mm.Ii.j.
universale secrete, se (ir, a>, 1383. p, 1#M*$.
întruchiparea B-
ultimul «trlml»*,
H
HARTSMA [gr, chariama. lat, cha- dup nevoile comunitii, Nu exist
riamata — daruri] în afar de slu-
:
o lîsta complet a slujirilor haris-
jirile sacerdotale, care formeazâ fi.nUi-e i nici o definiie absolut a
preoia ierarhic, rlnduite potrivit acestora {Horn. 12, G— fl). Exista
uttcl ordini (arist prin hirotonie (I totui numeroase mrturii despre
Tim. 4, 14 î 3 Petru 4, 10), în corpul formele diverse ale harismelor în
Bisericii exist daruri, vocaii sau r-omunltatea primar apostoli i :
faculti, \jg care Duhul Sfînt te profei (Ef. 2, 20 3, 5) episcop! i ; ;
fmpîrtâête în mod
personal (Rom. diaconi {Fii. 1, I) dldascali, pstori \
11. 29). In viaa comunitii din Co- si evanghelist! (Horn. 12 t 8 EL 4— ;
rint (I Cor. cap. 12) un loc eseni-iL 4, U); tmduitori (I Cor, 12, 23—
El ocupa karismaUcii. Pentru Pa vel, 31) î prooroci (I Tes. 5, 20).

harismele au un mare rol n zidirea
;
Dimensiunea liarismatic a Bise-

Trupului, Astfel, Biserica se zidete ricii se observa cel mai bine în litur-
nit numai prin slujbele episcopului ghie, care coor doneaz, dinamizeaz
i preotului ci l prin hamm^le cre-
, i folosete o mare varietate de sLu-
dincioilor. In afar de pluralitatea jiri i harisme. : cetebrani, lectori ai
slujirilor preoeti, Duhul elfi o va- Biblici. "Meheu profei care denun
rietate de daruri l virtui personale n&dr etatea, slujitori la agape etc.
(«Avem felurite daruri, harlsmata, Atît slujirile preoeti cit l. voca-
dupî harul ce ni a-a dat» — Rom, iile purism aticu, fiecare potrivit cu
12, 6), nare sînt exercitate în laun- ordinea sa, au o responsabilitate co-
iruî Bisericii «Dup charismo. pe
:
muna în viaa Bisericii. Biserica are
r,m* fi primit- o fiecare, slujli-va de datoria s
înâ aprinse darurile i
ea spre folosul tuturor, ea nite buni chemrile Duhului Sfînt #Nu : stin-
iconomi ai harului celui de multe gei Duhul» (I Tes, 5» J9).
feluri al lui Dumnezeu» (l Pt. 4, 10),
BiliHiigrjdR: E. A, 5tp.ph.wiM, The
Biserica este un trup format rîin
ChnrtaniQtn in ihc Earîy Chutch Futhcrs,
diverse membre, care au slujiri di-
«Tlie Greet OrLhadox Theologlcfll Re*
ferite i care lucreaz împreun (T
In
Cor, 12, 14), In fond, orice slujire

vlettn, no. 31 1L976], pp. 125— 146 p OU vier
CEement, L'Egli&e OrîhQiinxi' r.t te mau-
se Internei ast pe o harismâ primita
vf-rrîcinT i-.hati&nmtiqUe c&httimpmain, fin
In sfintele Taine, deoarece Biserica
«Li Tribun** FHmllIflW (Rurls), \A%
tiT.
este întemeiat în Buhul Sfiii fi
Cor. 14, 3a). îns nu toate slujirile au t&?4, p. 2—fli Marc-Aiiioine Cnsla de
L'EqUc fMr.haristSque; cltftrti-
o consacrare sacerdotal i sînt pri-
l^nilfi-iLiiftl,
}miiquc, Jucate, In nPrênce Orthodos**,

mite prin hirotonie, Variaiile ha?is~
jifi. 2D,]D73p V-a3er:u D-.-^|Us5n, Harl&mele
mat ic? formeaz «preoia unîvcrsa-
in viatt, Hiscricii primare, «Studii Tkq-
Tw a credincioilor, stare obinut îli
in Taina mirungeriL Ele variaz Logica*, XLI [m% f]r, $-$ p, 50~fl£
HIROTONIE
1KH
unei slujiri 1
06 sens daci corespunda
[(gr. heir otonia, crezut-o nece-
HIROTONIE £
*»»>»"« Se care Apostolii au
aciunea o parte. eBte
ta Biseric. Pe de
£**""£ ^â
ordinatto)
pnn slujitor lor dte I
mina, de a «MO* vo ba de trimitorea
miinilor] Taina :
Duhului ssim
m «WM**^ «t
U» * a
ctre episcop (c£. Mc. 3, 1* iface pe
.
oclunea de invocare a S-'ll Orice Wrownir»

| prin punerea miinilor
de ctre un
£i£U. Parohii
Indicarea lor
»«
in
*P^^
actul taro
I
oante
{Can. 1. ia
.
«miri» este obligatorie

Can. b al
Sinodului de la Niceea Si
Sinodului de la
Calcedcn «H-_
âW.lu
-
«JL ''
acttntl1 - WI
"*T„^
un membru de- Hirotonia independent .,»
mentul
ricit
în care
este introdus l
instituit 11 prea-
£ 5îL tO», introdus
minâstirile din
in sec.
Occident cate mtor
al
^J*™
de cea potrivit can. a
a sacramental (distinct 7ls Pe do altS parte,
primii de toi membrii la I-aodlceea (3b4)
iniiverMU a Sinodului de
botezului), recu- prin vot a
ffieVcti in Taina ale acrea i desemnarea
SSSfil cestul membru auto- clndTdatulul, precum
acceptarea i
i statutul sau «t^*"*;
nUtoim
particulara
permanent în slujirea «f^rnuni- S ctre comunitate
Hirotonirea esie tocmai
«tat
ritualul ue
taii Toate acestea sint

daruri aie
troducore a slu itorllor m
r-o B
aiocjaa* l*«ge
™
episcopu »
Duhului Sfînt, pe Care « Icâ local, care se
specia a epis
SvocS prlntrlo rugciune ?leza de Jurotonire rostit de :
candidatului. Preoia, in
toate
cop prin aclamaia
i ««"»»•*£
K
trecteleei, (iind asociata
hh
Taina
prin natura
Euharistiei.
in eWfcul Uturgtne,
(MM
Eps-
fi,
15,
vrednic» (Axios).
indic foarte clar
(cap.
Didahia
participarea
=
,- e
'.,,,! calitatea sa de conductor diaconilor,
P .
Tv .
| Mcîi *°™f.^ J^
locale, fiind înc Clement.
2. Pentru
prezena eptm» tli
de preoi,
(sau eparhiei),
frt
vacante sau nou in-
pune mina pe
nev. de Lyon,
&a bîl pentru a
^^^f=^S«
i^n^jLS 3
illntate csle cel care numai succesiunea JpwJ^g
anuidHt transmite autoritatea
de a exercita preoia,
si li
conlirmindu-1
preot (sa"
nu
* continuitatea cu
in^put. Iar funcia
de ^ ta
£. *?J£
exultate
^
diacon
n slujirea de s
in care CM
trebuie fie
^pwtat w Hrtsw
episcop,
ce! puin
Practica
2 episcopij.
hirotonim, ca rituaL
a
oe
slujitorilor biserioe* 1,
capul
SaS
Klllâ
.
^^J^J idteâ
Lin. din
a fost aceea ue
LnC)S tt>R
a te mere
si transmiterea
dinâ p.isirarea î
L1
Evan-
cheliei Sale, în
cuvmte i in Taine
epistolele MStorala
,,„d deosebit de
rFaote 8. 6 I Tlm. 4, 14
;
II Tim. ;
Fr colegiul
»™.pn la Evanghelia
«I^VSb.
Im Hnsto. ta»- i» L
5-9). Caracterele dreptul
',
S- 7 TU 1.•
r^mato a^^ le» mimai episcopul are

foniei pot fi
de M«*»^ £^85
;
J £d 5* "prestare
eato in Taina
Euh^s-
contract social sau Hrîstos
ii Utur
ÎL r^ Tiresedinte al adunam
!.t«. &ESB - re " iror,fflCîte
e9te
-
HOMOU5IOS 18SI
episcopul caro liturghisete. De aceea* eparhiol. în Ortodoxie, nu exist

re hirotonie i Euharistie este o le-
ii episcop sau patriarh al Bisericii
—
i
gtur indisolubila (Didahia, 14 15). universale.

3. Episcopul este hirotonit de doi 5. A doua hirotonire este interzisa
sau trei episcopi din Bisericile Ve- (canonul b"fl apostolic), deoarece epis-
cin* (Can. 1 apostolic). Tradiia apos- copul sau preotul sînt asociai la
tolica atesta aceasta practic Petru, : pruoîa venica a lui Jisus Hristos,
Incov i loun hirotonesc pe Iacov, n preot
3n veac» (Evr, 7, 17—21). Ca-
«fratele» Domnului (Fapte 15, 4 — racterul indelebil al hirotoniei are
34 21, ia— la Gal. 1, 19 2, 1—13),
j ; ; ta baz fidelitatea permanenta a lui
pcmru a fi conductorul Bisericii Hrifttos fa
de cei pe care i-a ales
primare din Ierusalim. Exista dou «fi-î fie discipol] i slujitori
motive principale care explic acest 3, Termenul n.hiroLoniey> se iola-
ritual mai întii este vorba de apa-
: sele pentru consacrarea i institui-
riia unei JUserici locale, care nu-si rea sacramental a celor trei slujiri
puate hirotoni singura episcopul, sacerdotale diacon atu l, prezbUe- —
dat i'ilmJ integrarea ei in succesiu- ratld si episcopatul, pe clnd pentru
nea apostolica prin prezena episco- slujirile nesaoerdotale, care nu cer
pii or, reprezentani ai Bisericii sr>- o consacrare sacramental, ae folo-
borni ceti apoi, pentru a arata ega-
; sete termenul «nuntea le».
li ta (ea de autoritate i de putere a
» r t) ] I u fj r a f I i
l
: 1 J. Stnloae, Too-
imului hirotonit cu întreg episcopa-
togiu ('QgmGtif.. voh III, p. 141—17]
tul Daca m cazul preotului se aplic A
i
,
CyrLIlo Ar/enti, Sticp.rdoc? <iti peupfa

principiul ierarhic woel mai mic ia :
rhr&iie'] ei sacerduce m/Jifatfrj'eJ, in

liinecuvîntare- de la ceL EFtâ-1 mare»
»l 3
ri^seucti OrllindOKe» £S (îf?4j, 1», B—3) |
(Evr, 7, 7), in cazul episcopului,
Sever Biizan,, Hitutonic .?J hStutesis, In
treapta cea mai înalt a Ierarhie!
"OModnvFii», nr. 4, 1057, p. 5£tG -813.
bisericeti, se mani Test paritatea l
colegialitatea episcopatului. Hiroto- HOMOU5IOS [gr. homoousios.
niile independente, absolute, airrt (homo — aceeai, ousia — substan,
anormale i
cazul episcopului,în iUn) lat. consubstantiaLiter = de
deoarece eparhia trebuie i'le In- s o fiin,
consubstanial] Termen :
dicat în actul hirotoniei, iar preoii teologic nebiblict adoptat de Sino-

si diaconii i
credincioii ei trebuie dul de la Ni ceea (335) pentru a de-
s fie prezeni ]a liturghia în cadrul fini identitatea de fiin dumne- —
creia se hirotonete noul lor pstor. zeirea i coexistena sau consubstan-
4> Unele demniti l funcii bise- iali (.ate a dintre Cuvîntul întrupat
riceti aprute în decursul js toriei, l Tatl. Termenul Eusese deja Folo-
fn vederea orânlzarfî Jurîsdirici -iii de ctre Paul de Samosata, dar
pastorale, nu anuleaz principiul si fiinodul local din Antic li ia {2li8) I-a
treptele de bnz ale ierarhiei dia- : respins. Cel care a Impus h-omowtios
canatul, prcebi'teratu]. i episcopatul, ca termen ortodox este Atan^siL-
PaLriarhu] unei Biserici locale auto- din Alexandria care scrie {De. Syna-
cefale este înainte de orice episcopul dr.A, 41, P.G. 28, p. 7G4) câ cei e* tiu
unei eparhii Numai prin i cu no mie accept iioiTimiuios, ci «hornoiou-
se poate admite o slujire de dimen- BiOt» (asemntor), difer de orto-
siune regional sau naional (mi- doxie m nu mai printr-o singur li-
tropolit, exarh, primat, patriarh), cu ter». PiuL nu n uimii Cu nu este
onsimâm Intui celorlali episcopi creat, &dicu adus la existen din
ItO HR1STOI.OUII:
nimit-, are o unitate de fiina i

i& si rnvî îndeprtate Or
tfe tulgirtaitit lot,
de existena cu Tatl din veci. De cu Jofos-csc cuvJntui 'da o iîirtt&* tocmai

fapt, Atanasie a crezut di «ho moi ou- pentru c
prin e/ nu ne mii poate ujunga
sios» poate avea un sens ortodox (de Sa vreun Ihffei btviltdr iuui itV/etâlQr*
aceeai prere a fost l Hurie, De \SU VMile cel Mart;, Epistola 9, IU. lrfl4.
Syîiadis 71, P.L, 10, 527 B) l c " "i.. p, 143)
amîndoi termenii exprima deofi ta- ~

HRISTOLOGIE [gr, Hrifltos cel
i mea cu Tutal. Dar întruclt
Fiului
înva-
ce a primit ungerea, Unsul] :
'lujmoiousLOs* pro du nea confuzii gj

l^tura ortodox despre cele dou
nil era acceptat de toi, Atanasie
firi l persoana unic A a 1ui îirtatos,
1-a folosit foarte rar i na lâ impus
care în forma ei definitiv a fost
altora, Pînâ ia urm, prinii orto-
eLaborat de ctre Si noadei e rr'urr4e-
doci s-au unit cu episcopul Va&lle
nice (In special I t IV i VI) prfto
de Aricim, rure era umil din sus-
sinteza datelor Noului Testament l
in ;i (or li serni arianismului, dup teologia patrifitlcâ. Tot în aceast
care Fiul arc o natura «asemn^ perioada s-a elaborat vocabularul
toarc» cu a Tatlui (v. HRI STOLO - Jiristologic : persoan, un irea Ipos-
GIE l EREZII). tatic sau «eri f posta zierc-i» nururii
*Clt tiGzpw mina, dac ar trebtti sd j
/î'(
umane în persoana Cuvîntului co- ;
wcpl expresia «ai-p municarea idlomelor, perlhorexa

spun î eu pâterm.
dac se pun Ipnintca sau întreptrunderea reciproc, în-
mntor ca itîntH*
lor euYinttie «cu fofu/*, cfacdl e Jnfc- dumnezeirea firii omeneti- liaua
si
Hristos, Piui Cuvîntul lui Dum- i
Jc?ns5 ca *de o ffrttâ, desigur în ta£e*
iosuJ sânJtaS aJ aceste/ exp/ssii «CE#
nezeu, eate adoua persoana a Sfin-
tei Treimi, despre Care Simbolul
flinta*. Aa nu cujetat f Prinii de ia
c
numixirf pe FjuJ Gal de la Ni ceea (art 2—7) afirma
Wfceefl alune/ <;Jna\
— ^Lumî'fia din aimJnd, Dum- Sâ nscut din Tatl niai mainte de
Urm/ JVdsctJl
nezeu (rrtevd*CTÎ din Dum/ie-fleu nrfevGral*

toi vecii Lumin din lumin,
: ««
DixmnDzeu adevrat din Dumnezeu

i recmnc-sflncfu-J ji aJic ln*u$Jr/" d4* aces?
urm adevrat, nscut, nu facrut, CeJ ce
teJ. ia !*teo &tf&ug«f îi expresia *cte
O ifiJlM*. Dupd etm n.u^ cy pumifâ" ra
este de o fiin cu Tatl.,.».
i-.iw.vi $&î închipuie c*ar exista, viza Aceast mrturisire de credin
dt>.<s$t*blre între fum «na i htmin, îuira s Sinodului Ecumenic de la Ni ceea
adevr jjJ adevr r tot aa nu se postit (325), care afirm, Împotriva ereziei
Wîcepfl dcoseb/j-D Vi (fu /itaja Celui ariene, deoflinlmca Ei m lui cu Tatl,
IfrniMtfdterîil fi nfre tfc-a a TatdJuJ, din a fosl. dezvoltat f clarificata de
Coft* ff-o rjdRrrf 1
De«4 Jnfefege ejfieva
.
Sinoadele Ecumenice ulterioare
/./.-,'. i.i.v Îm 'i'u.( 1..-.I.
fffunei -7J cir GCOpt flll, IV, V)> in faa diTeriteior erezii
expresia fe& rum effl «pu Dai (fatttfl
" r* s-au ivit dupii Sinodul de la
Injcicgc idf. Jpê riu r ,
jj;l! jJ tu tatilh de
LNfîceea i care negau fie unirea celor
<usurtdnrJit>f ea ?##!$*, cum flS pwîaJ
couS firi, dumnezeiasca si ome-
$J crJ fj'iVi Constant inopoi HGHj. ttteîtei md
neasp, fie realitatea voinei ome-
Inctofcsc! nsupfa afieiii expresii, trtîJUfu"t
neti în Sinodul
persoana Fiului,
novot ctl pjtffl ea ac- mic^nrpâîiâ' murirea
tB/e retorii- rtteAOfeiiMI P/u'hJ CaJ UnuJ-
i
al iV-leu Ecumenic {Calcedon 4-B1) f
iVdveur. $f di* Jnpl noi obtoUm *fl intre- a adoptat dtitfma potrivit creia
biltnlm ndcsec-rl termenul *asemr,a'tu!* lisus Hristos este Fiul i Cu v intui
thifir î pantm imaginile m<tt pu\în cJeire Iul Dumnezeu cel Întrupat fin 1, 14),
19t
HRiyîOLoeiE
32) a tainei Iul Dumnezeu

Dumnezeu adevrat i om adevrat, (Rom. 13,
de fiina cu Dumnezeu cel venic (Col, 1, 21; 2, 2).

Unirea celor de-u naturi *i
i nevzut dup firea Sa dumne~ hj
i de o fiina cu nnl dup voine, dumnezeiasc $1 omeneasca.

zeîBsea potaului
dou denu altereaz unitatea i
omeneasc, ceie firi
CuvintuUii. Nici. o natur sau voin
lirt-n
snvirite fiimi unite in mod tainic
este diminuat sau alterata în
in persoana divina untcâ a CuVîtt-
r . 1 1
proprietii sale. Tn definitiv, nu

tului hiî Dumnezeu, iar ameste-
Cuvin-
oare, fr schimtâni, fr învârtire, se cunoate misterul relaiei
tulul CU natura umana care a
asu-
IVirn desprire. Iar Simxlul al
VI -leu Ecumenic din Consta ntinopol
ma t-o. Aceasta cate « marea tain a
c "întru- bunci-credtne» i Tim. 3, 115),
{im— tSBl) a atlrmat Fiul
pat arc doua voine naturale i Prin întruparea Sa, Cuvînul Iul
Jnu.-i energii, una creata i alia Dumnezeu i-a asumat în ipostasul
necreutâ', unite în mod neseparat Su firea omeneasc din Sflnta Fe-
în subiectul unic al Cuvin tulul. cloari^ rmînînd si ceea ce a fost
«Dumnezeu-
Vom mmhmaalcl Hteva aspecte înainte de întrupare :
pogorirea alintului
ffritffltepkrfo Cuvîntul, prin
majore ale
Logosului prin Duh, S-u Linii, cu ea l dintr-insa
Preexistenta
a)
nnterea din veci a Cuvin tulul, ceea S-a nscut om desvîrit, sa-i fr
ctfcOflfttitnte actul unic al Persoanei
amestece si sâ-i schimbe fire*»,
este spunea loan Damaschim Astfel,
TatflHi! in relaia cu Fiul. Fiul
rodul Tatlui ca subiect care exista Cuvînul întrupat are dou firi,
in comuniune cu alta persoan.
Fiul doua voine si dou energii, dum-
esena nezeiasc omeneasca, unite in
l
exist din veci. cb aceeai
i simultan cu subiectul Tatl — ipos tasul Su
venic, fâra ameste-
cuvin care, tar schimbare, Tar împr-
care nate. într-adevr, din
uUc Sfintei Scripturi, reie&c? ca Fiul ire i separare. fr unirea Dup
ipostaticB, flecara Hre, cu deplin-
;le a doua Persoan a Sfintei Tre-
(Mi 2B i#>, Dumnezeu-Ftul, tatea proprietilor l în Buirilor el
imi h
Care S--a întrupat i a locuit în naturale, se pstreaz permanent m

mijlocul nostru (In 1, 14), înainte
Hristos, fr
amestecare i far A se-
de intrupan.', Fiul cel unul nscut parare, incit Bl este i om l Dum-
în- nezeu în acelai timp, Despre
din Tatl exista din veci *l>fl :
aceasta Chirii al Ierusalimului &pu-

ceput era Cuvînul i Cuvînul era
.! Dumnezeu i Dumnezeu era Cu-
',(_- «Om, dar i Dumnezeu în ace-
:
vînul* (In 1, 1) *E1 este mai lai timp. Om, ceea ce sedup
vede, OG] intrcL., aa cum sînt i eu*
;
înainte de toate l toate_pen1rn W mine CU&-

s!»t alezate» (Col 1, 1% El este cu toate ale mejj, Cfl P
chipul lui Dumnezeu celui nevzut tmdu-m 'iii ml mîntuiasc. Dum-
duîia ceea ce nu se vede,
(£eL h 15 1 HNT. 1, 3), Cuvînul cel i,.'êu.
vesnif C&re *5-a Tcut trup» (în t, l'.mineze li" esaviisit, ftvjri'cfc EUna
din fatal desvfrit. Cel ce exista
14). în lisus Hristos am y&mit pe
Dumnezeu
Dumnezeu in persoann. in timp i în nii-V. stapiriesc al lui
fiind prezent, i ;i luat chipul meu de Tab. Nu
acum
spaui (în 14, 7},
lucrind personal în lume. în El yi~a micorat vrednicia dumneêirli,

viaa venic^ care era ia Tatl, s-a dar a sfinit frfimmttura firii mele.
manifestat în lume (I In 1. 3), Fiul Acelai, intrefi Sus i întreg jos.
tfte revelaia deplin l final Sus nscut fr
de timp, Jos nscut
11)2
IIRISTOLOGJE
fr de s mint.
Sus creator ca — are un singur subiect, care voiete
dou
Dumnezeu, jos creatur ca oms>. — i lucreaz in dou firi cu
voine i dou energii. Cu v în tul
«Nscut, nu fcut», adic Lo-
— voiete i lucreaz ca Dumnezeu,
gosul Cuvin tul Iul Dumnezeu
prin voina i energia Sa necreat,
S-a fcut în sens propriu ipo stasul
si ea om, prin voina i energia
trupului pe cure L-a luat din Fe-
Sa crea.. El svîrea cete dumne-
cioara Mria l astfel apare ca Ii sus
zeieti (minunile) prin trup, pentru
Hriltos DomnuL nostru. El nu este
o creatur superioara, ââufiâ 16
c nu era numai Dumnezeu #i ;
indura cele omeneti (patimile)

In timp, ci însui Logosul
existen dumnezeiete, pentru c
nu lucra
i Fiul venic Tatlui. Prin în-
al
desprit de dumnezeirea Sa. In
tru parc, firea omeneasc ti devenit Cuvlntulul fi-
potaul cel unic al
proprie Lui i astfel, El a devenit
i
rile au
cele unite rmas neconto-
de o fiin eu noi, Sfinii prini au
pîte. Dar fcindu-Se om, El nu tt-a
pus un accent deosebit pe deot'iin- subordonat firii omeneti, ci a ri-
imea Fiului cu Tatl i pe integri- dicat la Sine firea noastr. Firea
tatea firii Sale omeneti. Pe de o
omeneasca, dei are micarea ei
parte, Dumnezeu Se întrupeaz r- proprie, e micat de cea dumne-
mmînd Dumnezeu. Pe de alta parte
zeiasc, pentru ©I ea nu subzist
nu a avut o forma trupeasc apa- într-un posta» propriu, ci subzist
î
rent. Nici n-a adus cu Sine din in Ipust.asul Voina ome-

Cuvîntuluj.
cer un trup omenesc. Dumnezeu a
de fr neasc e în mod libff supus voin-
luat trup din firea noastrn
ei divine, i astfel El mi suprima
pcat i este om cu adevrat, dup Însuirile naturale ale firii ome-
întreaga fiin. Dup
unire, nu re-
neti, ci le depea, dînd firii noas-
zult o fire compus prin contopire, mod
d cele dou
deosebesc
firi se fr tre un alt
îndumnezeirea
de a fi.
firii omeneti
d)
s se impart. Dumnezeu întrupat
în persoana Fiului, Pe de o parte,
n-a fast strin de nimic din cele
afar de pcat, care hrisiologia a afirmat autenticitatea
ale noastre, nu este
l-a fcut al 31 realitatea întruprii, care
nu aparine firii. El
^coresponden» a Iul
o simpl
Su tot ceea ce era al nostru, cur-
Dumnezeu, cu intenia de a ne da
lnd în aceiai timp firea noastr.
dou un exemplu. EJ a cunoscut toate
c) De pe urma unirii celor
afectele i însuirile firii noastre :
firi are loc i comunicarea sau

tre-
oboseala (In 4, Cî), tristeea, plînsut,
cerea însuiri lor unei firi, celeilalte, moartea,
foamea, durerea, agonia,
încît fiecare fire pstreaz Însuirile i astfel c firea dumnezeiasc se
si proprii i primete însuirile strînê i se «comprim* în sine,
celeilalte, farl contopire i confuzie pentru a lsa cîmp deschis i liber
între firi. Astfel, Cuvin tul întrupat, firii omeneti, Pe de alt parte
prin r
prin unirea erelor dou firi i voine, «enipostazicrea» ei în Cuvîirtul,

svîrea omenete minunile l, om firea omeneaacâ a fost întrit i
fiind suporta dumnezeiete pati-
, transfigurata în ea însi. în per-
mile firii. El impimea deodat pe soana Sa proprie, Fiul restabilete
amindou, în chip tcandric, pentru conformitatea el natural cu Pum-
c Dumnezeu i om în acelai
era nezeu-Cre&torul, ruin du- d
liber- i
timp. El nu a lucrat numai printr-o tatea total fa

de pcat i de fa
fire, în mod separat de cealalt.
El moarte. Dac «Dumnezeu S-a fcut
i&3
ÎIRISIQUXUE
Bibliografie* Rozemond, Ia
om pentru ea omul Rovin dum.- s KettLie
leda Damascbne,
Atanasic cei Chti$tcîcgte de S^fai
nezeufc, turn apune
în- UudikunsU'erJafj. 135 fJ A. Grll]-
Mare, procesul înduronezeirii a Ettfll; r
Cft*
ceput chiar în Hristflii, cci Cuvîn- meier, Ijs Chrlzt tffttJ* Ja Tfad^Jflfi
propriu Paria, 1973]
tul a îndumnezeit în sens iJ.î.-iri^, EdiLLoQS fiu Coff,
Sa i
trupul pe care l-a luat. In Orea \\;ntm& Kalnglrtni, Httâofryte Boieria-
omeneasca, El a fost uns (l. 61, 1 ;

îitQte !fi Qp&mte Si. Atârnai? (In grecG!jte) r
Le. 4, 18; Fapte 4 27) l

consacrat volu-
t Tci Ionic, 1&H> sixiiHu publicat )n
(Fapte
prin ungerea Duhului Sfînt mul comiMU-âllv cuti*florflt Sf. Atanastft
10,38). Dumnezeu S-a tcut om
eu
(373— 1073). p. 237—2711 & M^ycndatH,
deplin, ca sâ lucreze El
f
adevrat Christ în Easienr Christkin Thvugbt. St

însui m Intuire a noastr prin tra-
emlnnry CrastwoiHl
pul Su i El a ret&ut Eirea noastr Vhnrlimlr's Pr-S'sâ,
Romauides, /nvd^fuJ-a
îri El, artind prin aceasta c£i putem (N.Y.), ] E)7'i 3 jflhn
ceea ce ne-a artat

noi firfiblppfcâ « ii f^' 1 Dam«scJf/nuJ in
iirveni !?i
El. E) ne ia in Sine cu tot

ceea ce gremtej, in uEkklesiJâtiltos Pliarosî 53
ine de firea noastr, ca mistuie s ('&, p- 231Î—2C9; A. de HallQux. fa
In Sîne ceea ce e irfu

în aceasta, iar d^/Ju'ôn cnrisCoôg^qua fJ Cliaice^/Jic,
ale
noi sfi ne impar tEsim de cele l.i ftftevuQ Tht}(j,u*|iqu«i '!'' J.ouvijliiH, 7 H
iJii't, aa cum soarele

absoarbe ume- Chihinlogr U\e
I
(197S), p, 3—23; ni
g&U pamlntului. I.aW i'nthf.rf;, de Eclw^rd R< ÎJardy, â&
âcuea Sg aJ-"CfI a"Up£ invtere
.
pe si
Tha W^lminster P»a, Philadelphia,
Înainta* ocAi/o-r far Se inalffl
enicitot flJ
voL tIr ifi**'.l v asilt Bfiflp Contribuia Stln-
:
cefuUtttîteâ ii srita tff* af™ 1 -
Alumislc. fa lixarva dc^mci arlsto-

Ja
},;l;n
neaseff? LT
n Domn, canosciii In doua Wrf-
nr,
DuM 10$ iw, tl\ «Ortodoxa, XIII (19fil), 2.
l3tjtt$itnS lftE*m«l cu tai) #
c?J
t^mfcns'fl, dodd voine p. iS3—3i3 f

N, Chiteau, A doua p^r$o«-
5/3 nrt ; oviiMfj tf*
3rîeJes f u Sfîflte/ Treimi' J.-i dvcitlna Si. îoun
as<n.
i n'odd lurrtr/J Jar pJ-J'n fitf
presus de Jnfejes**e, mrginit tf

*e- 0qiHCLKJ»Jn In r
«Ortodox ifl« XXVIII fâ) t
1 f
«rtJ
i)ii$9#ift, cu ptrtffid de a ii
zugrvii W nr. 2, p, 3[)f>—34« Cnnstantin VokiL
f
trupuîu/ pe «Ortu-
jfDfT.ie l tadiinflt, ctatorild ^j-.wm;»r/fa PâflnfJ^r irôiîo/jc.', Sn
cn/s l>n hmt, iar. pitiri JnchinrMtnaa ce

doS.ift" \ll"> (1^611 nr. 3, l>.
103 —41S î
ridic la cri zugrvit Sever

l se uluce, siavn se man Mîrcas ^cto, H/MâlMa iu^
pe ftoantfr aa cum om fost ÎJivâfntf tfe

rie a,'i,''m,'„'n s/ fWJ^rfdnîii dialogului ou
cfatf
ime, &umn*2cte$vuie printe Vasltc, r;(':fi|rix'r,,|i<'ri.
; ;
. în uOrtodoxla" nr. 4/1988-
a) saisi Cinstea dot
icoanei Ireoe la
P 74-99,
.
13 — nteicnar de Temuse a— sfi — Cd. -ts

I
IAD hades, echivalentul cu-

[gr. litatea uman în aspectele ei cele
vintului ebraic, sheull. Daotrlna în- mai negative iinsî confruntarea

cu diavolul acolo unde acesta i-a
vierii nu este cunoscuta de religia
iudaici Orie* om coboar dupâ fcut bjî laul i i-a întins stâpîni-
moarte in sheol, un loc. suta pil mint, rea, adic in împria morii. în
plin de întuneric l
umbr, unde mi fond, minUiirea înseamn scoaterea
omului din iad. El un coboar ca
exi&tîi nici amintirea, nici lauda lui
Dumnezeu (Pa. 6, 5 68, 6 ;
Iov 4— ;
împrat î anun victoria venica
3 13—13). Iadul e deci admcal asupra morii i satanei, nu numai
t
ri, vor ti i pentru «drepi*, ci pentru toi,
cei
unde toi morii, buni
aruncai, sau «locuina morilor». pentru credincioi i necredincioi.
Iisus 1 Iris tos ;x coborit ia iad pen-
Ori gen, care credea în structura în-
treita a omului (cf. I Tes, 5, 23),
tru a propovdui «duhurilor inute
în închisoare u (I Petru 3, 19). Iad spune ca ateste elemente s-au des-
înseamn i toc de pedeapsa a celar prit cu ocazia patimilor i s-au
condamnai (Luca 16, 2B), sau sta- unit din nou cu ocazia Învierii :
rea celor condamnai, suferina l «Trupul zficea în mormînt, sufletul

focul venic destinat diavolului i hl dusese la cer, iar duhul a fost
1
îngerilor lui (Matei 25, 41). încredinat Tatlui (Cnnvorhirea ru

F/eraetide, în «Ori gen, Scrieri alese»,
Coborâre n la iad u Mîntuitorulul,
i EIB, trad, T. Bodogae, 1982, p. 329).
mirt- momentul morii al învie-
rii este o credin."i biblic afirmat Evenimentul are, pe ling acest
îji epistola I Petru 3 18—19 i 4, 6 h
sens soterlologic, i a importan
(v. i Romi 10\ 7 EI. 4, 9)
;
men- l hristo logica, deoarece Ilsus Hristos
ionata în scrierile postapostolice a coborî t la iad cu sufletul Su, tru-
(Sf. Ignatie, Epistolele ctre Mag- :
pul fiind în mormînt, aa cum se
ixezieni IX, 1, p. m
Filadelfieni X,
;
afirm rugciunea de la încheie-
în
«In mormînt cu
,1 : Traîitinî IX, 1), <le Ctre Justin rea Froscomtdlei :
iad ru ca un
Martirul (Dialogul 72, 4) ca i in p
trupul, în sufletul,
Dumnezeu, în ral cu tîlharul i pe
crezul apostolic. loan Eamaschin,
care citeai locul din epistola ctre scaun împreun cu Tatl l cu
Duhul Hristoase, pe
ai fost, toate
FElîpeni 3, 20, spune câ îlsus, cu
sufletul îndumnezeit, a coborit la
umplîndu-lCp Cel ce eti necuprinsa
iad pentru a arta c lumina Sa De asemenea, aceasta înseamn
edeau ci în faptul morii, sufletul raional
acoper l pe cei ee în întu-
nerirul i umbra morii, î pentru sau personnlitatea umana nu se dis-
a elibera pe cel robii, IUus Hristos, truge, ci ateapt învierea trupului.
Care acceptrl voluntar moartea pe Iadul este încremenirea într-o stare

cruce, îi asum pîn la capt rea- de separare î de ura de Dum- fa
e
ICOANA \'K.
nezeu, datorita pcatului, care este cunoate c a vzut

icoane repre-
o fort A de dezbinare. Iadul este în- zentlnd pe Hristoa i apostoli, Tra-
tîlnlt în aspectul sumbru, infernal, diia c
a existat o Imagine auten-
al condiiei umane 1
. tic a portretului lui Hristos este
D I b 1 1 q g r d i I DamascMn.
e : 3f. foan foarte popular în acest timp. Sfîn-
j0*4pra ctedirfQ urlodox, UI XXIX, traci. tul Vasile compara funcia de co-
elt. p, \$ Pf, D. srantJou, Teologia Do - t)
municare a icoanei tu aceea a cu-
mutir-â attatioxd,- zsp, T-lr ist olog Remui l<? ?
vîntului ceea ce cuvintul este pen-
:
Rus, Ralul fi iadul în învtura ario- tru auzire, acelai roi II are icoana
efoxi, In val. Klnrlnimarl rctlsEon&rtiw EJ.B r
pentru vedere, Sfintul loan Hrl-
Bucur*(>Lî, Nftft p. 884—S8& sostom spune câ icoana e o garanie
a întruprii reale, vizibile, a lui
ICOANA Jtjr. eikon f
lai,, imago Dumnezeu. Cet care a fixat teologia
" chip, reprezentare] imagine sa- ; icoanei în forma ei clasic a fost
cr in „ dou
dimensiuni, care repre- sfintul Io an Damaschln (cea 730—
zint pe lisus Hristos, pe Mitica iui 760). Pentru acesta, icoana st pe
Dumnezeu sau un si'îm, cu putina faptul asumrii firii omeneti în
de zugrvit datorit trupului pe care persoana Cu vîntului. In fine, împo-
1-au avut, Crora LI se aduce închi- triva iconoclasmului,. Sinodul aî
nare sau cinstire, dup principiul : VH-lea ecumenic (Niceea, Blthinia,
cinstea dat icoanei trece la cel 7G7}, cu contribuia patriarhului Ta-
zugrvit pe Icoan, Ca reprezentare rasie (784— 80G), fixeaz învtura
picturala, icoana poate avea aspec- ortodox despre reprezentarea ico-
tul eJ istoric, estetic i arheologic, nografic a (ui îfristos, Maicii Dom-
; ea nu aparine artei sacre, cî nului, îngerilor i sfinilor. O
'
serie
uliului BiaeriOtl, împreun cu Sfîn- de canoane se refera la cultul icoa-
iu Sc-ripturâ j Sfintele Taine. Ea nelor, care poate fi rezumat astfel :
im este nn ormjmftnt, un tablou sau Icoanele nu stnt venerate pe

a)
Q reprezentare figurativ, ci comu- temeiul material, substanial (nu se
ni- 7 irea v zua a "real tai i in vi zi.b ii
i I i ador icoanele m
mod Jdololatru, ca
divine, mnnifest.ata în timp i spa- «dumnezei», aa cum credeau Ico-
lin De aceea, contemplarea vteual, nomahli), ci pe temeiul asemnrii
ea i mrturisirea oral sau mesajul chipului reprezentat cu persoana al
seria, are aceeai valoare pentru crei nume trebuie indicat pe
primirea misterului lui Dumnezeu icoan. Prin însi indicarea nume-
revelat In istoria mînluîrîi, Pentru lui lui Ilsus Hristos sau a sf în tulul,
teologia ortodoxa^ temeiul îctxmei se sfinete icoana. Dac conturul
B&u reprezentaii simbolice este sau numele persoanelor aacre se
realitatea întruprii Fiului lui terg icoana îi pierde valoarea ei
f
Dumneaea «l Cuvintul trup S-a \ simbolic;] l «analogic» j de aceea

fâcut» (In 1, 14). Icoana este o conse arde. La fel i crucea, rare pri-
secin a întruprii, deoarece lifiua mete sfinenie prin însi forma ei.
Hrlaioâ este «chipul luî Dumnezeu Hac aceast form sau lemnul ei
cêl nevzute (Col. U 15). se degradeaz, ea se arde. Astfel,
Atitudinea Bisericii de cultul fa orice cinstire dat icoane tor revine
icoanelor s-a precizat cu timpul. persoanei zugrvite (originalului),
Gri gen i Terul ian nu sînt în fa- nu materiei din care este fcuta.
VO&rea icoanelor, ca l Eusebiu de b) Tradiia ortodox
_
face o dis-
Ceznrcea (263—333), care totui re- tincie între : latrîe, adorarea cuve-
Ilffl I COAMA
nil ii lui Hri&tos însui ca Domn- iasca, aceste icoane sini patrimoniul
atoiUtor (l plinii i vinului jfrfelfl- ctI
ni, iide pre al evlaviei ortodoxe.
mte în Trupul i Slngele Domnului, In ultimele decenii s-a produs a>
potrivit Sin udul ui local clin 1084, adevrat redescoperire a icoanei
sub patriarhul Nieolae l Alexis din partea confesiunilor neortodoxe
Comnenul) hlperdîdis a au supra-
; i a artelor în general Icoana devine
venerare, acordata Maicii Domnului astfel un semn de meditaie i re-
ca Nsctoare de Dumnezeu, i ve- velaie, cci mrturisete despre
:
nerare sau cinstire., ce revine iffefr- (sOnt sau despre) prezena in tinifj
tlnr pe temeiul legii turii lor cu i spaiu a lui Dumnezeu, în actul
Hristos, întruprii i învierii Fiului Su
Natura lui Dumnezeu
c) SE irita — -
comunici vizual realitatea nevzuta
Treime nu poate fi reprezentat pic- divina, care vine sub percepia sim-
fiind Invizibil
tural, forrna\ i fr urilor sugereaz
;
lumina vieii
de îndumneaeire.
Tatl este totui reprezentat aa viitoare, starea
cum apare în viziunile profeilor i siiu punctul de îhtîuilre dintre
teofaniîle din Vechiul Testament iM'ipul Istoric i eternitate: recu-
(sub form
de ttnr in descrierea noate participarea omului i a
lui Avraam — Fac
18, 1—3). La fel
operelor umane Ja transfigurarea
l Duhul Sfînt, Care vine în chip Creaiei.
do porumljel cu ocazia eplfaniei In secolul al VlII-lca, împratul
Treimii la Botezul tui lisus în lor- bizantin Leon V, Armanul (813—
ii an (Mt. 3, 16), VkiUnlle, teofaniîle 820), începe o campanie de persecu-
ie contra cultului icoanelor orto-
i celelalte evenimente din istoria
mîntnirii, pot fi pictate l cinstite,
doxe, sub influena religiei islamice,
leonograful -trebuie aii respecte întru persecuie cunoscut sub numele

nitul datele Sfintei Scripturi. de iconoclasm (distrugtor de icoctae).
Cei care s-au opus acestei campanii,
d) In istoria Bisericii, mai ales în
«are a produs mari pagube iconogra-
domeniul misiunii, catehizrii i fici ortodoxa, au fost clugrii. Cu
instruirii religioase, icoanele au avut toate ca Sinodul al II-lea de la Ni-
un rol decisiv. Icoana are funcie
:
rcea (7fl7) consider iconoclasmul
didactic, iconografia fiind socotit
o erezie, persecuia n-a Încetat decît
catehismul celor învai, ca i celor
mult mai ttraiu. Pentru a comemora
neinstruii funcie contemplativ,
;
restaurarea cultului icoanelor i sfîr*
deoarece ea sugereaz si atrage spi- împ-
îtul persecuiei iconoclaste,
ritul spre o lume transfigurat :
rteasa Teodora a instituit ziua de
funcie de mijlocire, deoarece ea 11 martie 842 ca Srbtoare a Or-
împrtete pu teren nevzut a todoxiei, Azi se serbeaz în cea
sfineniei celui pictat. In acest sens,
dintîi Duminic din Postul Patilor,
icoanele trebuie (ie îmbriate s cînd se face procesiunea cu icoane
i srutate cu cea mai mare pietate, l amintirea tuluror celor ce au lup-
în istoria Ortodoxiei se cunosc icoa- tat pentru credina ortodox : sfini,
ne fctoare da minuni, al cror patriarhi i episcopi. împrai evla-
mister rmine învluit, Fîe au c vioî, dida^call, martiri l mr-
fost pictate de sfini, fte din cauza lurisitorl.
credinei puternice a celui care ie a Doamne totoliMoruIe, Dumnezeul ptîrto-
cinstete, fie c
au fost alese ca tfîornotri Cei ce* voind s
scefti pe *o-
dumneze- poruJ T_u f pe Israii, din Înelciune^ aJu-

instrumente in iconomia
ICONoGHAllf-; MIT
firii Idolct! pururea neabtut In

$j s-1 al Ia52 Heini Paul Gcrhcird, Tlie Wo/id ol
p
cunpefteMtf si slujirea Ta unul adev- r Ircj/i3, trad, din germani, New

York, 1371 ;
tutuS Dumnezeu, cu Inofoifre S-ai Opt ti S E, N. Trubetskoi, icons : Tl\eolc.gy }r Cotor

r
Mi-.yi" tuc& tui r.hip .$; flscmdJitt/c potrivnic trod, de G^ Vftkar, St. VLidimlr'fi Sefn-isary
te, adwre-tuiui Dumnezeu, ia care si ?e Fre.s:s 1S373-II Laonid OiBpfensky, Ths n&eo-
H
iiidiinu i sd siu/ctrscd Cfi Juj .Dumne^'u > /&ay oj (h e /con in the Qrtliodux Church,
Si îur$$i ut poruncii pi In Mofee sd se purtd, In *One Cbupcbît < Jnrda ov flta , 2 B 3 f IOT :
) , I .
tn Cortul LeIiTtn colet dinii, a&emnti p* 13^—144 Chrtsiaph von Sch&nbpm,

r
$i chipuri, $i ai poruncii ca clivatui în L'icâne du Chrisi. pQnd&eiite tMQtvgiqivz

care c/au tabieîe tete de pfaîrd, nsîrnpa ktoboteâ cjîife fe i-er H ie tî*kmi Con-
de ani î toiagul kil Asron, r.nrc atâtau cfltJ de jV/ce^ f^5,-7S7J Frl*Oirg, Ed[[[ous r
pvtn r eret Ta acolo cu oamenii $f porni- L'jilversltalTK, :\)M\ -

Uni i.,i, ; f i] u r-uiuii,
ri iny stavilelor TaJe minuni si binefaceri, ^fflîin/Q
p/piwii bfztmrtae, ediie In-|7i]!!JI
$ se vinsteusea cu îrieU, eu cutremur i do C, Sândukjieu-V^rrin, Editura Mltr-oâ-
cu ,nv hi nde io.nr cuvenita tai Dumnezeu ii Hol BanattiaatS, T.lmiÔEira, ]&79j 1 von 1 .
r
.--
-vr ,*• iac mVcri i mgdftfunf 7iî:i lulea K.ijuperihati^n, The Ttteolagteil S'robh-.m
f.ttf r uri ctatea oaeifl ai prlmit-o cu Jn- oi tmygmi in tl-c Eariy Chufsjt, Lri v<il.
efeffj.e ro {fi cum ar iJ ta st adusa Ti'e «Tratfition ajid Ufo In tti* Cjjur.ci
1 n vlj
ia plinirea vremii ni trimis pe
far E^says and Lectures
f
J" ?
In CîiuT^b fîtior.^*j
Uttul-Nâscut Piu} Ttfu, Domnul nostru ittuis l
J
ni[adeliph?ii,
Ififi, p. 171—300] S, GgteJh
Hi miau, Ce/ to$cui din femeie, din pu- Noies ca iîyânrine rcQntwJfjsm in the
ni teu FecrJDfjfa Cane- Julnd chip de Mria ; r i: sfiit Geniu/y, lh iBysontln^, 44
J1974) H
jc/j aacmenea oamenilor idcîncTu-Se, a

^j p, 33—42 1 D. BelUp fcanugj-u^y ca favor
ûrjFt5v j( Jc-ofljia ct*n neiouts de mJnd ft
r
"'!//::f,'"r,', In itMilropolEa Ardealului-. [II
pn-ticmaialai Sau chip, punlnd mahrama <195a), 11—12, p, U7â^3a6) Ene Bra-
tit,
pe iîlnta Sa lat si a trimis-o Sui Avger, :i,.>to, Teologia icaanaîor, Iu nSludll Ten-
ilumnui Ldczei st prin ea 1-a vindecul <jb
rH-piJ[/n(n JuJj j tuluror rtirc apropiau «
Icjgict:^.. CV (1952). nr. 3 1, lîj—
r--"i<:alae Stfl&scu, Sensul ortodox al
W -
feOja-
tto dln&i tu fredinfd i J se închinau fc neJ. în «Ortodoti4ii« l
Vil flQ:îfij, nr. 2, j,
da, prifl minuni, toefiumitat* vindecri i
mulic Itieerl dv htae,
i noi dar, o bunule Slflpîfie, AtotttftaJtlJ, ICONOGRAFIE- fconogtttfi lo-
n. i
ust fcoan a preaiubitului Tau fhi, n cului de cult exprim flce<it adevr :
mlucercu amittf& a întruprii, a tuturor mi* creaia l umanitatea o data ^p sînt

t\i)uilor ceiof slvile st q blnclttceiUvr ur- aÊâte In lumina cîumnezeîascFl (Ps r
tai neamului umwicîc prin venirea Sa ea 4, G) lumina Indestructibila pe care

h
om pi- p&mlntt am pus-o ni cinste înainioa întunericul nu pante sS o acopere

slovei t'viv, nu îndumnzxeind^Q, ci tiind cd (loan 1, 5), acestea devin transpa-
clJistfrc icoanei se *ute la ce/ zugrvit pe rente, De aceea, nu exist nici o
umbra pe leo&rul Icoane ie slmllor.
1
difiasu* [WujfSduneii de sfinire q Icoanelor,
Jn MoJ/1 tulnic, & ff)7f. p, ffj *?£),

care înconjoar/i naosul redau for-
ma es ha ta logic a umanitii învia-
h
H d g a n
iio.lcnae
li J I>
den
jf l- : SL h Jta n
de
D^mes^ne, te. Stilizarea vrea sâ arate fifînl c
ictînea, trad, E. Poimoye,, au o nou configuraie nmrEaiogic^
ErtltirtiL Cahtei* Sa [nt -frânta, Far la, 1966? o natur transfigurat, c| ei au de-
'' h. K. '
ky-rls, î'Jjo Essefjce rj^ Orthodox venit Inc3 d^ aici parte din ;>noua
ImTiQtjrophy, Baly Cross Scho^l BpmWIb*,
f creaie». Dei sînt portrclc simbolice, 1
Mass., 197] p
LeotiEd Oiispensky \ Vladi- icoanele fac posibil recunoaterea
iii ir Lfjssky, Bej Stan efef jitonnen, tiern*.
persoanei. Ochiî exprimi! capacita- 1
198
ICONOGRAFIE
rini ai Bisericii, care au alctuit li-

sfinilor de a contempla strlu-
(i.tl
de turghii.
cim* lui Dumnezeu, iar discul
lumina, aurie sau galben,
simboli- Iconostasul este un zid sau perete
de icoane care separa naosul de
zeaz în Hurta persoanei la Slava
necreati, De fapt, persoana domina altar, sau poporul de slujitori, simbol
înainte
întreaga suprafa a icoanei. Figura al unei separri temporale?.
pentru Il-lea, iconostasul era
este adus In faa suprafeei de secolul al
re-
a reda i mai bine dorina de a
sta- o simpla demarcaie a spaiului
zervat pentru micarea i
procesiu-
Mi o relaie directa, intim, cu
cel
nea liturgic. Pfnâ iu secolele XIV-

i
iire privete. Daca sînt doua sau

trei persoane, pictura trebuie
re- s XV iconostasul nu împiedica accesul
naos.
dea comuniunea de iubire ce exista vizual ctre altar al celor din
între ele. Arhitectura sa a evoluat continuu,
din secolul al XVI-lea. Pe uile
îm-
Icoanele sint bl dimensiona le, po-
Sinodului al 7 -le ei prteti se reprezint Buna Vestire
trivii hotârîrîi
sau cei patru evanghelist!, ansamblu
ecumenic. Ele s-au pictat, ia înce- lui
naosului, dup o care amintete începutul misiunii
put, pe pereii cuprinsa
schem iconografica. Mal tlralu. au HHstos l învtura Sa
Subiectele in Evanghelie,Deasupra sfintelor
fost prinse in Iconostas.
pic.tii te sînt diverse lîsus Hristos.
:
ui Se afl zugrvit Cina cea de
Maica Domnului, sfini, îngeri, eve- Tain. Pe iconostas, icoanele Sint
aezate In mai multe registre. In
nimente din Noul Testament, care
primul rind, la dreapta uilor împ-
sint comemorate ca srbtori in
ca-
rteti, icoana lui Hrîstos, cu mina
lendar, Partea M
mai importana
monograf tei o formeaz icoanele dreapta blneeuvîntînd l cu cartea
.'i i
Evangheliei deschis, inut in

mina
din «Ciclul dogmatic* Itsus Krlstos :
sau
invââtor, la intrarea în biseric: sting. Alturi, icoana sfîntului
a hramului bisericii. l.a sting, icoa-
Pantocratorul, adic lisus Mintos în i»
plina siavâ, îmbrcat în alb i auriu,

na Maicii Domnului, în versiunea
un,
Maica Domnului rea mai cunoscut, Detsis. Alnt
în centri]) cupolei ;
Urmeaz,
SfîntuL loan Boteztorul.
-, Tbeotokos (Iiala 7, 14), care repre- icoanele celor douâ-
li. sens vertical,
zint plenitudinea sfineniei i chip"' «împr-
Icoana uprezece sârbritorl mari,
Bisericii, In nia altarului ;
Apos-
tetii, i ale celor doisprezece
ruimit Dei&ls, pe iconostas, care real
Uns ti*, at-i^l in Crucea i ochiul fttotvfcîâtbr
toli.
prezint pe llsus a
Sa pedreapta Tatlui Încheie partea superioara
centru, avînd în
Noului
simbolul iconostasului,
Fecioara Mria, picteaz
Testament, intr-a atitudine de mij- în naos, la baza turlei, se
Liturghia cereasc sâvîrit de
un-
locire, iar la sting Sa, pe Ioan
Bo-
geri. Ce! patru evangheliti
sînt zu-
prietenul MireUU", si |IL
-
teztorul, >.<
bolul Vechiului Testament. Pictate grvii în arcurile care susin cupola.

Pe bolile absidelor laterale sint re-
din profil, ambele fee sint îndrep-
deasupra prezentate scene biblice, in primul
tate spre Hrist.os. In altar,
HîistQS rind, Naterea i Învierea
Domnului,
tronului, este pictat lisus
judec lor, înconjurat de Apostoh, De asemenea, o galerie de sfini i
martiri, nu numai din calendarul
aezai pe tron, care vor judeca Bi-
Bisericii soborniceti, ci i
din cel al
serica (Matei 19. 28). Tot în altar #e
P- Bisericii locale sfini locali, sfînLul
zugrvesc chipurile celor trei :
TCOtfOMTE ] an
ale carul moate se afl în acea bl* copul este numit «ictmo7ti al Iul
ftedcfe, sfîntu] sub oblduirea cruia Dumnezeu^),
se afl biserica. b) Sfinii prini deosebire
fac o
B J h M u g r j IE v : Daniel Ciobot&a, Ico- între teologie, care Cuprinde doctrina
nogratia ortodox — memoria v tizul t\ dr.spre fiina, relaia i viaii -'-lur
jlfftdJ/, îji fOff&tffîXfc*< XLI ( IflHfl], w\ 3-, trei ipoatasurl divine în sinul Trei-
p. 107— 1 17, mii, i iconamic, adic doctrina des-
pre manifestarea i lucrarea Iubirii
ICONGMIE jgt, oikanomla, lai. lui Dumnezeu in lume, mal precis
dispensatîo — plan, providena, ad- Istoria Întruprii i rscumprrii In
ministrare}] etimologie înftftanihS:
i prin Iisus Hristos, prin carte s-a
restaurarea ordinei fnomos) în (crea- restaurat ordinea (nomos) în creaia
ie (oikos). Noiunea circula acum luiDumnezeu (oikas), Exist o coln-
cu mal multe sensuri :
cidenâ fundamental intre teologie
a) Planul lui Dumnezeu eu privire i iconomie, deoarece Dumnezeu a
Ja destinul creaiei i omul uiîndeo- 1 organizat planul de mintuire potri
sebi pregtirea m intuirii in Vechiul vit sfatului Su venic: "A'-ims-;i
Testament i realizarea mntuirîi în tain a fost Cunoscut mai înainte
Noul Testament '<Fdndu-ne cu- ; de toate veacurile dv. cfere Tatl,
noscuta taina voii Sale, dup bun- Fiul i Duhul Sfînt De Tatl, ca c*3
voina Sâ, astfel eum ho târî se in care a binevoit-o, de Fiul, ca vel
Sine mai înainte, spre iconomia. pli- care a îndeplinit-o, Iar de Sfîntul
nirii vremuri lor ea toate sâ t
fie cu- Duh, ca cel care a conlucrate (St
prinse Iari în Hristos, cele din ce- Maxim, Rspunsuri ctre Tnrlcisie, fiO,
ruri l cele de pe pmînt toate — in FîîOCi rom,, voL 3, p. 330).
intru El» (Ef. 1, 9— 10 ef, EL 3 f 2—
;
cj Iconomia este una dîn modali-
'J, H ; Col 1, 24—25). Acest plan a tile principale fv, ACR1VIE) pe
care
fost pstrat ca o tain pîn cînd a Biserica le folosete în aplicarea
fost revelat prin Iisus (Romani 10, normelor canonice, care consta într-o
1
25). Pentru apostolul Pavel iconomia atitudine pastoral de condescen-

r
divina este o lucrare a iubirii lui den l de compasiune, Patriarhul

Dumnezeu, *Care voiete ca toi oa-
menii s fie mf nituii i s vin La cu-
Fcxie (820 —
69'J
roii lider iconoînia
consistent ca spiritul Ortodoxiei»
notina adevrului^ (I im, 2, 4). mal ales pentru raiuni de circum-
Iconomia este identificat adesea, eu stan ) In cezuri concrete, perso-
«providena, dar misterul iconamiei nale, în care este in joc nu numai
se dezvluie în întruparea "PI ului lui binele generai al Bisericii, H i rnîn-
Dumnezeu (Eî 1, 10), Iconomia pre- r
tulrea individului. In rlndul celor
supune caracterul dinamic, personal ce s-au desprit de Biseric, Si".
al dumnezei r 13, o micare In voina
Vaslle cel Mare face deosebire n:tre
divin, Care se fondeaz pe iubirea «erezie», «schism'* i âdunri Ile-
Sa în%î\ de om. Nlcolae Misticul re- galei, de aceea i modul de repri-
zum iconomia astfel planul Iul :
mire în Biseric e diferit. Pentru
Dumnezeu de mîntuirc a omului, eretici, sa se urmeze exact prevede-
realizat de ti sus Hristos. Toi cei care
coopereaz
rea canoanelor —rebol.ezarea, pen-
la realizarea acestui plan, tru ceilali se pot face «concesiuni-;
în primul rînd apostolii, sînt numii la primirea botezului (Epistola UM,
*icanomi» (oikonomos) ai lui Dum- 11, trad. rom., p. 310). Exista cazuri
nezeu (I Cor, 4, I Tit 1, 7 epis- ; ; extreme i:are admit indulgen ere :
2()0
1CONOUIE
^ p^âiesc înainte de a
^Ôm^^
tieiJcare
pleca din viata trebuie ai pri-
â mU
^ Uta Cinâ * dev ™ ffce n arT f r97^
tâ
fTJ.Ll <C*i ce o dat K^W ini fagii
*+
e
^
£°? fl m3tier
studiat in cadrul dreptului
^ tamw
a fost
canonic
& tusy&Ms
a avut hiafttte
rmsuti
ds>
t-u
foN
puterea votmi mi
vzuto
\-vclf, detf taatef*

i a fost pusa în legtura cu *i ti* facer^ Ujnii wi plan
valida l r prea bw.
tu ea Tamelgr \
sâvîrite de confesiu- teffrtft ta feffffUlJ cu «a. lot aresta a fim

nile ncortodoxe. Ateste
Tatne n-ar ca ed M Jnipftunc £1 i JlKW/i MflJ
mWjn ,
avea valoare sacramentala fior^ cu firea
în sine oamenilor, pt; !t Wlirea mJr
to recunoscut*, «prin iconomie», de
Var pflî J nfr . Ufl /p ^ iflS i ,
uj eflsea
.
Bfserica Ortodoxa, ele

flfl cu
se umplu de S£îe Jn c^p nesc/,pmini( /ife* omenea jrâ
substan sacramentala, Prin aplica^ Atfewfc p&nttn cn Bl sQ devin am, pro'.
rea teonomtei, Biserica **m mimat El a #fa£ im pe am lM w /aC(3
Ortadoxa"
cunoate, de pilda, validitatea re- dumnezeu prin unite cu Sine.
bo~ nrM
tecului m
confesiunile neortodoxe rcop n Împrit veacurile
/,,
cu JnfeJ^jc-Jîr-if
[
nerafliinînd seama de tiffl&MH p e wrwfe fMnVfu /^ aren rm

aspectele ju-
ridic* &j disciplinare în p
vigoare, care
jr împiedica o astfel pentru Jucrate* prm ca /*
de recunoa- fes* p e o^ dum ;
tere, Biserica,
în apHcarea miiloa-
le de ^ktafre.
n«aj. SJÎrîj/ veacurilor
t^Hv pentru Jucrqred prin r n m
m i dhainie ho.
bI ??,
sa stabileasc
are dreptul S- a fcut
în ce cazuri si
condiii face uz de icorwmie,
ce m Pe Stiseomaufum latioî,
^lu{ ki! &im,
Dei-
P//n/fe« prin înfptuire Iul. L fl (fce^S
totui principiul iconomiei
în ce prl,
veste învtura de credin,
Într-o
zirtd c slutul cn privit* } a veacurile ho-
lârm tio Dumnesreu â sd Se at d om s a /
.
.
VatfJ*. vorbind de practica uccept- împlinit prm Însi întruparea iul Dam.
ni botezului ereticilor,
^bcefurJ, bisericeti i nu
se refera la nezcii Cuvlntul, spune c ,f ^ fl afeu^
la ex-
cepii de norme
ta
tatei bisericeasca. Prin
fixate de mitorl- '''''
d^
^ ^top/u de ioate ^ aCur^ L, ffJllrfi(( ,
urmare, ico- nul, Cj de cefe findui^ pentru înffijw
flomw nu este o excepie, o da iflmr/ Jnimpiri/,
iui.
a m
dreptul canonic
dispens Cure nil a/ll
capto lor prin taUfJjfa y rrf fîunirJry ,,,
;„ ^
romah, L-are ar
imphee abandonare, o (ft MAM/W Raspmuuri
suspendare u ( catr.. Taliîo 2?
Icoanelor, ci o imitare a iubirii lui )n P/Joc romii ,,1^
3i p flli!
uumnezeu într-un caz concret

Ico-
nmja
isjt
are la baz principiul
las
paulin
pinvit cruia poruncile dumncvi'-
posibilitatea 5 libertatea
i
PWe
JUrffcMn
/cDrîojnjej <(|H
«SE:idfS TeolDfltce.». V]j
punct ., ..,,>,,.
.; ,. -
^,
fdtulul pastoral. Planul divi.,

nu de l*eo™ai e fMîOâ/flstrue, Gfcmblou*,
bberta.i umane, rf f Duculot ]!»71 L'i? eoil0JIlfe
solicit con-
î
dans ,. ff(7 „ iM ,.
lucrarea totala a acesteia. ^JodoxE.?. m «bOnt* XVJi[ fLtt7:3]. nr. x
p. 377—378) Liviu. Sl^n, Jconom^
a Conferina ,/ j^^J
,r^ ?" Panarftxfotâ comurtj-une, tn «Ortadoii a ., KXli (1970),
(Ci ambesy, 1 3
£$ jâse printre te- nf 1. p, — 19
5 Chesark. Giheorghejsci, l„,
mele pentru viitorul Sinod .
P
ortodox
wononua în Biserica Ortodox*., ?i fc^jici™/n
dar propunerea a fost Waentenwd, «Se ud ii Teologice»
abandonata do' XXXII (!$&)), nr, 3—1, p, 33-J^.Vn.
20
IFEARBII:
hotririle sinodului
rece ea apare în
1EBARHIE [gr. hiera arhi + do la Ierusalim. Dar, în «*£*££
l-u-
conducere sau autoritate
sacra)
confirmate £****;
:
«cad denumirea treptelor «WJW

prtoâe slujirile
nu era fixata într-un mod deiinitiv,
autoritate de a Intre gra-
Uonie, oare au u- pn dei nu se fcea confuzie
I" Biserica. Cu
toate ca pilda, tfâM*
conduc
dpiul ierarhiei slujirilor^ »»
e
»
«
dele ierarhi De
roi . a înhumat ia
început toi plu-
Evrei 7, 7, unde se arata c*aa
Bisericii» indiferent m ce
Inferior cate binecuvtntat oe titorii
este
,,,,,,,e,te superior, acest
prin^pm ! r :..,-- ™ alto
orice iorm
D» EWffl
TWl primit o motivare *£ t^» «diakonos» a desemnat
Cu
i
SS ^ în
timpul,
Biserica.
;
slujire
trierile lui pioiusK cie
s-au
denumirile treptelor £»fttoi
rft tocetfnd t:u
vede în brar** cea
l-Kat: «episcop» a desemnat
«f^";
§
bisorSscâ o imitare «presbiter* -~

acesta, cele trei trepte
mal înalii treapta,
retl. P^tru pstrat pentru treapta
cete 3 au preot a-a
£Uc« nu sînt altceva dficit
sfinenie de pe st ara a doua, iar «diaconi
pentrutreapia
trei grade de treia credincioii nehirotonitf
bisericeasca, &| a
cîtsAvirsirii (ierarhia De pilda apos-
.
fiind numii «sfini*.

,
e^.e simbolul
perfeciunii ;
fptopul deosebire clara

diacon tolul Pivd iVe o
Sterul, al U<imS*AfU, iar (presbiten) t
Tendina dM. ex- „,lre sfini, episcop!
Sui, Bl purificrii. amintind l pe Timotei, care
DLiL ; m mod simbolic i
este mult
analogic lar- diaconi,
eru episcop, în Fllipeni 1,
i.
mele de slujire bisericeasca II-lea,
mai veche. Totui, Biserica
apos , Dar incepind cu secolul al
tererhi- preoeti instituite prin V£
Ud nu apare ca o instituie ue
slujirile
rotonie flint precizate i
devin foarte
mt, în sensul de mai^"atle, epis-
tirziu.
pilda, pentru tul ^ imiiatoru

importante. Didahia, Clement
manul, Itfnatie al Antlohiei,
Ro-
Inrjeu,
cop
l^mnezeu-Tatâl
Jtto chipul
preênu
si
*i Ciprian ne-au lflftftt texte
eseniale
simbolismul sa-
privind teoloqiu l
;
sietnicil i collturghlsitoru epfc^- i

organizarea-
reprezint colegiul apOStolk
care rcrdoîului în general
lui special To*
aju- slujirilor hirotonite, în
înconjoar pe Hrlstoa diaconh,
ttorii direci ai ^«g^L,™
;
sint do acord e fr
aeeste forme
poate
imitatorii tt- de aSuiire sacerdotal nu se
chipul lui Hrîstps, sau
telor ingeretfi (^; «** ^ vorbi propriu-zis de
Biseric.
Biserica Ortodox recunoate
trei
Ghehisie ui sau hi-
HtS 2, *-» * T, 2), forme ale preoiei pastorale
Sinelui i ecume w c com- rotonite diaconul, preotul si egs-
/ s tori«
:
Iul Hr s Toate acestea sfat constitu-

pare pe episcop cu chipul -,,,,'
os, .remiterii fiind Q

rf re^' -
'
tive si iwwsW Bisericii Omoe-

serafimilor, iar diaconii
a
lebrarea acestora In Ta!na Euha-
l tronului
trei slujiri par-
heruvimilor, tSd erat câ cele
dup! cum se menionei ticipa la WfcWtf P
re0 tie unica a Iul
Antici
Faptele Apostolilor, ta
Biserica
EirWoa, dar în mod
diferit, dup
U
primar distingem mai multe
ca-
nevoile comunitii. De
altfel, slujl-
tegorii de membri
apostolii.» preoii :
rile bazate pe
hirotonie <n>.L m p«
Aaii^Fai-ie 10, 23 j ci. Papte rinduit*
liturgice,
mul cind slujiri
:
m Aceast împrire intre pute-
pentru Taina Euharistiei. Din
, o 4 r
avea
membrii Bisericii se pare câ autoritatea de a consacra
i
oficial deoarea
un Laracter oarecum
202
lIRARJIlf;
KnhFirîatîa,decurg celelalte .funcii

poral& învtoare, Prezbiteratul (de ia presbiteros
Episcopatul
con ductoare! — batrfn) s« crede a i'i o
prelua
constituie cea mai gire a preoiei din
malta treapta m fe rar Afa Vechiul Testa-
biseri- ment, în comunitile formate
ceasca EPISCOP). EJ reprerintâ
(V, din
cretini provenit] din ludei,
comunîtftea i coordoneaz sluji- In Pa-
rile acestein, j'îind
estma, m
care prezbi terni avea ro-
centrul i expre- lul de a conduce
comunitile înte-
sra âcestora.
Episcopul (epîskopos) meiate de îiiposiQli, Rolul
capt un rol decisiv m perioada în
specific al
prezbiterulul este Instruirea i în-
care Storkâ locala se organica drumarea
m ceti i centre importante
avlnd 17).
credincioilor (I Tim, 5,
Prezbiteratul este subordonat
rolul de a da mrturie despre conti- episcopatului ca exerciiu i slujire
nuitatea ace iei Biserici cu
apostolii dar nu ca origine. El nu este
de 8 asigura comuniunea o de-
ei cu cele^ rivare din slujirea episcopului,
lalte Biserici. ci are
Tronul episcopal sta- luncia IuE proprie. Ambele slujiri
holbeaz poria episcopului te Bj- exercita aceeai chemare
apostolica
s
?™-. *$lc Imaginea
celui i smt indispensabile Bisericii dnr
zidwa Euharistia (proestos), ceîncon-
pre-
nu în acelai fel i In aceeai capa-
jurat de preoi l diaconi,
celebrînd citate, In altar, tronul episcopului
Pentru i împreun cu poporul In este înconjurat de
aceasta calitate,
syntronul preo-
ol recapituleaz rî ilor, care slnt colin ircfhisitorl i
eonluerâtorl cu episcopul,
mele Bisericii de aceea Aceaat
;
el este cel colaborare se petrece nu numai
nun mare în ierarhia bisericeasc in
aciunea liturgic, ci i în activita-
Ayjmj o concepie grganic
despre tea pastoral. De pilda, preoii ljau
Biserica, tradiia ortodoxa |
juridica sau ca un ordin

n-a con-
tidm* episcopatul ca o Instituie
separat
m
parte la sinoadele locale,
drept de vot.
Eîat'onatul este
desigur
o slujire litur-
rare ar deine o
putere exclusiva' gic permanent, i nu o simpl
superioara celorlalte slujii
bkarjJ treapta premergtoare preoie!
ceti El are dreptul Dia-
exclusiv de a conii sînt prin hirotonie
hirotoni preoi î diaconi, legai de
deoarece episcopii lor, fiind, dup simbolica
îi exercita slujirea
f sa numai
împreuna cu acetia. Biserica
folosita de slîntul Ignatfe,
chipul
local Jui Iîrîstos Ei au un
SîS^ i
singur
a) nU P° ates[
-
^ !
hirotoneasc in instruirea i
rol
catehizarea credin-
important
este
episcopul
ei,
hirotonit de doi sau
de ©ceea eJ cioilor, fr îns s
albi rspun-
trei epis^ dere pastoral.
<*>pf dfn Bisericile
venine fCario- Biserica Ortodox
""1 1 apostol [f si Canonul _ este o Biseric
4 a] Sino- ierarhic în sensul ea face o dis-
dului I de la Njceca?. EI este tincie între preot? a pastorala pri-
prin
hirotonie «unit» cu eparhia sa mita în Taina Hirotonie!, cu cele
l nu
exercit o funcie In afara trei trepte sau forme ale
acesteia. ei epis-
FA este de drept membru copatul, prezbiteratul
al sino- i diacona-
dului unei Biserici autonome, iar tul —-, i preoia generala,
comuna,
rmd Biserica întreag este chemata a credincioilor, care e primita în
s se pronune în probleme
de
Tainele botezului i mlrungcrîi. De
interes general, el este
membru al
aceea, Biserica nu trebuie
confundata cu ierarhia sau clerul
fie s
sinodului ecumenic,
dup cum «poporul lui Dumnezeul
lERUHÎN 203
nu trebuie s fie limitat Li laici sau buie si se uneasc" cu preotul care

mireni. Biserica se sprijin nu sâvîrete aceste rugciuni.
numai pe o categorie de membri, Biserica practica l alte forme de
ierarhia sau clerul care au, firete,(
îerurgli, pa de pild
—
:
Slujiri proprii, specifice, L'i pe întreg BîndnieU de btnecu vin tare in

poporul. Mai mult, ierarhia exist felurite împrejurri, la rare se face
în luntrul poporului rr^dincios care stropirea cu aghiazm (daca" nu
formeaz Biserica, (v. EPISCOP, s-ar afla ap
sfinita, se face sfeta-
PREOT, PREOIE) nia sau sfinirea cea mic a apei).
HiljJiocjr âltfc: De pild, binecuvântarea unei case
Iustin MdIsescU. lz-
iarhia b te priceasc
noi, sfinirea semnatului, a arinii,
In epoca apostulicl,
a viei, ti fîntinil, a recoltei etc.
Cralova. 1955
— Rugciunile la felurite
:
j Stelten Izv&ranu, /cfaJ,'i>V|
tre-
hiscHeea&i-Q dupd scrierile barhalîjnt
tt^nsioilci, "Mitropolia Mgld^vr]
buine personale, neputine i boli ;
Jn Su-
timii., XXXIII <1957), nr. B—9 r
51
D. Radu,
— Rinduiell de sfinire a locau-
To/fia PieQUet — leratbfa h^ricea^cH, J r lui de cult, a vaselor sfinte, a ves-
val, «tiidrucnafl-lmisioiiBiflÊEn, ButunÛ. mintelor preoeti, a icoanelor, a
isec, ). ses—sas, crucilor i clopotelor.
Tainele au eficacitatea lor din
IERLTRGn [gr. slujbe sfinte] Bi- :
jertfii de pe cruce a lui îisus Hris-
serica, primind autoritatea de n tos, de aceea ele sînt în raport di-
orîndul cultul, a atabilit ritualul i rect cu Pastele Ierurgiilesînt roade
,
icremoniî liturgice, dar cu caracter ale binecuvîntrii lui Dumnezeu

noEacramentaE, care postii numele
de ierurgii. Acestea au citev ca-
(leala 5Î5, 10 —
11), care este numit,
«izvorul tmduirilor:?.
racteristici specifice :
Cele mai importante krurgli sini.
Ele nu au caracterul de Taina, în legtur cu naterea i cu moar-
deoarece nu au fost instituite prin- tea, cele dou margini ale vieii
tr-o porunca explicita de Iisus llrls- omului. Doudin uele mai frecvente
1.os- Ele sînt. instituite de Biseric lerurgii sînt aghiazma sau sfini-
:
si sînt exercitate In numele ei, derea apei si In morm întrea,

sigur, In unire cu Hristos
Biserica, avînd roiul principal, ea
;
IERON1M [c. 345—420), nscut în

asigur acestor rituri eficacitatea nordul Italiei, este cel mai mare
lor.
traductor al Bibliei în Biserica
A pu seam i unul din cei mai renu-
Biserica implor in ele harul iui mii exegei cretini împreun ou
Dumnezeu pentru felurite situaii Oritfcn ?! Augustin. La început intra
si trebuine «le credincioilor i mai
Intr-o mînstlre la A qu iile ia. Apoi
ales pentru sfinirea vre. atici i a
pleac" în desertul din sud -estul
mediului înconjurtor. Spre deose-
Antiohiel, unde se ocup cu studie-
bire de Liturghie, care se :lvîrete
rea manuscriselor biblice în limba
Mcniru intreaga Biseric si pHaam ebraic. Dupfl ce este hirotonit la
nevoile ei, icrurgitie sînt sâviriite
Antiohîa, pleac la Constri tlnopol
pentru o anumita persoan sau pen-
în 380 i studiaz cu Grigorie de
ini o anumit nevoie.
Naaianz, In 392 devine secretarul
în lucrarea iarurgiilor.
atitudinea papei Dantascus in Roma, de la care
i participarea credinciosului sînt primete sarcina s
traduc Scrip-
foarte importante, de aceea el tre- tura în latina. Viziteaz în acest
21 1 IISL'S IHUSIOS
scop Antiohia. Egîpt, Palestina i se Mria, potrivit unei fgduine di-

stabilete la Bethleem în 8$& unde vine : «iEa va nate Fiusi-I vel pune
lucreaz la traducerea i comenta- numele pentru
lisus, El va m in- c
rea textelor biblice. tui pe poporul de pcate* Su
Papa dor pa o versiune latin a (Mc, 1, 21). Pentru a-L distinge de
Scripturii care sa o înlocuiasc pe alii cu acelai nume, se recurge la
cea veche, La început Ieronim se o indicaie geografic Jisua din :
foloSeta pentru traducere ele ver- Nazaret ui Gali leii (Mt 21. 11 Mc. ;
siunea greac a Bibliei cretine, 1, 9), lisus din Nazaret (In t, 45 10, ;
Scptuaglnta, dar în cele din urm 5, 7 Fapte

; 2, 22, 32, 30), sau lisus
îSfi bazeaz traducerea pe Biblia Nazarineanul (Mc 1, 24 10, 47; ;
ebraica. Revizuirea Scripturii latine Le. 24, li)). Prin «acest /mis», apos-
{între 382 i 405) se numete Biblia tolii Indic pur i simplu persoana
Vulgata. Vulgata a Cost confirmata istoric a Celui ce le-a fost învâ-

de Conciliu! "de la Trent (154o) ca tor, in calitatea lor de conteni uu
textul oficial al Bibi [el în limba la- i.ini, discipoli i martori autentici de
tina. la început (I In 1,1; Fapte B, 35 ;
13, 23, 33 13, 4). «Hrlstosula, echi-

Comentarii te biblice scrise de fe- ;
valentul cuvântului ebraic Messiah

tontm sînt de marc valoare istorica
care înseamn «unsul lui Dumne-
deoarece se refer la tradiia iu-
zeu», nu e un nume propriu, ci un
daic i abunda în citate din scriito-
titlucare se refera la originea si
rii cretini din primele Secole. Jero- 1
misiunea divina a lui fitttâ, in spe-

nitn recomand interpretarea isto-
rica, simbolica j spirituala.
cial La slujirea Sa de preot (Hrtsto
apare in Moui Testament de 529 ori
USUS HRISTOS s iiume stabilit dintre care, de 3ltt ori în epistolele
in TesLament inclus in ceti
N'tnil r
pauline), tn Vechiul Testament, re-
dinii mrturisire de credin cre- gii lui Israel si arhiereii erau su-
tin (Fii. 2„ o —
pentru a recu-
11), pui ri Luai ului ungerii cu untdelemn
noate pp Iisus din Nazaret ca "Me- sfinit atunci rînd primeau funciile
sia. Fiul lut Dumnezeu, Domnul l respective, si de aceea se numeau
MtntuUoriri : *i orice limb s -unii Domnului * (Zah 4, 14).
F
mrturiseasc, spre slava lui Dum- Intr-un sens mai general, «Meala-
nezeu Tatl, c lixit& Hristvs este TJntftlS* este cel Cruia Dumnezeu
Domnul» Numele Hris-
(Fii. 2, 11). I-a încredinat misiune Ei de n eli-
tos este asociat cu numele Kyrios bera pe poporul ales, $ pe Care
«— Domnul (Luca 2 II), anume r
evreii îl ateptau la sfîrltul timpu-
pentru a arta autoritatea Sa unic lui (sfîntul Ierusalimului
Chirii al
divifio-umanu : "Dumn este Hsiis spune c T în multe privine, losua
Bri&tim (Filip 2, II). al Iul Na vi a fost tipul iul li&us
Iisns t numele Lui propriu (Mt. 1,
Hristos — X, (Cateheza
II). In
21, 2a ; Le. 1, 31) — care este forma mrturisirea sa din CeKareea, Si-
men Petra a recunoscui, pe Mesia-
greac a lui toshua (Le. 2, 21) ce
llristos în losua-Jisus din Nazart
înseamn" tn ebraic «Domnul este
ft.Tu eti Hristvsul, Fiul Im Pliiv.-
rnintuirea-- sau «rntntuî torul» (îs. nezeu celui viu** (Mt. IU. Ui). Oros
' 11) i in grecete, «cel care vin- însui Se identific cu bsUjjbuI
deca» —
I se U prezent j re la d :i Domnul ui -Mesia, pe Care DubttJ
>
templu de ctre mama Sa, Fecioara Domnului L-a uns propoyS'- s

nsus imisros ^15
du iasc mîntuirea (Le. 4, 18 ;

Fapte omului Hristos Hsus (I Tim. 2, 5) i
36—ST), a fost trimis de sinedriu mesianlitatea Sa, adic identitatea
4,
la Pliat eu acuzaia d EL Se pre- dintre lisua din Nazaret i Fiul lui
tinde Mesia i a fost rstignit ca Dumnezeu.
Mesfs, *Hnstoi\ regele lui IsraeK Crezul spune c
*>S-a pogor ii din
(Mc> 15» 32). ceruri si S-a întrupat de La Duhul

.Sfînt j din Fecioara Mria i 5-a
Comunitatea cretin încâ din
lâcut om, pentru noi oamenii i
primele Bite ale existenei ei a atri-
pentru a nuastr m intuire». Cine
buit aceste nume lui Hsus din Na-
este Acesta ?
zaret, iar mrturisirea lor a consti-
tuit una din condiiile primirii Tftl
Ctre anii 27—^0 ai erei cretine,
nei botezului l apartenenei La Bi-
HiU fiu'i unui timplar din Naaaret p
în provincia Gallleea, cutreier ce;.i-

seric «Focâii-v i sâ se bfee
:
ile t inuturile din Palestina, atr-

fiecare dintre voi în numele lui
gînd mulimile prin invii tur Sa li
Iteus HriStot, spre Iertarea pn sate-

primi darul huuii, prin exemplul Su, prin tnl
lor voastre si vei
t-iinil»- (vinde c/î ri de bolnavi l
.Sale
Duhului Sfînt» (Fapte 2, 3&). Pen-
chiar învieri din mori). Acest liaus
tru acea comunitate nu exista sepa-
5-a nscut în Betlecm (Miheia 5, l)i
rarea intre litfutf Istorie, pâ minte se.
un sat ia sud de Ierusalim unde se
Mriei, $ Hrisiw, Fiul lui
.iscuse Davld, ca fiu al Mriei i
iinl
"Dumnezeu. Desigur, ea cuta me-
i
Iui Ipif, protectorul Mriei. Pales-

reu s
traducâ, pentru ea i pentru
tina — ara Filistenilor — aez,n:i
cei din afara de ea, sensul lui Hris-
la Est de Marca Mediteran. ari
io$ al lui Meaîa, de aceea o mul-
t
ime de nume au fost date Iul Hsvs Israel i Libanului,

sudul devine
protectorat roman dup ce Pompei
Hnstos Cea mai frecvent si au-
cucerete Ierusalimul £63 înainte 4e
ten ti ea interpretare este aceea de
Hrîstos). Ea a avut totui dreptul ft
«Domn» i #Mîntuitor>. De fapt»
«&tt* este Domnul KyrioE» — ; iul un rege dependent de romani.

ii
In anul n sterii lui li sus (probabil

constituie cel mal vechi rre^ cretin
Cor cu 1—4 ani înainte de era noa^-
(Rom. 10, 9 I Cor. ÎS, 3 ; II 4,
.jele tuturor iudeilor era Irod cel
;
&, H; Col. 2, fi; i Pt l :*: Le 23,

Mare, de origine din Idumeea, care
k
a domnit pe perioada anilor 37—4

42).
Persoana, numele i actele Ini înainte de Hrlsto. La Roma gu-
lisus IMstQS sînt fundamentale pen- verna împratul Qctavjan, cruia i
tru Biserica cretina, deoarece in se dduse titlul de AugusLus (dr-mn
centrul istoriei mîntulrii ^despre
de respect divin), dîn anul 27 înainte
i
are ea ne da* mrYrturie sta Jî*us de JIristo* pîn in anul 14 dup
HristQs, cu 1&t ori citate a i mesiani- Hristos,
tatea Sa incontestabil a. In acest.
Evanghelistul Matei numete pe
sens, cretinismul nu este o religie lesei f tatl lui David) in genealogia
anistoric, deoarece istoria Iui lisu* lui H&us (Matei 1, 5— ti), lisus însui
Hristos tii la baza credinei cre- spune rr£u, Hsu$, sint dewendimted
:
tine (Evr. 2, [1 ;3, .1 6, 20 7, 22

; ; ;
\r\rniliei lui David» (Apoeailpsa 22,
10, 13). Doua probleme majore ri- 16). Ca orice iudeu, iistis este pre-
istoria lui Iiirus Tlristos redata zentat la Templu l accept pre-
dica
în Noul Testament :
istorîdtatea lui zena colonllor romani In Palestina,
fi sus clin Nazaret (Fapte 2, 22) t a cror* le pltete impozit. La înec-
3U0 JISUS HJiiSTOS
putui misiunii Sale publto?, lixus ("Pesah — trecere) era celebrat în

este botezat de profetul loan în riul seara de vineri spre simbât). Este
Iordan, profetul pare anunase veni- înmormîntat de prietenii i rudele
rea iminenta a tui Jisus c<Eu unul :
Sate. Arestarea, judecata, rstigni-
va botez cu ap
spre pocin, dar rea Iul lisufi se întâmpla ctre anul
Cel ce vine dup mine tste mal pu- 30, Împrat la Roma era Tlberius
ternic decit mine» (Matei 3, 11). (14—37).
înconjurat de un grup de apostoli, Apostolii pleac din Ierusalim i
flaus înva o nou învtura dese întorc la locurile lor in Nordul
spre împria lui Dumnezeu pe care ârii, în Galilcea. Revin imediat la
o rezum In Predica ds pe munte, Ierusalim deoarece au auzit de la
care începe cu Fericirile. în acelai
timp face minuni, Se identific cu
femeile care îngrijeau mormîntul c
listi* a înviat în dimineaa celei
sracii, ia aprarea femeilor com- dlntfl zile asptamlnli, este viu c
promise, vindec bolnavi, critic se- i cSâ artat deja. într-adevr,
ver pe e.Cil religioi ai poporului
evreu, Intr în comunitatea pcto-
IlrlxLos înviat sta de var b fa
ctre Iat cu Apostolii, pe care vrea
ilor, ralcâ anume unele prescripii s-1 conving de realitatea învierii
ale Legii (sabatul), înfrunt deschis (cazul lui Toma). lisus înviat trimite
partidele politice religioase. Muli pe Apostoli km propovduiasc
cred ca l chiar
este un profet Evanghelia la toate naiunile lumii
Mesia. H$u& nu vrea, la începutul l sle boteze în numele Sfintei
misiunii Sate, s
descopere imediat Treimi spre Iertarea pcatelor din-
,
cine este EL, de aceea cere ucenici- du- le pentru aceasta puterea Duhu-
lor SiYi : # Vedei, nimeni sa nu tie» lui Sfînt La 40 de zile dup înviere.
(Matei ii, 30), Iisus prsete ucenicii «3 Se înal
Totui, lisus pretinde câ Dumne- cu trupul înviat Ia cer, (V. GENEA-
zeu este Ta t/îl Lui, ca este FJut lui LOGIE)
Dumnezeu, c
dispune de Duhul
v
Sflnt, c
este domn asupra Legii.
*FHt fiurxl, dar, efrid cineva vori}ei&
altceva deeft efe Hrlstos, Cel dfa neamul
Aceste pretenii provoac opoziia
tui Davkl. Cel din. Muria, Car cu ade-
autoritilor religioase care îl' acuza
vrat s-rt nscut a mlftcat i
a b&ut. Car*
de blasfemie. Fariseii sîrut convins!
cu adevrat a /osl prigonit pe Itmj&il lut
câ Jmta calc;j Legea mînemd îm-
t'ittit tiin Punt, Cere r.u advvarti a fost
preun cu pctoii. Din cauza
aceasta,
rstignit i n Învia! In vmi celor cereti,
lisus este arestat, fiind tral celor psminteti $} al celar dedesubt}
dat de apostolul Iuda, uit imn dup Cefe cu adevrat a Înviat din morj,
GinO tu Apostolii, atunci cînd a
luvinalndu-l. pe El Tat} lui dup asemi\-
instituit Tajna Euharistie), t
lisus
î\UTe r Taiî Lui rueva Învia In Htik>i
este apoi judecat în faa lisus i pe noi. care credem In El, ir&de
instanelor religioase de la Templul
din Ierusalim. Acestea determina
<?Qte m avem vhn cea adevrat', {SI,
Igaaîfe, CBire Trallfinr, IX, 1—2).
pe Poniu Filat, procura tor impe-
rial in ludeea între anii 2(i i 3G -Blnecuvlntat eti, Cel ce ne-ai
dup Ilrtetos, sâ I. condamne Ia binecuvînfat pe noi întru toata bl-
moarte, lisus este rstignit de romani necuvlntarea duhovniceasc {EL 1.
pe cruce i moarte I n timpul cind 3), întru persoana Iui Ilsus Hriatos
la templu avea loc sacrificiul miei- at nostru, întru Care ne-al ridicat
lor (in anul acela Pastele evreilor l ne-al aezat împreuna cu EI întru
TISUS HJLl&TOS Î07
cele cereti(EL 2 â}, mai presus de n

CroEiwood, Nuw Yurk, 3&?2f Vaslle Vasi-
toat Începtori a, Stâptnia, Puterea, lachi, J^sus Christ TUrougti th$ Ag&M t
Domnia l de tot numele ce se nu- CaJJtan Press, NjiW Yark, gFj Uns Ur* J
mete veacul acesta, fie in tel

fie in von Uai-thasar, TI teolog te do l'hliiolre,
viitor (Ef. 2, 21), facîndu-ne Imprc- Faysrd, Paris, 1970 A. HEunnnan, la venite-
i
iin-motenitori cu El l în Între- du Fiii dans f'l\istoif& primion: Hape de r
gime motenitori ai Tai, Treime a la redvmpUQn, Iu l-nil, tiMys ier luau Saln-
unui singur Dumnezeu, dindu-ne In tta*, voi. 0, Bd. du Ccrr, Paris, ^73,
chip m] ruinat toate suh stpinire. p. 121 — 154 i Ion Bflfli fiSUI Hrj'afi^ff, fiiim-
cele din cer i cele de pe pmint ;

hzzw atiw&rQt ii om at/evC/ai, In «Ortu-
intru Ilristos Iisus, prin Care ne-am tLoxia», XXV (J973). n r. 2, p. aifl— 353 1-
: îndreptat din Cuvintul cel de o

i
IdpiiL &tj Ortodoxiei, Elfl, 1989,
fiini-j, cu harul Lui. mi pmîntenii. p. u*4— 2^fii V, Mlhoc, Ii*u* Hn'GîQ* ca
O, coviritoare iubire i minuni-ufi fljrJjJtjf.'U, dtipS EpJflrfOÎO L'âUe Evtet, lt*
dragoste Ne foeem prtai de da-

[
Ôrtodoxia». 2/1 9B3, pp. 176—200,
rul Tu, Dumnezeule,
în Treime fi V, Vr\ l SLU.J1UEA LUI liSMS HRISTO^
Cuvinte a! lui Dumnezeu. Slvit eti repere ckdNbtooic]
cu adevrat, Doamne, Care ne-iii [Date apr-oatlmatlve)
l'cut prtai A slava firii Tale mai ]
presus de Înelegere. Cu adevrat înainte de Ilristos

negrit eti Tu, i necuprinse sînt
63 Pompt'i in Orient cucerete
lucrurile ce Je faci l în chip covîr- Ierusalimul
itor nepovestit este dragostea Ta 47 Cezar traverseaz Palestina
cea pentru noi* (Calist Patriarhul, 37 Irod cel Mare devine regele
1
'aplte despre rugciune, 40, în Fi- iudeilor (al Iudeii)

lo ralia rpm,, voL 2^4)* 27 August, împrat roman
p
8, r
2(1 —
IM Începutul construirii Tem-
BlbHugrallo: EU'iF.ilsin. Islvrin bise-
plului (Ioan 2 20)
f
riceasc., car lua 1—20, trai. 1, 2, 1—27, 3,

7 Hecensamintul In Iudeea (Luca
rit, p, 3 —
l$j Wcitricr Faerstej, IÎSU$ In
5, 13)
i>ir|l.:indr F< t <--d,itlU VnL 3, p. 3$^-
L I .
4 Naterea Iul 13 sus în Betleem

2&3<j Watter Cirundimann, CHfiISTOS (M^tel ia— 25 2 Luca
1, 2,
— Th\i ChtIM — Erclrmente fii the tti&W
1—20)
; h
1 \
Testament, In D Ic t lunar Kill'' 1

. ed, rit H
Iiûs Se nate sub Irod cel Mare,
vij], li, p, 521 — 5S&I Cluudi! T;-t;5mi'i:l>i:il-
care moare în anul 4, ceea ee face
ea data naterii fie fixat înainta s
HditSon rin Senil, Parte, 1ÎJ70? Charles-Ha- de anul 1 al ere! cretine, aa cum
roW Dadd, te faiitfutuar du CJjj-jsNaî.'smr. a determinat-o Dionisie Exiguul în
t-ditlom du Se un, P«r-f», 1972 Lou:* 1
senolul Q r
iL-uifer, Le FJ/s Cleme/, fidiUaas rfu Ceri,

4 Moartea lui Irod
Paris, ifi?4r Joactli» J^râmlas, Jesua el
/-.v patent Dela^haus M Ntesile. Nwuchâ* Dup Hilstos

Ii:]-Par1s. 1956; Roteri StâttQfeâer, &e 1începutul erei cretine fixat-
Vlrss/e tf<? ta flibjr?, EtâlteVXg di» ia UttiSra- de Dlonlsie cei Mic în anul 753 de
turti btblEque, Brante-I/AHi'ud. 1-toLfflqiic. l;i întemeierea Romei (a/U.c.)
1^74 Un w<?lne
p 4<? VRgUpt d'Orient, prfc. 6 Iudeea eate guvernata de utv
jence du Chrisi, Bdltiqryp (k Gbttfatopne procurator
19G0| Veselii Kftsich, TJie Goirpel ffftflffâ 1(3 Naterea lui Râul din Tars Ir»
uj Cfirial, St. Vifldimir's SemLaary Presa, Cillcfa, din prini evrei (Fi lip. 3, 5)
?m IrsLS IlKjSTOfi
Moartea Iul August.

14 (767 a.U.e.) Ultimele zile ale tul Isns,
Tîberîu împrat (14—37) (l.iu-:i — Moartea, învierea, Înlarea
3, 1) 30 Iisus Se refugiaz «dincolo de
[> Pi lat procuratorul Iudeii (Ma- Iordan» {lom 10, 40—42; 11, 34)
tei 27, 2 Marcu 15, 1 Luca 23, 1 Iisus viziteaz Betanla unde în-
— 44)
; j ;
loan 18, 23—23) viai pe La^r (loan 11, 1
26 Caiafa arhiereu (Matei 2S, 3,

adj ase zile înainte de Pati,
57, 05 loan ie, 24 Fapte 4, d) îisua a venit în Betania, unde era
;
Boteztorul predica
Lazr pe care ii înviase,, (loan 12, 1)
boteaz
27/29 îoajâ
la lorcian, Luea 3, l— 3
si
30 (martie aprilie) Venirea tui —
Iisus la Ierusalim pentru srbtoarea
i
1, In al dncis-pfezccplDj aii fr! dcfflmîcil Patilor. loan Evanghelistul noteaz

'Cezarului T'bcrî-u, pe clud Frmliu pliat trei veniri la Ierusalim pentru
era procuratorul Iudeii, Irod, i<-t: eirh *] Pati In anut 27—26 (loan 2, 13),
:
•GriLleM, FMtp, fratele s$u r letrfcffl ti Tlu- adic la un interval de 46 de ani

.
.:
j ui Urnitului TrahoiL'JEdol, jtar USfc du|i;iumstruirea Templului (loan 2,
nifl., tetrarh al Abltenei, 20} m anul 2$ (martie— aprilie)
;
2, In zllek: -arh Le rod lor Ana a ii Caiafa, (loan i\ 11 ÎS) in anul 30 — ;
a fO.* cuvinUil Buuum&*!1 e*f« lân,

lai 30 Sa ui la Ierusalim unde tace
Jiul Iul ZHborja, în pus Li-. studii rabinice cu Gmliei (Fapte
3, $1 g, vcjLili t-l Ijl Mnlii Imprrvjurf.mea 22, 3)
Inrdf. MUluL propovduind bMt'V.nl ii"ifii,i- 30 Intrarea In Ierusalim (Matei
tel, ipre (ierta rea ipScatelof, 21. 1—11; Marcu 11, 1, 11 ;' Luca
19. 28— 38
loan 12, 12—13)
27 Botezul lut Iisus (Matei 3, 3— ;
Ultima Cina cu Apostolii (Matei

17; Mereu 1, 9—11; Luca 3, 21— Sfl, 20—20 ;
Marcu 14, 17—24 Luca ;
22 loan 1, ; 32—34) S2, H— 38;* loan cap. 13—17) «în

38 loan Boteztor ui în închisuare* noaptea in ear<f a fost vin dai»
IÎSU3 jfteepe sa predicii in Gulileea. (1 Cor, 11, 23— 26)
Pleac din Niaret ^î £e stabilete Arestarea lui Iisus (Matei 2(3, 47
în Capernaum (Matei 4, 12— LI), H ; Marcu 14, 43—52 ; Luca 22,
20 Pred luarea Evangheliei chema- ,
47—53 ; loan 6, 2—11)
rea Apostolilor, minunile, controver- arhiereilor An na i
Iisus înaintea
se. Iisus este dispreuit i neîneles Caiafa, în timpul nopii (loan L6,
j(Matei 13, 54 Marcu 8; 1 Luca ; ;
13— 14i 19 t 22)
. 33—30} Iisus faa adus în
sinedruUui
29 Decapitarea Iul loan Botezto- (Matei 2f>, 57— f>6 Marcu 14. &3— ;
rul din ordinul lui Irod (Matei 14,

64 Luca 22, 66—71 23 1),
; ; t
Iisus înaintea Iui Filat (Matei 27,

3—12 ; Marcu ti, 17—29 ; Luca 9, ) 11—26; Marcu 15, 2—5; Luca 23,
29 înmulirea plinilor la lacul Ti- 2—7 ; loan 18, 29— 3&)
benada (Matei 14, 13—21 Marcu 6, ;
Iisus la Irod (Luca 23 8—12) ,
SI—44; Luca 9 10—17) t

întoarcerea în pretoriu condam- :
Cltoria în Siria (Matei 15, 21 ; narea la moarte pe cruce (Matei 27,

Marcu 7, 24) 36 Marcu 15, ti— 15 Luca 23, 13-
; ;
Cltoria în Decapoli, Betsaida, 25 ; loan 19, X— 16)

Cezareea de Filipi, Transiordania 30 Iisus moare pe cruce, vine 14
(Marcu 7, 31 ; 8, 22 ;
Matei lfi, 13 ; nissan, la orele 3 amiaz. Moar- dup
IR, 1 ; Marcu 8, 27 ; 10, I) tea lut Iisus are loc în anul în care
11SIJS HDTSTOS 209
Fastele t:ojnclde cu sabatul, adic 45/49 Cea dinii cltorie misie-

In anul 30 Bfttt 33 (Matei 27, 45— nar a lui Pa vel eu Barnaba (Fapte
50 ;
Mjircn 15, 35—37 ;
Luca 23, 44— 13, 4—14, 27}
46 ; Ioan 19, 25— 30) 43 Sinodul apostolic din Ierusalim
lîsus mormint, sîm-
este pus în care decide condiiile de admitere în
bStâ 15 Nissan, srbtoarea Azimî- Biseric a convertiilor de origine
br (Matei 27, 57—61 Marcu ; 15, pâgînâ (Fapte 15, 1- 35) —
47_I7 Luca 23, 50—50 Ioan ; 19, 50 Evreii expulzai din Roma.
Edictul iui Claudiu.
învierea lui Iisua, în prima zi a 51 — 52 A doua cltorie misionar
Bâptâmlnii, Descoperirea mormîntu- a lui Pavel (Fapte Io, 40—18, 22).
lui goi Artrile dupfi înviere (Matei Pavel la Corint
21 Marctt Iti
; Luca 24 Ioan 20 ; ;
—
53 53 A treia cltorie misionar
4 si) a lui Pavel (Fapte 18, 23—21, 35)
ulâlsrea la cer la 40 de zile dup 54 Nero devine împrat (54 &8) —
înviere (Fapte 1, 1—11) 5B Arestarea lui Pavel la templul
din Ierusalim, în timpul srbtorii
Dup Clncizecimc Cincteecimii (Fapte 21, 19—40 ; 22,
30 Srbtoarea
Cincizeci mii. Po- 1—29)
gorirea Duhului Sfint pesxe Apostoli Gfl Transferarea lui Pavel la Borna
(Fapte 2 1—13) t (Fapte 27, 28, 1—14)
Constituirea celei dinLîi comuniti
cretine (Fapte 2, 41— 47J
fii —
63 Pavel la Roma, sub garda
militar (Fapte 28, 15—31)
Alegerea celor apte diaconi ele- fiii Lapidarea lui Iacov t «Tratele
nist! (Fapte 6, 1—7)
Domnului»
34 Apostolul Petru în Antiohia
62—03 Eliberarea lui Pavel (Hora.
36 Plecarea lui Pliat din Iudeea 15, 24)
3ft/£î Martiriul diaconului tefan. G4 Incendierea Romei i persecu-
Comunitatea cretina se. deplaseaz ia cretinilor
din Ceruaalim (Fapte 0, B — 13 ; 7,
B7 Martiriul iul Petru l Pavel la
1—60 0, 1—263
;
Roma
37 Moartea lui Tiberlu, Caligula
Moartea
împrat (37 — 41)
fi
70
8
Pati,
lui Nero
genera] ui roman TUus
Convertirea lui Saul aproape de
J.îll
Damasc (Fapte fi, 1—19 22, 5— cucerete Ierusalimul i distruge

1(5 ; ;
Templul
36, 10—10 Gal 1, 13—17)
;
73 Massada, ^fortreaa», cade in
41 Claudîu împrat (41—-54)
miinile romanilor, Sfîrttul rezisten-
«Pentru prima data în Antiohia,
4;]
ei iudaice. Jobanan Ben Zakkaj se
ucenicii au fost numitf cretini» retrage la Jabne (Jamnla) si reorga-
(Fapte 11, 26) nizeaz iudaismul în jurul Tarei —
43 44 Paul — i Barnaba în Antio- Legea, care înlocuiete Templul din
hia Siriei (Fapte 11 25—2 6) ,
Ierusalim
Petru în Signarta (Fapte 8, 3—25) 81 — 36 Persecuia cretinilor sub
44 Petru în închisoare ]a Ierusalim Dom ii an
(Fapte 12, 1—13) A0 Erezia lui Mar clon i curentele
laeov conduce comunitatea cretina g&OSttOQ
din Ierusalim (Fapte 21, 16) 95 Apostolul Ioan scrie Apocctlipsa
Moartea lui lacov, fratele lui Ioan în Patmos
i« — uj(r#cn»r d« Teologie a— % — Cd, n
21(1 INDELEBIL
Scrisoarea Papei Clement ctre

fl& — firea, pcatul si moartea, care
cretini] din Corint separau omul de Dumnezeu au —
100 Moartea Lui loan la Efes fost înlturate pentru totdeauna
1.07 Martiriul episcopului I^natii: (Viata în Hrîstos, HI 3—4, trad. cit.,
t
al Antlohiei p. 105—106),
111 Plini u cel TînSr legat în Bii ni u Prerile despre caracterul inde-
115 Edid.nl lui Triau lebil al acestor Taine sint mult mai
117 Moaruri lui Troian (08—117) nuanate. De exemplu, cu toate c
154 Pollcarp, episcop de Smirna chemarea lui Dumnezeu este defi-
161/169 Martiriul iui Policarp de nitiv, «cci cel care a fgduit r-
Smirna mlne credincios» (Evr, 10, 23), pu-
tai/107 Martiriul iui Iustin hi
terea preoi ei confirmat în actul
Roma nu e ceva impersonal, In-
hirotoniei
{Dupâ îon Bria, lisuu Hrtstna, Editura dependent de includerea celui hiro-
EnHdGpedlcâ,, Bucureti, tonit în slujirea unei comuniti,
J9&2),
Preoia este mai degrab o slujire
INDELEBIL, caracter Ugt. harak- dat unei persoane, aleasa de Dum-
tir ; lat characterj Indelebil Ls --
nezeu, dar care este recunoscut
mrcii, amprent ce nu se poale numai prin chemarea i acceptarea
terge expresie scolastica despre
J : din partea Bisericii. Dac
aceasta
caracterul permaneni de neters, acceptare este retras, din lips de
pe care unele Taine îl Imprim pri- credin sau de aptitudini, slujitorul
mitorului lor. Aceast concepia s-a pierde autoritatea de a sluji. Alt
impus în secolele XII XIII i a — punct de vedere este acela Dum- c
fost formulat de con cil iul de la nezeu nu este legat de sacramente,
Florena (1433), pe baza teologiei lui ci de fgduinele Sale (Evr, 10, 23).
Toma de Aquino, Ea s-a aplicat, în Caracterul indelebil ar fi un dar, n
catolicism, în «pecial Tainei hiroto- promisiune care confirma fidelitatea
niei. Prin consacrarea unei persoane lui Dumnezeu în actele Sale de
într-o slujire preoeasc, acoa per- chemare i alegere «daci darurile
:
soan Intra în posesia unut har spe- i chemarea lui Dumnezeu nu se

cial, care are o valabilitate l o per- pot lua înapoi" (Rom. 11, 29)
manen absoluta, potrivit textului :
Tainele, prin faptul câ asigur
«Tu eti preot in veac rin- 1
dup configuraia cu Hristos, au un ca-
ei ui al a Iul Melhisedec* (Evr. 7, 21). racter indelebil. Harul pune stapî-
La poate spune despre botez
fel se nire pe suflet în aa fel încît nimeni
l mi ninge re, Taine care imprima o nu-1 mal poate separa de Dumne-
«pecete» ce nu se poate pierde zeu :«Cine ne va despari pe noi de
niciodat. De aceea, aceste trei iubirea lui Hristos /> (Rom. 8, 35).
Taine pot fj primite numai o sin- Cretinii nu mal sînt însemnai pe
gura" dat de aceeai persoan, dinafar, în ttrup, cu «circumciziu-
într-adevr. Chirii al Ierusali- nea'>, ci poart în inima lor «stig-
mului vede mreia botezului în matele» nepieritoare ale lut Hrlstes
aceea ca Taina aceasta ofer «sfînta (Horn, 2, 2fi— 29} de aceea «nici
t
pecete Indisolubil» (Procatehez. înlimea, nici adincul i nici o alta

16, trad, cit., p. 50), Iar Nicolae Ca- fpturii nu va putea sa ne despart
baslla consider c
«pecetea darului pe noi de dragostea lui Dumnezeu,
Duhului Slînt», formula mirungerit, cea întru Hristos Iisus, Domnul
este o garanie ci cele trei bariere nostru» (Rom, 8, 39),
INFALIBLUTATI: 211
IIVFAL1BILITATE [lat în + fal- -J- discernâmînta] ti nucii:' t:a l â r
—
i r i l
|
ie fallere = a nu grei, a ramîne al Duhului Sflnt, de fi ni ii le sinoade-

fidel J ; fgduina fcut Bisericii lor nu au autoritate pentru credin,
de a 3 i'Btîipul i temelia adev- Aceast concepie pune în valoare
rului (I Tlm. 3, 15) adic de a ii capacitatea fiecrui credincios de a
pâzltd de greeala prin asistena discerne Adevrul de aceea auto- ;
Duhului Sflnt, atunci cînd înva ri Ui tea de a înva are un caracter

credina adevrata. InjaUbitatea &î ecleziologlc, conclllar i harfsmatlc
are sursa Jn aceasta dubl fideli- (V. AUTORITATE), In acest sen»,
tate a lui Hristos fa de Trupul infalibliîtatea sinoadelor este «ana-
—
:
Su Biserica, i a Bi serid i, fa logic*, adic potrivit cu fidelitatea

de Capul ei — Hristos, astfel încît lor faa de contiina Bisericii.
porile iadului nu o vor birui. Ea Catolicismul vorbete de îrtjalibi-
este un atribut al Bisericii In totali- Utatea episcopului de Roma, cruia
tatea ei, în calitatea acesteia de 1 s-ar fi fgduit o asistena speciala
«neam silnt l preoie împrteasc» a Duhului Sl'înt, în calitatea sa de
(I Pt 2, a). Infaliblitatea are dou succesor al apostolului Petru (Mt.
clemente eseniale aj starea de :
ÎS, 18— 191. Consiliul Vatican I (se-
sfinenie sau capacitatea spirituala siunea VI/1870) afirm papa nu c
a Bisericii, ca templu al Duhului poate grei eînd vorbete «ex cathe-
Sflnt, de a discerne adevrul, Irt
dra», adic atunci cînd împlinind
fond, aceasta este lucrarea proprie funcia de pstor l de învtor al
credinei de a deosebi binele de
:
tuturor cretinilor, în virtutea auto-
ru. adevrul de minciun de aceea ;
rftili sale apostolice supreme, pro-
înfalibitatea presupune exercitarea clam In form definitiva o doctrin
harismei credinei corespon-
; b) (ic credin sau de moral, pentru a
dena dintre didascalia apostolic l fi inut de Biserica universal
Tradiia permanent aciuat a Bise- (Constituia «Pastor Aetemusw i
ricii, sau «memoria Christi». Cre- Constituia dogmatic, «Lumea Gen-
dina Bisericii trebuie consune cu s til im», nr. 25, a Concilîul Vatican II).
ceea ce este descoperit in Sfînta
Ortodox nu accept
Biserica
Scriptur i in Tradiia apostolica.
aceast învtura, deoarece nu ine
Biserica nu creeaz dogmele, ci dis-
cont de a) colegialitatea episcopîlor
:
tileaz pentru fiecare epoc i si-

(sau autoritatea conciliar) în exer-
tuaie doctrina dat odat pentru
citarea slujirii învtoare l b) scru-
totdeauna,
tinul sfinilor sau contiina Bisericii
In ceea ce privete slujirea de a
(sensua eccleslae) în receptarea de-
transmite învtura în Biseric
ciziilor sinodale.
aceasta aparine episcopatului, fie în
mod particular, fie în mod conclllar, fllltlioflfailc: N, Afllnflsflieff, tf&ftrf-
care are datoria i dreptul de a pro- >l!hiut£ de rggliae du poJnt rtr-r vue tfun
pune credina, Totuî sensus jidei Ihcvtogten etri/todoser In Vot, coli. «L'in-
este o sperana i o fgduin f- faiUlbillU île l'EriltH&M, Edttlons cla Che-
cut poporului lui Dumnezeu. în vetogne, Qttfttdgsfi IB03. p. 103— 202 i
acest sens, infaiihilitaîea episcopa- Ion Bria, Inttiilibimnten Wi&titâk ta «Oitrc-

tului sau a sinodului nu este «per doarta», XII <]050] nr. % p. 4&1—504i
t
se», ci ne-x consensu ecclesiae^. Fr Idoni, JninUSbilltattra %i primotui papal ttl
acceptarea sau receptarea unanim diffcyjfa primului Sinod Voiintsn^ in «Orti>

de ci re Biserica (sen sus fidelium), rlojcia», XIV (1962), nr. 3, p. 454 — 459 f
1
7\2 INSPIRAIE
Gnstay* thils, L'tnluîUiblIitti tiu peuplc zeiasc coninutului crilor biblice,

GhlJ&Ti *trt cre{tendQ* PescliG do Brouwer,
r
dar Biserica este cea care a identi-
P-aris. 1363 Hp. AnUuilc P]mâdoi3ll Jfarta
| H
ficat aceste cri, De fapt, Biserica
Kting declasat/a «MrSfeÛm. EccJkAjp*,
fj recunoate în cuprinsul acestor cârti
in icOrtodoiia», XXVI {1974), nr. 1, p, cuvin tul. lui Dumnezeu ce i s-a în-
&—fii credinat eî de ctre apostoli, Bise-
INSPIRAIE [lat, In -|- spiro — rk-i a ales canonul biblic sub calmi -
zi rea Sfîntului Duh iar Noul Testa-
[n -|- spirati* = insuflare, comuni-
t
ment da mrturie despre capacitatea

care a Iui Dumnezeu
theopneus-* ;
gr,
Bl seri di de a rmine fidel acestei
l.os J Inspiraia scrierilor Sfintei
:
cluziri (I Tim. 3, 15). (v. BIBLII'.-,)
Scripturi ca un întreg este o înv-
tur descoperit £n tradiia apos- ii i h U a g l a f | r.' 2 Joan GlSjarj Problema
tolic «Toat Scriptura este insu-
:
tntcrcunfasianatâ i inspiraia blbJicA, \n
flata de Dumnezeu l de folos spre «Ortodoxia», IX flSST), *r. % p. 210—233j
învtura, spre mustrare, spre în- DiimlTu /UVudan, ScptuafiMa / pmbi(ir] a
dreptare, spre Ineleplrea cea întru inspiraiei, în «Qrtodoilfln, XJCVn (1975) r
drepjt&te» (II Tim. 3, 15 c£\ I Pt. 1, ;
nr. 1, p. 19B—201,
24, 25 ; I Cor. 2 12—13), f
IRINEU [+ cea 202) ; s-a un scut
inspiraia este lucrarea nemijlocit In Asia Mica (Smirna unde -a stu-
a Duhului 5fînt prin care scriitorulfc
diat cuPoh carp, episcop do Smirna.
biblie devine capabil de a primi, de Vine la Lyon unde succede episco-
a exprima corect l de a scrie înva-
pului martir Potin, martirizat îm-
turile de credin i de morala preuna cu ali cretini din Lyon
care formeaz coninutul revelaiei (Lugdunum) i Vier. na (GaliaJ în
dumnezeieti, ferlndu-J de greeli. Dou
în aceast lucrare participa factorul
177, scrieri importante au r-
mas de la el împotriva ereziilor :
dumnezeiesc, adic Duhul Slfnt, care i Predica apostolica, i do-

(5 cri)
discerne cont inului descoperirii i— vezile ei, o carte popular de cate-
ferete de greeli pe scriitor, î fac- hez. S-a preocupat de evangheli-
torul omenesc, aghîograful, care co- zarea Gal lei i Germaniei, fiind so-
munic acest coninut în expresii l cotit fondatorul Bisericii din Frana.
cuvinte omeneti, Biserica, astiipul Irineu a expus credina cretin
l temelia adevrului* (I Tim. 3 + în faa ereziilor gnosticismului, cu-
15), este aceea care a transmis prin noscut în regiunea sa, astfel : Lu-
Tradiie canonul cârtitor Sfintei mea a fost creata de un singur
Scripturi, canonul SeptuagintcI pen- Dumnezeu Ifeus, Fiul lui Dumne-
;
tru Vechiul Testament l canonul zeu, a murit pentru rnîntuirea

scrierilor apostolice pentru Noul lumii exist ; învierea trupului
Testament. Dac inspiraia crilor d ;
Scriptura mrturie de o serie de

canonice este o învtur descope-
leg aminte ale aceluiai Dumnezeu,
rita chiar în Sflnta Scriptur, nu-
Care S-a descoperii: progresiv, pe
mrul crilor canonice este stabilit
de Biseric prin Tradiie. Chirii al msur ce oamenii erau capabili s
Ierusalimului spune «înva de la :
primeasc revelaia. Tn contrast cu
Biserica", cu rîvn, care sînt crile gnosticii, care diminuau valoarea i
Vechiului î Noului Testament» (Ca- substana credinei, Irineu vorbete
teheza IV, 33). Desigur, Duhul Sflnt de «succesiunea apostolic» în ter-
este cel care d autoritate dumne- meni de credine i doctrine trans-
I9NIASM 213
mise public de Biserica de Ia în- autorul lucrrii «Scara raiului >, în

ceput, care recomanda rugciunea "mono-
Mncu ftiaj multe doc- a subliniat logica^ adic redusa la un singur
trine rcgula-canoind cre-
: despre cuvînt fcli&jse», Pentru prinii isi-
:
dinei, care este necesara pentru hati, teoria i practica rugciunii

interpretarea Scripturi i despre ;
Iul II sui, meditaia m
tcere asupra
Euharistie care conine o realitate numelui Iul Ii sus i starea de li-
divina i una pmânteasc despre ;
niate pe care aceasta o produce nu
locul Fecioarei Mar la («Noua EvÂn) sfert un scop în stne. îsihia ereeazâ
în teologie. Scriptura st la baza mai degrab o stare în care se prac-
tuturor doctrinelor l argumentele] 1
tic virtuile, dintre care cele mai
teologice. importante sînt curia inimii (upa-
r
o »
Uieia), pocina (metannia), dar mal
i[ J li i r .1 î i e : toati G. Comun, Pa- ales sobrietatea, trezvia sau ateriia
lralr\giL\ vel, !L E.T.H., Bticuroti 15, Ml Sirneon Noul Teolog
p> 10 — 40 j Audr* 0cnr>1t r Sato/ îtii&t Jn-
in
vorbete
(nipsis).
de contiina i ^'mlrea
harului, iar sfîntul Grigorie Palama,
Parte. PUF, tâfiff.
de contemplarea nemijlocita o sla-
ISIHASM [gr, liesyi-liî-i i.,-
vei lui Dumnezeu sub forma erter-
cere Naiste i concentrare tn""-
r
fiilor divine necreate, ca elemente
rioarf disciplin ascetica de ori- eseniale ale spirit u aii taii ixikastc.
—
:
gine monastic (sec, IV V), care Ca micare ce s-a organizat la tos A

s-a organizat în sec, XIII— XIV ca o în secolele XII —
XIV, isiha&mul nu
adevrata micare de renatere spi-
poate fi separat de teologia «carac-
ritual i teologica, prin Introduce- terului necreat al luminii l.ahorico»
rea -nv uûci unii Iui Iisus» ca metod i
si de experiena nemijlocit a sla-
de a produce o stare de concentrare vei tui Dumnezeu (v. SLAVA). De
i de pace luntrica, In care sufletul laAta, el s-a rspîndit în secolele
asculta =i se des eh Ide lui Dumnezei. urmtoare fn mnstirile din Bulga-
Isihia a fo&t practicat la începui
ria, Serbia, Buaîa i România, in-
de prinii deertului care au avut fluejimd nu numai viaa monastic;!
ca surs de inspiraie «FilocâUa» l d l pe cea liturgic. De alticl, ca
care l-au însuit ca disciplin de metod a vieii contemplative, isi-
dezvoltare a vierii interioare, Invo- hasmul nu este separat de spirituali-

carea continu a numelui lui ttsirî. tatea liturgic sau sacramental,
«Rugciunea Inimii», numit si «tu- într-adevr, textele islhaste au fost
g^dunea Iul Ilsus» sau «rugciunea scrise pentru monahi l ele fcc aplic
pur», cgnstînd cel mai bine în condiiile de retra-
din cuvintele :
«Doamne, lisuse Hrtstoase, Fiul lui gere si de singurtate sau pustnicie

Dumnezeii, mlîuiete-mâ pe mine ale mînastîril. Nicodim de la Mun-
pcâto£til>, este bazat pe textul din tele A tos, cel care a colecionat
scrierile ftlocalice (v\ FlLOCATJEh
Duea 17, 2.1 «împria Iul Dum-
nezeu este în Irluntrul vostru» ] pe
:
va spune ns3 c
«.rugciunea ini-
mii» aparine tuturor, atît monahi-
îndemnul apostolului Pa vel «Ru- :
lor cît si mirenilor; de aceea nu

(jai-v neîncetat» (l es. 5, 17) l exista doul modele de spiritualitate
«struii în rugciune» (Col. 4, 2). ortodox. Una din ideile de baz ale
întemeietorul proprlu-zis al isikas- isihasmulm este arnea viaa spi- c
midui este Io an S crrui (f S4!i), ritual —
sub form monastic sau
TSILTASM
214
împiedice. Aceasfa
liturgic nu — este arbitrar â, ci are fj u m/njfl
ce
«T
mintea,
sd ie
abiViu/ndu-se cu Jucffi-
«printe pîrtfi
nevoie de cluzirea unui rea, va înainta în ea s/ va lua putere tfe
spiritual»- Dac pentru itihasmid ca

la Duhul, sfl se roage în tolreatme Si
cade
practicat de Evagrle accentul pulerc. Atuncj nu riîaJ a de trebuind
pe contemplarea intelectuala
l ru- dnr n/ei r2 se
5$ se roteasc tu gura,
gciunea mintii monologic, sau
In-
cu- mai poate. Atunci SJURS* ^* iQ€ (oaW
vocarea numelui lui liaus, alte /ucrarea numai cu ntititto» fGrifleffe Si-
propus
rente isihaste* de pilda cel nqitui, Despre rugciune, 2. In FilPfc fom.,
de Macarie Egipteanul (sec.
V) re-
voi. VIU, p. 3S— J89J,
vin la o antropologie l
psihologie
biblic, înstetînd asupra «pazirlt Bibliografie: Gregnrte Pakmas.

spiritualitatea Jtesyclmsres, tOrodUP-
InlmU.i, De altfel, \n Di.-iense des Sflln(§
este or- nu et notes de Me-
ortodoxa, inima (kardiu) tlon, textea ^rltlques J.
spiritual ol S&int
canul fizi^ ci centrul yeiidofJI. LouvaJn, 1959, 2 voi, f
omului, creat dup, chipul Iul

Dum- 1
! Jean Cldmaque, L'tafcelle W/R», AbbHyo
nezeu eu-ul cel mai adine t
cel EeldonlaEn^, Bgrolles-en-Maugi^,
de
în
mal adevrat, altarul ifmntrlc Prunta, trtui. de Placido DesseUle [coli.
kenoza i
care se într în stare de SplrittiftlU* Orienials, 2-1}, 1 ^7Et ;
t/Jisecn
de jertfii în care are loc unirea

i Wcrlnr^ as edKed &y Nîcodcmus ni «rrc
per-
cu Hristos. întina du unitatea Holy Mounio/n (tfld re vist d J>y T/icopîinfi
soanei umane. De aceea,
«rugciu- (Jir: Reduse, tradn de E. Kadlnaboviiky l
existen- Vladlmlr's SctnJnflry
nea inimii» creeaz o stare G.E.H. Palmer, SI.
integritate a New Yerk, 1973 Pr.

iala de unitate i de Preas r
Crestwood, ?
Prof. D, SlirelkJBie, Din istoria l&thasmulut

persoanei.
î.n 0/(odo?fla Roma rid, tn FiSocaSîo,
-Despre k&ii cum trebuie s *e z(t?fl

voi. VIII, p. 552— 5B7 lreiêe Hausherr,
I
riîgâr.îitriea î r.a mM^cde d'tjrflison fjesyd^sJ^. in
Dintre par/nfJ twll o tic ^ întregime :
«QrteaiîalLa ChrlstLanap, B 11927). p. 101—

Fiul Iul Oum-
.Doamne, timm Hrfci&M*, 210? J.Meyeadofir, By^snllne Hesyctuartu
mw**t*-***' Afin, mAtti*! rhe&Jogrlcal nncf JSociaJ Pt&
r***u, Hlslorlza},
Dumnezeu, mUutet*-m&*,
*lisuse t
Piui Iul
nepurinfo
b&m London, V.tl., 1974 1 G. M. PW*1^-
ce&B ce Wto mai uor Wrtfti
rov, t'Maycacsme ei Ia peras&a sociulvcn
mintii. arensta nu poate rf *k&
Cci ^ au XfV-c slectej in
Europe: O; tenia/e
sine -Domnul
chip tainic, tingurt de la j
<iCcmtarrt5n 31 I.HW), nr. 105, p. 25—63 j
intru curie i chip tte&vW m ,
Hm**, D. SlnllOBe, Brevfalre iiesyf?"iste, Itr
declt In Duhul SJÎJit fi Con 13, 3| A'tfeP,

un copil, «Irenlkon^, LH (1979), nr. 1, P-
54—68, fi
va face aceasta ulJhMndti-se co
ne put în d sd o zic artlcniai,
Dnr nu 'J*- nr. 3, p. Bofl — 373 î
Antlm Ntca Rugciu- r
asuprn
des cuvintele wgelunii, nea lui Jisus. încercate critica
bute ad «chtflfe*
cu tgaz> Mrt Jnfreni- misticii laihette, In «Biserica OrtodoK
din nepteare, ci
Romana^, 1939. nt. 7—13, P- SSL— 50H i
f)[?re 1
InrtL unii pdriitti fcvatf sd se

Iac ru-
R Ca*orgiw <Vtrtfil Cândfjn). ChvIosuI
mfnteo. fiu o Olte-
O&fcurt* tu paJ*, nltff cu W/codfm Agii lorii ui. In «MHraprjUa
ala cu amtedUlft
Cdci uneori sU£be*t* nia, VIU 119G0), ,p. SSB-fl33 i
Pan Zam-
Iar n ]teo/J,
mintea a o grtl, fcncvinrfu-se |
Firescu, Pfobhme leQlogtee i Jiaglogrnfj'ce
n U ru. *>e a»», InM*

sd ne rugam ^1
iegfife supranume ie Sllntulul Simian
de
Dar rrûlc sd o
cu gura *I tu mintea. Noui Teolog, In «Ortodoxa*. X [Wffi),
spunem linfcm «I i&â 0*m i W nu
nien- pi 39î —420.
t'UFRve fllasu; sa ruJbuw afmjirea
I
împria lui dumnezeu împrate ultim, venica apar-

ine, deoarece este precedat de în-
11
|gr. baslleia] : tem â principal în

Teologia Koului Testament. Ii sus ti vierea l judecata tuturor, cînd El
vorbit despre împrie în parabole va despri pe cei buni de cei ri
(Luca 14, 15—24) i a iiwaat^pc cum separa pastorul oile de capre.
Apostoli s
se roage «S vina îm- :
El va lua în sinul -Su pe cei ai Sal,
pria ta». Tntr-o rugciune din crora le va da binecuvîntnrea
secolul al 2-lea, cretinii se roag Tamlui, Ceilali vor fi destinai unei
„C a Ta este împria, puterea
i
;
existene fr iubirea l slava Iul
mrirea. Amin», frnp&râte este lflil* Dumnezeu.

ultim a vieii cretine ".Cutai : învtura despre lmp&m\în lui
mai degrab împria lui Dumne- Dumnezeu (baslleia) este ioarte Im-
zeu, i ee-leaîte se vor adaug vou:: portant deoarece ea arat lu~ c
mea, Istoria nu sînt realiti închise
(Luca 12 t
31).
lui «împria In ele însele, d acestea au un viitor,
Pe de parte, o
Dumnezeu este aproape» (Marcu 1, deoarece stau sub puterea suveran
15), cci In Iiaus se realizeaz
deja a lui Dumnezeu. Desigur, omul va
mesianic a poporului muri l lumea creat va pîerî. Cre-
ateptare; i
evreu. Muli credeau fa «Împ#r5™ tinul tie c nu are aici «cetate st-
iui Dumnezeu se va arata îndat» ttoare* (Evrei 13, 14), ci ateapt
(Luca 19, 11)- lisus Se prezint ea patria cereasc (Evrei 11, 16), leru-
regele-pstor, Fiul lui David, care uii mul cei de su», Exist îns o di-
conduce poporul spre împria lui mensiune cereasca a vieii care nu
Dumnezeu. Cretinii au de acoperit trebuie sfie uitat. Toi vor muri.
deja împria în I&tlfl Hristos, dar toi vor învia i vor fi schimbai
nscut în Betleem, din seminia lui dup chipul lui Hristos înviat. (1 Te-
David. La intrarea solemn în Ieru- îloniceni 4 13—17). Apoi mpânl :
h
salim, dei umil i pacificator, El Se iu nu ne aparine, ci este a ittl

Dumnezeu. Ziua învierii viitoare
Identifica cu regele mesianic, Po-
porul striga r<Blnecuvîntai. este îm-
:
este «ziua Domnului» în care Dum-
pratul care vine Intru numele nezeu va da biuecuvîntarlle Sale
DomnuLui. Pace în cer $\ slava tuturor naiunilor lumii. Tot ce lisus
întru cel de sus» (Luca 19. 3fi)* u fgduit pe pmînt, Ei a pregtit
Pe de alt parte, manifestarea i va dârui la manifestarea Sa în

Împriei înpersoana i slav. Pmîntul întreg va fi mote-
actuala a
nirea celor blînzi i smerii cu
misiunea Iul Hristos va fi încunu-
Inima care au urmat iui Hristos. în
nat de manifestarea deplin a lui
cretinului pentru ju-
Dumnezeu în faa unei umaniti pregtirea
care va fi i ea schimbat. Aceast decata lui Hristos, viaa sa actual
2L6 ÎMPRTIRE
este esenialii, deoarece ea

deter- ventil l obligatorie a celor ce iau
mina destinul venic, împria are parte Ia Liturghie. Sf Bitul Vasfle cel
sens numai pentru cel ce crede i Mare (Eptei 03, P,G. XXXil, 4M)
sperm Dumnezeu, (v. JUDECATA) Insiti eretlnli
1 1
se fmprtH- s
B J 1) 1 1
u g r a J 1 c : fon Br]s Credina pa
H
$ca$c joia, vinerea ] Duminica, Sar
cam o toâTturlslto, EIB, Bucuru^tE, LfiGft
cei care nu participa la Liturghie s
p, —200
176 C. Llmnurjs, erf M Church j — ae împrteasc acas. Regulile &
tCfagdam—World, The Church as Mvatety l 9 apostolice impun, ca fiind obli-
and Sign WCC, Geneva IS8C Ioon MLreea,
r ]
gatorie, împrtirea
preoilor l cre-
Itfijt&Ua lui lirhlon d& mii ete gmJ [Apoi\ dincioilor care asist la Liturghie i
20, 1—1% In KOrtodEixioi», nr. 1/1 Sa 4 amenin pe cei rare se abin.
p, 23—33. Din sec. al IV-lea se introduce
tMPARTA$!RE
practica împrtirii, în afara de
kolnonia - [gr.
marile srbtori cretine (Epifanla
comuniune, lat. rommunuiatîo co-
municare (rom. cuminecare sau pr-
i Pati), un Interval de cel puin
1 fj
;
trei Duminici, sub pedeapsa exco-
ta lo—Jl unul din momentele esen-
t
iale ale Liturghiei ortodoxe, Litur-

municrii. Mai tîrzlu, în sec. XV—
XVI, împrtirea devine din ce în
ghie care se desfoar în dou ce mal rarâ ajungîndu-se chiar l&
etape, cea a catehu meni lor i cea ;i h
credincioilor, tocmai avînd în ve-

situaia s
fie primit numai o sin-
dere criteriul împrtirii, tn tra-

gur dat pe an, ia Pati, fiind con-
diionat de starea moral a credi
diia ortodoxa, exist Liturghie fr cîosilor, potrivit concepiei ea c
anafora {consacrarea darurilor), dar
s-ar da ca recompens pentru me-
nu exist Liturghie fr împrti- rite personale.
rea slujitorilor
eredinrtoilor, i Astzi, unii cer o nou discuie
Fârfi împrtire,
aspectul de comu-
niune al Euharistiei ar fi eliminat. asupra întrebrilor în ce sens :
taina mrturisirii pcatelor si ca-

împrtirea credincioilor are loc
dup cea a slujitori lor, Ia invitaia nonul de pocin reprezint o eor-
diie sine qua non pentru împr-
diaconului "Cu frica de Dumne- :
tire? In ce condiii Taina Euha-

zeu, cu credin i cu dragoste &v ristiei se d
numai ca «ultima fm-
apropiai*.
In primele trei secole s-a practi-
prtaTiie*, ea «viai cum*, merinde
pe calea vieii venice ?
cat frnprtftren frecvent chiar l
zilnic, potrivit regulii nu exista" c 'Cfp.d, Doamna mrturisesc- ci Tu i
participare real" La Liturghie fr esij Ol ttdev&Vi Uristos, Fiu) iui Duuinc
comuniune. Cel care se abinea sau mu rviui viu, Caro ai vanii In Jume a
refuza s
se împrteasc era ame- minîufctt pe c*J pâtr-Gtoi, dintre mre vs.i
ninat cu excomunicarea, sau tre- tlintli slnt cu, m& aed ca acesta e&l*
buia si justifice aceasta abinere. intuit Preacurat Tniptll Tu $1 aresta esU:
Terul ian spune c «milnile creti- însui Scump Sîngele Tdu, Deci m
rog
nilor ating în fiecare zi trupul Dom- ie mîhdete' md i- l }u rt
i jj i
greelile mele
nuluiu <P,L. t 1, col. S6EJ), Ali p- cefe cte voie $i caic lat da vttin, cete ca
rini i bisericeti
scriitorii
Ci- — auvlnhil &ati cu lucrul, ceia \nltu $t lini
prlan, Qrigen, Chirii al Alexandriei, t hitrii net!ni& iar $j mi litvrttdnfcGte,
m
r
Chirii al Ierusalimului, Io an Hri- • ojh.d, $&

'•
Imparii ese cu JVencîmr-
K&tm (P.a lxii, 2, aaa) dau — tiU Tale Taine, spre icrtatea pcatelor
mrturie despre împrtirea frec- l spre viaa de veci, Amîn.
IM Alta re 217
Cine! Tule cdeî de tain. Fiu! iui Dunt- la Efîrltul veacului» {Matei 23, 20).
JicrîeUr astzi {târta primete, nu m c Mai ftiuîf, El este Demnul care va
voi puire viiSinmîfet Ti Taina 'i'u, nici reveni plin de slava «i iar ai va r
siularv îi vai da ca Iurta, ciCa ilihatul s vin h cu slav, s judece viii l

mtiTturlsItJdu.fcr strig ie ; Pomeneste-md, morii, a Crui împrie nu
va avea
Drmui, fat/tl împria Ta t
sfîrit». Cretinii, spre deosebire de
,\'jj apta judecat aou ipre bdfrtââ sd-m;
evrei continua [ astzi sâ
care
/Je mic î rnn a rt ivirea Stîntclor Tale Taina, atepte pe Mesia, ateapt întoar-
Doamiw^ ni jjpre lmduireii ml felului ji"
cerea Iul Hrlstos înviat în lumin \
a trupului* (Rugciunea Împart aslril, !.i-
strlucire. Ucenicii au vzut, înc
t\.Tgttivr t «jfL 1974, p. 120J. de pe pmînt h
în Ii sus din Nazaret
ii i h [ i »t\ r ni j i i
l
: A Loxiinctor Sdimo-
pe Hui Iui Dumnezeu colul viu.
m.nLiif Confcss/ofi nnd CrcmraiUfircm, Dot"»-
Deja, în trupul dup înviere, Su
se manifest o nou umanitate de-
i:itmts of th Orlhcidos Chmrh hi Ame-
rica, ri'Ejruary ife venit nemuritoare.
Cînd fi-a desprit de ucenicii Si
Înlare La 40 do z$ie. dup j l S-a înlat îi sus i-a bEne-
la cer,
înviere, IU.us Se întoarce în sinul cuvîntat prin ridicarea mî inilor
TâMîuî sf-a înlat la reruri l
: —
(Luca 24, 50 F52). Apostolii Ti ador.
sade' de-a dreapta Tatlui,:-, La un La a doua venire, HHstos Îi manE-
moment cla lisus nu mai este Hzlc festa dumnezeirea Sa este po- cît
în mijlocii ucenicilor l prietenilor sibil s fie perceput
de credina
Sâjj nu mai este vâzut cu ochii tru- iluminat, fn Ver-hiul Testament,
peti (Fapte 1» 1—12), tabernacolul era locul sacru de co-
Din secolul al 4-lea ESertea Sr- muniune cu Dumnezeu, Care edea
btorete înlarea în zi de joi îna- H pe Arca Alicmtei^ tronul prezenei
inte Cincizeci me-EusaHL lisus
de divine. Venea acolo sub forma sla-
înlat, in slava tul Dumnezeu nu vei Sale sa blnecuvînteze poporul.
prsete îns lumea. El este mereu A intra înTemplu însemna a intra
pseze.t în Bisericii prin Duhul Stînt în prezena Iui Dumnezeu rji a primi
pe care -L trimite dea viat celor s binecuvântata (N umeri fi, 22 27). —
cc-L urmeaz. E riadul Apostolilor lisus Hristos vine în insst persoana
si de ti iinir turle» despre Hristo, Sa, cu o umanitate nou, din care
mai ales despre moartea si învierea izvorsc energiile divine care trans-
Lui, Ifotr-arîeyr, dup.i /fidlfarea la figureaz pe cel ce [e primesc. A
Tatl A po atolti de vi n 3 martori » Iu
, i i
doua venire inaugureaz o nou
Hristos; propovduind Evanghelia Sa creaie, împria Iul Dumnezeu,
din Ierusalim pin fi în Palestina ) care este preoit de Hristos ..Eu :
în tarile i centrele din Marca Me-

ii kcra na AnMohia, Corint, Efes.
v rin du lese vou împrie, precum
:
Mi-a rîndult Mfeîtul Meu» (Luca
faptele Apostol fi or nareaz clto- 22, 20). Ea este'âta venic (Matei
ria A pe atolul ui Fayel, convertit dup 25, 40). «A judeca viii i morii» în-
ce a vzut pe Kristds înviat pe dru- seamn a da tuturor bînecuvîntarea
mul spre Eî-mase (Inapte 9. 1—22), Sa, binecuvînarea pe care a dat-o
pîn la Roma, eapltala impsriului. ApoB toii lor în ziua înlrii la cer.
Jlaur, a înviat clin mori, dar El
nste Domnul rol viu Care ramîne cu ÎNDUMNE/EIRE [gr, Ihso-iis, lat.
ai :
? !:ii pin Hi fliîritul veacului ;
deîfîcatiol : participarea credincio-
«Eu EÎnt cu voi în toate zilele, pîna sului la viaa lui Dumnezeu prin
2IB ÎNDUMNEZEITA
energiile divine necreate, coninu- pul», captul final sau mrimea fi-
tul ontologic al comuniunii dintre reasca la care este chemat omul :
om i Dumnezeu- îndwrmezeirea «îndumnezeirca, ca spun sumar, s

este starea de transfigurare a uma- este concentrarea l sfîrltul tutu-
nului, «depirea** firii create, prin ror timpurilor i veacurilor i a
consolidarea e| în existena adev- celor din timp si din veac& (Sfintul
rat i prin reactualizarea unei po- Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri
sibiliti ce i-a fost dat de la 'în- ctre Talasie, 55, în Fi loc. rom.,
ceput Ideea se gsete deja in voi. II I r p. 3 Iii), Deî îndumneseirett
I Petru, 1, 4 «Prtai firii dum- $ este mal presus de fire i f&r li-
nezeieti», dar ea a fost dezvoltat mit, firea omeneasc nu este mo-

in teologia patristic, devenind dog- dificat, ci mat degrab readus la
ma centrali a Ortodoxiei, Incepînd slava destinat de la creaie.
cu sfinii Irincu, Atanasîe l Chirii, 2. DupChirii al Alexandriei,
pîna la Simeon N'oul Teolog i Gri- principiul indumneziîirii este apro-
gorie Pat am a, toi prini] Bisericii prierea trupului de ctre Cuvintul,
reiau aceasî.3 afirmaie glorioasa a consubstanialitatea Fiului cu fim
cretinismului rsritean ^Dum- : noastr. In virtutea unirii ipostatice,
nezeu S-a fcut om pentru ca omul exist acea ^communicatîo idioma-
s devin dumnezeu». El nu ezita turn», încît firea Sa omeneasc este
s numeasc pe om «dumnezeu du pfi ptruns de iradierea dumnezelrfi
han* i sa pun semnul de egalitate Sale. Trupul îndumnezeit ai lui
Intre mîntuire i. ÎTidiirnn^zeirtî^ Hristos este pîrga i favorul frtdu#ft*
Maxim Mrturisitorul împarte isto- nezeirii noastre. Posedarea Urii
ria mîntulriî în doua mari versante, Uttume In I potaul Cuvîntiilul
tocmai avînd în vedere tndumneiei- — erripostazierea nu suprim —
t&q : unele veacuri au fost rînduite proprietatea eî, ci e garanie a des-
pentru taina înomenirii lui Dumne- vîrlrli ei «întruparea lui Dum-
:
zeu, altele au fost destinate pentru nezeu, aice, ne este chezia sigur
lucrarea tainic a îndumnezeirii a ndejdii de indumnezelre a firii
omului {Rspunsuri ctre Talasîe, 22» oamenilor, Atît de deplin îl va face
Flloc. rom., voi III, p, 70 71). Dar — pe om dumnezeu, cît de deplin 5-i
cel care a sistematizat temeiul onto- fcut Dumnezeu om. Cci e vdit
logic al mîntulrii î a fixat vocabu- c Cel ce S-a Tcut om fr de pcat
larul teologiei îndumnezeirii a fost va îndumnezei firea Erâ preschim-
sEIntul Grigorie Palamas (1296— barea ei în Dumnezeu l atît ii va ;
1353), aprtorul Isihasmului (vezi ridica pe om din pricina Sa, cît 5-a
Tomul aghioritic, în Fitioc. rom., mborit EL din pricina omului»
voi, VII). (Maxim Mnrturi si torul, Rspunsuri
Care sînt bazele
antropologice si ctre Talasie, scolia 3 la întreba-
hristologiee ale îndumnezeirii } rea 22, m
Flloc. rom., voi, III, p, 74 ;
1. Pentru antropologia teologic, Idem, Capete teologice II, 25,

înduirmezeîrva este nu numai o rea- p, 175),
li Late posibila, ci st una fgduit îndurnnezeirea este prefacerea
3.
omului de la început. Ea este echi- spiritual care se sprijin pe o cli-
valenta cu ceea ce Biblia numete t Le a fini, dar ea nu se produce în
«asemnarea^, adic elementul di- marginile firii i nici nu e produsul
namic inerent umanului, demnitatea firii, în sensul de perfeciune mo-
împrteasca la care ajunge «rhl- ral, îndumnezeirea este ne fcut
INMORM1NTARF 2I1>
Western, Thvosla af Pnifantfuopy ? Or (ho-

fCalist i Ignsitîe Xanthopol, Cele
do* Criiiquefi oi W&iltTn lifunt^rtism, în
1QQ de capete. (>B P
în Filoc, rom,,
720— 7301
voi. VIII, p, Ho— 147), negrea, «tSafcoraosUi nr» in.
&tk#QÎf9 î^îosmt e*
1974, p.
primita ca o iluminare direct a J. MflyuJiclnrir, Saiflt
provenii ne mijlocit ia fnyaiiquo orthodQXQ, EditEons du SeuiI,

dumnezei ni.
din ipnstas, Desigur, sinergia voin- Paris, D:"?S
1 Anca Manolache, T rupii
j
â-har este condiia prealabil a ori- Domnului in vpera da rscumprare, tn

..Mitropolia Banatului», nr. 7-4/138$*
crui act cretin, iar îndumnezeirea
presupune un maxima tism sincrue- ÎNMORMÂNTARE ; Slujba in ca-
tic. Totui, aici este vorba de o comunitate însoete
re întreaga
transcendere real a firile de o con-
la mormînt pe unul (sau una) din
tinu depire a ei prin Iradierea
Eraî! (sau surorile) decedai, cu cre-
umanitatea lui
dina în învierea trupului i cu n-
I litrului necreat clin
Hriatoa îndumnezeit, pînâ ce cre-
dejdea împriei lui Dumnezeu. Est?
!
i:iul ajunge »la starea brbatului

o slujba a ndejdii, deoarece sta pe
gesavîrsit, la msura vîrstei depll-
încredinarea ferm Ilsus Hristos c
lai Hrtetos» (Ef. 4, 13), în-
este învierea, viaa i odihna Q
ttgtâtti
dumnezeirea impledtc astfel omul
imanena cruia care ndjduiete {ci Pa- 60,
si creaia sâ ê închid în
care se citete la înmormlntare). El
proprie i presupune deschiderea
este cel care a pogorît la Iad, a dez-
Iul pentru dimensiunea infinita s
legat pe cel legai, a strivit moartea
ritntei lui Dumnezeu, via
î a detronat pe diavol druind
.C!nd gmsUcM n tijuns Ifllr-Q stare noua la tot trupuL Dincolo de slujba
ttmntnlA rfr.- a îqcc bine, fjCunc/ el, )n- inmorminirii este un act privind
rr-i.'M chii minunai, face bine Mfti Wp*- destinul unei persoane ; «Cel ce cu
de declt vorbele r
^r pentru o-J arfucc mina Ta dintru nefiin m-a) zidit
/o pccdlrfd ! a-i Întoarce- ta Dumnmeu. i cu chipul Tiu cel dumnezeiesc
pe frutrl ?u' r gnosf/euJ ac roqga s&-t tie nvai pentru clcarea po-
cinstit, iar
fWtfxJt* tujf pfrrclete for, An? dorî/ito runcii Iari m-al întors în pâmîntul
u dn color pe ca re îi iutet* din care am Tobe luat, la asemna-
tifoâjeasa <A-
pTfjr>rJ//c sale bunuri, far prtelWtff JuJ act
rea Ta m
ridic, cu frumuseea cea
aceteftfli simminte inia de eh {Clement dintîî iari împodobiri du- m». Este
Aîexandttaul, Stromala Vll-a, cap. X/J, o slujb de pocin,
singura cale de
M, fj. ii intra în «Ceata sfinilor» «Ceata :
sfinilor a aflat izvorul vieii t usa

DlltJIngTâllet Jules G'os? r L divt-
nilului s
aJlu l eu calea prin po-
;
d'cpr£s Ptr^4
nteilion f/.'i i !\Tt-ticn J"?ff
cin»,
contribuitori Msioricr*» A in dQctflue
greca i
în afar de slujba inmormîntrU
Myrrha
care se face în locaul bisericii, a
la ofd«, Pftrl», Gflbfllda, ld»-i
io bliltiation de fftofflme.
Lot-Bororiinc,
treia zi, exista servicii prescurtate
IM'J; Idea, (Joci rine de ta paras-
ale slujbei morilor (numite
Csrfl, Paris, tfl
tase sau panlhîdfi), Pavîrlte în me-

tiv.iiivtitiaw tfQJiS 1'EffJira Grecgtie lustti'au
râde, nlUvun da t'hi-stiilra des

Xi-e tn
moria celor defunci, fie !a blserU'î,
tfUglws, torn, CVI, tir. 2 i 3i CVTI, nr. fte la cimitire, lunouSzlle, la patru-
1933 Irtem, WicoJufl Ca'J»siJa», L'Orante. l la un an de la data
I, ;
zeci de srile
l'.irK»&59f V. M. Gong-ar, La dMicolfon morii,
„'cm* fn fwTJJian spir/iLreJte de J'Or.'unl, In
Bibliografie; Ha!Utelt\!c. ElU, Bucu-
ifChr&kins cm dliilague» (Unflm SBnrtcim
50), l-,i:i-.. 1984, p. 2:>7 —272 r
Frânt reti, 1384. p. 1 B— 326.
'nn INTHLTP,\E£
iNTHUPAflJî enanthiopesis
[gr. r lui în starea sa dinainte de pcat.
lat, incarnai© -< satâluirea lui Motivul unic al întruprii este iubi-
Dumnezeu în trup, înomenlre] doc- : rea lui Dumnezeu faa de om, pe
trin de credin promulgat de Si- care îl restabilete definitiv In co
nodul de la Ni ceea, potrivit creia a muniunea sa originar cu Creatorul
doua persoana a Sfintei Treimi, Fiul su. Dumnezeu Se mic din iubire
lui Dumnezeu, «S-s întrupat de la spre creaia Sa, accept naterea
Duhul Sfînt !}î din Fecioara Mria l dup trup, fr s
prseasc eter-
S-a. fcut uni'!. întruparea constituie nitatea Sa. întruparea este un "act
marea tain a credinei cretine nou» în viaa lui Dumnezeu. In acest
siDumnezeu S-a artat In trupsj sens, Grigorie de Nazlanz vorbete
(I Tim. 3, 16) Cind pgînul Autolycus
> de «înnoire», deoarece firea dumne-
cere lui Teofll din Antiohia sâ-i zeiasca «se înnoiete» în faptul fe-
arate pe Dumnezeu din lisus, acastg trti parii, Alii au pus in eviden--
îl rspunde : «Arat-mi omul tini. aspectul wkenotîc» al întruprii,
iar eu îi voi arta Dumnezeul mstx». deoarece Dumnezeu-Fiu) a vrut s
(P.G. 6, 1025). Maxim Mrturisitorul dea im exemplu ca exist posibilita-
spune ;«Cci cine ar putea s tie tea unei viei fru pcat t chiar dupfi
în ce fel Dumnezeu S-a fcut trup cdere. De aceea, firea dumnezelas
i totui a rmas Dumnezeu cuni ; a-a coffi primat, s-a acomodat la ni-
rilniînînd Dumnezeu, EL este om velul omului. Dumnezeu nu ne-a
ad e vârât ? Crct. Itna S in tf ur în el eg ni intuit adic de la dlstanfi, cî S-ii
aceasta, cinstind cuvintul în tcere^ identificat cu noi, ca un Dumnezeu

(Texte obscure din Grigprle de Na- istoric viu» Care Se las! experiat in
N
ziunz, P<G. XCJ, ltilîT). Numeroai i

viaa oamenilor. «Dei nu era din
interpretri i
explicaii teologice au !ame r
venit La oameni <><
Acesta ti
fost date faptului întruprii: fie ea om al acestei lumi» (Clement Ale-

revelaie, fie ca rtêrr-p arare sau xandrinul» Stromata a Vî-a, cap. XV,
îndumneîîeîre, sau ca act de kenoz. 123. 3).
Pentru unii, întruparea este coex- Teologia cretina a respins de la
tensWft cu planul venic al lui Dum- început speculaiile gnostice, mono-
nezeu cu privire fa creaie. întrupa- lUite i dochetiste. împotriva gnos-
rea concord cu destinul originar al lirismului, a artat c
întruparea nu
umanului, acela de a deveni un or- este o .simpl «leufanle» a Logosului,
pan de manifestare al lui Dumnezeu. n ea are un sens ontologic, real îa
In întrupare creaia se arat ca un chip special hrietologla antiohlan «
tot, deoarece Logoaul, ca raiunea insistat asupra faptului câ Logosul
generali a creaiei, cuprinde Ia El Ua asumat un trup (soma) identic
cosmosul. cu al nostru, a Tar de pcat. Impo-
Pentru ceE ce speculaii in
fac 1riva monoflzismulul, tradiia a pre-
acest sens f
întruparea nu decurge cizat c
Fiul este subiectul sau per-
totui din istoria universal i nici soana divin care se coboar t-l la
nu este o necesitate a evoluiei trup omenesc; Trupul asumat de
creaiei, ci este inerent iconomlei Ii sus este deci trupul Cu vîn tulul în-
mintuirit, care pentru Maxim Mr- trupat. Prin naterea Sa din veci
turisitorul este ceextenslv icono- Fiul este imaginea Iul Dumneseti-
mlei creaiei. Alii fac o legtur di- Tatl prin naterea Sa dup trup,
;
recta Intre întrupare i rscumpra- Fiul este identic omului. Cuvintul

rea din pcat nau restaurarea omu- ipostatic, a doua persoan a Treimii.
întrupare 221
i-a asumat firea omeneasca tara terii duptrup, dar acest mod nu
pcat a lui Adam, din Fecioara M- ^ne de decizia unui cuplu t de voina
ria, in i potaul Su divin. Mu Dum- a dou corpuri ci firea Sa omeneasc
,
nezeu însui transformat sau

5-a cate luata de Dumnezeu din trupul
whimbat în trup, ci Fiul a luat» prin uman Fecioarei Mria, «De la
al
mi j tocirea Mrie 3, trup din lutul ^ lui Duhul Sfint i din Fecioara Mria»
Adam, Asumarea personal a firii înseamn câ El a unit naterea tru-
umane de ctre Fiul, Cu-
Integrale, peasca cu inliQbitarea Duhului.
vin tul transcendent i venic, din La început, srbtoarea Naterii
Fecioara Mria, este un act care relui Ilsus dup trup se serba la ti ia-
creeaz i restaureaz lumea de nuarie, odat eu srbtoarea Bobo-

aceea este temelia în-
întruparea,
;
tezei —Epi fanta (manifestare), cînd

dumnezeii. Roadele întruprii trec se fcea i aniversarea celei dinii
asupra noastr num al dac trupul a minuni pe care lisufl a facut-o (la
Cost unit «cu dumnezeirea divin». nunta din Cana), aceasta mareînd
Pe de alta" parte, Hristos psireaz începutul misiunii Sale publice, C-
trupul omenesc neschimbat pentru tre anii 330—34(1, srbtoarea întru-
eternitate, încît se poate spune c prii (Crciunul) a fost fixat la 25
in El, omul a umplut lumea de sus, Decembrie, dat la care romanii sr-
dochetlsmului, teologia
Împotriva btoreau solstiiul de iarn, adic
a precizat c
lisus a primit natura Victoria soarelui —
soarele era divi-
uman integral, în mod Inseparabil nitatea principal a imperiului roman
i simultan, nu pe rînd, El nu îi asupra vieii. Din secolul al 4-lea t
asum un trup neînsufleit, ci un Naterea este comemorat la 25 De-
trup înzestrat cu un suflet raional cembrie, iar Epifania (Boboteaz) la
i cu Inteligena. Cuvîntul adic a 6 Ianuarie.
luat Lmp asemntor nou, inclusiv «Cad se cdea Fctorului a toate
pasiunile trupeti i posibilitatea ca, fcîndu-Se prin fire, potrivit ico-
marii Prin naterea Sa ca om, El nomiei, ceea ce nu era, s
Se pstreze
arc afectele noastre, slbiciunile pe Sine neschimbat, atît ca ceea ce
noastre, capacitatea de a suferi, dar era dup fire, cit i ca ceea ce a de-
ca. Dumnezeul El are libertatea fa venit prin fire, potrivit iconomiel
de pcat oare este ataat de arc: Fiindc nu se poate cugeta la Dum-
afecte. "Mai mult, El a eliberat aceste nezeu vreo schimbare, precum nu se
afecte de caracterul lor de corupie, poate cugeta peste tot vreo micare,
de înclinarea lor spre pcat, prin care singur face cu putin schim-
suportarea tor i blruirea lor. barea ia cele ce se mic. Aceasta
Astfel,£1 a înlat firea ome- este taina cea mare i ascuns.
neasc, dlndu-1 notri cci unea (aph- Aceasta este inta fericit (sfâritul)
limrsia). Ii sus a vindecat pecabillta- pentru care s-au întemeiat toate.
tea afectelor. Desigur, natura uman Acesta este scopul dumnezeiesc, gîn-
din Fecioara El a primi t-o nu prin dit mai înainte de începutul lucru-
zmislire din voluptate i din s- rilor, pe care definfndu-l spunem câ
..ina omului, ci într-un mod nou, este inta final mai înainte gîndit,
i
n'j îns a A schimbe structura firii pentru care sînt toate, iar ea pentru
Omeneti. întruparea Sa nu e re- nici una. Spre aceast int final
zultat al naterii din alte trupuri, ci privind, Dumne?eu a adus la exis-
se «itueazâ La nivelul creaiei Uiî ten fiinele lucrurilor. Acesta «te
Adam. Elrîstos a acceptat modul na- cu adevrat sfîrltul providenei i
222 ÎNVIERE
al celor provideniale , cînd se vor BEbîligirdMc: St. Atlianisiua, Ort

readuna în Dumnezeu cele lacute tiu? îiw.timatinn, A. R, Mo-Yr-tiray, Landei^
de EL Aceasta este taînEi care ctîr- W53 r D. Stfiniloag, Jenai Chriat, Incarna-
cumscrie toate veacurile l desco- ied Logt>$ ol Gml, in *Tte Ecumenica
peri statui supraln finit al Iul Dum- Revtew», 2e (1974), p. 40Z—4\2t An,sdm
nezeu, Care exista de Infinite ori Wiilker, TJjâ Recapitulutten Theme in Hi
infinit înainte de veacuri. Iar ves- lienaeus, in «DLakojiJifl^ 12 (1977), ut. 3,
titor (înger) al ei S-a fcut însui p, 2<i4—25$ Cornellj SJ rbu r

Întruparea
Cuvîntul fiinial al lui Dumnezeu, r« revelaie, in Ôrtodoxia», XXII
(1Q7QJ,
di'vcnit om. Ccj Acesta a dezvluit, nr. A, p. 517—533,
dac e îngduit, s
spunem, însumi
ÎNVIERE
adîncul cel mai. din luntru ;il bun- {a morilor) [gr< aitasta.
tii printeti i a artat în Sine sis ton nekron, lat, resurrectio mor-
sfîrltul pentru care au primit fptu- tuorum] doctrin de credin in-
;
rile începutul existenei Fiindc trodus în Simbolul ortodox de la

pentru llriatos sau pentru taina lui Con stan Lin opol (3£U) sub forma unei T
HrJstos au primit toate veacurile l fgduine i aêptari «Atept in- ;
cele afltoare în lâuntrul veacurilor vi&rea vioriilor i viaa lumii ce va

începutul existenei i s Ursitul în ia vina». Pentru Pavel, argumentul
Ilristos* (Sf. Maxim Mrturisitorul, învierii morilor se bazeaz pe rea-
Rspunsuri ctre Talasie, 60, în
litatea hristo logic «Ne aflm inel j
Kiloc. rom., voi. 3, p. 32ti— 327), si martori mincinoi ai lui Dumne-

«De fapt, nu noi sin tem cei ce zeu, pentru ca am mrturisit împo-
ne-am micat sau ne-am ridicat mai triva lui Dumnezeu a înviat pe c
aproape de Dumnezeu, ci Domnul Ilristos, pe Care nu L-a înviat, daci
însui este ce s-a coborit i a
cel ded morii nu învîaza. Cci dac
venit La noi. Cci nu not am cutat morii nu învins, nici Hristos n-a
pe Domnul, ci El ne-a cutat pe noi, înviat» 15—16). De aceea,
(I Cor. Ii3 s
doar nu oaia a plecat in cutarea pentru a dezmini Ideea învierea c

psttirului i nici drahma in cutarea lui HristOfl ar fî un mit sau o su-
sU'Lpinej sule (Luca 15, 4 10) ci în- — t
perstiie, apostolii recurg la proba
«martorilor învierii» (Mt. 28, 9—17
sui Domnul a coborît pe pâmînt i ;
a gsit în om chipul Su, a cutre- In 20. 1&— 25 Fapte l t 22 2, 32). ; ;
ierat locurile pe unde rtcise oaia 13 sus S-a fcut cunoscut si S-a ar-
pierdut i luînd-o pe umeri a sc- tat ucenici] or Si dup înviere. A-

pat-o din râiîcire. Bineîneles, nu pariia cu trupul înviat este cel mai
ne-a mutat în alt lot', ci lâslndu-ne puternic argument ai imperii:
pe pâmînt ne-a fcut înc de ai ci *Eu ti tiu m trup i dup înviere 3;
locuitori ai tarului i ne-a vrsat cred c c*(e. Cltod a venit h Petra i ia
în suflete dorul dup viaa cereasc, cai dlmprenwH cu ci, Je-o aii: *LualL
Era s ne ridice la cer ci doar aple-
r
pi-pftltl-Ma l vedei ci nu slntdemon
clnd cerurile i pogorîndu-Se, dup ftfl tir- Lnifi» ^.rrrti 24 r
3$J. $i îndat s-au
cum zicea proorocul «Domnul a
: ui im au
tis Ei i crezul, unindti-se stfin
[liccat cerurile î S-a eonnrît pe p- i <;y ru duhul Lui, JPe asta au
trupui si
mbvt» (Ps. 17, II) (NLcolac Cntaila, dtipttuft >/ moartea i ou la$t yxitl mat
Despre Viaa in I-IrUtos I, 6, trad. premii de mOaflt\ Dup înviere a m\n-
Teodor Bodogae^ Sditura Arhiepis- '.' H a but cu etr ca unui în iiup,
ei ii
copiei Bucuretilor, Bucureti, 10B9, dei ctuhovntwite era unit cu Vatâl» f$L
p, 137). tgnnt ia r Cit re smlTiujmfl, ITIf 1—3}.
ÎNVÎEEE 22;:
Acest fapt a fost negat de unii : împreun

torule t întru
m împria
mrete
prea
Ta)*.
t
Mintui-
Pe de
«Cef din nmmui vosltti au cujioseuf cu
alta parte minerea trupului din
ce -*<iu /acul de câm* jfona, înr
1
lof Ji" ccj'e
HttsiQâ, sirigJrîtJu,'Vd voud c4 va da v moarte este un har al

noastre. Sursa învierii este puterea
înnoirii l'irii
WjatmîJ Jur torta, v- îndemnai ca ccJ

tare iradiaz" din trupul înviat al lui
pulA, dup Învierea Lut din marjl., Sd
Hristoa. Hrlstos înviat a «înnoit»
vd p>TJC(Sj|.i de relele pe care te*ati Jâi:u( $J
p;jnge[J înaintea Ju/ Dumnezeu, pentiu firea noastr, artînd posibilitatea

sd
ti aiU nvamul cil i cvlatea vQasti s nes tric-n cuinii în creaie, chiar dup
$lp*nUe strin ldlslrum, cdere.
tm tti luato in
învierea este anticipat sacramen-
vedei ed au. fost duruse. Dar
tal în Taina botezului (Rom. G, 3—
a«a eiiffl
voi nu Wtoi c nu v-ai pocit, alunei

H). în primele secole, botezul cate-
cm ajr ullut e a Înviat din BQf-$ ci,
bârfeai tûJ humenilor ae svîrea în Simbta
dup cum am spus, oji afcs
trimis In tont iumea, mare, noaptea, între înmormântarea
unui pe cfi*e /-ofi
si învierea lui Kristos, anume pen-
flj
ppntfu propovdui câ,

a noud ftftxfa
frlfd de Dumnezeu fi nc/egftl&d ca?t* *e
tru ca cei nou botezat fie, prin s
«fundarea întreita, «contemporan»
pune Ja caft da cdi!ft' un oh recii fu 3ri-
cu evenf men Lele comemorate (Mt.
?cJfl{or, Fiam auli/eonuj, pe Care noi rds-
2B, 1),
r-«.|i.ii'LJ-L, ucenicii Lui l-au Jurai noap-
Care este realitatea trupului în-
Ji.v; din mojflîiniuJ Iii care a tott Mezat
dup ce a Joi dat ios oY pe cruce, l viat, inlnd seama de dualitatea na-
îndoia pe oameni zicîrtd ca <r-a fiuuJo.
1
turii umane : trup-suflet In gene-
7
mori i c i-a iniial ia c.et*. (Dia- r.ilp prin învtura despre învierea
(ij'îî
logul cu Iudeul Triton, cap. JOSJ.

morilor, cretinismul a vrut s
pun valoare ideca
in moartea c
poatapostolie folosete
Teologia nu este o pierdere sau o aneantizure
ca argument minunile savirite de a persoanei i personalitii omului,
liûs,, pe care le considera ca antici o trecere spre o existen unic
cipare ti învierii. învierea trupului cu Dumnezeu spre venicie. In acest
este deci anticipat în minunile Sale, sens, condiia natural a trupului se
nvii ales în cele asuprim morilor. In pstreaz, dar corupia in sens de
teologia patristica, învierea este mal disdule a disprut. Adic trupul
degrab tf concluzie a întruprii i r amine ca substan material, dar
învierii lui Iisus Hrfstos, Fîul lui funciile lui exercitate do simuri
Dumnezeu. Pe de o parte, En virtu- sînt covirsitede facultile spiritu-
tea consubst&riialitâtH omului eu Lo- lui, De asemenea, sufletul exist cu
gosul întrupat, Tirea omeneasc par- substan diferita" i e*te nemuri-
ticipii la toate actele iui Hristos : tor, dar el particip la slava lui
«prin învierea lui Iisus Hrlstos din Dumnezeu împreun cu trupul. Mai
mortj ne-a nscut din spre nou N
bine-ais, trupul absorbit de
este
ndejde vie* (1 Pt. 1, 3). Grigorio de sufletul spiritualizat, iar acesta este
Nazifinz vorbete de un raport de covîri de energiile divine necreate,
reciprocitate intre Dumnezeu t om Cmd vom învia vom lua un trup
în actele Iul Hristos : «Ieri m-am care nu va fi supus morii i nici
«ngropat împreun cu Tine, Hrls^ pcatului. Este vorba de o «fptur
(oase
Tine,
;
Cel
astzi
ce al
m rid ir
R^tignltu-
înviat.
împreun cu nou» (II Cor, 5, 17)< de un «trup
duhovnicesc » înviat t «Aa este i
nvam Ieri împreuna cu Tine însui ;
învierea morilo-r ; se tru-seamn
224 ÎNVIERE — RSCUMPRARE
pul întru stricciune, înviaz întru

ÎNVIERE — râ scumpa rare s
-Ri-
nestrieâeiune Be seamânâ îfiim dicarea pcatelor» prin sacrificiul

umanitii Sale, prin rstignire \
;
necinste, înviazâ intru slava se sea- ;
mn întru slbiciune, tnuiz întru

putere se se amâna trup firesc, in-
moarte, este numai o etap în calea
lui Iisus spre Dumnezeu Tatl.
:
viaz trupul duhovnicesc* (1 Cor, 15, Poporul trebuia s

vad si biruina
42—44), Una din cele mai populare Sâ $i s&e identifice cu El nu
numai suferin, ci si în puterea
în
credine în pietatea ortodoxa, învie-
rea morilor nu este bazaii pe
o Sa, Trupul Sân cate ca un templu
f- de prezena l puterea iui
idee vaga despre nemurire, ci pe
pliu
gduina i ateptarea celei de a Dumnezeu, de aceea el nu poate s$
de moarte în mormlnt
doua veniri a Domnului. învierea i fie inut
« Acest £Ioan 2, 19—22), Pavel, vorbind
parousia nu se pot disocia :
Care S-a înlat la cer dui evreilor din Antlohis despre învii*
lisus,
mijlocul vostru, va veni în acelai rea din mori, citeaz Psalmul 16, lOj
Iei cum L-uU vzut mergind la cer* «Ku vei lsa pe sfintul Tau sa vadâ
(Fapte l
stricciune^ (Fapte 13 T 35 J. Petru
t 11 J. argument adre^în-
folosise acelai
*OmoîJî ai iost dai nu Tc-ai (FcsjJoTjii,
du-se evreilor venii la Ierusalim "m
t
Cuvinte, d$ trupul pe care l-ai luni

ctf j
ziua Cinclzecimll «Nu vei las su-

Jfl W««W Tu :
de s*a l Ktrtcttt Tempiuf

Dumne- fletul meu în iad t nici nu vel do pe
patimii, i aw unuJ ern Inoslastti
zei r/f ?! ol trupului Tia c M
amîndoua cel sflnt al Tiu al vad stricciune »
unul e$a NuJ ?' Cuvl?ilaJ RU Duumezeu. (Fapte 2 P

27).
DuJiiriezcLi îf om. Cu hwivrcj lui Krlstos începe &

GrcserrJrj ti M
fost uc/gâloa» de
ÂdttM etap nou în istoria omenirii,
om, tor nu uclgUtoare de DumnCaeu,
Crt
deoarece pentru prima data puterea
ce îui de
d## C pâtf&Jf Nrta i^pffJ"' Tfiic
Sui Dumnezeu se arat mal puter-
f^j-lrjd. Dumneîtf/rea n
/limoi Mr* palîwd î
nic decit pcatul moartea. Nimic

si
ca st ffcfr: rumen cea tf/n TJne a? P"^-
din cele ale istoriei, nici moartea,
ftof î.nfru nostrmchwc, l dintru lttVi*fâ
n****** nu poate sa reviste la aciunea iu-
niMai izvaiul tffetff *****
a/
câeioase. birii lui Dumnezeu in Fiul Su în-
/mpdrdf/E-ti frrâUl pesJe .h£'*mui ome- viat, Moartea este învins defini-
nesc, dar n-a rdmas In veci: rfl Ttr.

tiv, o nou via
apare în lume, nu
Puternice, iii na pus in grOapA, eu pnJmrr prin reîncarnare sau readucere la
ln«i^-
cea Jftc*pfi[6ara de Wafd ai rupt
propovilfJa/i câjor ce
via a unui mort, d prin trecerea
lui Ilsus Hrhitos la o alt existenta
torde moj-f JJ j $T al
din veac MfaYffea c*a
dormeau tftfto
în sinul lui Dumnezeu. Convini de
nemttcJnoasfl, Jflclmfu-Te, MfiHOlflMrfe.
area-sta, cretinii au deplasat centrul
ecj ctfnlJI aerltal <fl* B*wtf*. [CiM*ttrt*3 Sfcs-
/rmoaj, vieii lor spre învierea lui Hris«tc-s.
betcl «lei Mari, CJnl. B,
De la început, Fastele devine sr-
B 1 1» 1 1» g r a f f e : Gha&rgta N. EMlflna,
btoarea unica a cretinilor.
tnvterea frupuri^r l n alura Jor
Detipre
Teologice^ IX
Dovada principal a înviem este
diljid 2nvjerc, In «Sturlil
3Bi? H'« Molda- însi prezena si manifestarea lut
[1957). ar. 5— B. p. 308—
Sllnfufu^ Kristoa înviat în mijlocul Aposto-
va n, TeoJQ(3ia Învierii In opera
MjrtJm MdrturfcttDra'j lrt «Studii Teolo- lilor l ucenicilor Si pin la înl-
7—0, 512—527. are. Toma face experiena Im
gicei XX (196B}, ut. P.
zaa
ÎNVltRE — RASCLMr A&ARfc
.d* ui* cia«vfl HaswMgfaeiQi f!
^
w;
tos inviM m mod pri^ml ca
' '" '"' '"'
(^ l"'™g
jj. .
PuiraiiSiSWJ, tfl
llf <fc
apOTMlii crora .Tua*» v *«* & ,
";- !Va
3 .,,,, v-
„. biieurîwta *a intre,
iiiga
r,
„ped,
faptu o*'
^ W
-
este
alt dovadi J-wii
b«cuflR Danumkii adu. De **
... ,, :
.
VIJ î! sufla Duhul Mim ,;,
;.,,,,,
fi;i Vi ,..,,;,;,,
. ;u auin.
.
';.
20, 22).
Apostoli (Io ii CttHHl
^
'
.,.. ti
fur -ni c,r,nv.i tffti
(Mta -
D* n
''•'
Pentru evrei, Patrie &*l ptlmatiw tt**" *****
srbtoare instituita in
Secere) e o
j»i?o*utu* }ul :.,.,,•: sd prfbnuteietf. n 1Jft8
'
smintirea scoaterii ,,, ,..k.-,'i
rad din Egipt, numita i mm-

rimelor, deoarece acum se
W»««1 -
...... '
|
1
,- :., p**u&*. -
estima pilne "•' BÎ«« «£*»' ,„,
ta nateJ m !«* ** sc flpr0p *'

PATE). Pentri* cra^nl U'\
rfnfl
â
: I
(v. vfw* efri a

,,„,,< ....i,..'i-:f.i >*«.
U'ie comemoreaz
trecerea Ini listJS
de in moarte la via & alV. cu
,.
| m pteto* întina m< £j ' ; -'- 1
trupul inmormîni de vint-n seara

sptâmintt, ***
jjîn in prima a a ^ n
wr*- "'" "" i;
minka dimineaa {foan 2. 32).

Hniiaiiînul se îdenttfiee_c£ vic- s furref rli:, ..--l ipttM «
-
;
F» °*
;
J m !
U
;',„
' ""'
toria Iul Mintos

asupra morii, ue
nrC r,i, comemoreaz
mfterca în &&" ruta ,--^ :r
'
'; f ^f !J
duminic prin cîebrarâa
carfi
Euharistiei Sau b Sfintei
Cine. nm-
iMih, de lisus in Joia Patimilor,
Tr Sîngele Mielului Lui
l Dum- '-«'
Etanii m.sinn ^J rd
!
rff.M/li 'W - -
Hi-
,„.,.„ iertat (loan 1. 29) aduce ''" '
"'
llfnC ' J '""
tuturor celor «e M^b' i™w P»«' f ''
berary 3 via ,
expresa «a ™-
cred in El (Despre
V. (îeor- nfl î £j e» J* 1
** dni ' îf[ Bi^ J
C(V '
rflt °
vh< a treia ri», vezi Ion :
a^cu, .^ a Ifwiia* !L ^«* a

dî4j)l
^ ;.vr, . .;,.. M iM ttlt* PIIM. ^P^ rr!
in «Mitropolia Bmattjr t
Cwim Jn Pq
Scripturi ,
fnan H:-:-isiotu,
nr. 4-h, (olJ*. (SI,
i„i.; XXIII (1973),
:
, 204—222),
- Dlc^loiiJlC da Teuloalc A-B - Cd P U

ÎS
JERTFA hostia -
[gr. thfcîs, lat. 2. rstignit
Iteus a fost judecat i
sacrifici^ gir unda, i molare] no- : pe cruce cu ocazia unui pelerinaj d«
iune din vocabularul cultic, ritual Pate la Ierusalim, ora pe care
biblic (-A. LeviHc i Evrei), folosit Ii sus 1-a respect rit deoarece credea
în teologia liturgic l spi rituala ca este locul unde va aprea Mesia.
astfel (Luca 10, 11). A ptimit *ca un
fr
i
Pentru a restabili comuniunea

I.
miel», în mod crud, aprare,
cu Dumnezeu, trebuia ca pcatul Iar teama, abandonat de Apostoli
care o împîedîca fie riclic;il In s l de popor. J&rija Lui corespunde

Vechiul Testa mc nt. mîjl&cu! pentru in timp cu sacrificiul mielului la
a înltura pcatul era sacrificiul la Templu (1 Corintenl 5, 7), In moar-
dâ seama tea i învierea Sa se realizeaz pas-
Templu,
c o nou
Iîsus Hristos
aliana între
î$i
Dumnezeu tele lui Israel (Luca 24, 27 44 47>, ;
—
$ pm nu este eu putina fr ridl- 3. Viaa lui Ii sus, persoana i
are-a pcatelor tuturor prin s.acri- sluj in-MiSa, deci nu numai un mo-
lii'uilSau. care reprezenta toat ment particular din istoria mlntui-
umanitatea. în felul acesta se rea- rif. este considerat un act de con-
liza i fgduina fcut lui Abraam sacrare; In perspectiva profeiilor

(Fapte 3. 1T—26)* c în urmatul Iul mecanice din Vechi uL Testament
naiunile vor bînn-u vin Late. (IV 1—10), Ioan Boteztorul
rtoate
liana accepta numit.
rîe
fi
aceea aâ fie
f)3,
Identifica pe Iisua cu «Mielul M

«Mielul lut Dumnezeu rare ridica Dumnezeu, Cel re ridic pcatul lu-
pcatul lumii- (loan L,2G); laaia 53, nii» (In 1, 29), El este magi nea i
4 —7>, in propriul trup (Knmanî Su mielului pascal sacrificat al Vechiu-

7, 41- Ei însui anun* de mal multe lui featamenl (le. 12, 1— H: 1 Pt.
M.-i moartea i învierea S;i (Luca B, I, 10) :

• i
i Pastile nostru Hristos
s-.i pentru noi* Cor. 5, 7).
(I
22 i 44 13, 33 Luca 34, 46 Fapte
: ; ;
jertfit
17, 3). «Fiul omului" trebui' fia El poart semnele jertfei râscurn-
mîna pctoilor sa mî'c-c

râtoare chiar dup moartea Sa
în
(Marcu 14, 41), apoi &
gL
invieze. Nu-
LpOL. 5, 6 — J.4), El raminc pentru
totdeauna in stare de jertf, Tlsus
mai dup aceea El accept:"! s fie
îlrEstos este «AmnoS tau Theoi.ifr —
r simit Meaia, Ut istovul tui Dumne- Aghus T)ei (In ct fapte
1. 29, W \
7x-n VzUt pt. 1

cruce rstignit, apoi tt h
32— m I Pt. 2,
: 21—24}, Care
viu, în dimineaa învierii, cretinii P-îl # i
. pir a la moarte expre- ;
pfil spune cu centurionul roman. ,

:! .
1 iubiri care se jertfele,
iTto> al rstignirii «Acest om are vede biruina suferin, ei în
este Fiul Eui Dumnezeu* fMarcu în aott sen'f, Itrtfu cate sinonima
15, 39). cu înlarea, cu sfinirea, la care
JERTFA 227
face aluzie textul din loan 17, 19: dlm intru El dreptatea lui Dumne-
«| însumi Mâ sfinesc f jertfesc) zeu» (X Cor. & 21 Cf. In &, 16 1 In ;
;
pentru ci, ca l ci sâ tle si'inii prfti 3, 5). Astfel, «Dumnezeu era tu

atic vâr». Hristew, impâeînd lumea cu Sine in-
Acceptarea p*iiulor, crucii i buî» (1 Cor, 5, \9).
4.
menii, ca pre de rscumprare pen- !i. .Jertfa euharistiei centrul —
tru platul iu mii El a purtat pfi- :
cultului liturgic, Euharistia este
eatelc i,i uni ru, En trupul Su, pe Tainn care aetualtaazâ jertfa unica
lemn. pentru ca no] murind de fa de prj cruce a Iui Iisus, Prin rug-
pcate, sa vieuim dreptii. Cu vk- ciunea preotului i ft comunitii li-
nîle Li.ii v-a!,i vindecat- (I Pt. £, turgice, Hrtetoa, Cure este în acelai
24 ; Evr, .UI, 18). Jert.fr Uii Iisus timp preot, altar l sacrificiu, este
un int. ascultare i de iubire "I care Se împarte i este mlncnL

a cie
i
deoarece nu a fost tri-

Hi. (N, Cabftslla, Ex$tt&m& dunme-
(In 13),
mv. spre moarte, ei 5-a dat de bun zeletii Liturghii XXX, tt— 15).
voie
,;
adus pe Si nu jertf Eâr$
:
K. CateasM£ afirma jeturi litur- c
p.ii.i lui Dumnezeu» (Evr. 9, 14: 4, gica are dou aspecte unul euha- :
Jfj 7, 2rt). Nu este un act numai de

;
ristie, de mulumire, $1 al Lui de
ii; ,i..!i' d de mijlocire* unic i mijlocire, de cerere {Ibid. LXII,
i- ment, de trecere de la 2—3 ;
X, 4, 9— 1Q), corespunztor
moarte Ea Moartea &n arc im
vîafi, eu cete doua pri ale Bisericii.
paraeti r voluntar, liind o jertf lf- Pentru ei, jertfa (tfcisSa) este iden-
.i, im act de ascultare «Tatl : tica cu consumarea darurilor (ugias-
M.i iubete, pentru eu îmi dau rntMi), nu CB aducerea lor (pros-
elsa, iu Iari s-o iau, Nimeni nu phora) de aceea, cind darurile aînt
i
o Ia de la Mir e eu «dla, cî o dau Eu sfinite prin prefacerea (metabole.)

ie la Mine. Putere am ca o pun s lor in trupul l sângele dumnezeiesc,
si putere am iari sfi o iau [în jertfa euha rustic este terminat
II), (7— 19), (îhid. XXXIX, 12 1, fi). Cci «jertfa
;
Desigur, lumea L-a ucis in acest are loc nu prin jertfirea actual a
ni" i
tai teri te religioase i politice Mielului, d prin translbrniarea
Mielul (Ihi$.
iau iniiativa \ comploteaz moar- pîlnii în jertfit*
li-a Ele .m ales pedeapsa cu
S, 11, 15), Desigur, comemorarea
moartea pe cruce, o execuie umiii- jertfui este in: i.;parabîl de Invoca-
toijre, rezervata sclavilor, nu ceti" rea Duhului SL'int tn Vechiul Tes-
enibr romani. Crucea arat ita] re- ta mc i aingele i focul
i
s;ni do-
Iul lutul i tortura cea mai oribil u clemente necesare sacrificiului

Trocul jertfei este
l crud, Cu toate acestea, El în- fi Reî IC. 25—30),
miii i-a oferit viaa, de aceea prefigurarea Duhului Sfint (Lc< 12,
jjfrtfa Sa nu e o moarte pi rtaL sau 411). Do altfel, Duhul este po-pârta
o o ofranda
irnolare, cî liber. l la aducerea fertfei iul tibiftâs (Evr.
traiecte moartea Ea, El putea si o 9, H)

evite, dar a acceptai-o pentru a o Apostolul Pa vei pune în opozi-
6.
distruge definitiv. Moartea a fost ie pe Adam $ Iisus Hri$tos, condam-

distrasa mai înt'n în trupul Su, narea i harul (Romani 5, 12—21).
prin lupta direct cu pcatele noas- Pe de o parte, o umanitate depen-
tre, pe
necedmd pcatului : «Câcî dent de Adam, supusa stricciu-
El, Care n-a cunoscut pcatul, L-a nii î morii, închisa în ordinea
fcut pentru noi pcat, ca Sa dobin- pcatului pe de alt part*, o
;
•m JUDECATA
uman Etate dependent de ui I imul

Adam, KHi.toa, destinata viaii
1
ve-
nice, plluâ de alav nemuritoare
Aliluia, Ailiuin*. [Hwnvfcu] tfffl ^ m f„,;,
rv,:i Mate},
(1 Lorinteni 15,51—22, 45^47). In
Kjiltnbul realizai: de llsus, no] l-am IUbî lorj , ., n ; : pr. praf, n Sli|||
.
dat umanitatea *j El neâ dat

Duhul S;iu. Ttitr-adevâr, In trupul p. iss— 1S3 r p. n, Tf*mbel«s Dogmei
Sau se real!«eajâ Noua Alian, ipie de rSfrZtoe d/fft&rfoxa,
rt?t$ p. ni-, -
«S-a adus lu[ SineDumnezeu pe 506
tfw
j p, f r
;.„ thirtttfrtes
j.. iii . -,
m soe
jer,'!,,-. [Evrei ii, 14) i, astfel, El gqetafâf/feitt i ; a JuTniitre ,-.\.i-j.
este mijlocitorul *u» Soîft/i ei K-ms

unuî IM nu LeLj.i-. (f«4 ,.,.,„,,,, hl
•
mînt (Evrei 8, 0), Viaa noatitrâ'

PHfcO, fit LHBj Pr CNâ'eilu r:.,i „.
este BeunaS în
'•.'., bj rd> • ...irjflfarc, n
Hristos (Colosenî i «Glffsa] m-;-
3). '' XXXII (1073), nr. 1—3, p. 3 i,.i :
MJreea Chiftlda, Sur.rmciilc \ edilului

7, «?*rfc/e duhovniceti* (I Pt, 2,
r&temtatj Carunseb^,
5). Daeâ w;V,frt este esena cultului AlesJs v.o ,
=
1 1 r
r
dor Meji.sb'ugyhr, 3**01044

Liturgic i dac unitarul sfinete /oriuW euha
rtoffre în j'umj/îfi S/atfoj
darul* (Mi 23, 10), aceaaa nu ii
S&iptwi a
Sfea ta viaa erestlna' se reduce
.,...,
Slinflai PtfAfa In „MHm 1 oii ,
Olteiiîtfi«
la rkualul
XX flHlViJ. nr, 7—fl, p ^3^7Q -„d
celebrrii Euharistiei, t
ft ,
Paraschlv V, u m
fiecare credincios Aduce la altar )
i
propria sa jertf duhovniceasca, pe

care a consacrat-o în afara de al-
JUDECATA f.-jr. knsis. lui. judii-
cium] roniruntarea tsterfel i omu-
W
;
în virtutea preoiei safe, Exii

, i
cu cTeniatea l,u Dnnuicêu;
un raport de reciprocitate Intre la
sflrttul veacurilor, ,
ind întreaga
coneelebrarea liturgic i consacra- lume va adusa sub autoritatea
fi
rea personala, intre preoia cre- suprem a lui Du!tmt?seu Judecata
dincioilor din afar de altar i este actul final al u,| ij iU4 n r ^|.,,
preoia slujitorilor ]a altar. De^l adicl Ksfîritul», cînd n Domni i! va
BfrS de pcat, îisiia Ilristos nlmine preda Împria Juî Dumnezeu i ii
modelul consacrrii TTOluf, cînd

desfiina orice va
tluliovnicesri,
deoarece, ca Cel domnie Nurlie), orice stpinire
ispitit dupâ toate,
(exai&iaj i orice putere (dynaralj»
Singur tie cît este de mare slS-
— (I Cor. l!j,24). Aceasta confrun-
hkfaama duhului al a trupului nos- tare a avut deja Ioc, într-un mod
tru i cit de puternic i de
vîclean radical, pe Cruce Acum
este ju-
vrjmaul rmtu «
:
este care urni -'.i decata (krMs) aceatei lumi. acum

ca un leit, outînd pe cine k;j în- stapînitorLd (arehonj himii
acesteia
ghit". va fi nruncat afar» fin 12, SI) ]
i u,
nrea rumi eate m mod
*&| îQ-câ toi trupul otafejiefa l n sf&a ectîv jugulat, diavolul fiind depo-
rtl I
obl-
e& fried! # f.u ciilrtnmr, i nhatc nn&n- sedat de autoritatea ce o avea asu-
t&sc Jitm a ;ne *4 m glndeasc , efl fo. pra celor «robii».
pâfflfuJ Jjnpflrflfjtor gj Donurui domnilor
merge j 5C /urîjjJuV
De fapt, judecata este una din
fl
.yj sd Se tfefl jp/e
'linele în care Dumnezeu Îi exer-
f^j ecteto tagutM
cita «pe4agcgU» Sa h,
eu ^13 capete* /a #
istorie.
Dumnezeu conduce l îndrumeaaâ
putefea, teiurteifl cei eu octt jnu^J *J
serafimii umanitatea prin dogme, porunci,
cei eu ojte tfase aripi , fe/efe
fgduine i judecfi. Istoria sa
JUDECA! 229
pr« vni.i LVIII li!" '"'" '"' "*

sub o perrnanenL
,!.
fiflA ttCTÎtîcâa ei
.,M,
iui Dumnezeu, certate în sena fiind
educativ prin judecile Sale. Ju- 1-Vinru unii, ûfrCtitâl VS ii an -ict
d a : i a e^te un pro ces cu re o începu n i ia mulumire,
!,m
i
,-
v-i .i :
e, dar care
pn constituirea Blserîdî m
i -ii;,'
real Hale (Mt. 23,34-—46^ Daf [j ca in aeeas-

! profeit si
iietlnul [ace experiena
a împâraie-1 Iul
rarîe Utim-
n iumi- " m ! are aeeasi
Jn>; a in momentele de «pâr|-
!,.., i; .'i i
tire» a lui Dumnezeu, care

un un
Cuncîe «cri ti' i» exprimata mai alea pei agogic *alaltâ yial
sersf:
n c&ieghil apostolilor care vor inc-
Judecat fi va B lmltâ uâ un vid Iu Ud
hn-tvL (Apoc, 21, Mj
da har, vlrtejul En spirala Inîlnita a
ij
In mod sacramental, /ttdecata se un; r! iraion... Lmper-

puterea de b Lega l
I
ttianjfesl m sonale. De atjeea, Jnderaru En i":

1
-
i
deiega paralele, putere dâruHfl lui gogia dlvlal nu ea*a vi

' indamna-
Petru (Mt Ifi, 1B— 19), iipo.iifjtllor
ci <*crlza» ulttmâ a umel vie^l l-
(In fcO, 23) i BlserlcH Mt. ia, 1K}. împreuna
responsabile; «Fiind, dar,
De temenea, o orrri '-le ftde- lucrtori cu HHsios., vâ îndemnm
i.-irlsma dlscer- Iul
tttt spiritual este sa nu primii în zadar hâtrul
riâmintulul, a eapad taii de. a se- Dumne/eu. Câei zice La vreme po- :
.-,.1 binele de râu (Mt. 25, 3 :;-.

n-iviifi te-am ascultat i in ziua
Eseitii judecata particular, deoa- mlntulrU te -am ajutat : lat acum
w- fiecare poart sarcinii a a {Gal. vreme potrivita, iuta acum ssma mîn-
fi, 4— &), deti are o responsabilitate luirii. tll Cor. iy
t
1—2), De aceea,
personala, smgularlt. Flecare alar- e va fi jud&va dup contiin-
M singur spre inta mîn-
ii a l legea &a (In 6, 45).
inirii. Eieeare ie lupt de a rftCUr l'j
tr tradiia ascetic, un accent
de-
floscui drept înaintea lui Dumnezeu osebit a fost pus pe experiena în-
(Gal, 5, 4). c din aceasta vlaa\ ca stare spiri-
Exist judecata general, uit m, t
tuala preeahatologicâ, a Judecii
cfad toi se vor prezenta împreun luî Dummêu «Precum pîrga chi- :
foamtea lui Dumnezeu pentru a 1" nurilor vegnlce c B icuns in sufle-

:;t? dreptate** Judecai apar-
fa
. |-,. arvunUe
i,.-- lor r aa i
e Fiului fin 5 t 22, 27—30). Drep- bunâtilor lucreaz prin Duhul si as
tate este fcuta cu buntate i mil:
îi dflruiesc în inimile drepilor, Cci
tuifra'i Qrrmrjnftor *îb< rr
împria cerurilor este vieuirea
ree/ite
virtuoasa, precum chinurile, deprin-
,-i ,„! tfc rfrip t&mrt U\ jmit Ifl s*e*
derea patimilor» (Grigorîe Slnaitul,
«Mâfp ni /irr.irîJn eu tntta tul Dum-
fli
un Capete tu qgpos&H* 38 In Filoc. rom,, t
m'7iin i pn pjtn nu su Jnfujrîd'dj

i
voL 'i', p, Aceast con^ 102).
o.i.-r ?m, joJ.'u^ t
,
+
<& un pumn
/ev:.:
tiin permanenta a Judecii *e
.
Tdrui' 1 bm •(• Wn^'e" ntiJn râ ~

rsfrînge în vJrt.ut.eu fimer^nlei de
tta ,
ii"
;
tâwulul, «' i'Jif\ir.-u iptuiilat. Ce/ ce

tu ucu cel smerii cu duhul nu vor
nii'ifi' -Ml ui ¥/ ic *Dq<j<5 n *b lUWJ
Jj-jie
intra la judccat-fi, cci -întru sme-
cei iv ,vv,n,i'"l l'i ,-:-.'' '.' atept lfl
..,,.. P^rtjuni mi .\- poete oprJ J/ncâra renia Lul judecata Lut s-a ridicat»
t
!;.,,,'.
,
*d urcd )fi ?FL37, ti nu pot ti (Ps. m S Fapte fi, 32— 33).

t ;
jmik-ditfii fugâetwtte c&toi mtioUvi Cine este jud u e/Uarul ? înc din
U ukc h mi* jlfluac 5 raft, Cuvinte tfe&» timpul vieii Sale, Iiûs este cunos-
21M JUDECATA
cut ca trimisul lui Dumnezeu cure, dena pentru îngrdire sau Întoar-
Iu sfSritu] va restabili drep-
lumii, cere apoi in inriurirea planul rilur
;
iurile lui Dumnezeu î va separa bune l rele, fiind ajutate treac s

pe cei buni de cei ri «El are lo- ; in lupta, dup cu vin tul «Insl.ivii- :
pata în min l va curai aria Sa si tiatu-s-au pctoii din pînteceie

va ;jduna griul în jltni, Lar piea- maicii tor» (Ps. 57, 4). Judecata cea
va o va arde eu loc nestins» (Ma- dreapt a Iul Dumnezeu se arata,
tei ii, 13). Aceasta n va face la a prin urmare, pentru îndrepta
doua venire,, atunci, cind va judeca prin pedepse si fapte, pe unii dup
vnî i morii. A judeca nu înseam- pedepslndu-l. pe alii mi'uindu-i,
n In^.i condamna, ii ,u jude otit, J dînd ca rsplat unora cununile, al-
Bsus Se comporta nu numai ta ju- tora chinurile- Din cel pedepsii, L-ci
ri um tar, ci ca pastor. El este Bu-
r?i dlntî! slnt cu totul necredincioi ;
nul Pstor (Ioan 10, 1— In), Cart cei de-al doilea, credincioi dur t&tîi
vine sa adune oile risipite (Matei rivn, de aceea se î pedepsesc cu
£), 3 ; 15 s
24 ) t sa le hrneasc si s iubire de oameni. Iar cel ce s-au
le conducâ la m intuire (ApOeeHpsa fcut de&vîril, fie în virtui, lic
7, 17 j Evrei 13, 20). El vrea ea nici in pcate, vor avea rspli le cuve-
ima din ele sâ nu piar, i ii leu {GrigCîrie Smultul, Capele in
Iisuh are adversarul Su» Satan aq®&£lh t 40, Fi loc. rom., voi. 7, n r
(Matei 4, \Q) care poate domina i t 103).

tiraniza omul, dar nu-1 poate uci-
de. Lupta cu Sâtan a început îitc
B I b I J n r r ii f 1 ; E>, StAiilîrjai- | Futfa-
erafrr port/CLt/ard tftipi r.,U' «'Ti -
de ald Iist£9 lii|jiindu-Se contra su-
-
•.
r Ir- I
ferinei l bolilor. Se lupt adesea 'ii i

ri'.\\i- vn fiass). -r i. p, Skvui ; D.
Satan (Luca 4, 31 37). In cele din — Bcilu-

rn în
lmjtâtât/t
«Stadii
fui jSuififriSiCu
Vj,|
"1 FHx-<'-
urma, Sutan va fi învins î arunc; ii

r T&GlGtffr?**, [t096) P
!>— W, p, 53fl— 5S3i I«art CfcSm*î«, Ppft-
într-o situaie in care va fi tiranizat
fif propria Ini rutate (Luca 10, lflj.
tm ca>".- picUtul $ /nngd B ixczlca T, in
«&Tiirj X fl'flSBJ; nr. ît— li», j>, 557 " i
a Judecata lumi] acesteia (tn 3, 19) C-Un GaU-riii. lablrrn ilumneivtaxc tf .'.-
dup cuvîn tul Evangheliei, st in ne- cfccofn din urmd 1n «Ortodaxtftn, r Kl

credina celor neevlavioi, potrivit [n&h nr. î, p. 179— ')5 F S*ts*tti*ft Ciu-
cuvînttjlul *Iar cel ce nu crede s-a
: lea t Sfjaftt In fUâeBâhfâ pirri^&^JJoj-^ In
si o&indit:> (In 3, de
l$) t aseme- «SJ.ij, XXX! flM}, r, —
.1 10, p, 572
ne a H
în ne cu zurlie aduse de provi- 53G.
K
KENOZA [gr. konosis - de- s poat l"l Identificat cu Fiul Omu-
de smerire, dtr u- lui. El 5-a cobori t aplecînd ceruri-
ertare, condiie
tt ilire] : starea de «deertarea sau le (katabast) pentru a arta c lOO-
de pe oare Fiul Lui Dum-

ii goli re- nomiu m intuirii nu cate o închipuire
nezeu o asumS întruparea Sa ca ir». 1

(phuntasla), ci o realitate jî un fapt
Dumnezeu- de uyi uitare de iubire.

tot de ascultare faa de
$]
Tatâl «Caro, ii iul în -hi put

:
Iul I'
<
Com/epille despre kenoz au de-
Duimezc-ii, îmi rpire a socotit El terminat diverse curente de spiritu-
a cu Dumnezeu, ci S-a
fi in Lor: Lai alitate, în scrierile [Uoealiee, k*m-
daabrcat (ekenDsen) pe Sine inyui, za este mod chil iubirii l umilin !.'!
1 1
•
|
-
de rob luind, fdndu-Se ase- cretine, virtutea pe earc diavolul o
menea oamenilor fri la înfiate o- detest cel mal mult, fiind contrar
li
flindu-Mi. h un om, smerit l 1

i fi-a mindriei l al avei dearte, atltudiii
N-a fcut asculttor plna la moarte di li ho li ce prin excelen. Se cunoa-
— i înc moarte pe cruce» (FII. 2* te de pild «kenat'tsnutl rus, curent
6 7), Dumnezeii este iubire care
se ascetic, care. exagerînd umilirea
apleac la starea omului. In teolo- Fiului bi faptul întruprii, a promo-
gi ii sistematica, kenoza nu st to vat o spiritualitate baza ta pe ani-
unirea ipostaticâ în slne s
ci este o hilare personalitii.
ti Kenoza eâfcfc
consecina a acesteia. In Hristos, mai degrab o atitudine de cord--
Dumnezeu care este iubire devine cehdentl l de ascultare-, dup chi-
condiia omului
•ii,^ de p- la : pul lui Hrlstos Se fac* asiL-ul-
: i.EI
ctos l de muritor [Evr. S, ty, pen- laLor Tatlui, vlndecmd propria na as-
i da acestuia posibilitatea de
'ii .; i I a ;;iii:.;ire. cu <-eea.ee El a
, trece spre Dumnezeu. Dup Chirii primit de la noi i ca noi, î
devine
al Alexandriei, în întruparea Sa, pentru noi modelul unei ascultri
Dumnezeu Tal tinvtuie» Dumneze- farâ de care nu exista mmtuv
irea Sa, pentru a cobori la starea de (loan Damaschin, Despre Credina
.
n, In [ral chip de ^slujitor* (dk- ortodox, III, 1, trad. cit., p. 38).
'Ciwin'tul Tatlui cel necu-

konos). Dar ticum, r:Î2icJ fat$lJ Wi s-a V&toStt
prins, din Line, Nsctoare de Dum- <K3tc kjme uin vc-nirco Lui, nu a rubarli
nezeu,, S-a cuprins, mtrupîndu*-Seis în aiJrefinur. nu în Joc, W Hi fffel lnîrtoo-

ra ploaie lin $i cu pi-
pentru ca astfel Fiul lui Dumnezeu vdfnr si jh'itvrnk, cJ
232
KENO/A
t S-a u?- si vorbind cu nu ne tnapttimlnt&m

no/, sfi
cd turti ce picura iftr-pe rfinlnf.
ch/p, Aceasta f h- vetfereo Lui* îsaac tiîml. Cuvinte de-
! .t VDffe/iwîU'Jie nou4 în a/f
spre si: .i. XX, 2zi FiîOfl. rOM-, voi,
X,
clnd a acoperit ca pe o c<5-
'•
s-a petrecut
ttu
..ard mir/rea Lui su& acapetamlfitui
puM $1 a vurfjri Intra jioJ cu noi, pfiii Bibliografi.-: Nadâjâi Gorcdctîky,
acapertfmlrtful pe nare 5J 1-a Întocmit cu ',"> HumUialeâ Chist in tindem Russian
tt&c&oa- Latiâon. 1^33 n. Sta-
vota LuJ ti in sinul Fecioarei si r/KH.T.'i.'. s.p,c>tc., ;
pentru vffl- ., JeOJogj'rt Dogmatic OrtodO*&

!<; d:- Dumnezeu, Matfa. era .
.
zlndu-I. pe Ei ca Ilirai din neamal nmtrv Voi % p, 84— «,

L
J, i\ UD E l l: : I
i
, . - .
., |
•
!
tui, la sllirîtul zHjb! fMarcu L<. 26-J
Vi.'.-.:hi'«. n li, BIbi rica a reca.o njerr ,.l de seariî «SS se I
no&cut, t din i nitul ei pu- drepteie rugciunea ca turn ia meu

blic urni i
Lauda: ! •
ii', ni ii- i 1 ridicarea mlinllor me-
i,
'ifji.^ ori Xj i
'ni pentru le, jerj ,i de sear» (Ps. 140, 2). Se
Judoi Lile "; e ... .. llfi. ltHJ. Vni Citesc ac I |
Llmi (103, MD, 14 L,
ii Hne Mj.ii. sriua [pa 12: IJ care amintesc Separarea omu-
I)
'
;
; ii i -i dimineaa i i.i amie- lui de Dumnezeu prin pcat Invo-
" v -l. voi Vj.si.i .1 Vfl i r-'i 'iului pe pi") mint, corn-
I (PS. Ni.:nl parat cu aprinderea Lununuur, i
tit, numrul tor aminte i

m-Unftatea cinl rug.âeluneu Si So-
de eli i, •
ai ale Duhului Sfinl p&t,] i.irlml Ti vii'-M'iniUii i
:
itn II, 1- 12) > !

Stulte <'Luiiil.:\" ii i.i a sfintei alave Pa i
din li >:. :
- 1 ii i ~i
-
î ?r \ rugciuni, cu I cerc }>.'., a Celui i'.in'i de moarte,,

'lui
..ii anumite i mu !
te din Ja- minlul, Fericitului, lisuse l-ris-
titulrli, a i f um ci realizat o toii-i'. venind ia apusul soarelui. v"i-
.M vi-;,,! Sa Hsus Hrisf zîr>'! ar» l&ud <•
ii-in.: & i
de •
< i
•
[2 TTQiicuY.r mi. ic rstig- pe Tatl l pe Fiul pe Sflntul Dutl, i
ni • I cruce, cumpna i
'ept%, Dumnezeu vrednic eti în toat vre- ;
n 'tn •
Fiul i-u dat au- dat de gla'suri cuvîoa-
I : - 1
.!--- (Mutei 27, ! : •
o$- s, Fiul lui Qumaeaeu, Cel ce dai
l'
'
i ' "-l •
'
an .-• u n :), h, i
i i
viat;!, pentru aceasta, lumea Te B^Â-
Iu in ceasul al nou ile (Ffipte veifte»»

i 3, 1),
Slujba ferind -, ;
' fcr iltele, < iiî- Bueiir$s ex- venirii Iul rinim t* -Lt«
Lj or B.'t, B4 i ti"? i tropa- prii'-i.ir."i in rugciunea Jui SfmeOfy

rul -(Vi ce ir ..I .ii nnn'ilen, pun 'ii-iil de Dumnezeu (Duca 2,
peni noi, eu trupul moarte ai fjus-
'.
-m) fnrc dnt'J cu O^îie im-
t
w
oartf uralul trupului ti&Sr ! .-.iu! fti deschizi «Acum libereaz
,
trti, tirjsl.rj.i-i;. Dumnezeule, £ ne pe robul Tu, Stpîne, dupil. nivln-

mîntuu ,;> pa noi . I i - ;
1
1
- , Hmtos tuî Tâu în pace'J au v.'l u o iiM C
care al gl-
" rr
' te numit ^.viioli.il. P, 1 1 1
1 l Mfo- n mîntujfc : -i, pe-
i
tnruJ lumii». t-o în.'Ljii'i'.i feei tituror popoarelor ;
sau ffiujku de satir

I" a- '''/rr
luminai s,pre descO[if>rîrea ne'amurl-
mintete perioade Vechiului Testa- -î slvii poporului Tu, i raei».
''ni de la
li urnii
1
la venirea i Pii'""i.' de pocinn-

i i da ('--M' lauda,
pe 1
pâi îl .i Iul Dumnezeu, ]
iC!lîm: i- â de la n-i'-eputul rvepiîj m $are se
ba du preg ii - a rnlntuirii De n- i: " Rduore*arrune de moarte, la
'vc-ii ea se ;-..-iv''-
;
.
rte cu utile îlB- care ;>e citesc psalmii 4, 6, 12, 24 f
Ffitetl închise. La apusul "rxire- 3D, 40. La Pi-i vece rn ia marc, pe In

2U LAUDELE
ga primit CU i 142 1
se zice rug dreptii» (Maieahl 3, 2 ti), piatra pe
1
dune a de pocina a lui Mânase tare n-au buget-o în seama zidito-

{«Doamne, Dumnezeul Hor drepi, rii, dar care ft-a alezat in cai ini un-
nu ui pus pocina pentru cel drepi* chiul ,r- 117, 22), Se citea p&al
ii
pentru ÂVrfiam si I&ac r?i laCOV, care mii \i, 37, t32, B7, 102, 142. Utrenia
nu p-ati greit i'--, 1 1 ai pus pa'df^ aduce în lumina faptul întruprii l
inâ mie pj'cv'itosului, p enl.ru c îim ai vierii : -Dumnezeu este Domnul
pctuit mal mu ir decî nisipul m- l S-a artat noua». Cele mai im
rii») i
se efea" troparul «Doamne ;
portante cîntari l rugciuni sini.
;
ni puterilor, l'ii cu noi, pe altul a- c cfltavaslile JBuneîvestiri, Cintarea

fflr de Tine, ajutor intru necazuri, M,ih ii Domnului (J.ucu l t 4ti— -
i
-i avem, Doaraisa âl puterilor, ml- — Magnificul — , C&tBVasiilc S'inld
luiete-ne pe urii», Invierf, Umdste {Pa. 148, 149, 15%
Mievotoapici este o laudii de pri- Doxologla —
Gloria 5n excclsis
v f^here, in amintirea Învierii Dom- («Slav i^
Celui ce ne ai arâfeW
nulul, a judecaii viitoare l a celei noua lumina»). Partea cea mal lun-
de a doua veniri a Fiului. Rugciu- g o formeaz canonul, adic nou
nea de la miezul nopii este amin- cîntâri din Vechiul J Noul Teâtâ
tit de Vechiul îeâtâmen't ^Hoa :
ment. Deoarece amintete învierea
tea, ridicai riiimîle voastre spre ce- Domnului, utrenia se svlrete CM
le sfinte î hmacuvîn'fcai pe Dom- uile Împrteti deschise.
nul^ (Ps, 13.'{, i
de Noul Testa- Ceasul SntEi se ei teite unit cu
2)
ment : iiLâ miezul nopii\ Paveî i Utrenia La începutul zilei (Ps, rtS,
Sila, rugîrvdu-se ludau pe Dom- 16) l este o chemare la rugciune

nul în cin âri» (Fapte Itf, 25), Se ci- Se citesc palmii 3, si W 100.
tete psalmul 11 ti, se rostete Cre- Censul treilea amintete trimi-

al
zul, se cînt troparele «Iat, Mîre :
terea Duhului Sfîni peste Apostoli,
le vine la miezul nopii» i «La la Cincizeci me {Fapte 2, 15) *IJtoam- ;
ziua cea înfricoat gindîncr* i se ne. Cel ee pe Preasfîntul Tau Dun

zice rugâdimeâ de pomenire a ce- i..;ji trimis apostolilor in ceasul Ti
lor ee «în ndejdea mviern' :f\ a via- al treilea, pe Acela, Bunul*'. nU-L
ii venice au adormit?' i B celor lua de la noi, ei îl înnoiete intru
rare în cucernicie si in credina
ii
noi, cei ce ne rugm ie». Se ci-
a-aa sj vir'-it •. tesc psalmii 16 i 34.
Uir&U\i sau slujba de dimineaa 'asul al tt&U
(Psalmii 53» ''
eaie aminti 3 adesea de Vechiul ai [\Q) se face în amintirea crud!
Testament '•Dumnezeul meu,
:
'
I
Iu! li-ius : fiCel ce în fciua l In cea-
Tine Te caut dis-de-dimîi'i.MiV (Pe 1 sul aselea pe Cruce
al al pironit
6fc 1} ; «Dimineaa vei auzi glasul pcatul, cel eu îndrzneal fcut de

meu dimineaa voi sta înaintea Ta Adam în rai, i zapisul greelilor
$i
na.
mDum
;
vei vedeai (Ps.

rezoul mmtuirli mele, ziua
5, 3} ; * Doam- noastre rupe -l, l-fricoase Dumnezeu-
le, i ne m în tulete pe noi*.
am strigat \ noiiptcu înaintea Ta*>
LEGfc |cjr. noTin>s lat, Ies nor*
(Ps. 87,. D; Ii ir eu ctre Tine. r :
Doamne, tn atrtgat ii dimineaa m, îniruire, verdict

lege, In Ve- | ;
rugciunea RfteU Te va întlmplna^ chiul Testament, teea (Torah) este

(P& 87, Utrenia este o roci pi
14). porunca dat omului de Dumnezeu,
talare jOXOlogîC a istoriei mintu irii Ca norma a binelui l a libertii
înl'AptuJta de liûs Hristos, «Soarele (îe. 20). In Noul Testament, liaus
1
LEGE 235
exercitlnd autoritatea
Ilristw», Sa u->te un ujt patical personal, ac-
^g î
de lavâtor-pr noroc, tar de-s- s tul lui Dumnezeu întrupat mijloci-

Bineze aceasta Leg^ Veche (Matei torul (Gal. 3, 20).
:i, 1), Instaureaz Lagea cea nou ii Legea boului Testament este *B-
cart 1
Se concentreaz în "porunca yanghelia lui Hrîstw, Frai Lui Dum-
cea nou» : hS vh iubii vinul pe nezeu.. (Mc. 1, 1), *Vestea cea bu-
,itul Precum Eu v-am Iubit pe voi, a». Spre deosebire de Lcijea vetfie,
;
: .! si voi :-. i vi Iubii unul pe ul- care ere o funcie pedagogici i U - J
n,|.. (in 1:î. 34), Legea Vechiului piîfU^'c, Evanghelia este o tfi^fe a
Testament, mai ales aa cum a fost barului care firuîete puterea li-
prezentai . în religia l morala fa- bertii i rscumprri

a libertii, i
t
riseilor crturarilor, nu mal este l a bucuriei l a fgduinelor. AstleL,

totui criteriul sau poarta de in- poarta de intrare în morala cretina
ii are In cretinism. Daca Legea Btfl este libertatea harului, nu ccnstrîn-
dfll prin profei, harul i adevrul gerea legU i u pedepsei. Cred ini a e&-
i-au dut prin li&is ITrist.na {In l h te un aci de ascultare in [ibciiate,
17). lÎBua vorbete de povara inu- nu observarea î^fj/f din supunere.
man j de jugul insuportabil pi Cretinii sînt primit' In Biserica
ggtf, a$a cum era Interpretata m prin har, care este darul fji mediul
timpii] Sau; «Venii La Mine t<Hi libertii personale.
cei ostenii i împovrai i Eu vfl Macini Mrturisitorul a formulat
odihni pe vi>L. Cftd jugul Meii
'
.i inv^.iniri despre «cete tri ICfgfi»

bun l povara Mea este uoar» i n a t u ! a, careii Dd-eamn
i
(Matei 11, 211— 30}, De &ltf*t loan !a o via «raînnaia prin afinitatea
Boteztorul recunoate Imposibili- i solidaritatea fireasc dintre o.i-
tatea morala de a irnplirti Leoec ve- meni Cea ser 1 s fi, care promovea-
;
che dnp.i litera ei di? aceea singu- h z egalitatea l dreptatea Intre oa-
ri atitudine etic ce se impune ca meni prin fora dreptul" ii i frica
concluzie Vechiului Testament t.\
de pedepse ; a h a r u 1 u L, rare ne
este «pbeâtna» «Pocâli-v s-a : c înva â iuljini pe alii «in chip
. :r ii.
i
cerurilor
i-.
• (Maici 1 împria dumnezeiesc^, adic &a aplicm al-
H r 2). tora (con om ia pe cure Dumnezeu
Pentru apostolul Pa vel, legea este iu- aplic;:!. G
;i nou- Pedaûûi rîi-
instrumentul lui Dumnezeu, l ^nu vln rc exc-rcii prin Elre, prinr-lai'l
invers iiCâd Legea ne-a fost cil- lege l prin Duhul» pbtrîvH cursu-
il/:i
tadreptm
:
spjv Hrlstos, pentru ca sâ ne

din credinâs (Gal. 3, 24 ).
lui istoriei imntulrîi Maxim,
Rfispunnwi c&tre Taloste, 13 l fî4,
$
E;j are funrîa de upedaôg», in sens In Filoc. rom voî. 3, p, 5B
,
5fi, 410 —
de ghid, dar cu nu ne salveaz Ea — 413). El spune ca în nceate trei
liai
,i icnsuî pcatului, ci culpabtli- ligi se rill a mat
comoara cretinis-
M1
dar n-a. adus minluiren,
i
i .
cure mului legea scris eîte re-
Astfel,
este harul tui Dumnezeu dat în li sus ruperat, cu adevratul ei sena în
llrtos (Rom. 3, 24), De aceea cre- Noul Testament «Sffîit eti, Doam- :
tinii nu sini. primii în Biseric ctdupâ ne. Dumnezeu nostru, Cel ce

1
ai
Lege, ci dup har, prin credin», Le- artat pe Macabei nemicai pi na la

gea veche indic raportul dintre moarte în credina l preiianiile p-
Dumnezeu i om, dar nu face trece- rinteti» Iar pe Biserica cea de Gub
rea între Dumnezeu l oameni, cerc Lege, ca pe o mireas pîn la veni-
! s
ttfl LBDN CEL MASE
rea iubitului mire, ni pzit-o mtrea- ror marginilor pâmlntuluî u celor i

g& (Â£ati$$ul Sjtrttv.i Treimi, in ce ainc pe mare departe l. Milos-
Ceati edn a . S^ 1973, [i.
S50J tive Stâplne, milostiv Eil noua, I . i
:. .
i
de pâcatete noastre t ne mUulete

LION CEL MASE: episcop de
pe noi*.
Roma intre 440— 461. E cel dlhti!
Partea a dftUs
corist în biriecu-
vorbete de primatul Bisericii
t
vinr ..-'
LU-iului, untde- i',
Romane, fcInd legtura între? pa-

PeLru
lemnului i, vinului, care timboil-*
'
ni Petru (*Tu estl
reajîl elementele de baza ale exis-
Matei Ifi, 10} Iciu] episcopului .
tentei umane fizice. Este important

de Roma. Lucrarea sa 'Jomul de^
de subllnial nu tn rugâdun de
spre doctrina persoane] lui Hrlt>,. ,
,T
binecuvlntafa '•• face amintire de
împolrr- monofizismulul, .i ^>- I
de sinodul din Efes în 443, ; :s.--|

înmulirea l rrîngerea pîinilor
ctre Ii sus, petitrU fl satisface ncvo-
dar ficcepUti.fi de sinodul de Ui Cal-
de hrffl S
îi.i mulimilor care~L os-
'i
cedon în 45 î; Ei susine c$ Efriatos
cul km V*L urmau fef. Matei 14,
are o na turti divina deplin i o na
tur umana deplin Car sâ alb; r,
1
4 toamne ftsuse
21.J !
nl Hrlstoase,
Du mnezeul n o % Care 1
1
1
, ai hi necu-
oan Lcon a convii
•
i i
l
1
'" vii'kireele eînct pîlni în pustie ; ai

imnul Attîla tâ i'.::. i '
turat cu ele cinci mii de brbai!

I !
In 452 l ' aivtee Roma dup n.

însui blnpcuvjnUvi?;! i pîlnlle a-
cerii ©P el de Vandali in M' >
ceste», griul, vinul i untdelemnul

nt*if«ff nfiei [Tcn-y c:li-dw5ck, Ffte ) i- înmulete pe ele in sfinit te-
fer/y CMnr.F,, 1>enriub BwjJw 18& t«p. 201 «sta, ui ars aceusta i în
— :> i :-'i.,- :.{•. •
I ri\ sosi dl u- totil i
lumea Ta-. Aiui ncfîinri vor-
nwH, • l l fi— "i:ii', B *, Bin ba rie irstîriilrrn EullrîStîeî, bto * 1
cuvîntarea ^1 împrirea artoselor

nu se pot compnr;i va sTintirci 31
LITIA : slujb tip i e uvîii'n.o
primirea si'inrei Impâr&tâanii. To-
.meselor n pagelor {griu, %\ |ii
.
ii:;!, ii: este o Indiene câ cle-

untdelemn vinjt, aduse de credin- si
mentele* rxistenei timane, roadele
i i-n i.ihiî de o rugciune de
.
pamîniului $3 Hn extindere — —
în vr-:
are a ;
- I
1
-:-
! lui Dumnezeu, Cei întreaga creaie. ,sirM recunoscute J
rmili milostiv Se siivîrê^te in
primite ca <dar* de acwn, In ti :
inijttKHl bisericii fsau în rin d. In înltii' are un ier euharistie de

mnstiri) încheierea vecerniei de la
mulumire- Bineeuvîntarea artosalor
. i
seara, d ir mai ales în lec-
I
•
este prima ircnptri de în il^re n ct>

tura eu priveghi rnea care precede lor rente spre planul sa. -w mental,
hramul bisericii Î marile srbtori dup A rînclniala câ celr create sînt
ta t!i este co m pu
-
biser cei l Pa J't^ i : i
tjiniM-Livmiulc, cele WrtecuvîRtnte sînt

sa din rugîMunt fie Implorare a mi- sfinite, cele sfinite sint iinprta-
lei divîne invodnd numele rel'T r
f
:iLe.
M forme, i/-'i comuniunea ^Tinilor *,
1
Ru^ciunû de bmecuînture este

Inclusiv sfinii lâeali. Dup-* ce tace precedat de troparui «Nsctoare :
pomeni rea celor ce >"i adu o prim de DumiiGKeu, Fe cioar , bucur i te,
sele i pentru cra s-au adus, cal vii. a ct^ eti plin de dar, Mrie,
preotul rostete tâfabisul (Fsl 64, DomnuT cu tine, Bîneetivinta-
fi) i'Auzl-nc pe:
noi, DumrieJteTiîe, t eti între femei l blnecuv- . '
- I
M intui torul nostru, nrldejde-a tutu- CSte rodul pmtecului Lu,, cu ni &s-
l.miXUHJE 'AU
cm pe 'vl.Mjjiii i-ii ii [M etelor noas- vidual, «.iu rugciunea particulara*

tre:;» i urmat tfe stihul Ps. 33, 10 i Alei ne vom referi Iu inunjkii CU-
Bogaii au srac li :
:
i
.-ii: lâmînsit, iar âari&ticâ.
cei ce cuutj i>e Domnul nu vor ii Indicaii eseniale despre semnifi-
lipii ce
binele». J-.ci aiîrit,
1.01 •
caia cultului public i despre prac-
l.ur împrirea artoselor î?l iruri - m l rrjhic-i euharlstlce se gsesc
ertfa cu untdelemnul la'necuvi'n- fa iu Nqul Testament, De pild^
i.'iL Lifiat râm ine unu din cele mai legtura dintre celebrarea Euiiarlu-
populare slujbe ortodoxe, la care tiei j propovâdulres Evangheliei (1
deplin cei prezeni. A-cea?
li.-i.rtîctpi's Cor, 11, 2\>), dintre Euharistie l Bi-
ta din cauza efl Dumnezeu invocat serica (1 Cor, IU. 17), aspectul de
este un Dumnezeu plin de umani- jeri.lVi Liturghiei (Evr. Iu, 113), Li-
uî
i.iir gj care -c îngrijete de exlsieti* turghia este ulLoi de Iu templu, un-
f
la fleica, i!r mmcarea i butura po- de «orice preot liturgliisetc în L'ie-

rului Sau, du numtii a Bisericii, are d» (Evr. 10, el". H
Le. i, &3) l
i a lumii m totalitatea el i «"Mi- unde :; Tace orice slujb cu carae»
tuiete ne pe noi l lumea m*<, :
l.i
religios, A'.Llel, ucenicii 'litur-
înmulete pe ele... In toata lumea $hi$eau* Domn ului (Fapte 13, :<.
Tl apostolul Pa vel se numete *.iHnr-

BiljIlogmJ]": ghiskorn al lui HHstos (Rum m,
Utur^hier, ElB, Bu-
;'i. nil Lttin 33-^17,
iii), îngerii sirii ^duhuri
iar U.m.-
. I "i j p.
ghisttwtrex (Evr. 1, 14), trelia
LITURGHIE [gr. |eil.,;-ii.|M, laL, ortodoxa —
care într-o mare msu-
mlnliterlum, offlcium — slujire sibu ri se identific eu pstrarea cultu-
i public, oficiu sacerdotal la
tiLLut 1
lui liturgic 11 e- a —
transmis pe lin-
i- Nn| in vocabularul curent, Li-
.
g mrturiile poâpostolice despre
turghia are o semnificaie resirîs practica Liturghiei; Didahia slifttu-
Bâ, precis,, desemn înd slujba cele- lni Iustin Martirul, Trudi*!', a -ô-
brrii 'uharisttee sau o fin ui divin Ife u lui Ipolit sec, III -
Consti-
—
;
.i Tainei Impir (panici La oricine, tuiile ctptMoîice sec, IV, de ori-

noiunea avea un sena mult mal cu gine drîanâ "Bvhtâoghiul lui Sera-
—
;
prlnstor i &> referea nu numui la pion si.v. IV, de origine alexan-
cultul pe care Bisericii ii aducea în drin, 5] liturghii de Lip bi-

C( mun, public, in Locaul de rugfl- zantin fu Ic sfinilor Ioan -Hrisoa-
une, prlntr-un ansamblu de ri- tom i Vaile de cel Mare),
turi, cuvinte, simbotuii i gesturi ri- BÎrîan (LtiurjhiQL sflntului lacov —
tuale, ci l la orice serviciu pentru sec. IV— V), de tip alexandrin (Li-
comunitate, nevoile ei. Colec- dup turghia aliatului Marcul. In Orient
ta pentru ajutorarea sfinilor este nu-
o mare importanta au avut eomeo-
mit ^slujirea ace .stei ofrande^ (2 ii'iiie litur. , . :! unor texte li-
.
=
Cor, !!, 19), Astfel toi cretinii sint

slujitori (leite ur-gol) ai iui Dumne- turgice fDionije Arcopagitul, Ma-
zeu* (Rom, 13, 6). De altfel, cw-
xim Mrturisitorul, ElTem Slrul, Ni-
V intui deriv
din ergrort funcie — colâa Gabaaîa, Sîmeon al Tesulo-
—
-
Lucrare si {noi- —
popor. In sens nieului, C'he-îuan al Constantinopo-
restrlns, cultul liturgic este sinonim luiui).
cu rugciunea publlca t în romuri, or- Liturghia ortodox face parte din
ganizata sub responsabil \-U stea Biseri- ritul blzan Un sau de Con?;1:anthiopul,
dJ i se deosebete de cultul indi- care este unul din riturile liturgice
MTL-RGlHE
23fl
era în uz in secolul ai
îV-îea m
alturi de ri-
în k.i:virit la Constan-
întreg Orientul i fhlar
practicate
cel &Maa i
n
tul asiatic din Font, de Unopol, în ce privete Uturghin

începi nd eu
de cel egiptean. Deja Darurilor mai thaînte sfinite,
ea se
cu forma-
ocolul ai IV-îea. paralel celebreaz (de 15— 1B ori pe
un)
metropole CW-
rea marilor centre l mimai in cursul Postului Mare, '
i
Honja, Ie-
tinc (AntiOhia, Alexandria, spiritualitii orttdi
i
Capadoeiei, M- re potrivit
rusalim, Cezarec:. constituie o perioada de pocina,
constituirea
ceea, Erleaa), se observ, riturgMa nu
particular deci alitur^ra. Aceasta
unor rituri liturgice ue-
elementele comporta prefacerea euharistie^
rare pstreaz un i-ormin rece Darurile au
sfinite >n- IM
ale lifctfffWw* cun \, ar ..'.
1
de baz .
ir-o Mtur#fc*e" uuminicala

preeeran
ttfiAf6rriu:i eiihririnllc.
Doua familu de V*-
cunoscut* a
•
1,i, In reaUtate o slujb-1
fiind
liturqice sînt cele mai
m« wmte, urmat de împârtâire-
oum'- pentru Orient. KtartffiMfl U( urgii id
Alexandria, iar pentru Pe ntru Nicolae Cabasila,
Antîohia l altceva d-..riL o reprezentare
Occident, ItturSfhta roman 5! cea nu este lui
rom- mici operei
acestei e- simboUcS a
mUcan* CttttJfcrfttfc
KristOB, pentru a Eace
I
posibila >P flr-

ambele pâr*
,n
aU;Blserl C >.
p( „-i,
tlclparea rc;:l.. la
t-^.LlclcicrUei^-
diversitate
universale, este 6 mare atanne^wu u u
ÎUur$ce. le ffirstfceraa [
r
ae riturî
Adunarea Ifturtncfl /|'tr*j
diversiti, (}h r, j !.).
principiului viaa i
%
n baz-i
toate momentele din
odat cu organizarea marilor
patri-
a-
ieste
lucrarea rscumprtoare a
lui mm
arhale orientale (ConMantinOpolt -enormei mm-
ÂnttanUi i Ierusalim, Toarte dimenaiuniie i-.
lexandria, pomenirea
tuirll sînt reactualizate
:
IV-lea. acestea sji-au

in secolul al
partiruliir. actelor rscumprtoare dm trecut,
Impus ritul lor local, pentru totdeauna
sâvîrte odat
Ritul bizantin, care deriv
de fapt 13);iu«mpmam
(•î _Evr. 9,
din ritul de Antiohia i cel de .OegJJ- ca
Hrlstoa care vine l Se
da
reea s-a fixat în cele trei tfiwrff™
Ui'i
credincioi atep-
„mincart- (,lllt>r ;
rJasiCS cea a sfintuluî Tnan Hrfijos- re sta pe tro-

tarea întoarcerii Celui
:
cel Mare
tom, cea a sfîntulu! Vttifc liturgica se
nul alavei. Comunitatea
i Liturghia Darurilor ma toatele acestor nrefacc prin Kuliaristk în
comtmi-
nie îfl textul
structur,
actual al
Ste esWologtci "Ia :
«W ^ 1
ÎJturghîi, care au aceeai sld?

Doamne, din afînl loeaiL Tte
m l€ rituri l rugciuni ^nrelii-
( ?
ne scaunul slavei nr.paraiei
iau
n-au schimbai
tîv recente, iar ei*
Uxat in ii vtno ca ne inteti pe noi. s
nul tor general rare s-b rat*J
Cel ce îitis Smpreun cu
U-olul al rV-lea. ^^fj^ntuta!
.
om »- ezi.iair^ n .hjp nevzut impre-

ÎOân I-lrlsostom, care deriv cu noi etfi». întreaga
teologie
din seec-
,.-,
ir
de Anllehia, adeverit nu
,
|1M i
st pe principiul ca
a Lîr-^rrd
lui al faU-le*, Litwqhi obisnmi
mai scurta
•
%MEu ^ Jertfa :
.P«iln.
a Bisericii bizantine, fiind MA sfinesc flfgw^ J»J^
Vasile, de c eî
decît cea a sântului
testul rug-
se deosebete doar prin prin adevr» {in 17, lfl).
euharistie*
afara de rituala! pregtim
ciunilor anaforalei o-
de rece ori în
rare &e Bâvîrseta numai Trandelor (prosecraidia). caro a je-
pp an. Exist iiv-riurii care
nu numai
atestai
autenticitate Utv.Tghfa ffi

ortodox
ritual
cuprinde
în
dou
sine,
pftxfl
Liturg
pr«»^
sfîntului Vasile, dar l fptui ca «a
LITUKCU-ttE sw
puie : Liturghia catehumcnilor, care, inimile» —

rugciunea de mulu-
-,
:ivinrl m centru lecturile biblice i mire, imnul «Trliaghion?, cuvintele-

omilia (liturghia cuvântului), consti- de InslHuire, anamnez, aducerea,
ttiie partea Irervgmatica aau misib
2*
invocarea Duhului Sflnt (epieleza),
nai fiind destinata
i, ^tuturor nea- consacrarea sau alini rea darurilor,
murilor'' (Luea 24, 4-7), la special mijlocirile sau dipticele (pentru
i Hor n: se pregtesc pentru bote-fl I Fecioara Mria, pentru sfini, pen-
i credincioilor sau slna-
Lirttf$fi£a tru ol cei mori i cei vil), slirsitul
aa euharistie^ adic partea sacra- canonului euhLirisi.ii'. "Rugciunea

im a.-
li care este o slujire comuna
i| i,
Domnului, r.iâdunea de adorare.
a poporului liturgic slujitori l — «Sfintele, sfinilor», «Unul $flnt»
Uni EofI L3 în d forma unei eor> — . 1 (FU. 2, 10), ridicarea i £ringflgft£
coîmpartltsui,
irri •;] A ^neului, amestecarea cldurii (ze-
ti
Liturghia se deschide eu âoxota on) — toate acestea fac parte din

gja ulnitar i ectenîa mare, adic ritul de pregtire pentru Împrti-
o serie oe rugciuni minite de in- re, mai intîi a slujitorilor, apoi a
vocarea numelui luf ISsus —
«Doam- idîncioilori Dup mutarea poti-
ne miluieftew — , flupâ care urtnea- rul ui discului la proseomldlur, se
j
iri
j
i litanii ce ie termina v\i cele face încheierea UtVTQh$£ prin rug*
I ivi . in 1.1 Toane : «Bmeeuvmtcaz'i su- dunea amvonului, bînecu vin tarea
flete ale meu, pe Domnul...», «Urni- Final, distribuirea pîinii bînecuvîn-
It-Nâscut Fiule.. <y, l «Fericirile*. tate jantldoron) i trimiterea ivrr-
Liturghia catehu meni lor proprîu- dlnclaiior în Iunie, [n mmir.i'.- Dom-
zisâ cuprinde procesiunea diaconu- :
nului «Cu pace, sa leini întru nu-
:
lui i slujitorilor cu Svan^heHa {e- mele DnrnnLllui".

ftfseopul Intra 'în altar. In acest mo- Liturghia ortodox are un pro-
ment), Imnul «Sfinte Dumnezeule» fund caracter mistagogic i edezlal.
fcntrel, care se cîntâ ca un pre Iu- Liturghia nu eute un simplu cadru
la Lecturile
ti
perlcopa biblice — emoional v nun-
lifrtetSfct *?1 nici ii
din Apostol l cea din Evanghelia, aspectul ceremonial culminant al

rfnl comentate j explicate in o- Euharistiei, ci este marea restUnirc
mllle, A ifttfl parte se încheie cu i reprezentare simbolic a imno-
rugciunea peni ni întreaga Biseric miel rnTntuîrîL Ea îns#$ pregtete
l m special pentru catehumenî. care l afirma ceea ce se produce In Eu-
nu aveau permisiune a sil asiste La haristie, ra o expresie cultica" a con-
a ctoua parte, rezervat celor botezai, inutului dogmei. LiturpUia este în-
i." edJncic4ilOr începe si Biserica In actul ei de mulu-
cu rugciunea pentru cel botezai, mire comuna. întreg trupul slu- —
urmat de imnul «heruvie», în tim- jitori i credincioi particip la —
j>tl ,ila ie face transferul daru- aducerea darurilor, la rugciunea
ri W de Ia pro omldlar pe masa de invocare, 3a împrtirea cu
/ilUirului. Cu srutul pcii î mr- Sfintele Taine. Ortodoxia nu cu-
turisirea Simbolului tic credina noate <ditUT\jhu private", in schimb
cunoate «liturghia cosmic » tnvâ-
1
(inserat în Uturrjhle înc dVh se<i

al V-îaa, în timpul controversei tno- tUîi dezvoltat de sfîntul Maxim
noflzite). se introduce anaforaua 6& Mrturisitorul, despre starea de ce-
haristlcâ sau aducerea jertrei, care lebrare în care se afl universul
cuprinde: prefaa — «Suft s avem transfigurat l recapitulat în Uri a-
LTÎtIRCiHlA
2W
,, , ..M-, ,ar, Por
:
-.
'"< H Ml
tos fel înviat- CreaU- de^gutf#
je ,,,.,. devine, prin
restitui] i
Hnvrthoft*. m\ tt !'! ii
-•' r
^ ^ imm,|i -
grlstoa cel inviat in

cosmos
Euharistie,
H&rsfc «S elp***** ,,;: ,,; w-, ,^->-
iV,s.
^
IN^''^
> >
IMI.
iw-
continuu. , Ml t ,,,!.,„ Q,
'
'"'
... ft*. c-r„- jittn jjtj ,r..h, v. " ii
:
-
(
•
'
|:
—^
t
,OualM»Kil '
.,, n .;:r,. il .^j, i

w pta '
" '
|rJ
'
"-
rtytui, -'^v: . («itowfr
P*TUW
1
,.,,,. ,. Ul(/l| , fh - &ruU*ti *J sttva tf« ' (Bportcniwri

i
V'";
fltfctflrtt), li' "SI ,
,. ,,,.
.
d* IWd pufww r*«fl* : ,,., .1,
W
,
,-,,, XXXI ii i 'i i^ ';

1
r tij ..
"
.
no( -j j ,.f ,.- effafra iwMfaM i

..
"^ Qi« f ;l
««
'
&* ,,. iu,: uiurgriife ''
,„,,, [0B!# ., ccf * eJ »

Li;
afrfj p. ioe
"••'
i
'.., • - " '

'..';;;
. xîv ir-. ,
i
>. i- - :l ;;
t r ,
W p*
''
^ « »j
''
'
f|1 -. s vi (IU54; tir, f-«

T4 M ..
—
i.
puf '
<P* "
r
«ni ^ KLI, ^ " ;
- toi
,-..-.. n«T«ta m-j i
:
" "
frirteftrj H
^ «**«* W*»**' n 8
: - ,,,... ,,. - l-T ftîflDl l
'
n iri
N)b£ T«i 5f
A "'- :
e, LBSO WU'1* '

ff' " '
'
. .v. Ivi '-
.."
/xiflur* srâpl- 1
!- pr^'-,-. ,, -."ii
LITURGHIA - Simbolism-. -Am

,,,,.,.., ,..,..,î;..,iJrir. imwK*«rth Al-
eS tain*
.
nfl
tpw maî ainnlnlr
'
'
-
tee ^ nr ,.i- ttttfd pe noi Jnfru btf

rofflMe ftfUflflMitt - ".' miel tul HrtatoB eate î-
tctea Td Sttntel Liturghii
,;
;l '"' ;
'
prin însi jwtf* "'"
.. V,;,- tf OftO fcra « '
'"
p. ir ea e«tc iîfflW^ ::i in "
sttffetela i trupurile tfattUn l n
l
n^înte Jertf- Anui cît i du^fi

:•>> F*"** .nitii-n','
M**t». in vierea *»
" Tertfn Vestite monrtea,
gfjfeto
\^^f.i„r.-; de ''"'" |::: '
: "'
Prr, ,.'.'.'
din :-nc im învârt imnului, deoaree* e

«finfife* torr.<
,[,• iuUj^W
j,l m ^r„; i** [tteffftJfl IM ::'''" Ja
dumnemescul Trup, cu — E1
'"
»
nWr.i s-h *aw \Ttl; .:
Nlcalus Cabfl--
Blhllnoraîle:
petrecute îniiiivô de moart l
^-
Bd^m Ltruparea, Ieirea w
s^v&Jhh - -v.i .!. rmluL *riîo!
!
2,
nn'o ci,
l artarea cea tfj

du C&rf, ti**. 1^1 A HWMWM -
Ftftrei propoy&iuîre
r
,
jri .
,,;-,.,„, e ftr&terts r
Arttifcj V"'
UiyfffWi?m/
1 1
lirit în
amini.-:o
lume te cele ;
^
*&&***?£*
'
tt&'i p v:r.tiirs<™, Jertf
S
-
Parlrf,
numita Domnuljnsul,
v cum a
^
>
Hiinui. ,ti. 1972: M=. cli '

' ' 1
tui»
frpjfcfct, :
/
Heîrouver fa $our<& auhîlto, Effl
p, e orir e a Satului
Duh
l«vskf, îa
neamurilor
Apostoli v aducerea l:u li t
Iar
D. r.oln^k,, mtmra litiirttr in cri
DSnnezeu *î piirtas?ia
printr-înil.
l_. |j a — J/i«ft5 | i- M- t>iilmals, r^n '.'"'i'i-
.'uns
Astfel, întreaga
slujb este ca un
(aftotâ) ce pte
iStutgittuo te
de «J niY^trre
rHftf/ae
pwtlewear, curs unitar de istorie
Myâgoete St Maxime Jo aflr^t
15&I
tfa
I4— tre^ d & la început pînâ la
dec^
In Studia Pair, XUt, 2 (19"}, P-
ftîaflî^^ Lrmonm i întregimi, toii
H, Urs von Bal tb a sar, Ulu/gM
JOCOS 241
din cele ce te svîrsesc gau se ros- tnrea, încâ nedeplin fi nedesluit,

tesc aduce partea sa de Împlinire Ifi de la început, cealalt, pe cea desa-
Întregul pnalmll slujbei, De pild, vîrita deplin.
îji
antifonici, care? se ciut la începutul Ba înc, între cele ce se svîr-

Liturghiei inchlpiuesc cea dinii esc timpul
in Sfintei Liturghii,
treapt a iconomiei lui ILrlstos iar ; si nt chiar unele lucruri care nu co-
ecle urmtoare, adic eltlrUe din respund nici unei trebuine-, el au

.1 m j celelalte, înehlpuiesc
i
i
.
i , i doar un seop simbolic. As a sînt, de
treapta a doua, pilda, l'orma de suli a copiei, im-
S-& spus, desigur, ca un altul ar ti pun gerea precuret i întipri re li
rostul rinturilor l al citirilor din crucii pe ea, precum i turnarea

ele ar adic apel calde în sfintele Daruri. De
Slin ta Scripturii îi
în alte sfinte slujbe gsim
:
iilti'el i
mijloace de curire si de pregtire
pentru primirea Sfintelor Taine. multe de acestea. Astfel, In m.
iar nimic nu se opune ca ele sin duiala botezului, cei ce vor se s
1
poat .face i imn i alta, adic pe botele trebuie s

se. deacale, se s
de o parte s sfineasc pe credin- dezbrace si stînd cu faa spre apus-
ii:i, iar pe de alta «a înibQliaeê s-i intinda mîmile i s sufl'-
Hristos^ Dup" cum Acestea a lui ie de acest fel nu co-

i
Iconomîa lui
hainele împlinesc In primul rînd, respund nici unei trebuine în fi-
ne voi n de în te, acoperi i'.d îmbrcm vlrîrea taine!, el învu
pe cel bo-
ipul, dar prin felul nim BÎnt tezi ura î dezgustul ce trebuie s-i
roite arata l îndeletnicirea, felul nutreasc fa de- cel ru l cum

de via i rangul >eior ce le pe arta,
trebuie s-1 alunge cel ce va fie s
aa î aici. Se înelege c5f întru- un adevrat cretin.
cit ntârile J citirile sînt, Iu gene-
As a st nd lucruri Le, sa urmrim
:
i cu- cu privirea Liturghia întreag.

ral ipLurl dumnezeieti
vin nu Dumncvuu insuflate, ele
i.i.
parte Cu parte, ca vedem cum s
Einesc pe cel re te citesc l cîntfi ;
cuprinde în tr- în sa di [pul îennomiel
dar intruclt au fost Bteae or In- l Ini HHsius».
ii ii ie într-un anumit au l cea- fel, (Nk-G:u^ CabtisLla. Tikuirtta Bumne-
In II, menire, ndie indiipum.e ve-
-l
MtetUi 1-Uurghlî, cap, XVI, Irod. ?j ejSj
nirea t trirea în lume a lui Hristoa, rir„ p. 53MS4J
Acelai lucru esrte r.u numai cu -
tfntriie l citirile, ci si cu Sfintele
LOGOS [gr, logos, Uit, verburn
flecare din ele se vîr- [uvînt, raiune, verb] : Lnôs este
ceremnrilE :
numele Cuvîmuluî lui Dummvi-u,

esre in vederea unei n numite tre-
a doua persoana a Sfintei Treimi,
buine, dar totodat simbolizeaz $î
Care S-a întrupat în omul Ifgu din
tm* dii: faptele, din lucrrile sau
patimile Iul Rrlstos. lum, de S Nazaret '"Cu virilul (Logos) trup S-a
:
fcuta [loan 1, 14}. Este Un nu nit'

pHd, Intrarea cu sfîîtta Evanîclle
folosit cu predilecie de Si Jorm (in
!
altar snu ini rrea cu cinstitele

.
fol
daruri. acestea se sâ-

Fiecare din Evanghelie, în Epistol (I) si ta
J
cea Aponilipsâ), I rln Logosul ver.is 1
vireste fru un scop practic

,
dini.iî' sa se citeasc Evanghelia,

cea unul din Treime, toate au fost
de a doua ca s*? svîreaseâ s ftfeate, prin Logosul întrupat, toate
Jertfa. Dar l una l alta fnchl-

au fost rscumprate. Cei dinl.îi
puies-c ieirea sau artarea în lume teolog cretini (Justin, 100 16S)au —
.i lui Hrititos una închipui este arâ-
:
învat ca urme ale Logo$ului-Rx-
lfl — DleJnmar de T»6lGgt« A—Z — Ci. 43
LOGOS
24?
i la U^r pentru eâ lumea are raionalitatea

tiu.î divina se pot gas! — în virtutea acestor «loyot».
sofii eleni l înelepii
ludei T
cei d
hdg&wL încorporat atit ifl
este
din a farâ de Biseric. —
revelaia naturala --, cit
Naiune de *LOQ&*» este cunos- creaie
cuta deja in filozofia
alexandrina i în cuvinte, în Sîînta Scriptura, de
nceretiu, de unde li feafc luata
de sub forma unei mari diversiti
transpa-
de apO- «raiuni». Logosul este mal
autori biblici (simul lnan>,
rent în Biblie ca Revelaie
serlsâ
de mai
loectl i scriitori bisericeti <le-
Potrivit principiului duna (cuvinte, imagini, evenimente),
iirzlu. este
care ««M4 primete armele ei de Ut m creaie. Ordinea creaiei
la seculara» (Tertuhan, De
Eil<KK>fla
pu« mai în Lumina în ordinea Re-
raiunile
praeseriptione tfaereticorum, \II, velaiei biblice. în creaie,
i se ramific într-un
împrumut lingvistic nu în- se combina
complex si continuu. Amploa-
3), acest
seamn o asimilare a epaj*nutttiul mod
eu multiplicitatea si diferent erea
filozofic teologia cretina,
In rea,
ma- acestor combinaii mi pot H desci-
sensuri
vîntul Logo* arc doua Dumnezeu. Omul msusL
frate fr univers com-
jore :
este prezent în acest
3) Raiunea sau
sensul divin care
plex al raiunilor $1 el
dezvolta ^
suport al Se
subzist în creaturi ea m acest dialog iraional» în caremtra
lor i ca principiul I« ;ill Dumnezeu cu creaia,
hi
existenei
l
dtaamfe:; g m acest particulara tea
dialog cu
personal, Inteligibil
doua pe** rspunsului su. care este nolantor
b) Cuvintul ipostatle, a conform cu
Treimi. Teologi* in dezvoltarea lumii,
a Sfintei
raiunea ei general, Combâtmd
soanâ te-
patristica clasic (mai alea Maxim urmiml plato-
oria lui Origen, care.
Mrturisitorul) vorbete pe larg cea mai
gene- nismul, propunea detaarea
despre togof; adicl raiunile radicala rat de lume
pentru ca
,,\. âle lumii, care preexî&tS in
astfel omul s
se întoarc Ui untta-
Maxim
Dumnozeu, prin care El comunii!. \.vu preexistenta creaiei.
din moment ce El creeaz lumea eu Mrturisitorul subliniaz necesita-

sensul existene* ei.
Aceste magtnl ta l importanta creni ei în «urcu-
sen si mie ul» spiritual ctre Dumnezeu. Ast-
sau modele divine devin per-
La nivelul concret ai fel, pâstrîndu-l Identitatea sa
al se manifest
sonala, cu darul su specific
S!
individuale.
lucrurilor fl entitilor alia
Hum- situaia Sa parilcujyr omul se p
Ele sînt reflexul raiunii feul într-o comuniune universala cu ter-

cuvinte
nezeu, care se exprim:, Eri mele infinite du manifestare a
Iu-
supor- com-
i evenimente, i constituie Dumnezeu. în aceasta
birii Iul
tul raional
al creaiei. Mal muli. plexitate. Dumnezeu cere de îa
existena mie
ele fortific realitile in care un rspuns care sa valon
plenitudine Iubirea divina în situaia
concn I I
tor concreta, dîndu-lc perso-

a existenei. Ele exercit
o putere a vieii acestuia. Rspunsul
el arag &
atracie i de micare ctre nal este decisiv, deoarece
e contribui
direcia în care omul va
i
Dumneû, Prin «logoi» Dumne- care exis-

la dezvaltarea lucrurilor
zeu pstreaz armonia i
raionau-
lor, Este un
sens T lumea t, pe baza raiunilor
iatea creaiei. în acest normativ si for-
dl i HMfr-
rspuns unificator,
este nu numai sensibila, pardc creaiei con-
posibil te-cmm mativ. Toate
liribil. tiina este
LUME 243
verg, se mica, se apropie ! comu- tul Domnului rmlne Tn veac, glndmile

nic,:! Intre ele,micare intr-o unica itumiî Lut in neam pj 32 j JT inv.M» tp s ,
simfonic. Aceast convergena sim- >'J Cdr/ sjfani/ Dom/iu/y/ nimeni nu-/ va,
fonica .se realizeaz pe treapta în aJf/co (I* î* r 28—27). Na din Invl&tur
cre omul farmeazâ cu Dumriewu o a gunareut $j a doi mai êpnri^ statul
unitate de direcie. Astfel, doctrina acesta, ci din harul duhavzSc&w Jui/ortior
despre «Logoi* vrea sâ spunâ
efi ni- t,'; /postas, /p £ ?f ce tumînto&a minte» în-
mic nu ea te im personaj l iraional tru ndr.vvr
# q fflce Jfi stofe s vatfc ee-
In existenta fiinelor, ca totul este /o BTflî presus tfc JuiTlD- fCo/faf PftfJ-ta*-
totatotent in Dumnezei hui t Caiete despre rui|iji e, 40, ]„ fj ;oc.
j
Desigur aceast structur #ptt-

i-.r\ rom., vftj, , p. 2i>2-^2(î3j,
lonalflv,a creaiei nu poate fi ine-
te$6â fr
L©£o«il inostatie, adic
JbJIogranc M,
J* r
Ralcra, Invâiura
Cuvîntul vieii {In 1, i ^>tr tticfrm) întrupat r>t\ parmifmft a
J, 14 I In j ;
P&ffl Cf^JilulLTjf In teologia aposlnliirâ i
i, 1), Cuvîntul Iul Dumnezeu (Apoc,
£9, 3), Care reorganizeaz lumej) in-

ptfiristlc, Tn ^GJafiirt BfewfcîiM XXIX
iv-v noua comuniune (1970), nr. 3-^4,
personal cu
Creatorul, Tn concepia celor dinii
LUME kosmos, lai, mun-
[gr.
apologei cretini, Justln Martirul,
dusj creaia Ini Dumnei?eu, mediul
:
Tian, Atenotfonis. Clement Ale- în care omul îî exercita rolul 3.1 u
xandrinul, Logosul este cei cure, în
creator, sacerdotal j profetic, Foar-
introducerea i pregtirea u mu ni tate interesant, este faptul ol Iib-us
tii m
luntrul iconomici mîntuiriL
Hriâtofl vorbete de Lume în rug-
*f «undeaz*, parial l incomplet, mea Sa preoeasca. în care fuce
ii
filozofia j înelepciunea cea

afara*, Legea i profeii au primit
«din distincie între a m lume i a fi l'i
din lume: -Ei nu eînt din lume,

lumina din revelaia Logosului di-
precum nici Eu nu sint cim lume»
nainte de întrupare. Pentru Justin
(In J7, Bêriea sta la
16), Astfel,
fApalatfia T, 40, 1^4 Apologia II, ;
frontiera pe de o parte se l&zrc& r
7. 1—1 in, 1-3 ij. 3 ~4) si Cle-
;
;
poate vorbi de prezena si lucrarea
ment Alexandrinul (Sfrortiafa I, I9
lj 94] aceasta tfeewdaiPii'n este ts-
t Bisericii
E-1 rffrî.
'tn
iume, rî fcg s^-1 pzeti

i*
1
!
lume ; i.Nu m ro^ ca
nlverr,aln, încît iisernîhete pe ei de cel viclean » (In 17, 15) |x?

Lcffoiw- ;
'''"i se ;iiM î n 'llozoriile precretine de alt parte, se poate vorbi de exte-

i in religiile necretîne. rioritatea sau de independena Bi-
sericii fa
de lume, cere refuz sau
sta tn afara ajlfinej cu Dumnezeu.
JmJ pjin dff/aj Iu/ Dumnezeu, ca un &fe$. Atitudinea Bisericii Tafi de
• ncifj^j al ktme
Duiiuiui, dac se p0Q& decurge tocmai din caracterul ei sa-
ipmv ajfl. y Q,G 5 jn/ introdus [n ntfSu» crame nud, Ea se afla in mod obiec-
''' ftoflpij tâpluttlQt i vârf îoate rra|?u- tiv in hluntrul corni miunil ni Dum-
tuturor unUe Tntr-o ff/rûrij Bajiw* nezeu. *Eu v-am alea pe voi din
111 - |i tanti <'!• Scripturii j e vm lume» (In 15, ÎS), in timp ce lumea
''"'"'"' îil MQ flfîfiUJ'IC (Lo^cjj). £/ JTlu/tf re^îst sub influena «stpinitorulul
' '"o mf se dtôpoM Betonata
Ufttci ft(((ktne 4/ arginte prfn Ea
In
ceior ce
acea acestei fcftni» (In 14, DO), accep- s
te 'M-^js't comuniune. Biserica nu
v&d }n adevr In Duh, Iferf/unca «coca c
poate deci legitima sau sacraliza lu-
tttelul e*J mafe kii numncztau
ffJ (Is, $, mea ca atare, care se organizeaz
11 Ia ,.•.>/,', prfvinrt, DcrvM d intar ; *St& dupfl legile el autonome, ci invita
LUMIMAHB
211
LUMINARE {sau Sflnta Lumina-

lumea s
Intre în sfera harului.
alt nume dat Botezului
(nu-
Luind asupra Sa « pcatul lumn-; re) :
cu
«Mîti- mit l bala nuferii de a doua)
(In 1, 23), lisus Hristos este
lumii» (In 4, 42), lucrarea înelesul ea ritualul afundrii re-
tultorul
Sa ras cumprtoare avînd o iradie- prezint, sacramental, învierea omu-
lui nou. înnoit dup chipul
lume* Celui ce
re cosmica "A fost crezut în
:
(I Tlm. 3, iâ). »« Lireat fcfc C61, 10), sau imhr- %

In vocabularul ascei T
lumea în- caren in lumina IMstos InVÎ** Iul
seamn ataarea egoist i iraiona- ^Cîi în Hristos V-fti botezat-aum-
la fade realitatea puT carnalii a tfat, în Hristos v-ai i
Snflbr&Cîftt*
trupului i pur material a createi
t
{Gal. 3, 27). Alte rituri simbolici'

rfe
Lumea echlraleaa cu Iubirea tru- Lumi-

la bote? redau acest aspect:
peasca de sine, adic cu «tunicile de
nu- narea cnre se ine de nai la botezul
piele- sau patimile care înt nu luminii
deoare- copilului este simbolul
mai o expresie a egoismului,
ce ele arata neputina de a
se des- pascale. Noul botezat îi asum ca
prinde de materie, ci l o expresie a <:Puste» al su Pastele tul Hrisaos,
trecerea de La mnan.e via-

IrâtOîialît*^ ele schimba" sensul lu- adic la
sco-
cruri lor, folosindu-le împotriva
pului lor firesc
, care a fost prefigurat de tre-
Marea Rj'ie,
cerea evreilor prin _
ehatolcgica, lu-
In perspectiva ..iie de «pastele- evreu. în Bo-
mea, chemata ea ia "forma Bisericii copilul devine «prta ai
tez,
mor-
transfigu-
In Taina botezului, va fi
Dumnejeu, ii i învierii iul Hristos»,

n ,ta în împria lut
«Mul lu- devine
De aceea, cretinul, cunoscînd des-
Copilul bOteM
lumii, se roag minii», de aceea esle primit
dnpa a-
tinul l dinamica
:
«S vin harul i s treac lumea fundare în haine albe, simbolul

sla-
vei divine in care s-a îmbrcat.

Sla-
aceasta* {Didahia. 10, 5).
trans-
va este haina lui lisus de la
în S/lnlM fcrlpftu, ^ figurare (Luc 9, 20)i de la în-
Biserica tâfcwtm
Tradiie t In Teo/ogia cptUempQ- viere. Pinza alba înseamn v.u cei
Smta
fptura noua
rft nd {im de doctoral]. In «StW TeO- botezat a devenit o
..--. XXIV {1972). nr. -i P- 325 ;
D.
{Gal 3, 27 ;
Rom. 13, 14).
DlnnJitJca eterifel *« B^f/cd,

Stan'toae,
o r Me MflH(leI-iJc, ediia i*.
«Ortodoxia-, XXIX {IOT?}, tf< ^~4 ' P'
II l b 1 1 t a î
In
1*314, p. 40,
2fll—301.4
M
MAICA DOMNULUI, Fecioara Pinâ in secolul lipsete
al IV-lea,
Marla, Nasc toarc de Dumnezeu- O literatur proprie- despre Fecioara
!'>.. nu dau prt a
mghellile canonice i
MaHaf. cu toata ga scrierile apocri-
tiiulte amnunte despre viaa Fetida* fe se refer deseori la scene din
ri Marh, Ea este fiica unic lui si vlafl ei. De plldâ, cartea Petrece-
loachim l
a Anei (Evanghelia apo- rea prea Sfintei Fecioare atribuit
crif a lut lacov), care o eonsac? i
episcopului Mellton de Sardes, men-
«rviriuîui religios din templu. De ioneaz ca apostoli care au încon- î
1
U'l din lazaret, în Galileeo (Luca jurat pe Fecioara in ultimele clipe

I, S6— 27). ea este logodit cu I
ale ei, au dus trupul su spre în-
mi', ie menionat In genealogia gropare în valea lui losa'phat, dar
redaii de Evanghelia dup Matei aici, în faa mormînlului, a fost
ii. eu scopul de a arta
16), lisui c înlata la cer.
irine dup naterea 5a fizica In Biserica apusean, începând cu
poporului iudeu, înscriindu-Sc in episcopul Epiranie de Salamlna,
lin ta de descendent davidica. Din cultul Maicii Domnului Ia o maro
cauza acestei logodne, Iteus a fost amploare. Printre altoie, srbtoa-
• nsiderat fiul tui losir l al Mriei rea Adormirii eate deja amintit:! de
(F uca 243, In 0,
23 ; 4, : 24), dei CMfprle de Tours (f 594) în «ti-
Iriâif are o paternitate legal asu- tat despre minunii Sub papa Grl-
pra Lui, nu una fizic (Matei 1, 20 gorie {5^0 — fi 04) srbtoarea era co-
35); Aici primete vestea cea hu- memorat la Roma
13 august (în la
na ' în erul Guvrlil fLuca 1, vechile martirologji la 1G ianuarie}.
l'iind salutat apoi de Eli-
ÎS),
Papa Serîu I 701) {im—
prescrie
'
mama Iul loan Boteztorul

'
,
anumite ruâduni pentru sfirbtnrile
(Lii'ca 1, 42 45). —
p Ti naterea lui 1
1 mririle Naterea, Bun £ vestirea, Cn-
f
I. iiin Betleem (Lues 2, 4—165 ea râlree Templu i Adormirea), O

l.i
e te de EI în toate martie
ahturi serie de pnrinl l scriitori dtn R-
momente ale vieii l activitii srit *u consacrat Meâcii Domnului
!
Lnr r,'iiorea-împrejur prezentarea h

numeroase tratate, stadii l în spe^
'
templu, ftiga In Egipt, predica în Hal omilii i imne ca de pild :
f
templu, minunea din Cana (In 2, 1). loan Damaschîn, Ghcrman de Con-
Modest d& Ierusalim,
în timpul
".Wf>mr este
Jui UiiJii (In
Patimilor,
in cred in
19, 25).
a
Dup
dupii
aposiolu-
înlarea
c.ire stant in o pol,
Andrei de Creta, Teodor Studltul
Literatura cultieâ este plin de ru-
li iî- (Fapt* h
i
II),
Iul lisus ga cin ni l doxoloyii referitoare la
fecioara împreuna cu fraii lui li sus persoana i rolul Maicii Domnului
i femeile care au urmat pe Fîris- în Iconomia întruprii Fiului lui
km lac par te din cercul apostolic. Dumnezeu.
2-Vi MAICA DOMNULUI
învtura despre Fecioara Mria Fecioara «a nscut cu trup pe
poate ft rezumat in citeva nume Unul din Treime, Hristos Dumne-

s/m rillur] principale :
zeu?.', de aceeti ea e Nsctoare de
*i
—
aMîreas. pururea Fecioarâp. Dumnezeu». Ea nu este -maica dum-
Termenul aipaHhenia — pururea- nezeirli, ci a unui Fiu care este
fecioria —
apare pentru întîia oar
Dumnezeu, «zamlslltoare în chip de
negrit a trupului lui Hrisum-, Prin
La Ignailie de Antiohîa (Epistola c-
ea, nevzut Se face vzut, fiul
Cel
tre FAesem XIX, 1), care t-onsider
13 sus ca Însui J-* luat din Mar ia firea Sa
naterea virginala a lui
omeneasca, trup l suflet, prin pro-
unul din marile mistere ale rnTntui-
întrea- cesulmaternitii si Garnisi ir ii ff
rit, de unde va fi reluat de
de pcat, de la Duhni SFîm.
ga tradiie patristic pentru a de-
semna zmislirea fr
prihana a lui Ne.Hiorlc, care separa in Fiul lui
Iisus din sinul Fecioarei, fr inter- Dumnezeu întrupat doua persoane,

venia omului. Cuvmtui însui, prin cea dumnezeiasc i cea omeneasc^
puterea Duhului Sfînt, este Cel care susinea er Hsus este un simplu om
fî asum ii trup omenesc adevrat în care Fîul a venit- i a locuit si cu
din trupul Fecioarei: «Înelepciu- care formeaz o unitate Toarte
nea $l-a zidit easâ» {Pilde 9, 1). In strînsa. împotriva acestei erezii. Si-
viziunea rugului rare nu se mîstuia nodul de Ll Efes va proclama efl
[le. 3, 2—3), comentatorii disting Fecioara nu a nscut un om, bau un

para de toc, simbolul matern itli, om unic, ci pe Fiul lui Dumnezeu
i ramurile, simbolul fecioriei. In însui, Care i
-a luat din ea ii rea
crile Liturgice, ©t este numi tu omeneasc desavîrit. Astfel, a fost
«poarta vieii», «fecioar -neîntina- recunoscut maternitatea ei dum-
ei
t», flttâ Domnului neumblat, prin nezeiasc, împreun cu fecioria ei.

care singur Cel prea înalt, a trecut —ffCea plina de tar» (Luca 1,
i pe tine însi pecetluit;! te- a p~ 28), «Prea Sfint* (panagia), fmp-
Ea «a zmislii Evi
zjt>*. samîn si rteas- Vechiul Testament vorbe-
a nscut in chip negrit pe Dumne- te de ia de slvirea hfaîcii Domnu-
zeu Cu vin tul», "CU curia fiind pe- lui (Ps. 44). Ea eâte identificat ou
cetluit i nu fectimu. pzit», astfi I
scara dintre cer i pmînt, din vi-
n
încît mai înainte de natere a fost m.iI iul Iacov (l' ar. 28 12), prin care
h
fecioar l în natere feti oar i Dumnezeu a luat firea noastr u-

dup:1 natere forai a rmas feckvini rnan, pe care îngerii Lui Dumne-
(piirlhori'is). zeu se' sole i se pogoar. In tradl-
— Nsctoare de Dumnezeu, Mai- iu patristica, Mria este comparata
ca Domnului, Numele propriu-isla cu Eva,fiind chipul unei noi umani-
al Fecioarei Mari&, înscris pe Icoa-

ti. Dup
cum Eva a luat parte la
ne cu iniialele MR-THU, este Mltir cderea i
moartea lui Adam, tot a&a
Theffu Mater Dumitri Maica — Mria a pârtiei [nil la «întoarcerea.»
Domnului fLuca 1, 43). Titlul theoto- chipului celui întin.u la du pul cel
kos a fost adoptai de Ctre al dintm Pe de o parte, ea a ti'l \aX
III-lea Sinod ecumenic (Efes 431), aceast stare prin umilina sa (Luca
1 t 47_46), pe de alt parte, ca a
împotriva ereziei lui Nest&rie, ca o
fost sfinit prin slasiuîrea Cuvin-
dezvoltare s învturii despre uni-
tului, devenind izvor de curie
i
i
rea celor dou firi în [îsus Hrlstos,

?
dar Biserica nu l-a introdus in nestricelune. loan Dumaschln, in
crez. ((Omilie la Adormire», o numete

247
MAICA DOMNULUI
de nfci alt folositoare

uiemplul Cuvin tulul». Sfînta $&& :,,,:, tine,
presus derît toi sfini «mai cinsti- h

grabnica, nici alt bun mîngîiere-,
preamri- numai pe tîne a Maic a Iul

Ui decft heruvimii l mai decîi h t
ta decît seralimli*, ea este acope- Dumnezeu, ea sa ne pzeti t Bfl
rit&area, aprtoarea, mijlocitoarei ne acoperi In vecii vedlnr. Amin.

ajutâtoarea credincioilor. Mare
l lH»Wi Epistola
&u li tu are u cretinilor, eu
înal ru- BlhllogrjH»! SI.
trad. di.,
eJe*e& XVîll, % XIX.
gciunile acestora la tronul Iul Dum-
1-,
tftto
TA—1A\ Si. Grljorh- de Naîlaira, Ji
nezeu l Fiul se-lu. In acest roi ea este p
Invocat la liturghie, uniat ta im- .,,,,-,< foojo&tefl 1, 16 — 18 fcolî. i**1 ^**

Lconogr*" ChrttteK&es), P. 43—41 ; St, Jea* Damaa^
nologic: tf n prezentata In ^ wr -
eiîre, HomfcJtes Klf J<t NaîlVii* ei ta
fin---
dn £&rf* Vaulal. Edlttons
rrti.'ion, trai
ortodoxe n-a acceptat
Teologia n, |lKj SettfOW CUtc-
romani, ,,, , , L901 f«&
vaU- nou dogme mariate -\iHn-jHr cit- V. Lossky 4
r
a Ik-ii-'-::
catolice zmislirea maculai; 1
i
tJndr
:
-.-.i-sky, In VOI. rfto MoCiifif oi

înlarea Ia ce* I
.
Fecioarei (1854) si SymporJLi™. edlUit te 8. t, Mus. n..

-n trupul (1&S0) Cele doua dogme ',.
p
K
Hu«Uef,
om i Int.ru- I miden, D*cre Press, !&<? -
Strica raportul dintre Mfere rfu Dlsu cfaJta I'JSbH-

dintre u- Cuite tfo
U Dumnezeu, dar )
te
pajes | i
MEPREO, nf, 20, 1554
rninluim. 4l< QrihodOxe, Ia 1
Iîhus Hrlstos l komomla rfr/fcxJ(Kis s**J

;, l||:u hnr «na&câtoare de Eumn*- , Kovoli-vsky, OueJqfues
2eu^ Fucîoara Mria este

tere fiica
f
na-
a$-
lui Adam *L mimai
dup
astfel
n^vir.lJ
îrtae»,
,''<
nr. 47,
.
W
."i.'i.'^JLin.
p.
iiii
l—W
i'Cîlih.f-vs
[l:icUn.a sp e
91.
a reprezint umanitatea care

roaba dom- dinalntL- d* 1(1:^)= G. A. Matanc.y, Mfl^V
iptâ mîntuirea! «lata
i '
««*« ''7 "- rnJl v ' r

and £Ae CfturtH ns
nul ui Fie mie dup i/uvmtul bau»
.FGl/ic'is, Io xDIakoJtlai?, IX 1,1^7 *). V- e_
(Ul , vl i, ;nj). De aceea
tnduttm«- l
Cu- 19 .1...- |jh Ledit, mtt âtite la tltwb
,-cirea el este roti ui Întruprii
i
JIÛL.lH'^ti. 197& R.
de Hvmwr.\ P.ir:^ r i
vin tulul, care c uni ea

surs a ne- oJ HjMy-
i
:U'n,fii. TJie Mdr;«n Hojiîc^l^
poa- S. l
iMcclUnii. în. uitare a v.u trupul o/ JunjôJeffl, Ann Aibdii |MU'h.),

.
ftjtâ
te avea sensul de
glorificare a IirU Sefluteri^.
ih,iv Mi.'iriinH, ifiWi C,
dar ea nu anuleaz roluJ
L
,,i,,.i„-..ii r
nWcumpâriitor
d« unic mijlocitor i?t
m (im)* nf, i-2. p, 2fi5 -^?f Rei^-
Krisc* este
al 1 l L lisua Hriflto* câoî tfuxsilon &&&&* fidW*m»
1
I.aurpntîn, La
cei c.in; in^Ltil trupul la cer. De- StatiUcm*.
du ScuLL Farîi î^l Dr
11
Pr
put Feciotxrel neprihnite
' '
sigur 'Iii
mi/ê'ltae^, In *nr.
1
MflJcfl DamnuLiJ ca
i pururea mijlocitoare este
adine
tOdcwtSft*, IV (lorj), rr. L, p. 7il— V
pietatea ortodoxa,
imprlnm-t in Alc-îtîs Kn:v£tfl Ia placa da Marja dons t
împrteasa noastr cea preabu- ChiM' :
In tc.v. .xUnlîA i-
.
ia pW** OfffeMfOê^
de 17— 3^? W»».
nâ, ndejdea noastr, Nâ^câtoar* uc (£y<nt)* ut. 13, lîW^ p.
fo- rJ^Hse Orfho-
Dumnezeu, prietena Barmanilor, La M&rt de OJeu «^n'ia
losi toarc celor neputincioi

i ocr°- rAvxc, C^rl, PflfH, 16601 N, C Bwwfl»,
In canDoneJe., nîi-
tltourea celor ohijduli, vezi
nevoile TrclokQ!} si JtrJ.a-(orp^Jfc-
noaBtre neoaaurUe. Ajuta-ne l c AJzJic, dogeai jcIJfi

"''
?^ ttQpattih OctuUmiuf
XXIX (1977), nti 1.
hranete-ne mart, Iji «'detad |
.
sîntem neputincioi ;
fovâJAlUtf
p. fr5 111: Hi" Moldovan,
cbijdiurea
ea pe nite strini. tii triplri detsptc TvclnaTa Mtuttt,
âiifiiej
,-iîvi, usureaz-ne de ea precum 3;.'193U. '1S3—491Î ÎV-
In „Orfoîiaih -p. !
vciet'i, r,u:l nu avem alt ajutor a-

24Et
MAHANA TUA
-23 ; 25, 1-13 J

15, 21—26 B <>;
—13), Prcoti continu în Biserica
i-ef/cs, la «Irin^wn», no, 4/îEHlâ, p, 451— slujirea pe care însumi lisus a înc.rc-
dlnat-o apostolilor Si «t mer- ;
470 l no. 1/IOT6.

gînd, ei doisprezece) propov-
(cei
MARANA THA Impresie ^ra- :
dulau pocina. scoteau muli i
m&k. folosita fie ca proclamare, lw
fie
demoni si ungeau cu untdelemn pe
ca invocare liturgic adresat muli bolnavi î-1 vinde ca. 1» [Mc, b,
lisus Hristos care va s vin doua a 12— lli).Taina Lmduirii prin rugâ-
de slav, Are ciunt: i ungere nu trebuie
confun-
pari ca Domn plin
doua forme : Matm Qiêt — «Dom- dat cu harîama vindecrilor (1 Cor.
i
:
nul nostru vine» (I Cor. 16, 22) 13, 2@), Tmduirea trupului este
Îm-
Marftfta th«— *VlaO Doamne t
Itetf- unui din semnele anticipate ale
se» (ApOC, 22 17, 20). La Umpul
r
su, priei lui Dumnezeu «Puterea j
lâlmistul red ateptarea sa

mesi- Domnului se arta în tmduiri»
anic astfel :
«Ateapt pe Domnul, (Luca 5, 17).
îmbrbteaz -te i se întreasc s Atolul cuprinde cîteva elemente
Inima ta $ ateapt pe Domnul» (Pa. principale ;
26, 20). Comunitatea cretin"*

primar Iertarea pa-
a) Pocina, deoarece
anuntii i Invoca venirea
împriei st la originea tmduirii
ratelor
viitoare astfel : «S vin harul al sa
Pcatul si
bolii. suferina merg îm-
treac lumea aceasta Osana Dum- l trupul
l
di- preun, aa cum sufletul

nezeului lui David Dac este sînt inseparabile în firea umana :
va :-inl. sa vin. Daca nu e&tc sa 4

«Ce mai este uor? A
aice iertate :
se pocâlâsca, Mwrna tlw

Amnv> tale, sau a zice scoal
sînt pcatele
l
:
(Didahia X, 5).
i umbl ? Iar ca tii s
Fiul O- c
ev» mulul are pe pâmînr. puterea s ier-
MASLU (gr, evhelaion (de la
te pcatele, a zis paraliticului
ie
hi rugciune elaion + — untde-
:
ii Sccal-tti, ia patul tau

zic
si
btnccu vin tarea untdelem-
!
lemn) 23—24).
bolnav, merfii la casa ta» (Luca 5,
nului]: Taina in care cel în- pocin
prin ungerea cu untdelemn
sfinit A muri pcatului prin
seamn a reface articulaia care sta
i invocarea harului Sfin tulul Duh la WidiV-jna vieii j umanului.
de ctre preoi, primete
tmduirea
p) Citirea celor apte
perSco» bi-
trupului i iertarea sufletului. O
re-
blice, din Apostol Evanghelii, ca- i
ferin directa despre aceast Tai nu actul tmduitor nu c
Iacov re îndeamn
se gsete în epistola simului.
este o intervenim medicalii Emu
5 H_ 15: «late cineva bolnav între
vindecare miraculoas, ci un act
de
voi ? S
cheme preoii Bisericii l sa
unt- compasiune a lui Hristos, «doctorul
se roage pentru el, ungtndu-i cu care
m
numele Somnului. $î ru- siiileteLor l al trupurilor. Cel
de Lemn,
poart Iar durere neputinele noas-
gciunea credinei va mîntui pe rol
tre CU a Crui rana toi ne-am Vin-
bolnav i Domnul ii va ridica, l de Ta,
decat» «Cci precum este slava
va fi fcut pcate se vor Ierta lui». a
asa este i mila Ta-*, de aceea El
Una din slujirile mesianice ale lui s
iertm de aptezeci de
Hristos este cea taumaturgi c,
aa porunnt
apte or] tfte apte celor care cad bl Pi-
cum reiese de altfel dîn cele cate,
perlcope evanghelice care se ^citesc
la Taina msluiii. (Lues 5;
25 37 — ;
c) pentru bineeu-
apte rugciuni
de
Matei 10. 1, 5— B j &, 14 vîn tarea untdelemnului. însoite
19 1—10 ;
ttASLU 24»
tot u Ageri ale bolnavului de

nlikirj
na masluhti
constituie unul din
preoi (supte a au numai trei),
ic'ttrt?
'isemnelei* anticipate ale Jq vierii tru-
spre sntate i izbvire de toate pului [ ale împriei lui Dumne-
boiile Un ied demnul este simbolul zeu, credinciosul avînd în simurile
nulei dumnezeieti (Lvw ;j;j—
10, ale trupeti i sufleteti, juca' din
34), ai bucuriei
sfineniei ai al ;
aceasta viaa, o preguatare a resta-
CâcJ u-ai biaewit a ne curai prin
ige, fi al dat in untdelemnul
urrii [ nemuririi viitoare. Trupul
sfin- uman este trupul asumat de Fiul
it chipul Crucii», «apte rugciuni,
lui Dumnezeu, de aceea ci se va îm-
ungeri i preoii înseamn plenitu-
dinea Bisericii, care întocmai ca un
prti de aceeai stare în cele di a
urma, în acest sens, maini este Tai-
organism resimte suferina, infirmi-
'n-.i i neputina unui mdular
na '-pcranel in, fgduinele împ-
;
riei lui Dumnezeu, Ea
aeta" înde-
Daca un mdular sufer, toate m-
osebi valoarea trupului, destinat ft
dularele sufer împreun- (I Cor.
Preoii
fie proslvii prin participarea dup
'A. :>,}\)
fee roa*.'i nu mimai har In trupul îndumnezeit ai lui
pentru «tmduirea suflatului \ a Hrîstos.
trupului i spre curie i Jnliitura-
-EStapTne
AlfittUtornl*, Impar alo afinii
ri-a toata patima l a toat nepu-
,-j
i-ina i boala, l u toat întinficiu- Cel ce pedepseau i au omori, Oue tal fi-
re ?IJ po toi iienulîntJoijt $1 ridici pe cel
trupeasca l sufle teasc
i
c3 mal h
sles pentru re Integra ren celui bolnav ctoui ; Cel re lndreple/,1 cbimurJlu< cele
LrupcÛ ale nHrhL'nlIor, ruaârtui-nr» ie,
ta trupul Bisericii r «Druiet@4 pe
sul sntos i
întreg
Du niii^/i' ui nnilrn,
mila Ta ra ii aclud
Bisericii
peals unttKlurnntil acesta l pcili* cr-i care
Tale, a sa fie bine plcut ie l sa
• voia Ta-,
'
se njii Un el in niimM» Tân, cu bâ le tte
lor ipre [iiiiidOuirtM ûrletului *1 j lru|ju-
raina maslulvi se da oricrui
Inav în vederea
liil $1 spn> curaii? i Inlalur.mi ;t icul pa-
vindecrii, in
tima $1 lL lonl,j |ii'|]ti|j »,i l,j
tipala i leal 3
de suferina l la orice
r I
vir ••.. In tradiia orientalii, irlIlnutinnL'j trupeasc i Itftteftttâ, Aa,

ea nu
' ! De. am ir?, Iriraile rtJn cer pul crea Tu cea
-: pregtire pentru moarte («ex-
|V •' tâmâdLiiioaTt> xttage-fa He* u-up, «te]£f-
-Mo») i nici nu se u\i o :
Ic-! fiprblnlûr-j,
n&jvafcl*! tttJerliteto hJ-i
Singura rjatâ in ultimele clipe ale
Vieii («In artkutp tlflOBH4ti* lujia banta cea aattinsft. Fii tâ-
mori a»), firfi iii. :hii(f)itil rubiilu Tiu ai-sM [N| ridl-
tmduirii, lmpârâia
panta Iul
f
Dumnezeu este viata venica, de a- iâ-1 pi- din sul dl fi ptirbJ lUinrU î din
ceea regenerarea umanului este un H^lcfiiutul tliliiiiirii. fjlirult?s[o-L pe clinsul
m fil raiei, Suferina fi zidi
i
Mta&foj | întreg Bisericii Tain, cu sâ Ue
trabuie s
fie vindecat prin trata-
lili].' placul Tte |( | r*cft vîu Ta.
medical, dar cînd articulaia
CI h- st tu vine r;J ne in lip le li eu s
llntre trup l ne mlninlc^ll py uof, Uumnr>7cul no&lm, J
suflet este atinsa,
inci numai un act de ie iJavaSnalm, Tat^ltiJ .1 lu]ui i SM ci-
«ungere I
dumnweiaacii, în chip tainic, pna- lului D*ih acum l pururea i In vecM ve-
r
\i- sS refac aceasta" ranl. Cftîar da- cilor. Amin* (Mojjltcljiji l'.r/l,
p na), . r-ri. ,
ca deplintatea laicei nu este restn-

Bibliografi*: T<?oIq$< u ttorjmniie
I
Hta prin lucrarea Tainei maslu- & simbolic, tsâ. ]35« voi, \h c»p. Taina
ine omul in
(
wrf, Encheietura care

Otmktm, p, fî^HBâe rj'ank Gavhi, op.
BtenS venic este întrit
^
r
cu eJ '-* ca P' trnciiOT!, p, KJi— 3

n. Cfosu,
''nil ni Dumnezeu. De aceea, Tai- Taina Sltntuitil Ji\aslu t \a aO>nndox.la* r
75<i MAflTTJRlSIHE
XXXI [1B79J, a v. \i—4, p. ^53 — 3G1 j Pr,

este confirmat de scrieri i scrii-
pt&t U. .ytQnil^LH', Teologia Dogmatici tori post apostol ici i din perioada
OritiOox, &d. tH, vnl. 1 12. iMKi— 2fXî
p.
patristic Clement Romanul fEj^rH.
:
Vjsiiu RAduca. JVuVja Simului tnudu, In

Ortodoxa Romtafift, EVI1
1 Corinteni. VII, 2 5J, Ignatîe
de —
«LîHjsertra (U'nuj.
Am ion iii fCâtre Smirneni IX. 1), Ep.
nr, 7— Iiî, p. 175— I.8& Itfi Bamabu (XIX, 4), Didahia (XIV,
1—2), Pollcarp fCtrc Fillpeni VI, l

MRTURISIRE .Spoteda™* — 2), Pstorul lui Herma (Viziunea
sa u Pocin [gr. nietanoia, lat pae-
I, II. III Asemnarea VII, VIII,
nitentis h.imbarea spiritului,
;
IX \ Justln Martirul (Apologia h

;
Cin] r Taina in care credinciosul,

cap, XVI; O, 14 Dialogul cu T-nt-
prin puterea Duhului Sfîni i ru-
;
gciunea Bisericii, primete Iertarea

jen CXXX 2), IHneiî fContrfl erezi-
h
lor III, 11, 9 i 14, 4) Clement de

pcatelor svîrUe dup spre t
înnoirea comun funii sate cu Dum-

fcoteK,
Alexandria (Siromate II, 5^ ?f> —
IV, 153, 154), Terul ian f Despre pe-
ne zeu i împcarea cu comunitatea
LitUrgk Bl caret membru este. De-
—
nitent I XI1K Ciprîan (Scristnilv
oarece scopul LV, a— 27 LVII, 1—4, LIX 15—17), ;
el este de a readuce
pe credincios în starea de barte, Taina mrturisiiii presupune pa-
de li imn? « din nou Început* bun tru elemente, primele dou a vin ti
(Petru Damaschin, învturi duim caracter personal, subiectiv, Iar
hovniceti î\ în Fi loc. rom., voi, V, celelalte un caracter liturgic, sacra-
p. 218), cum i ele u (\ contient de

mental obiectiv , :
iertarea i înnoirea primite la bo- a) Câinu, adiC detertni narea de

tez, pocina se mal ttttfîie$te ^ha- a fi iertat i de a ierta, prin redes-
rul cel de al doilea- sau doua ilu- coperirea cu minima frintft i smeri
minare (Evr. fi, 6), Puterea de a Ier- t,-i-> ,•!
decâdere. «ftîe'ttfnoiâ'fl
strii 'li-
ta pcatele a fost fgduita' apos- înseamn îiimbapea spiritului, :.:
tolilor jn rentate rin duri (Mt. înnoirea minii, nu numai întrista-

l+i, 19 ; 13, 17 —
1&), dar Taina a fost rea, prerea de ru sau regretul pa-
instituit prin cuvintcln Mlntuîio siv, ci convertirea profunda, orien-
rulul Primii
: Duh Sfînt, crora tarea fur da mei tal A a vieii. Porii
ve^ti torta pcatele, le vor fi iertate ina. este «o moarte îndoit de '-]
i crora le vet' tine, vor fi inute * buna voie. Iar Inima miloas este
fin 2Q, 22— 23 J. Taina se practici de arderea Inimii pentru toat zidirea,
la începutul Bisericii (Iac. 5. 14— IM. pentru oameni t parri i animale
m •Ai) r Lnsepa
rn I, 8 10), ii ii,'] l demoni, i pentm toata fptura*
rani de botez «Cncl este cu nepU ; (saac SI nil, cit. dup Ca li st l Ig-
ttn pentru ee s-au luminat o m natie Xantbopol. Crle WO de cape*
dat l au gustat darul cel ceresr l 1p, 44, în Fi loc rom. vn]. VIU, p.
prtai s -au tcut Duhului Sfînt t 105). Pentru Clemn-m Alexandrinul^

au gustat cuvlntul tel bun al Iul lacrimile întristrii l pocinei con-
"DumnczoLi l puterile veacului vii- stituie al d oile ti botez (Cura bogat se
tor, cu neputin este pentru el, dava mtntui? XLII, 14). Jn Vechiul
ca au CEizut. sa se înnoiasc Iari Testament, cina este întruchipat
spre pocin, fiindc ei râatitfttesc,, de regele Davki (II Regi 11 12, 1 ;
a doua oar, pe Fiul lui Dumnezeii — 25) ^MIlule'He-rn Dumnezeule

:
î-L fac de batjocura» (Evr. ti, 4 dup mare mila Ia>? 50) t sL
(Ps.
6), De asemenea, practicarea el de profetul loan : upoc/jii-v s-a c

':,!
MVUTlfftlSIRE
Toate pcatele pot iertate, încît

apropiat împria cerurilor» (Mâ- fi
nu estet restricii ale Tainei cum

ei 3, 2).
inain-
pcatelor credeau unii eretici (canonul 5 al
b) Mârturisiren
.Sin. VII ee,). Exist o singura ex-
tea preotului, slt
apelul la Bise-
cepie, pcatele împotrivii
anume
rica de a fi Iertat i de a fi repri- deoarece acestea
comuniune. Este mo mers tul Duhului Sftnt,
mit în
in rare credinciosul îi recunoate
creeaz o stare de nepo totala, cin
«Tat, ara greit la in care harul nu mal poate lucru
nevrednicia sa :
vred- {Evr. ti, 4—10), Anumite pcate,

cer i înaintea ta, nu mai sint
nic s m numesc
Tri Biserica
fiul
primari, mrturi-
tu» {Le, ÎS, cum ar apostazia, omuciderea si
i'i :
adulterul, sînt tratate cu mult se-

21),
împ- veritate. Teologia ortodox nu ad-
sirea era public, in semn de
mite doctrina potrivit creia pa-
;i re cu intre acta comunitate, Iar ca-
.
U dina terge numai pedepsele effit-

zuri Le grave erau aduse crunta-
Cu timpul m2r- ne aie pcatelor, cele temporale
i na episcopului, ,
pu- iM--nind a fi satisfcute in purgato-

turizir&i 6l-a pierdut aspectul el
riu, unde pot fi iertate de Bi&wieâ
blic, dobindlnd un caracter perso-
per- din tezaurul de merite :icu mulat
nal, in caz de necesitate, este
Hrlstos l prin fap-
mis fi -mrturisirea general. Cina
piin .jertfa lui
tele stipcrerocatorli (superabunden-
i mrturisirea pcatelor aînt condi-
te) ale sfinilor. Ideea de satisfacere,
personale indispensabile ale ier-
prin perleps«\ a ilreptii lai Dum-
ii
l:i] -M Har harul iertrii pcatelor se
f
nezeu este în contradicie cu Iubi-
lmpflrt«te prin rugciune li de
rea de oameni a lui Dumnezeu,
dezlegare a preotului. pcto-
ii Care nu voiete moartea
c) Rugciunea de Iertare $ de
dezlegare a preotului, prin puneL'ci
sului, ci s se Întoarc jfisâ fie viu».
De aceea nu numai doctrina indul-

mii oii peepitrahilul aezat pe capul tentelor, d l considerarea c|iiii-
celui ie spovedete. Dezlegarea
se
miel sau a canonului ca o satisfac-
sau «euvîntut impâcrli» constituie ie sau pedeaps, care ai' «eompleta*
renii tal ea obiectiva a Tainei spove-
Taina mrturisirii, este de ne accep-
daniei, .rpentju c
Dumnezeu era in
tat. Desigur, pocina este un oct de
Hristos, împcind lumea eu Sine curi-
adevrat tmduire, «oefiâ
însui» (II Cor, 7i, 19). Ea nu are un torw, de aceea preotul, cu dlsceri'
derlarat.lv, ci de invocare
caracter m în tul su pastoral, poate recoman-
deoarece preotul care rostete ruda credinciosului un canon de po-
gat: iu nea de iertare s&fce -mimai un
cin: rugciuni frecvente, ajutoa-
martor», pe cind Uristos, Care sta re, citiri biblice, opere de binefacere
nevzut, primete mrturisirea. Una si de mil, pelerinaje, oprirea
Triple
infillrunlo catolice in tipicul
riln
de la împrtire, Dar epîtimia nu
slavon, de unde n ptruns l în Mo- tire un caracter de satisfacie sau de
li tfel nacele româneti este formula
,
pedeaps, ci de remediu, cci, «de
de dezlegare la persoana ttttît :
«I vreme venit ia doctor,
ce ai s nu
cu, nevrednicul preot si duhovnic 1
.,
te întorci nevindecat».
te Iert i te dezleg», în timp ce for- d) împcarea cu comunitatea si
mula sacramental Ti la celelalte Tai- bu curia întoarcerii care se celebrea-

ne este la persoana a treia : «se bo- :.: i
m Taina Împrtaniei, uBucu-
teazn\ o-sie împrtete», «se curie se face în cer pentru, un p-
nunai. ctos care se poeftiete». în yeneral,
?:>2 MESIANISMUL
Taina spovedaniei ae administreaz Jafimi ia cu neputina noaair, numiri n

înainte de Taina Euharistiei, dar nu ne ttupârlm de El, sau ne liiqr- s
deoarece pocina
are un caracter .".•lini l s r\Q descurajm 4qc&, $ilin-
continuu., ea se poate svîrl si in- da-ne nu izbîndim f Împlinim poruncile, s
dependent de împrtanie. îndru- CI n
ne yiiîdim o mie de ani Înaintea c
marea djb&Vttioeasci presupune ex- Damnuial xinl ce o ii, i o j cq o mii
perienâ periO&alâ j cluzire per- de ani Pt. 3, j.
manent» de aceea, tu toate câ pu- De ijrt
:,
j
4. rr sa nu ne tjrdîjim î &u »
tereu de a ierta pcatele ine de ha- &iîO*£m f ei jftUJunîfi sd punejii jf/n nou Itfi
rul preoiei primit în Taina hiroto- cepuh ikHc'te, Al cru ter$l,

Aj' ctS/u/,
nia, in practica, preotul obine per- fiettc-tc iari. „N'uwm pe fJoclomJ fflitt i4
mi si u ne a de a fi duhovnic, sau fa- fliJ-L pfirrSic?5^r , râd a^jjif J vet 11 osîfldjH
cLLLUHea de a exercita aceasta putere efe; dpaniîdc/ck' jjirrf fâu d^cJJ Un s,
;
nucJ-
prlntr-o «hlrotesie^ special. într-u- gtî. Sliule pje /Iflgd TJ *f E; 2.?/ vd ^cico
de vâr, prinii harlsmatici gi pnev- ...<':î cu tiftel', r/g prin InîotîTccTca iu, fia
matofori au jucat un mare rol in ln~ prin }nte?vQfe t tie ptiti ttiiâ Stfpi a putt-
dmmarea spiritual l în i'ixarca fu ,Sfj,
r
e dt s rj}. rata s si a ium f
Patra
canoanelor peniteni ale, d;jr mona- Uamas<'hi<\, \u\ ,i|;îîiri rfuhevn . .
:,u. f, J,n
hii neconaacrai preoi n-au exerci- i .i'nr:. fum., voi, 5, p. 40 l V$h

tat puterea sacramental a « cheilor»
B iblfograltp J
PtdL D, Mflfit-
(Mt 1&, 19).
: t r.
lOflC, T*-u}'.*$ln Dnnmalic Q?tr>do\u. ftd,

Indiferent de ritmul împart sirii, cL, vn!. cap.
III, inlna Mrtmi&iiii,
care desigur trebuie sa fie foarte 122— U3i Heinrlch Karpp, tq
p. ^ruh'wice
frecvent, credincioii trebuie fie s [[qxIi;. ] i^motuariî diu !U« u , .
una
îndrumai sâ practice jxrcina i '.Mu.'). Dc]Qchdu,T tft NfeiCW Nrnt l.rili'l
ftitirLuTÎsirea în mod
continuu, ca o D-.| Frank Cnvin, sp. c/C, ^d, cit, n,
autual izare per mu ren ta a harului /*' i.fi-'iccp, 3Sfl— 37(1 f ELîi M-- i. .
::''..,,
primit la botez. '

s
/ pftîctoa du. sufîcmv.nl de prnîU " d a n$
Totui dacS vrem.

l'E.y}i&e QrlhodaxG, în mLb Mcm^vt
• hatul vel du d dvi- Orthojox?^, ]]. 53—CO, 1&72, p, :— 17?
lact ol lut Dumnezeu, seu pocina, poate A. SPhin&nir'.iLih Ca7i/e?s.TtoJî end CeirtîfflU-
sâ ne ridice iari in Irumuxrfrtt jiiiîve*
;uf Di?. 1072 (Raport ctre sîraodiil B. el
c!r\ Dar duc nu avem grija nici de
ttcewstq, vom tiwre ncuptot ca $î ilfucil
Ortodoxe (M opollH) dfn Amef lirt} [ I-:.
firre nu se pociesc, Io mundte

t
Pfflff, C. Cftlriu, Taina m7 tuiisirit, h,
venice ttOrfodoiiiî XXXI,
,
r.r :i—4, :97H, p, .ui'r—
ÎBTprttina cu et, mai mult vrlm) decM ft*
i'
I î Anca Mtt&lflcfce, Siînta Ttiinti a
vrtfMf, Duin-ftâfrtJ nu m^-c aM/f gp/t n
.' r
miluris-nu, iiGlaiu] gtoerteil», w;. 3—
t;/ apfe fc&ra, ra t n& bqcurdm de bu-
4/1979 Jr-JnrMi CrâcLuna^, Invttutu Sffe-
nâtât/fe £ui jj s ne artm eu mofluz... doxd despn-
1
poed/n,^, «Ortoflojfi.i. , X'IL

«j rwLMmvfifiJd de
$1
Dc.t negtiUi naustr
/afij
în n
I?JneJiîe<a(cif.
«i&fragjfii rfaru-
(1980), m P 3, p, 3flH— WA \ Vlcloi II | li,
SemnWcfJii/ic duhovnjce.h' <Je? Jîîelanrt. ".!

1
rf/r- ,? n jir-f
rre-n ntlus Ier i^tadâ'Wc. Iar
iu. ftMltr'.>paLl« ArdeB-lH]ul^ XXIV < K>r ;.
tmwtta nt-a
'-''•i
pe
amtiii de fa
draf mina
a împStvflt peste nni n^tllr.\a.., Bine
rr. 7-9, p, fi2*) — 636.
sate deci s na cddcjn, sau &<3 trdrff-m ei MESIANISMUL [lui lisus) :
s<j r„- rtâtc&tfc Int dac s-ar Intfmpfa s Pentru a Intclc.rye rmeSMitw>mu^
cdem, bine este s mi deiirdjduim i lui Tîsuh trebuie se ia în conslde* s
d nu t\e Înstrinm ds iubirea de oa- rare elementele prin care El volel»'
meni a Siplnulut. Cci duc vrefl, ponfe ca opera Sa fie prezenta i ac- s
l
253
MESIANISMUL
conti-
înlarea Lui la cer. nentâ cu ucenicii Si, dar El
tualizat du pa
nua s
fie totdeauna prezent i
Astfel Euha-
activ. In timp i spaiu, prin
î
De Clncteeeime, Apostolii vad

la
îneleg (Fapte 2, 17 2, 37; Ioil ristie, Fe de o parte, Euharistia
amintete jertfa rscumprtoare &
si ;
9) c Iteus este plin de Duhul

1,
«tot Iul Ilsus (T Cor. .11, 215), pe
de alta
Sfînt pe cara-L revars peste lui împria
parte, ea anticipeaz
trupul- ca un fel de avans al vieu
Dumnezeu, In loc de restaurarea
venice (loan a, 30). Astfel, El este
nu rmmai "Unsul lui Dumnezeu»
Imediat, vzuta, a împriei, Ilsus
Christoa (Fs. 88, 37), ceL ateptat
de d Euharistia ca anticipare l actua-
lizare a acesteia: «Ori de cîtc ori
poporul evreu, ci l Cel ce unge la
rindul Su. Primind Duhul Sfînt, vei ml nea aceast pîine $\ vei bea
au îneles tevatura dintre acest pahar, moartea Domnului ves-
Apostolii
tii pi na cînd va veni» (I Cor.
11,
întrupare i înviere, dintre înviere
eei dinii
26). Celetarînd Euharistia,
fiU Vil /ut slujitul tim-
jl zuliari st ie,
purilor,
Cretini înelee învierea începe c
EUus lasâ euvintul Sau opului
.
aici, ca împria lui Dumnezeu,

care înseamn" Iertare de pcate si
de Apostoli i ucenici, crora Le da
starea de har, este deja prezenta.
puterea Duhului Sfîht de a prnpo-
v.jiini si boteza pînâ la marginea Cu Euharistia, viitorul, lumea care
eshatologica,
pâmîntulut. Evanghelii, nu este Va s.i vi:i:j, impuraia
pierduta, ci amintiii $ actualizata
oau- <-,nt acoio prezente (Rom. !î,
care 23 Evr. 9, 1-ij.
de eâtre Apostoli
'
in istorie
Cel mai' Im portant aspect al Îm-
, '
devin «martorii» Lui. Aici nu este

vorba cte extinderea unei instituii. priei depi prezente este schim-
barea modului de via, person.v.i
Duhul a suflat peste toi, de aceea cum ae vede In
&i comunitara, aga
nimeni nu poate fi exclus. Petru
boteaz pâgînil {goi ir.) deoarece nu nxemplul comunitii apostolic-
mim c*1$i m
put™ hm împiedice lucrarea Duhului .r«r sj" aulfrfutf muJi'i'mJr
SSnt (Fapte 11, 15—17). ax r.rczut erau una & nJtf unuî W &**
Apostoiii au crezut In întoii refer c:i ri ,
.• ,,,i
su. ccvfi din mm sa. ci ("'.-
erau de nbsfe.
pe pâmlnt a lui lisus, imediat dupâ le
pierd rbdis- $ cu jbw« putere Aposiolu ntdr&trf**aM

[hfllare, de aceea îi
rea. La întrebarea lor tind va sta-
împria lui Israel nnrc fesr eta p^ste ei ini'.
bili pe pâraînt WMc4
lisir; rspunde c împria Sa este * nimeni nu cm lnire ei lipsit,
soi cusq Je Vintlstai

da4a prezenta în mijlocul lor, prin i&t cHi aveau Iar ini
Sfînt. Toi vor i (rrfurr/rVJ prtilli C*î<tf Vte$at*i $4 P"*

mlrea Duhului lat1
aceasta împrie, j&ffl io pfâcfâhfc ApoûiUai. $t ee
BVea aceea ta
JJerdrtrra raw dvea cJJWVfl
deoarece Duhul se revars peste tot pirfea tfttpfi
ttebtitT* (fapte 32—3$}

trupul Totui, sperana eshatolgie 4t
va fi împlinit dup o perioada de

din Parte din disciplina comuniunii
Incsrelrl, înainte de veacul vzuta
în Hristus este deci unitatea
urm A consim-
a comuniti cretin», prin
întoarce Tatl
la
i\ua, deî se irea la acelai splrît si scop ;
Su, t'Li toate c înerdmeazâ

*. „Crert tortei s 0.5
,'* nmwczGitr prin Bl af
rSiismiterea Evangheliei Apostoli-
El
,
nu prsete poporul !
HÊos, DonuiuJ nosffu.

pefma- Jfjai
Ii sus rSmme în legtur
2S4
MIRENI
.„Vii îr^JVmn.. /rqfJiof, panlfU numele are originea in pogorîrea Duhului

Duîi\nt\I\a nostru Kwaj Hrisid^ ca foji rf Sfînt asupra Iul lisus la Botezul
vtjfj^r,' i
la fef # sa nu Hc rinrWmlri 3n Su In Iordan s-u administrat în ;
n W OW tofuj un/Jf la Biserica primar prin punerea mîi-

tfnttj sre**t3U ci
niior (Fapte 8, 17 19, 6) ™nes- ;
—
y-)0/, 4'iita o vreme sub denumirea de
fî Coj-jVifr-'li ?.
«ungare» —
i se sEivirete in ca-
Astfel, viaii lui Hristos, prin drul Liturghiei fiind precedat de
instituii, prin sacramente, prin botez i urmata de Euharistie^ ci
imitate vzuta l mod de viaa, este parte integranta din Tainele de ini-
mereu ctallzatg Mecanismul iere, care forme<nz;j an singur
act
Evanghelie! lui Krlsto const in sacramental. Canonul 48 «1 Sino-

aceasta amintirea morii i învierii dului din Laodiceea (364) prevede
Sale î
:
anticiparea împriei Salt', ca, dup botez, cel Iluminat fie s

pred rare a Evangheliei, prin taina
i *Uns ou Mir» l fcut prta al
Euharistiei l a corn unitii care o Sfintelor Taine Chirii ,,l I-tumUI-

sprliinul
celebreaz, li sus cel înviat continua mulul (care citeaz in
sa fie printre noi prin Cuvin t, Eu- acestei Taine ; I In 2, 20, 27 i Cor. j
hax^tie i Biserica. 2, Fapte

12 : 10, 36) consider ca
nun prin ungerea cereasca a Du-
: ii
MIR"FNI *nn Loi ca*e

hului Sfînt, adic devenind *unt*
-
-
1 i,
aparin poporului (lao a) tai Dum-

>au «hjristoslî*, cretfincios-Ii sânt cu
nezeu, prin Taina Botezului i Eu- cretini». «Acum ai de-
haristiei. La început mirenii — lai-
adevrul. <s
venit hrlstoql prin punerea pecete!

i formau un tot, poporul
cii clerul Duhului Sfînt i ai primit tot ce
pe care Dumnezeu l-a agonisit i era pre fiu. urat, deoarece voi sinteî
(I Petru 2 &), Mai tîraki. sub in-
h
«Icoane ale lui Ilristog» {Cateheza
fluene sociologice y-a fcut dife- 1— -5, trad* cit.,
rent! între laici i cler — cel care

înLitQtjoqicr
p. 153-'- tfn).
III,
au primit printr-o tain apecisl

Mirumjerea este Taina prin ex-
Kirotonlu, misiunea de a predica
Evanghelia, a binecuvânta poporul
celen a Duhului Sfint, Sfinita-
ml, Cel care pecetluiete eu sfine-
i a pstori o «imunitate. Laicii nu nia lui HriEtoa (II Cor, 1, 21- -22).
au funcii tItUEgfcc i nu participii
mi- Ea înseamn nu numai sfinenia
ia conducerea BtelciL Totui,
capului, prin ungerea cu Sfifi&ul
renii 6U ^m rol important în mi- i
locului
Mir, consacrat de episcopul
siunea BSaerfdl $ pot, fe caz de nede vi na a
— pentru ea astfel cretinul
cesitate pericol de moarte a unu
copil nebotezat, sa boteze în mod
-bun mireasma a lui llristos* {II
Cor. 2, 15) i 5$ reziste tuturor pu-
valid.
terilor dumanului (Filip, 4, 13),
MTR -UNGERE [m to miron hris- imlevieindu-se Cta armura DuhuUu;

ma Ia*, unctiol Taina împrtirii
H
: mirungerea este însoit si de pri-
Duhului
darurilor i har temelor Duhului mirea unui dar personal al
SEint, sâvîrU prin invocrii

L'u- Sfint Cor, cap. 12), facînd din Bi-
(I
hulul Sfînt i ungerea ni $\t.niul seric un trup hari&matie. «Pece

Mir. prin care cel nou bote sal. este darului Duhului Sfint» fiind inde-
pecetluit ca fcpreoi» i *s*gs* n lebil, Mîruniicrea a fost adminis-
preoia universala a Bisericii fi oii trata a doua oar numai ereticilor
2 28; Fapte 2 17). Mirungerca

îi fc
(v. INDELEBIL l TAINE).
t
MISIUNE
25*
•.i.)
ZlbllQQiatltiiSL Chin-]] al tem**- sericii Cincizeci me este reversul

la
lErtiuiui. Caichcsn atfttvpOQtvi, U2< 1—7,
turnului Babei, de aceea proiectul
i"-ui, cSL p. 53 i>7\ N, C.jhKj^LLa, VjnJa ei apostolic este « zidirea» Trupului
ii, frMc& carte* m-a, i— 7. tr*d, e
Hristos (Ef, 4. 12). în plus, dato-
i
,
lui
h- Hiif II -i Anca MfJncfLacho. SfJttfa ria de a predica Evanghelia (Fapte
'
h-hi n mynjrûî', tiG.. n .iil Bisericii»,
U, 17) provin r i din aceea ca ade-
in- !!-l.^lP.
vrul trebuie sa fir întrupat în fapt
Ml SUINE 3 21). Scopul minunii este p-
miliare « a Lri-
(Iri N
flat,
înitc) : vocaia apostolii a Bisericii trunderea Duhului Iui Dumnezeu
de propovdui mtr-o situaie personal i într-un
b Evanghelia lui
«ristes
mediu soci.ii
L ii toate neamurile, ehemin-
Dar dincolo convertirea m-
de
du-rle Iu reconcilierea în numele lui t
bicfliva, propovdui re u Evangheliei

Bristos prin pocina i
botez (Mi.
2B, Mwunea e^te un act de
iii).
Fnseamn i anunarea eliberrii
trimitere «Precum M-a trimii pe :
clor sarad i celor oprimai (Gal.
Mine 'I;! .!, .i'fi vii trimit l Eu- 2, 10), îstorîa misiunii este adesea
Mu 20, 21 J. de mrturie a Învierii istoria el i berar fi cu Huruit-, sociale
ni Hristos (Le, 24, 41!} ii de evocare f politice, hi fine, nu trebuie s fie
a evenimentelor care constituie is- eludai sensul profetic al misiunii
toria niintuirij [Fapte 14. 27), deoarece prin mrturia ei, Biserica
Misiunea este un criteriu fumla- anuni Judecata lui Hrbtos care &e
manifesta atît în istorie cit l l,i
terital al numai Tn Bisericii, nu
sensul sfirsiml acesteia.
Biserica este înstrumen-
t
'ni misiunii, ei i ea Biserica, c :

Practica misionar, atft pe plan
Intern cit i pe plan extern, a Bise-
te scopul sau realizarea Frridwm'i.
De rici] Ortodoxe a depins de condiiile
Îq începutul cretinismului, rs-
pîndfrea Evangheliei a fost insepa- Istorice, uneori nefavorabila in care
de ea s-a dezvoltut. In aceste condiii,

rabili formarea de comuniti
ai no,
convertire personal, prîn Ortodoxia n-n neglijat misiunea în
rturfslrea credinei i botezul in pa£«, adicâ Biserica în micare,
Sflrtta Treime (Fapte 2, 9 lf>, 37— — preocupata cu catolicii :<ua ei geo-
L!JMiin"i, eu extinderea i
38). Chemarea misionar a Bisericii prezena ei
^'i"-' <
apaatolîcâ. ftf&îu-ira el
•
in afar», dar ea a preferat mi-
f
i,-. este m aci de fidelitate a Bi- stuneQ în timp. Mica Biserica In

9eri li de cele dousprezece ple-
i'.-ii i construire, preocupat; cu dinamis-
'" de temelie -! cei doisprîec* mul el ecleaial, Intern istoric, prin
apostol! al MioLulnl (Apoe. 2i J4). succesiunea generaiilor de cretini.
N
!' pini acesta pune în lumina va-
rars pornete prin FQstlTc in
*Caivi>iJ.;?,'
I <
: Jr ea un ver sal.3 î a m es aj u Iu Evan- i
gheliei (Fapte
învaturi e teîtiti i se alctui*}^ in
14, 27 ;
Thi. n. 16),
f
felurit? r-.'i.'pi-rrj. rfin p^tru Muri; zuVjnîU)

Tocmai de aceea Biserica cate des-
din Uiv$iut& c«j ttfo ftul ttln
E*â pentru o^te neamurile l cui- r.'l.'r.
(ui>l t,} uliul âta hai, Apm, $&zum bî

l"ri!c (Fapte 1, B; I Tim, .:i, 1B),
-11111 girata
i
prezena atitor nea-
^Sîe prjVi Un-,
ii/'K dar se i m< &tk&
schimba, tfup Imujrua tGjut.lti u pffllA*
muri la Cincizeci nu- {Fu\iW 2, H—
tulul Vin caic- vfnc î/i.'r-r) et\!ftt\tv
r sau
12), simbolul reconstituirii unitii uliu, iruiU e tltalfo ki fjus o <.faiil r«
'menirii prin reconcilierii in Hris- atrm$, alia dtita m tfute^ t& qi« dnta-
(Fapte 10,34 3tiJ Imaginea Bi- — >> mUotOQt! Mia. ^J vuvUihtl ro\m.
25<i
MLCARE Ft -IIMENICA
sch.'mhljidu'sy dup sivtea mu'nî n fo Critopulos 1639J ai Alexandria.

(f
CLfi1ti-a?îc tffn ((W*a*O JuJ 5'
'''• In [ÎVI7 secreeaSala Constantînopoi
Ctfrufo fi*
fftr^ryry Sfnaftttl, Capete d comisie mixta ai^lloancKJrtodoxâ,

fotoiUJ
i„ ncro*i1h,
taMdfo
p, ip-HW- WWfc
rfl -'- n- m '
' In 1625, Patriarhia deschi-
Bîserlca
Roman
de dlulcgut bilateral eu
A agilei. Rezultatul acestor tratative
B ElfllArr-illc!' fota Mcycndui'ff. Tfo a Cost recunoaterea validitii tura
OrttfO* Ciurcft ttftd Mituit - Pn*l oitf iun iilor anglicane de ctre Con st: m
•Pr&ftl Ptnipetlfv'ei, la voi. Milion T*«**( tinopol (1022), Ierusalim î Cipru
Ng. î, crllljit da H. â Andwsrm fi T. F.
lSEJ), Alexandria (1930) i Româ-
fltrattsky, Pîl^t *"» Now Vork b«J nie (liMfi); conversaiile cu
ve hl-
Wup, B. Ewdnifl-ns, Gf4aâ RapWn, 19?^.
eatoUdl, de ia Bonn (1B74- -1875).
p< 59-71, Inii Bria, tîdlLnr, Mârlyxta la car* au pârtiei pul l anglicani :
Ort**»*
Mtofen, '"" W.'JnniS oi tf* .
Ltm&ul de acriori Intre teologii
CJHtfcft Tafltfy, Cmi-Miul D imvnir al B .,!..! -a de la Petersburg i coml-
sericilor:, Geneva, ÎSP J W**« SJtrJi-rm»
-.11 le vecii L-cat ol ice de la Roterdam
CuvlntaM tu «Glasul Nsertrtlp.. ^ XÎCl (1693— iei3j; conferina keblogii I
<1972). nr, 1—2, p, 30—53. mixt din 1091-

Sub forma ei actuala. rol$fîjjF^
MICARE ECUMENICA [gr, oi-
Goumeftltâ îi arc or u in ea în uGon-
koumene - imperiul roman jLuca mondiali b misiunilor'
pâmîntnl Întreg (Matei 24, 1* î
fegîpa
2, i) f
lu- (Edlmtag, 1910), care Iu ese pn

Fapte 11, aR) p&îuntui lotîuit p
data de crearea unor organisme -jiu

h
- wy-
ni]; ml$cere de r«ftiee*edivizate caracter inter con Cesionai în lBb'4, :
taii valute a Bl serici lor

."acto- «Aliana evangheUcS * l iu lBa,
de-a lungul Istoriei datorit
neteologid, pe ca- Federala universala a asociaiilor
teologia
rilor V cretine de ltl4 studeni*. In
lea acordurilor i dialogului teolo-
«Aliana mondial pentru
fîjm
gic mrturiei comune, a coopera-
b prieteniei internaio-
începutu- promovare;!
rit' i ashtnfii reciproce. In aceast pe-
ae aiUi jn nale prin BiserîH -.
rile micHi ecumenica

Semite dm rioad, din partea ortodox alnt w
încercrile confesiunilor menônat dou documente cu ca-
Reforma secolului aî XVI-lw de .1
?EndU-
istorice, L'FK'ter ecumenir ; in UJ20,
relua diacul ni Bisericile ;: Patriarhiei ecumenice, semnata
,.
irudiiorutle (Comiiiile de anlre«

n de mitropolitul Dorotheos d*^ Brufls«
dintre Ortodoxie l Catolicism,
Sn (loeum tenens), în care se propune
secolele XIII i XV, nu pot Intra
«uma- formarea ur.el f*lîgt* a Bisericilor I
aceasta categorie, deoarece Ioa-

acceptat In H>24 scrisoarea patriarhului
tfcmuW n-a fost niciodat
h
pro- rliim al Hl-lea, ea re se refera la re-

•a melodl deunire). De pild
m
:
jaiile I n ter con tei on ale ale Biserici-

iectele Iui Melanchton
de a intra decenii ale
lor Ortodoxe, în primele
contact eu patriarhul ecumenic Joa- secolului nostru, deja sr pot dis-
sa! 11(1 555^1 3ii5). precum si schim- cu
teologii lute- tinge trei mari micri cretine
bul de scriaorî Intre
caracter ecumenic "Viata 9! Acî-
Tubing
^ ^;^^ pairlarhui le-
:
rani din tf
viiv i, -..i-i cretinismul practic, c
XMea 15
remla ol l
1
urmrete cooperarea int>jrhiseri-
Anglicana {«(Uifirt
lOgul cu Biserica vederea pro mov, ir ii p5d
ku- ceasca în
CburcM iniia de Patciwhul unvinli-ii. Iniiatorul ci
menir Chirii Lucerfe (t U" > ^
lH |î slujirii
patriarhul Mîtr.*in a fost Nathan Sdderbiom (Utilii-

continuat, de
\[i>c\hj: t;i imlmca 257
Suedi- care are un caracter pronunat

1031), arhiepiscopul Bisericii fea*,
ei «Credina i Organizare., sau hristologiCn In U)4S, la Amsterdam,

;
care urm- teologic, se realiza astfel proiectul marilor

cretinismul
rete gsirea unei baze teologice co- micrii ecumenice John
pionieri ai ;
mune. Fondatorul ei a foaL epis- R Mott (18B5— 19f]5J, Joseph 1-LOld-

copul anglican american Charles hum (1874— ISo'y), Wllllam Temple
(18G2— 1929) "Consl- (18B 1—1944), Karl Barth, George
Henry Bre.nl ;
liul "internaional al misiunilor», Bell, pastorul olandez Willem Adalf

ireat în 11321, care vedere
are în Vissor'L Hool't, care este ales cel
coordonarea sode-Liior misionare dlntîl secretar general al lonsLUu-
(înfiinate deja in sec:, al VIlMeu) lui Ecumenic O surie de mari per-
i unitatea mrturiei cretine în so- sonaliti bisericeti si teologi orto-

.'
-late. Consiliul Ecumenic al Bise-
ii
doci au adus o contribuie impor-
ricilor b ieit din «fuziunea n acestor tant Ui înfiinarea acestui orga-
nism cretin internaional Mitro-
trei mari micri. Deoarece Consi- ;
liul Ecunienic are un rol particular 1

30 II ii Germano* de Tiatiru. Evlo-
in Micarea ecumenic acuaUL t
nu ghie, Nicolaos de JMubLa Irineu de h
LUmal.prm dimensiunii lui univer- Novisad, iNectaric al Bucovinei, te-

sali —
(reunete tn prezent 313 Bi- fan al Sofiei, Diontsie aL Poloniei,
toate tradiiile Demetrius Balanos, Panagbiotis
serici -membre, de
excepia Bisericii Bratsiotis, Mlhail Kanstantinidis,
confesionale, cu
romano-catolice) - dar si prin ca- Ilrtsostomos Papadupules, Hatnilear
racterul su eclcziaJ, fiind creat Aliviaatos, Geones Flore vsky, te-
prin decizia Bisericilor membre, fan Zankow, Iuliu Scriban, Vaslie
vom limita arest capitol la istoria lâpir, Serghie Bulgakov. Leo Zander
l programul GonaiUutiii Ecumenic- i alii.
Formarea Conciliului Ecumenic Adoua adunare generala a Con-

este decis de în 1937 ctre cele siliului Ecumenic se ine la Evans-
doua ramuri «Cretinismul prac- :
ton între l—
31 august 1954. între
tic u, care organizeaz conferinele timp, in 1950 ie adopt «JPedaraie^
de la Stockholm (1925) t 0*1'ord de la Toronto, cu privire la natura
(19-37) i ' Credina i Organizare», eclezi ologi c
a Consiliului.
care reunise la Lausanne ("1D27J
se Atreia adunare general, care se
—
'
l Edimburg (£937), Un comitet pro- ine ta New DelM fî9 nov, 3 dec.
vizoriu reunit la Ltrecht în IP30 1961), este marcat de dteva eve-
ini i, procesul ude formarea a nimente importante: a) admiterea
Consiliului Ecumenic, care dureaz unul marc numr de Biserici Orto-
din cauza rzboiului pinrl în 1948 doxe din Alexandria,
:
ierusalim,
(22. aug. —
4 sept.), cînd arc loc la Huila, România, Bulgaria i Polo-
Amsterdam cea dlntîl adunare ge- nia \b) Consiliul internaional aii
neral a Consiliului Ecumenic al misiunilor fuzioneaz cu Consiliul
Bisericilor, asociaie eu « Consi-
în Ecumenic ; c) adoptarea unei ba*e
liul internaional ai misiunilor)*, 146 lrgite, cu caracter trlnitar : «CoflJtf-
Biflerlel, dintre cure numai pat.rn liul Ecumenic erî Bisericilor este o
ortodoxe Patriarhia de Constanti-
: asociaie de Biserici rare mrturi-
nopnl, Biserica Ciprului. Bi seri t-a sesc pe domnul îlsus Hristo ca
Greciei l Episcopia Misionarii Orto- Domn i Mîntuitor potrivit Scrip-
dox Roman din America, au turilor i caut s împlineasc îm-
adopt la Amsterdam, în 1948, «ba-
;i t
preun chemarea lor comun pentru.
17 - DlnUjHAr de Tcoldtfle A— — 55 Cd. 42

258 MICARE ECUMENICA
slava Iul Dumnezeu cei Unul, Tatl, doxe preconciJi&ra {Chambesy, El-
Fiul si Duhul Sttnt», veia, 28 octombrie ti —
noiembrie
A patra Adunare generala" s-a i- 1UBG) a adoptat O decizie tu privire
nut la Uppsala, Suedia (4 21) iulie — la «Biserica Ortodoxa i Micarea
1068J, cu ternii h Iutii, Eu fac xoato r
ecumenica» (Episkep&is, No. 36 y,
lucrurile noi» a oîntjtoa a avut tec- ta
;
19,12.1989), decizie cart* n-are pu-
ftairobi, Kenya (23 noiembrie 10 — tere canonic decît daca va fi apro-
decembrie 1*37S) eu tema «li&us :
bat de Sfintul i Murele Sinod or-
Hristot libereaz i une$te>> a asea ; todox.
s-a inut la Vancouver, Canada (24
iulie —
10 august 1JJB3), cu tema :
In cadrul actual al
menfce. natura i funcia
Micrii Bcu-
Consiliu-
«Hsus Hrlstos viaa lumii» a aptea ;
lui Ecumenic ar putea fi descrise
a avut lot la Canherrii, Austral fa
astfel
{7—20 februarie 1901) :
cu etttl
«Vîno Dubiile Sfinte^ î tino ieste toata
h
— Micarea ecumenic are? un ca-
creaia». racter comprehensiv si indivizibil.
In ultimul deceniu, CotixîUul Ecu- Exista o «singur» Miseare ecume-
menic a organizat o serie de confe- nic, deschisa tuturor Bisericilor,
rine f întîlniri mondiale. De plldl incît nici o Bt9erlc.fi nu poate pre-
Conferina
itoro, Massachusetts
« Credin,
Institute oi'
st.it n j vî-
:
tinde fies considerat centrul

acestei micri, care este mai mare
Tecbno]ogy Cam. bridge SUA., J2
1
— decît orice Etserkâ luat individual
24 iulie 1979 Conferina misionara:
i care include lonte Bisericile. Ea
«<Sâ vin împria Ta», Melboume,
nu este o federaie de Biserici ne-
Australia (12— 23 mai 1380) i'jinnne ci o comuniune inclusiv.
Cqr» ;
h :
Multala «-Parii tiprea Ortodoxa la

;
de aceea Biserica Romano-catolicâ
Consiliul Ecumenic», Soi" ta, Bulga- nu este exclusa.
ria, 1901, 23 :tl mai —
Crm Cerina ;
— Con a dini Ecumenic al Biseri-
«Diakonia 20QU Chemai sA Lle se- cilor nu trebuie s fie Identificat cu
meni», Lamaea, Cipru, noiembrie Micarea ecumenica. Chiar dac
3986 Conferina «Komonia. A im-
;
Consiliu] ar urma s
includ toate
portai vîaa într-o comunitate mon- Bisericile, Micarea ecumenic ar
di akl». El Escortai, Spania, octom- ram mc totdeauna ca ceva Inclusiv.
brie ISS7 Conferina misionar
; :
Consiliul Ecumenic este un fruct,
nS& fie voia Ta Misiunea pe cafea ;
un Instrument al Micrii ecume-
lui Hristos», San Antonio, Texas, nice, o Încercare de a exprima mai
mai lOBil. vizibil, mai
comuniunea
structural
Secretarii general al dcseo[ îerttît în Micarea
de Biserici
Consiliului :
W. A. Vfeser't Ilooft
(1948— IflWî}, ecumeicâ. Dar Micarea ecumenica
Eugene Carson Blake (îmCt— 1972), se extinde dincolo de Consiliul Ecu-
Philip Potter U9T&—l&M), Din 1985, menic. Desigur, aceasta nu înseam-
secretarul .tjeneral al Consiliului
n c apartenena ca membru la
este pastorul metodist din Umguay Consiliul Ecumenic este lipsit de
Emilio Castro. importan. Dimpotriv, pentru fle-
Patriarhul ecumenic de Constim- care Biseric, admiterea Consi- in
tinopol Dimitries I publica o decla- liul Ecumenic implic un pas deci-
raie cu ocazia aniversarii a 25 de siv, întrudt înseamn intrarea în-
ani de la înfiinarea Consiliului, In tr-o ^comunitate coneîliaraw, sau
2973. A
treia Conferina panorto- tntr-un *proL:es eonciliarj.,
MISCAFE ECUMENIC
2-,<>
—
Consiliul ecumenic se vrea to-
— Problema ecumenica nu esî,e
unitatea Bisericii «per Wrt», cure eati

tui a fi un «consiliu genuin al tu-
condiie data de Dumnezeu si este pstrata
turor Bisericilor*. Singura
in mod istoric i vzut în
Biserica
pentru admiterea unei Biserici ca
membru în Consiliu este acceptarea Ortodox, ci desunitatea istorica a
nu înseamn cretinilor. Srdsmn nu se a fiii în In-
botei, admitere rare
renuni Ili propriu teriorul Bfcterjcii, ci in separarea
im acea UiserU-.i
confesiunilor cretine de Biserica
ti concepie despre Biseric, despre
unitatea cretina i despre nai
ura neimparit^ care se alflA in cnnii-
nuitate directa cu apostolii cu i
MLwtU ecumenice. Atest prtno-
Bisericii Tradiia patristica.
piu we aplica si în cs&ul
Hornano-catoliee. Bazo indic reali-
— Restaurarea unitii vzute a
îm- nu
este problem de Cen-
tatea teologic comuna care ine
Bisericii
ul- tral zare bisericeasca, nici de uni-
preuna Bisericile în Consiliu. In
j
formitate, nici de pluralitate confe-

tima vreme, datorita acordurilor în credina
de
privina «Botezului. Euharistiei i
sionala, ci de unitate
Preoi ei », se pare c
aceasta reali- comuna. Dezacordurile dintre Bise-
for-
mai rici .exist nu numai la nivelul
tate teologic ecumenica devine
cuprinztoare. mulrilor teologice, ci la nivelul
coninutului doctrinei de credina.
— Prezena unei Biserici în Con-
Unitatea de credin trebuie de- s
ecumenic nu Înseamn -per
siliul
g£n acceptarea unirii de credin i
peasc pluralismul confesional
actual.
a comuniunii euharistice cu celelalte
membre, "Dialog ui ecumenic
— Exista o relaie organic intre
unitatea de credin l comuniunea
Bi strici
slujete cauza refacerii un iui ii tu-
euharistiei în sensul ci Euharistia
turor cretinilor, dar nu este identic
este expresia vizibila sacramental
eu unirea Bisericilor ca atare, Con- ace-
un a unei Biserici locale care face
siliul eciirhente eate mal degrab Scopul
eai mrturisire de credina.
forum unde Bisericile urmeaz sS ecumenlsmului este de a regsi
punctele lor divergente i unitii vzute.
clarifice _
i-ljaza eu har iti c» a
i nrtele de convergena. Bisericile
insele vor decide unirea,
— Exist elemente reciproc con-
vergente l complementare în toate
Rclumd recomandarea Conferin- Bisericile cretine. Acceptarea ecu-
ei panortodoxe de la Rodos (10 ol) menic a acestor elemente nu în-
-«de a studia mijloacele de
apropiere
seamn un acord separat asupra
i de unitate a Stoicilor Sntr-o unei doctrine specifice,integrarea
cî
perspectiv panortodox, in spiritul lor în « credina comuna» a Tradi-
Enciclicei din 1920*, cea dinii
con-
iei neîntrerupte.
precondliara
ferinei panortodex
Geneva, 21—28 nov,
— Bisericile dau mrturie in co-
(Chambesy, mun în diverse situaii culturale,
iffify a decis ca «participarea Bi
se-
medii sociale i
sisteme politice. A
nat Ortodoxe s fie continuat i recunoate diversitatea care exist,
intensificata in ansamblul Micrii inclusiv pluralismul metodelor teo-
(<„' MiiîfCG». Desigur, participarea i logice, face parte din procesul tra-
prezena Ortodoxiei în dialogul diiei,
ecumenic in seam de anumite cri- Exista o etic ecumenic ce îa
eclcziologk'G l principii de în considerare dreptul fiecrei Bi-
terii
serici de a avea propria ei concepie
lucru
—
2<ît,i MICARE ECUMENICA
ecl»ziplogic i
despre micarea ecu- BISERICI QRTODOKE-ORIEKTALE
mcnic. Aceasta include abinerea (SAU PRE-CAtCEDONlENE)
de la orice form de proze li tism t Blfiorlta Copta {Cairo, Egipr. 1940) j
respingerea apelului la unîatbm, Biserica Kt I op an a i jAddis Ab-aba, Etio-

neamestecul m
afacerile interne ale mai 1948)
pia, |
altor Biserici locale. Biserica Apostolic Armean de Etch-

Exista grupuri sectare care critic fi mladzin, Ar.'Ticniu (Pii, lnR2| j
participarea ortodocilor la Mica- Biserica Apostolic Armoan de CLI ic ia,
re a ecumenic (Vezi Alex&ftder Ka- Liban (Paris, tM2i

Antei las,
lo miros, Against False Union, fit. Biserica Siriana a Clientului (Kottaydm.
Nektarlos Press, SeatUe, Washing- India, septembrie 194?) r
ton, 1980), Biserica 5riana\ ii AniiohiH i a între-
Biserici Ortodoxe membre ale gului Orient, Damasc (Sft. Andrew.

ConaiUulni Ecumenic al Bisericilor 1900) f
(în paranteze se indic locul i data

Biserica APQslulLc" Asiriua a Orientu-
admiterii în Consiliu) :
lui (Teheran, Irun, august 1943 1.
BISERICI OKTODOXE RSRITENE Biblio g ra ie? R. Roase i S.C f :
Nelll, A Hisiary of f/ic fkurcienicaJ Mo-

Patriarhia ^ rumenit de Constantin apoi
Vfjrtwit, Londra S.P.S,K. r vai. I (104?
(Istanbuî, august 134?) i
1948). 1967 î voi. II i(lfl4B— 1968). 1970,

Patriarhia Alexandrini (Egipt, 1948) r
sditftt de n.E. Feyr Maur ce 5 Viliain, fn-

PdiridrhlA Antiordei {Daninsc, S5ria, de-
irnduction J'oecumeji/sine, ed. 2-a, Cas-
rtjmbric 1943 £t ISîJ ;
lercnau, Touroai (Belgia), 1059 j
W. A.
Patriarhia Lei usallrauLiii (decanibrii 1946
Visser't Ho olt, Le împs du rassGtnbte*
si îâeib mani. MmDfraj, Rarls, Senii, 1S75 Tht
Patriarhia. Rus- MOBCG'.'a (New Delhi, Ortfrodox Church tn thc Ecumvnical Mo-
1961) i vcmetff. Documente si declarai ii [Q02—
Patriarhia Sîru Belgrad
r
[Lhu<ju, l!t&S)s if?5 Editor C.
t C*. Patelos, Consiliul Ecu-
Palrixir/hia Româna, I! ucu ros ti (New menic al Bisericilor, Geneva, 197$; .Pi-
Dolh], 19GI); hanoee Feiner $1 L.. Viclicr, JVouvcau î-
PdlrUrhid Bulgar, Sofia (New Dettli. vre .cfe ia toi, La fa! comnuisie des e/jre-
1961);
t^zis, La Ct-niurlon, Pajis. 1970- r William
Siserlca Ciprului, Nift«la (noiembrie R. Kafffff fTf.timcnJcaJf Fouîola^ro.'is, Har per,
19 Iii);
Kcw Ynrfc, l'Uii j Maclele inc Knrrtt r
I.q
Biserica Greciei, Atena (1947)

mouvâjxieni becumAnigue, Pa^ puf,
|
I9S7j V. T. htavTidis, The r.ciunenicity o!

Biserica Ortodox din Polonia, Varo-
QrlhQdQKVj in «Proces -Verbaux. du D6U-
via {New Deibl. 19(51) i
\ii'r:-i, C-Oi:f;irt'i5 fl<- Ihoduxc . T"n'"i]n:j ii- fj"

Biserica Gcorgiet, Tbîlisi (Paria, 19G2) ;
AthifO.cs, 1&7B V'e/s un contensus fw.u-
j
Biserica Orlodoxa j Cehosltfol^, Pra- mhniqae ; ^np(eme, eiJc:. i'«C. mint&lkn?, f ,

irj j
- r
c
,
ga f Geneva, 1966) r
Fot ol Constltuîion [doc, or, &4) p Cotvsllîul
HisfTird Ori udo vd din America (Ev aris- Ecumenic al Bisericilor, Cetiâvii, 1977 \
ton, 1954) j Vves Congar, IVjw pn^'on, J'unJte, îî*-
Biserica Ortodoxa JapoitC7;i, Tokio (Ge- ilexfons c( souven/rs 1 92".^— 1973. CciT,
neva, 1973) ;
Paris, Ifl74r Qsrar- r.ullmann, Vrai c! ftrUK
Arhteplgcoplâ Ortodoxa Anliubian de aect.t(tii:niisiO; Occumiinismc aprbs Sa Con-
Ncmv YorSt si ii Aruptidi do Nord c-ifc, [tolachaux et iSTtcstle, NfuclLatel.
{Ev an aton, 1DÎ4). 1971 \ Te otlor M, Po-poacu, Pozjf/a orio-
HB4TUEM 2&i
dOîMl jn rcifcReq&ft, ta «OrioiUiXiun, XV noastr mântuire», ra o ir u pere &

|*«3j, nr, 2, p, IB7 SJ.^j N, Chl^cu,
MÔfl/ea wwp«ii^; Eji iOrtadojtia-N, XIV
iubirii Sale fa
de om «di s 1
m. [—•>.
Dumnezeu aa a
iubft lumei, încît
[tfttj, p. 30—40, Ton As-
Ifc.u,
pecte ttogfRQtteis
pe Fiul Sâli ce] Unul-Nâscut L-a
K\ic unlili fil&ericîîQf cre-
dut ca oricine crede in El sa nu
Uflfv Editau
]Q6^r ^îls
iiki
Ebrenslmtu
iiin
i
u.biir,
r.unlJier
luicurjii,
îass-
piarâ ci 1 s
ai ba vihU'i venica {In
3 l(j).
h AfEniun-eof a fost pregtit
in.iiiu r {tagjeaiofig ji-i
O/fliogue. ed. :i-.i.
in Vechiul Testament in
CowlJIu! Ecuj]h-ji;cmu^ritzUor, Geneva, rjL
«roolte fe-
luri ai in multe chipuri (le, 3 7-^
LI&f Marc BDijjnr, Vxîgtjrwe oecume-
S îs. 7 J4), figura iui
; f Mesia-Afm-
Jjflue. fiauveafra el «apeewes, Aiiun
MJlJiijI, p wiii m
i* r £3. stânilMB, CnoMo.
luiiorul
vremii» (ML
fiind anunata
1+ 21 ; Le. 2
la
P 11)
«plinirea
^].,i
^
Jjiuînte rmduindu-ne, a
ortodox, xix în Sti iu-
pj-, 4W—S40
iii «ottodcaki»,
Jfean-touîa Luuba,
j!<jfl7),
A
nr k j, iiire, s ne. infieê^ prin lisus Hria-
j
fa d£- to.s. dujj buna plcere
[ioivcfk 1
de J'espaaft
a vuii Siiiew
tfe6t[mRttJ>ue r DtEa- (El. 1, 5). Vocabularul s#t< -riologlc
cfctyflt el ts'îeaUo, Neu'châtfei, 1967 piiiii
Pot», nic
j al Noului Testament cuprinde o
Cochet ancUhe Wwld Coyn. niu](iine de noiuni, parabole
rJ7 ofa; Tklfty y, t}tf„ i n #Tht% EairiH'Mi.-.il i na-
raiuni rare indiei diversitatea de
RfflfkîWii.
M. .M.
voi, -31, ni\ 2, I Î+79 H p. ]3â — 1-i.V,
aspecte i laturi ale mîntuirii. Toate
Tîînrncis, TWaifr n r/w^v.oi a cretea converg spre
CCrtfâwy BoUJKfifli^
evenimertlul
f lirM :,,.,! Ut, central al istoriei
5pc., WCC. Mutii.-js _ Qcijeitd 1978, rina, moartea
mîntuirii ; suse-
î jn vierea lui J-Jj-fs-
Konrpd fc*iser, Bcujnenjfcm .j„ fr«pA{Etf?, tQS. întreba Istorie a mt;iiwjrn
A littHutiym Sc.h» în the Bcwwniral ete
concentrat Jn Jertfa Fiului «rn
Mounmeni WCC PuhlkdkHis, Goni-vo, ;
aceasta este dragostea, nu fiindc

J99J SujujnîMartine ti, rWft&otfte fe
|
noi am iubit pe Dumnezeu,
?^ram4n;«îîe FaywtT-Mdiw, IB$5 ci
r
Hjeln- t fiindc El ne-a iubit pe nai t u tri-
rffh Mea and Knrt Rahncr Lfr^y
tiwfchp! an (tr.uaf ponfitiiy
(;„ .-
j j
mis pe Fiul Su jertfa de ispâr
Porratt pentru pcatele noastre^
Pf*5 Priiî.irJelphi.i r fJ] |jiji J» lf ^, Nru- (1 In 4, 10),
Prinii rsantenî sc?ot în
York, sâ; j D]1 fi r j ai 7; fe *jejî*-e $ &£(.. faptul $A mintuirea este un act por-
evideji.'i
ra^riMtJ Trad tifon, WCC Publicat [ojjs 4 Ge» nit din filantropia* divin, care
i>
! I V |
19D],
,
c-onstij nu nuniiiî m vindecarea na-

MINTLURE
[gr.
turii umane i
restabilirea el sta- m
sotîrfft, [fit, sa- rea de la început, ci i în revrsa-
lua-uL^ mînhiire, elibera, vin-
rea în noi a vieii eare eate
dccâTe]: actul ir» care Dumnezeu, in Dum-
nezeu. Ca eveniment, Tnîntulrea co-
prin întruparea, moartea
i învierea respunde cu r^cumpârareci
Fiului Su, Iî&us Hrlstos.
restabi-
czui :
In robia pcatului, aderînd

lete omul în starea de comuniune la ispita
personal cu El. dîndu-î acestuia dumanului lui Dumneaei^ urmaii,
lui Aditm au fost rscumprat,
termenele unei viei venice, nni iâr
«Duinnescu nea dat viaa ve$riib
:
«zapisuU —
contractul, sau «epab-
i afleaStâ via este Intru Fiul Sâyn
11 ii
cu dltivolul —
a foît disirus
prin preluarea pcatului de fltir©
(I In 5| 11), Mtntuica vine de la IEslls, pe weama Sa. Se vorbete deci
Pumnezeu nu de la oameni, de despre TEiscum para reT ca eveniment
a&eea IJ însui Se m Lrupeazu (In
r
, j ( plenar in viaa pus Zadarnic, pi^ta
19} «pt?ntru noi oamenii i pentru a pcatului liind moartea, Ilristos a
Wl MtlMTUlIlE
suferit pe nedrept moartea i «cu vieii umane. In actul Su rscum-

n ian ca pre moarte a pUdt», izb- prtor, toi s-au rstignit împreuna
vlndu-i urmaii de datoria con- cu Ei (Col, 2, 20), toi au murit
inu'ÎLLiucu forele râului. împreun cu El i astfel viaa tu-
turor este ascuns nu Ilrlstos, iu
Mtntuirea nu este doar im act de
reparaie, de restaurare sau numai
Dumnezeu (Cob 3, 3),
de rscumprare, n o irupie in Jertfa Iul Hristos a adus maL

c)
viaii omului a tui Dumnezeu msuir mult deeît ispirea pcatelor sau
*Aeela care ne -a iubito {Rom. 8, rscumprarea *Dar nu este cu :
36). *Care pe însui Hui nu U-a Su greeala cum este cu harul, cci
cruat, ci L-a dat morii, pentru noi dacfi prin greeala unuia tel Tiu Ui i
tof>' rif-a dat toate împreuna" cu El au murit, cu mult mai mult harul
(Rom 8, 32). Prinii pun mintuirea luî Dumnezeu i darul Lui au pri-
in termeni de -pUroforia», de ira-
: sosit asupra celor muli, prin nurul
a plenitudinii iui Dumnezeu unui singur om, Iisus Hrî*tos*
diere
în viaa uoastEfi : -nu mal ir.liest- (Rom. 8, ÎS>. împcarea si îndrepta-
eu. ci Hrlst&s tifftifte In îmi ne» rea (Rom 5, 10— ÎH) sînt roadele
(Gal. 2, 20). Eî nu ezit" s pun biruinei asupra morii Pe cruce,
semnul de egal State intre Asotefia» Hrlstns era în plin slav (In L3,
,11— ;î2) "Cci, âe$1 rstignit

i «theoafc» (v. tNDUMNEZBTHE). : a fost
Teologia din ultima vreme, lsind din si b ci une din puterea lui Dum-
rl i
t
pe plan secundar aspectul de rs- nezeu este îns viu* fii Cor 13. 4).
cumprare sau de justificare, i--.i Este vorba deci nu numai de o res- <
concentrat atenia asupra aspectului taurare^, ci de o B&âtufre noua a

ontologic al mîntuim. acela de în- chipului, de reîntoarcerea omului la
dumnezelre- Aceast dori rina cu- «asemnarea* cu Dumnezeu,
prinde elementele urmtoare :
d) Umanitatea râseu ni parat Jn
,i) leonomia mîntuirii este dup T Iris (os eate o fire regeneram i în-
«huna plcere a voinei Sale» (FA- 1, dumnezeit, o «creaie nou*, Îm-

5). Creai prin «plcerea» lui Dum- preun cu preschimbarea omului in
transfigurarea
nezeu (A emc. 11K noi am 4, primit dumnezeu, are loc si
darul impnrîel din -buna plcere» creaiei. Întruparea i creaia aînt

a noattti (Le. 12. 32). Min-
Tatlui inseparabile în Iconombi lui Dum-
tuirea este o expresie a intimitii nezeu, de aceea tradiia oriental
dimensiunii cosmice
lui Dumnezeu (Horn 5 t fi), Care n-a insist asupra
lsat pcatul $â biruiasc mila Sa. a mthtuirîi.
Unii prini aî Bisericii las A a se Una din doctrinele soterlologice
înelege ca Întruparea "P'uiLliî ar fi care au circulat in evul mediu a
fr
cderea în pcat fost cea formulat de Ansei m de
avut loc di Iar
a omului*
Canterbury (lfl33 — HOfl), care ac-
centueaz locul «satisfaciei •», sau
bj Mintuirea se realizeaz in l-
"
sensul juridic al rscumprrii.

uai.rul firii noastre i împreuna cu
Omul pctos trebuie s rrsatîsias»;
adic s fac un efort nu atît pen :
noi, dictonului
potrivit patristic :
«Ceea ce u asumai, Hristos» aceea a tru a eompetisa ofensa adus de c-

i vindecat>. Itsus Hristo* nu Se tre Adaiti onoarel lui Dumnezeu;
afla afar de om si nu
In lucreaz.i prin clcarea poruncii, ci mal ales
«In numele omului» de la distan, pentru a arta sinceritatea pncâiti-
ci El Se aazâ în Interiorul firii si l.i m l convertirii Sale Omul deve-
2B3
MlNTlilOStlL
trimis Dumnezeu pe l'Uil

Sau îri
nise incapabil s
mii^ prezinte o u :i
aa
Numai lume ca sa judece lumea, ei ea
facle deirtai de Dumnezeu.
M numele mintutatc prin El lumea (Toan 3,
MftU] poate »£ «satisfac» in ea« lui Za-
numai Dumnezeu 17). Acuzat eâ intra
oamenilor, dar «Fiul Omului
satis- heu, îiaus rspunde 5
itogur e capabil aâ wJucâ o

facie demni* de Dumnezeu.
Era ne- a venit s
caut* i *& mintuiasca
Iu). Bi
sa savir- pe eel pierdut" (Luca 1H,
eeaar ca Dumnezeu-O mul '
esic numit, chiar de samaritem,

seaac «ceasta. Prin o**» Sa, P )
1 11
pactui «.UfniN/lorwL Uimii»,

moartea Sa, lisua a reparat Sena-
Sh Care «te sensul tnmtuird ?
namenllur, a fcut prin Iubirea condiia paliului ^ tre-
Teun;. ferea din
mai mult decii era necesar. starea tic har. Aceasta
cunoscut în cerea în
«aatUfftClein nu -eate l'orme $i
schimbar are diverse
teolegla oriental. atitudinea
trepte. In unele cazuri,
tui liaus este in
contradicie directa
Jura OJfoD'oxd W.sfm.: JiilriMJre $ e&ridu-
c?u practica Legii
de etre contem-
poranil Bi» Sa exempUd
lum te-
XXIV drept
,|,- 10, i,-;
/.ini=\ Ui ..OrlodosSum, mei] -îiauâtoase^ învinuita pe
urmau sa
I
,-,,,. ti .
% p. l«H!5f Am-a M^nnUi- ck adulter, pe care iudeii
Oom; (cf. L«-
,!,„, f.nni^mh'J tisuj»m r/jjptrfitj
o delapideze potrivit L«gil
In «M1- Iu; Deut. 22, 22),
Spon-
'.'pe' a de rasei rnîpilrflre* Vlttc 20
'u/u.'
ItfiAlIo
l.'i
Vânatului.. XVIII J1S8B) itf. îr* tan, tîsus apr

eazul ei. argu- fr
acuza-
p_ 402^-413 Gmii, P*P-Arlil"]. rifrncdtet mente iuridice. intrebind pe
V\\
s
uwumprtlilnirHtl fhfruprU «Sta- Lorti el «Cine esie

:
fr
pcat din-
NU'i un
:i-l
j^
;
l*7fl,
;- ..Iu-. iit„ 1-2/1 «90 -'
tre voi ?» (loan 8. 7),
ttcuMpnr&til !n ctetal srin-
nnns. Pucului eSt£ deci C
condiie
,,.,., tojaul
uma n
comma tuturor, de Ui âre
tara
îtJWO'l [*«*»I rr.rjCLjJ J'fl.srtimndfar"
J" nimeni nu se poate sustrage
e/dijj .'r .,i 1
;
; «Studii reolorlt»». nr, ft-
iLJulorul divin. Pentru ea ei n-au
NSindit-iN uiei hmis nu o condamna,
lSjft. fere femeii <^de acum sa nu
cainpffrnr*, Bucnte*tl", clar El :
mid pcuMettM (fcjtica B, H).

MINI STORUL IM'- Sotor,
bun
lat.
\tea&tn nu inseamnâ ea IlSUS
nu
^1 va Lori: «Atesta e-Ste lU*rti
denunn adulterul i nu este cur,^
inninlea Iul Dumnewu.
niprul pcat, Iiaus
ent de gravitate; LLu^stui
\!m\iiiumd nostru. Care voieîe ca tie ins eâ aeest jâca n-a
mehis
mîntuiascâ»
ueestei femei definitiv i cir
toi oamenii sa se o
inima
(1 Turmtel 2, 3).
intuirea îneamnfi M revenire mai este posibil. liaus
tie
trecerea de la starea de
pcat fl de este P9alDU.a.
omenesc a ea convertirea femeii
moarte. în rare neamul Hsus o iart l-1 arat aolulaj
sa
fost aezat prin efider*» Iul Adnm, nu se mal complaci in acest
parai
venica,
la starea de har l viaa Astfel, femela înelege s?i câ
mi este
(Un-uii.i de Dumnezeu. Aceast tre- niei mal bun nici mal
rea deeit cet
cere n fiSSUt-b pentru noi Ilfrus
o aeuâu.
Krttta» In propriul
trup. NU- Su Cîe
convorbirea eu Nlcodlm, fari-

în
tnale lisus {de ia fostfa) înseamn lisus dezvluie
seu respectat de (oft
care vindec, libereaz.- mîntuirii ^nas-
in ce const esena
i»]
Chiar de Iu început i ta
od ™ natere de
s
rmsvu- terea de &*»< Aceast

explHt. iisus concentreaz Celui ce
«Cuci sus este lucrare divina a
w a Sa in mintutrea lumii :
264 MiNTlilTORUL
vrnc de sus, din cer, anume a Du- aveau primeasc cei ce cred in
sii-1
hului «care sufi unde voiete» EL Cci înc nu era dat Duhul,
(loan 3, li). Toi trebuie treac s i icni ni Hsns nu fusese proslvit»
r.-i
prEn actul naterii de sus De nu : < (lom 7, 37 -3D),

&e va nate cineva din ap i drn lisus continu dialogul cu femeia
Duh, nu va putea intre In impa- s din Sa mria despre blocul unde tre-
rSa cerurilor» (îoau 3, &), Credina buie s
ne înehinum" Tatlui, des-
este deschiderea mtntuttoare Ôri- : pre fiina iul Dumnezeu i adora-
cine crede in El nu piar, ci s s rea Lui «Duh este Dumnezeu i cel
:
aib viaa venic: (loan 3, lTi—lti). ee I se închin, trebuia sâ î se

Tema mintii ir ii ca dar de sus i mchîne în duh $1 adevr» (Iften 4, 24).
viaii venica revine adesea in Inl.îlnircn personal cu îl sus, de
Evanghelia lui luam mut ii Ies in la eâl la egal, este decisiv pentru
convorbirea iui lisus cu femeia din credina femeii i misiunea ei !
Sa mari a, pe rare o înt Unete la fin- muli samarinenl au crezut în Ilsus

tîna Lui Tacob, in Si har, unde 15 sus din cauza cuvintului ei (Io an 4„ $B),
se odihnea fiind obosit de cltorie. zici rid «Acesta este cu adevrat
Geniul evanghelistului loan consl Urî st osul, Miniii nr ui lumi??» (loan
in aceea c
a ales sa prezinte cazul 4 L lisus
42). declar Temei i «Eu sînt
unei «femei pctoase» creia lisua Mesin, cu re se, cheam Hrlstos, Cei
ii face descoperirea «Darului lui care vorbete cu tine» (loan 4 2o"), N
Dijmneieu» (loan 4, 5—42). Intimitatea i fecunditatea acestei

"IteuS ptiijrljj dialogul cu femeia de convorbiri lac pe TI sus compare s
hi egal Iii iudeu, ea saniurl-
t'fjjtil, el pe cei doi interlocutori cu semna-*
neanc, inir-o intimitate personal torul i secertorul.
i!e plina. Femela auzise ca va veni Pe plan mal general, putem spu-
"Mesta, care se cheam Hri&tQ8» ne c m
Intuirea reclam unul care
{loan 4 T 2 fi). într-un moment cind este semntorul si altul cure este
femela cuut ap s--l potoleasc secer torn 1, Ea este road acestei
setea, Ii sus vorbete de «apa vie» conlucrri între cel doi pentru ca fc
pe care o ofer uituror ca apa vieii astfel «s se bucure împreun l cel

nemuritoare *Cel ce va bea din
: ce seamn l ce seeeriv> (loan cel
apa pe care i-o voi da Eu nu va 4, 3 ii). El, Semntorul i-a. fcut
mai înseta în veac, nici apa pe care HfnuiHra» Sa, potrivit ateptrii- •
l-n voi da Eu se va face în el Izvor anunate chiar la naterea Su> în-
de ap curgtoare spre viaa ve- gerul naterii zice -VI f-a nscut :
nica^ (loan 4. 14). azi mitttultor^ care este Hrlstos

atenia femeii asupra
Iisus atrage Domnul, în cetatea lui Davîd»
cuvintelor Sate «Dac al tiut da- :
(Luca 2 11). Ana proorocit vestete
t
Ini Dumnezeu- {loan

acelai fapt acelor ce ateptau min-
rtit 4, 10),
tii î Ierusalim y (Ltlcu 2, 118).
rea in.
Âopst dar este Duhul Sl'înt însumi.
Simeon primete pruncul In brae
Pentru a sublinia acest lucru, lîsU zicind «Ochii mei
: ffiîa- vzur
stric în templu «Daca înseteaz :
tuirea Ta pe care ai i^tit-o înaintea
< ineva. s vin Ja Mine i s bea. feei tuturor popoarelor» (Luca %
Cel ce crede in Mine. precum a zis 30—31).
Scriptura riuri de ap vie vor
; Bl, semntorul, a plantat în Iu-
curge din pântecele fui. Iar aceasta mea aceasta smîna vieii venice,
a zis-o despre Duhul Sfint pe care lntr-un fel, munca noastr, tot atît
24i5
MOARTE
ment de dezagregare in trup. Creat

de necesara ca i a se mân Sterul
ui,
aceea de u secera «AUtl au cîup chipul lui Dumnezeu, m ve-

derea asemnrii, omul a intrat m
este" :
muncit, iar voi ai Intrat tn munca acest proces nega-

lor* (loJiti 4. 88). Do aceea orice mod voluntar in
(
Istoria tiv de distrugere a Elin el sale.

participare a cretinului in
are sensul de mulumire, de
Dumnezeu nu a creat moartea (Pil-
tâlntulrfi
de 1, B), d moartea «a Intrata in
euharistie, pentru ca totul eMe «Sa-
Dumnezeu» -Dara ni fi t Iul lume sprint r-un om a venit moar-
:
tulîJJ :
tea» (l Cor. ÎS, 21), Moartea a

pus
darul iul Dumnezeu- (loan 4/10).
stnpinire pe trup din cauza pcatu-
'yanghelltiî dau adera ?» exemr de sub
afl pe lui; prin care omul a ieit
pjîu psmenl i femei care se exis-
stap'inlrea spiritul ui nemuritor,
ultima treapta a decderii, la pune- Dup
msura exis-
tent prin sine.
#b*.veo existenei lor. Aceasta
al n--
tentei sau poria de viaa datft
pentru a arta câ înaintea tui Dum-
rrlruia, rnoarten atinge numai ele-
nezeu nimeni nu este pierdut,
,:
>
i
corporal, nu imaginea ui-

mentul
i1 ren de cdere are «eva pozitiv, in
omului, care eate «tfletui
li
aceste cazuri lisus a vln a

nemuritor. Prin moarte. Om vil ca
sensul ca in
arata profunzimea iubirii i iert-
împreunare trup-NiiOet se descom-
t.
rii, Sale Cel iertat. în asemenea

mult mal profund in pune («Vai, cît lupta are sufletul
condiie, intra desparte de trup 3*K deoa-
Dumnezeu, Cu ce se dnd se
iubirea Lui
insusl a ingAduit
Dumnezeu? In rece Dumnezeu
compara iertarea lui
iertarea desfacerea o nudul în prile com-
de Iubire,
ponente, pentru ca «rutatea ââ nu
r.iLKibolu lipsei
este rcmiparaui cu învierea «mart
era l a înviat, pierdui era i
s-a
:
fie fr de moarte». Bar persona-

distrus:
litatea sa spiritual nu este
aflat* (Luca 15, 15, 32). Cel LcrtaJ
in sensul de neEiln, sau de
lieant.
este ta un mori ieind din mor
mint.
Dumnezeu se Moartea este o condiie de Urnita a
Orice lucrare u lui
«Dup cum existenei, de ruptur în interiorul
compara di învierea
umanului, procesul final al stric-
;
Tatl pe cei mori l Le du

o trecere de la fiin
scHj.ii.i
i'iunli, dar nu
Vlaâ, m aa i Piui dâ viat celor
lîi nefiina. Moartea exista, dar ca
ce vuiete (loan 5, 21). Pen-
are alt sens l e deja învins.
•
n ihMocf rafie - &aWn Vexai pf#- tru credina cretina, antidotul

mor-
re-
'..'(. ,,.:,. ; <n'.'.' TimotiL In -Mitaii leo- ii este învierea, prin <-Eire se
L.liiiM,, XL (Iteej nr. 3 t>p r
"Unicul constituie clementele trupului mu
Hjtaflte™, p. li:
1
-^. ritor. fiind purificate de aspectele
lui negative si corupte. Învierea
MUARTE Lhaaalos,
[gr. lat,
morilor are sursa ei In trupul în-
mors limit a existenei, destrfl-
dumnezeit al lui Hri&tos, pirga firii
mdie .. fiinei]: csmdiîe de sepa- noastre. Moartea va fi depita
i
rare a iihitaH Uup-sullet prut Sn- covîritfi de viaa noua, car« vine
trupului în elementele
mea
i
din învierea Lui Hristos (Rom. 8, 11).

din part* a fost creat «pmînt eti lupta
llrlstoa a zdrobit moarte n in
:
iu. te vei întoarce»

(Fac. 3,
i Irt p direct t*u ea «Cu moartea pro
:
19), Toi cif nu ieit din

pa mint se
moarte clcînd». în învierea Sa, In
vor in w) arce larâi En pmînt. Sta- Su
pascal, Hristos a in-
misterul
rea marii este o consecina a pca- viaa
versat sensul morii. El este
tului{Rom. 5> 12, 14), care a Intro- Maxim
noastr (Col. 3, 4). Ce aceea,
dus corupia, stricciunea, ca ele-
•ShG
MONAHISM
Mrturisitorul Învierea lui numete

Hrtettis. «Twttirte n morii» fJWU- tq râpdirq Tu ^ We lacj/i/I/id de ptaire
pnnsuri ctre fulasâm Bi}, Exista un

în- n tei fêcKuJt, iflj- M^ftetUi s^ *c asess^ (A
ttt&â de a trAi tfdupâ trup» rare
ceata ttrvpWar. [Rioduinia. (iimonaiiii'Lli
seamn moarte spirituali (Rum., fl,
4) ; «Mi -am o mo rit sufletul prin \tt Mniuivinic, ed. p. ism. Wh
ca li Inuasc fcrttjpuln ^Cano-
[.!;'h-at b
.s
BiljllngT*iMp: Sf, GtlÔTÎK Pflama,
nul afin tu Lui Andrei). Origen vor-
-moarta:
Cop^ê tte&prc: (vriJOristercc M DttnwKîieu.
bete de trei Feluri de ."J. Iii Piloc:. rntn., vot VII, P, tâ$—
faa de pcat, prin virtute. Iat de iS3 1 C. AndTfiutkrW. la tf*rm/timi coitmii ;
Dumnezeu, prin pfic*t l despri- fype de mnrf fJfîr^.'ffirin. In voi. «ti m.i-
rea sulletului de trup (Cont; o rft i re irtiv h Ui mint du fhrjttn daiii la îfttfr-
cii /ferocii de, trad. rom., p, 342}. [Ephi-m.TlHi-s I.ltnrrjîrd^], Rfjtinâ, lOTS,
Iflcij
Exist i.mum'fefl venic» sau iadul,
adic seaaraila de destrmare a fi- MONAHISM f|r. monahos^m^'

inei, continua deaagtfegfire a spiri- nastikos - sol ii cir, ce! cote tr<
tului, spaima nonsensului i neco- teste sirurur| ; stil (îs viaU evan-
muniunii, încremenirea in nepo- gbeUc^ t-onsatiatG rugciuni l. cern-
eftlnfc Moartea este iriai degrab icrrtplaiel si aatfêi, în tfititlîpe-
ateptarea în ittsre de . adormire -i a re de lume, de unde
trfiti€
i contiina
fgâduîn^tOr estfiatoî6gtc« i "Cel ce de «pelerin» a monahului, ide- Iri
ascultare fna de un pStlnte

asctvîia euv'mlul Meu i crede în plinii
viaa venici duhovnicesc Viaa momhtM 'este

ce M-a (rltni, are perso-
«MiSHfrat^ unei experiene
( .
I
s-a
i U
nu va veni. CÎ judecata
nale a Duhului Sfînt, prin a»cuttarB,
muiat din moarte la viaa (tnB, >> 24).
aArâcie de btmâ voie i feciorie, cele
cu caT fl monofeMt le " 1
#Dc«Btt*rt DttflOJ*i««M iWfcfiflfc Cel r<* iroi «voturi T

]t
Ifîti'.'iVJf'ur.HTi J'rr ff« 1tâ&ft#â n ***" P'* l

face te5 do indrumAtorul su spîrl-
om din idrlnfl «fi ntn-r mfn^r-r
1
rf"r"1 tîMfL Spiritualitatea monastica dei
cftiptrf s^ BJWPf&AcflM Fe; l~at împodobi pare un mod «strin* de viaa- nu
se deosebete de pietatea credincio-
'"*-
«j JnHfâre S* frumusee, cn jw " '"
m Jptut e*rittu(& feÂJ ffia«thi

o Jmpardl^J Pârtii
i sud-
<tar.
ilor decît pr'in ac^st efori intem de:
nctnalizEire a harului botezului prin
Otftwa ffaVtJ uf
n^pd- continua P&^âUr.
*î rSSflnd ciivînlui Mttttidft '/Vie rf
mr* da ImpUrtflt. Vocaia monahala a eKifttat t
ia
Hii'puJ '*te .
—
T.'n^
pertfetâ tfi
Ttftf,
t&uttitoa 9& nu Ha tia d** germene, în viaa Bisericii chiar. ^

ffrt^fa — j d-ta tttJfrlfr* tJp nnmPUl'j ro JJ"
La începutul acesteia, Formele ei
Ouimifratfu nJ pfl«Pîtfor noffflf Bj poniritJi prt'iii. nU' au, îns,
i origini istorice i
sfnt înn'idAcInalt' in anumite
J impfîrflrti qrt?âtWn 5/ culturi
nm«rpeuluf
r , i s r • i-
.•i.^j-ajfc fi^fU/J ti T*i pri'i
l tradiii- In raport cu nt: voite si
i'f. ','• rr Ta ce " 1
iRitentWJW* ** ** posibilitile Ui scrie:! sale, fiiîfai^
rfefywasrii pettitu ee tEJcalâ a eUborat diverse for ine
de
rf f -v'ff<'d -sf «4 slî
. lui tfj raeArafl atfefb d*J rilttfe HJnfd vinA monnhniâ, pe care fi Integrat-^
raW. pM Ir q*t*ft«fli învfere, in propria â lucrare pastoral fl. mi-
for frupuJ jfl se îtefifdPSl în rcJt* dfriJrrr sîonarâ i spirilitiilil. Cele trti mo-
eBfro *i fad n^rtll.'.rfj, duri de viat monahal corespunda
7' A| tng6rf\, PWlnfeluJ ct-hii fr do In general, cu cele trei vi rste spiri-
miopul Nnri'K-AMwur WUi»< Vwr t tuale pornuv.i, s
urcuul, odihna.
P/fcBltffftu|ul ii GUttJi f/«?-t>-Hrflff3 .?/ ffc- Dat fiind teptul ca in centrul disel-
MONAHISM 267
plinei monastice st simire inimii — linitea constituie mediul ascetic

prin fii gi in nea
'ii neîncetat (I Tea. în care prinii pustnici, numii
5, 17 Rom, [2. 12 ;
Efes. 8, 18; iRlbati (sihastri), se concentreaz
—
;
luiti 16. I, ti 7) sau rugciunea Ini asupra rugciunii inimii, Este asceza
i'-iis :
>rDoamne. Ilsu&e llristoase. celor mal încercai, rare ajuntj ia o
Fiul lut Dumnezeu, m Huleti. -m pe 3
total stapinire de sine. pîn la cen-
mine pâcâtwrub aceste chipuri — trul pulsului inimii. Desigur, pus-
corespund cu trei Ferme de rugeiu- tietatea vieuirea de umu"
locului i
TJt sau de comuni late de rugciune : singur nu reprezint, In sine. o ga-
TnlLiiTir \u este CU putin s se ranie a neprihnirii monahale. Cea
FOaê împreun cu obtea, dar mul- mai mare topi a pustnicilor este
i fi
tora le est* nuri uor numai eu unul aceea a Întoarcerii in lume, sub pre-
înrudit sufletete. Nu mat puii nora textul slujirii celor din lume. Pe de
Inia le este uoara rugciunea de alt parte, cel ce au ajum la acest
utiilI singur (Sron\ r
ruv. XVH. B> $1 tdtu, nu pol TI infrinl de 6 ase-
Vfste chipuri de vieuire mona^ menea tentase. El sînt contieni
i .1 alnt
ca numai neaparinînd lumii se pot
riiEâ pentru lume.
Vhtn&wa sau vieuirea in eo~
,0
Printre prinii monahi'miului r-
Ury, tare se practica in
i. mi late
n;;i,istlri1e de obte. Viaa de obte sritean, he numr :
are avantajele i privilegiile ei, mai Antonie cel Mare (250—

ales pentru începtori, printre care, .lfHI) fonda lorul inanahismului
este
de pild, bucuria de ti tri tâolaltâ de forma eremitic. El a fost eremit
in Domnul, unitate frietate; ea
[n în Tebaitla, Egiptul superior, i prin
ar*, îriftft, i dezavantajele ei, mai exemplul su s-au formal nume-
pentru asceii
es încercai. Ele- roase colonii de cremii, printre
mentul unificator al unitii de care i cea de La ftceie, Kriga Ale-
jte este smerenia clugrilor i xandria. Sfintul Atanasie (235
Eftrugârtelor Atesta este mort, irul 37a"), care a cunoscut pe sfinii
cart leag pe clugri sfl fit» unu la Antonie i Pahomte, a scris ctre
3tî(J «Viaii tiutului Antonie*.
d rugciune comuna, la un lucru
tun, la o trapez comuna. P ah o mie (230— 34fl), întemeie-
b) Viunuvki fnidt, adic convie- torul monahismului de forma chi-
ui ir ;, nu re doi sau trei clugri sau no vi ala. Ctre 325, el fondeaz o
lufrie, convieuire bazavta pe ru- mînstire de tip familial, în care
in r spirituala, de obicei Intre stareul este printele spiritual, la
un clugr incep&tor {novice, frate, Tabenese. deertul Mi Iu ini superior.
a) i un cfilugr încercat, «bâtrfn Regulile simului Pahomte au fost
ru cugetul» s.iii maica sfctnic, Pe
, traduse din copt în latina de ctre
acpusta" treapta de spiritualitate, ro- hf intui lemn im (347—420). Ele au
Itl celor Care au darul disccm.lmin- Mal la baza "Regulii slmi.ului
ii, duhovnic sau stare, este ho- Benedict (ie Nursia (480— 547} cure
tfiritor Greuti a efortului indivi- a nft In (ut in 5213 celebra mînatirt
i
dual Imprtâslta
este cu printele Mont Cassin.
duhovntcesc sau maica spiritual. V e c e
a s t [ ti r e f32lî
1 M
373), — -
Sihstria numit de aceea l

i
episcop de Cezareea Capadoelei, este
horetic, adlcl viaa retras de autorul «Regulilor Mici l Mari*,
Imr.e l de obte, singuratic, isihia reguli care au stat la baza prlneipa-
2ii« Y-IONAHJSM
lelor centre ale raonahismitfiiri bi-

DumnsitiîLj ,'pJ^nd 3n vin fu &t uich
zantin, printre care celebra mlnsti-
s ptyflftf
iot a (foita gflSkjnfu-te spre j/îfjfltfJ vJciJi

re Studion din Constantinopol. A Ici
&e distinge Teodor Studitul (7 $S6)i
4 nJc^. AiuncJ (e-af ajlpff iui HtijfiQM pln
ctGthn, acum J*>flJ a/Ip/J iul i rn^fus pfiG
reformator vieii monastice ial prtinita, Aqqîq ai aflat bfft <tf«i i'j'-ij' /««*
aprtor al ortodoxiei în lupta îm- 9 intar ir. Alunei flirta" >iunc f n-m sU\\\:i
potriva iconoclasmului, vicdnicin ce [1 a -ti rit ii mdcnr ca" pa urmi ,
tare c-rcjtfrttf. cu' cu noneul irtâfimc^ dnfuJLf/ $J

Kiaii CasiEin (3#$—435K ca part* tr )u ia Acu Pi pc-îrccintl Ir*
qyafr,
a scria n Instituii le cenobltlcr» sub
ckgM ftevUfit cupoli fwaftt (Sat(\:i<st
influena sfîntului Pahomîe. El a
ce (j-aJ fucrt. ta seama ca nu cumrn, fte-
transferat la Marsiliu (cea 4ISjf tra- eoctuii.nrJ / a^L-oJid tâtfdcIu/nNEj sd IU
diia monastic din Scete t. Influ- tthivtotv an vm tpetâ ta ©teJ, !fl Wu»
enta dasclului su, loan Hrisostorn. ut- r icul l-c) mal tfln rr^nJ, unefe ffstu1 pfin-
Ioan Cajsian a fost profund mrîurit Cavi
^'.r-(j j .srflirirnn iiHrtiloi, !n <#ftf<S
de scrierile despre spiritualitatea i de cdcfl rjorfl^c/', nu c o/Jâ carafe cft

rugciunea monastica ale iui S#*i n'ut:^ In jiiT.nfcrfn** {Tcolipf riJ FjJf,ffi '/.'.' .,
grie din Pont- (346— r*»S). Q&prd vt^d caiufirrnscîi, J?i Fj/oc. ram*
în sec. X începe monahismul btd- voL 1, p. 45—4BI
nit, monahixmid harismntic de tip
ii b j » <j r « f i m t p. Nella, L voeft-
conte mpJuttv isihast. care practica
1 t
(JOJ) morîosJj'tfUf, In CnuLai.'h*, XVII,

invocarea continua a «rugciunii
nT. r>2, 106^, p. 272—2«9,f FraJtoJso E.
lui IÎ3UK «Doamne iisuse Hrîstoa-
> î
Mortrrd, ManarJiux mi^nf. FÎi*|eAr* rfu
se, Fiul Dumnezeu, ml Iu Ieste -mfl
Lui
kVrtic atc-v. /Lcsqti'rju ]V-p ijLYJ^. extras
pe mine, pctosul». dEn Fr;*ihJwgtt ZtrftBriurft jflr pitîlp;^3ph
silo Cli)iidikiiklfi, J/cxp^-ri'fi.'rc mdnfjsfûr,

pe enri? ai prtmJf-o în botez prin haf-4 din
îi Qontftcto, Jpyil (1975V a. ^- P-
rrJ lepdat-o cu vojfiM pun putinii în tti*
Krtl— 10 E ItJdSflf Popa, Wv\ dfi rji.,
1
0fe /a
f
mc, i rebut® si fJ-c? rcclJififl kfn votntn

cea iiiiJia, i>L' ticzvn ai pW>t ta luam, fa-
3MJ, In itStutlil Teologlopt, VIU |!.:':"f>],
tjffftd im fciljjla mlrta-sdrc Hi imbrUclnd i ir .

r_][ 3|
p , «-n — e>i constantin
a
ciiiir-
i-iiiAUiclo ifeffliihfe ate porJriJcJ -J 'dtfâ- rin, cPJirvffi'rri'l/tJ tuudcT'ri J fi voûrr/iif
dto jljJJcî rflHiJnc-reu in £n plrtfl ia

efttfftd
MMlax}api f» XLI {Mm), nr. 4, p. iii — 113-
N
NEPRIHNITA ZMISLIRE (Uit. citeaz tradiia ortodox (Io an Da-
immaculâia concepia) Tradiia BJ- :
maschin, Gherman al Con&tantinu-
tericij apusene, în depind cu Augus- polului, Andrei de Creta, Modest i
tiri (354—430), excepteaz pe Marla otron ie de Ierusalim), iBerka Or-
ifi universalitatea pcatului todox nu a irreceptst» aceasta doc-
(Psalmul 50, 5), din cauza harului trin deoarece ;
ce k-& revrsat peste ea, ca una ce

a) Nu exist o baz clar
a fost aleas & nasc pe Cel -fr de care s sprijine aceast
biblici"]
dogm
pcat. Aceasta tradiie a fost Cornii i-
;
lat ca dogm de papa Pius ai

b) Mo du 3 naterii dup trup, ca
IX-tea la fl dec. Iti!j4 (Bula «Ineffa-
rezultat voinei a
al dou corpuri,
bilfc»} i rduatâ de ConciUul Vati- aparine neamului omenesc. Fecioara
can II (19iK — în constituia
Mria nu poate fi scoas din acest
«Lu-
mei Genttiim^ 5G — 5P>, potrivit c- context, pentru c numai astfel ea
reia Fecioara Marla ne reprezint i devine maica noas-
liber de este
orice peta sau vinfi a psatului strâ- tr, a Oamenilor, a doua Ev, Ea a
tnoesp! prin însi zmislirea el <
primit trupul su prin natere din
fr de picat» al naterea ei tru- alte trupuri ;
peasc din lo.uFiim i Ana. Zmis- c) Maka Domnului este în icono-
lit fr sa m in a
omului. Fecioara mia divin nu numai un simplu
este în afara de corupie de ia în- j instrument», ci colaboratoare la
ceputul existenei sale, apari nd ca o întruparea Cu vîn tulul ;
noua creatur, iar de pcat, im- d) Maica Domnului este în afar

brcaty cu o sfinenie unica. Pentru de corupie, nu prin naterea sa
catolici, motivarea teologic a aces-
Trupeasca, ci prin âlluirea Cu vîn-
tei învturi se bazeaz pe iniia-
tu lui divin in sinul (y. MAfCA su
DOMNULUI)
tiva Iul Dumnezeu în pregtirea
;
mînttiirii, un semn al preg-

fiind
e) Rolul Mriei
întrupare in :
Fiul a natura uman.

luat din ea
tirii omului pentru mmtuirc. In Mria n-a dat natere divinitii.
plus, este vorba de relaia unic pe
«Fecioara, astzi pe Cel mai pre-
cflre Fecioara o are eu lîsus Ilristos,
sus de fîîn nate, i pmîntul
cu Dumnezeu-Fiul. Potrivit marlo- aduce petera Celui neapropiat. în-
logîei catolice, Fecioara Mria tre-
gerii i slav Iul Dum-
pastorii clntâ
linie s He cit mal «conform» cu nezeu, iar magîl cltoresc dup
Fiul el. Aceasta «conformitate* se
stea, Cci iat pentru noi s-a nscut
deduce tm din zmislirea ei fr Prune tînr, Dumnezeu Cel mai-
Vini, cit l din înlarea ei cu trupul
naînte de vecte Condacul Naterii
ia cer. Cu toate c
teologia catolic Domnului),
270 NOtlS
B Ehliocf rrt IU rNltfoIflc Hlrîg&ris, 'Hi* tul ci material, Nous-xft du omu'.n 1
ISoJy CatliL-t-hfam, r^vâzut editat de

$j capacitatea spirituat.i de « ptrunde
Aiidinctea Polvtakiis, Conslantlju^nh!, raiunile, cuvintele i
->i
In lucrrile
1B6J, p r 206—Sitj Pr. prof, D. gUteUoac, divine, in aciuni 'c produse de aces-
Maica Dotifftuhll Cfl iru'//ociWiif4î, «QrtQ- tea. Spre deosebire de «loglsmoi \
diJiiftif, IV, nr« l/lS52| N. Btlzestn, F<fC« adlcâ «judecile?? unu raionamen-
lotoa* ^ hrfoiQtoQie. in «OrMâddk», tele care disociaz integri tai ca vleâ
i !- ]/]9V7, p. &>— 1]]. spirituale i o mul ti pil e&, ntnw-u] este
facultatea de a integra lumea câ un
NOUS [gr- nous - minte, inteli- tot, de a descoperi sensul ei c ut nun
gena, spirit] ;
termenul E Iuit de i superior, arficâ de a afla cauza
teologia cretina din filozofia neo- unitar a tuturor existenelor, care
platonic, unde desemna elementul este Dumnezeu. De asemenea,
cognitiv, specific fiinei umane, prin noii*-ul este sediul • chipului» i
care aceasta tinde spre divinitate. chiar se identific cu chipul .n
;
Dup Filon din Alexandria, Origon Dumnezeu in om. In orice ca

va spune cu Logosul este nourul nourul face din ftkat'cikonsr* un
dumnezeiesc. Logosul este prezent principiu activ i unitar, Mu este o
prin amprenta Sa în nou*-ul sufle- facultate separata, ci sufletul con-
tului omenesc, organul prin cu re
acesta vede imaginea lui Dumnezeu,
ine iwns-uL
tul
u nun bine zis sufle-
reflect lumina rtctidi-ulut. CU
Omul cunoate pe Dumnezeu prin pul este oglinda SUfleluIu) sau
nous datoriii asemnrii acestuia cu nouj-u] su fletului, Astfel, nQUM^Xl
Logosul. In teologki paristie, ficus- este organul cunoaterii i contem-
ul este simul exce- spiritual prin plaiei, principiul inteligibil al su-
lent, facultatea de cunoatere mis- iletului. Nu este experiena sensi-
tica i de experiena «teologic». bil, ci locul unde se produce expe-
Nu se poate reine totui D învaa- rierea noetica a lui Dumnezeu, exta-
Jtiil. NOJ primim harul in suflet prin
turA explicit, deoarece nous-ulare
nous, fiind poarta de intrare sati
diverse funcii i roluri în raport cu
locaul cel mai intim al lui Dum-
concepia antropologica adoptata. nezeu in noi. Cunotina este o cu-
Astfel ri0u£-ul este organul de sesi-
,
noatere natural, raionala, cre-
zare a realitilor inteligibile, adic dina este o cunoatere noetlcâ
«raiunile» sau sensurile divine ale (V. CONTEMPLAIE, C:i.NOA$-
croaiei, care stau dincolo de esu- TERE).
o
OM — UMAN [gr. anihropos, lat, creatur din materie si suflul de
horn o, huma »i lut» ome- — om firea via al lui Dumnezeu (nephesh).
jieaiicii cretin tomul
t afirm nu nu-
t
Fr acest suflu, omul devine ma-

mii realitatea lui Dumnezeu, ct i
i terie(Fac. 3, 10; Ps/ 104, 2fl— 30>
realitatea firii omeneti ca atare, a Trupul i sufletul formeaz un jn>-
umaiuttiftî i urmmultii. Sinodul ecu- treg indisolubil, Iu ud adune la exis-
menic al vî-lea proclam inte^rita- ten in mod simultan i unite in4r-
'i-;i firii amâne unite ipos ttic cu parahll, nu in mod accidentul, pro-
dumnezeirea in persoana lui lisus vizoriu sau exterior. Combatînd
Hristos. Umanul
existe ca o entitate ideea de preexistenta a sufletelor
raionala perlect, jn care subzist susin ut-a de Origen, care su- dup
ca un întreg trupul sufletul. i rii: Lui nu vine la existena" odat eu
Antropologia biblic, care se deo- formarea trupului prin actul sexual,
sebete ele antropologia mitologic tradiia ortodox a considerat ;Hi.
cit $i de tea evoluionist, materia-
aducerea Iu r-xisten a sufletului
list, âr
aâ nege datele paleonto- pririLr-un act al lui Dumnezeu, cit
logiei, bl olog] el i ale tiinelor po-

i a trupului prin unirea altor tru-
zitive in general, care explic isto-
puri, ea dou acte concomitente si
ria fci constituia fizica a omidui, inseparabile.
este o antropologie teologica, adic In planul tui Dumnezeu, nttiul are
pune in valoare transcendena omu- un rol superior unic in lume i un
lui în raport eu creaia. Creat dupu destin supranatural. Omul esle creat
chipul lui Dumnezeu, fie o fr s de Dumnezeu pentru Dumnezeu.
fiinj divina, amul este o fiin Dumnezeu a creat lumea pentru
ireductibili i Incomparabil El orn, spre a- fi oferit ea un dar lui
primete existena prin sa facere Dumnezeu, Vocaia omului este de

sau creaie (genesis), printr-o aci- a stpini lumea i de a adora pe
une proprie în rare Dumnc/i-a Dumnezeu (Fac. 2, b) In comuniune
însui intervine, el fiind o creatura cu Acesta. Aspectul tragic al uma-
prin voina lui Dumnezeu. El nu nului vine din faptul omul, creat e
este iniial, deci, fructul unei na- ca perûai-iil liber, pentru L'Omu-
teri (iennîsis) din alte trupuri, nici niune< supune voluntar firea sa unui
un produs ai evoluiei naterii. Cu proces de singularizare. Or, omul
ie câ exist distincia sexelor
:;-..
— nu un individ solitar, iar el r-
e
brbat-femeie — în vederea pro- iT-tine persoan numai in comuni-
une de iubire cu alt persoan. Ni-
crealei i transmiterii vieii, uma-
meni nu devine persoan singur.
nul depete aceast separaie (Gal
3, 2»), toi avînd o comunitate de *i :m MUa! rJijiîi?ii'irJcse, Cei te 3n tot
naturi (Fac. 2, 24). Omul este o thipui osenit '"'« holtiJ filar eTe ptizett, a
7T2 OM [II.
îmbrcat tar schimbare linsa MH*fi?l i preexistenta, nici postexis tenta îu-
pj"â3 «reiisifl S~a fcut om dcp^'.i, t*u ar A' netului sau a trupului, ci mal de-
ttâ Irt âjne pe trtimut Âdnm prin (rttag> grab coexistena lor» (Maxin%
ftttifo faeerti i afe n«.î(en'J. Omul pttmtod- Amt''kjua 112 t
Irad. cit.
N p. 279).
existena tte ia Dumnc7t?u i încsptnd sa Sufletul a primit existena in alt
exii a chiar prin actul facerii, rft Hbvt existena, nu in sine. Dar poate s
fcffc stricciune i pcat, cci acestea n-oii exiate în afar de cea In efire i-a
taM etnofo <lf?(.uif\> cu el Cina a Uw primit existena (l Petru 3, 19).
p&ciaii ziîcind porunca, n primit viind* Pentru a accentua faptul câ sufle-
tt&tffti, cam .w swinc pzin ptimire i tul raional este slava i centrul
pivot, pca&ft aW;tUt-i sumi în ti-^- o mulul ;
l nu Incontientul sau im-
tun: ptmltDare ivit A tflp pricii a Iui, cn piilsiitneainstinctiv» Gri sori e de
}ntr-v îvge o (Mi, fa temeiul iicvtVt U\<p\ Nyssa .susine c
sexualitatea nu
nici un cm nu isf« lat rte pvui. îîlnd aparine naturii umane în felul in
«uûa fiscal j*#fi n're j<3<j(i rjfjjcJ".^. e*/e care aceasta a fost conceputa la ori-
wj frtftotfai tftipâ Jnrs/c, dfn p/fcj'nu p8- gine de Dumnezeu, Ea ar fi fost in-
citîukii» (SI, Maxim Mr turistic* ral, Sih* trodus din prevederea cderii, pen-
punsufl ctre Tatasle, 21, Ifl Fliac* itnn t , tru ca neamul omenesc, pierzi rid
VCl 3. p. 62—63), mortalitatea prin pcat,
i nu se s '
OMUL Sfmta Scriptura vor be ie-

j
sting ca spea, ci s
fie conservat!
prin procreai c.
de fiina uman nu ca. de o simplii
Aceasta constituie starea oriyi-
i7-r;tnr;'i biologic, c] de omul ca per-
soan individualizat^ Adam> icoan a
nr in care fiina umanii soart in f
sine un rhfp dumnezeiesc, de unde

lui DmnncKrn rv\ ne v.-izut. Omul este
asemnarea cu modelul Creatorului.
creat dup chipul l asemnarea
Aceasta este umanitatea netirbita,
lui Dumnezeu, mai precis dup în deplintatea ei ontologic, uma-
chipul Sfinte Treimi (Fac l 26—
\
r
nitate rare particip la însuirile fi-
27). Avînd o umanitate plinii de rii du ninsei eti «Dar noi oamenii
har, A dam este împodobit eu cinste
:
am fost odatî prtai la acest Bitie,

i înelepciune (Pa. 20, 3 4) i flfe* — f'are întrece orice putere de cuprin-
2at în prieten la> Iul Dumnezeu. în
rai,
M
unde era sdit arborele vieii

dere. î
acel Bine era în firea noas-
itrfi atît de mult mai presus de orice
(Fac. 2, 8—9).
înelegere, câ ii cel omenesc prea s
Omul apare în existen cu o lire fie altul, odat ce era format dup
compusa trupul, creat din materia
:
chipul prototipului (modelului) în
neînsufleit, i sufletul, creat i ci
de Dumnezeu (St Iohti Damasehln,
i iac mna rea cea mai deplin cu Elfr.
(GHbHe de Nyssa, Despre Fericiri,
Dogmaticxi, cap. XII), dar prin în- Cuv. III, în trad. cit. p. 353),
sufleire, nu din fiina însi a dum- Chipul (Fac. 1, 25—27) Lui Dum-
nezeirit {Fac. Trupul l sufle- 2, 7).
nezeu in om înseamn umanitatea
tul au aprut concomitent i sini
total de la început, integritatea ori-
destinate s
rrnîn împreun pen- tologîc i spiritual a persoanei
tru venicie. «Unii zic sufletele c umane. El presupune mal multe
exist înaintea trupurilor, iar alii, clemente componente participare
din contr, c
trupurile exist înain- prin har la comuniunea cu Dumnc-
:
tea sufletelor. N"iei îns mergem pe jîcu.Harul, dei necreat, face parte
calea împrteasc de mijloc, cu din identitatea lui Adam, crivat de
Prinii notri care nu afirm nici Dumnezeu. Nu exist deci opoziie
. —
C1MTODOX1E 271
. si ;.,.( jnlre Eirea umanii i harul :<i«:i [ Rus Rewî Gto*u#jatfe- **#* arrt
in jiiicn/t' fuJjgj'J, L-xlru^ din tilaiul Bif-

adugate raionalitatea^ care se
de
\
di», XXXVI] |iy78), tf> 7—8 lrlneu Pag,

efestrvâ nu numat în vocaia lui
ri
Ii ftn'iiiDi pffft
a fi om ui creaiei, ti i In
ta oa- Omul nou ii uipe&'fefM
lui'ieirim DuImJuj Sllnt, Iu *StmJU T&G-
pacUatecL Lui de a sesiza ansamblul
XLf nr ^-0— ^7j OII-
din care face parte i de a da nume
Incikyh, jlâBS). L 1, V .
armeni, UucstUiii-. Nnnriinis,

fpturilor create (Fac, 2, 1SJJ liber- j
..-In' i
adic starea cea mai înalt i Paris, St*ck, îfftt.

tatea,
cea mai rîvnit a persoanei umane, ORTODOXIE [gr-0*th6i (KpW
aracterul propriu.
;uj ei
dreapt credina i închinare
Firea nu a fost insa creat uman adevrat. BOb6rn$ceafi<&] ! înv-
nescbimbeioas i cu neputin de tura care se plaseaz in continuitate
iuit, stare sâ se Ea n-a fost în direct i neîntrerupt cu tradiia
ptetme prin ea în sai in adevrata apos tulir, prin intermediul teolo-
ei natur. Dacii chipul este
punctul i neopatristice, V
giei patristice
ilf plecare al umauftÂli, micarea care credina comun a
formeaz
ei voluntara spre «pomul vieii)» sau ne.imprlte, din prim vil
Bisericii
,imp;ir;îta lui Dumnezeu», a*em£- mileniu. Ortodoxia se identific cu
mirat ii ddea posibil itfrtee pllnâtâ- însi tradiia apostolic aa rum a
ii el ontologice, adic indumneze- fost confirmat, interpretat i dez-
irea refuzata prin simbioza dintre voltat prin (rrmsen.su Bisericii uni- L
har i libertate. Aduni a oprit de versale. De fapt dîdascslia sau re-

na voie aceasta micare ontolo- fula de credina apostolic a fost
gii a 'l-iipulul spre asemnare. Sta-
;i i
cri ier Iul de baz aL ortodoxiei ori-
rul ontologic iniial a fost tirbit care! tradiii, aceea, orice rup- De
j /•InmririHln prin ieirea lui Adam tur în continuitatea cu tradiia
oln rnmiiniunea de via cu Durrin** apostolic a fost t:onsider^t ca o
2eu, Destinul su nu fost realizat fi
corupie sau abandonare a Ortodo-
în raiul de hi început «Cci n-al :
xieu care poate ia fie forma unei s
erezii, fie Curma unei ^ronlesiuni*
zidit pe om spre pieire, d spre paza
separate. în timp ce Orhodoiia îi
runcllor si &pre motenirea vietîl
justific dogmele prfll aceast con-
celei venice». (Slujba maslului, in i patristic, ce-
tinuitate apostolic
Molitl'dmY. ed. 1976, p. I2ti>.
lelalte Biserici sau confesiuni sint,
*tfumi ,'" om V uscuitâ Dumt&mt $ într-un Iei. sau altul ferite dintr-un
numut omului iA fr'nd iubitor
numnf
4& act de separare, act în care ele i-au
format tradiia lor confesional pro-
bania aittirtdc n-r //, $f fffrttâ
o.ui. 1
".« ii.. '
."
' i iî Jf ri r vrednic rrJ Iul Du» prie. Astfel, Bisericile orientale h.iii
,,i ,".
rrl/u fim numo.f fl? gshfta&i "ni 11 necalcedonientr au aprut in seco-
new In iojfl». lAntiui^ cr', M.ire, £>e*/*rt lul al V-lea, în momentul contro-
v.^.'.. moft/d. irtp. i;rj, In Fitbc, fota., verselor hrlstologioe. Biserica Ho-
'
I, p. 28) mano-Cattjiie se constituie ca en-
titate bisericeasc jn perioada 1054
B J b I i «a r •* i f r : Paul Bvdc&Law»
ii Mi Nf?u-
1204 din punct de vedere umt'e-
1'0/IC^tJXJCj LJi1mi:I-hJLJ.v :-:L'.'*.
Anihuipijlf.il ii (. 47— sional, Cate lirismul se definete ca

i
ctifiU-1 lî'ij.i. eep. p,
310) Lflti iii- -l. Microcoai aad Mu-; tradiie icologic proprie, în raport
eu Protestantismul, la ConclUul de
Mjxî/ntiS (Jiy GjWife«*W, LtJf]*r -f GUicnip. la Trident (1563) Bisericile ieite
]| — UlT-IiUj' de Teologie A—K — OL «

TfA onrcmoxiE
din Reforma protestant din seco- —Sinodul din 878— B80, care
lul EilXVI-1 ea Iutei an, anglican, :
1
restaureaz pe Fotie i avei peeon-

reformata ,
prezbi teri an. au
flecare etherea cu Biserici roman (papa
> tradiie confesionalii deosebit. în loan al Vlll-Jea 1573— 88M) —
Sinul Protest M ntis mu lui S-ati produs — Activitatea r-iisiuruii-â in Eu-
o serie de dizidente confesionali- ropa centrul a frailor Chirii ff S6&)
COngregaionalItH baptitii, in ';; i i Metod tu (f B64)
«upustoli] sla- —
secolul al XYll-loa metoditil. in ; vilor.'?, trimii de împratul -bizantin
sec. al XVIIWea ; micri i gru- Mlhttii al IlI-lea la cererea prinului
pri cu caracter cretin frii identi- Rasttslav (cea &6QJ aj Moravul.
tate confesionala definita, aprute Chirii predic in Moravia, Metodiu
In secolul a! XlX-le;i. cum ar fi in Pimonia ei trdat texte in sla-
Discipolii (QutKUK'J-sj |i Arm, ii ;i von, investind ulmbetul glagolitl
Salvrii. foramveche a alfabetului chiri! i
Ca tradiia dogmatic, Ortodoxia Dupâ invazia maghiarilor in Mora-

îi are rdcinile in Rsrit i in- viu. utcnli.'îl lor au fost Mconii de
lj>un sens istorie se identific r,u catolici in Bulgaria, unde au In tra-
marea sintez patriot ca. adic cu dus crile in Limba slavona,
articularea edificiului teologic, Li- —
Rezistena împotriva al noade-
turgic i canonic pe ba/ a regulii de iur tai ioni st c 1274. Ferra-
(I,yon —
credin apostolice, în perioada siri- Florena 14311— 14 :JH). —care
'
noadelor ecumenice. Desigur, nici iveau un caracter ant.iortodox. Te-

teologia patristic, nici Ortodoxia mele dezbtute Ui Fkw«na fost: m
nu pol II li mk te la ace as Im pe- li purcede rea Duhului SFînt -i de la
rioad, deoarece Tradiia este în- Fiul* l'ulosireu hz inii lor la Euha-
j
tr-un.continuu proces de Interpre- ristie doctrina despre purgatoriu ;

;
tare i actualizare. Aceast perioada primatul papei asupra Bisericii. De

se la aici numai ca un termen de nil fel -sinodni de la l'rmsiantinopol.
,
comparaie, pentru a fixa cîtevadin din 145$, inut 5UU GhenaciiO Sco-
momentele principale in evoluia l.irlu bel dinii patriarh dup (
istoric ,i Or-iodo.niei t dintre care d er ea Ce n stan* no po Iu H

I ii (
1
4 ~> :J ) — , a
reinem respins unirea de kt Florena, i'i
—
;
Constituirea ritului ^bizantin»

toate c
aceasta fusese recunoscut
de împratul îoan al VU.I-lca Palei
(sec, VI VIII). In—care locui prii'
logu. Patriarhul Ghenadio* a seri*
cipal ocupi liturghiile bizantine,
ii
o mrturisire de credirtfc pentru a
rit care a jucat un rol capital in deschide dialogul cu musulmanii.
meninerea unitii eultke i spiri-
tuale a Ortodoxiei
—
Înnoirea isihusr din secolul
al XlV-lea, rare a condus \a forma-
—Sinteza dogmatic fcut de rea teologiei bizantine, din care .- I
Ie an Damaschin {sec. VIII) st lli > i i ceau parte mari teolog] i mistic), ca
iU-s rspunsul sau teologic la criza 1
Maxim Mrturisitorul (sec VII), SU
iconoclati ca. meon Noul Teolog (sec. XI), Grîgo-
— Contribuia teologic a pa-
rîe Sinaitttl
1363)
i Nicolae Cabasila
(sec-. XIV). Cirlgorte Paîatna
triarhului Fot le (H20 1*895) i mai (f
(t arhiepiscopul fesafonlcuht!,
1 Ti fh-fJ ) ,
ales enciclica sa din Bt>7. in care

ii precizai doctrina despre dK
acuza de erezie pe papa Nîcolae I tîncia înii-f esena lui Dumnezeu,
(HfyH—mi). ca atare, Inefabil l inaccesibil'ipî-
ORTOI>n\IH 1'iU
ritului i
energiile divine ne-
ireat, Kiev (1&40), lai (lf>42). leruaaliJii
CMttc, prin care omul *e imprta- (1072), Omslantinupo] (Iri^l),
ete dlred de viata duinnezetr-ii — — Mrturisirea ortodox a Lui
iluHriiu «probat de sinoadele de La Petru Movil, mitropolitul Kievului
CcuwUintlnopot. din 1341, 1^47 l (]\Y3:i -UÎ4G), discutata ai îndreptata
de Sinodul de la lai din 1642, este
— Sub influena ortodoxiei neo- tradusa in grecete de teologul Me-
patristice din seeolul al XlV-lea, letlos Sirigul, aprobat de sinodul
care are t un caracter defensiv» in de la Constant inopo] din î&43£
faa teologiei scolastice aline,
încearc i
oarecare disociere a
o
) se — Mrturisirea de credina a pa-
triarhului Dositei sinod ti-
$1 actele
Bisericii de imperiu, deoarece ter- tui de la Ierusalim resping
(IU 72)
menii «simfoniei» stabilii de im- ideile calviniste i ale teologilor din
para iul Just in ian (527— 5ti5) deve- TubLngen. Acelai patriarh publica
nlsesa prea rigizi, în România o colecie de texte tei.-
Sinodul de ia Constuiuinopol; din togice bizantine,
1404, fixeaz mirungerea ca moda-
— Sinoadele locale din secolul al
lii, .ti;
doxiti.
de primire a râtul ici lor la or-
XVIL-k-a (lai lrt42 —
Moscova h
hitîd— 1667 i Ierusalim 1^72} au

Dcctrjna despre sfintele Taine
adus o contribuie Important Ut re-
pupata o forma definitiv, mai ales
descoperirea naturii sacramentale a
datorita lui Simeon al Tesa Ion icului
Biserici i la punerea in valoare .«
(sec-, XV)
caracterului dinamic ui -tradiiei,
ttr în faa Contra-reFn rinei, L-arc
are n-a fost totdeauna al pretutin-
atac tadired Orientul eu intense
rîenea Îneles in mod coreei i'Si lu-
de a detaa QrfodexAa de provin-
dul de ta Mo&cov condamn pe
ciile rsritene, teologia ortodox ta fi
«Vechil credincioi», cure reduceau

un pronunai, caracter defensiv i
opere Ortodoxia la o religie rifcuauata) .Si
polemic, în care se inseriu
nodul din Uri 1 cont fa lopotetnlui
£ H
;ini Comentariu] critic asu-

Io an Karyophilos, care predica doc-
|ir,i ProteauinliMiiului, fcui de pa-
trina calvinist despre euharistie
Ieremlu Il-len rs-
iri Jirhul al
punsul dat teologilor luterani de la
ic
—
Formarea Bisericilor uni u Ir
hi mi ese (Hau greco-catniice) se realijte-
TabjriLji'- (Melanchlon
patriarhului, in 1573- — 1574, «Con- rin presiunea imperiului
Pnlunin si Austria, în regiuni orto-
rai ui ic din
fesiunea de La Augsburg*' in grea-
c) o prezentare a Ortodoxiei, f- doxe (Brest —
150*5, Uzhgorud
;
cuta de patriarhul de mai tlrziu ai 1S*6, Mukacevo —

ifiM, Transilva-
Alexandriei, Mitrofan Kritopoi.il os nia —1700). Rezistena ori ou uri lor
(JS30 1639) într-O -"Mrturisire de a artat, nu numai c

Orientul au
credin» (1625) adresata teologilor poate î[ con.sider.u o simpl diocesf
protestani din Helmstâd, romana, dar i c
exist o oentra-
— dicie de fond între sitemuj Bisert-
în lfi2a, patriarhul Chirii I-u-
ciior locale de Rsrit i sistemul
earis al Alexandriei public, la Ge-
papal fu Apus, Un sinod al patriar-
neva, u Mrturisire de credin, în
.-.in.- îi însuete principalele doc- hilor orientali, din 175fi, declar in-
trine ale ca lv internului. O *erle de valid botezul 1^1 inilor si armenilor,
Sinoade locale condamn aceast de aceea acetia vor fi primii ti
mrturisire i Constnntinopol (lli3flj. Ortodoxie prin- rebotezare.
—
•21& OKJOIJflMt:
— Fîlocalia, marea colecie de —Publicarea unor sinteze dog-

texte de spiritualitate, apare în 1792 matice Panaglotia Tremblas <11I67J
;
laVeneia, scris fiind de elitre Ni- l Dumitru StnHoae (1978).

codim Aghioritul (174W— 18UH, cano- Problema principal care preo-
nizat in 1955} împreun cu Malarie cupa azi teologia ortodox este pre-
de Corint. Stareul de la Mnstirea gtirea si inerea ifSfîntului i Ma-
Neam Paisse Veiidkovsky (1722 — relui Sinod al Bisericii Ortodoxe R-
175J4) slavona FilociLîu
traduce în sritene)*. Ide ea convocrii unul Si-
(Dahrotaliubie), care apare Iii Pe nod pan -ortodox a fost pusa in cir-
teryburg in 1703 i tare a salvat culaie in 1^30 de ctre Comisia
ortodoxia rusa de latinizare* panortodoxe care s-a reunit la Mi-
De altfel, in secolele XVIII —XIX. riasii rea Vrii opt -di (Muntele Athos}.
teologia ortodox ii sufer" o puternica l.a iniiativa patriarhului ecumenic
influent latinizanta, care s-s ivit Atenr-iyoras, o serie de conferine
nu numai Kiev, sub Influena
la panortodoxe au fost organizate m
colilor catolice din Polonia, c.i sl in scopul de a stabili i pregti temele
alte centre ortodoxe din rile bal- pentru sinod Rodus —
1061, Rodos
—
:
canice, 1963, Eodos l»fî4, A pali — i
în 1348 patriarhii rsritenl pu- conferin panoriodox (ChambcHy

blic o enciclic în care condamn — Geneva, 8 —
15 iunie UltiS) a de-
«papismul» ca erezie, ca rspuns la cis de a reine numai t> teme din
apelul papei Pius al IX-lea, în ace- catalogul propus de irUîla conferin
lai sens, patriarhul Antim, în rs- de la Rodos (1961) l de a pregti
punsul dat in 1894 la enciclica pa- sinodul nu prin intermediul unui
pei Leon al XIIT-lea, «Fredara Cra- «preooneiliu:, el printr-o seric de
tulationii* t condamn dogma cato- conferina prec.onriliare. Cea din-
lic despre «Imaculata concepie* l ii conferin ptinortodar precon-
cea despre «Infailibilitatea pontif l- ri Mani (Cllambesy, 21 2H noiem-
i\il,i
brie \9~tit) s-a ocupat cu revizuirea
Apariia unor CateMsms in li- ultim a catalogului lîl' teme, apro-
teratura rus, scrise de mltropoliîi bat de 1-a conferina' de la Rodos
Fhiloet Drosclov (f l PI a ton
1B(Î7)
(1961) i redim de a IV-a conferin
Levsktn ff 1HI2> de la Chambesy fH'^J. recoman-
— Alejeeî Homiakov
publica t
dind pentru agenda viitorului sinod
UBglite latine et Ie? protestantism^ urmtoarele *eee subiecte riinspo- \
au pcint de vue de VRtîse. d* Orient, raun ortodoxa ; autocefalia E modul

Lausanne 1872. in rare se prorkim autonomia
— Apeluri la unitate.
Enciclica modul în care se pro.. Lima
;
dipti- ;
Patriarhiei ecumenice din 1902 $ cele ; problema unui calendar co-

mun Impedimentele la cltorie
;
— Congresele Facultilor de teo- adaptarea normelor bisericeti cu

;
logie inute la Akma în IOT l lH7fi. privire la post ; relaiile Bisericilor

Apare Teologie mysUque de Ortodoxe cu lumea rrr-tînâ Orto- ;
VEglise d'Orteni (1A44). de Vladîmir doxia i Micarea ecumenic cc*h ;
Lossky. Renumii teologi ortodoci irîbuia Bisericilor Ortodoxe locale

se lac cunoscui Georges Florovsky, la realizarea idealurilor creti ne de
Nicolae Zernnv, .Sergiu Bulâkov, pace, de libertate, de fraternitate i
Paul Evdokimoy, John Meyendori'l, de dragoste între popoare,, i la in-
A. .Srhmemann, Oii vier Clemerut Itîiturarea discriminrilor rasiale.
—
ORTODUME 277
Potrivit unei scheme arbitrare, fo- autoritatea sinodului ecumenic st

losita de teologul rus convertit la Si cade eu consimmmtul acestor
catolicism, VI ad Im ir Solo vi ev (18 n 3 Biserici. Din aceast eclcziologie? a
1&00) T spiritul Ortodoxiei este influ- comuniunii Bisericilor Locale decur-
enat de teologia ioanicfi, lei timp ce uf i res pertu] fflS de jurisdVli.i
catolicismul reproduce Influena pe- bisericeasc focal nu exist ept* \
trin, iar protestantismul poarta e \ cop care s

aib jurisdicie univer-
rur ierul pa ui in. In general insa, Or- sala, principiul autonomiei i auto*
todoxul refuz s
se considere *ttna eefaiiei fiind respectat in adminis-
i in confesiunile cretine i s
iden- trarea Bisericii locale, f$e episcopie,
tifice doctrina .sa cu vreun text con- fie mitropolie. De asemenea, Orto-
fesional Istoric De La Ignatle al doxia n-a încercat O «ierarhie a
An tichiei, eu a pstrat kleea so- c adevruri lor" adic o separare intre r
bornicitatea au universalitatea Bi-

a doctrine fundamentale si articole
sericii estedat do caracterul orto- secundare, deoarece pentru ea dog-
dox al normei de credin.. Biseri ca matica forme az, do altL'el, un întreg
este «catolic» numai daca mrturi- inseparabil de viaa liturgic spi- iji
sete doctrina ortodox, adevrat, ritual, ea i de organizarea cano-

adlcâ conforma cu regula apostolic. nica i de viaii pastoral.
Ortodoxia Implic sensul teologic al Ortodoxia a fost întotdeauna pre-
catoltcitâtil. în ce privete metoda ocupat s menin aceast Integri-
teologic, Ortodoxia a stabilit cp. tate între responsabilitatea pastorala
doctrina are numai criterii sau evi- î cea teologic, intre dogmatic i
dene interne, adic experiena Bi- spiritualitate, între credin i eticii
sericii, deoarece adevrul este însi Teologii ortodoci de influen rusfi
comuniunea în Duhul Sfînt. Orto- i de limb slavon prefera sa tra-
doxiu unei învturi nu poate fi
duc Oriodoj-in eu pravoslavie (cult
determinat pe bazaunor criterii
adevrat), de
înclinarea lor unde
exterioare, Desigur. Ortodoxia are
fipre li turjghe; pietate i iconografie,
un con i o ut i
aresta poate fi iden-
tificat m Sfînta Scriptur, în Tra- mal puin deci spre sistematizarea
diie, in texte dogmatice, ci ar numai doctrinei, care se observ în teolo-
Duhul Sfînt Care lucreaz în con- gia greaca i român.
d
r
tiina Bisericii, este cel care au- ii t liliucrrdliu: I. N. XtUiinri^. In

tenticitate acestor texte. Biserica are UcKfrnQtîiia bal symbt>tHta mnr.maiQ îcs
evidena ei interioar, de aceea ex- iHtltftttiiYQ\,i ktsthollkra okklesjfl, [1 VdU
periena Bisericii anticipeaz orice Atfnu, 1M3) A, KluurLtakoir, i.'Eglisc in-
iurmulare a doctrinei. ttne *t le pJoteatiiHixme du p^lnl tle vue-
Ortodoxia n-a cunoscut drama di PEgltEe d Orient,
Ldu^mine, R Ui uda,
tare a produs Reforma (soc. 16), iuti Btige&oy, L'Ortoâexi?,
i
H. Paris.
adic controversa despre autoritatea Alrun, 1&32 (had. N. Cmsu. SNmi. l93) F
în Biserica. Ea nu i- a pus pro- S, BafehiikoH, J7u.' Don t rine ol Hic Untîy

blema «papu, sau si nod ui *, deoarece of Itm CJWcJt in ib$ W&tk$ oi Khomîuko^
principiu] cbndttar a fost. acceptat and MfchteTi LnndoLi.S.P.CK,. IB4&I tfe<
fa un principiu eeleziologic. Sinodul ian ZAko'W, tite Qrth?dQxe Kîfche atea
ecumenic mi este n autoritate ma- Ostcos In Okutnvntecht-r
Sfeht Z^lnglî-
m'steriala independent". In sinod r V^rtflij, Ziirih, JÎM61 K, Zwnav. t-tmicm
episcopii reprezint în mod colegial Chrfstenom, "W&iAt'vii&ld htieS NloolsOn,
Bisericile locale respective, de aceea Junelui, lflfil 1
Idnrn, Tbc Cisatch oi ttie
1 —
2?« ortodox:!?
En&tcTn Cijrisikw, Londra, iy42 p P, B«- Costa ds BeaurtKjajd,. Th^slojite do- Pû-
idotâ* QffutoK* Ki/oiw Jn
{editor}, D/e cattld si I. Brifl, F.Tjjt/rw/ojirf:. BudWl
{jtlacUittvhei fl/cfiE, Eva:ige]kchp Varlags- Chiawl*!, Paris, 3 979 ? TjmoLliy Wttff, X-'OJ-
werlt, Stultyan-l, 1959; A, Schmcmdrm, F/w ?JtMk>3f/e / t'ii'g^jedos «*>pf ronfi7ji?.s. Tra-
HMotte&H fionit o/ Eatfern QfîfcJwFdjq duit par Charlt6 SaLut-S^v^-fs, Paris, D<-.-
Nsw York, Jfr&â! 1. MJhaiwseu, Thio* U clAp di* linuuver,, ]»63 Mnuiim- Kovu- j
loto &ymbttiiue tiu poiPt do vuv de li-valtl. OriôrtOTcte' L*f Dcer/t/cji^ RajtaiK-
l'Egtt&t Otlhadoxe Qtfantate, Paris-Rucu- fance dWi* tg/Zse MruJe- r Editloiif f^r-
retî, IflSSj N, f-hite-scu, Mfrfixfulttte do lionn^l. PAti£ IBBD-j Pmm/eJ-e Cfuifirciice
i .'irJ'/nfd $y coie/itemeie JMaerfoft Ortodox, Panfîf/ôtftijco P*4fidfKiifei« (Chantlv.- •
în tfpBologSa DngmatJcâ l SimbnJlna&i î*i—23 novpmbrp l«?7b). du ti*Kt «litait

Vi>J. I, 1959, P- 202 —246 p M&itUflsItea (te Ctbtrtt9 Orh>dnîi al Hatdairhiel Ecumenice,
D*fltfft$â Bisericii Ortodoxa — :i}£U, Chamh^y, GeW*a t
r f»?7 î MJJkh fe4ft H
1 iaci- A. Kila,n. r ftlJSfc, Bucureti, I9&1 p o/todox/n. tator/pu/ ftat/iin^. in «Mlin'-

A, fc&ftry !ji Moarte! Vilkr, L<j Cujpfession Fii'Mci Ardea luhtin (3ÎJ5A3, nt 1 I r — 2. p.ttt
Dr/hos/fiîa' <te Pforre Mnghifa [text latin),
7^ ldem CJitu/^t/a ctfvJnfttfttr «flrtîi'v.
r
X
i
extras din «Orlentalia Christanf*», vnL

dtlpijl iG$4, Elj-d-em, I (1*156). nr. 3—4, p.
(1927], tir. 59 1 Mdrtlji Juglc /.a Conte*.
240—253 r
l^ti N. Kdirmiris, Scurta expu-
5/on orf/KJtfjjce (f* Ptoffe Magltflu d pro-
• cJ'uine fMib/frfllJToJiî f-ect-rife, tn nEclios
nea a Invâltwrtl dogmutics a Btee-tfeU
(rcirUiMB, 2a .<w—i3o Catolica («rijd. O, N. C^cEulâl, In ^Cilaû-L

(iseo)l p. N, f
i,
KaAiflti, Mrturisirea c/eilintcî Ortodoxe Bisefiîu, XX| []9S2J ilt\ 5—. p, 4^6—
t PtfTlaFliului Hostie f al îeiusftiimuk/i 4^7 j i, MusLi-rj<|hjiLiuiopj*Litc}s. Noitiigia
(în ijtpc,) MKWi 1S4Q texra dui rev. Ortodoxiei ftr-od. O. CadutSK Ir «Mîtro-
flTltnnl'ogtaii) j licraartl SlmltaM?,. *frte pnofa H.iJiaiultiiîi-, XXtV (KW} Tir. 10— I2 r
lenro efer Orfodoxen K/rcJie*, In Koiprad p.627— Ort) XXV ]SM), r tiT. 4—6, ji- [î>0—
A] germ Li en, Kanfcs&lQti&kiHide, Vwlaf 176? V. An o ia, Pffe&enfâ ti o/fot/o^* îrt f#ff"
w-m tradus — OrgtUefefE Pajderbom, HHW, FOf/o occjtfenta/d. In «Glasul Bisericii".

pp, 303 —2S0; , fcl. Mdriurjjj'rea de cfe~ XV LI fl'JSfl], n-r. J—% jp. 04—77 f
OliVfej
i"Vifii q /uf Mii roia n Krifopti/os, in «Mltro- CJeitn-ut, L'Bgîte Orlharfo\£ r
J'arls, PUF,
l-.lii Ardealului», 3 — 4 (E973)p loan fti» H*Si p Paul Evck)kiniQv f
r
L O;fodox/e, Neu^
imiHJ-anu, Mdf?ur/s/rc tfe credina a /
J
«- diâtt-l-Parih, Deliithaux-NicfitSrt, L^âd]
^/flfhu/LE/ RJteTMidfe S£JWyrj'D$ r |[l «OrN)- Vla^Dluuir U^.sky, EîBJ
1
«Uf /o thâoioqh
cl(Ui::ii, 4/1994, p, 4#2 — 191 |
J, TLxeront. wystiqu de rEgltstt d'Ori&nt { Pflfh, Au-
Htetotrc des dognws. \, 1—3, i\uls, 104— bl^f, 1944; VQfQ-iMjrfTj'rf f/j^flFog|gtic Or-
3 920? 27* PIUI, SchofJ, CJrerds of Chtix- !hodoxf, p.urls. Ci^rf, 1905, 2000 uns rfrr
lendom wlth a HAfo/y oxid Gfittcjl No- Cit^fif/rJi/WIW, Eniryctop6dlr* cdltee. pa<r
iun, 3 voi., Nflw Ycrk, lâtiQ r E. Selilltilt, \'i-'.\\i\tpe de Âlljoiirtf'hul.'lf» RihlaTom*? H.

£a s/gni/ieaUan cfp /o îrqeUIion nrJenftr/i Minier 4: irCoiutalssancrr* do rOrtîio-
pour te ijaom/e c/treTtefi r lit uCdjiIhcIhij Mrjxiirij f
Ign«cn Dick. Ou'etJ'-te que J'Ofi-
12 (1950K p, 10 —21 ? R. Sûrln, 05/k/fChB eîi? cliriEfen ? Ca.st&rmaîi, HHIS p E^K.P*
îjnc/ dJuiteflc, Dfe E/n/w/t rifer K> .' i • -
oJa M,ifLin r
Towo/d fteujn'Qn r î'hfl Ori/iodojc
rirj gfflat ischss Prohtem in dvr fteucrefi anef Roainn Qd^n^g Ciiurc/ics, New Yr»rk.
Ostktrchlînhun 3'heaJeg/e, Vfl.ndcnhni>:li ]»7ii r Thomas Arpaî-s, Vaiican — Phcnct
I kimrechti GSttlngen, l-9€2 j E, liettz. iWCta—lSJOL «dltoA de Mitrn.p. Damaski-
T/ie Euslern Or/Jiot/OK CtatfcJWt'f TjTOjjgfit tios, PafpflfldJtîfti! (H nH î i, RosiiQ—IsitUibul,
anrf t/fe, Chtcago, Aldtnr, W63 j MA. 1^1.
(JRTOPRAXIE
27»
ORTOPHAXfE (duikonia, slujirea f

' limrtjhid fratelui»). Cretinii
pretutindeni Biserica trebuie? s
dovedeasc discernâmînt, sensibili-
simt inui si transmit
efectiv lu- tate i imaginaie creatoare pentru
ratt împria Iubirii druit in a adapta dMfeetiis la nevoile ob-
Du ii ui Sfint. AeeastiS mijlocire pre- pti» Do cti me nt uî ortodox
supune nu numai trecerea de
i? 1
.
{ l ims
La a ihi&ios -*. via\u lumii trad. cil
Via dezordonat, pctoas, La o p. 17— Ifl).
t
via disciplinat, fîntâ, d l trece- Trecerea de la spiritualitatea

rea de fa ortodoxie, adic dreapta personali i a d^kanie, la sluji re u
mrturisire î preamrire a Iul Dum-
social nu este deloc uoar.i. A ^
fieieu, '.i ortoproxk, adic la sluji i
un mare rol are îndrumarea pe care

rea aproapelui $1 a Uimii. Liturghia
profund a inimii, liturghia euharis-
Biserlea o d cred In nucilor si
pentru a discerne valori Ir evanghe-
frieâ i liturghia frate] u] sau «litur-
lice, lisus Hristos Se numete pe
ghia dup
liturghie», cum se mai i
Sine diakoriQ$ slujitor care servete
spun azi, toate acestea sint înche-
ti
t
(Matei 20, 2a) î cere ucenicului

ieturi te caro asigura unitatea
i în- Sâu sa fie «slujitorul
tegrltalea vieii tuturor»'
spirituale cretine.
Desigur prin arlapraxîe nu se îne-
(Mareu 9, 35). Apostolul Pave] vor-
lege «im sistem de etica social pe
bete de felurite slujiri», de diver-
sitatea slujirilor (1 Cor, 12,), Ade-
rare Biserica ;jr 'trebui s~0 preserîe
membrilor ci, ci va -tribul s2 g în-
sea, dup
modelul Mriei i Mriei
(Luca 10, 38—42), se face deose-
mai degrab la un aer viciu de
c" rn
bire improprie între cretinul ac-
trnrjiliiire axat nu numai pe Indi- :.
vizi, ei In fel ne viaa socio-econca-

tiv^ i
creti nu! «comternplaiiv*.
fixiste chiar micri care fac aceast
mfcâ i politica a lumii. Mda pe separare intre ordinea religioas,
care o resimte Biserica fa de în-
spirituala i ordinea secular, tem-
treaga creaie se exprim in lupta, poral.!
dus între orientarea t eo centri cil
contra «cstâ-pîniiorilor» acestei ;
a Bisericii i orientarea sociologici

lumi, a întunericului, contra nS- i lumii ; iirtre sacru i
dreptii î opresiunii, contra refu- profan. Alii,
zului de a acorda tuturor libertatea
m scopul de a evita o aa-zlsa in-
terpretare pur sociologic a vieii
î demnitatea, contra torturii i de-
i a omului, insist exclusiv asupra
teniei flra judecata, contra elimi-
nrii minoritilor, rantra violrii mrturisirii de credin aua expe-
rienei spirituale personale, ca i
drepturilor omului. De asemenea, cmd acestea nu ar avea nimic co-
ea ofer bunoar în domeniul mun cu munca cu relaiile comu-
educaiei i sntii, s lucreze )n
1
nitare, sau <û deciziile cu caracter

favoarea comunitilor umane sri
politic ale credincioilor. Unii vor-
natoaae l echilibrate, cu o dez-
voUarc besc de «mîntuirea sufletului»? în
economic just i echita- sens abstract *au persan alist, Iar
bili, a unei familii puternice i
bile, h ge strduiasc pentru ca
sta- s explice c
'«sufletul» înseamn
fiecare s poat tri o viaii demn
în vocabularul biblic fiina uman
in fatalitatea el, in toate manifest-
de o fiin uman.
Forma l coninutul
rile eî personale i colective, Viaa
real al aces- religios-morala ar fi deci desprinzi
te! filantropii i al
acesteJ diaconii de viaa social, sj Invers. In fine,
vor varia de la o tar la alta de i alii limiteaz slujirea Bisericii la
la o generaie la alta. Dar
totdeauna sfera eticii cretine, lsînd !a o
280 OHTOpNAXIE
parte prezena Bisericii In lume. Bi- «Jjflf ni se oiuflcd In /a/d l n ita Jn-.-. -
!
aerlca ar fl< dup acetia, o comu-

nitate de sluji re
rmifs i ni se spun* c nu slntem folosi'
de participare ta turi soehi^îti. rum
t
e cu putina afl se
redresarea i perfecionarea rela- spun fja zqvq despre
noi ture *Qrsv/e-
iilor umane, dar ea nu trebuie s [u/m lnr\laIM dH voi, tivind trreeft-?/ hrana,
« angAJâxe în schimbarea structu-
BCt'fntf 3mfch/dr;tfm/nl<\
rii acestei lumi. Rre/a ? / fel do v/a ld
Teologia mai nou;! înecarea sti d arriaaf; nevofr Cdcj na atafem fcftjfi-
sconta etica din aceasta dilem spi- ffiffnJ sr*u gjmjOâOtf^/ cf/n J/rc/r Uii tocuttori
ritual —
sori ala, arutfnd leg&turfi
ui pQdurJfar i tritul retrai de /uma< Nu
inseparabila' ce exista între splri-
uitm ci datoram recunotinia Iui Dum-
personala t diaconie sun
tuatiiiiir;, m?.%m t siâpinui i r btutul noffru. Nu
mrturie social. Un document or- fi^îîg-em f)in?/r
a /«st crcsj de tfta re
todox .subliniaz arest element Eh ne silim numai sd nu depim nqfttrr,,
asl'eî rrA momentul su învin-
sosit sau sd sdvîf/m Jucfu// rele, Pr/n urmn/e.
gem tentaia real de a absolutiza Jn veneai de Jufd ne
deosebirea dintre viaa spiritualii l
gsim sf .'10/ aJUtttf
dfc v&j p/in for,, prin
R/e[e pe fo h&ite
viaa profana. Toata existena uma- r
n este sacra i rmîne în raza ve-

ûWice, pr/n prfvdtfi» eteffcr fin nur/,
<%urj/c
pe
voastre ? t in cetele tte nevoi
derii Iul Dumnezeu. în cadrul acelei
**>
existene urmeaz' s
se instaureze
negustoreti. Cltorim i noi
pe mu-;-
suveranitate u iui Hristos, astfe] încît atytfj 4* voi sj purtam laotult cu vai
nici un domeniu sau aspeci al vieii armei* cu otui, lucram pmlnluî, ne Jih
umane s nu ffe cedat forelor râu- rieîetnictm cu negvju) uwrfnt, ne «trtf. p
lui. Astfel, cretinii triesc în pro- NLTJw eu eceteevt Htfftjjgftti 5/ munco

priul trup i singe inevitabila ten- vd e
siune dintre existena în lume si
neiustrâ tfe /p^j $ v0ufl Cuin rf ,
n/n putea Ii socotii neta lipitor 1 trbari-
neapartenena la lume. Tocmai din
fof voastre puhiir?, intiat te trim
cauza ceteniei cereti a cretinu- r ,'c
holafti cu vot si prinlte vof, nu

lui (cf. Evr, 13, 14) credincioii pot ftJu*.
intra deplin In
viaa Integrala a so- ITurt-uHan. ApnJuj f .tfcUit KLU ^3 t ] .
fl . f>7).
cietii umane i pot aduce lumina

luî Hristos în ea, ca s
o Influen-
H
/i/scFû
i ft J nii| 1 ,f 1 1 AjltOjlÎB Plr'irn-Klf^M,
eze» (Ga Fvrth in Peuce, A

Pas- i/u^/ffjcire, B.LB M ButjuToti |&72 f
toral and Missionary Guîdebofjk, loji Briu, 7/je /Jiurgy ailcr r/îe U<u/^^,
(editor Ion Bria), Consiliul Ecume- îjl voi, «MatrLyrtfl ^ MLsslatji», Gcfle-va,
nic al Bisericilor, Geneva, 1982, ConsilîUl Ecumenic el Etseriaftswi 1380,
p. 32. 33J.
p
PALAMISM [dup numele lui c) Cu
toata prezena lui Dumne-
Grîgorîe Paîama (12iK>— 1359), sr- zeu în energiile Sale necreate, mis-
btorii m doua Dumink a podu-
ii
terul esenfc] Sale râmi ne necunos-
lui Btilor] teologia energiilor di-
;
cut. Cunoaterea înseamn unirea

vini? necreate. Palnma formuleaz nemijlocit cu Dumnezeu, ptrun-
Sîriiezîi s,i teologica împotriva teo- derea în kaintml lui Dumnezeu, pe
litgUor scolastici latini, sprjjinin- cft este Îngduit omului, f£r ca el
du-se
Sfinilor
cu precdere pe experiena s epuizeze fiina divin.
Islhastî (v. ISIHASM), d-
imd îndeo^ni pe Pseudo-MacariL\ Teoria lui Puia mu nu implic o
pe Mnxim Mrturisitorul i Io an separare în dumnezeire între escn|. (
Damaachin. Palamismul (vezi ex- i energii, sj nici o absorbie a omu-

punerea pe larg în cap. ENEKGII) Jui in fiina lui Dumnezeu, aa cum
po;it<? fi rezum nt ost fel
insinueaz o oarecare interpretare
:
catolica a palamismultii, rare ezit

n) Faa de adversarii si, cere
susineau c lumina de pe Muntele
sfl fad o legtura direct între doc-
Tabnr era dnur un ..symbolu al
trina despre har i cea despre în-
Duhinezeirii lui I Iris tos, GrigoHe dumnezeire (v. ÎNDUMNEZEIRE).
balama arma ca aceast lumina este
o energie care iradiaz
mrturisim
*JVpJ uc^ni energia c
din esena e*fe o micare mbsiani-aia i tiiniioiq a
tlivin;i, ca o revrsare a Duhului lui Emme&uH i tiflrm&m
c$ purcede c
flfint, fiind enlpostuziat
i necreat, i tlne$t& din tsenu divin tiintr-o m
l neavinri Epostag propriu. Ilarul suna pimirw.1 izvor iioate. Aceasta energia
este o «înlre» nu
din a lui Dumnezeu i t< . an 9 mplat n telottaS ia
, i
<j ee« sia t
Sine, strlucirea in afar a chipului esena, ci totdeauna îâminv neseparat
S.iu nevzut, personal. cte ea* Din venicie energia exist impra-
împotriva
h) lui Varlaam. oare
ttna i unita i n tnod Inseparabil ru esena
reducea în dumneaei rea la o simpl dumnezeiasca, tu neputina de a fi dteo-
uni a tiv aceasta, tic câlrtj eternitate sau
imitare i\ [ui Dumnezeu, Palama prin distana timpului sau <j sp^jului*
considera Indumntizeirea c« fiind o
mMarturt.^reut slnorhikii tHn Constani-
participare real, o comunicare per-
wptii -. J33 j }„ PiGt i5j 7 wy -
Dumnezeu, fr cnnfuzie
r
sonala cu
de naturii ilnrul în dumneaei BJlîliogra tlej D. SianilQae. Viaa
tor este
un transfer din umanitatea îndum- '•i ItivtMa st. Gifgorte Paterna, Sibiu.
nezeit a lui Hitefcat, in viaa noas-
!Ma-p a Fldrftvsfcy, G7^ ? ojfe Patamax eî
te pntitetiqiie, \ n «Htiti*^,
de aceea m intuire a este o pre- fl 95]
— 125 ^ ]
frS ;
J
p. 115 1 Jnhn Ttomanides, Nates on

schimbare tainic a omului în dum- ihe Paiumile Contrnversy ond
Belatcd Ta-
nezeu. P-lts, în rfJreek Orlhodox
TheulogicoJ Re-
2*2 P.^TE
lebrarea Pate! ui cretin dac 14

(î^sa—ise^j, p. aâs-*gWi te*ni<t« Cou- ^jisan cade într-o zi din Bâplâmiii
tos, ha Cojimjh of îtfwp*& in Sainf £*££* sau duminica 7
gory Patammi. fJ /» W
prfltai/ Texî al l*4
Data Pastei ui anual se fixeaz
rConîiQ .-l Ry rrcfy nu: rn * 2 vot**, Lat Ange- ,
dup o regul stabilit de Si nod ui
VT/nHntian
j^S, 1BB3i JiiJi.i ML^fi'd^"!' ecumenic de la Ni ceea (335), adic :
1 ',. ..ii.f/v Eti&t atui VttitL Saint Tltemm duminica dup prima luna plin ce
Aqulnus — Sflftrt Qnetfwry Palamun, H<!]y
urmeaz echinociului de primvar
O Mas&, 1977 Idem.
iâJ P:ra*, Brt)(tkliLiLL r
j
(fiat de sinod la 21 nwti&). Acest
GfJ/jodtat Splri-
S/. dffgury fa&flWM «nij ral cui se fcea lnînd seama de ca-
lutilliy, WU Vtadlmlr's SedîWfljy P*^ lendarul iulian introdus de iulius
K«W Vnrk, LtfM i
KOWtftirtfcl BOirfî, G/C- Caesar in anul 4ti înainte de Hrîsto,
(TW/ofi Foia mm, uJfjnKiJ dfn uwK teoioQl
Calendarul roman a fost schimbat
«ThcoldgtftK, 56
blxantiiti (12&&- l3.ly^ In cu cel gregorian, propus de papa
llflTO), ur, t, p. 7—21 i
DMeiwo dos safNEs
Gdgorie al XITl-lea, in anul 13Q2.
radui de
frftiYetatlitt te Kt editat Ê
de unde rea uit o diferena de timp
J. M^ywidom, Spictîcgium Sacmm Lovi-
intre ele (Calendarul iulian este în
£kh* Louvu-in, I93& î Sf. tlrhjorie Pn-
urm cu 13 zile fade cel grego-
1-flrtHif ZJerspK- ru tciune. Despre H inta Ui- rian). Majoritatea Bisericilor Orto-
rom.,
miriti, Totml nghlcritie, tn FL-lcir.
doxe a acceptat calendarul grego-
val. VI E; C. Barbute.;, cu, Despre lumttm rian pentru calculul srbtori Lor
lataî.'câ. bl '«Glasul flisiiLlcih, XVI aw&P, Elxg, dar nu pentru calculul datei
fjr, 8—9, p, j26—533. Patilor, care se fixeaz în funcia
de echinox, Datorita multor Irgu
PATE trecere)
(gr. pssctia i
larlti în calculul calendarului .l

Srbtoare religioas la iudei in care al datei Pastelul* Bisericile discuta
se amintete de eliberarea i ieirea acum posibilitatea celebrrii Pati-
poporului evreu din Egipt (Exod sau lor într-o duminic comun. In Bi-
/cire este cartea din Vechiul Trata- serica Apusean &, Pastele cade intre
ment care descrie ieirea iudeilor 22 martie i 25 april ie in cea
1
Rs-
din Egipt). Parte din srbtoare este ritean intre 4 aprilie i & mal
ritualul pascal, adîcS imolarea mie- (v. TRTQD), In caz de coincidena cu
tulul in seara de 14 spre IR a lup II cel iudaic. Pustele cretin se amînfl
Nisan, In perioada de lun plina e pe duminica viitoare.
primverii. Adesea, Pactele este
asociat l chiar Identificat cu u alta PATRISTICA — PATROLOGIE:
srbtoare aceea a Azimilor care se
,
istoria i coninutul doctrinei Prin-
inea incepînd cu 15 Nisan, în care ilor Bisericii, doctrin închegat ce
se consuma pîine aluat Srb- fr tradiie, acceptat In comun de în-
toarea Pastelul a trecut i în calen- treaga Biseric Intr-ts perioad s
darul cretin, dar cu sensul de Ziua istoriei bisericeti, in care s-a trans-
învierii, sau Ziua Luminata, a trece- mis i asimilat învtura apostolica
rii de la moarte la via prin Jertfa într-o form autentica i
normai v.i
lui lîaus Hristos, Mielul tare ridic în mod convenional, perioada da»-
pcatul lumii, devenit astfel «Pas- alea a patristicii rsritene ae ter-
lele nostru Hristos, Care S-a jertfit min cu loan Damaschin (753), dar
pentru noi» (I Cor. 5, 7). In calen- aceasta nu înseamn cspiritul pa-
darul cretin Duminica este consa- tristic nu a continuat. Tot mai muli
crat învierii, Ce se Intimpl cu ce- teologi vorbesc de neo -patristica,. in

P ATR IST] C A — P ATROLOGT E 28Q
care Includ mai ales teologii i Bteai citatea umanitii lui Ii sus
icritooril bizantini din secolele XIII— (Ctre TrnXîeni 9— 10) i a suferinei

XV car* au dezvoltat i sintetizat Sale (Ctre Smirneni 2 — 4). tgnoUe
unele din doctrinele tradiionale, este episcopul- martir, prin exce-
(Tradiia patriotic arc caracterul len. Creilnnl esle ^purttor de
unei sinteze dogmatice la care aii DumneZeu» («Teofor^, discipol gata
atribuit : brbaii apostolici, apo- s" devin ^frmînttura lui Dum-
logei, martiri» mrturisi tor 1
T
scri- nezeu» (Câire Romani 2 t
2 ;
4> 1).
itori bisericeti Prini ai Bisericii. prin suferina extrem.

Vum Liminli aici citeva nume repre-
Didahia, sau «învtura celor
zentative din Biserica Ra suri tea na ;
\2 Apostoli*, srisl probabil in Si-
[gnatie [m—417), episcop de* ria, ctre anul 100, un fel de rezu-
Antiphia. condamnat la
Syrla, .riLit ai Tradiiei apostolice, cuprinde
moarte BUb împratul Trai an, trimis doctrina celor :=douâ c3b- a vieii i f
sub gard la Roma, în drum oprin- a morii, reguli cu privire la cult i

du-se la Smirna, de unde adreseaz la falii profei.
.scrisori comuni tailor ti in Efes, convertit, autorul
Hernia, sclav
Magnesia, Tralles l Roma, apoi la scrierii «Pstorul», pe care Irineu
de unde Bisericilor din
fin Contra cruziilor) o consider
Treia, scrie ea
Flladell'ia l Smirna si Iul Phlierî iivînd autoritatea crilor biblice.
al Smirnei. El introduci? in circula- cu toate c
alii i-au negat aceast
ie noiuni de baza ale vocabularu- ;iu lor iute. Sf intui A tan asie. In Scri-
lui teologic «Dumnezeu întrupat»
:
soarea de Paii (-17.1), în care stabi-

fCfflre Efcmni 7. 2), Dumnezeu .<
lete canonul Noului Testament, o
Kri&tos» (Ctre Smirneni 10. 1).
enumera printre crile acceptate
ncretfn», «cretintate^, *&fe.erica
de Biseric. In cele din urm «Ps-
("Unde este Hristos,
universalii» torul» lui Hcrma n-a fost acceptai :"i
olo este Biserica soborniceasc*

în canon.
— C&ire Smirneni 8, 2), «leacul ne-
pyîn din
K-.iharlstia) (Clre Efe- Iustln [f cea J65) r
muririi» (
Palestina, filozof convertit, a pre-

sem 2Q, 2}, ignat le a fcut o de-
scriere complet a structurii lerar- dat Koma, unde a i fost execu-
Ui
hin: a Bisericii fr episcop — care tat in faa prefectului Rustlcus,

Autor al celor doua «Apologii» i
:
reprezinte pe Tatl, fr prezbi-

al «Dialogului cu iudeul Trypho»
ieri pare reprefctntâ grupul apos-
tolilor, i diaconi frcare sînt — (scrise intre 110—117),
prezentare
Eace
Iustin
personal a
imaginea Iul Hristos, nu poate exista cea dintîi
teologiei cretine, pe baza mesaju-
Biseric [Ctre Tralieni, 3)< «DupS
'
lui primii de la apostoli. Pentru a

rum Domnul Ii sus Bîlstoa n-n fcut
nimic lipir Tatl, tot aa nu trebuie
susine cont In ukatea dintre Vechiul
Bâ facem nimic episcop i fr i Noul Testament, el recurge la
teologia Logosului : Hristos este
preoi» (Ctre Mngnezieni 7, 1).
Logosul divin venic, ale cârtî as-
îgnat.ic aublfrilaz discontinui (.ateu minea *e gsesc în filozofiile pre
dintre cretinism i iudaism (Ctre cretine, in profeiile i legea Ve-
MegnetieM B, 1), dei recunoate c cii iul ui Testament. Centralltatea
profeii au anticipat Evanghelia m 1 josului în creaie, 5n istorie, in
predica lor (Cutre Ftladelfieni 5, 2). religie i raiunea uman este argu-
împotriva gnosticismului, el afirm mentul pentru a susine universali-
lîfl-l FATfilSTICA— PATROLOGIE
ta tea cretinismului Sfintul Iustin cretin, erudit, apologet, filolog, a

Ofer cele dintîl dovezi despre Ti- colecionat toate doeu meritele l da-
nuit' l ritul cretin, Rotexul se 6&- tele privind evenimentele i insti-
vîrete in numele
Sfintei Treimi tuiile biserieeti T autori, scriitori .fi
(I Apologia, trap. fii). Euharistia este martiri ai Bisericii primare. In «Is-
"trupul i strige le lui li eu a întrupat toria bisericeasca-» el a strins nu
(Idem. cnp. tiu"), piinea consacr-a numai ca] mal
important material
prin rugciune (epiclezj.^ Institu- istoric despre
cretinismul primar,
ia biberi ce usca\ Euharistia l ele- dar a transcris fragmente de tex-te N
mentele riaice formeaz o unitate eomeatfirii l acte de mare valoare

indisolubil, deoarece reprezint r&- pentru reconstituirea tradiiei po&t-
la i a dintre întrupare l trupul i apoatoiîce, în <:Cronica:i sau «Ca-
slngele. iul îiua Hristcs. noane cronologice» el jprezjnlâ un
Clement
al Alexandriei, de ori- tablou sintetic cu date din iston.i
ALena, este succesorul lui Bacrli .i cea profan, El a formulat
cine din
Pantem, dup ISO, la conducerea propriu lui' concepie despre istoria
colii cateh etice din Alexandria, lumiii a Bisericii, folosind ca ar-
Din nevoia de a introduce credina gument «pedagogia?» lui Dumnezeu
cretin în ceririle inteltTf.ua U ah 1 în procesul istoriei, care susine tot-
vremii, el cempune cele dinii pre- deauna «Biserica triumftoare *. în 1
zentri sistematice teologice, folo- acest proces al Bisericii triumf-

sind termenii filozofiei patine toare se înscrie i victoria împra-
«ProtrepticuU,
cellanies). -Pedagogul.? In
« rom atol e»
1
.
(Mis-
acest
:
tului Constantin,
grafia în. «Viaa
cruia
iul
face bio-
ii
Constantin-,
sistem, Sftnta Scriptura* are un loc Persoana i instituia imperialii nu
central. Teologia Îi traeje toata se- sint altceva decit reflexul terestru
al suveranitii divine. Colaborator
va, viaa l respir ai u ei din Scrip-
at lui Pamflle, bibliotecarul din Ce-
tura (Strmute 7, 1, 1), Totui cre-
tinismul trebuie îneles ca' adev- zar ee li, discipol al lui Origen, sus-
rata "gnosis». Spre deosebire de ine la Început pe Arie, dar dup
Ter uium, care pune în antitez Ni cce a devine partizanul ortodoci-
Evanghefta m filozofia, p mai cel tu- lor.
lie»
In
el
" Pregtire pentru Evanghe-
releva patrimoniul religiilor
turor ereziilor», Clement are o ati-
tudine pozitiv fâu de speculat. in n cereti o Ch
filozofic, Filozofia este o pregtire AUnasie de Alexandria (
373),
posibil pentru Evanghelie. cel mai tenace aprtor al hri&tolc-
Istoria literaturii cretine cu- giei în controversa provocat de
noate un alt Clement, episcop de erezia ariana. In contextul celui
Roma, cel care a scris cee mai ve- dintîl sinod ecumenic, unde a jucat
che scriere cretin dup Koul Tes- un mare rol r el subliniar deofiini-
tament, «E pi st ol a ctre Corinteni» mea Fiului cu Tatl i susine i
(scrisa câtre 95J.Câtre 170, Diony- Logosul constituie unitatea persoa-

sius, episcop de Corint, face cunos- i'.i Iui lisus. Este cel dintît teolog
cut episcopului de Roma, Soter, ci are subliniar semnificaia soterio-

Jogic' a întruprii. în * Despre în-
scrisoarea iui Clement a sosit i se
—
truparea Cuvîntului» {scrisa e, 33 fi
citete public in biserici,
TlfiK el firma nu numai mln> c
Fusebiu de Cezareea — Palestina
fi
luirea Implic o întrupare au tea

(2fî0/2«5— 339/340), cel dinii istoric citr, ci i ca întruparea înseamn
PATRÎSTIC r\~ P ATROLOGJE
'li
tofotaire. Mîntuîrea eate opera Cu- ni untedelcmn vzut,

vijittllui întrupat, Care 5~a fcui sujetul Un e
sfmtttde Duhul Sfînt» (CateU.
'Iii ^condescenden», adtcâ mtst.,
3, 3).
pentru a arata Iubirea Sa (Despre
întrupare, cap. H) Desigur, întrupa- r
J 'Arin (ii capadocieni Va-
sile cel Mare, GrigorJe Teologul i
Rstignirea i învierea for-
Nyw -
re;!,
meaz un tot în procesul nu uluirii, Gngone de au jurai un

ml decisiv in perioada post-nieeea-
care cale conceput ca un
act do »a, mai ales in teologia rrlnit.ar.
restaurare. In «inip&triva paginilor»,
iu clarific noiunea
Bontul Atunam combate idololairia de «hy posta-
ei*» ca mod personal
i teoria
demiurgii despre originea de existen a
dumnezeirii comune, nu ca mod
lucrurilor, ca fiind fcute dintr-o de
relaie.
materie preexistenta. Dumnezeu
a
creat lumea din nimic, prin Vasile de Ce^rtreea
cuvin L {f 37 <}), teo-
(Evrei ii, în
ltog ascet, predicator, episcop,
3457 stabilete lista
3) H t
autor
cârtitor al liturghiei, studiaz
Noului Testament (cea mai Cezareea Ja
veche list a cârHor Noului Testa Capadocieî, Constantinopol
na, unde cunoate
i Ate-
ent s-3 pstrat
într-un fragment pe Grigorle de
Untr-tm manuscris vechi
ctre — Na zi an 3, asimlUnd o vasi cultur
istoric | filozofic. Mare
- numit «CanonUl urtori», M al culturii clasice,
admirator
descoperit de invitatul Italian I.u- e] va scrie «Dis-
curs ctre tineri, despre
oovlco Muratori, m 1740). folosirea li-
teraturii greceti*. înclinat spre as-
Chirii a]
Ierusalimului pste nu
numai conductor de Biseric, intre 5™i Poetica monahismul, pe care
11 concepe ca o via comunitara
34] ft 3fi7, ci i itutorul «Cateheze- (tenobitie). Mai
Wî modei unic în timiu, va scrie
,
Istetfla teoîogîei -Regulile monastice», iar împreun
h instruirii
cretine, pe care ie-a eu Grigorie de Nazian*
inut, tnrepmdcu amil 34 p. Se va alemi
cred? "Filocalta», colecie de texte
râ Crezul Bisericii din dosar©
Ierusalim, pe frumuseea divin», Ji n scrierile
care îl explic ta catehezele c
Sate Fo- fui Orizon. Hirotonit preot în

losind un vânt material biblic, sta 304,
el se consacra problemelor
la baza Simbolului de pastorale
credin pro- *l sociale. Creeaz
9»t de ctre al doilea Si nud ia Cczareea în
favoarea sracilor, instituii de
meniu (Constantinopol, 381; De bi-
nefacere l de asisten sociala
•
aÎTH'l, sfintul ; re-

Chiri; subliniaz în fugii, iiîle, spitale,
mod deosebit rolu! Bisericii In cu- cantine popa-
lore b cunoscute sub numele de Va-
noaterea | Identificarea canonului
siltada. Tot aeutu scrie sHex a me-
Scripturilor, adie! a crilor f
rai i rime publtr

inspire n>-u|, nou predici în care comen-
Biseric. Nu m teaz, dup metoda literala, refera-
numai doctrinele de credini, ci i tul olbiîc despre creaie. La
moartea
Taira-le Bisericii J'ormeaza lui Evisebiu (370),
obiectul sFfntul VasHe este
BStruciei (vii chetice. Cele cinci ales episcop de E'ezareea, tn afara
Cateheze mîstaôgme», in oare ex-
activitii hei sociale, ci va deveni
1-ilK-â simbolismul botezului, mirun- aprtorul principal al ortodoxiei
gerii i Euharistiei, formeaz
de U Niceea, preluînd astfel rolul
un st intuirii Atanasie.
mpendiu de teologie sacramenta- El se va opune
;•
nu numai celor care refuzau s

la El dâ (i mare
importana Tainei ac-
cepte di vini tn tea
nJlrungerii «CUnd trupul tâu e uns
:
Sfintuluf Duh.
pentru care scrie «Tratatul despre"
2BS PAT K1 5TI C A—P ATIOLOG I E
Duhul Sfintw, dar i împratului mi ndu-i firea uman, ar juca rol

Valens. In loafce disputele te ologire, de suflet ui trup). A cultivai genul
eptatoiar, tar în teologie pe care
ti face apel la Biblie si la Tradiia
acceptata in comun, care t-B fcrths- o considera ca o meditaie asupra*
Curma dogmelor, cît i misterului lui Dumnezeu, pornind
mie
s
atît suIj
propovfiduhilor. Dar acolo unde de la experiena personala — a in-
Biblia teologia trebuie

tace, $1
s trodus un vocabular poetic.
tata, Misterul Treimii este insonda- Grlgnrfe de Nyssa (f ^4), fra-
bil. Dumnezeu e necunoscut m tele sflutului Vasile cel Mare, pro-
esena Sa din causa braitaceoden&J
t fesor de retoric, este hirotonit Io
acestei esene de aceea El trebuie ;
371 ca episcop de Nyssa. in Cap
adorat. Acesta va fi obiectul celor docla, Asia Mica. la parii' l.i Sino-
i-rei cri contra lui Eunomieu, dul 'ecumenic din 381', Urtâe este
discipolul lui Arie, care afirma c imul din ceî mai mari predicatori,
omul cunoate pe Dumnezeu aa în 383 serfe nCuvîrittd catcheiic»,
cum se cunoate. Pentru
el iîîBUl o prezentare pedagogic s doctrinei i
sfintLiI Vasîte, o definiie pozitiva ortodoxe acceptata de inOdj lucrare

paUîati'ea; a lut Dumnezeu, ar în- care a avut o mare Influeni asupra
semna o limilarc a ITmei Sale. El a întregii literaturi cafcehetjee ulte-
l|wit o colecie de scrisori, în cere Opera lui cuprinde Lucrri
rioare.
trateaz subiecte teologice, pasto- Contra Eunomle i
polemice ;
iui
rale i sociale. Contra Apoi in arte fjtntfrffte-
lui
Prigorie de Na*lanz smi Teo- tfcos}; b ingrai ce Viata surorii 9 ale-,
:
logul (t 390)* miQ maior si poet aer in a, consacrat monahismului

IVI ;
crestm pasionat pentru tul tura i teologice, «Despre crearea omului»

poezie, studiaz la Cezareea> Ale- t «Viata lui Moise:- exegetice; ;
sandfia l Alena, unde se împriete- despre Fericiri si Rugciunea do

neasc. Contribuia teologia
nete CU sftntul V&fâfii Este botezat lui
si hirotonit preot de cfttn tatî

sau, este importanta, mai ales in capi-
Gri carie, eare moare în 374- Hiro- tolele despre &îndumnezclre>' (The**
tonit episcop in 371 4e-«f intui Va sile sâs) despre «epectaz»^ Ridica înain-
;
pentru eparhia Sai mei, nu ie aco- tarea în feanoaterea Ini Dumnezeu;

modeaz cu aceast slujire de despre «Trupul euharhtir^, care Bfi
d
;
aceea nlmîne In Nazîanz. unde ii ca hran, ca substan noua care

i:]nta pe tatl sau. între tîWp, este creeaz omul nou,
chemat la Constantlnupo! de n i
1 1
Ioan llrlsostom (f 40), cel mal

râtul Teodosîe, pentru a conduce eminent predicator din istoria Bl-
«Haghîa Sofia», eare fusese luat In aricii, mare ascet l reformat
stpÎAtre de eretici- In aceste îrn- este nscut în Antiuhki, undi
prejurrl, împratul convoac (mai- face studiile sale teologice tti
iunie 381) al doilea Sinod ecumenic. drul colii de exegeza biblic^ ce
In care particip l ei. Tot în aceasta era condus de Dlodor de Tar*. Tot
perioad, simul G rituri e scrie «Cele la Antinliia este hirotonii diacon
i
c i nf î di scursuri teolog ie0- pupa preot 3%&}> Ca diacon, serie Hcspre
sinod trece prin Na/Junz, apoi se preoie*, o lucrare neintrcrnai pîn3
retrage la Arianz, de unde scrie o azt ; ca pr*ot, se consacra activitii
prediccilorialc. Predica fcilnk. asupra
serie "de «Scrisori teologicei contra
ereziei apolinarlsie (Cuvîntul, asu- tuturor subiectelor, dar mai ales asu-
PATK1SH CA- P ATROLI I ( , P [:
2H7
prix personale i sociale, u pa-

eticii CMrîi ai Alexandriei (f 444J, ne-
pe sraci i Exploatai,
na" -°n- c
pOtuJ succesor uJ
|J patriarhului
!
pe cel bogai i pe cei care
: 1
1 1 1 1 1 r i c. j
TeoJll a I Adr le (412) ca re -
1 1.
-. 1
1
1
i I . i
dein puterea In «Omilii despre? il'-'pus pe Ioen Hrhostom i f-e eli-

Statui», susine pe cei are se re- minat numele din dipticeie litur-
voh.i si !.,, împotriva familiei impe- gice. Exeget i teoio^ profund, chirii
riale, exegetice Compune oi iiiii prefer stiluJ polemic, dema&cind
asupra tuturor crilor Vechiului i erorile adversarilor sâi cu tenacitate
Noului Testament, ti atrag n spe- &l Intransigenta A participat la res-
cul epistolie paullne, Datorita ro- pingerea ereziei Ini Nestorte, con-
tfculei sale de predicator, este ales damnat Ia sinodul de In Efes. .,.,, :
n ffîiConstantlnopol, i plscop de rece a refuaat s£ atribuie Fecioarei

Uiwfe v,j Intra curmd in conflict cu Majla titlul de ^seAtoare de Dum-
i" tropi -j, ministru Iu curtea împ-
ii
nezeu (Thcotokos). Tn 4,'30 în nu- r
ratului Arcadlus, Si cu împrteasa mele sinodului Bisericii din Egipt,

EuâxJa, deoare propunea p re- i- t.'l
împotriva fui ftestorie, face un re-
farma totalii a modului de via,
util ta Biseric, cit i Ju curtea lm-
zumai aj ii' n-1 rinei ortodoxe. ia V& m
Klauâ <iAnatematl iicf!f^. adicâ"
L
perial a. Cu complicitatea patriar- dousprezece opinii teologice nes te-

'ii'ii Teoffl ut Alexandriei, sfintul nene pe cure Ie condamna, In a
loiin este depus de un sinod beai, treîa scrisoare dogmatica scrisa lui
ii 4'02. Revine din primuj
eaiE, dur Neorie, el susine c în Hrisl-:.
'Ic iJln urma Eudoxla ii exi- Cuvînul j trupul nu sinj asociate
leaz la Cucuz, unde moare in 407. $m i
Bnjugate.1 ci unite într-un îpos-
De isîd serie cea mai mure pa'te a tas. Unîrcu iposUitlCfl este o unire
scrisorilor, in apedal cele 17 Scri- autentica si adevriruîA. El vede uni-
sori citre Glympiada". tatea nu nu ni ai dintre jertfa de pe
faon J/H-sosioi?? a avut un mare cruce &f Euharistie, prin care deve-
pvit Scriptur si fa de Sfinit nim prtai ai Trupului j SJngeUd
de Sfinte Liturghie, Duhul Sfmt. a tui î îristos, ci i dintre hrîstojipgie l
inspirai Scriptura sf Duhul o inter- soterîologie, deoarece moartea pe
preteuza prin iluminare personaj cruce arc sens rnlritultpr numai
de aceea
Biblici este un citirea daca este a Fiului lui Dumnezeu -în-
i iijlu<; primi harul. întreaga sa ik- sui în trup. For mul n a nrîstpio-
O
ti
teologie este dorninatS de ideali de gicâ ;unica natur a Cuvintuliii

snergfe citirea Biblie) i ÎHiminu- :
întrupai?! prin cure vrea explice s
unil.'iteri persoanei lui Hrîtos, a fost
i Duhului, ritualul Tainelor
] ]u-
min-ii Duhului, credina ca dar i reinu t de monofizit dar n-a fost
fepefe ca rspuns al omului. Cre- acceptata de Sinodul de ia T.i r-
dîna fiu est* suficienta pentru rriln- don (451) ca deplin ortodox.
tulre, nu si- deoarece Dumnezeu Aceasta nu înseamnu ca httetblogja
lui Chitit deviat de la tradiii) Or-
ete, atrage pe cei ce vpîec i'i
3 todoxa în general, pentru cu in con-
Re atrai De asemenea. în savîr.î-
rea Tainelor, ritualul sau materia cepia Hii Chitii, noiunea de «fise*
BÎni s ifkiente, ci este necesara (physis) corespundea total cu aceea
inv-r| eu Duhului Sfmt.. în etici de persoana, cure i -a gsit locul
sa social, el a sublîniul ei Iubirea mai tîrziu in hristiilogie. Deci, For-
aproapelui, a celui sArac. este o ade- mula lui Chirii nu implirn rnonoii-
V,il\il i -;:in. zismul lui Eutihie, iar Sinodul din
vm t> \1R ISTIC ,\ —P ATRO LOGi E
B53 condamna scrierile Teodo- lui preoi i diaconi (slujitori), clugri,

rei de Cir. in care atac «Anatema- poporul i catehu menii).
tismele» lui Chirii. De ase menea,
I.eonlu de Bizan (f 542), aurto-
ii naratul Zeno, în «Honoticon-'
rul «TratatuiuU (in Uel cri) im-
(482), proclam «Anatemutismele» potriva nestortenîlor l eutlhlenilof,
ca norma a doctrinei ortodoxe, in care dezvolt noiunea de eni
Corpus areopagitkum sau Scrie- posi adiere (&enhy posta 3Îs>), potrivit
rile «reopagitlce aînt patru tratate creia firea omeneasc
HrlMns ;s lui
de teologie mistica scrise de. un nu are propriul el subiect autonom,
autor numit Dionisie a crui î den- ci este cn-lpostaziat, adic centrat
ii late este necunoscuii ; rin aprut In în persoana Cuvîntului unirea ;
Siria, în secolele V— VI sub titlul ; IpOStaticS nu înseamn fuziunea fi-

^Numele divine». ^Teoloîu mis- rilor (dlsil metric) i nici n relaie de
«Ierarhia cereasc» l «Ierar-
tica?', Voin. Ipo stasul preexistent ni Cu-
hia bisericeasc*. Scrierile au avut vintn Iu posedae de la Întrupare am-
o Influena mare asupra spirituali- bele firi, care co-exst în (postea
tii i simbolismului Tainelor, nu pstrindu-i fiecare proprietile ei^
numai in Rsrit, d i In Apus, Maxim Mrturisitor ui (581 &Bl\
unde au fost traduse de John Scot clugr i martir, autorul unui sis-
t
Erfgen. In .-.Numele divine», auto-

tem teologic de marc amploare rnr&
rul dezvolt teologia apof atic fo- ,
a sintetizai Io! ce a produs teologia
losind limbajul filozof. ic neoplato- de la Orlgen la Scrierile âeropagl-
nic, Dumnezeu fcte «supra-esen-, tiee, r Centurii despre dra-
El a scris ;
treime i monad, dincolo de orice

cunoatere, transcendent, El este
goste.^, Âmbigua» comentarii —
asupra textelor dificile biblice l
însi transcendena absoluta, dar patristice (Grigorie de Nvssa j}i
in acelai timp, cauza, realitatea
Dîonlsie), «Mistagog iau (62 ft -fi 10),
omniprezent i om ni lucrtoare. «RJspunaur! ctre Talasie \ '«Dialog
Dionisie vurbete de dou distinc-
cu Pjrrhufi*, El a dominat contro-
ii» sau manifestri în Dumnezeu :
versa fi rîsto logic provocata de
o micare descendent, ydlc «iei-
monotetism (susinut i de împii-
rile» in afara din esena Sa, pro-
ratul Heracllus) i moaoenergbm,
cesiunile wad extra* sau puterile
doctrine eretice care susineau ci.
(sau «mumele") prin care fte las
deoarece voina («thcllma») l pute-
împrtrlibil o mîscarr
; m^ edenta, rea («ertergeia») depind de Ipustas,
prin "cc-staz», adic ml Unirea per-
în Hristos exist numai o singura
sonal eu Dumnezeu, pentru a voin i o singur energie. !\ht,vim
atinge analogia (sau starea de imi-
combate aceast erezie, Invind c$
tare). In «Teologia mistfeâ^ el va dei posta sul este unic, cele doua
I
arata cum cunoaterea lui Dumne- firi Îi pstreaz energiile i voin-

zeu nu e un proces natural, ci un ele lor, deci Hrlatos are dou
proces, ce implica iniiere prin sim- voina l energii. El clarific voca-
boluri. Tainele Însei sînt simboluri bularul trinitar : esen, putere,
i de iniiere.
rituri energie» spunînd ca energia este
Dionisie a lsat descrierea ierar- manifestarea esenial, concret^ a
hiei cereti sub forma a nou cete
k esenei. In unirea l postai c, flecare
îngereii In trei triade ; iar a celei fire îi pstreaz carat tcrinliclle
bisericeti, în doua triade (ierarhi. {adio mata») ei. Tot el face deosc-
P ATfil STl C A—P ATIIO U iCI E 20»
birea 'intre voina naturala (*the- cuvin. tari, ode l imne mariologlce :
Uina») l voina sau alegerea cieli- «Cuvin tari despre icoane», «Para-
Leratlv (agnorni*), aceasta din lele sacre» (citate biblice i patristi-
urin aprmd ca o consecina a p- ce). Pentru poezia sa liturgic, a
cttulul. [l&uâ a avut voina naturaL fost numit «Davld al Noului Testa-
9 firii umane, dar a foat liber de ment», in ce privete hr ist ologi a,
momentul deliberrii, Intru cit p- lon- Dmaschiji reia doctrina hris-
catul se ivete la nivelul voinei tologlcâ de la Cal ceclon, inclusiv
gnomice, Iisus nu are pcat- Cu formula iui Chirii de Alexandria,
fetita ci chipul Iul Dumnezeu in om asimllînd clarificrile de mai tîrziu,
este liber te rea omul este confrun-
r
d:iLorate lui Leonlu de Bizan i
iit. cu aceasta dualitate a alegerii l Jul Maxim Mrturisitorul, îpostasul
dfj&berârtl. Mîntuirea este o aciune Iul Hri&tos nu este rezultatul unirii

pfeonaiâ, adii â depinde de voina a dou fi ri t el Cuvin-
este îpos tasul
proprie fiecruia- tul ui preexistent întruprii. Cuvân-
Maxim Mrturisitorul respins a tul devine ipostasul trupului, de

origtnismul, care susine imobilita- aceea Fecioara a nscut pe Fiul lui
tea VCtiic a lui Dumnezeu, fcind Dumnezeu artat în dou firi. Fi-
deosebire între transcendena abso- rea uman este realitate care apare
luta' a esenei divine realitatea i în ipostas («enhypostaton»). Cu
creaiei în timp, intre genez si toate c
nu are tpostas uman, firea
ffifocare. Logosul creator convine in
uman pstreaz proprietile sau
caracteristicile («idiomata») ei, pa-
Ei diversitatea creaiei, o multitu-
dine de hlegol». El joac rolul de siunile ei naturale i nestriccioase.
principiu, centru i inta (teloa), de Damuschin subliniaz reciprocitatea
adeea creaia nu este autonom, ei dintre firi («communicatiQ idioma-
ere o micare natural de terminal turm>), o consecin
a unirii iposta-
de logol care vin din Logosul crea- tice, In ambele sensuri dei în mod t
tor. In acest proces — micro- , omul asimetric pe de o parte, Hristos

cosmos — arc un cosmic, fcind rol i-a asumat trupul pasibil, care su-
legtura elementele creaiei —
intre fer pe de alt parte, trupul pri-
;
înclinatespre dezintegrare i co- mete starea demdumnezeire, tiind

rup prin pcat — pentru a
iu fr de pcat, le
mini prin voina sa, cu principiul
l sfîritul sau scopul Jor (telos), Lista aceasta nu este exhaustiv.
Dumnezeu. Alte nume pot fi Incluse, ca de pil-
Iaan Damaschin (650—753), ulti-
d Policar a de Smirn® (f 155}
: ;
TEajil de Antiohia (sec. II), care

mul ipârinte» al Bisericii din aceas-
t perioad a patristicii rsritene, scrie ((Trei cri ctre
Âutoljcat» ,
Atenagoras (sec II), cretin filozof

celdinii care a încercat o sintez de
din Atena, care a scris «Apologie
amploare a doctrinei ortodoxe tra-
pentru cretini'» i «Despre învie-
diionale «Expunerea credinei or-
:
rea morilor^ Meliton de Sardea

lodoxeo, a treia parte din stima sa
(t lwO)
— ;
«Omilie pascalS» * Tniitm

teologica, «Izvorul cunoaterii». Este —
Asirianul- (ii 00) «Discurs ctre
cunoscut pentru lupta de aprare a treci», «Dîatessaron» Didim cel :
cultului icoanelor. In timpul perse- Orb (310— 390) — «Tratatul despre

cui Iconoclast^ din pricina c-
I Trinitate» Evagrie de Pont (34tî—
;
reia sufer, A
scris opere teologice, 359), discipolul lui Mcar le cel
DîeUurtsr di* TeolOJtf A— Z - Cd< \%
2U(P
PATRISTICA—PATttOLGGlE
f?
de
(t 3S0) autorul und cuWri
texte monastice si
S
ascetice ; jL- ,i^ tru 0ei **?* Juat aprarea

]ame tultului Icoanelor, f*
cte Sala-miiia (315—403) — r
Iconoclasmul in-
eamna nu numai negarea realitii
e*T ™ ra B* l * p «™mom>; E/reft,
, dorice a întruprii
Cuvtotului, ci
51 respingerea întregii
(
^?~ 458
«Istoria
> <D «pw iwovlSnfc, hristologii cal-
cedonisnejî neocaicedoniene.
bisericeasca*, «Istoria Icono-
ere- n
ziilor», «Istoria C distincie
clugrilor sirieni*
*fc*Wn Metafef (491^560) Teodor
; niri i\ ^ î?
potai
reala Intre
nici nu cunosc
; l ?
consecinele
>
deMopsuestta (330^428) /,ôr unirii ipostatice,adic

de pa & trarefl umanitii l
Ptlumm (370^-470); Sa^
;
ai le-
a caractere-
m&alimului (f cea. 540) ] 0(m lor umane,
ll m aeelaî timp, jn-
™
^ M
Cli-
ffif^
;
? COs (- Scrarul, sec. VI) — icoana tm JuLui
I Hristos.
este reprezentarea
2SRdoctrina
volt
âvlr î" P6W
3 ? isihasmului.
9
dez- toa m Iorm;i umana; ea nu
e o 1-
lui Hria-
Dup msgln* a lui Dumnezeu cel

perioada clasica, invizi-
se pot bl, ceea ce ar
însemna Idolatrie, ci
aminti lucrârik i
«Tfftimftiî
adteâ restabilirea
(iconoduiju);
autorii urmtori
Qrtodoaîfcii
cultului
din 843
icoanelor
1
Lt, r CZ Pomenit. în trupul
nostru. Iconeclaii
tina c
f
continu sus-
imaginea lui Dumnezeu e,|,
s
aceasta este opera unor un idol, deoarece imaginea
mari personaj iti bisericeti este f-
logi
i teo- dentica cu prtnotipul
modelul, Par-
loan Darnus<:hin r
:
t patriarhul tea ortodox rspunde
ca numai Fiul
% hZT ÎL
7
^h ?* odor s **dm este imaginea chipul
ial cu Tatl. Icoana
—
consubstan-
InceP utLjl nu este con-
vi?? secolului al substaniala cu modelul
îtt t
1
'
,
m P ara jî bizantini Leon
III Isaurul teodor
Constan- tnr^ni) i Studitai, amorill scrierii
tin V Coproninul {741— 775) sub «Wrheticos», f^ dîstInc tIe
.
influena islamului, condamna clara mtre «model» i eeh ip»

ve- t i
nerarea icoanelor 5 ub cfcd sr intre «latreia»,
pretextul câ adorarea Jui
este Idololatrîe, folosind Dumnezeu, ] «prokynesis», vene-
o scrisoare
rarea icoanelor.
f
lui Euseblu câtre
împratului Constantin.
Constanta sora
valoare proprie
«Iconodulia» o d
Însui îm- Pr n trupului, j
pratul Constantin V "commimicatio îdomatum» natura

Coproninul umana este îndumnezeit,
icrmuîeaz argumentele trupul
iconaclas-
mului, spunînd
Vechiul Testa- c aeirlj.Sinodul ortodox de la
Nicoea
ment este contra f7S7) respinge sinodul
idoJolatriel i câ iconoclast din
umanitatea lui Hristos nu Pa larhul Nichiior, depus
754.
poate £l in
reprezentat deoarece filo de_Leon ai
este umani- V^Jea Armeanul,
tatea Logosului continua sn resping
nedesprit de scrierile Iui
dumnezeirea Sa, Unde este trupul Constantin i sa fc
aprarea vene-
lu Hr si0 * este Jirea Sa dumne-
rmt icoanelor. lisus Hristos
poarta
J 5"
î
**«*&, de aceea de nu se pot des- firea uman

a -tuturor, dar EI este
pari pentru a fi reprezentate sepa- contemplat in mod
individual El
rat j n sinod inut nre un nome, care II
face distinn fn
în 754 respinge
cultul icoanelor, relaiile cu alii.
împotriva hotârrril Inscripia de pe
sinodului Quinlsext din icoana Iul Hristos «cel
692 (can fl2) ce este» a-
raia cil icoana este o
reprezentare a
391
p ATBI Stt C A—P ATBOLOGll
este oferit iEl primete. De

tot
îpostam'.ui, a nu esenei Sale trans- mîntult prin în-
altfel, Hristas ne-a
cendente. Icoana, ca si iconostasul iconomiei, Jertfa
manifestarea tregul mister al
nu este altceva decît fiind punctul central al
acestei lcO~
vizibil, câtre exterior, a
miswru-
nomiL Jertfa nu are un caracter
iiiî transcendent al vieii divine, schimb si in acest
de
juridic sau
condiie a
Slmoon Noul Teolog (§4?-4022) sens ea nu este numai o
act de
a lsat o colecie de
«înme ale iu- mîntuiril ci mal ales este un
teologice l
de iertare, care
în
birii» i o serie de tratate reconciliere
tema ex- comuniunea cu
i etice în care dezvolta Dumnezeu reface
perienei contiente a
comuniunii cu omul.
Dumnezeu, tapofctfva celor care 1 296—1359)
Griforle Palama (
spuneau ca este imposibila

comu-
clugr de la Atos, introduce o no-
niunea real cu Dumnezeu,
neflind
ua perioada in teologie prin dez-
astfel venire» Duhului htmt
mfiâî voltarea i precizarea doctrinei
des-
i viaa cretina ca atare,
iimeoi In po-
pre energiile divine necreate.
Voul Teolog Invaâ
îndumnezei- c lemica a a cu Varlaam, grec din
Ca-
con-
ta este- o experiena rea», labrta (Italia de Sud}, care
preda la
tient, adirA experiena
unei resOt-j
Constantlnopol din 1330, Palama la
participarea la harul la
tâti obiective,
îmbrcat la aprarea si bas mulul, introdus
i
Atos de Ioan Climacoâ i

, care cretinul este Nlchitor
Comuniunea cu Dumnezeu cunoaterea c
botez. Isihastul, afirmînd
sau contemplaia
sau «vederea» lut Dumnezeu
ca i cunoaterea este
participare, de
gu un caracter de
a prezen-
un act de participare, de expenere.
unde contiiiUn personala Areo^
EL este de acord cu Dionisie
trans-
ei liarului. pagitul, in ceea ce privete
parte Iul
NLcolae de Metona o lu* cendena, ca fiind proprie fiinei
la
115G i 1157
sinoadele din
din Dumnezeu dan pentru el «ierar-
;
sub Manuei hi [le» sau fiinele

Intermediare nu
Constantinopol, inute
Comnenul, care s-au pronunat
in
au sens decît m
Vechiul Testament,
euhan&ti deoarece în Noul Testament
Duni-
controversa despre jertfa
r iu-
Diaconul Sotericos Panteugenos, ne*eu S-u întrupat in persoana
ci
din Antiohiu. susinea ca jertfa este lui Grigarie Palama deosebete m
:nh„. .ii TiilcUii, ilouan:ee FltU vocabularul teologic termenii esen- ;
este cel ce oferâ

Se oier a, iar ia-
i a s substan, Epostas («hyposta-
u
de Me- energie («energeia»), crora
le
Mi cel ce primete. Nicoiae sis») t
tom arata ca realitatea
jertfei, a- corespunde un mod de unire, unirea
persoa-
ducerea primirea el trebuie sa
*L dup esen, care aparinepoate
îeono- nelor Treimii i cure nu
ii
fie interpretate In contextul
realizat de om unirea dup
un caracter îpos-
miei mintuirll, care are ;
o proprie
trinitiir Iconomia mîntuiril este tas, sau unirea tpostatlc,
comun la care participa lui Itsus Hrlstos
unirea dup ener-
aciune ;
Treimii dei fleca- gii sau har, accesibil

omului. Uni-
toate persoanele
particip in mod dis- rea dup har este unirea cu
Dum-
re persoana
Cuvîntul, Care energiile divine
tinct. Fiul întrupat, nezeu, deoarece
partielpabile sîlrt neercate.
Pentru
cel care aduce,
cate preot, jertfa, l Taboruiui
Jertfa euha- - GTiqorie. Palama., lumina
nu a prsit pe Tatl, acestei afirmaii;
a jertlci este motivarea
ristia nu este o repetare lumina tabonca
E) Se ofer, pentru adversari,
de pe truce, deoarece
M2 P A.THTSTTC A^P A.TOO tUGJE
aa$e cioata. G rigorii*

dâ Paiattui iE doctrinei palamlte, caracterul hris-
seama spunînd câ lumina tabo-
c:"i,
loctntric al Tainelor, izvorul SBcra-
rîcâ este iradierea dumnezcirU, adl- mentiil al spiritualitii, importana
c| existent vieii divine «ud ex- central a liturghiei in viaa biseri-
tra», salvea^ posibilitatea mdum- ceasca. El este pentru o teologie sa-
n unirii Q$Hy^n4u-&e j'nc o data cramentala hristo centri ca, deoarece
tendinelor origeniiste :ji metafizice, trupul îndumnezeit al lui Hristoa,
care ttau In instabilitatea
i
nepurticîpabilitatca
i
el divini.
care se d
la Împrtanie, râmîne-
1
.
izvorol harufuL Daca iconomia mln-
Sinoadele din Lonstantînopol, din tuiril obiective are un caracter tri-
1347 l 1351 —
prezidate de împ- jiitar, cea a nrimuirti subiectiva are
ratul Io an VI Cantacuaeni con- — un caracter sinergetic. Nid pe India-
firma doctrina |îcJ.etmiML Cu toace nismul, nici augustînismul, nici teo-
acestea, un alt teolog grec, Grlgorie logia meritului, ci sinergia între
Akindynoa, se opune condamn ;ii-h prezena tui Hrîst&a în Taine i li-
lui Varlaara de Calabria si settâ bertatea personali a credinciosului,
împotriva lui Grlgorie Paiama, pe în înnoirea teologica $1 reforma
care iî acuza de confuzie â naturi- vieii spirituale i bisericeti din se-
lor. Akmdynos nu admite distincii colele urmtoare, un rol central a
Elitre esen $1 energie, care ar în- jucat monahismul de la Atos, stabi-
semna acelai lucru, l neaga posi- lit în de ctre Athanasios
9t\3 de
bilitatea participrii sau bifhiinhe- ^reblzonda, sub Mchifor JI Focas.
£eirii, deoarece harul este creat. Spre ilustrare, poL Pi menionate ci-
NJCQtic Cabasila — Cririmaetos le va nume
— Sfefglu de Kadone] (1314
:
Slmeun a] Tesalonlcului (f
(n. 1 322/13 2.1) prieten i însrcinat
t
1392) ;
cu misiuni ai Împratului bizantin 1429); Mitropolitul Mareu de Efcs

Loan VI Cantacuenui (devenit mo- {139S— 1444), care refuza s| £(jmne-
na li dup abdicare, ni 1354), nepo- £e unirea cu Roma in 1430, la Flo-
tul Lui Nil Cabaslla
(f lîij), care
rena ; NU de Sorsky (14$3—1508),
urmase in scaunul de Tesalonlc pe care scrie «Vierile Simitor».
Gri g orie Pala m a (JJ50- 13&yj- Du- — *
p abdicarea împratului, Cabasiîa Tot aici trebuie s fie meniona-
se dedic icrisuluJ
teologic, fiind te Mrturisirile de credin din se-
influenat de spiritualitatea taihata XVIIAc a. Dei unii teologi
ca Iul hi
i ele polemica cu teologii latini sau ortodoci rui (N. N. Glubokov.sky
latlnofili (printre care Dlmltrlos i G. Florovsky) pun la îndoiala au-
Kydoncs), Cele mai importante lu- toritatea deoarece ar convine
îor.
crri sint «Comentariu asupra Li-
: devieri i în filtrat El apusene, catoli-
turghiei»» i «Viaa In î&ktoa», a- ce sau protestante, totui ele au fost
dicâ despre experiena In viaa sa- acceptate de întreaga Ortodoxie, pro-
cramentala, mijlocit prin cele trei puntnd un rspuns i un mod de a
Taine bote*, mirungere j Euharis-
: dialoga la acea vreme cu confesiu-
tie. De asemenea, scrie o carte eon- nile neortodoxe. Acestea sînt A/r- :
ir. Iul Nîchjforos Gregoraa, adver-

'
uirishva de credin a Ini Ohenadie,
patriarhul Constantrnopolului, alc-
sarul luf Paterna, \ public r.purce-
tuit In
derea Sfîntbluî Dyhi> f a Iul Ml Ca-
.1495 ; Mrturisirea de cre-
baslla> Cabasfla are meilLuI de a re-
din a Mitrofan, patriarhul A-
îîd
îexandrfel, compusa Jn 1625 Mrtu- ;
a:uea în prim plan, în contextul risirea de credin a lui Petru Mo-
:
! VI n I STf C A — P ATI* OlO GIE VVA
viifi, mJtropoJU.ul Kievului, formula- Nu

c) toate textele, dalele sau o-
ta fn Hi4fl ; Mrturisirea da credin piniiîe teologice, luata în ttibâ fco-
n tui Dositei, patriarhul Ierusalimu-
lat, reprezint tradiia pair&ifctf; ci
lui, ctMLiita în 1G72, mai degrab
Eate rinei ui
spiritul prforilDr "
Bisericilor Ortodox scriitorilor biaerteeftî. ;sa>
tale s produc adpvrai reforma- Julj prîhcîplile ;i eataditeUl lor
tori al vieii duhov uf ceti i biseri- lnnre ca im i'iyl^. Iustin Filozoful
ceti ; Pai.sîc- Vclli'lrav^ki (Î72B— i Irirteu de Lyon sfnt adepii mile-
1794) în ,v*?i Biserica
Niro- Mi.mI narismuti;!, [ar
;
letnent ui Ale <
dlm (174FJ— 1809) în Bi-

Arjhlorîtiil ^ .
8U51 . materia est* vc i
rica Greaca Tlhon do Zadqnslc ; ofl- cu toate aele.tea râ : i
(1724 [flfo) în cea Rusa, Nicaâlm pentru contribuiile lor ortodoxe, In

ui. care si&îa învtura eonsensu -.. .
sfinilor Sfmeon IVoul Teolog i Cri-

dj Tradiia prinilor B&*rîcU e?#
i;Tic Palama, compun** i s'Tfe
Boi •'". "mpreuna cu Macarie
"li pairimoniu - in al j ^ridl i
de
Corint publicat/f îa Veneia in 1792; v^rr^V, mai aba in prim c
PidoUmm!. (colecie ele canoane)
oifi prini j ^ cfivuhM m toate
Fajeîw,
' Sfinilor, Viaa M GrôH» sen-j'-ii-
a inv--.
: Juîn este
J
i. :
i Roj-,ri
din Or3e;ni
Afaiii!
(
* efltc exilai fa Kotn i

Ilari
Fr? ce privete valoarea dbgnaâ* Poittera ~\n aaarit, Vasîîe
Ceâ- de'
-i condurilor i textelor mtrirti- ea, [oan IMbfttdm l Grlgorie Te-
.! El reii iii
dteva rle i\ |ie i
^lomj! sîn numii i'didnîcali o;:u-
re Bteertea Ie-a avui )' :
i
.:!,.: 1
i'
:
tl- dascli
lumii. Tradiia ai
a) Tradiia patristic este crite- ptffiiiitie$ rflm'ne i-i-i ecy tanloâ pe
riul unltMIi dogmatice h Biserici, i
carE? i.ii.îini l în el :e Oîneri-
in perioada ei de consolidare ecti Ûe rsritene l apusene
mo-ir.-i !,., ,,,«.,,-, ,-.,
L se aIliJ în ron _
B i l u r j p-, priit coma,
nte neîntrerupt cir învât^tn-
p : ri l ! t- : :.
;..,' iiii.'niv, Edinjfa

apostolilor, aa cum se e*pHinâ
"'''.
In*UuiuIwl BifelSc, Ou-
''
' le
li. i-'î Sdiiogu, Cuiturq
Teotiisr
-' i
: «Exkti'i o tradiie.
f
îi'v.IMfii'vi .i credin primara a Bi- "''--.""a 37i Msrît, iii Wbrîn W'--'-'
•rîciî u ia1e. pe
i/i '.-v/iM. voi; od. a i|-,i. rilU
-
arc Domnul .
t,
Ihun a dat-O, iUT« 1: - i"1 ir lll Tlib:i^, nmiirrstl, K173,

apostol nu pnedlc«-
fi
1
!
I ! i
! ". p-irinii au : itrat-ft» fKvhto-

p, 3?> i-'i, a A-i.w'i-. Pftrr/a rf# Pajro-
r ''' '.Mvator, Mtillv.il>;,:, [3^J
<
•
.S'cranîoir ?fi ; p.C 2G 59$ f
r
J. Qii--Im. f.'i'f'Vi/,.iri «tjx ':.i
,|
>,.i:^ r
bj Cu patrht: toate :'1
j
tllre< nuttate
cu dîda / a- t U C*n\ Porjj 3vo1, [&57— HiiiJ.f A.
,
r Jiiin-
'" r
' >" '
, ,
ii «nJiu/ry t/os P&fcu clif iTnjlixti,

'.taliei, ea constituie o
d ez- Desele de
itare teologic a acesteia, nu nu-
jjftmiMWj 1377 ? A. M. Matin-
â b E ip1 transmitere sau inifr-
Quo
'
(«iL pfl'^Je?), ParLs r [£&&, Îi-O.

e. în procesul acestei dczvol-
1 i
'
•''
,
:''' und f fi -fi foylsch* i7p rn /., .
rnrf, din neceâlti de

ordin pasto- fai fryjffrtf/n/jefccrt rî r ;,, r
Mî^.n .
.;9,
--ni, eatehetle
cultural, se pstreti- 3 J. PcHJtfi::, Hic fâyft'f/an TratfljJ^h. f S^ne
tâ acri via dogmatica" Interni; adlcâ Sm&rgon^ o; fft$ Ctstholfc Titidiian
eonwTwnî explicit cu Sfînta Scrip- 00— flOOj.
( 1 Gftksso, J 97 1 1 I. Cnmarî, Mo-
'
i tf l Tradiia apostolica. Buite ?i ^flpeefe âft hri&Loloijlei preeal*
2FM
PAVEL
jedsmfefte i eaJccdonienCr «QHodoarffl», Important aciune a cretinismului

XVII fjefîSj, O. 1, p. 44— &2 r
D, Stân-1- dup înlarea lui liaus Hristos, Cu
L<w, lirisitilogin i icojiotogJe In dis/*u(n Barnaba i loan Marcu cltorete
rffn e^C Vin—IX, In «Ortodoxia*. XXXI in Cipru l în Asia Mic unde înte-
tlM7S), tir, ]—4, p. 15 —53 f
Justo L. 60tt- meiat Biserici. La întoarcere are o
Mtez- op, ctf., voi. p, 33$—$8?, vot
I, II, disput cu Petru despre obligaia
Pi 74 — -irj^ -
ig*_2l7 20]— 302, En Bte^
f
neamurilor de a accepta Legea Iu-
iiitc, Confrrtnjfll Ja fiifor/fj literaturii teo- daic înainte de a se converti la
logice bizantine, b «tujdU Teologii <
•.
cretinism (Fupte, cn:p. 1.5)- Pleac
XIV jl 062), ar, 1—2, p. 13—25) P. Ah 0* apoi cri Sllas în Asia Mic, Macedo-
nia, Corint, Efec Dup o vizit
&f*n- la
ro-tnuhln. CararterMfrile febfcjffJBJ
fine [trnd, ParascMv V, Ion), tu .'Mitro- Ierusalim, pleac din nou în mi-
polia Satulu-hii», XVI (196S), ar. 4—8, siunea cu Timotei.
La întoarcere Ierusalim este pe
la
nscut In Tare
cale s
fie linat- Este dus la Ceza-
PA VEL (SAUt) :
reea unde sta doi ani în foddftoar,
din de evrei, prinii EUaa
familie sub guvernatorul Fcli*- Succesorul
ceteni romani. Educat la coala fa- nrestuia Festus propune s
fie ju-
studii reli-
riseilor, este trimis Iu decat la Ierusalim, dar Pavel, ca ce-
gioase la Ierusalim cu scribul
G- tean roman, face apel la împ-
mliei A asistat la lapidarea diaco- ratul roman. Este transferat la
Bise-
nului tefan i la agitaia din Roma prin Malta. Dup
doi ani în
1—3),
rica din Ierusalim (Fapte 8,
trimis de arhiereu sa
Roma, Pavel a fost probabil liberat
Este apoi
aresteze pe cretinii dl in Damasc,
in i si-a continuat misiunea. La a doua
venire în Roma est? martirizat în
partea de est si Marii Mediterane,
Mare timpul persecuiei lui Nero (C,
cucerit de Alexandru cel
(335—323 î.Hn). în Damasc din
cauza unei viziuni a lui Tlristos în- Pavel a scris mai multe scrisori
viat se convertete. Orbit, este
vin- care au fost respectate de la înce-
decat de Anania, aceea începe Dup put (ct. Clement. Epistola a 1-a,
s predice la Damasc (Fapte 9, cap. 47, 1, scris ctre anul 05). Tn
1—27). timpul lui Marc ion (ctre anul 140),
scrisorile Iul Parei se prezentau în
Dupo perioad în Ar abia, Swu\
se întoarce la Ierusalim unde
cu- forma actual, Marcion s-a folosit
noate pe Barnaba l pe Petru, Ur- de ele pentru respingerea Vechiului
mrit de evrei se întoarce la Tars, Testament l a tot ce i se prea Iu-
de unde este chemaUym*fl t-ir/iu de daic în "Noul Testament Augustin
Barnaba, trimisul co'fSunUll cre- a redescoperit teologia Iul Poueî, în
tine din Ierusalim, ca organizeze s capitolele cele mai importante de-
misiunea printre neamuri in Antio- spre har, pcat t lege. Pavel feft-a f-
hia. Intr- adevr, Pavel viziteaz cut tuturor toate» ca s
reueasc
Ierusalimul ru ajutoare, discuta cu misiunea la neamuri (Horn ani l
Petru despre misiunea cretin în 12),concentrat în marile ceti ale
Hilara de Ierusalim. societii greco-romane. In centrul
Acum începe seri ei de calatorii acestei misiuni st Ierusalimul,
misionare (între 47/40 — 57), cea mai simbolul unitii cretine.

PCAT 395
PCAT: Cea mai curent In- omuciderea, pervertirea firii Bu

terpretare a pcatului. In ascetica sodomia, incestul { pcatul care nu
ortodox, este aceea care com- îl merit s
numit I Cor. 5, 1),
fie —
par cu «boala care atrage moartea» asuprirea vduvelor, orfanilor l s-
sufletului r De mîntuirea e
aceea i racilor, oprirea plii muncitorilor,
îneleasa ca tmdulrt-vindecarQ a necinstirea prinilor.
pfrsoanef în totalitatea ei, De altfel,
din activitile Ini Ilsua Hristos
PCAT a darnic [strmoesc sau
originar —
U i
a fost aceea de tmduitor, activi-

[Ui. no cea hun originale
tate InseparabEl de? iertarea pca- origînatum)] actul de ruptura a
:
telor. Cci «nu an trebuina de doe-

comuniunii de In început, dintre om
tcirl cel sntoi, ci cei bolnavi» j Dumnezeu, !}\ consecina acestui

fapt, Este cunos-iH prîn Revelaie
(Mriiri 0, 12). Pcatul este, «pol, în-
biblica din Cartea facerii, cap. :*, cij
eles ca «robie* a libertii 'fAde- :
s- un eveniment de confruntare i de
vâfiatf adevrat va" spun, oricine
vuetp pcat este rob» (lonn 8, 34). neascultare a lui A dam fa de
Dumnezeu, fapt care a afectai stâ-
Pâtxitul este perceput i ca rutine
faa de persoana proprie, ca degra- rciiîntregului nc-im omenesc l la
cnre au intrat în joc mal muli ac-
dare a demnitii umane «Noi toi :
I'
am pâcâtuît i sin tem lipsii de sla- tori ; arpele sau ispititorul, simbo-
Dumnezeu» (Rom. 3, 23). Prin
vii lui
lul, minciuniil al invidiei (In, Sol r
pcat, omul qi creeaz un mediu de f

2, Identificat cu diavolul sau
24),
care numal poate debara*;*

se :
antan a (A poc. 12, 0) pomul cuno- ;
tinei binelui ! rului, adic cu-

tptofele unnr oameni sînt vdite,
mertfînd înaintea lor la judecat,
noaterea lui Dumnezeu
prin i din
realitile concrete ale lumii, c.u^
ale altora vin îns in ui ma
i
I0r>
(I Tlm.
noatere care va fi pervertit Eva, ;
5, 24).
sau femela iul A dam, care este co-
Pcatele: pot fi : spre moarte sau respon subita l sol j dar în actul
grvlff, adic-â înfptuite i actualitate neascultrii prin ispitirea diavolu-
cu atfta gravitate. încît pocina i lui (Prov, 7, 1—27).
îndreptarea e cu neputin pentru
aceste pcate, chiar rugciunea unul
;
Din referatul biblie al Facerii re-
af'ili mi -/.i auzita i licoare* care
!
l'i
;
iese c
rul nu vine de la Dumne-
zeu n-a existat de la început.
si nief
mi duc la moarte (I Ioan 5, 36—17),
comport Pcatul nu incepe cu omul, cî cu
CaTe consimamîntul la
Luci fer i îngerii Iui, care în sim-
rutate, dar nu actualizarea ei. P&-
bolismul biblic es io reprezentat de
cnîtii'împotriva Duhului Sfînt sînt
acelea caro se rid lefi explicit împo-
arpe (Apoc. 12, 5). Râul este înainte
de om i în afar de el, dar se s-
triva adevrului \ sfineniei Iul
vîrête i din voina acestuia. Cu
Dumnezeu, punînd râul în locul bi-
toate acestea, pcatul nu este un
nelui, moartea în locul vieii (Ma
principiu ontologic ca în dualismul
iei 12, 32), PftcaMe strigâtoare la
maniiieian, care susine ca omul a
cer sînt acelea împotriva vieii i
întîlnit la început o lume spirituala
l'nmilid în comuniti umane, prin
suprimarea Fizic i moral a somo-
czut, Pcatul e iniiat de voina
nului, prin oprimare economic si omului sub ispitirea diavolului, dar
politic i nedreptatea sori al n, prin nu îi este congenital
exploatarea celor care muncesc rf \ In legtur cu cauzele, consecin-
nedrepti rea lor. Acestea sînt :
ele i modul de transmitere a
236 PCAT
pcatului^ numeroase d&etrine, con- adic contiina lipsei de sena u vie-

cept ti l speculaii au fost emise. ii i senzaia neantului. Interdicia
Dup apostolul Pa vel, in textul de a gusta din «pomul vieii» i
din Homarii 5, 12—21, pcatul
clasic: t-xHuderea din paradis {Fac. 3, 22—
adamic este un ari de neascultare, 24) înseamn c
omul a pierdut sta-
un abuz de libertate a omului faa rea de har t incît part fi prea la 1
de Dumnezeu, care atrage osînda viata divin este exclusa. Prinii

morii, La Originea pcatului st do- Bisericii vor spune ca omul a pier-
rina nefireasca a omului de a fi ttc& dut asemnarea, in timp ce chipul
Dumnezeu*, aa cum îl convinge a fost întuneca! f îmbolnvit. Dez-
arpele «Dar Dumnezeu tie ca In
:
integrarea dintre «chip^ si âse-
ziua în care vei mlnea din el vi sr mnare* se poate explica astfel:
vtjr deschide och l vei fi ca Dum- îl harul chipului era suficient omului
nezeu, cunoscînd binele i rul» pentru a cunoate pe Dumnezeu ;
(Fac. ,1, 5), Pcatul pornete din dar chipul n-a urmat cursul su
aceast negare. plina de mîndrie, a normal, adic el nu s-a ridicat la
transcendenei lui Dumnezeu, a dl- ordinea vinei viei supranaturale,
ferenet de esen dintre El l om, spre asemnare. Pcatul n-a distrus
prin deturnarea spiritului de îa con- chipul în ceea re el are propriu ;
templarea Logosului [ cdere?! în dar Inteligena i libertatea omului

Idolatrie. Aceasta negare a transcen- sînt rnite în aa msur, încît omul
dene? Iul Dumnezeu este urmat nu mai poate trece de la o ordine
de perversiunea sensual, adic de la alta. Omul nu mai rmme, potri-
afeeiiunea egoist fa de lumea ex- vit voinei sale proprii, în Cele ale
terioar. Sufletul cedeaz voi pla- firii, ci cade in cele contrare firii,
u
ii trupului, care devine congenitala Pedeapsa ronst m aceea omul c
omului întrnt fn ordinea unei vîel se mut fntr-o stare care susnendl
a senzaiilor do plcere. Pcatul accesul sau ia viaa supranatural.
este nu numai un act de ruptur Deoarece ne mur rea trupului era
f
a comuniunii eu Dumnezeu, de dependent de gustarea din «po-

dezo-dîne a unitii trup-suflet, ci mul vieii», dup pcat trupul seva
si o denaturare a relaiei omului cu descompune, urmînd destinul oric-
creaia, Tnt criorltate a pervertit se rei fiine biologice. Cu toate c
râsfringe asupra exterioritii vieii omul este lipsit de comuniunea cu
:.|V. Omul &e ît-.fhiilf în" linosu] Dumnezeu, plerzînd rmarul sfini-
creaiei, ate crei stihii îl in ca tor", el este totui responsabil de
într-o captivitate : «Cci l fptura viaa sa — dovad fiind "drepii*
a fost supus deertciunii — nu de din Vechiul Testament —
i are
voia ei, ci
—
din
cauza aceluia care a contiina c subiectul unut
este
supus-o cu ndejde, pentru l c plan de rscumprare în care este
fptura însâsl se va izbvi din rol mm angajat Tnsust Dumnezeu «TJuma- ;
stricciuni 3, ca sil se bucure de li- nîe voi pune între tine si femei'-.
bertatea muririi fiilor Iul Dumne- între smina ta l smîna ei
zei (Horn. B 20 21).
t
— acea ^ ta îi va zdrobi capul, iar tu
:
tn limbajul simbolic din referatul îi vel înep-i clcîîul» (Fac. 3, Ifî),

bibi io, starea pcatului se exprima Prin neascultarea unui om, noî
în ruine fa de
pniteiunea fizic toi am devenit «pctoi» (Rom. 5,
(Fac. 3, 7) i îi, frica ia întîinlrea cu 13), adic, dup explicarea lui loan
Dumnezeu {Fac. 3, 10). Omul are Hrisostom, «condamnai la pedepse
PABINTl ArOSTOLlCî 'Bl
$ moarte» {Omilia 10 la Romani t Practica botezrii copiilor este

cap, 2 l 3 ; P.G. 66, 477). Dupu ex- bazat pe învtura c pcatul,
presia tul Pavel, pln !a Mrhtos dei era fitrAin d fiecare îl
divid este marcat de greea] a str- primete în el prin natere.
moilor neamului o menesc. Flecare «Ptî.l. Cu acest cuvînt se dezleag
esie vinovat fat de prese al Iul ti
i întrebarea pusa* noua" de crei ei :
Adam., cci. de ?! greeala a fost a

1
Care din dou 7 Adam a fost creat

persoanei lui Adu rit, in natura ada- desvlr&ît sau nerievîrslt 7 Dac
a
mic.l au pctuit toi oamenii, care
Fost creat nedesâvîrlt. cum este ne-
au primit natura aceasta prin nas- desSVtrit un lucru fcut de Dum-
l'-rcn dup fire din prima pererhe nezeul cel desvîrit i mal ales
de oameni. Starea de pcat se trans- omul 7 Dac a fost creat desâvîrit.
mite df-r'i firii noastre, care se îndi- cum rê face c5 a clcat poruncîle ?
vlduallîeazâ In fiecare persoana,
voina l lucrarea firîî noastre con-
2.Aceia aud de s ta noi c Adam
n-a fost desitoîrit ce privete în
lucrînd In voEna si actul Iul Adarn. structura lui, el în stare -l thSU- s
Sf intui Cîprian, vorbind despre bo-
tezul cop Mior (Scrisoarea nu-
eaacâ virtutea. este deosebire C
fi), Fi
între a fi capabil de virtute l a
mete ptf raiul originar <-.-pcnt poseda virtute- Dumnezeu, însii.
strina, care se primete prin trafts- vrea sa ne mîntuim pe temeiul pro-
mitsre. Potenial, toate trupurile sînt
cuprinse în Adari), printele l sfl-
priei noastre botarîrL este na- Aa
tura sufletului 5S se mir; te iîin pro- ;
d 'ierna tuturor de aceea neasculta-

;
prie Iniiativ» (Clement Alexandri-
rea lui Adam devine prin aceasta nul, Stromata VJ-a, cap, XII, (16. 1).
solidaritate ontologica, neascultare
neamului omenesc Tn plus toate B I li t I 19
fr r ;i I J ci : TîrJstLl Attdrutîiâ9 f
sunetele sînt create de Dumnezeu, Donn\titlca r tr-nci. D. SrSntlam;, Sibiu, 1930,
în mod rrcntnr l imediat Trupul ia p. t5â— Î7&i John Mpyendom, Byswnffne

TJiôJojjy/ <pr|. ctt., p. 143— 150 Paul Ev-
fiin din Iubirea sexual iH„ în care 4
Voluptatea este mobilul principal i

daltimov. I'OrfftcidOxfe'. ^d. cit, tk 33—
nJn Tîêat m-a nnscut maica meci» 52 1 Sf> ChlrQ *l lerufleillmulitl, Catttfrem
(P& 50), a U-a r
]—20, tni> D, Fpdnru, vti, jJ43 N
p, G5—35 j Vdflle R^duc, La cluîp Ut in

în ce privete modul de transmi-
restaurat fQn tis i'hajnmc eton St. Grbqr>lft>
tere,unii susin ca" natura uman rte Nyns*, Imprimerie Selnt-Paul, FrMxmrg,
nu este atins de pcat (carpocra-
\'m.
îenil, nlbbTcnzfi, annbaptitii ctc.} ;
înva nscui PRINI

1
alii ril numai cnpiil APOSTOLICI : scriito-

din cretini nu au pfient (Calvin, rii creti ni doua jumtate a din a
Ducer, Beza) ali! con rund origi-
;
secolului întîi l din prima Jum-
nea ptratului cu efectele Iul, spu-
tate a secolului al 3-lea, care au
ntod oâ pcatul constfi în Ignorarea
fost ucenici al sfinilor Apostoli sau
adevfirnluî l înclinarea voinei spre
au cunoscut pe Apostoli». Textele
ru fSp&ngenherg l Hîiyrleus) în ;
fine,alii susin c pace Cui este în-

pstrate, de diverse valori teologice
si esena fiinei umane. Felagius l clit^ literare, ne ajut avem s
susine Cri pcatul e transmis prin o vedere general asupra vieii
imitare sau asociere cretine din perioada postapostolicâ*
200 PRINTE APOSTOLIC]
în Bisericile din Asia Mic, uneori creat înainte de soare i de lunn

comparat cu cea a Bisericilor din (cap. XIV, 1). Clement arat c
cretinismul recunoscut, a de- l&
Alexandria l Roma. venic
început, valoarea unic i
*Scrfârîle prinilor apostolici ne fflil,
.j trupului uman :
Iu Dicta hi a celor dot^ffifeîece apostoli, pti*

*S& rvu spun cineva dintre voi: Trupul
mul tatchism cretin, cu seciile sale teo-
monite t liturgice; in Epistola M ocsia nu va îi Judecat, nici nu invlazd-
k\gire.,
Barnaba csîc pus a

în inj ctetînifimul
Cunoatei doar In
Jn ce aii vh&lt t!Irj naa kitfUrîa f Jvuoare

ce att tosl mlntutf/r
cu iuduismut, demonsirlndu-sa pe temeiul

legii vechi supeîioritatea i adevrul le- iilnd Jn ncesf trup t Trebuie, dnr, pds- s
gii noi In Epistola I a Iul ClemeM avem
tria trupul cu pe in templu, ni lui pyijt-
f
nezeu... Precum atî tost chemai Jn (rup.

o 'irumaasa pledoarie cretina Pentru pac«
st Qrctih? Jn societate in Epistola a- doua,
;
tot aa \n itup vei l veni Duc H'risitâ
zis a lut Clement", avem cen clintii etfftJ- Domnul Cam m-a mintuit, Hiif n* *
cretin Ignalte InUt Duh, s-q icut irup i asn ne-ct of»-
f*g
sim m&rturte
; In Epistolele
eposuri Jca
luL
a ierarhfcf
gtf-
frtoe- rnnt tot

f j
f noJ în uceit trap
mi j&Ajpfetfafc {Ctre Corlntenl a
vom
1-l-a r
pri-
coi.
rideîJ â efltEjnenfsmjîfyf eJeiiJT, r^ds/m pe
mucenicul —
mufjipUieat In ni/J l »fe IX. 1—5).
de m/f de exemplare —
nte vrtfmJf tffte r
Didahia, sau /nu£tftu?-a celor J2

Jn EpUioln Iu; Polic&rp ni se dau îndru-
Apostai, (descoperit la Istanbul în
mri pentru membrii famttel i pentru ra-
1873), dateaz de la sfîrltul seco-
porturile dintre Biseric \ S/a* în Pâs- ;
lului â, în afara" de doctrina despre

l r avem pe maestrul pocina! în sflrsit, j
«cele dou ci», a vieii i a morii.

îfl Epistolei c-atrfî DfcigTiet, vietutiea cre-
Didahia conine instruciuni litur-
tin a epocii pQstapostQlke* (SrrLorllePI-
gice despre Botez, prin afundare în
r Iniilor Apa Colici, p. W}.
apa curgtoare, în humele Trei mii,
Roma (dup despre Euharistie (cap. 9 i 10),
Clement, episcop de
despre agape (cap. 14), despre pro-
Irineu, al treilea dup Petru i Eu- fei l învââtofî care au un rol
sebiua) serie Epistola întîi ctre
Co-
important In organizarea biseri-
rinteni (c 96) în care cere creti- ceasca împreuna" cu episcopii i
nilor trpSâtifÎH armonie,
mo- dup diaconii.
delul celei pe care Dumnezeu fc- Ignatie, episcop în An tichia, a
pus-o
torul (demiurg) universului a st:r]s la începutul sec. al 2-lea apte
In creaia Sa. Clement vorbete clar epistole ctre Bisetid locale vizi-
de succesiunea apostolica («Hrîstos tate în drumul sau ca prizonier
a fost. trimis de Dumnezeu, iar spre Roma, unde moare în arena cu
Apostolii, de Hrlstos») l confirm fiare, Patru sînt scrise din Smirna
c Apostolii au aezat în ceti epls- (Mapmezîa, Tralles, Efes, Roma), trei

XLII, 1—5). din Troas (Smirna, câtre Policar p,
copi i diaconi (cap.
mtrti® i presbiter! niadelfia).
Episcopii sînt
(cap. XLIV, 4—5). Tot Iul dement
Epistolele dezbat mai multe pro-
se atribuie o a doua Omilie ctre bleme doctrinele false, în special
:
1
Codnteni (c. 150) în care amintete cele de tendine dochetlste care —

doctrina penitenei, a întruprii i negau realitatea istoric a întruprii
a Bisericii preexistente, adîca «Bi-

— i cele 1 udai sânte, care ziceau ca
serica cea din ti, duhovniceasc, cea lîsus s un iimplu învtor iudeu :
PRINI CAPADOCIENI :':>'
uEl (Ilsus) a ptimii cu adevrat i Vechiul Testament i învturile

a înviat cu adevrat, nu cum spun din Noul Testament, Barnaba recur-
Linii necredincioi, cfl a ptimit în ge la interpretarea alegoric a Ve-
aparena..,» (Ctre Smlrnenh II, 1). chiului Testament (Moise este «ti-
Ignatfe se referaapoi la diviziunile pul» lui Ii$us)> interpretare folosit
din Biseric, deypre unitatea locala, de Clement si Origen în Alexan-
în
despre noile rituri i învturi dria, ^l^reinchipuirile^ lui lisus
i-'.itine Vechiul Testament sînt multiple
i
tA##tfaf cei care nu trit In rlndutalilQ (cap, VII, 7—11). In partea a 2-a,
doctrina acelor dou
r
ceJc vechi i au venii ia n&e-lden cec epistola reia

rKHtd, t nu mai in sîmbdffl, ci dumf- cai». Lumea se va stîri dup &00Q
nit-a, în cer re si viaa noastt. <t rsrit, de ani (cap, XV, 4), dup care ur-
piin ffl i prin moarte^ Lui, pt cert UfUl meaz împria de 1000 de ani
q fdgtffJuiD-Ke. Pr/ir taina ac^Vl] am p#* (hi IE asm ).
#j| de^/nfe $1 rf* d«#a *wwi, co s Pstorul Herma, probabil pro-

lui
tini rjftfsJJ* ucenici ai iui iimn Hrtst<is r
sin- fet in Biserica din Roma. cuprinde
{fiiml notfm învtor*. (CItafe MagncH 5 viziuni, porunci i 10 pilde.
12
yi. ml jx. i— aj, Tunsul în construcie, din vedenia
a 3 -a este Biserica.
,
Exist o singur
flinni/ «cretintate* (Magmsteni io, i S.j t pocin pentru pcatele dupâ botez
HuJTicrf)/ 4J i ^fij's^rii-^
tf, soborniceasca (porunca 4),
Mir rufoJlcdp (Smirne ni 9, 2j. jBise/icq pfe- Papias, episcop de Heriopolis, li-
lpWie o Inta/fd feraf&fe .'
diaconii, care ceul r al Iul loan, a compilat o Ex-
n pt&zint pe- fJaus HrisfQ4 r
episcopul, punere învturilor Domnului.
3
taie csie chip rri TatM, pjwfciîftrii Scrisoarea ctre Diagneu oper
paie /cpressinttf ncîunDn.^j Aposul (for. de mare valoare pentru istoria cre-
iPdrd nuacetia
se ponte vorM de tinismului din sec, II, tace o pre-
Btierk&f [Ctre Trqli™! Jf? ÎJ, r Ignar te zentare excelent a modului de via-
«iMinluzd /ni paianta ettbflriitJ*/, «mjpuJ cretin, acest mad nou. care a a-
ftjf fiou Hrfclae», «J&miuI p^maritii, dav- prut totui aa de tîrziu în istorie.
totk- pont iu a nu mu fi, d a îti yânîc in
Bibliografic: toan Z&grraml. Mo-
Um HrtetQb* (CJHf< Efî-Lii XX, 2j.
reia nrGîtofl, EI1Î, Bucureti, 1'W, p. 135
Policorp de Smirna, discipolul lui — lfJ5 Invâ&tura c?e
; credin cretin
Ecran, împreun cu Fspias, martiri- ortodox, EHS, BÂK»eftl, 1^52, p. 375—
zat in 156, scrie o Epistol ctre Fî- Îfl9r 5r fler tis Prinilor ApoiiOlici, Ui cui.
t^pea-fdespre martiriul Iul Ignatie, flPârliitl t}\ scriitori bisericeti», trîhinarn
care vizitase Smirna, în drumul su de D. Fedoru. Edibur* Jnstitutu-lul Biblic.
spre Roma. Epistola confirma acti- Bucureti, 1070 f
latin. G. Coman. Ptttmlo-
l
vitatea scrierile Lui Ignatie. Se g&l vot !. Edltur.n Institutului BlbHc,
pstreaz Martir ml lui Policarp, Biieurestt, IW4, p. «5 —003.
scria de Biserica din Smirna ctre
Bi seri ea din Philomelium, care sub- PRINI CAPADOCIENI : în
liniaz importana moatelor mar- fixarea dogmei i terminologiei tri-
tlrilor. nitare Ortodoxia a avut contribuia
n
Scriw&rea lui Pseudo-Bamahn unor personaliti l ginditori de o

{âcriaa în Alexandria ctltre 135) ii mare autoritate teologic Atanasie :
îmi la un timp socotit printre scri- de Alexandria (2!i3— 373), Grîgorie

erile biblice canonice, Pentru a re- de N"aziEinz (329— 380)* Grîgorie de
zolva conflictul dintre textele din Nyssa (33 u— tilQ), Vasile de Ceza-
sm parai c:apai>qcutni
reea (330-379), Chirii al Alexan-

driei
Acesta arc propria Lui cau*a
^380^444;, Chilii ol Ierusalim prin-
cipiu,
mitliJi ff 3&GI loan
Hrîsostom (354 Sfîmul Vaaile a comb.ltui
—Ci) 7), Asterius de A mas la <+ 41tn rare pretindea c, Duhul :
opîni*
Sinodul ecumenic din 3B1, este o cre-
i
prin re- atura. El susine durrineseirui

aertnarea crezului de la NI ceea prin ai
completarea acestuia cu articolul consubstanialitatea TotSTiti l Fiu-
de lui, inclusiv horn
o oua j o n El nu nu
credini! despre Duhul
Sfînt prin îneta Duhul
condamnarea arianismului (m cele tmnooutivn* cj 7tomfr.
trei forme cunoscute)
i a pnevma- S/în tul Vastte e cunoscut
tomahllor, constituie un triumf prin ar-
al gumentarea biblEri a doctrinei tri-
teologiei «Prinilor capadadenb nitare, exeget
sau 'meonîceenî». într-adevr ei
fiind la ba^ teolo-
glef dogmatice^ ca
explic «do^ma de la Niceea*
ra- a # prîn ifnportflI1 .
acor,i,H/, tradiiei
portul Intre substana divina liturgice ca re-
i trei Persoane ale Treimii. lifta gul de credina. De asemenea e]
n
*pus o KfeipMa în care aplic
fftotul Vaaile de Cezareea («100—
319) cunoscut -., trmte orânî^ntor
principiul te* orarei — i er c ,. e _
i
efenrî*.
g IUurghiat, a scris împtriri lui Gririar{& d?
Euncmius (fl cri) j D&prt JfeM «Sî*^4 teologul tfo&tm 00$
••(i*J)
Sf»tf, contribuind 1
», srrîftor, poet si
la popularizarea predicator de
termenilor trlnUari marc talent, este cu-
prin textele de aowu
cult. De altfel, el
mai ales pentru Cuutattfn
a Acuta profund teologice-acrke
exegez doxologfe] tradiionale
pentru u combate
«Murire Tatlui i Fiului, împreuna Prerile anomeienllor, eutlhlenllorsi
cu Duhul Sttntfc Pentru pncvm.nfomahiior. Lui ** cfetâreaJia
acesta, doc- citeva prerijsâîi eseniale
trina ortodox este de ter-
aceea care în-
va o ott*ia j trei ipo.ffâ».
Aceti
werd,
Crlôrie de Naztanz di^tmê
termeni nu sînt sinonimi, âed nu în
s Hconomiaa divin trei perioade
trebuie fie
folosii dlatîno- fr Evrei, 13, 36^27): Lege*
fc
Ousia nu este o negaie, Vechiului
in a ci fi- Testament Evanghelia lui Tîristns
Iui Dumnezeu, centrul Su Cincizec mea sau
neapropriat si neobîcctivat.
Venirea Duhului
Mfm. Fiecare perioada reveleaz o
Dup prerea sa, Eunomle care persoan distinct a Sfintei Treimi
înva cri ftuj, fiindc este nscut, In a treia perioada, dupâ
nu Cinclzcci-
Dumnezeu în sens strici de-
este me Dumnezeu Se descoper
oarece Dumnezeu nu poate ca Sfîn-
eomuni- tiu Duh.
ra natura Sa avînd
ca proprietate Peni.-u Sfîntul
nenttterea, face confuzie între Qhrjgoria, Tatl,
eter- nul. Duhul Sfint reprezint termen!
nitate nenamre. Naterea £e a-
si
plieri numai existenelor
" rr.^h-. iiHrc deaerahea^
retorii-.
materiale le interne ntre
rele trei Persoane
create, zicea Eunomte
A fost; deri Dealgur, exiti pertietilaritfii
oorrn^
un timp cînd Fiul n-a extatat rie sau caracteristici
(Arie treimJce. Aces-
era de aceea*! opinie, te nume nu se refer
anume câ Fiul Insa In sub-
nu exista cînd s-a nscut). stana divin identic ] oomatta
Dimpo- ci
triv, Sfintui Vaile In originea,
afirmi
e ni scut venic, are o nn
Fiul c persoane,
îa principiul
«Dumneaeu-Tgtâl» nu ae
flecarei
stere eter-
na. '-''er nici la fiin, njei In lucrnre,
Nenasterca Tatlui înseamn c ci la reiai.'. ,le origine &î
de comu-
rAWNp CAFAttOCÎENl am
atoli C-Iinfalâ ce exista Intre Tatl vr, el este de acord cu multe din
i Fiul Aceate distincii personale principiile teologie] lui Ori gen, mai
Sint nenasterea pentru Tatii
;
-
;
i : a alea cu metoda alegorica de inter-
teres pentru Fiul purced erea pcn- ; pretare a BEbliei, dai" nu admite 'boa*
i-'ii Duhul S|înt, Doctrina de la Nl- te concluziile i opiniile acestuia. Ca
Ctea trebuie sâ fie Ineku., tn a- si Ori gen, e! susine pre-existena
—
i
cf ii.:
lena o singura fiin
.1
sub- sufletelor, numai ml mea
;
tn Iul
stan,u u-gj jpostw.se persoane.
i — Dumnezeu, i
apocaLastaza, La rin-
Deosebirile dup atribute sau lu- gul su, Grigorie de Nysan a influ-
<ri, do pild Tatl este fiina :
enai, cu teologia sa mistic, pe au-
tranee dentfl absolut, iar Fiul are torul Scrierilor areop,jijiticc (texte a-
colul de a face rejaîa cu lumea tribuhe lui DionLsie Areopag tul), i
'
'
'
duc la subordinaianism i
= ~i.
care dateaz de la afiritul secolu-
3 a arianism.
lui IV.
Teologia trebuie recunoasc s în lucrarea sa Despre Sjlnia Tre-
Tatlui atributul de principiu, de *me. Sfîntul Grigorie respinge ideea
origine al Fiului, prin natere, al c in Treime ar ii trei dumneaei
Dujiului, prin purcedere. Tatl eu te Distinciile intre cele trei per son ne
originea durrmezeirii care se vdete nu pot fi stabilite pe baza relaiilor
ta Sfîntul Duh, 3n primul
l'inl ;1 En sau lucrrilor lor externe, caro Im-
C4 Fiu nscu 1, in cel ile al doilea, ca plic grade de putere i glorie. Chiar
1 uf. purcei Un Dumnezeu unic i numele derivate din lucrri nu îm-
i-:i Persoane, flecare eu proprietn- part fiina, Ceea ce determina dis-
'i: *Dar nici *3n" desprir na- tinciile sj'nt relaiile interne " ale
1 urile dup învtura Iui Arie, care persoanelor. Contra iul Apoiinarie,
pe bun dreptate a fost numita ne- Grigore de Nyaaa afirma integrita-
bunie, nici cdern în snii: ia iu- s tea naturii umane a lui 1 Iris tos. Ca
daic l sa presupunem un fol de urmare a unirii ipostatice, are loc
iti.i-lîr' fn natura dumnezeiasc, a- comunicare* proprietilor unei na-
trfbuind num; celui nenscut dum- ii turi ctre cealalt natur (coramu-
nezei ru a i tettiîndu-ne câ în acest nicatlo idlomatum).
caz g- ar pierde : pentru nr,1 oarecum Cu prinii capado eleni, doctrine-
divinitatea, mrturisind ea este Ta- le fundamentale ale cretinismului,
153 unui Dumnezeu adevrat a] dc-o ca i terminologia trinU.arâ, sînt de-
fii'--' 'i El. în sfiriftit ( nu trebuie a i
finitiv stabilite l organizate, folo-
admitem celor trei rdcî existen si ndu -se argumente sistematice.
principii primordiale, care se împo-
Ei fac o dietlneie clar între
trivesc: $L se rzboiesc între ele
trodneind prin o asemenea greeal
t
in» Qusia i hypoStâsis —
termeni folo-
sii la Mceea ca sinonimi (Lradusî
poliarhia elinic, de care abia am
Tn Occident cu substanlia), de unde
scpat* (Cnvîniarc apologetic, De$-
ambiguitatea care exiata în aceastA
pre jntfâ, cap. 37),
perioad a secolului al JV-lca. Ou-
SfIntui Qrigorie de Nyssa (335— m:
it desemneaz esena comun —

304), tratele cel Sfîntul «ii Va- mic al dumnezeirea, hypn&ta&is expri-
far
• ", teolog l scriitor
l
mistic, încear- ma subzistenta personali-, individua-

c o sistematizare a credinei du- la. Fiina comuna la care participa
metoda
Or3q«n (IU5— 255), luî |..er^>anele este toi: atît de reala ca
folosind îns afirmaiile teologice i entitile personale, ipostatice.
ute celorlali eapadocieni. într-ade- Deci, Dumnezeu este o unitate de
™»2 PEXtARHlE
fiina si treime de ipostase. Distinc- poziie de cap de serie nu în virtu-

iile sau proprietile ipostatlce ara- tea vreunui primat asupra Bisericii
t relaiile interne de origine, nu o universale. Ci ca primus inter pares
(v. PRIMUS INTER PARES), De
separare in dumnezeire.
altfel,fiecare patriarh a avut o ju-
în teologia lor trinitar, aceti a
risdicie limitat si o responsabili-
au dat O importan capitalii exege-
filosofice tate local i n-a îndeplinit funcii
tei biblice, presupoziiile
cu caracter ecumenic in mod ordi-
l ontologia speculativ Ilin-d re- nar, ci numai in cazuri extraordi-
strînse de limite precise. Daca fteeH
nare (slnoade ecumenice), i atunci,
termeni au cptat vigoare i auto-
c
ei au fost
ca membru al colegiului episcopal
ritate, este din cauza
unlversal.
folosii In cult. în fine, comuniunea
intratrei micii, întruparea Cuvin tulul BLblitjgraMr: PfcfaJtonuT, ed. si trad.
i unirea ipostatlcâ, manifestarea i dt. r p. 38»—338 1 Metroip. Masimos

lucrarea lui Dumnezeu prin ener- de Sardfls,The Ovnimc-nicnl PctrlarchaU:
giile divine necreate (cum se poale }n the Otihodox CfiareZi, Patrtarclml Insll-
vorbi de homouswTi dac ousia nu mie, ThftSSBlonlkl, 1970, cap, «Teoria
s-a revelat?), toate acestea râm in pîntarhle] patrlnrliilorii, p> 335 —244 I
mistere divine, neapropiate i neti- Orestc Ktraimc, vhdies aposfoIiqiiRs

U:s
prinse în vocabularul chiar simbolic. etlt râie des patrlarcats dona J'h'y-JJsp In r
voL «L'dpisc&pal et VEglise uniivcreeUes,

PENTARHIE gr, penta + arhi
e tal de Y. Con ga r l
cil B. D, Dupuy, EdI.
— cinci cpetenii 1 sistemul celor
:
Ifafts chi Ceti Pe-Ls, 1*84, p, 261— 2W i
cinci" patriarhatc locale din Biseri- ChitetM Yajinaras, L' institut ion de h
ca veche Roma,
: Constantinopol, Puntfttehle tmjau.td'hui \n «Cantacts», 31
Alexandria, Antlohla, i Ierusalim, (]fâ7fl). nr. 107, Ip. 2fl3^2&9.

Aceasta ordine a fost fixata în ca-
nonul 36 al Sinodului al Vî-lea e- PENTICOSTALISM [gr. pente-
cumenic £600), care, de altfel, con- coste - cincizeci, Cincizeci mea, Po-
firm canonul 3 al Sinodului II e- gorîrea Duhului Sfîntl tradiie :
cumeoic <3S l> i canonul 2& al Si- pietistl, de origine protestanta,

care
nodului al IV-lea ecumenic (451) :
înva c
orice cretin trebuie al- s
uReînnolnd rînduieJile date de ctre b o experien personal dupâ
cel o sut i cincizeci prini care convertire, numit botezul cu Duhul
s-au adunat in de-Dumnezeu- pzit fînt rf nd va primi unul sau rnai
cetate imperiala (Constani nopolK l multe din « nari s mele* cunoscute in
de ctre cei ase sute i treizeci, a Biserica apostolic, aa cum e redat
acelora care s-au întâlnit la Calce- în Faptele Apostolilor profeia, :
don, noi proclamam c

tronul de sfinenia, vindecarea, vorbirea în
Constantinopol se bucur
.de privi- limbi (Ejlosolalia), interpretarea lim-
legii egale cu tronutoJCornei celei bilor. Pentico&tiiUtii nu accept s
vechi, Tar în chestiunile" bisericeti fie descrii ca o sect sau denomi-
s fie cinstit în mod egal cu acesta naiune, ci pretind sînt unul din c
fiind al doilea dup acesta din ur- curentele majore (al S-feâ sau al 4-
ma, dup care vine imediat tronul lea) ale cretinismul ui actual. Ori-
marii ceti a Alexandriei, apoî a- ginea lor îndeprtat se aClâ in tme-
cela Antiohiei
al iar
h
dup
acesta, todismul lui John Wesley care sus-
scaunul cetii Ierusalimului». Epis- inea eâ «mrturia interioar*, cl-
copul de Homa se afla în aceasta dura Duhului, sau sfinirea este o
J'FNUCOSTAIl
303
experiena distincta" de cea a

justi- sei de credina Acetia practica
ficrii. Multe comunitâl pentico^ vin-
decarea bolnavilor i exorcism
tfilîste (ca de pfJdâ
micarea *Holi- pen-
nesas.j vor prelua tru cel posedai de Tore demonice.
ideea de a doua Cultul
b necuvlntaro. penticostal, în absena cie-
a sfinirii. Micarea
clin epoca moderna începe în Insu-
rului, espontan i
e bazat pe 1 Co-
iele
nnteni cap. 12— U, unde ^vorbe-
Britanice,
Intre 1925 i 1&35
te de darurile spirituale,
profetic
l'";n predica evangheliilor Stephen"
Olivîntulînelepciunii. Cred în pu-
5f George Jeffreys.
De aici s-a rfe- terea l inspiraia individuala
pliidit ta Statele Lmte,
în America a du-
hului, inspiraie care se
de Sud, Scandlnavla. poate ex-
prima «în limbi».
Pe&tfcEwialfcmul este de faptore- Exis|/i diferene
Mie importante intre
contra vechilor denomJnaiunl prerile penticostatiste. Penticosta-
pietiste (metod Ia.! o, care vorbesc de
«a treia blneeuvîntare»,
ma fundamentaliti sînt rferulatl
adic daru- din struurile srace ale
negrilor din
le,
pcare spirituale, în speuiut
se dau dup" botezul
vindecri- statele Unite.
Micarea harlsmati-
loc
cu Duh ^ m «Jesus Morement» s-a pronun-
In Statek Unite
cea dinii
f at 1960 contra rzboiului din
i'-rmulare a acesuj
curent se face Vietnam. Exldt i micarea
Topefe, Kansas, ctre începutul «Jesus
Orjly.., de tendin
unitariana care
ûlui 1300, în sensul
alte Umbi> (necunoscute)
«vorbireac practic botezul in numele
lui Iisus
1
consti- Unu penticostali practica

tuie o evidena a splarea
boteaulul cu Du- picjgarelor.
&Ui mm
Bazele pejitfcortalfsmultu
au Tost. puse de MîlnirJIc?
Micarea ponticostid-harismativ.ii
care au existfi l în Biserica
«vut ioc intre laOB i ISOs Romano^CatolI-
în Azu- Ce, Consiliul Ecumenic al Biserici-
s Los Angeie*, care a deve- lor are legturi
nit centrul «lor oficiale cu Biserici
ce fceau legtura penticostale.
intre Bote* i vorbirea
in limbi. In
In 1960 s-a constituit
AQKritt exista mai multe denorni- aripa «neo-
M| ni penticeutaZute prismatice)
11 -
pentt&staliti» care aceptâ «vorbi-
Adanarea rea In limbii, dar care vrea
lui Dumneû (Assemblies ca expe-
riena Duhului sa fie exprimata
OL God), Biserica lui Dumnezeu in
(Church ol GodJ - cea mai larga
noi forme de comunitate.
Cea
«HttUnftate a negrilor americani dintâi Conferina mondtal
De
curentul s-a râspmdlt
sici,
în Scaa-
Wnticostm s-a inut la Ziirich în
dinavla, Marea Britunie,
Rusia In-
donezia America Latina
Brazii, - PENTiCOSTAR
Chile, Afnca-Zair. : Perioada Penrt-
costarului (cincizeci de zile)
D&ctrina penticostalistilor este li-
Deraia i depinde de
ramura haris-
de apte ^mmê
Pastelul Ia Grbfllfcirea
la
cuprin-
Duminica
maticH sau evanghelica,
Toi au In Cfncizedrmi,
dei Rusaliile se termin la
comun Ideea c
botezul în Duh este ca tuturor sfinilor. De
Dumini-
a 3~a lucrare a
harului (rrHolines^> înlare, calendarul cuprinde
la Pui ia
susine câ este a 2-a).
Sensul fizic Du-
minica învierii
nlâi a! botezului cu
Duhul s?nt mina Luminat, se serbeaz
; vineri, în Spt-
limbile Evanghelist! tftmâdu itorl Maica
au o doctrin care consider
t
tJommUuj ^vorul Tâmâdulrii.
boala jpftt. 4, 15)
un rezultat al pcatului Duminica Apostolului
;
sau al lip- loma; apoi, Duminica Mironosie-
PERiHcmnzA
cltoarea Crucii la saptaml-

^™-« vatneu-
m i
Dumica ss*agg^?S: 2?SSSSS
i farisei lui
lui.
da u
r ol? ^V nePB pa^^ f]unind***
"Cdfpa
cele l
at intru
d cele eerttf ^JL , ,
V
1X L nostru.
l0r C
cu voi
U
l
t .T
Duminica P""nWor
™ me "!*,împotriva la
ntmen
or ae
de t f,
voastre.
'
Nlceea
QV.
h virit i«P"f
nezeirea este ins
nu f^S
u« o compu-
slne u ra
p
(325, se •*»« g^SiSto- P«-
ê
duirea Al^ftohlor
rlnlior au 'ntant»^
r o
1
^ In Dumnezeu ?* f S ,,
votata s
iBt
U ra w
Mna adevâ- fiina, o stagurâ «^J»
««dina, care pw'^ {ormeazi u.
ia cW lucrare Dumnezeirea
cea ehuta «»
rt
rulul
drept
"lavele
**"&«*
*
,
5 &•**•«. se
dar.ea n«
de sus. gâri de mlteazS 51 nu Sa ta mod
taina eea «a» **£
Po g 0f!riî £ dura persoana.
"'"*f"
Uei iwi^:»* de
Dumnezeu»
SflntuUu
U, »«
5£*"£»«d«S
L Vecernie <*
"e Sr? Dumne f u
subrfstenâ treimlr.
propr ie
are vm mod
TttU r
l
Duhul au Persoana tei

P alta m dg
>«"> d
ette*c .ruffic rare «j **?- du-Se una ctre
\r
&, .Venii, popoare
i s_
cit fiecare
fr ^^^.^LSciri
Se
.
dumnezei.", c*HS '« £ cealalt, «^^'-SSSrt^

nm a clt P
tasuri. Flulu.
SHntul Duh. CâU
»P*^K ****»
to_
r
ap SfcSf «1
Ttm eela.ait,
Satalt «j
I P -tSl
-iat
ntr-o «tare de n%
v
,
unul mterloara
mai înainte de ««J^âb, iubire "' Le
« rnrp o m soare de '_
—
,
BC c pwfltoreso
preun Pe împreuna *!l. , aceasta
acttni fiind
n Vrati
.„T coerent, fiineaz u-
ouhui simt
eu Fiul
preaslAvit. f» Û.
OW incM .
«*-
_
» Dumnezeire, «jtt^g^w- De aceea cînd pun.mtrei

;hrttaT»^
t*.
„indu -ne,
j^j^g^ prin Fiul, me» ne gtadlm ta cele ul
P
care Se
c
afl
reciproc.
«nul
Se mt
{.
i^ «wu u £.
i^sc
înfunde aau supr
t.
^7
U
Duhul
^^TataUl^
pe T«
„oseut * P™ Care l«l
{ , nte
frft
tul tSrfi Sâ
"f ^
SEint a
de moarte,
«"^n^bW,
Duhu ej£KS>
Care
^
S
dt (înS^ î"
mP u
•
r£ 9
dc
'.i,ae aa-Jisa "unire- * ^,™
dltwqtt Treime b
!n Lunea
,
Praznicul Snntei f
de d"P s
lmi C u
ireu
™ ser _
X (Gtaorghe de «pru),
Con,tantmopolului,
patnarhul
•gg»^
beazâ nou :,Û_ buhului por
andUcimea începe un ; U dt r(îa
. («ekporevala»)
Tatah.. dar ;n-
turgie, ta
douA P«r, de n .
f^d di ta monarhia
Srbtoarea Cruci asupra reciprocitii (panJu.
Uims )« sisttad
septembrie) ; din prima W&&*
PERSOANA an;*
Ttds) dintre Duhul l Fiul. Duhul Hristos distinge dualitatea ilrilor

Sie ;
purcede din Tat], dar strlucete i sau naturilor, de unde dubla con-
j$e manifesta prin Fiul.
sub$tanial3tate tu Dumnezeu i ou
omul unitatea persan net, adic În-
j
«j .j:idscU[ cfl Wrett dumnezdascd

sui LogosuL divin preexistent. In
Je Bfe foaie artîafexi pi/n Mre V nu Jc-cj
Hristos, firea omeneasc au are po- i
Jn cafC-$i au
jjjfjwf d/n oJrd pa? te,
fpaâ»Jf|% o- i
ci r-a,
ta propriu, nu e individualizat,
înfoem/tthq pef.5:s(L-jifo
ci Ipoataziatâ", adic subzist în per-
unul In oltul, iBipâHtete
.'"'
tfdloari?
ioana Cu vi ritului.
.„-.rle Iflpdi rilor salf dupâ puf tu « P^- fltfi
O teologie a persoanei umane por-
NâCdrefo. U-aU fetttyftlâ pe omul
rn.M-:- fl 7::/
nete de La afirmaia biblic :
" jf ni'CfisipiîrJH* îfllre

Bceafeti vH'-'i'f r-uj.'..
chipul Iul Dumnezeu, deci In-
.iu
>, «n !t[ ftîiîcurt; uruiJ J'i 'i'". 1
[)crt-
. (i
comparabil cu elementele creaiei.
h-,i. ..;•, jm*anitUKfa(e IjW* &(& In a$u /el Persoana nu se poate defini nici
fri ,-.m
.•!. nu Se co:\iaxw.
rrmcsiecfl i" i
I
pornind de la trup, aici du la su-

.V.- du mtr jw nlftil, CâcJ FJuJ etfe t'i Tc-
c i J
flet, nici de la Inteligen; ea este
m îl 3ii Danul DubuJ In J"afrgj / in .¥.'
o realitate absolut care tranee ode
FlaT .,,/ ro(fll în F/ul l Ui DuJittf» Jieprfl-
olementelu e«re subzist in ea. Tru-
n'i'. îi.-ii >
i i.i'cl o canlapÎTC, emestecd «*
pul nu are existen independent,
i
1
i-.-n.
.'
-. - irr rL-„ / mîjofl'*s i-° f es * e u na ' >'

r] exist iu subiect Omul ca per-
ou dOgfflattetK o por-
/, i-tji-i" £&tflttfiî
Stitm nu apare ca un Individ al u-
fUre l o uîjJpd m/cane a mîor Uzi fposa- nel specii, ci ca fiin contienta
••:•;. .'irii cr este rn ncpytînjfl sd se e&rt>
de relaia sa liber l inteligenta
cu Creatorul su. Caracterul su
-,, vrv, n*., «j,
i ii • ,i . .i, ;, fratf, ;j.
personal coritii toi' mai in deschide-
BlbHojratU: V. Loicfcit*. Pwihm** iu.i pentru comuniune.
i linurn.atea
cnlpQttalto jn Dogmatic, Iu «Orto-

Aa cum arat însui numele (pro-
j.i, X 3—14. opon înseamn O faa care ê în-
.
|195&), 'i I, p-
toarce ctre faa altuia, privind fa
PERSOANA [gr, prasopon — in faa), persoana este individuali-
ctre fuj subiectul il.ca deschisa pentru comuniune,

masc, taâ i
i
subiectul care are o existen ra-

personal în eare subzista firea- Ter-
menul .'prosopon» a fost folosit du ionala l liber "un da moi tal, Nu-
teologi] untiohleni, dar a produs con-
mai In comuniune omul sl descope-
ni dumitri tî l vocaia Ha de p^r-
fuzii din cauza sensului cu care cir-
i
cula în vremea aceea. Identic cu $oari. De aici, caracterul imperso-

nal al iadului, unde o u menii nu se
«hypostasls», nprusopon» devine par-
te din vocabularul tdnltar i hrls-
vd fal nltru fa, J:iind deperso-
tologle, care s-a precizat în contex-
nalizai demascai.
tul teuloyiul postniceene i catcedo- Omul ca -pcT-stian transcen.de evo-
niene, prin contribuia particularii a luia irccapkiileajjto^mLûl. dup
prinilor .l pudori eni. (In acelai modelul lut Hristos ralnric, Care con-
timp, Chirii al Alexandriei conside- duce creaia la recapitulare in Dum-
ra «nypostasls^ ca fiind sinonim cu nezeu. Persoana are deci o funcie
«physis»). Astfel, Treime se dis- în unificatoare in creaie, m care ea
tinct' Efrea sau esena» adic sub-
:
exercit demnitatea sa de preot, de
stana unic comuna a 1uJ Puirme- mediator, demnitatea de a aduce pe
zeu persoan aau Ipostas, adic su-
:
te atu în unire uu Dumnezeu. Crea-
biectul în care subzist esena. In ia lormeaz o unitate in om. El nn
M - Dicionar de Teologie A—Z — Cd. 41
:ion
PETftV
PETRU [Cephas In arama Ic. —

este un microcosmos, ca o parte din
univers» ci cosmosul e o parte din el, piatr, roca] nume : dat de Ilsus tul
destinat sS se unifice în el. Pema- Simon din Hethsaida, Lacul Gali leii.
are li ui pescarului Iona,
Locuiete cu fa-
n este tipui cos m osul ui, care
.
milia în Capem.'.ium unde cunoa|t*

unitatea tuturor prilor. Ea circum-
scrie creaia devine un tot
lumea, pe ii sus prte frate Le sau Andrei, cel
in v:\. în ea kc unific lumea, Liind
dint.îi chemat la apostolat. Petru
dintre creaie mrturisete public în Ce mareea
puntea, mijlocitorul t
l Durrmezeu- Philippi, c Haus este Mesia (Matei

Omul se mica spre Dumnezeu, ar- lfi, ie —17). Petru neaga pe Itsus in
In timpul arestrii i judecii, dar i
tlculind în etne unitatea creaiei.

te cel dinii care IntUnete pe Ii
urcunl frâu spiritual^ el trebuie s Care îl numete conductor-
înviat.
depâeasca in sine însui o serie de înl- Dup
al grupului apos Ln li Lor.
contradicii sau diviziuni (disîresis),
are, Fetru predicEi la Craciiedme,
aprute în creaie ea o consecin a
lJnrnnezeu-om brbat- Înlocuiete pe Iuda, conduce Impre-
pcatului
femeie,
:
cer-pfimînt, sens ibil-in teii

fc
un cu Ioan Biserica din Ierusalim,

diviziuni au fost rezolv baaut lui An an ia l Saflra,
gibil etc. Aceste
se ocup de misiunea in Samuri.-".
depite în Hristf» (de pilda, prin
în urma unei viziuni, Peiru
ac-
naterea din fecioara, Ei a depit
contradicia dintre sexe), în Care cepta s fac misiune printre *n*fc-
creaia se recompune se readuna i muri» t misiune care v;i N tn< ^din-
ca o unitate. Trei lucrri sau etape ata lui Pavel dup sinodul aposto-
mediatorii sau de unificare revin
" lilor din Ierusalim. Sinodul. Împo-
rnului, care se exercit în lumea :
triva cretinilor provenii dintre iu-
la
Mc-n«ibila, prin curirea simurilor dei, decide ea primirea paginilor
(neptimirea) lumea ;
inteligibila, cretinism s
se fac prin botez, l.i-
jHiii contemplaia raionala realita- ;

n'i observarea Legii (circumcizu.mil).
tea transcendenta prin in- Infinita, Petru a l'nsl închis de regele Irod
ilumneaeire sau participare. Agrippa I (41—44), Pînn ia urm
patristica, se stabilete Ia Roma unde este mar-
De asemenea, tradiia
persecuiei Iul
antropologic, a pre- tirizat în timpul
cu realismul ci
L'erat o concepie personalista

despre Nero (c 64—67).
subiect l lpostas. Altfel, personalis- Petru a scris dou epistole. Mat*
mul ortodox attrmfi di persoana nu : cu a scris Evanghelia âa dup na-
este echivalent cu contiina
care raiunea lui Petrii. Petni ft-a îniiJn-
este o proprietate a naturii «mane, a comunitatea din Roma, dar mar-
tiriul Iul si al Iul Pavel în Borna
pe de o parte pe de alt parte, ea ; _
pstreaz toate semnele $ caracte- conferit Bisericii de alei originea sa

risticile umanului, în specialc^di- apostolica. Cultul lor la Roma
naturTflpfrâ'
mortalitate o dezvoltat din secolul al 2-lea. Bazi-
ia de
SfînLul Petru din Vatican se
consecina a separrii dintre om gi lica
pe rn or in î ritul lui tîpa
Dumnezeu. crede a fi
Leon ce Mare 4fil) a dai o mare

DamascJiLih (f
Bibliografie: tn«i
Petru în ra-
importanta locului Ini
Clctimn otttâQx, llh 7—9, trnd, cSU p>
Meypiwi'nrrf, Qhîist in port eu Biserica Romei, datoriii c-

lift— 113 j .Trjtin
Eosicm Chrlstian Tltâught, ed, dt„ p, 25 ruia episcopii de aici sînt succesorii
— &B,, S3— H 42—44. iui Petru.
POST 3fl7
ii multe cârti âpocrife» sînt a- (VIU, 1) recomanda de post ca. zile

tcbfilte Iul Evanghelia lui
Petru ; miercurea i vinerea miercurea ;
Peiru, Apocalips* Iul Petru i Ac- fiind ziua în care s-a inut Sinodul
tele lui Pt!tru toate din secolul al
t Iudeilor, ca s
trdeze pe II sus, iar
2-Jt?.:i vinerea, ca zi în care Domnui a su-
ferit rstignirea pe cruce, Cojistitu-
POST: abinerea de la jiiînetire
hle apostolice, redind practica Bi-
buii nu simpla înlocuire de .
sericii Siriene din a doua jumtate

alimente, cu intenia de a înfrîna
a secolului a] 3-le*, vorbesc de Pos-
Eircd, de ,i crea senzaia de foame.
d In Sa pt mîn eu abi-
c tul in t lor,
:
i în nu pentru anumite a-
ne rea complet în
fi i î '
i 1 i
mente ar £1 necurate, deoarece ni-

II
Vinerea si Slift-
mic din creaie nu poate fi resprins

bta Mare (cf,35 Marcu 2,
Luea 5, ;
20). In secolul al 4-lea, acest poât pas-

i
necurat (II Tim. 4, 4), ci pentru
-
cal ac extinde la 40 de aile, desigur,

.i
:
^te un semn al liber-

în amintirea celor 40 de zile petre-
tâil al biruinei voinei, al do-
i
cute în pustie de Ii sus, Etheria, pe-

de a nu li niciodat satul,
rin ti i
1
lerina spaniola Ia Ierusalim (secolul

îmi l însetat Postul îndeamn
iKiinte de orice, consacrarea trupu-
4), menii mt azn, de asemenea, Pos-
i
tul PateluL Canonul £39 apostolic '
lui udurarea /irlî ca jertfa, dfspo-

impune, pentru cler l credincioi,
arlia de împri eu semenul pri- ,i
obligaia Postului FatcluL de 40 de

sosul, ca sa fie astfel dreptate i e-
zile, pn.vum l a postului in zi de
i
tlltate pentru toi.
miercuri î vineri, în fiecare sup-
practicat atlt In Ve-
Portul s-q
ta min. Dac?! nu respect acest
se
chiul Testament, de câtre profei :
canon, clericii s depui, iar lai-
fie
Mato, Iile, Doviil (le, 12, fl ; 34,
"= Dtul ii, ,'. Iii, 3 T «pîinea intrls-
cii s fie excomunicai, adic ex-
!
clui de la cuminec:} tur^. Sinodul

ârll» Regi 13, 8 Matei 9, 14),
: 1 ;
din Lsodiceea (canonul 50) prevede
ii :i in Noul Testament (Luca 10, abstinenii riguroas (xerofagle) în
l<- Fapte 13, 2; 14, 23; I Cor. 7,
tot timpul acelui post. Sinodul din
5). Hrlstos fi practicat insistent pos-
Trullo (6G2), canonul 56 interzice
tul (Matei 4, 2) i a vorbit despre 1
C Iii. adevratului post (Matei

iile
consumarea de ou
i lapte, In ge-
neral, postul acesta const dlntr-o
B, 16— 18). E] a lsat Apostolilor singur masn" pe sd, de obicei de-
SA! dreptul do a fixa perioadele |: lusatâ ctre sear.
pomliti: triti pri- -Po oare sa fie Din secolul al 10-lea, Biserica din
etenii Mielului, cit vreme este Mi-
Constantinopol fixeaz marile peri-
rele eu fi? Vor veni jsE1e cînd Mi-
oade de post din cursul anului bise-
rele va li luat de Ea eî i atunci vor
rice.se, B Eterica Ortodox observa
tti (Matei ti. 15 c£ Luca 5 T 34 ;
azi patru posturi nutri.;
-'f.i ; Marcu 2, 20). Dup Apostolul S/f t) tul i Mtmtfffiist (PSrcsimile
Favel, ererinu! estr liber sn postea**
sau Postul Pastelul), câr>Se ine în
r:'i potrivit propriei sale contiine i perioada Trîndulut, pe timp de ase
hotârlrl, deoarece tfnu mi n care a ne sptmîni, îrcepmd de la Duminica
rzn înaintea Iul Dumnezeu^ Vameului i Fariseului i terrnlnînd
{J Cor.8 cf, I Tim. 1. 8—9), 0, ;
cu Simbta în Sâptm!na Mare.

Intr-adevar, practica postului a Postul Naterii Domnului sau al
Variat în diferite epoci i locuri, fn- Crciunului, care ine 40 de zile, de
pâfSrura celor Doisprezece Apostoli la 15 noiembrie Ia 25 decembrie.
,10» PSEI ACERE CtTHAJBJSTlCA
Postul Sfintei Mrii (Sîmm ariei),

rare dureai 15 zile, imiinte de sâr-
tiei — piinea i —
Jn Trupul i
vin ai
Sînnolu Domnului cel înviat, dup"
batoarea Adormirii Maicii Domnu- recitarea cuvintelor de instruire
lui (15 august). (Maiei26 26—28), prin invocarea —
Postul S~! miilor Apostoli (al Sin- epiclcza —
r
Duhului Sfmt. lari ca

petruhu) începe luni dup Rusalii, aceste daruri s-i piard aspectul
pin la 29 iunîe, srbtoarea Sfini- lor vzut, Prefacered e&tc punctul
lor Petru i Paveb Acest post este, central al liturghieieuharistice, Ca
derf, mobil, urmind dala Patelui aciune liturgica, prfa&trea ImpUcâ
Posturi scurte sînt mai multe elemente :
—
:
miercurea $1 vinerea de peste 1. Lucrarea personal a Duhului
flecare s
pianina" fin afar de 5p~ Sffiit,deoarece orice act de «sfin-
-tmîna Luminat) ire» sau de «consacrare* se face
— ajunul ;
Bobotezei, ta 5 ianuarie; prin mijlocirea ipostatir i activii

— Ziua Crucii, la 1 august a Duhului Biserica adic adresea/A
— SrbirtOHrea Crucii, la 14 sep-
;
rugciunea ei de invocare Tatlui,

ie mbr te ;
pentru ca Cel care ne-a dat pe Fiul
Ziua Taier.il Capului Sf, loan ca jertf de rscumprare o data
Boteztorul. ]a 29 august pentru venicie i Cure a primit da-
Exist momente particulare din rurile euharistice în amintirea aces-
viaa cretinului, in care se impune tei jertfe, sne trimit în schimb
postul. «înainte de botez po*- s pe Dulii ii Sfjttt pentru a ne arata pe
trasc ce boteaz i cel botezat
cel Fiul sub forma pîiniî l a vinului
l ali cîiva, daca pot Porunceti.-, Acelai Duh cate lucreaz asupra
insa, ea cel ce are sil se boteze sa lut Hristos întruparea l transfigu-
pofteasc o zi sau înainte^ dou rarea vine i schimb piinea i vi-
(Di.da.hia VII, 4), Nu exista un canon nul in însui Trupul lui Hristos cel
precis în ce privete postul înainte îndumnezeit, încît cretinii se impar-
de primirea împrtaniei Dumini- tsesc \n SEintele Taine cu dumne-
ca, de bucurie nu se pos-
fiind zi ,
zeirea Lub
tete (C anonul 64 aposta lie). '
2. Prezena mda a Trupului i
Postul faee acum parte din starea Sugelui Mi uluitorului în darurile
de pocin i de sfinire in care are euharistice, prezen
care se reali-
loc mrturisirea pcatelor i împr- zeaz prin idrapia» Da hal ui Sfînt.
tirea cu Sfintele Tninc. Principiul Duhul care a înviat dtn mori pe
urmat râmîne acesta «Dac poi i
Hristos, i Care d
asigurarea în-
purta jugul Domnului, desâvlrlt
toi; toarcerii finale a Domnului plin
vei fi dar dac nu poi,
; ce poii» f slava, este Cel care creeaz o situa-
(Didahia VI, 2). ia noua, de transfigurare, de bdiîrab
A treia conl'erinj»dftodox pre- ontologic, astfel încît plinea t vina)
conciliar (Chambes^rinv. 1086) a sîntschimbate in Trupul i Sîngt'le
adoptat un document provizoriu lutDumnezeu. De aceea, prin cumi-
despre «Importanta postului i ob- nectura cu sfintele Taine, creti-
servarea lui mA
du (vezi Eplskep&K :
nii devîn con corporali» i «consan-
r(
no. 360/1980), guînl* eu Hristos (Sf. Chirii al Ieru-

salimului, Cateheza l Mistagogi,-!.,
PHEFACEHE EUHAEISTÎCA [gr, 22, .1). Deoarece mlntuirea prin în-
metaboje. =
transformare, schimba- truparea Iul Hristos este un act is-
re! ; schimbarea darurilor euharis- torie, l îndumnezeifea, prin comu-
PREIACEKE EUHARISTICA :un>
r- i
i j n-e-a cu Hristos cel înviat, este un Mare, Despre Duktd Sftnt t 37 St ;
tot ontologic. De la începutul Bise- Chirii q] Ierusalimului, Cateheza 22,

ricii. Euharistia
mi numiri a fost 3 i miatagOgic
a 4-a ;
HI', loan llrl-
momentul culminant de adorare a sostom, Da spre preoie III, 4—5)
prezenei reale a lui Hristos cel În- considera prefacerea ca fiind scopul
viat, ci .l «mincarea» poporului lui liturghiei, prin f în Duhul Sfînt,
jDumnegeu. Prezena reala este posti- r.ir nu explic modul cum se faee
I
numai dac Euharistia este a-
l
a-CfftSta, Connliul de la Trident f.l54fi
;i jertfa de pe cruce, dar in chip — 1503) a adoptat termenul truns&ub-
jn'MiriLjcrns, De aceeti pîtnea l vinul staniere (schimbare de substana)
i.ii alnt chip al Trupului l al Sîn- pentru a da o explicare misterului
gelui lui Hristos, ci prin ele se im- prefacerii. Este adevrat câ în Mr-
este de dumnezeirea lui Hris-
•
turisirile de credina ortodoxe (Petru
Movila i Dositei), aprut* în sec. al
Prefacerea comuniti In tru-
:i. XVII Ifn, ne Lolosete i.tIiIv.iIc-'m .ij
pul lui Hristos vina Duhul : «S grecesc al termenului latin p*o» —
Tu cel Si'fnt peste noi l peste d fi- UTttosi; totui ortodocii n-au sub-
\
nirile âcewtea ce sîn puse inaln-te„.». scris la explicaia filozofici pe L-are

înn- r, darurile slrt aduse de o presupune acest termen.
i edlne.ioi, ele formeasa jertfa Bt- *rfjf tr.-rf / fa sfinirea «fut0ot : r,oJ
:.: leii, dar nu ele sint prefcute de '•irm rd 1
Mlntullorului
însosj rtivlititile
Biseric, ci Biserica e prefcut !n tâi'UfUic taine im-|- i
• ?i,-.^j numai prin
i.
TrnptJÎ \ Singele Domnului «53 : mijlocirea pr-QQtuhil, adic fa cv.Terea $i

& sâlâlu iasc Duhul cel bun hJ prin TLigrlumQ Iul, Cci uce/c cuvinte
harului Ti'iu peste noi, peste aneste nu fcoeâd tie fa sJfje, prin Qriclnp. aau
rl.imii puse înainte f,i peste tot po- QtîtuOl, s'mi mutic condiiunl cafe se
ci
I
ui Tâu>»; cer Ipeptîntp si iar de zare eie rMJv$J
Prefacerm •— (MrcttPs^ indic lac efectul.

faptul schimbrii vinului l a pil Prin u«Ktt$ nu t efe/ur drept stf cri-
in coborirea si irupia Duhu-
•
ticm pv, rri ce se TQ(i(ti pnnhu siintima
I .1 Simt,
sîngele lui în trupul l daturilor bisuindu-se pe rugciune, tice-
Hristos, astfel încît în Sfintele Tai- h'rt m ss încred în ei ttjttty (cam pr&tlnd
I se participa la divinitatea Iul Intiniil ci hi ttJiriTaeaeu, Ciarc a igMuH
"''', Fiind unul si ard ai Trup. r.Du- c ne Vu da, C&ci jdeoci tic rugciune
CS tu cercetezi afli morluL in care s '
Fecuptute tocmai canirarlul a ce nrr.rl fa-
produc* aceasta, îi este sufldenl iinii ceea ce /gcc jn Qfl^Wfli /j s<? ronge
:
sil i d& prin Duhul Sfînt, in ace-

li aste cd nu se bfjcdtttfl pe'î Jn^f, t/ fiu!
lal fei in ivire Du m nul, prin El în- rd numai DunmttE&U ar putea ni Ie J Jn-
sumi si in El iiiSuL de Ia Sfînt friin{*fi5C& rujij,
loara l prin Duhul Sfînt, a- Ui Inii de re ryflj^t^fE/fj noai^râ fn.:?i(rir
SLinvit trupul Sau. Noi nu cunoatem sUnlrea dattirilQF*^plcfriwii} nu porne fi
nii:iiin plu de aceasta cu vuitul :

rîici în^N^c/nicd ?f nW cu eJ^r.,
1
.'i^/flfiifr
îui Dumnezeu este adevrat, lucra- C^p/ A?iru^j Uojii.'ii^. C/ ( -e (plc/^nu^n u-

tor, atotputernic, tar modul acesta ruW câ vo/e^te *<I tfKi, o Ijti^'.'rîiîlc, Pe
pa: care jl oaui este de neptrunsn Bjfeeâf noi crew/cnî t Wfiffflia darurilor
f&f, Iortn Da muchi a, Credina orto- &<y sdvîrîesle prin ca r.rnnritr.nf?n pr&oûJL[J,
fax, cap. IV, XIII, trad. cit, p, 173 UÂil Mie
ne bîputm nu f* ptjtf&s$a (jffle-
174), Sfinii prini care au scris AL'Qscâ. r/ pp puterea iui Damneieu. ^J
despre Euharistie (i
Vasile cel credem aceasta nu pcnlru untul care &v
J
aro PREOT
roag, ci pentru Dumnrzrru, Cafe a^tiuiltl PREOT [gr, prcsblteros, lat. preg-
rug falanga, si nu pentru ca s\- rouaa\ o* I.Mler — bfitrtn, Blujitor \a templu^
mu/, e^ periau nfl ^devû/ q .'ûmni cd prczbiter cinul preoesc] ; slujîto-
t
vn da, Jnfr-a-ftovfSr, îlclstaa rj nîaî cd vorul din treuptn a doun a prealiri,
ieste s# cfea ceea CC
tO&teflltftâ acesf eJrcr,
dei tprmenuî a circulat cu multiple
nici nu mal e nevoie s] dovedim. Câcl sensuri. De pild, apostolul IVlru
pcntiu orsastn & vejff £/ pe pdffllnf, S-a
se numete pe sine «preshitern \
/-'^j/r ff n murrl j de accen extvfd aJr-
«martor» al patîrnîtor luj Hrbtas
preoi, Qtlt&a mijloace de curire $T toa-
(I Pt.
15, 15}, prezhiter înst-mnitid
te poruncile, învturi ir £
Indemîwrtte \
aifi pastor sau cîrmuitor si Bîseri-

ca &â ne pun
la ifideiiunfi Matm aceasta
c\\ Htisto* însugl fiind numit Mu-
t
a sfintelor Taine. Ds aceea ssjcen DojeuuI rele Pstor, De oseme-nea, âpOâtaiul

câ Corect atlta Pastele iudeilor, pentru ci
Io an se Tiume?ft:e ttprezbltsruh
voia s
Internei™? atunci l Ju$e Uce- & (JI In ij 1), tot cu sensul de pfisitnr
nicilor Si Pntein rr<l oj'^vicii, d nf^ltu^
sau conductor ui ce munit;! i lor cfîn
da ncecu a poruncit mAceasta sâ Ititci
r
Asia Ml cii.
intru pomenirea Meal*. ca unui Ccue tntr-o meniune din Fapte 11 JH
vofaste ra ;\ot s svlrîm fnf iV r/r mei (f- se -spune ca Pa vel ] Bârna ba au
1
Cftitifd lucrare «fînfd. A^dar, pi Jndoj'aJfl adus ajutoare dîn Antioliiit peni ni
bF puica avea cel ce se roagtf lui Dum- prezbiterii din Ierusalim, îacav,
nezea cind, p# d% o pdtf*« rf .>(/u si<)\.u despre eare so tie era episcop c
efl ir or ddWndJ' reen ce cer $1 c J.n ti pa ,
in Ierusalim (Fapte 21 BJ, întîmpina 1
de Gel ce are puterea pe Pa vel edunînd pe toi prezLitr.?-
relc sd
aJta,
crea 7
tft rj du, do-
rit —
preoii din cetate. Tot Iacov
Pr/rt Lfrmare, ce/ ac cred cd f
rîjJrea tia-
îndeamn po cre^tiai sll Cheme pe
s
;
«, .
preoii Bisericii ca se roage pen-

rr.cj-j'JDJ' «? ftâvfreta prin frjjrrfc/r_Enoa pre-
tru cei bolnavi (lac. 4> H). Din
otului
tufuS,
nu nesocotesc niv.-iifr
nu ne bteulzsz pe ei inifl l
nici
7<iiniuii:f-
•
este lexte reiese clar presbîtcroj c
se referea la slujitorii din treapta a
nirj nu rnr f-a aceasîd tain «flJYic efe s doua a preoieip deoare-ee ri Ierusa- 1
efectul Iftdtotolnîc a! urwi rugciuni cine- lim numai ftijntul lacov era con-
fttti, rum ne învinovesc pe rccrîrepf la- ductor-epîscop, iar diaconii nu
tini!* f.'Vi'i-r^/jt* CcrfjasjjQ, Tlkiuitca dan±ur> puteau prim] daruri. Aceeai coli-
jr&ietli 14tuffjti![ H ntp. XX/X, tm<t f<wn. rluzîe reiese i din alte locuri.
Cir., 74—7*}. Astfel, V-Avv] | Bamaba, în clfito-

p,
rllle lor apostolice prin Asia Mic,
LfiliMugraUti: SF H Chirii dl lerusa- au hirotonit pre.zh[t&Tî-prpai în toate
llmulii!, Ca^/acao: JV m.tefagog/cd, 1—S. comunitile cretine de acolo {Fapte
trnd. cit., p. C? —71 p Sf. loati D^nujydilrii 14, 23 J. Este de reinut de aici faptul
Credtnrî ortodox, IV. X4g|r£l. cil., i.

Câ preoii sînt orînduii prin actul
sacramentul al punerii mii mior. De-
J 71 — 176; NScolae Cabasl-lfl^ BxpTlcrjrm
sigur, prin pr&zblt&ri nu se îneleg
w.rrrh,-, fe#A JKurgha XXX, i—1B a iei episcopi, deoarece comunU.lile
xxxii, li— 15 r
li, 2, (ful c* p. 191—
din Asia Mic
erau Toarte mici
2fl5—207, Pcl".' V*[nHl«fU ti-
197, ^3-jf r
Luca menioneaz l faptul c,
tuighizml explicat, p, 3IQ Jfl Martin din Milet, apostolul Pavel a trimis
Jugte, Lo mcJ ôJMJLzJtwtant/aîJon thez le l.i Efes si a chemat pe preoii fpre-
Grcra qvcni 1
?G2fl ef. apîiî 1S20, tn *iEth.oi5 btizroi) Bisericii (Fapte 0, 17). \n

el'Orlent*. 10 (1907^ pn 5— 12 t
65—77. acelai capitol (5 h 28), aceti premii-
PRV.OT 311
teri siiit numii episcop! >

.. Luai neaz ai se închina, rînt Imnc de
seama Ja voi inivâ i la toat turii ava (Apoc. 4, 4, P, 10), aduc nctU-
ma, in care Duhul Sfint y-a pus nctone ai mulumi re Iul Dumnezeu
eplseopf sd pstorii Biserica Iui (Apoc. 11, ÎS— 17), strigînd «Amin, :
Dumnezeu», In acest caz tipic, cei Aleluia» (Apoc. 19, 4). Prin urmare,
;
l
f|
i termeni — «presbtierot* i preoii au primit nuterea de In
'MiîL-Dpc-i- — indîf.j aceeai treapt npostol si dein autoritatea în Bhr -
ierarhteâ" fji, cum în Bisericile din ric t îndeplinind funcii sacramen-

Efes i Mile* nu existau episcopl, tale i
pastorale, Didahia (15, 1—2)
nici este vorba de slujitorii din afirm in mod clar ca funcia spe-
treapta a doua, deci de preoi. cifica a prebfiior este slujirea Înv-
Care aînt funciile acestor preatri- toare.
ta rai ?
Le început slujirea de p¥ezti£ef
legtur cu aceasta, adesea se
In apare cu precdere în comunîtâîle
confuzie Intre organizarea aî-
ce ÎUdeg^cre^tîne (Fapte 11, 30), fiind
RfifogH iudaice l orfani aurea eo- echivalenta cu ceea ce reprezini
mnnitâilDr cretine primare, In .si- slujirea de episcop pentru comuni-
nagoga iutkucâ, grupul bâtrlnîlor se tile fârmate din cretinii prove-
ocupa exclusiv cu probleme de orga- nii dini re elini. La 'începutul -
nizare i de administraie, pe dnâ colului II, cete doua trepte aîe pin
cultul propriu-zis era condus de tei se deosebesc atit ea denumii'",
membrii danei premia. Bâtrîziii cit i cei funcie. Pentru imatle,
'\ iau
co muniiei interes ele pr&zbitsrti reprezint pe apostoli,
îi crturarii erau interpreii Legii, în timp ce episcopul este Imaginea
dar ei nu conduceau cultul în sina- Tatlui, Dup
sfîntul Irmeu, epis-
q\ sau In templu l nici nu aveau copul este înconjurat, de colegiul
sarcini pastorale, acestea fiind re- prezbftetfîot, el îns-nî fiind unul
zervate clasei sacerdotale lin prezbiten. Ca l
episcopul, co-
Preoii-prezbiferi mmunita- leiiiulpreoilor pace parte din struc-
" Unii rfnt orîrtduii
din
de Duhul tura Bisericii locale. Incepînd Cu
epoca postspostolicS, in care cretr-
BUru. ca pstori (Fapte 20, 28), au
deci funcii pastorale (II Pt. 5, î— nlsmul s-a deplasat in afara mari
2),
rug lor ceti, episcopul a tr] mia, prin
fei ni l unu pe Lulnavi
(rac 14— 15), predic i înva
5,
hirotonie, ca «reprezentana al aâi,
<I Tim 5, 7, 17), poart de grij i pe unii din ptezbî terii si Astfel
cîrtnuiesc comunitatea (Rom, II, 8; apare parohia de tip prezbîreriaî,
care nu tnal pGseda triate gradele
J Tes,13) fji Indrumeaz
5, 12,
viata duhovniceasca' a credincioilor ierarhice necesare si constitutivi-
(Evr, 13, 7. 17, 24). Slujirea pr*a- unei Biserici lopaîe de tip episcopul
fîloT ronsta mai ales în faptul ea ei (eparnia)„Aujire prezhiieriî. nu ro-
aduc laud de lul de co^Tlfurghisîtori, adicfi asist
adorare i ofera" lui
Dumnezeu rugciunile credincioilor pe episcop în jurul tronului in altar
(Apoc. B, H). In viziunea sfintuîui
(Hynthronon cf. I Tim. 4, 14).
;
apostol Ic-an, cei 24 de prezbitzri. Intr-adevFlr, prozbierul este hiro-

tonit de episcop pentru o parohie,
fcuimrul 24 simbolizeaz cel* 2-1- de
avlnd toata rspunderea pastorala.
Clase preoeti din Vechiul Testn-
El primete antimisul de la epis-
ment I Cronici —
24. 1—9) Stau copul eparhiei, al crui nume II co-
înaintea lui Dumnezeu, se proster- memoreaz la liturghie. In general,
312 PBEO[E
el slujete numele episcopului.

tu hiriitoniei eonuuetor lîturgic.
unui
El este litun>hhîtor adic aduce da-
t
Ei este. prin tu nei a sa, ima- însi
ruri l Invoca harul împreun cu ginea apostolilor, dupâ cum epi ,
pcpai -l. el este predicator l pitor copul este u hi pui Tatlui, iar dia-
(I Tlm. 4, 13)» adic conduce po- conii,Icoana lui BiTOS Hristos (sUm
in prezena Iul tul Jenat ie al Antinhiei), (v. IE-
porul credincios
Hristos, In ce privete datoria de a RARHIE l PREOIT-]).
înva, loiin Hrisostom apune c nu
exist mare deosebire intre preth'- PHEOIE [gr. îemsml — Ee=
tsri î episcopl. deoarece cel dlfilfl tevniri, la:, sacerdOs — Sa'i fente-
au obligaia de a propovdui invâ lium -
slujirea la templu, cela*
âtura prin însi natura slujirii lor brareu i «ducerea jertfei] :
Bise-
fi Tim. 5, 17), Singura deosebire rica este constituita ca un popor
intre cele slujiri este hiroto- dou ii sacerdotal* «Iar voi sînte! se-
:
nia, care revine exclusiv episcopilor minie aleas, prw$& imprâteascs*,

(OnuUn ti Ia K-plst. î ctre Tiutowi), neam i'li:1., popor agonisii, de Dum-
Canoanele (LYIII apostnlie $ XIX nezeu- {I l'i 2. flj.
— Sinodul VI ecumenic) prev.i '
în epistola ctre Evrei (7, 21—£3)

obligaia prezbiterilor de a înv; vi i
&e vor! ete pe larg despre preoia

zilnic si mal aLe * Duminica, prin 1
ne trectoarea Iul Hristos,

unici, y
comentarii i predici.
'
Lecturi biblice, Arhiereul caro S-a adus pe Sine

I
i
discuiile din ultima vreme însui jertfa rscumprtoare odm:
despre Biserica locala, unii teologi pentru totdeauna. Epistola face o
ortodoci au fii mat c, In compa- fi
comparaie între preoia Vechiului
raie eu configuraia original u. Bi- i boului Testament, n-producind
sericii locale cind aceasta coin- întreg vocabularul biblic sacerdotal.
cidea cu cetatea sau parohi n Bj m Faptele Apostolilor i Epistolei*
care era posibil 3fi fie reprezentate probeaz ca exist o preoie special,
toate slujirile sacerdotale episcopul,
hirotonit, e crei funcie este înde
;
preotul si diaconul, actuala parohie plinit prinir-o harism distincii B

ar fi f> deformare, deoarece preotul Euhului Sfînt, primit în netul hira-
cievine savîraltorul Euharistiei, în 23 28:
ionici (Fapte 8, «i ; 14. ; 20,
timp eiie numai a-iistentul o—6).
el ( (.*
II Tim. 1, C— 7 TU ; 1,
episcopului, care este de drept con-
Apostolul Petru afirma cu preoia
ductorul slujbei (proeaos). Acea te
este Q stare genei tlS s tuturor
discuii pot. fi rezumate astfel Bi- :
membrilor Bisericii (1 Pt 8, 4-10).

sericii Locala, care este dieceza -epis-
copal, nu paroh [a, e garantat d*
Freofju cretin fi w deosebete dfe
sacerdoiul de templul Iudaic la
episcop, nu de preat. In acest tip
de Biserica locala, prejjjjfcj*me-
anume prin aceea toi eroii n- c î
l cîoil au devenit «preoi ai Iul Dum-

un colegiu <synthrouon7' in jurul <
episcopului, 11 asista la Uturgnîe l

nezeu i al lui Hristos» (Apoc I, Q ,
au funcia de a înva. în aceasta 20, W. Exista deci o consacrare

a întregii Biserici, a care!
prco\cnn(.-ii
Biserica, diaconul cate ataat di-
origine este preoia unic a Sui
rect episcopului, nu creo'ruîui. To
Hristos, «Mijlocitorul unul Testa-
tui, pentru nevoile Bisericii locale,
preotul este trimis organizase s ment niiii bum (Evr. fl, ti).
parohiile din af.ara cetii episco- în launtrul Bisericii se pot dis-

pale, avînd rspunderea prin actul tinge ;
PREOIE :n:i
bJ starea de
consacrare sacerdo- rspunde de apostol icitartea Biseri-
tala a tuturor
cretin ilar, primii i
cii dar preoia hirotonit are harls-
t
prin Tainele Notesului Sjl rmrun- mâ particulara de a supraveghea

gftrfi Este vorba de preoia gener.
corectitudinea tradiiei apostolice,
care aparine tuturor celor botezai, do ! o mrturie autentic a aces-
l'i
care cin responsabiliti i harlsmo tei tradiii l de a o exprima în mod

personale, cu caracter edesial ge- oficial.
neral ;
b) slujirea
3. Preoia cate
slujire sacramen-
sacerdotal.'!
propriu
zisa, Instituit .i tonfîrmnM în Tai-
tala prin excelen i ea exercita w
în administrarea celor apte Tal
na uimtoniei, cart' refera Ut m in mod
special a Tainei Euharistiei.
i
Tunrtil specifice sa-: r-j mentale, di-

'
In actele sacramentale, preoia lu-

dactice $1 paatoraîe, i care arc un
nil reprezentativ
creaz «în numele Iul Kristos». «Iar
Petru ri zis elitre ei Pocaii-vâ
Pe de o partoi deoarece sînt de.v- ;
1
sa ê boteze fiecare dintre voj in

bite c:m ntftur i ca autoritate, ]
i.'iirucît
numele bl Ii sin
HrisLos, spre ler-
participii în rnoii diferit Ia
obiectul preoi, aceste adujferi &a
tarea pcatelor voastre, ji vei primi
darul Duhului Sflnt» (Fapte 2, 38).
se pot înlocui una cu alta. Fiecare
are Ideul* funcia 4, Preofia hirotoni Li dalne ha-
?1 specificul el în
lHuntrul trupului riama conducerii comunii -ii, epis-
biserica-. Pe de
copul fiind garantul l interprcml
alta parte, ambele smi necesare i
inseparabile, deoarece Biserica
sM-i. unitii unei Biserici locale fi 'I", n
I. Kl— 18).
jiu este o Instituie clcrit-ala
etate- |
rece aicî q slujire nu este au tG-.su - Funciile sacerdotale propriu -zise
i'jrientâ. Fiecare cretin are o ..dem- se pot rezuma uatfel :
nitate preoeasca» i are acce« di- a) Propovduireacuvîntuluî [Fap-

rect la obiectul prcoîieî.dur slujirile te fi,
4) sau funcia de continuitate
primite prin htetonie au g fun-ie apostolica {In 17 h
ifl) : «Mergmd,
de reprezentare, nu numai o res- învai toate neamurile» (M't 2H
|
sonsabilltftte personala. 19).
Care este caracterul iau statutul b) Puterea de
_
a consacra Euha-
specific ^reoiiai
hirotonite
r.il
:
ristia l a savir.i celelalte Taine («(Sfi
1. Slujirea prea stiasc ei re o ha-
facei atvisi Ei l ni pomenirea Meu»
—
,
risju.'; cei re se sprijind: nu aii

t pe o
r Cor, II, 24), sau slujirea sacra-
afe
personal, ci pe chemarea
mental (în 20, 2.1— 2J),
Bisericii. Ea nu provine numai din
Libera alegere a candidatului, numai îndrumarea pa nora Iu i orga-
c)
.lin o dorin personala, ci mai .iii"; nizarea cdeziala, sau funcia pasto-
din acceptarea Biserleiî- Obiectul rala (<(. Fapte^pv. 2.
42—47).
preoie este dincolo de persoana
DlbUoffrallc: Ion rirta, Pt .
''Iul hirotonit, deoarece este ales _
Bi£tfc4
sâ ..reprezinte pentru popor preuia
iiOrtfitdox-iefrj
t xxrv
ii!
,
i
li ii 1- rictus.
'
i.
p. 529—$^ Faul F::-,-.l./
:
in„- u ,'of-
''-.''.n. IPJ— ICC, Hr, Aiidrnls^, sim-
Pentru prinii apostol ici [t'le-
£. boite* titid. iustin MnU^ ( -u r Cru-ovfl,
nt. Rom an ui, Ir in eu) preoia prin
i'
I9BS. p. 315—330, Cli - -,l agauuiul
hirotonia episcopului este o normal Cii.-
l o garanie pentru continuitatea
CbttnteM, XL,
iv, a
:> r XLIV. , XLVII
r Lvir, i, i M «scffferii^ pfc
cu apa atolii. Desigur întreg laon-ul
,
314 PTUîsiîiiru
1979 p, 67—75 r
T. StytfftUap .-ulos, flfofy damentale stau la originea acestei
Eucharlstie unt? PitesthQQdAn «Th* Cfr«ct dogme ;
Orihcdox Tedîori:- ii.i U-virwu, 23/ifiW, a) Instituirea apostolului Petru I 3
rolul excepionalde wplatriîj Bi-

PRESBITER {- pioni, bfitrln) l
sericii, adic în calitatea de cap i
Biserica, dup modelul sinagogii, principiu vizibil at Bisericii pe p-'-
era condusa la începuit de pr^sbîteH t
l-mit, crua s-a îngduit asistena
3
btrini. Termenul B fost folosit i speciala a Duhului SHnt (Lex.iek' in-

cu sens do tfpscfl/p, în Fn piele 'Ijijn.v- vocate sînt JVLL. Io, 16— 1SJ Le. 22, ;
Eitor 3& amintete de pr^fearl» d& W2: ia 21, 15— IU), Dei
nu exi&t.i
hiii'!:una lor Eh Bisericile întemeiate
iîngur colegiu apostolic, lisus ar ii
do Pavel (14, 23), de faptul -fi pus aparte pe Simon-Petru ca I
Apa 5 toi ii i presbiterii luau hotâriri ,]l apostolilor. Raportul dintre Petru
comune in Ierusalim (15, 22). Apos-
i reil,i!ti apostoli ar li analog CU
tolii au numit ca responsabili de raportul dintre pap i ceilali
comuniti prcsMU>ri, de unde de-
episcopi. Iisus cu* li concentrai în-
riva ) slujirea de preot. Dei ter-
treaga Sa succesiune în persoana lui
menii seconfuitOTi, episcopii i pre- Petru. Sflntul Ambrozie din Mi'.
Mierii au axiitai din timpul Apos- afirm <tubî Petru*, ib( Eeclesi
tolilor (I Tim, 3. 1—? l 5, 17). Iîsus (St, Ambrozie, în Psntfnti& XL 30 t .
Hrtfttttf este Marele-Freot (Evrei 3, PX, 14, îoeaj.

1) preoie venic (Evrei
cRre are b) Succesorul apostolului Pef.i
7, 24), preoia preotului -rege tmun- episcopul de Romii, ea-
este numai
nt de Melchlsediv in Vechiul Tes- pitaia Imperiului roman, deoarece
tament (Facere H, 17— 10 Pe. 10F, ;
Petru a exercitat slujirea su de
4J. Apostolul Petru vorbete e ulii
vicar» a lui Hristos, a murit ca
preoia universal a poporului lui victim a persecuiei lui £îera, C
Dumnezeu, preoie sfinii», k preoie tre e!7 a fost îngropat pe colina
t
miparâteasca» (î Petru 2, 5, 9). Vatican. Un singur episcop ar

li I b L I n g r a Ei Sabin
ti W'izaiî,
: Fp/s- succese rui lui Petru, de aceea nu-
[ofg /-o isaife Ttmohii ti SUnuiuî Apa$lol mai episcopii unii cu el sir.l suc-
J
3CL IW«'} uri! colegiului apostolic. Irinou
t'avrl,
iw. !,
In
p. 55
nS .udi!
—©4 ; Idem,
TimkijLcL'*.
Preoia i.mu }*...>
i
(in Adversus Hoertses, III, 3* l 2) —

stabilete o list de episcopi romani
«Ortodoxia*, KL7I ;l9&i), j r. 1, p. J5— 9D. sur resturi ai apostolului Petru, Soi
pînd cu Lin î Anîcet, necunoscui
PRIMAT PAPAL: Dogm do ue- în istorie.
din formulat de Conciliu! Vul- c) Ecleziologia catolic dth ultima
can I în constituia «Pastor Aeter- vreme prefera" s denumeasc pri-
tius* (din 18 iulie^^fltffl^ reînnoi 1a twtftil papal ca o slujire special ne-

de Conclliul ValictriII (în cbîffltî- cesarii imitaii universale a Biseri-
cii, concentrat în persoana episco-
tuia «Ltfrten Genttum« p
eap. 18),
pului de Roma.
potrivit creia episcopul de Roma
Exista o întreag literatura tcoto-
deine Funcia de pstor suprem i gici m
privire la locul apostolului
de garant al unit iii Bisericii uni- Petru în adunarea apostolilor i CM
versale, ca «vicar* al lui Hrislos pe privire la rangul i rolul Bisericii
pmînt t apos- * succesor unic» al romane fa de ce lela] te Biserici
tolului Petru. CIteva elemente fun- cretine.
PRIM4T PAPAL 315
în primul rind analogia ; Petru i ortodox cuprinde trei

Ruspuri.-,!il
ceilali apostoli — papa i episcopii, elemente 1) «Piatra» pa care lisus
c
:
nu numai nu corespunde cu cm zidete Biserica Sa este mrturisi-

te le Noului Testament, dar a i fost rea de credin a lui Petru, nu
'< acerat din punct de vcderti teo-
persoana apostolului 2) Petru a ;
1 gic. Ea poate fi o simpla ipoteza prezidat adunarea euharlstidl m Ie-

de lucru, nu o doetrin eclezîolo- 1 rusalim, în kieul lui lisus. Aceast
gic. Tradiia comun a mrturisit fttnete petrin o are orice episcop
totdeauna c
Fetru este « corifeul In caiiLiLca de
celebrrii] aL
lui
apostolilor», iau unu! din rrGOf&U» Euharistiei i de
iei al Bisericii lo-
lor. dar <iin aceasta n -a tras conclu- 1 .ii'.'
3) Petru a fost «corifeul* co-
;
zii /!. aniale pentru succesorii sai.

:;•>.
legiului Apostolilor. Practica Bise-
De altfel, o dubl" succesiune —una ricii a recunoscut episcopului de
peLHrKL i alta apostolic este — i i
Borna rolul de "primus inter pares»
deplin dezacord ni invjt ideea de în rîndul celorlali episcop! dar nu t
.'ijAisinliuitate a
Biserica Bisericii. ca episcop peste eptecopl, deoarece
este "apostolic» deoarece Hrîoa a nu pot. sa existe doi cpheopi jn
aezat fa originea ei, ca pîrga el l acelai loc.
ca modelul el, colegiul apostolic Astfel, dup! Orîgen, cuvintele lui
adunat la Cmcizeelme, lîriStOS, din Matei lti, 18 i ct Luca
Apoi, papa este episcop de Romii, --', 2$, nu au o semnificaie inti-
.1 tiu episropul unei alte dloceze sau l u tonal, el una snierinlogic, A pos-
unei alte ceti, cum de altui
ii ti Petru a mrturisit credina in
jiul
afirma Plus al IX-lea in ianuarie sU l,i temelia Bisericii.
Hrtetos, care
I87e. E\ are propria iul jurisdicie, Orice Biserica locala este zidita pe
regi ou aia, limitat, i nu este «epis- aceast «piatr », adicâ pe mrturi-
cop al Bisericii universale:-, aa sirea credinei de aceea succesiunea
t
cum papa Paul al Yl-lea semneaz Iul Petru ca i .ipostolicitatea fiec-
actele Conciliului Vatican IL Chiar rei Bi.se Hei kicale sînt asigurate prin
dac uneori papii Intervin în pro- i'i-.âl succesiunea in tradici acestei
bleme pastorale ale Orientului, papii credine.
n-au exerciiiii dreptul de jurisdic- Dup sf Intui
de Carta- Cyprian
ie asupra mitropoliilor rlblrîieiîe. i na «scaunul lui Petru» aparine
De aceea, pentru Biserica rasarirci episcopului existent în fiecare Bise-
r.A dogma primatului papal neag rica locata. Imaginea lui Petru este
Ensus! conceptul de Biseric localii reluat de fiecare episcop local. Prin
si autonomia BJserîeUor locale, in- aceasta, orice Biseric locala se al'l.i
clusiv drepturile patriarhilor, O în aceeai succesiune ca a lui Petru
uînt episcopii local! faa de un epis- y
:
ii are catolirilatea, ei, Succesiu-
\
cop universal 7 Este adevrat c nea petri nâ mu^jjEdcci rezerv. .
dup" al doilea conciliu de la Vati- unei singure Biserici, respectiv Bi-

can a fost pus în circulaie Ide-'.i sericii de Roma. Consecvent, sfîntul
de «colegialitatea dar ea nu schim- Cyprian vorbete de consensul epis-

b raportul de baz dintre episcop
copilor si de un episcopat unit, ex-
iduzînd autoritatea suprem a vre-
3i papa, care are un episcopat de
unul episcop asupra celorlali, Tot
tip petri n, nu de tip apostolic, cum
au ceilali
el amintete C
episcopul de Roma
episcop! subordonai era de episcopii regiunii (sec. XII)
ales
papei. ca primat al acelei regiuni, nu ea
3IH PRIMAT PAP Al
centrucrestincannlui OeicU al
episcop ui Bisericii universale. Doc-
Iar
m dentaî Roma devine de abia
dup
trina primatului papal vine ded Toate
contradicie cu aceasti poziie a cderea Ierusalimului (70).
sinoadele ecumenice s-au inut
episcopului local, care primete, prin
Orient, iar în Orient panii n-au ju-
însi hirotonia sa autoritii Kn asemenea,
cat un rol important. De
f
Petru,
patriarhal de Constantlnopol a fost
Desigur, ideea de primo* exist;"' in
mat egal cu patriarhul Bornei, pe
istoria Bisericii, dfir ea aparin*
Le-
temeiul "aceluiai argument Cun- :
RisLaiei bisericeti (v. PRIMUS

IN-
«tnn-tinopal este a doua Roma\
TER PARES). Primatul nu este o
Biserici Prin armare, instituia primatului
funclie data de HtistoS unei
Pontifical, ca l a patriarhului ele
locale, Apostolitr'riaiea sau înteme-
altfel, nu are caracter
dogmatic, ea
ci Im
1
ierea de ctre apostoli a Biberi

neputînd fi dedus din esena Bi-
constituie un criteriu pentru
si-alsl-
pe
sericii si nici nu este întemeiata
prim nt idid ierarhic între sca-
llre*
unele locale, dar Bisericile apoata-
o porunca e* pi Mm a MîntuitoruluL
Ea nu este de drept divin, Exista
lirp n-nu dedus dlu acr-nsin pre-
sini complementare
u riad ickm ale. De pilda, m structuri oare
tenii
Bisericii, într-o situaie isto-
i
esenei
sec. rV episcopul de ierusalim
stâ
rica determina-^. Primatul roman a
sub jurisdicia mitropolitului dt^Ce- situaie Utori
aceasta fiind capitale civila fost necesar într-o
aareea, manifestarea unitii
Rome! nu datft pentru
q Palestinei. Privilegiul are
replicat doar de criterii Bisericii apusene, care desigur
poate Bi-
locul el de în filetate în ordinea
l'i
apostoltcitall, deoarece canoanele drept

3 Sinodul [I«.iWSittedul We c.) sericilor vechi, o ordine de
este bisericesc nu divin (v. PENTARr
iau In considerare faptul ea ea
HIE}, Roma devine centrul Bisericii
«cetatea imperiala». Biserica Rome:
universale in condiii Istorice
i
«învirtutea Originii sale apostolice- «ori-

atfnd întîietate terminate, inclusiv in virtutea
a fost socotit ca epoca
celor ginii, sale apostolica, dar in
in cadrul penmrhiol. ordinea intiie-
vechi. in care Roma obine aceasta
cinci patri ar linte ale Bisericii
tate, cre&tiTiiMiur -omannu se poate
episcopul de Roma fiind mitropolit cretinismul oriental
compara cu
patriarh al Occidentului.
al Italiei 3I
PRIMUS INTER PARES*, Ui
Dar aceasta nu numai din crin za ca [v.
Viitor
apostolul Petru a întemeiat i con- acest Seat,unsfeod ecumenic
dus Biserica din Roma, eu toate — ar putea s
se pronune despre au
c ptrunderea cretinismului ta
toritatea episcopului de Roma,
Apus prin colonii ie- iuda lee se dHto- B b ou r 1 ' - A itnU'le do John
Pave^Judeu con- fl l
l 1 i
teste aposul ui ui
de_a"eca Mri,,v.U- li, N, Ala^sa-f:, A fichma-
vertit, nscut în *W(tf -î.
voi. ta P^-
roman, care predica la m oft. N, Krsulomiltii-, In
cetean mautb de ?&** ^s r$Qli& Ortodo«,
Roma, in Itrila meridionala i in LBfl&l W"
Delaiuni* Ntestlk ranitfefttpl,
Spania, si care moare ea martir
SflM PteWtirt*
ctre anul 67 , ci i—în virtutea ir ::!>. Emllianevs Tim-adiSi
faptului eâ Roma este capitala im- tM &iî&

j..
m_^7Aî q Kokffl»*,
periului. De altfel, Roma nu are
.
w
in 1ir p
trt*&*ifcfcârJ$*a \ 6a
Importana parilor Ap&i* Pier re, Btatfe
primele secole
centre cretine, ca Antihoîa, «te-
35., „,, |=, i-n-i p. 1 -17 r
nr. AX 1363,
xandrla.EdeSa, Cezareea, Carta^na.
PRIMUS INIEH PABES 317
P. 0—26; tm.mgciiM'1 La-mi*, La cQtwzp- Pe de alta parte, exista posîbili'ta-

"" pQst-Uitteniînc de la Piimtmt^ st tea de a se schimba situaia de
_
r.Qrigtm des Egltm untes, «I/Mltem», in «prîmuU* deprimat, a unui episcop,
52 |ID73J, ut, ], p, 5— âS? Papa! pilsmty întrucit aceast situaie nu este de
rnâ fjfhs uruYers&J C Aureli, rdtted foy Puni ordin divin
r Potrivit canonului 34
.
i::i;ir ii id T. Au-,hi-| Muphy. tul. Ll> apostolic, apostolul Petru wie-, intre
li'"i-,iil', V.I h ...
,ii.-:l 1 i-.- DiaL-iriLlr, V. Cei
i i
Doisprezece, «protest adic

A im, bum l'uhblshing iifiLiso, M'.nneHpoLJBr Icoanu unitii lor, j nu *arch
Mta»ii}|» 4 \m .Jriin-,Jacûes vnn Al- adlcA originea sau principiul lor,
.
Imn, Ia prmmutf </. rKffifse da Ptertzet Protvs sau timte înseamn primul
•!• Pwl Cerf, Pnr:.s 197? J, M. R. Ti li, ud, dintr-o serie, primul in ordinea res-
'" gui ,; Rom, etl,
t
im
, £
pectiv. Petru nu este un apostol
de un plan superior, d vinul Identic
«PRIMUS INTER PARES» [= tel
cu ceilali. Astfel, apostolii nu pri-
primul între egali]! expresie
clintii,
care desemneaz poria episcopului

mesc puterea prin el (ca principiu).
ci ca el, adic prin analogie ou mo^
de Romii (si a Bisericii respective)
în cadrul pentarhieI
del ui aiu. Tot aa, episcopul de
adfcâ a siste-
mulut celor cinci vechi patriarhale
H
Roma nu este primus ca ef, 'în sens
(Roma, Constantlnopol, care cuprin-
de superioritate, cî ca cel dinii din-
tr-o scrie, în sens de egalitate, pH-
de \sia Mif.'u r Alexandri», cii re In-
clude
mua inter prea, în acest scns Ori-
Egfplul, Chaidea al Persia, 1
entul nu neaga «primatul » epis-

Antiolila, cart* pstorete Siria sj
copului de Roma în nndul pairiar-
Sfasopotamia, i Ierusalim, care in-
hilor Bi.serici lor locale, dar acest
clude Palestina) din perioada slnoa-
rang nu este de drept divin i nici
> Ici t>r ecumenice (v. PENTAKHJF:) nu-1 ofer o poziie canonir de
în Istoria Biseri.ii au existat di- episcop cu jurisdicie universalii, De
ferite crf teri pentru denumi un
E ti
altfel, asa cum indica sinoadele ecu-
epfscop local ca ef sau primat al
menice (Can, 3/Smodul U c?c. l Can,
unei regiuni, ca de pilda apostollcl-
''
28/Sinodul IV ee>) primatul unei Bi-
scaunului, vfrsta episcopului,
i
serici locale nu eate de drept divin,

autoritatea acelei tradiii locale, im-
ci de drept istoria Canonul 34 apos-
portanta culturfll a oraului de re-
tplle confirm e'-le/ioloîa potrivit
edina, Astfel, primat putea fi :
creia prim.Mnl n Biseric are 3a
|
episcopul unui Scaun apostolic (Ro-

baz ideea ca episcopii aînt egali
ma, Alexandria), episcopul cel mai intre el, i fntre ei exista o ierarhie
în vînrt
(panîal episcopul unei do drept bisericesc. , Primatei nu
QffUl ru tradiie teologica solida
este altceva decit cei dinii dintre
(Aniiohi.i) Daca episcopul do
Boma episcopii egali ai un ar Biserici lo-
«prezideaz în dragoste* duprl ex- cale, -
Iul Ignatleal Antiohlei, epi-

1
w
Este adevra'flfc'sEnoiliiI Local de
'
nul de Constantin apl se bucura
la Sardiea (343) da posibilitate epis-
cte întîietate datorita importantei
cop! lor de a se adresa, în cazuri ex-
politice i culturale a ceti! respec-
cepionale, conciliului de la Roma,
tive. Aceste elemente au stat
Ia baza prezidat de papa. Bisericii Romei nu
ptoitarhieT, cure este o ordlpe de
1 s-a contestat acest privilegiu. Dur
dfept bisericesc, lâuntrul creia
în împratul iustin (510—527) face
flecare episcop, pstrînd unitatea cu deosebire scaunul de Borna
intre
ceilali, are o Independen deplin. î titularul acestui scaun, deoarece
mi PROI £11
papa poate fidestituit, :\ < Qtime un Viitor, cruia îl trimite un in- m

ait episcop. Apoi, conceput*, de pri- ii: Cel mai
iior, mare dintre ci a
mat al epicei pulul Romei (v. PRI- Fost Moiae, cruia Dumnezeu i-a
MAT PAPAL) n-ii anulat auto- dat Decalogul Cele zece porunci •
—
ritatea sinoadelor. l
J
m:'i In sec. al — pe Muntele Sinai, La Schimba-
XI- leu, sinodul este re cu no scul ca i
la fa, în prezena apostolilor
autoritate suprema In Biserica în- Petru, lacov i î-oatL, Imn ata d£
treag, cruia i se supun toi epis- vorb eu profeii Moiae i Iile (Ma-
pe
copii, inclusiv cel de Roma. tei 17, 2—4). Biserica Sa e zidita
temelia apostolilor o 'or
H ihi [o j ral Ir :.Maja» Mitropolii
(ElVseni 2, 20).
cli- &a aii. Fi* Oiicumen^cn/ Puitiuidioiv
S:\ \fa Oriliadox Chutch. Â Stui [o tt PRONIE |ur. proîioîs, l.iL. BTOVi-
iiiMtui-y Brtd Canon* of the Church. Pa- denUa - purlare de ari.iâ, pre-
triarchal Institute ior Patristic Studia dare] : modul în care Dumnexea
Tlsi.issftttnii'kE, lEKfip laan Ftope, talMelCri •
chivernisete i conduce lumea sp*e
oitortficil în(fJetn(e jur iti Icltonali i prf- s opul final pentru care a fost
jiuif de Surfttfjefi univcrsaM, in * Slud si
pest, in interiorul iconomiei Sale
-l-. -.,! -;, -.,, xL[ (ISQâfc ar 4
5—G, p, 6— creatoare ni rscumprtoare. Ai
16 s
AntoLuc.' Wsngtr, tei t;Qi& Rome, unea proniaLonrfi este neîrutrerupi.i
Deiclâe de lîrou-WEr, Par's. i concomitent cu cea creatoare t
judectoare, ceea oe arat unitatea
PROFEI:Crezul afirma cB Du- planului Dumnezeu cu creaia
lui
hul a vorbit prin pra.htl Profeii Sa. Dependena de pronie este fun-
sânt cunoscui prin rolul pe care damental, den rece ii ; pe de o parte,
l-au avut în istoria poporului Iul prin croate Dumnezeu Se acomo-
Profeii umari- sînt Iîia,
Israel. :
deaz la orice situaie Istoric i la
Ieremla, Ieze'ehiel t Daniei. E3 au orice fiina uman T
iar pe de '
i
misiunea de a comunica efilor de parte pronia arat condiia lumii In

popoare si poporului voia Iul Dum-
i
mumie Dumnezeu. Care clu-

lui
nezeu. intervin si combat mai
Ei zete, controleaz, guverneaz l iu-
ales Idolatria, cultul zeilor, în afara"
de Dumnezeul unic Avraam,
cea totul
ti «Unde voi duce d*
: m
la Duhul Tu, $1 de Ia faa Ta unde
al lui
Isac si laeov (Deul
damnâ nedreptile
4, Ei con-
3S).
personale sj se-
voi fugi ? Ue m
m
voi sul in cer. Tu
voi pogori in iad,
acolo eti. De
riale (Natsn condamn aspru crima
lui Davtd contra lui Urie 2 5- — de faa eti» {l s. 13&, 7—8}.
J
muel V2 1—13. Amos critica Ia fel Aspecte principale ale învturii

t
de Rever nedreptatea social i opri^- despre providena :

marea saracCor, 2, (3—7). Profeii
—
Pronia se refer atlt In le%[\c.
anuna nenorocirile cag j tf oj g veni i?i generale ale creaiei, cit l la enti-
pedepsele divine fleremw i- leze- tile particulare l
fiinele indivi-
chiel prevestesc ruina Ierusalimu- duale in care exist aceste legi

lui — Ioremla ltt t 10—13 j
leze- Aceste legi sint conduse ctre
scopul pe care it are lumea, viaa
chiel 1—5). %
In acelai timp, profeii prezint
venica. Altleî, pronia ar fi In ulii fi,
imaginea unul Dumnezeu care Iu- Dumnezeu este cauza existenei ca

bete poporul Sau, pe care nu-1 creator, cum i scopul ei ca proba-
abandoneaz, cruia îi pregtete tor.
PROJIfSTANriSM :n9
rania este nu numai supor- *&*mf» re cei cu palavi ta

tul existenei care d orientarea mtfitridfl etiprjnaj
t
focrf^. Sare frfefcjtat^

e*tt
ilel, ci ] un ajutor, ,< palma lui rabzi p, ntfU no/ i^t r ^j

fcjtf pa e fe
Dunme eu» (Pa. UH, 5), fora prin
rare Dumnezeu atrage l'iini- spre '.
i lor fireasca, Pronia ia fon na pe no/ &fjj U >:

og
huna:, ii r„ \. i
11 l|; :
continuu, a unei siner- ftofttf Ju z!u-i\q ca,, i In v/emt
gii libere, Fr a sJll voia omului, fl aflW (te «cum, s<3 fctfjpflj»
cetifolt'
de Bftftftftj*
-otasetf kgî, situaii,
i" j-uri .si te dirijeaz in mod liber. p&m* iar de. Wrtfu&Jfc Wafta not&frâ,
- On;ii gate e] Ensiii nu organ -l '..•...'
nM&tntviill Duh. OuiîWe-
rtfti
.1! deoarece poate folosi în
proniei, '
•
ed flinre #i mintma(> Cofe eu &tt-
mod liber legile creaiei pentru a ndfutw eee tegftM # ru pttftBtea 4e
organiza viaa sa i a semenilor si, g-j-y/d .,-,-.
chiv&ftmti tnate i
mirJ/ij
între rânza existenei i scopul iViw.-. :
druit bm&tâfite TqIe fcejf jfw

cure depind de voina lui .
'!, omul se liber. El mic $8dQit& prin bttn&t&lite r.rfa dm.:-

I condiiona viaa :ili de cea a noua r Cel e* fm-OÎ njutui, $ tu partea
wmenilor într-un mod pozitiv sau ceti n.-âd q z/jV/, ne abatem cit hx s
m 1 a tiv. tot rtui, darutete-ns ca Sf m cea m-
Pronia nu înseamn" pentru
e-tn ii;- de grija Sau de responsa-
:
laaintr,.] sfintei \iavoi Taie, ca Te iau- s
bilitate, «Cutai mal întîî Impâr- dm pe Tine, Dumr^zmi noalm, Cti tit\~
a lui Dumnezeu i dreptatea Lui gur bun i cio-oamenl-îubiior».
i to«t< nceatea se vor adaug vou. (Rugariunâ n 5-a 5] a 6^ de \q V*.
Nu v.: îngrijii de ziua de mi ine, ob iiit, fa Uturnliicr, ed. 1974, p 23^24^.
h
''•i .'in.i de mîine se va îngriji de

sale. Ajunge B b
i 1 1 o c| r a î l « j Tnatj DR-ma^clita, Cfe-
alt? zilei rutatea ei»
{Ui 33—34). Textul este Irnpo-
ii.
rfift* artminxâ t, ^ Pi 29, trad. cH,
Irfv.-i unei stri de agitaie i de
rutiere a spiritului. In care PROTEST ANTrSM [s«u Reforma
omul nu mai poate discerne valo-
protestant) iniial, curent refor- ;
rile fundamentale de lucrurile se- mator în lâunml catolicismului, dar

cundare. Textul cheam credin- care apoi a-a organizat separat ca
clcaj] la concentrare asupra per- micare de «protest» (^protestul» a
s|;'-'iiivej in care a fost creat si des- 15 conductori de orae ger mane in
t
rinaf viata viitoare. Psa] mistui îi
;
1529, la Dietei: n Speyer, contra lui i
pune încrederea deplina în purta- Carol Qitintulj împotriva co rupt iei

rea de grij a lui Dumnezeu «De&- :
din Biserica romaj^^tolicâ. a ino-
chizînd Tu mina Ta, toate se vor
vaiilor ei medie^Bir Nitmele de
ample de bunti. Dar mtordn-
protestantism vine de la atitudinea
du-i Tu faa Ta, se vor tulbura; cîtorva principi al statelor germane,
lua-vei duhul lor i se vor sfîri l care, in numele credinei
Luther, lui
Ei arin se vor întoarce. Trimi- protesteaz ia Dieta de Ia Speyer>
te-vei Duhul Tiu l se vor 3 îdi i in 152 £1, contra decizel lui Carol al
vei fnnoi faa uamîntului» {Pa. 03 L V-iea de a convinge cu fora pe
Luther sa renune la ideile sale.
:l2i.P
PROTESTANTISM
La lli octombrie 1517, M«P&) Luther prezint doctrinele de baz

Reformei autoritatea Bibliei,
Luther (14H8— 154E>}, clugr la mî- ale :
justificarea prin credina, prezena

nstîrea augustinlsta din Erfurt,
reala Euharistie (împotriva Lui
in
profesor do studii biblice la univer-
sitatea din Wittenberg, formuleaz
Zwingli care susinea ck Euharistia
e o simpla cin de comemorare),
cele 95 de teze împotriva teologiei
i practicii (a comerului «simt») cu Luther expune aceste doctrine m
indulgentele, LuJther nu vrea sa ceLe dt>ua uGatohismev i in * Arti-
creeze o alta Biserici, dar e scan- colele Srnalkaldlce» (15.17). Cel care
u sprijinit pe Luther în propagarea
dalizat de faptul ea însi autoritar
tea Bisericii de la Roma, pe care o
teologiei protestante a i'ost Mc [an- J
vizitenzu 1510— ÎJ LI, protejeaz

in cMon (1497- 1560), in special
publicarea în 1521 a lucrrii ..Loci
j promoveaz abuzul cu indulgen- i prin redactarea jn
tele, în vederea reducerii pedepse- Oomncnunea
lor în purgatoriu. Afiarea publica 1 j 30 -o * Con te s iu nil de la A UJg sburg -
a tezelor îl pune în conflict eu au- pe C8M o accepta l Luther.
toritile catolice in faa crora este Luther a de&chis calea nu num ni
exprime: în 151$ la unei serii de controverse teologii' 1
chemat sâ se ,
lleldelberg l Au^burc* fin pre- ci unei mari micri reforma

i
zena cardinalului CftjatftP, dele- toare in întreaga Europa. '«liufor-
gatul papei), în 15-H9 Lplp*i& R ma» a luat trei direcii principale :
unde are Loc disputa cu Eck, despre «luteranismul», în Germania, Scan-

inmlibitatea •dinavia rji EurO-pu ; r;il iliUj • a Ivi-
supremaia pape4 sî ; \
coticllîllor romane. în 1520, Lutru r nismuK in Elveia, Frana, Olanda. ,
scrie ..Captivitatea babilonica a Bi- i Scoia fcanglicantsmuU, în An-

;
sericii», în acelai an, Lecui pap glia.
ui X-Iea ( 1313— 1521) ii excomu- în Germania, uluteranfatttul» e

nica, tar în1521, dieta de la Worms sprijinii ac principii germani, dar
îl condamn, Protejat de Frederio. de-ubla prin Tratatul de la We»L-
de Saxon ia, Luther se retrage la iaHa (1648), care încheie rzboiul
ca&telul Wartburg, undeva va tra religios de 30 de ani. Luteranii
duce Noul Testament, pe care U va pâtâ drepturi egale catolteii'. In m
publica în 1534. In lfi22 Luther r
re- I F30 se publica «Cartea de concor-
vine la Wittenberg pentru a expune diei» eare Închide cele rlouâ nCyte-
t
n parte .3in ideile sale predtearea ; hisme- i * Articolele Smii.l. ; •

.
cuvîntulul, împrtirea cred in cio- de Luther, ^Confesiunea* l Apo-

bii or. In timpul revoltei ranilor logia de la Aaigburgi* de Mei na
(1524—1525), Luther m Q atitudi rie. dilon, i «Formula de concordie»
ostila n ce stor a. La dietele de la In Elveia. Heforma ptrumi- n-ai
Spever (328 l !#&>, Luther e tatii Sa ZurlHi. în l.3tfl, prin Kuld-
condamnat dirtgpA, dar principii veîch Zwingli fl4B4 1531), influen- —
unor State germane Wftt împotriva at rlv Krasnuui. Pentru Z^ i;'i, r
ii
persecut arii protefitanilfir. Mai tîf*- R etorm a are un caracter saci ai 'ii
ziu r
principii protestani germ.-" I
naional, de aceea ti recunoate
vor forma Liga Rmalkaldic pentru autoritii seoulare dreptul aâ se
a apra iivtîLe.ntaniisnnd, dar
acesta II 1
ti-
1
cu problemele bisericeti. In
1
nu e recunoscut legal deeît. prin 1528 scrie «Comentariu despre &de*

Iu virata si falsa religie*, iar in liî3!l
tratatul de la Passau în 15 2.
,"3
dieta de Iu Augsburg, se confrunta la Murburg cu LuLher

1530, la
PROTESTANTISM 321
in probi ma susinând
E Lh/aristlei, mat &e ine la Dort In 1574 \
ui Hiisto& este prezent doar spiri- adopt «Catehismul* de La Heidei-
tual, simbolic. Moare în lupta de ba berg. Natura
predea ti naiei a J'atîut
Kappel, aparind Ztirichul împotriva obiectul unei dispute teologice con
cantoanelor catolice elveiene, Cel
. .1 introdus Reforma kt Geneva
duse de Arminius (1560 ItiOflJ, —
i care, împotriva lui Calvin, susine
este Jeun ( iilvin (1500— 1564) N
ca Dumneaei vrea toi osmenll c li
francez exîkit «urc se ocupa nu s se m] uluiasc, nu nuuitii cei alei,

nuntii cu teologia Reformei, i d deoarece omul are voina lLLer
nu organizarea comunitilor intr-o real, Cond aninate de un sinod de Iu
tojfittjfi prezbl'DerlEjn, poporul (Und Dort -fUiiii— IG19), InvStura lui
|
: •
«cutat prin
prezbiteri-Lalcl C ci- Arminius o recunoscuta in 1795.
vili public
«Instituiile rein IS3C3 In 1534, JJenrJc al V1 1-1 ca ae dv
ligiei cietlneiri în care precizeaz clara eM
Bisericii Anglicane, res-
diferenele dintre teologia sa si i.ea pingi nd astfel autoritatea papei Cle-
a prote*Mnti*muiu& Clavin admit* ment al JMea {1523— 1&S4), care i ,
doua Taine botezul i Euharistia, : lTr.72 anulase regelui de divor iu

respinge concepia lui ZwtngH Cate rin a de Aragon. Cel care a In-
deipr* valoarea simbolic a oomu- trodus Reforma In Anglia, un. iv
niun.iL cuhariatiee, vorbete despre micri du ^roiosL du car^dter evan-
cetatea J li i Dumnezeu», adic de- nhelîc se produseser sub conduce-
spre organizarea si disciplina blserî- rea lui Wy.-Jir (1320—1384), «tfece-J
Deasci Desigur, oca mai împortantâ dlslîi arhiepiscop de Canterbury,
i v-
.-
1 • i -
1 !
i
calvinista csstc i.uredû- Thmnas Cranmer (Î547—1553), con-
i ii a» sau doctrina «.alegerii duble»- damnat v ars Lu re tic Ia Oacferd, t
potrivit a ales cârem humnezeu in 15&3, do caire regii a Marki Tu-

in. ni- de creaie pe unii pentru
ii dor flssrj -1556), care vroti st rein-
ulne, pe a Iii pentru distrugere
rj
;
Irndiiii'a romano- -.-ir i •! i.-ir n ui l
l'in urmare unii sint predestinai impun/l autoritatea, pupei in Anglia,
la condamnare. La Ziirich, miune; i
Thcun-ns (.'.ranmer alctuiete *ArtJ-
He:«rmet este dusa nuni depaê de oc li' l-r.'
AngUesne* t *Cm
Bisericii
Jnhiiuri Ileitiridi Bullinger (l&Q.4r- ttj a de rugciune» £1!34R— ]552), Re-
1375), br la Geneva, de Theodor gi] EKsaibetel (1558^JB03) accepta
.i
Besa (1519—1605). A doua Confe- Reforma jvVd.rimJ tmoDur] Jl bazl j
siune helvetk, Z Liricii 1500! este alt; caitoliciâmului, icum ar fi

episec-
scris de ii Bulltnger, sîWGesbîia3 palul i liturghia, In loti3 dfeefei h
lui ZwlngU In Ziirich. .'i gltoanâ este nccepi.-Kâ iub forma

Sub influena Iu] Di 1 vin, Htfor- <ekr «SiJ de Ari :..:>." Ui ii[.?oki, ii
h
m:i ptrunde in Frana înc din reforma e

Introdus de john font
1555, urude transforma repedese Knox (1505— ISjft); care alctuiete
mir-o mloare politic. Masacr-aî
in 15M MCfiinVfflspJlilLnei
im 1572, m noaptea alintului iî rto- I
Nâvînd o siru liirfi de uriM.ate
I
meu, reformaii sînt apoi prote- nk>i ta nlvcl'ii] credini^ nici ui or-
15B9,
ganiâru biserkcjLi, KeEorma a în-
jai, de regele protestant
ilir
Henri c al rv-iea i recunoscui în

curaj.Li ..ivirea de grupuri inde-
pendente, non-conlormiste. care^-aq
i
iflfl, prin edictul de la Nante*,
desprins uor din Biberi ci le protes-
fn Olanda, Reformat ajunge Un'd tante de ciiTlnd înfiinate, Astfel, In
din 1523, dar ce] dinii alnod refor- deceniile i secolele umârtoare apar ;
91 — DJi'Uiiiiir do Tualogie A— Z — Gd, 13
322
PROTESTANTISM
micarea «puritana*, micarea «t.-on- reorganizai. «Index * -ui crilor in-

grcgaîOf]ialifi>tl!- {in Anglia), anabnp- Krzise i teologia flfitt-protestai
titîl i taujJti^L-ii (in EiVttte, Ger- (in spechal Petru' e«&lstud i tlunc:!
man ki, Moravî.i. {tiwnftjjg Fratrum*') Beliarmin) jnt ele aatfmenea fote*
Ang-tU), micarea de itreideteptaî**, tffeti ca instrumente centrareforrna-
metod Umui i prezblterianismul»
«<
Muire.
fin Anglia i America), «discipolii» în secolele -urmtoare, pratcstaTi-
seo «societatea prieteni Iar* (Qua- ttitrnd au exprima prin t&arî siste-
IwiS), iar în sdleîe noastre, migra- me teologice, ca, de pîidâ, liberal
rea "evanghelica* l teu «[Jun-Lk-n.,- mul. Umil din cei mai mari teologi
calfetâ». ;
liberalismului protestant este

Mai paito extins in Europa o;mi- Frie aricii Schlcierniwher (17iiit—
irl$, protestantismul ia armatoa- 1834). Iniliuenat de hkôEul german
forme
rele
In
;
Bohemia, Reforma fusese deja

Jmmanuel Km (1724—1304)
1. —
care neag viitoarea an; urnim lelor
pregtita de Jan Bus (1389— 1435) iiiionaie i speculailor
metafizice
$ Jeremlm de Prunii, dar inL'l i;c n i
:i pentru dovedlren existenei lai
ni l.uther ac? resimte inc db 1524. Dumnezeu, d -oarece religia are
Huiii devin ml vin iti. Ungaria a mai o baza morala —
suferit mnbe le Influene: Schkierma-
oeî dinii chtr atistoe câ esena religiei
sinod uternn so este
ine în 1545, inr fel experiena, iar aceasta consta Jn
caJvînîat, in 1557. b rile scaitdi- .s^n timcrttn } depeniclej] {e i a-bse- u fee de
navv. Reforma ajunge
1
,
fo 1527 : im Dumneaeu De asemenea,
\
filozoful
Sfe&d de ia Uppsiila, din 159$ ac- dariei Spren Kirke^hnal (1S13—
cepi Canfesiui-M ,,> fe Aii.;,,hiirg -
este
L955J împotriva argumemeiur
în Danemarca i Norvegia, primele
raionale, intru oi t Dum-We-Li este
congregaii protestanta se organi- cunoscut aa cum Se fare El m-
ze&za In 153 i.
no&eut. adic încognito*. Credina
Ref[îr.ma protestant n-a rmas este o decizie personala oare «risfi.
far;'! rspuns
dtn partea Bisericii in aceasta epoca, mrit
fi 0*0 ii se 1
romano-catolfce. R^ja Paulul HHea pWHHift în probleme ie teoi^«

convoaeâ în acest scop Concitîuî de iîc pentru IBant, Deo'iogte
la Trident (inui nu piate
în trei sesiuni substitui .filozol'ia, dupâ Georg
\V F
1543/1547, 1551/1552 i 1362/1503), Hegel (1770— lft3i)
care pune în definiii de tîp scola:»- întemeietonii
p
'Kiealismutui absolut*, refiiltatea, lu-

ie doctrinele catolice contestate dt> mea, este manifestat» Spiritului
'-.b-
Ltither fustUfemji prin credini si
:
solut. Hriistos ieste supremii jnaiiifes-
fapte, cele npte. Taine, celibatul, tare a Spiritului divin, care
purgatoriul, Indulgenele, teftesaufc se afla
înalte forme în procesele lumii.
janB- T°t
- :
Etariîcrea, - i- t~i fi Friedertch Mietzsche (1844— 1900)
aproba înflmaîR orfanului
în '1540 este împotriva -tuturor valorilor
Iezuiilor («Societatea Ini lisW), sub cre-
tine, dectarmd câ
condttcerea Iui Igntitiijg de Loyolu
«Otemiezeu est^
mort». ALI teologi i istoric! proiva-
(1491—ÎSS6), cart? are ca devf*'i tanft dia aceasta radcare &rut Al- •
principal ascultarea a bs oli.ua fa brecht Ili.'s,,,! caB22 1BSSJ, Walter—

de papa i
propagarea credinei prin - m henbuseh
orice mijloace dfspnn l-bile. Pentru a
Bcrje -Teologia
(îaiii— ujihj, t^ ^
Entrf cont ra-re forma, *n mg rog ai a
penim Eva.nghelia
sockl* Atbert .Snbwekzer (3875—
;
s untului oficiu* sau Tnrhizitia ^te 19©); c^np readuce în discuie con-
,
PRUTEtifAIVnSM S2A
•
.«piui de «împria Iul UumneaeLi*, ost io God», Teologia « morii
AdoU von H&rnak (1GD —
ri lui
i mai ales ]
Dumnezeu» formulai l'n 10^3
a fast
L93Q), autorul lur/rarii «Esena cre-
de RauL van Huren i re luar de
tfntainuluJ*.
T ho mas J. J. Altor. Gabrîel Vaha-
i
o atitudine forma contra
eJ care in
mi.an Williaim
f
Ha mi hon, Dorothee
liberalismului protestant eate Kurl
Sol le Harvey Cox {«The Seadar
t
Barili,
l«ctfce», care,
jntcmeie-tortil
m ComenlHriu
«teologiei
la
i
Ro-
City*. în IM Ci) susine D m ne:" sj c li
se mani tet azi în «evenimentele

mani» (1919 i 1922), susine c omul s chim r or so ci ale
>. Wol fh art Pan-
w afli euvîntul lnl Dumnezeu
sli-Ij
1 i i 1
nenber^s profesor ia Mtinich, gusine

i ^ .
reveiki:, singurul punct de contact

istorU'btatea faptelor ti a seri se de Noul
hâtre Dumnezeu i om. Dogmatica Testament, far Jiirgcn Mollman de
I este centrata pe Edeea de suvera-
la Tîibingen, cunnscut prin lucrarea
i ii. ih' a Juj Dumneaeu. Cretinismul sa «Teologia speranei» (1965), arat
Jtu •
.-' o "religie*, adic o organl- implicaiile sociale, revoluuuwc ale
tre a aspir jitii Jur religioase ale omu-
Crucii lui Hrlstos i ale Treimii
lui, d
revelaie, despre care .se
o
«Dumnezeu rstignit..
r
(1072), «Trei-
poate vorbi nourul! ou ajutorul meto-
dei i-ii-ik'i tioe de afirmare i contra-
me i împria lui Dumnezeu»
(1060). Printre teologii W$kâ se nu-
irmare.
parte
Din licecal coala iace
l
Emil Bmnnar fl869 1&65->, — mr l G. Ebleling i Ernst Kftîfc-
man.
împreuna cu Martin Niemo'ller, Kari
In Statele Unite ale Amerlrii, Paul
Barili se ridic împotriva ^cretinl-
Tilikh (1666—1985), care publkâ
lor fienrii'îiii", formind «Biserica i:on-
«Teologia sistematic* {l$Bl t 1937 al
feaoare», care adopt în mai 1934 1963)> abordeaz relaia dintre tml-
«Declaraia Bar meni*, Teologi care se
tura, religie i filozofie, iar RcmliolU
feooupâ de Implicaiile politice ale
credinei sînt Dietei eh Bonhoelfcr
Nîebuhr flBM IS71), care scrie —
:
«Natura i destinul omului* (1L+41—
fieOtî — 1945), executat de naziti 1943), trateaz despre raportul dina re
«Preul de a fl discipol*
i
icria
teolog
fîS37J mtoarnerea la un
/?i sais^ne
pLica sociala i politica, Tot
înAmerica apare ctre iSlO «funda-
eytlnism biblie dlrâ religie» Mar- î
mentalismul», micare conserva-
di Uither Kîng (1929—1008), mar-
toare centru tendinelor moderniste,
tir r.non violenei»
.ii
Jose! Hro- ;
care susine inspiraia vcrlxd a Bi-
n-raJkn (y lM9} care susine «urnanl- t
bliei, precum si «înnoirea harisfîuj-
'• relaiilor politice.
Rado! f Bultmann (1 8H4— 1976) sus-
tkjâ», din care 5-au deprins »n%
carea de restuiBrtttt l grupurile
ine Evangheliile redau mai de-
«sflnmiel*- (Holineas), pcnticostalls-
U'^ba .teologia sau credina comuni-
te sau nu.
tilor printre l nu relateaz fapte
istorice despre
din Nazaret. Jisus
""mTir !^-* 1
ronservatOTi con-
NfouJ Testament este plin de concep-
stituie cm iv
uzi Important în un ii
ii mitice ale vremii, de aceea, pen- protestantism, care se organ izeaaS fie
în cadrul Bisericilor tradiionale, fie
I
I
camunioat in termenii tiin-
9 fj
în mod separat ("Comitetul de ta
ei de trebuie azi, el
fie udemito- s Lausanne»), Acetia susinea Biblia
logizat», Aceeai linie de interpretare
este singura autoritEite de credin,
o adopi i episcopul anglican J\
A< T, pun un maro accent pe convertirea
Itabinson., oare publica în 19(53 «Ho- personal $i experiena religioas»
32-1 PROTESTANTISM
o gaâiX&az campanii de evangheli- scolastice.Cunoaterea este rezulta-

zare, prefer conservatorismul în te- tul unei duble mrturii cea exlr- :
ologie, «Evanghelicii negria formea- rioar prin lectura Bibliei, l cea in-
l
z o Biserica indigen în America. terioara, a Duhului Sfânt, Mistica

Teologia protestant din America este o erezie, Dumnezeu nu poate li
Latina atâ sub influenii «teologiei redus nici la natur, nici la Istorie,
eliberrii*, ia elaborarea careta par- nici la experiena personal, deoar
ticip teologi catolici. Potrivit ates- Biblia vorbete de suverani Uuea i
te ia mesajul biblic trebuie
, i!ie in- s de maje*tatea iul Dumnezeu. -Recu-
terpretat în i'att.-yoriile c ui tu ra Le ale noaterea lui Dumnezeu ca i-Domn*
unul context dat, pentru a putea îl •al istoriei reprezint una din ideile
precizate implicaiile lui practice. Cei eseniale ale protestantismului.
mai importani LeoloJl, catolici i b) Mintulrea prin harul Iii Dum-
protestanii <- are adopt metoda teo-
-
nezeu sau justlJlearaa numai prin
logiei contextuale, sint Gustavo Ciu- ;
credin. Credinciosul este «îndrept
tlerfrez (Lima-Peru) Juan Lui a Se- ; teri>, adic iertat de Hristos prin
gundo (Montevteleo-UruguuyJ Jose ; jertfa Sa de rscumprare, nu prin
Miguez Bonino (Buenog Aires-Argen™ faptele sale. El are certitudinea ale-
tina) Josd Porfir Io
; Mirând a gerii deoarece HristQS Însui
sale,
(Mexic), este ales de Dumnezeu, Credina în-
Protestantismul, indiferent de ten- seamn acceptarea acestui dar al ier-
trii pe oare Dumnezeu da In tui-
!
dinele sale, ineereînd o «reform* a i' .
teologiei scolastice i a Biseriuiî ta- mele lui Hristos, Fa pitele nu s'tnl $

'tolioe^ a adus la supnala cHeva doc- condiie a ftistifierî?, sau un adaos
trine confesionale parsiculare : la credin, ci un rod, o do vad ti a
Autorîtihtea cuvin-lutui lui. Duffi-
a) îndreptrii. Luther atac practica in-
xse&SM. Orice doctrina l practica re- dulgenelor tocmai pentru nceu5ta c
tin trebuie sa ae sprijine pe tex- invoca teologia meritului faptelor
tul biblio. Împotriva doctrinei cato- bune. El respinge mijlocirea Fecioarei
lice, c, Biblia i Tradiia sint. 3/voanf Mria l a sfinilor de asemenea,
;
l norme ale credinei, egale l para- î^rgatoriul, rugciunea pentru mori

lele, Tradiia fiind singurul interpret i mrturisirea particulara a palate-
legitim $\ lufalîbil ni HibHeî, protes- lor, Mântuirea nu se refer atit la
tantismul respinge tot ce nu are o responsabilitatea omului, ci mai de-
baz clar în. Scriptura, Nici Tradi- grbii la planai imuabil al lui Dum-
ia, nici autoritatea papei, nici Bi- nezeu care lucreaz în istorie In mod
serica, nu pot îi socotite interme- liber-
diari Intre credincios i Biblie, Nici c) Biserica adic po-

Invizibil,
revelaia « natural» nu, are vreun porul ales al lui Dumnezeu, este cu-
rol în cunoaterea I^9R£*mriceu Bi- t
noscuta numai de Dumnezeu. Ace: ista
fa J i a i Dum nezeu
vorbesc * direct nu- liu are o structura vizibil apostolica
mai clor t-e nu credin; aje c^L' uii
i.
1
permanent, ntci o preoie sacramen-
dar. Evanghelia harului se împntâ" tal. Preotul ea mljodtor, ca i II-
ete credinciosului penitent prin pu- furghia ca jertf, l doctrina. Irans-
terea Duhului Sffrvt, prin predlcarea suhtttanieril nu se afla în Biblie.
cuvin tuluu tn general, Reforma s-a. Luther accepta, ca Taine instituite. de 1
ridicat împotriva misii damului con- H n stog numai botezul si Euharistia,

templativ, a teologiei speculative i 4ar ele pot fi svîrite de orice ore-
PROTFRTANTPSM 323
di-i-'io.s, preoiei inii versate, in bazti H i lj I E o q t j f 1 e : Er^-tri Js&rlDh, Dlo

mi dreptul sâ citeasc l
ii In-
1
s Kiiduzn RafarmatQrî&fhcî, In Kon &d

ii: |;r*te2e Biblia, iau parte la cortdu- Alrji li.^wn, Koniessianskiindc, Padcrboroi,
(N?.rt ownunitâil i \u cult Liither
j
;L
!". r . VpJ — 34-7 i Emite Gu Leunord,
este pentru folosirea 1'imbU naionale Wutulrv du jttOi&mUsB^tt Pres.^s un<-
n cult, El este împotriva clerului (ca vr.slUurt.'5 tip France, Paris, 1056 [coli.
prec^c) l :i celibatului preo^lor. Bi- «Oua aa4s-Je ?*}? Geafjfî CiiiHK r.ulhcr
serica ni mine totdeauna sub judecata ot l'l'iijlisa coiiio&Et.tnte:, Erlltiaiis du !?L:LîU f
lui Dumnezeu, într-un continuu pro- ]'3G2j ftrtgET Ml\'i[. l.o thenla-rji?. praf > Mun-
H' de înnoire
1
. (nsemper reior- te, PfOJi<5CJi Ulllvfr.siîillTk di* Fu-JlLL-il, Ptl-
ittanda*), rts, tHS?j f-Y&nk D#ltel1 Rogd Melil. r, ,

.
E :
rf'-Brcl-M^l.ii(l DflJttiad Bobi Ls
ii) Crezurile Bisericii vechj i doc-
pratvstitntlami' Winf-tlemuln. Bdittmiti &U-
sinoadele eeume-
i
trinele stabilite cte

chcChasLsl, Parls 1974 Andrâ Du mea.
'
sint aîtceva decît forme is-
\- >. i •
•
i
P f
Li pHHcilaritmw. Las Bcrgerg et k*s Ma-

torico ale credinei i au o valoare
ci??;, Ifl@7 f J, B. Metz, Pour uns fftâcf&gta
secundarii pentru interpretarea Bl-
tfu ffipjKte, Pji-ti, Cwr, i#M j Hicoiac fctac-
i'iii-i Elf pol. constitui o norm da
siiTi, r;ci,-i,:,7>f/r ffote'jfcj'Ftfg maJ no/ tfeff?*f*
lntorpreiure dac ele conin «doc-
Srin/n .Serjpfurd (ttîErl de dnrtvirat). extras
trina evangheliei*. In general Lutber
Im, nMllojiiiEta MoktoVtfl fi BttCBVH^ fi
nu admite o lnutanttl doctrinar
[197S], nr, s— fîf tuiiin Aint», Cu/enit i
eelejdalâ (magisteriul papei),, ca
tendina noi in tBQkSQÎQ canf^mfîntinS. la
fiind formal infailibila. in mod
<iO tQdDSiai*. ^XÎX {1977), nr t, p, Jlii^
In Articolele Smalkaldice <1537), el
r
vorbete de iele trei simboluri de (24 f .T. ,T. Allmîi, Ce a^tpopf^ fi f^rJc Jie
credina vechi cel apostolic, cei de
flerwj-mfrJt* cjff.i Ja Msifofa Oriodoxo, In
XMV
:
h\ Ni>r..i cel de .vivilon. Me-

l • i <
sMitropolti M^lduvt'i l Sune vet»,
( 1 BfîB}. nr, ]— 2. P 13-^20 P. {Ucu* Tw-
.
lanthton accepta cele trei mrturi- 1
Jogj'r pmalcmc $1 curente noi în î'rntffiiun-

de credina, precum E cele pa-
siri
tru sincade ecumenice, Iar Calvin XIX (1M7J, nr. 1—2, p. 347—275; T: -.rt Ecl 5
recomanda dogmele acestor sinoade, Ma/f/iî Luther ai Refeffnn Bisericii, în «Or-
e] Doctrina despre iertaren pca- tntk:-x-iK .1 (l!?:i:i.|, p, -1!17 — -1!>." :.

r $i*4ara
telor i ii prin
Justificrii credin SfffldH f'coinjiv m&tiartetTÎfo: de credinja
nu efcte altceva deeit concliisd Tn- /literane $/ riUmHw, in «Orlndnxla# d
i
. i.iiii'îi flfif.rr natura pcatului î XLTV fîBî n-. 1—2, 3^f.
\i
l'ir-
firii ii nume czute. «Reforma*
afeent pe culpa bl lUatea i
a
pâ-
PROTESTANTISM — Omfesinni.
pâtcenla iremediabil a omului i
denominaiunf. micâri \ secte ie-
ite din Reform.
umanitatea lui Adam care e Lip-
Reforma iul ..Luther în Germania
i
i
sita de har, i nu pe destinul nou l
umanitatea noi ni In Hristos, Aspec-

a tot uifcrtfciifiitnent crucial, prlh e-
lementul eT bîblfc critic, protetic^
H
p
i
I cosmic al râscym-
ontologic i încît a împrit Europa In dou
parrii ea te estompat. Restaurarea pri catolic l proteatant. De la
:
im n lui este relativa,

ii deoarece el început ea a generat apariia unor
râmine totdeauna «Justificai i pfi- confesiuni cunoscute ca protestante
.i;iv:, in acelai tlmp# De aceeai b sau evanghelice, ca de pild iute- ;
etica protestant pune un mart 1

ranismul (In Germania i Scandi-
accent pe pietatea personal,:, navla), zwinglianîâmul l calvinla-
3'2ti PROTESTANTISM
mul (în Olanda, Elveia, Frana, Ubicuitatea trupului glorificat b1.

Scoia), Ljnylk-inismu] Anglia),
(în Iu] Hrîstos
La njuli.il \ov aceste confesiuni fllnt Incapacitatea spiritual a pcto-
la originea altor mtcârl renova- sului ;
toare, grupuri i schismatice secte Doctrina e obligatorie, ceremonii-
(v. BISERICA ANGLICANA, PEN- le sînt «adiaphora » ;
-
TICQSTALISM). Cultul i predica în limba poporu-

lui
LUTERANISM: Toate mrturisi- ;
rile de credin i catehismele incor-

Educaie religioasa, studii biblice
porate în Cartea de Concordie (pu-

i teologice.
blicat în 15a0 la 50 de ani dup Cele ecumenice i

trei crezuri
Confesiunea de la Augsburg confesiunile luterane (Con tei unea
1530), cu excepia Formulei de con- de la Augsburg i Catehismul mic
cordie —
1577, s&ii acrise de Lu- al lui Luther) reprezint o inter-
ther (t 1546) i Filip Melanchton, pretare corecta a cuvîntului iui
între 1529— 1537. Confesiunea de la Dumnezeu.
Augsburg fusese pregtita de Me- Lut€Tani&mid a de ven E 1. rel igîe i ui -
lanchton iprezentata lui Carol al ei alâ nu numaî în Germania (sec. 16),
V4ea la dieta din Augsburg în 1530. ci l în rile
scandinave. Biserica.
Teza principal Justificarea numai
:
Evanghelic din Germania (EKDJ,
prin credina. Prima parte cuprin- ,
care cuprinde luterani, calviniti i
de probleme de credini pe baza «unii*, a fost constituit in 194&
articolelor scrise de teologii din Bisericile luterane sînt afiliate Fe*
Wittenberg. A
doua se ocup de deraiei Mondiale Luterane, tare s-a
abuzurile din viaa Bisericii ce tre- format lin 1947.
buiau s
fie corectate, seri pe ba- s Statistic/] (luterani) 43.530.026 de
za articolelor Torgau. membri Bisericile unite refor- —
—
;
Doctrinele principale, de nuan mate luterane

îj] fio" .1 «53.079 de
antîcatolîc, ale lui Luther gini : membri. Protestani In general
Biblia are autoritate suprem i (unii, luterani, reformai) —
se interpreteaz prin sîne-insâi ;
303.290.000 milioane membri'
Respingerea credinelor i tradi-
iilor nebiblice CALVINISM: Doctrina Ini Je,,m
;
Natura mînluirîl Julflcare oa- Calvin s-a format In jurul a cîtorva

j
menilor prin credin în Hristos. Din principii teologice, ca de pild, su-

cauza acestei Justificri dei veranitatea tui Dumnezeu In acor-
oa- 4
menii erau pctoi înainte, darea darului, de unde alegerea sau

acum
predestinarea în sens restrîn», la
aînt socotii drepi în faa lui Dum-
nezeu, fJSrâ nici o iniiativ din par-
timp ce Melanchton (1497— 1560)
tea lor:
susinea ca omul czut are voin
""flfc^ liberai în sens de <t puterea de a ac-
Biserica e o comunitate du cre-
dincioi care sînt preoi. Se respin- cepta harul», formula Concordie
ge astfel teza catolic despre Bise- (15Q5) accept un Lompromia che- :
ric, instituie ierarhic menita sa marea la mîntuire se refera Ia 'toi,

nu numai la cei alei, deci cderea
administreze m
Intuire a prin taine ;
dîn har o posibil. Eeza (IM—
Begenerarea copiilor prin botes succesorul
;
1(305), lui Calvin, susinea
Prezena real a trupului lui Hrls- c Dumnezeu a permis cderea în
tos «in, cu î sub» pîinea euhristicâ; pcat ca s salveze pe cei alei.
PROTESTANTISM J27
HrîstOS a murit deci numai pentru cretizat recent intr-un «consens»

cel alei. asupra doctrinei Sfintei Treimi
Un
sinod din Dort (ISlfl) rezuma (Vezi Epixkspsis, no, 45 5 1. 4, lf?!U.
—
h
calvlnismul astfel suveranitak'ii

:
p. 4 12). Bisericile reformate cu-
Iul Dumnezeu, cderea total a prind £9.283.739 de membri (inclu-
omului, alegere n necondiionata sau siv prezbiterieni).
pred eti narea, rscumprarea limi- Metod ism Micar
de înnoire
:
tat alei), harul e irezistibil
[\n cei
spirituala in Biserua Anglican, în
ii, hemarea efectiva, perseverena
Ca tradiie l dor-
>
secolul al Ui-lea.
sfinilor. Di vin respinge
l antici
Irinn. metod i&mul
este rozul Latul
multe Idei aleLuther. Despre
lui
misiunii frailor John i Charles
euharistie sau Cina, dai vin înva
Wesley, ale cror idei n-au fost ac-
•-a trupul lui Hriacos «este în ceruri,
ceptate de clerul anglican, in 1729
nu aici», adic e vorba de prezena
John Wesiey ia iniiativa sa orga-
Duhului in Inima credinciosului, nu
nizeze devolunl private, lecturi bi-
de prezena lui fTristos cu trupul
blice si rugciune ca metod de
Efl dementele euhiirisLice. Biserica dezvoltare spiritual. In 173tt pleac
veche cunoate patru oficii pastor,
:
în Georgtu, La 24 mai i'flB, John I
octor, diacon, presbiter sau bâtrîn.

Wesley face experiena convertirii
HristQh mvlat este capul Bisericii.
sub forma -înclzirii'» inimii prin
pe care o cluzete prin cuvin* i
lucrarea Duhului Sfint, devenind
Duh. Biserica c condusa de presbi-
astfel apostol al Angliei» Ca orga-
':
teri, care nu sînt investii cu pu-

nizaie, metodi&mi începe ia 1 lan.
terea autoritii. Cultul const in ITiith Li Londra, ea o «societate; pe
iscultarea l prcdlcarea euvîntuluî ktffi voluntar, o comunitate de ex-
lui Dumnezeu. perien cretina, «club» de ml si-
Iacob Armlnius, calvinist olandez, luire, Micarea ia proporii deoa-
scrie Remonslvani-.e (i ti 1(1) in care rece atinge masele proletare i se
susine ca llrlstoa a murit pentru Organizeaz pe «clase*. In 174:] dv-
toi, dar numai credincioii benefî- vine o i*iofetate unit;!- deschii
dazfl de .aceasta, deci harul nu este non conformist! lor. Iar în 1744 Se
Irezistibil, De aici, arminiti7iism t prezint ca o micare naionala cu
doctrin care se opune predestinrii ramificaii multiple. In 1747, Wes-
absolute (susinut de Calvin) ?I în- ley viziteaz Olanda. De aici, me-
va posibilitile mântuirii pentru todismid S-a rspihdH în America
toi. de Nord, tinde Frftnns Asbury, de-
bisericile calviniste din Elveia. venit. epNCOp, a jurat un ral Utipor-
Frana, Ungaria i Q3anda prefer tant. In 17B4 se adopt Actul de
numele Ho ^reformate)!, în te mp ce declaraie, care consfinete mica-
cele din rile nnglo-saxone aînt nu- rea ca organizai»' avi nd ca organ
mite «prcsbiterienc". Dou organi- suprem Confflffia metod sta. Afcto- i
zaii, reforma fot i con grefai onala\ dismul se separa de anglicanlsm

B-au unit în 1970 la Nairobi, Kenya, fn 1735.
l au format Aliana Mondial a 131- Doctrina : Justificarea prin cre-
aericllor Reformate (oare cuprinde dina este pentru toi (arminia-
157 Biserici membre cu 70 miL de h
ni$m} tuturor Ie este promis.'i r.iii-
;
membri) cu mediul la Geneva. Dia- gurarea Duhului Sfînt viaa eres- ;
logul oficial între Bisericile Orto- ti nu lui const In perfeciunea în iu-

doxe l Aliana Mondial s-a con- bire care este disiinot l rîupi'i Juv
:m\ PROTESTANTISM
lil'icare; experiena personal a adoptat Confesiunea de la Dordrecftfc

Duhului Sfînt ca mrturie inte- la 21 aprilie 11332.
rioar interes
; pentru misiune i Statistica global 1.250. Iuti de
binele social. membri.
Armata Salvrii este o tradiie (sau aaabaptiii)
Menonlli : cea :
ieita din me.todi$mul din Anglia în mai veche comunitate din nu-
]Hii;i. De asemenea, piuilitiostalismul
dul Bisericilor Libere protestante i
are originea in piet î&mul de nuan micrilor de «trezire*, fondatei de
metodist. preotul catolic olandez Meri no Si-
Cea Conferina
dinii mondial mon (14i)ii— lâtil), care a trecut la
metodist?], inut la Londra în
s-a anabaptism 1338, Acesta a fost
în
188 J, Din 1H51 s-a format Consi- persecutat dup
ce a încercat Bl
liul Mondial Metodist, care este an- formeze * împrai a sfinilor» in
gajat iu dialog bilateral eu Biserica Mllnster, A organizat comuniti în
Romano -Ca toii c i Federaia Mon- Olanda $1 in rile vecine, dup
dial Luteran \ Propunerile de principîul congregaiilor locale, con-
unire dintre metodism l Biserica duse de btrân î, împotriva organi-
\i iilican au fost respinse de an* K.irii ecclczîastice. Mcntaiiii» ur-
glleanj în HI72 i 1982 j£0 mii. de mînd reformatorilor radicali, rns-
membri). ping botezul copiilor l prezena
'- real in Euharistie, per independena
AnahapLiU («rebotezâLorU)
: ;
puterii bisericeti de cea secular,
formatori radicali din Zurich (c-
refuza serviciul militar, jurm umil
tre anuL 1320) care n-au acceptat
reforma iul Luther i Zwinglî, în
i magistratura, susin Biserica c
special teza acestora deâpre rapor-
trebuie sInclud numai cretini
angajai în slujba Evanghelii ei.
Biêrj™ i Stat De
tul ofîeift] dintre
Practic botezul ta vÎT9k adulta,
aici s-au râspmdtt In Europa consti-
viresc Cina (âe trei ori pe an),
tuind aripa sting a Reformei. Doc-
duc o via spirituala profund care
trinn (or e formulat de "fraii rugciunea
include lectura Bibliei,
elveieni-' care au adoptat la 24;
în familie, caritatea* Sini. deschii
februarie 1527 Confesiunea de la
pentru misiune, pace, ecurnenisrii
Sctiletikeim, compus de "MichacL
Ca l Prietenii (Quakers) i Biserica
Sattler [martirizat m
1527 de auto-
Fraplorî ?7retîontis participa La ser-
ri ta lle de stat)j în care se respinge
virii alternative, în favoarea p.iciî
doctrina lui Zwinglî ] Calvin, mai
i a asistenei oclaLc, i'n caz de
alea ideea de Biseric de stat. Prin- rzboi.
cipii doctrinare Biserica irebuie sâ
:
Prima Conferin mondiala a
fie reformat în puritatea el de la
me jicniilor inut la Basci
s-a fn
început prin libera jj£Ufltfur,L prin ,
1
1925 (1250-100 de membri).
credina, la cuvântul iWrDLunne zeu ;
refuz s
practice botezul copiilor ODakers rraal iîrziu Socie-
sau
tatea religioas R prietenii (ir. r.i loa-
[deoarece astfel se favorizeaz si se
menine Biserica de stat) l rclnsti- z din 1G50. fiind condui la în-
ceput de predicatorul George Fox,
tuie botezul credincioilor aduli,
Doctrina lor a fost formulat de
de unde numele de anabaptiti. Kobert Barclay fTheses thetjloqica&m
O micare nnahap-
derivata din în 1675), Din Marea Brltanie i Ir-
tism este cea a menoniilor, care au landa, prietenii s-au rspîndit în
P RUT^ TANTI SM J20
.Vnrdnl Europei i America de Nord. Kgiojjsa pentru to], cretini i atei.

ni LfiflZ, Wîlliarn j
ltui a întemeiat
J
De aici, baptismul a- a rspindi In
Cwmin i t a tea prieten lor ini Penns yl- Statele Unite, devenind cea mai
vaiii.
larg A denominaiune (13 milioane-
In < Irul doctrinei lor con-
cepia despre
.sta de membri numra Convenia bap-
alumina Interioar», titilor de Sud, care a foit organi-
adic simul direct al lucrrii di-
vini» a
zata în Augusta, Gc orgia, în 1845,
Ini Uristos In suflet, prin adoptlnd o teologie calvinist con-
'uri' e liberat de pcat i ob-
;:! :nl
servatoare), Convenia Baptist New
liiH- virtui morale, ca simplitatea l Hampshlre, publicata în t3S, pane
puritatea, Prietenii resping tainele,
accent pe congregaia Io cal u, in
preoia, orice forma de autoritate
timp ce Declaraiile de principii
im Biserica, obligaia de a frecventa
(1&59), adoptate de Seminarul bap-
:
"il, sint împotriva serviciului titilor din Sud, Louis viile, Ken-
'"
", jiir.iiiuiitului în justiie, tueky, afirm atît Biserica univer-
spectului fat de autoritile civile. sala cît i cea local.
Cred botezul spiritual i comu-
in
'• spiritual, aint devotai servi-
t
Doctrin : Biserica e o comuniune
ciului social l educativ. voluntara de credincioi care s-.-m
-Hatrinll*
i tspunil de organizarea cultului in
decis pentru Elrlstog, prin mrturi-
adunri locale,
sirea personal a credinei i botez
Iar «supravegheto-
rii' ucupâ de aciunea partorai
se (prin îmerslune). Baptitii sftii pen-
i
l BodaLa a congregaiei. tru separarea dintre Biserici i

tn s opul
Stat, pentru botezul adulilor, liber-
de a coordona reiai Mc
dintre comunitile de prieteni din tatea religioas, congregaia localÎL
diverse naiuni a luat fiina Comi- Recunosc Biblia, « singurul cre&i, ca
i, mi mondial al prietenilor pentru autoritate uîtîra4 pentru credin i
consultaie, 1337 (502.4815 resping tradiia.
în de
membri), Aliana mondialii baptist A e o
asociaie de uniuni i ronveniî
Baptiti (gr, bapiiao - a bo~ baptiste naionale i regionale (sta-
fi afunda;, dcnomEnaiune de tistica 41,133.400, în IJPB5), eu sediul
Igine protestant care s-a iviit ca în Washington. Primul congres al
reacie contra Bisericilor do Stat alianei a-a inut la Londni ml l<Wr>.
tindeau botezul copiilor al
impuneau unui crez. mrturisirea
Statistica global : 5 0.3 2 LOT de
Teologic, baptitii resping atît pro- membri, în 1985.
testantismul istoric în sper Eu L — Biserica — catolic — pcttth
normativi ta tea confesiunilor de cre-
lic micare de
dina, —
rit iji catolicismul, în spe-
rist,
: «tresrjre">,
întemeiat dV, pa storul scoian
mii lena-
rai Ideea de Biseric universala.
Biserica baptista
Edward IrvinfflMÎS r -lfl34) la Lon-
a fost înte-
meiata ni Olanda în NiPî) de pasto- dra. Acesta predica revrsarea apro-
rul anglican John Smith, rare se piat a Duhului -Slînt l apariia
opune» botezului copiilor, deoarece harlsmelor pentru a reînnoi Bise-
m sfnl capabili s
fac o mriuri- rica, în semn de restaurare a insti-
'•
contient a credinei. In 1612 tuiilor Bisericii primare apos- i
la fiina Biserica baptista din Lon- toli, profei, riidaâ.li, evanghelist

iV.i sub conducerea lui T ho ni as Acesta fixeaz întoarcerea lui Hris-
Heftvys, care predica tolerana re- tos pentru anul 186 A.
330 PROTESTANTISM
Micarea împarte in lBt33

&e . DarbipLl sau
: «Adunarea fra-
torit lui F. W, Schwartz tf 18315), ilor» eonstliîuie o micare milenii-
tare ae opune unei evoluii In sens rista Întemeiata de pastorul angli-
instituional^ dîndu-i o alta struc- can John Nelson Darby (1800—
tur. Aceast ramura se numete li?B2>, care în 1H28 denuna com-
din 190 ti Biserica neQ-ayutioli£& t
promisul dintre Stat l Btserl
fiind condus de un Apoatol-pa- optînd pentru «comuniti libere
triarh i de \2 apostoli vil, ctw* re- El înv aa c
toate Bisericile si I
prezint adevrata râm^sl a uce- necredincioase lui Hrlstos, de M&&

nicilor lui II sus. Lb Botez i Cin;"], Ei le-a prsit Exist numai o Bi-
el adaug im sacrament nou - Sfintei serica spirituala, nevzuta, far a cr-
Pecetea, |>e care celelalte
f
Biserici ezare iIerarhie, crnidUfia d

nu-1 au- Duhul SEnt, care adu™ pe creti
îritr-6 «adunare de mai- .
Practica
Discipoli di Jui Hristos iDIsci- interpretarea literala a Biblici, cn.nl
ples oi' Christ) : grupuri separate de in apropiata venire a Domnului, în

Bisericii presbitericiii din America înfrîn^crca anticristului l instaura-
de Nord, care vor restaureze for- s rea mileniului. Accept Botesml si
ma de Biseric cunoscuta in perion- Cina ca rtmboale ale morii lui
da Noului Testament (de unde i Hristoa.
numele de restoratiditis^), Acestea Din cauza relaiilor cu ali cre-
s-au reunit într-o Biserica, numit tini, micarea s-a împrit în frai
.Biserica creti nâ> T sau n Cretin \h-
i
rigoritl, «strimi», i frai «largi»

sau «Biserica Iul Hristosn. De aici (242 Ml de membri).
Biserici surori s-au organizat In
Marea Britanic, Austraiia, Noua Adventiti fîat advcmlus ve-
Zeetand. nire, întoarcere) sau Biserica ad<
Doctrin comunitatea de
:
lip venti^ti lor de ziua a 7-a se deose-
cont? regat io nai care corespunde cu bete prin Învtura c, cretinul
mrturia Noului Testament orice ; trebuie s
fie pregtit pentru in-
credina i practica cretina trebuîe u,aresres imediat a lui Hristos (pi
aa fie conforme cu HîbLUi, singura rousîa), care va avea loc în zi de mii>
sursa pentru cunoaterea Iul Dum- bâi (Sabat), ziua consacrat;! Dom-
nezeu, Discipolii Ini Nr'mos cred in nulul. Hristos va veni ca dam* s
Treime, în jertfa de ispire, m neasei pe pmînt timp
un mile-tic
naterea lui Ilsua din Fecioara, m niu (adic o mie de ani) de unde —
nevoia naterii spirituale, practica l denumirea de milenariti sau W-
botezul prin afundare, cultiva spi- liati —
înainte de judecata gene-
ritul de comun Iun e promovea p rai^ de restaurarea universului i
unitatea Bîerleilo^pgbaZB Noului întoarcerea pctoilor în nefiina.
Testament, *w£* Adv-mthmnl a fost Întemeiat in
Convenia mondiala a Bisericilor 18<t4 de un protestant baptist Wil-
Iul Hristos a luat fiina în 1030 în liam Mliler (1782— 1849). Dar vea
Statele Unite. In 1075, la Nairobi, care a organizat micarea a fost
a fo&t creat Consultativ
Consiliul Ellen Whîte (1827— 1315>, care pre-
ecumenic al Discipolilor, cu scopul tinde ca a primit «revelaii pers*.
de a întri participarea dfsviptiUior nale:> referitoare la apariia lui
Ia micarea ecumenic. Hristos, De ei ceea, discipolii au nu-
Statistica; 8.733.102 de membri. mit-o «spiritul profeiei».
jROTEgTANTrKM
Micare are
un caracter «mile-
-Jst» pstrind dottrlnele
fefor ^
J?ului ^ pietismutui. Adepii, satu-
treime, iiaus
'
Hristos este
Dumni adevrat l om adevâret,
data tuiuror de
Hrfctos & fn trans-
g*
S nn
pr^pal
.ngurul Interpret al
al aciunii DuhuS i nstos k vor s fie
Scriptu- martor fermi
rii, Insist asupra
convertirii Derao- laâ de oameni, mai
gj, accept flftate Clnâ
»n P spirituali a ] u| Hriata? cf^ M triesc m nevoie
ales fata de cei
i mizerie. PeJ
4tf- tr« seeaata,
«"**
» predic f ^5
ei
TnlLfr
r
"
;"
' -ni
Pr °P Un
PnK U ™
"««^?
'
P de porc, ca
*
^corala
******
de aleoo],
auatlrâ
f ,|e; fl
'
"
.n
M "i IwurJe
public, E
-
in.adrai intr-o organizare

fo v in
i ium j
,,
,|J |(
ea grade, uniforme,
-'
draoej
" V|
tavâfltura.
;^
-
vindecri, se
Sg" £l tKini "clUe ti umani-
°f .
;
Martorii | qi lehov* : ctxroni
Hriitos». Adventitii nu cred ta fcunoseut sub numele de Wrjteh
-rea Bisericilor.
Sediul 1, Wa-
E
!7^«
S rJt3sti
^350.000 mim- ^ :
ri in mg de
}
âri,
Wenîalfsm milenarfcm - sau
J^n*tfupfl «re Hrtata, v*
£»
"
pmmt (rf. Apocalips* 2n)dom-
Un
tinde ca aiu „ docetal
despre Uum-
"
'.'
? {Imparfitfe de mic de
js^
c.
de pace
* ***•
^^n ?ih ?
P1 d
^ ™ at,ul C07 'note* de
înS ™ waej, . -
ei3 Hrîsto, se va
nffi
™^îu, Oumneêu nu
?i2?5
a stabili f rft?
pentru
D(: ^ bia
s -a
«53
mal
alej puterea Sa
Pâni BfSS
a
te 191 ^
Jfa !?£ ?î Z cart

lia
ultima, cart se tcrmfn eu bt-
HHstos nu se va intîmpla
.iu Harrnaghedonuluh Adka dup
'
mod tetorh; f!f numai m <e a mvjns pe Satan

i demonfi si
g
m Inima color
;™i fn EL (6.271.700 de
mem
«•KW pe pamint, va
^ ««ML£ &S
vT T^?
vor terii ^
f
fif
Sfl în
pa mînt d
r '
«com»
Armata salvrii: evenimente.
micare re .
,
Mia tn ifl 65i care

dpal mîn ulrea ctJur
^ 0a jarea doctrinei lor prin
ata la domldliu. Idealul
e^ri t vi-
ee sufora S
3 J" mierie, fn vkiu i pto t A
se
vrctli
lor
Folosesc noiunea W
eie
êra
(1842-1912) fn Anglfa în 1A78 cretina pentru a
"nm
Iti1 ,, U]| ArmQ Do ^
rn anu Domnului), s 3 stem de
riturile generale ale proteatantîa- toa (b. 2t>8.000 de membri).
—
V PfeUTEifTANTISM
Mormoni: <-BfcerEca lui ilsus lizare. Din cauz c percepe impozit

Hristos a sfinilor din ultimele zile»* credincioilor. Biserica mor nionilar
micare protestant marginal, es<;e foarte bogat (4.475,000 de
întemeiata de metodistul Joseph membri).
Smith (1805—1*144), C*r* pretinde
Chrlstian Science (sau fte-
câ a descoperit i & tradus o
carte misterioasa deaprt? istoria po- liglous Science) cretina" iau '
tiin
Biserica lui Hristos scientista a fost
porului lui Dumnezeu in America,
ecrtftâ de Mormon, de unde i nu-
întemeiata de Mary Baker-Eiidv
mele de mormoni* f Mormon este (1B21- —
1^10) cure a primit de la un
n
ultimul rege ai ne-fiilor, un grup vindector mistic P. P. Quimky un

israellt care bt fi emigrat în Ame-
sistem i o doctrina mistic numit
Cfari&tiiin Science, tn centrul aces-
rira Io sec. 5 î.d.Ur.) Smith credea
tei «tiine» metaHizice sta ideea ci
c, dup LB secole. Biserica aposto-
lic este reînnoit. Susine a pri- c q convingere puternica este sufici-
ent pentru ca cineva sâ se vindece
mit din Ger preoia lui Arom Orga-
nizeaz un mar eu 30,000 de adepi de tOiute relele, Baker a dezvoltai
de la Ohio Ia Mtsâourj ai Illinois, ca aceast. doctrina în cartei sa tiina
sâ se stabileasc ia Salt Lake City
•r.\ Sntatea cu cheia Scripturilor*,
unde construiesc «Sf intui Slon», în care arata c
«tiina» divina" st
respectiv Utah, unul din statele din la baza operei de vindecare l de
America, incepînd cu 1396. min mire in Hristos. Râul nu exist
Dup doctrina m o rm oniior, BE se- Hristos nu este mîniultor. ci un Iau-
rica e condusa direct de Dumnezeu, maiurg spiritual. Spre gloria *pa-
prin intermediul preedintei ui-pro- pesei din Boston» s-a construit un
i
\ . Dumnezeu Lire un corp, rele templu. Micarea colaboreaz cu ali
trei persoane sînt persoane fizice cretini în lupta contra r H ului sub
distincte. Revelaia continua, Biblia toate formele. Publici un jurnnl de
essstecuvlntul lui Dumnezeu, dar mare Influena : Chrlstictn Menci
dup nurnemfiae corecturi fcute de Monitor (1,8 milioane adepi).
Smith, include i trei cri ale aces-
tuia. Boteaz retroactiv, de unde in-
BLbJUgraîlc: Duvdd B. Bârnei |fl
d'.tPT), World ChrSsîtan En^rlufn-iHn. Nni-

teresul pentru genealogie. La sfirsi-
7oh\. Oifcirc! UnLvîrs J]y. ,
Pfasa, l'jn.! ;
1
zece triburi ale lui

l
tul timpLLiui,
14 Beui GitfaUft, Cun tinere i'Egllm 'm'-
israel se vor aduna In jurul Pionu- i
lui, în America, un adevrat para-

{•piilf encyrJrjpâdte modWnc u cfcrJWs
de Hemiiw. \'-
nixmr, Dfsicliu
dis peste care va domni Ii sus. Prac-
,
1990 Kyrt Hutlsn. SofeJ GrllAJft

tic botezul adulii ur i Cina, In sena i
Fnîhti&iQsicn, Dan 8u6h Hct tmdîttoieîten

simbolic. *p Sktun and rctigio^n SftRdeffeewe^ta^trti
Mormonii au preferîfj^pentru Quella VexJiiy, Stoltlgarl, 1-QB2 r
RnymaM
rulturci intelectual i artistic, pen- Wlmllng, l.ti Ihioivyiu txmt#mj&mim
tru respect în relaiile dintre n i-
/J94S— IfiflOj, Centurii m, Paris, l^W i Mjti
menî. Practici o morala riguroas Glratilt — Jeiui VeTn<îttc r
Croii? en dia-
i un regim alimentar strict (frft fogm, Dn;gu<rt r k
. As.Auiti l.lriuîjH 9.
1
58?9l
tutun, ca (ea, alcool, drog, ceai). Au Kurt KeEtuilh, fftafi&ch&i urni Safefent»,
un sens misionar foarte dezvoltai. ÎjlKcmarct Altfcrnilssfn CQtite fs/OrtdftUrttffrj

Toi tinerii între 18 l 2fl de ani Varkf BoraHîMliis-DruckeJisrel PadtTbwn..
consacra 1 -2 ani pentru evanghe- IM pp. flfift-82B.
PlUCEDEKF .!,t/t
PLlRCEOEkE [Jat. procesftlQ, yr, r.i Duhulodihnete» In Fiul. «Se

ckpor^vsis -
purcedere] modul în :
Cutoate acestea, teologia oriental
Cfire Duhul Sfint are existena îpo- nu a explicat niciodat relaia din-
itH din Tatl, principiul unitii tre Fiul i Duhul Sfint prin purca-
i izvorul comun al duninezetrli, Cu- ders. Intructt doctrina despre <cFi-
te nate pe Fiu] i purcede [>c Duhni. lloque" creeaz ambiguiti în -ce
Duhul * purcede h'miul, in cTiip i.r- privete caracterul particular, pro-
griit, Tatl prin
din Fiul Ce] nscut prietatea {idiotes) ipostaselor tv.
din Tatii!- (Maxim Mrturisi tor a., DUHUL SFÎNT, FILIOQUE, SFIN-
WUjTiiTis ctre 7'olMie 63, Filo-:-
p TA TREIME), eu rmîne una din
rum,, voi [II, p. 3E>9). Patriarhul Fo- divergenele majore Orto-
dintre
tfe, (ij.'iiii.iii'nd adaosul r'FJltoque» doxie i Catolicism. Desigur, pnev-
m.iipentru c Implic doctrina matofogia nu poate fi rttdtfe la *î*î-
despre dubla purcede re arat Du- , c lioquc-, dur nu trebuie se uite ca s
hul pitrciîtit; n unirii de te TatSL i'Fl-
p-urcederea Duhului srjnt în teolo-
lioque* a fost acceptat la sinodul uni-
gia trinitar a foat una din cauzele
onist de la Florena (1433), ilur nu-
teologice ale marii shlsme, Iar Difer*
mai cu reffcrfri» la misiunea tempo-
dcrEia epu-kî/tM, adic invocarea
j\j3."i a Duhului, prin Fjul In acest
'uhului
Sfint In liturghia euharis-
s
J
sens, unii înclin considere «Fi- tiei, de ctre Biserica ronn anu- cato-
lioque» ca o teoloflum^n, o opinie
lici, a agravat aceasta shism.
teologica deschis. Este âdevârtf ei
Duhul depinde de Fiul pe planul miti b li o ff t'a 1 1 e : Sf. VasHr- Despre
siunii îstotlce, î&r pentru
Duhul ffflttf, XVin, 44—45, In Irod. di.,
L-xprima ,i
p, 403— i]1 $f, fau \k in Bi< Ki;i, Crotlin-
aceasta, prinii folosesc: diverse ex-
t
fC Ortrrfoxd VII—VIII, trod. cit., p, 20

presii. Teologii alexandrini spun c -30 r fc**rt
i,
OrplMiios, ^rt-ede^c Dtihu]\ii

orice im irare tjumnejie iasc f-c reali-
Sllnt tJjjpfl SI, P??of/LJs, iu ftTfctal&gitirt; 50
UR2â de la Tatl, prin Fîul, in Du- r, 47—70
(Jfflft I
p. fin ui :• i^l. h ST-
hul Sfint. Vas le cel i Mzr? prefera ik» i- CliVnimls]
i h ii. .î. M. GuttrrtgWH
«cu* în Im de «prin- Tatl si «cu» Ii voi. Ut ptorcsslan du Stilnt E&prfr, fa
Fiul i «cu-» Duhul Simt, Alii gpun M'ivi", or, 3—4, IM72.
R
mina»i XXIV (poty, nr. 7, p« W3^-B1 i- :
RAI [gr. pfiradeisos, lat parao'i- r
nr, 3, -p. 7.TS—TfiGf A. Plm&teala', fnvd-

sus,slav, rai] :
în sens biblic, «lo-
locuiete Dumnezeu Jflfura orfodoxd rîespte ral ii iad. Ui \
cul" în care
«Ca toi 5 &ucw*?ti, MW,
(Pac 3> fi) i în care este Introdus
fie utifttap
cel dinii om -.Domnul Dumnezeu :

n. 372—39-1.
a sdit rai In Eden, s*pre rsrit, l
a pus acolo fie omul, pe ea re îl zi-
BAU [de la lat, iefâ - aomiL,
vinovat gr. pene ros] «Cunoate-
înseamn nu
1
dise* (Fac 2,
;
9). Krai
comuniunea rea binelui i a rului» (Fac. 2, ii.
nu mai sfera i lui
17) este o atitudine religioasa deoa-
Dumnezeu în care se afla omul La
rece este o consecina a separrii
începutul creaie 3, part ici pur ea d i omului de Dumnezeu, prin pcat.
la viaa divinii, la Boitul creaiei*
In referatul biblic al creaiei, diavo-
adic slava venica Bau impartii-i pricinuitorul rului, prin
lul este
lui Dumnezeu. Dup'i
cslmtologic,
acest mt.rk-s
ralul este echivalent cu
im lemnul pe eare-1 d omului de a
rei'uza dependena de Dumnezeu î
a par ou si W, adic cu prezena în
gratuitatea harului (Fac 3, 1— Sj.
persoana a Domnului cel proslvit
Apoc. 1, 7), No- D© aceea, în faa ereziilor dualiste
(Mt. 24, 30 26, *>4
;
iunea de rai cuprinde cei doi ter-

;
l manihelste i a controversei ori-

geniste, pdntti Bisericii au afirmat
meni al tensiunii în rare se iil'i Bi-
serica in hi.orie pseguatara împ- clar c
a Dumnezeu nu este cauza
sau autorul râului*. Dar nici rul
:
riei {«C a fost rpit în rai i a

nu este Un prim ipiu ontologii: sau
auzit cuvinte de nespus, pe care mi independent, Râul nu
deniiurgic T
se ruvine omului s grâipca»
le
baza a existenei i nici o
— TT Cor. 12, +) l ateptarea fg- .urc o
existena proprie rare ar fi date de
duinelor (.'atrii vel fi cu Mine in Dumnezeu. Ortjjen susinea c;j Dum-
mi» —
U. 23, 43). Raiul este o nezeu a creat i'Hnd forat de cade*
Stare de biruin, «Celui ca va' birui
rea în pcat ti omului, deci El n-a
ii voi da s
ronntnce din pe mul vie-
fost liber Jn actul creator i nîcî n-a
ii, c;are este în raiul iui Dumnezeu..
avut în El raiunile preexistente ale
(Apoe. 2 7), De altfeApperlca. se c
n
creaiei, Prinii vor rspunde
roagâ ea toi membrii ei devin s numai cecn ce e creat din voina li-
«ceteni ai raiului ».
bera a lui Dumnezeu are o sub-
BltiUoaraMe: Vurilr d> Comun*, stana concreta" i o exh tenta ve-
USpJC ri.'yji'.MCn pJJUliUXl I. ti** C ^
G 7 '
J -
nic. Rul nu este deci un principiu
p h 239 —247 1 trmn Damasoh'lrt, feeMflfl ontologic, adîca nu are o subzistent
ortodox, II, -l, trtwft. c!L r <p, «5— 67 >
Ionii dv. iioe, dar poate primi subzistena
llnaoiiom, Despre pn/GeNs (tr*^ fJrj Ântipa într-un subiect, prin voia acestuia.
i fiwgVaWJi Hi "BSf*riiqa Ortodoxa Ro- El se gref ea tâ pe o existen, se cui-
RASCUMMli.VRr T35
bfireste acesta se des-in om, daw InW*. nit:; for, n/c/ tfiHft n/ei
1
pâfeg&, mu
chide voluntar, Prin urmare «râui» actime, rtfci m^cars, njcj apr/f uti£ite 4
.-
1
..
,
-
-
nu ae contempla ca atînd in leg- patim {pasivitate, aksl contemplata m

tur :u fiina fpturilor, ci in lega- chip natural Iu praq e^ftterîfd
jj ftfcJ ung
i-i: i -ii micarea lor greit i ne- aTn ai5**f*a ionic ,nu mbjtfst pr$n vreo
raional (Maxim Mrturisi Lorul, fnjwj e rsn/uj-fiid. jVu e nici injmpul (prin-
Ctpcte despre dragoste, IV, se. 14, cipiu)! mijloc, n/e/ «flfft Ci
.n/iv" rU sâ-t
v;
" d rom., voi, 2, p. UU). Omul ••nrinil Intrâ tf/nJfîe, va/ spunu r.',
efl rSul
are ded rutatea ca fiin, dar
i ii f-'sfe abaterea foct&Tti puterifoi r
fr,-.: :r
,
" .
ee ponte rostogolf spre rutate prin ttfat) ffltfite J.m «re <fe fa ^rerjir/ /o; $
voia sa Llbejj larmele personale , aHceVc nimic. Smt turatf, rSu] sp mtfr
ale rului stnti a) Suferina, in sen- careu nesaerji.'fd q uiritor imfuruh- pre
9 >le continu desfigurare 3 de- «fWd âffcîJ! spro jf.-opuJ Jur. Jn ufitia une
gradare a existenei, tlctiareee ri'id ftihei ithe, iar scop rlclAti i i.m.-i
•
i
subzistent surp msâsi sursa vieii. ''•' '

:
p.\ f.'npd wrc so don-nc. Jn i
Nefericirea vine din întreruperea ."-. n-.,/.- ;.;»-.v riaca* Vj.-i^.t-:.'/, notsp^-
eettiuniuj 11 personale, li) Turmenta- t}nttu~1 «Je mo/ mqjfc or/ p/amo iufc
tft>
rea sau perturbarea ordinii existen- c'A/pu-i buhâveinei j lnd?jp;tfjn^ cu vi- fi
iale do ctre o antlexisten, Rul cf#n/j pe cm s-î mjê tfo/ftifn Aprs

i
taean nâ în aeesit caz neascultarea aif^Vfl ffbl cefe w s ?rîl ^ r!U Sf3ri? CGLIiifli
de Dumnezeu i supunerea
fa/i de u sâdit în ej necunoJni^j fcaîi*&K f^Jf,
diavol, ca na n-sens, ca pscudo-cxls- Mm\. ,..-,
MdJ-ftirftÂont/, H^pimsurt ,
,n..
| c) Muriniituieii, adieri încreme- Ta la si o r la ftloc, rom., voi. ÎH, Bl
p.
rs trem a existenei,
fea Iii li nil ui
Klstena Desigur, nici o fpturii
:
'
B l b 1 1 o o
îhe r a t i v : J a rDs]a.v P&llkan,
cane are raiunea aa în Dumnezeu

^..'iî-fVn.n Tha Spirit oi ti&stem'l'faditten,
Chrtulendom (QOQ—HOQ), cu rit
nu poate sfi ajunsa la nimicirea to- p glf—
Zi7.
ti ta .i existenei Dar omul poate
MJ'niê starea de «scrfnlre a din- la
RASCUMPftA&E
i lor»,
adieri efortul disperat de a
fiat. n>d +
©HipLîo) - eliberarea de pcat ii
[ne in existen, fâra s,i Ke ca-
•
reslabilirea omului în drepturile

pabil aâ kisu Miri aceasta situaie. sale de fîu
Etica celor ridoul ci»» calea — MlNTUIRE i MINTUITOR), Rs-
al lut Dumnezeu rv
vieii i calea morii despre care
-,
vumpiirurcit a fost anunuLfi de pro-
vorbete pe Iar a: «Didahia*, l care fei, Moise însui J'iind o prcîfigurLir.
'eapunde profeilor, nu eu etica
a fui lisug Jlri.stox Ciui/a ? IuLirea
fie Luat m sensul
ebule sâ" c tul Dumnezeu dintru iubirea Lui
Dumnezeu ar ii propus calea morii, ;
['I m sensul câ credinciosul are res- l

rscumprat»
Intru îndurarea
(Isaia jS3, &).
Lui, El insui U
ij(«ns;iLj|iîtateH pentru aceasta alter- Autorul ?
nativa, care e contrar

riîscump^rare^glte reaitea l de
firii sale.
Iîsus Hlft El avem tiscumpxarea
( redinclosul (rebuie sa tie r&ul c :
prin ainjgele Lui i iertarea pcate-

piere odat pornirea i voina m lor... ] iconomia plinirii vremurilor,
ivire îi produc,
te s^ fie Iari unite în Hris-
''' '
''' " ' ''. hici im va ii cev« toa»
i i-fj. i
(EfcH. I, 7—10), Preul ? Âi

i i.i 'xj's fd ;ji i','i ,'iri-rt iratris, Cdn .nu nr>-
fost ivi s cumprai cu pre*
(I Cor, (i,
ffl
.'.">:,i
nn fej i'.Vi./d, sau fir« îcrrt ipo.ilas, "
fon putere,
i,
adic cu
jertfa $1 învierea lut
«jti Jucfafc îjt ce?^< ce ijirf.
lisus liristos. Din ce ne-a mîntuit ?
#u e n/ci ea/Haii, relei camitote, *e*
ru'cj
Din Iad, unde o coborlt ca sâ biru-
:u&
RtVELMIn
coperirea L'âcut în aceasta perioad

iasca acolo pe stâpinui morii, LuJn-
ara un caracter de pregtire, de Eâ
du-i cheile morii i Sadului (Fapte
Evrei 2, 4 Apoe. 1, Ifl). gâdulnfc in scopul de a conduce lu-
2, 24, 27, 31 ;
DESCOPERIRE mea spre Iism Hristos. Vechiul Tes-

REVELAI sau tament cuprinde nu numai îstorl-u
l izvoarele ei (lat. rcvclo-are - a
poporului Israel, ca popor ales s
dezvlui) Lucrarea prin care Dum-
:
pstreae descoperirea profeilor, n
nezeu Se df s.. oi..L-ffi pe Sine lumii
cretet mai intîi prin proorocii Ve-
d mrturie despre «artrile* Lui
12—23;
Dumnezeu (le, 33* 10, ;
chiului Testament l npoi, în

mod despre lucrrile ,
Evr. 12, 21),

personal, prin Fiul Su. pentru a ne Dumnezeu in creaia l in iatorki
(EL
face cunoscut h tal na voii Sale»! neamului omenesc (Ps. lQfi, 2),
1, precum i cuprinsul acestei

9), Partea cruni ;il:i a Vechiului Ti
o nu-
taine, pf care Apostolui Pa vel i.,rnenl o constituie cele zece pa
mete «bogia înelepciunii l tiin-
Mulse pe Muntele Si-
(Rom, 33). rund date lut
ei Lui Dumnezeu,? 11,
20, 1—17 si (le.
nal, Decalogul
Dup cuprins, descoperirea dumne- — Tatii dou
Deut. 5, ti 21), sau cele
zeiasca nu trebuie toetansa numai ale Legii care cuprind datorii itn
o eomunicii re de învaturi deoa- ctre aproa
cei
Dumnezeu y datorii
rece Dumnezeu Re descoper at.i1
pete. Despre acesta, Ii sus a spus ca
prin cuvînt, cît l prin fapte, even; valabilitatea dac .
(In ,,i [ine

mente, lucrM semnezi minuni
completat eu învturile Evanghe
20, 30J, liel (Mc. 10, 17—21). Dumnezeu I
învtura despre reveta**a. un ,
condus poporul ales, prin Legea pB

Dumnezeu este rnrturish de Sîîn-
Uegi Dum l;nv i-n r('VC\(Jt-Q (II Cor. 3, 7 1), — 1
ta Scriptur (Evr. 1, 1). [a s-1 pregteasc pentru primirea

neseu este venic, ascuns, nev, ruI lui Itom (Mt, 13, 17), De aceea
sfi
Tim. L 17).necunos-
(Col 1, 15; I
apostol Pavel numete Legea
eut i necuprins cu mintea dup tul
«cSlâuzâ ^pre Hrlstosfc (Gal. 3, 24).
I Tiro, g, 18).
fiina Sa in 1, 18 ;
La venirea Iul Vechiul Lcl;.i-
Iisus,
Sine l a
din iubire, S-a artt pe niînt â fost mioruit cu unul nou,
vorbit oamenilor (Ie*. 33, U In io, :
pecetluit eu jertla Fiului lui Dun

oame-
14—15), voind astfel «ea toi nezeu. Sinodul apostolic, care asta
nii ;:i sg ! S& vin la
mlntui:i^.:i
bllit condiiile 'm Care Biserica
pH
cunotina adevrului* (I Tim. |M) mete noi membri, a arta L ci ob*
Fr descoperirea Sa, ca un Dum- servarea praserlpiuGr rituale ata
nezeu viu si personal, noi n-am
EI
Legii nu mal are caracter obligate

putut sa-L cunoatem i C&r l. 21), rtu pentru acei, dintre «neamuri ,
Întruparea Jni Ilsiis

înainte de care vor sa devin crettnî (Fapti
Hrl&tos Dumnezeu &jL*d*$copmt l Prin urmare, Vechiul Te*
2B).
«în multe rînduri sHglif&ilie feluri»
p
trebuie interpretat prin

Strduina tament
(Evr. 1, 11, feaeeptnd cu Noul Testament, pentru ca numai
Intui re fcut lui A dam i
Evei.
dem acesta ti descoper sensul lui ac
dup cderea lor in starea de pcat pregtire (Ham. II, 21 ;
II Cor. 3, 14).
(7 ar. 3 prin legmlntele inehe-

15>, vremii- Dumnezeu
U
Lâ -plinirea
)u\v ni poporului lui lz-
p-.lrifirhii
rae! (Pac, 17. 1-2), cu Noe,

Avraarn, ,Sa arâfal m trup» (I Tim. 3, m
Molse, Pavid, prin faptele,
semnele, $- /ertpvrit în persoana Fi-
(Cal. 4, 4), luind chip de om
•'?i
savîrite prin
:
viziunile, profeiile
Des- Cuvîmul trup S-a fcut» (în 1, L4J.
proorocii Vechiului Tegument.
REVELAEE ;W7
Prin viaa, moartea învierea lui i ii mijlocitori direci ai Evangheliei

Buninezeii-Cuvintul întrupat se re- (I Cor, ÎS, 1 Gal. 1, 12) i de aceea
;
allgebri însasi in mi o mia mintuirii descoperirea dumnezeiasc 5 în- ^

(EL 1, 9), oamenii devenind «prtai cheiat cu moartea ultimului apostol.
,11 Mrii dumnezeieti* (Ef. 2, Ifl ;
II Propovduirea lor, in care Evan-
P\ 1, 4J Intruii în persoana lui ghelia lui Hristos s-a pstrat in for-
Cu Hristos, «chipul lui Dumnezeu ma cea mai curata i neschimbat,
celui nevzut» (Col, 1, 5), Dumne- st la temelia credineE Bisericii :
zeu însui este prezent personal în Voi sînte] aldit pe temelia apos-
ntfjtocul nostru, «Evanghelia lui tolilor sia proorocilor, piatra din
Bristaa» (Gal. 1, 7 Faptr 8, 35
; !
12, capul unghiului fiind Însui lisus
3fl) constituie Izvorul unic l deplin Hristos» (Ef, 2, 20).
al dumnezeieti, lisus
descoperirii La început, apostolii au propov-
Hristos este «mijlocitorul» unui nou duit învtura primit oral de la
Legm int. proEcit de proorocul le- lisus Hristos,, sau "Evanghelia* (I
ia (31, 31), un legmînt definitiv Cor. 15, 1), prin viu grai, desj ei au
în care s-au împlinit toate fg- Moit ocazional i
scrisul (ÎI Tes\ 2„
duinele fcute mai înainte de Dum- !.")). înc
de timpuriu, s-au alctuit
nezeu (II Cor. 1, 20). Faa de Ve- scurte reguli sau îndreptare de cre-
chiul Testament, Noul Testament din (Rom. £>, 17), în care se re-
este într-un raport de continuitate, zum propovaduirea apostolic (I
dar i do desvîrsire (Mt, 5 T 17— Cor. 15, 3) sub forma de mrturi-
1P; 1 Cor. 15,3—4; Rom, 3, 21, 31). siri de credin (I Cor, 12, 3), cre-
Revelaia Iul Dumnezeu în lisus zuri (Fapte 8, 37 Rom, 10, 9 I
; ;
ftrlstos este Êvanghelia mintuirii» Tim. ti, 20), Imne liturgice (I Tim, 3,
(JSf. I. 13) i constituie sfîrttul \ 16 Ef. S, 14
; FIL 2. (5—11 Apoc,
; ;
plinirea revelaiei lui Dumnezeu, 5, 13). doxologil (I Cor. 14, 6 16, ;
Ea os re dat o dat pentru totde.i 22 II

; Cor. 1, 20; Apoc. 22, 20),
lina «Cuvintul
r lui Dumnezeu râ- formule de la Euharistie (Mc. 14,
mine în veac» fi Pt 1, 25), de aceea 22—25) i de la botez (Mt. 28, 19).
imnnil lui dumnezeu comunicat In urma propovâduirii apostolice
prin n suflarea Duhului
3 Sfînt este orale s-a Tradiia sau
constituit
«Cuvintul Adevrului» (Ef, 1, 13), predania pe care apostolii au încre-
Evanghelia venic» (Apoc. 14, 6). dinat-o la rîndut lor Bisericilor în-
Hristos a vestit
lisus a împli- i temeiate de el. Apostolul Pavcl
nit. Tatlui
voEfl care L-â tri- Su amintete de aceasta rînd scrie te-
mis, adic tot ceea ce formeaz salonJcenilor «Stai bine f,i pstrai
:
vi-sitM cea bun» a mlntulrli (Mc. tradiiile pe care vi le -am învat

1. LS), prin cuvîntul i fapta Sei, fie prin cuvînt, fie prin epistola
AVind ca «martori* direci pe sfinii noastr» fl^J** 2 -
I5) Aceast
rijMistoH. Atestla au fost alei i tri- Tradiie maT^pfte denumit i «re-
mit anume de lisus Hristos (II Car. gula învturii» (Rom. ti, 7), cea-
2, 17 ; 5, 20), de UtCare au primit nonul credinei* (II Cor. 10, 13, 15
prin Duhul Sf'int puterea slujirii de i IC), sau «depozitul credinei*
Apostol (In 6, 70 ; Le, 10, 16 7. 2tf, ; (I Tim. ti, 20; 1, 14). Ea a fost
Iii)spre a Fi martori i slujitori ai transmis de apostoli spre pstrare
CuvJntulul (Le, 1, 2), propovduito- comunitilor cretine (II Tini. 2, 2)
rii Evangheliei (Rom. 1,1b FSlîp.
1
; î are un caracter obligatoriu pen-

1, 16), Sfinii apostoli sînt cei dintru credin : «Ori eu, ori aceia,
•?, nii ii .; .ti iii- 'l-MlnsUi A— Z - cd 12
::,jh RUGCIUNE
astfel propovâduim si voi astfel ai din Patriarhului Dositei, accep-

a
crezut" (I Cor, 15, 11)- tata de Sinodul de la Ierusalim din
Chiar In timpul Bisericii primare, 1672, qare în decretul II afirm :
ara ant Tradiie de origine aposto- «Crecte/n c DummiQiascti Scriptur

lic a fost concentrat i aezat în £5Jc dal dv Dumnezeu ?i periau ae'-QS(fl
scris, prin in suflarea S Untului Duh, $ ntem dutori &d vTodvm Jn £?ci h
jiu în cK
de ctre apostoli sau de ucenicii moil, tJ aa prtcuta Biserica BQbQrnivi'ftSti
acestora. Din aceast Tradiie apos- a inter pretura i a pradat-o,.. i> . n
tolic de la început a-a extras concn.-dvm c*d ii mfctufin Blseitcii soU-u..-
inutul crilor pe care Bi seri ca le-a c&ftl nu YaioivQx mai puin sfecli
ales, pe temeiul inspiraiei lor, s pe care o poscdti DuntneteiQ&cQ S-c^ Jjjii irfl.
fac parte din Noul Testament. PUritic unul ii acettâl Duh Sîtîtt eate gU«
Dei crile Noului Testament

în fam! nmlndurora. este asfJai iucru fit s
s-a aezat în acria într-o form, de- i astrul m deopotriv i tic cdtre Scrip
finitivaconinutul esenial al Tra- t d% cQlfg tHzericn sob&rniceascâ, A< >>
Apostolice, totui ele nu cu- este iiresc ca orice otn, vorbim) nutrmi
diiei
prind Tradiia apostolicii or ei UI de !a dup minim sa, % grvaasci srr a
început in toate amnuntele ei. De genscâ i s Hi omftgtt, pe cftof Bissi
aceea nu se poate spune câ Întrea- v ,h i '

r i . i> i - sed , ca re r? ic i'oda t n *a v o tbii
h
ga revelaie dumnezeiasc dat de vnih&fte da tine; ci din
nu. ia (j;: i.'
$J
li sus Hrlsos se cuprinde numai în Iui Dumnezeu (cart? i pe învjjftftoj i]
Sflnta Scriptur (In 20, 30; 11, 2^)- frnfragâfiM rteinfrerupt #i 3n vpeij — esle
Tradiia a continuat circule pes Judeele cu ft&putiftjtd sd greeased, n.'d
cale oral, împreun cu Noul Testa- pe^te frif sâ nnaâyt-ascfi, nici s iie ani-î-
Dum-
ment, pstrîndu-se în ea mrturii grtd; ci fiiserfea vstr osement'rj cu
despre învturi, rituri si instituii ity&L-tnst-'ci Scriptura, nertcît i totd
eseniale ale Evangheliei, cum ar fi ur\n qvîrtcf aceeai auiarJ/frfe*.
despre Taine, în special despre bo- Bibliografie: D, SL'iilpae, Bevif-

tez i împrtanie, despre slujirea Jufta pfia nri*^, cuvitte imagina In vQ,
?i
r
-
apostolic, preoie, predica i cate- tnfham*. XX (IjMfe, nr, 3, p. 347—375,

hez, despre viaa moral cretin
i organizarea bisericeasc, . RUGCIUNE de : Din puitct
Biserica Cretin pstreaz i vedere islorîc, deja în Vechiul Tes-
transmite descoperirea dumnezeias- tament, ntyuriunea este, împreun
c in Sfinta Scriptur i in Sînta cu milostenia, un ele murit esenial
Tradiie. In Siînta Scripturri cuvîn- al pietii Interioare personale (Fap-
Ui, 2— 4 Tob. 12, B Est. 4,
tul lui Dumnezeu s-a transmis prin
l.u cf. ; ;
inspiraia Sfîntulut Duh. iar în I II Mac.

; 15, 14), care este mai
importanta decît ritual li exterior
Sfînta Tradiie, prin 'supravegherea 1
i cluzirea AceluiasOdh Sfjnt, (Le. 18, 11). rugciune, proteti i

In
Toate termele i exprffflmle în care drepii Vechiului' Testament obin
s-au concretizat i s-au transmis putere dumnezeiasc {Ps 5, J Uî t r ;
apostolica i rea biseri- S9, 101 118, ti2 le, 32, 11 Denl
Tradiia ;
; ;
ecouri, inclusiv hotrîrile dogmatice 16 Est 4, 17 II Reglcapi ltt si 1$ t t
nle celor apte Sinoade Ecumenice, II Regi I8,4f Dan. S 18, 23; 7, 25-2ti). 3 :
t
st? refer ia Sfînta Scriptur i Sfîn- Sfinii N"ouluî Testament rmin

ta Tradiie ca la cete dou izvoare in atitudine de rugciune înaintea
ale credinei ortodoxe. Spre exem- Mielului eshatologic (Apoc. 5, 1).
plificare, citm Mrturisirea de cre- Iisus rezumn întreaga Sa viaa de
RUGCIUNE 339
TuijfiriuTii' (Matei 26, 36 ; Mc. 1, 35 ; — Ruipifumea

de cerere, care
Luca 6, 1; Ioan 11, 41—42)
12; 11, este rugciunea începtorilor i a
în rugciunea sacerdotala (Ioan 17,
fc-^26). Cea mal important rugff-
veacului acestuia, pentru in vea- c
cul viitor nu se mai poate cere lui
efone a Sa este aceea ctre Tatâl, pe Dumnezeu vreun Eucru. Este o ru-
cm re fiind rstignii «Printe, tar- :
gciune pentru a obine ceva, dup
la -le lor, c nu tiu ce fac» (Luca exemplul vameului :
«Dumnezeu-
23, 24 îndeamn pe apostolii
J El le, fii milostiv mie, pctosului*
BâL; «Privegheai i v rugafceai (Luca ia, ia) sau al lui Zaharia, ta-
?âdej în [Matei 26, 41 J,
ispitii» tl Iul Ioan Botez torul (Luca 1, 13).
ii Înva sa «e ronjgfe (Luca, 18, 1),
—
Rugciunea de lauda are un
dîndu-le «rteo^cîunea domneasc» caracter de preamrire i se face
(Matei a, 9—15; Luca 11, 1—4). spre adorarea iul Dumnezeu. Aceas-
tisus Hrlatos recunoate atitudinea t rugciune este frecvent în Ve-
vameului (Luca lfl,
adevrata atitudine culic în situa-
LI) ca fiind chiul Testament (ioan 2, 2 4
vacum 3 1—2 Tobît 3, 1—2 etc).
A- — ;
( ;
ia Noul li Testament i
In Noul Testament se gsete sub
Pentru apostol « rujiîcinneu l i
1 forme diverse doxoiogîe, binecu-
:
slujirea cuvin tul ut» (Fapte 6, 4) fac

vântare, imne. psalmi, adamârl
parte din propria lor slujire (cf. (Efes. 5, 1B— 20).
Este rugciunea
Fapte IO, 0; 16, 25). Din primele practicat de apostoli (Fapte 6, 4) 4
zile ale rugciunea este
Hi .sori di, Ea are t-a model doxologia Îngerilor
nedesprita de viaa cretina, cea {Luca 2, 14).
personala l comunitar (Col. 4 2).
Ea irtsotete totdeauna cultul
(
«în
— RugciuTwn sau
tic mijlocire
de implorare care se IVe apel
In
duh .i adevr» [Ioan 4, 24), care struitor la intervenia proniatoare
poate SFi ins lud $1 alte forme de
pietate în care se exprim cretinii,
a lui Dumnezeu (Iosua 10, 12 14
Judec. 1, 16— 3ti). Este ru<iâ ciurtea f-
— ;
i'k- la templu, fie in mod public, fie cuta de tatl copilului lunatic
in mod personal, retras {Efes. l 15 :
p
«Doamne, mîluietfe pe fiul meu»
Ifi; 3, 14— lî); 5, 19—20 ; Filip.
[Mat*! 17, 15) ] a diaconului te-
2 10—11 ; Rom. 12, 1),
r
fnterpretînd j ti demn ui Apostolu-

fan, la captul martiriului su :
" Doamne, nu le socoti pcatul aces-

lui Favel a Rugai- v& neîncetat]*
(I Tes. 5,
:
17), Origen consider în-

ta- (Fapte 7, 60}. Dup
Anostolul
Pavel, Duhul Sfint este cel ce im-
treaga via a credinciosului ca o
plor i mijlocete In Li mp ce noi ne
aemtrerupt i mare rugciune, rugm (Rom. S, 26 27). —
tliatre care ceea ce In mod
obinuit «rugciune» nu este decit
numim —Rugciunea de mulumire este
o mrturie recunotinei
a pentru
o prticica' {Despre, ruguchme, XII,
binefacerile luj^Dffrnneaeu «Vor-
2, in col. Prini i Scriitori Biseri-
£i
bii intre voi îrHasalmi i în laude

:
ceti» voi, 7, p. 224). i în cîntri duhovniceti, tâudînd i

«V îndemn înainte de toate s cintind Domnului in inimile voas-
facei rugciuni, mijlociri i
cereri, tre. Mulumind totdeauna pentru
mulumire pentru toi oamenii» toate, întru numele Domnului nos-
(î Tfm. 2, 1). Apostolul Pavel reco- tru lisus Hristos, lui Dumnezeu i
mamla aici t& se practice calea ru- Tatl* (Efes. 5,19—20). lisus Hris-
gciunii în mai multe trepte sau tos însui Se roag ; «Te slvesc pe
moduri Tine, Printe, Doamne
:
al cerului l
—
S40
flUCAClLNE
pmintului, cci ascuns aces-

ai pe de ctre fiecare cretin. Din
£i
al
i de cel price- secolul a IV-lea, «Tutdl nostru* in-
tea de cel înelepi
pui l le-ai descoperit pruncilor» tr în ritualul Liturghiei,
gsesc nu-
In tradiia liturgica, se
(Luca 10, 31). La mormintul lui La-
zr. EL zice «Printe, Ii mulumesc
:
meroase texte de rugciunf in cb«
se invoc harul persoanelor Sfintei
d M-ai ascultata (loan 12, 41),
Treimi sau mijlocirea Maicii Dom
Tradiia monastic:! de inspiraie
nulul. De pild "împrate ceresc,
cunoate «rugciunea min-
:
isiha$ti ca
Min^fietorule/' «împrteasa med
adic rugciunea la «urechea
;
ii»,
împratului» în cea mat mare in-
prea bun» ;
f. SI a v întru vei de bus,
lui Dumnezeu*- ; «Luminii linA* 3
timitate cu Dumnezeu. Ta scpm*

«Sub mijlocirea ;
Rugciunea poate 9& fie indivi- isDoamne al puterilor" ;

..Cred,
dual' (Matei fi, 6), cea fcut de
Doamne, al mrturisesc»,
flecare credincios, c- singur «în
mara inimii" sau comunitar *ra-
,
:
«Cdc/ vudem c Duhul Stfnt eotomt

peste ilîncu $i vinul puse ps ciJior, în
gudtiTiea multora:* (H Cor. 1, 11)» *W
cltpth f^'\>Uii e pregtit ?t Ia
cea fcut in biserici Ia di teri te t rl.'iti
ni'.jciune l cere indurare. Iul Dumnezeu

slujbe de obte. Biserica a orindult &*4& l
i JsJ oefitafl ffimtea fn cerere.
un loc un timp specific pentru
i 7,\f\ari(i attai îngerul Jn vn*men
fu! s-cî
mgciunetx comuna, Se mai poate
f
rugciunii, £ i-a prevestit nu'-jterea lui

deosebi rugciunea de un &intfurcu- mga
Toan. la lei Iul Petru cînrf se in
vmt (mon«1ogistos) sau compus. Ea cas, In Ceasul af faselea, f fca artat i?c-
poale s
fie Însoita de îttchuiâcluni
d&iEU cat/t i-ti tbnâiâ Ia cîte marea mâ-
l îngenuncheri, care simbolizeaz prîn plnwp r.ohorltâ C*w dt
cderea i ridicarea (Fi Lip. 2. 10— ntuirile? tffrl
vfcfufîoare/e ta -rr. Op osfioisnw, iui Cor-

11 ;Fapte 7, 00). Ugerul ^ j-« spu* efJs
ne/Je i f-fl arflrnf
Noul Testament cuprinde nume- scrise despre ef. rjjflrf se ruga. fur /ui
r'i.M'n- exemple fio ntiy.inuvc nt vorbii Dumnezeu
riffUJ, fiul Iul W4VIJ f-0
gdunea «Mrete,Mnriei ;
suflete
r]nJ std&â plecat pp ta ffl In mg^/une.
46-
al meu, pe Domnul* (Luca I,
La flit arhiereu/ auzea Ung" jsffJfcfrita
rugciunea Iul Zaharia «Bine-
5&J ;
:
deasupra chivotului, cuvintele lui Dum-
cuvîntat este Domnul Dumnezeul nezeu l efe af olo primeu tn «nJp fulr.'in
f
lui Israel* (Luca I, SB— 79) rug- ;

de la Dumnezeu vederile f>enlru ioate r.e
ciunea lui Slmeon. «Acum liherea^ :
eteu tte ftî/DJî ttmpuliii i ttcote unrfc af/i/e-
zâ pe robul Tu^ (Luca 2, 23—32) ;
r«ii ^rîfra pe an Jn vremea Jnîr/-
o tfafd
ruqtr clunea îngerilor «Sfint, Sfint, :
rosdttkrrG a rugciunii fu(urer scmfn]iilOi

Sfflnt» f Apoc. 7, B ci. Isala 6, 3). Dar adunate aln Iul tetael, airif.a arhiereul
cea mai importanta rugciune bi- cuvinte!® lat Dumnezeu prtfltr-o vedere
blic rmîne «Tatl nostru» care, înfricotoare negrit, cTjtoT intra In Sfîn*
dup Terul ian, nu este altceva decît rrr û'ttreior s/ sp flmnfa pe sine pe folâ...
a «rprescurtare a întregii Evattg!***- AsiiG^, toate vederii® artat? ultnttlorau
iii» (Eteîpre rugciune, I). La înce- loc in vrtflWd rugciunii, Cci ea oft
putul secolului al Ll-lea, Sfîntul timp c tttlt cTe sunt i de po(fJv« sWntd
Policarp (în Scrisoarea ctre Fdi- primiri a damttîar {har lamelor), ea timpul
peni, 6) amintete, de ea, ca parte rugcitmll, tn care vorbete cineva CU
din ritualul cultului cretin, fniiffu-

Dutnnt'.zeu * (Isftac filruL. Cuvinte despre
nevoin, XKKtU, tnid, rom., Pilocolia
tura. celor 12 apostoli (cap, B} reco-
manda s se rosteasc de trei ori voi. 1(1. p. 17SJ.
s
SAVOT - otire. Termenul se presiunile lumii, eare-1 duc la tot
refera la mul Urnea Îngerilor, arga- Felul de dese rtaci uni,
ii/aa ca o armat car*execut Monahismul evoca, deci, problema
poruncile tui Dumnezeu. «Dnmnui relaiei dintre împria lui Dumne-
SuvoQt* este "Domnul otirilor i:
h
îm- zeu i &ârac~i t care reprezint marca
pratul înconjurat de cetele inje-
t<
majoritate a locuitorilor i naiuni-
tttiu (Henivit), Serafimii striga lor pâmîn tulul Evanghelia lui Hris-
imn raire alii «Sfînt, Sflnt, Sfînt
:
tos este Vestea cea buna
ii Dum- c.-ti
c&e Domnul Sa.vaat» (I&fiîa i\ 3}. nezeu este cu 91 pentru cei lipsii,
SRCIA bun
voie) ne- triti si oprimai, judecata Iul Dum-
(de i
nezeii vine cu a binecu vin tare in fa-

afonisirea voluntara, «depanarea [fri*-
îngrijorare a bieii
voarea sracilor, pentru cei bogai.
Jilof, lipsa de
neimpiedlcatâ, înstrinarea de inea înseamn un verdict de condam-
U*iytNft\ credina în porunci» (Scam, nare. Ambele categorii, cei depose-
cup. XVI, 11). tu asceta sa continua. dai i cel ce deposedeaz, stau sub
mea uhu 1^ ca i credinciosul, este i- judecat unora li se dâ capacita-
:
nui Sl'i ridice toate obstacolele, din tea de a spera i de a lupta contra
lAunru i afar, care ar Impîe-
L^în aservirii altora le Inspira
;
pocin
ifica venirea Duhului Sfint in inima i renunare.
su. Dup.i eliberarea libertii pt"i n
Ce înseamn pentru misiunea Bi-
ascultare, dup dominarea trupului
sericii faptul obtea monastica
i .1
(jj'iii curie, fi trebuie s-a reziste

propune *Erci<t voluntar" ca aii
presiunii lumii din afar, o lume a
abundentei materiale, a puterii i ii
tudlne faa de cei ie creeaz i per-
Acaparri l In virtutea principiului petueaz srcia? E&te de la sî ne în-
de nea ii pi re de bunurile materiale eles Cmonahismul a avut o influ-
t de neposedare de avuii, clui- ena majora asupra eticii cretine
rul, ca i credinciosul pun în evi- sociale. Asceza monastic este in-
dena ral ea evanghelic spre ImpA- dicatoare pentru Biseric ea nu ;
râifi Câd agonisirea de averi este trebuie sa jcapiift indiferent farl

de nedrepfffPfe" economice i socia-
1
cea mai evidenta sfidare a Evan-

ghelici împriei, care este ffigi*- le care stau la rdcina srciei ; ea
ftahA anume celor firaci. De aceea trebuie s lupte In numele lor i

ura fa de sraci este im pcat de împreun cu pentru eliminarea
ei
neiertat, deoarece lisus Hristos Se oricrei forme de sâmeie. Monahis-

identific cu acetia. «Vinde-î toate mul rmînc o critic permanent a
averile» poate însemna opoziia câ- societii a servite bogiei materia-
Jugarulul i [:retinului faa de toate le.
343 SARUATUKI
SRBTORI Înc
din primele
: feia lu| Isaia despre Mesia «Du- :
zii* aie ei, biserica face pomenirea, hul Domnului peste Mine» (Luca 4,
în timpul liturghiei, a credincioilor 16 —
ifl) i cind se face pomenirea
ei vii i morL Aceste pomeniri a- Simului Simeon Stilpnlrul (382—
veau un caracter solemn dnd era 401), Principalele srbâlnri fixe —
vorba de episcopii Bisericilor lor ale praznice împrteti — aîe anului
sau de martirii care au suferit din sint ;
cauza mrturisirii credinei în II sus

Hri&tos. Martirii erau socotii mdu-
fi ttpkmbtlt — Kftâfrfel Maidi Dam-
ii ii . .
septemltrîv — inll*r«a
lare pline de slava ale Bisericii. Irt Sfintei Cm ci
14
ziua in care ae comemora moartea
1
(sâ^)â(nure wre este îl d<* posjj.
lor (numita în actele martirice <*nas-
21 noiembrie — Inlra-ron Ma-âcli Gom-
lerertj; comunitatea cretin mergea miiirl tn templu
Iu momi în iul lor, de obirei in afara
as âataTfarte
j
— Kafjw*! OojwwW —
cetii, l svîrca Euharistia Tn acest
Cri clanul;
fel, s-a nscut toarta sfinilor»
sfirttâ
innuffj-^ — jfâtfefe l3njntpj.nr i tym
î
care consta In pomenirea episcop! lor
i i. i
l martirilor locali, eh tar la mortnin-

,
6 tiLfiimrie — [liiLr-mi Di murului.}

lor. Alte ocazii pentru srbtori
liil
2 JebAirjr/r» — l'jitlrtiplîiaTi'u t>fjnm ului ;
cr>mnne cran : sfinirea unul nou lo-

mj tarea moatelor
îâ tiujrtte — B-unu vestit e p
ca liturgic, unui
fl uttguxl — Sftiliiiljarô 1
.
fritâ,
martir dlntr-im loc în altul. /fi axgvH — AAatnArwi Malrlt Drun-
Srt&Lorilei consacrate drepilor, nulul.
sfinilor î apostolilor, din Vechiul Tot atol M&iiLe sa fie iimiiiL'te U .'i
i Noul Testament, au aprut mai pfaixrtcâ de] ui mobil:

ttt&ft ri I ti.
tîrefcl si si rit in leg&tura cu eveni- —Intrarea Iul HrtStos Iu I'-h-.^™ sau

mentele respective, pomenite in ca- Ptipiite >[Dumln r ce preced r Pnlrlc) r
: Itifci iln pariaii* *l -CU
1
feti
V'i io urii i Nsctoare de Dumne- fîtfl FÎMt :
zeu în acelai timp. Srbtori de a- Z4 imkf — Nsslflruft ST. la<m înarlute-

nlvcrsare a unor sfini s-au impus mprgitnrul )
prin Influena unor Rifceriel impor- 0!> /unic — Pf. Apostnll Prim jl PntfHi
tante. De pild, pmznicul Sfinilor iffl atitfur^ — Tttjerfa capului Sf, loafl
Petru l. Pavel, care esico srbtoa- înafnt^merfjfi'tonil.
re istorica la Roma (2!J iunie). Dup
perioada persecuiilor, Biserica a Caracteristici ale acestor mari
ales în calendarul sar Mior ilar, al- srbtori împrteti : ele au ojna-
turi de martiri, nume Iu gri ck^ Inte-praznuire, o prelungire sau o
i fecioare consacrate, "flftaf c. Bise- dupâ>prznuire i o 7,i de încheiere,
ricalocala are proprii ci sfini, a
care variaz a doua ;l este consa- :
cror amintire le este scump, dar

crata pomenirii sfinilor care au un
nu trebuie s fie exclus comemo- rol în srbtoarea din ajun
rarea sfinilor clin alte Biserici i :
ri. sep/em for/r? — SfîulU loaclilm ii An hi

bisericesc începe la 1 sep-
Anul 81 tfr.cumbritî — sofoar Iu rî-nstiM MnSi.lt
tembrie, cind se serbeaz intrarea în tul Dumiwieuf 7 tunuarit' — Sttn.ui [«ian
sinagog a lui Iisus, care a citit pro- Bt-itctlorul : 3 iebmarte — SfiuUl Si-
SUNT*: SCRJPTl RI 343
i îl Ana i M mxitifa — Sftstiul Ar- toa. sus n-a dictat

Ii mesajul Su,
"jv.in^n
nici n-a cerut discipolilor Si scrie s
I- '
l
i- Apostoli. f.'iri despre EL. Lei început, înv-
tura Sa a circulat ca tradiie oral fi,
Patru srbtori sini. precedate de
care a fost apoi fixat in scris Par-
o prfoad de post : postul Crciu- r
tea principala a Noului Testament

nului dureaz 40 de etle (IS no-
— o formea/a Evanghelii^, in num, ir
iembrie 24 decembrie ) postul 1
;
de patru dup Matei (numit Le vi),
Pastelul, care e cel mai lung, du- j
"d 7 sptmâni
evreu devenit cretin i apostol, bun
r postul Apostoli- ;
lor, a crui durata depinde de data cunosctor ;il Vechiului Testament,

care acri*? pentru evreii devenii cre-
începe luni, dup
l
I i ticlui Du-
minica tuturor sfinilor postul Sfln-
tini din Palestina l Siria ; dupâ
liî Marii dureaz de îs 1 la — ;
1
Marru, însoitor al Iul Puve! l Pe-
august tru, de
care a auait istoria luî
ta
Ilsus, scrie tea dinii Evanghelie, la
1 h o g h N
ffflfl
i
rfe
] 1
fttcs,
t r> :
HLblEothittv
C, Andmniknrr,
Gcrum
Le
ÎL
m de ani de la înlarea lui Ii*us,
Cm, Phij\
pentru convertiri care triau in afa-
ism.
ra Palestinei Luca, elin de- dup
SHNTE SCRIPTURI
în p mpo v- :
venit cretin, medic, care însoete
di) sus se refer adesea Li
irea Sa, ii pe Pa vel in cUttoriEle sale. Luca n-a
Sântele Scripturi, la Moise profei, f
cunoscut pe Iisus, de aceea scrie du^
Psalmi i Legee Iul Mo jir (l,uca pa cerceîr'irile proprii pentru con-
24, Moise, era toi profeii, a
44). .
vertiii din afara Palestinei care vor-

tntrevzul venirea unui Mesia i re- besc greaca Luca a scris l Faptele
;
Hk^rea urmi Nou Lega anim (Evrei

11. 13), de aceea lisug ia ca punct
Apostolilor dup loan, «cellalt
;
discipol pe care-1 Iubea Iisus--, scrie

de plecare mesajul Iul Mofse «Cci :
a scris despre Mine-i (loan

pentru tei ce cutau Lumina, Ade-
I
4H).
t
vrul si Viaa din Asia Mic. Nou
cretini fire doua
Biblia pri
Vechiul i Nuni Testament, Vechiul
Testament cuprinde 27 de cri scrise
în limba greacu.
fletotânwni cuprinde aliana pe rare
Dumnezeu lacul-o cu poporul lui ,i SftntaScriptur s-a scris anume
Itrael prin intermediul lui Moise o h
pentru u da "înelepciunea care ne
istorie care acoper aproape IM se- conduce la mint ni re prin credina
cole înainte de Hrlslos, Timp de în lisus Hristosn (H Timotei 3, la). El
roape 1000 de ani, Istoria sporu- este centrul Scripturii. Orîgen com-
lui Iul Israel s-a transmis pe cale par Scriptura cu «un trup complet
DTfilfl din generaie în generaie. al Cuvin tulul», halnelp Cu vin tulul
Poporul a pstrai ru fidelitate mc- fiind cuvinitfaSt-.ri.-pturii (Fllocalia,
mcrla evenimentelor. Vechiul Testa- X. 1 XV. IwjTAixttMl scriu sub in-
;
ment este alctu&l din 8S de eârj spiraia Duhului Sfint (II TimoLel JJ P
redactate în ebraica i alte cri 10 ;

II Fetru
19—20), de aceea Bi-
1,
Strtse in greac, colecionate in pe- blia are autoritatea si puterea cuvîn-
rjoada anilor 050 si 100 înainte de tului lut Dumnezeu, Prin Biblie t
Urisiim
Dui i?eu vorbete unei comuniti
Cealalt parte a Bibliei vorbete care e dispus s asculte i sa cread
de Legâmintul realizat de lisus Hris- în cuvîntul Lui.
.
.144 SFINENIE
SFINENIE agio-[gr. agiasmos, prin simpla alegere in virtutea îe-

syni lat. sanctlficatio]
;
procesul de :
gâmintului, ci prin faptul ei sint c
1 rana figurare subiectiv a oredincio- introdui in comuniunea lui Ditm-
sului prin participare nemijlocita la nezeu prin lîsus Hristos. Arhiereul
viaa în Hrisl.os. Care este sfineniei sfrii (Evr; 7, 26). Checul i Mîj-
însmi, adic prin consacrare spiri- lofltoru! unul nou Testament (Evr.
tual continuii. împreun cu drep- S, 15) prin însi preoia i jcr. .
tatea l rscumprarea, intirea Sa (Evr. 7, 21—28). Cretinii sint

este un aspect, nomple mentor i in- jffai (Rom. 12, 13; 13, 25— ^ti
dispensabil si actului mintuiril fi membrii Bisericii dîn Ierusalim i
Cor. 1. 30). Mint ui rea nu este un din Iude ea ; II Cor. 9, Evr,
merit, ci apropierea personalii, du- 10) deoarere sint prtai al lui Hrh-
p har, a ir Lipului îndumnezeit al tos i ai Duhului Sfînt (Evr. 3, 4),
n împreun- Iu er lori cu Dumnezeu,»
Jui 1 Iris tos, aa cum indica scopul li-
turghiei *$fintele t sfinilor*. Actul

:"
(I Cor. 3, 0),
e*en5ai al jertfei euharistie* eite Caracteristici, componente, aspec-
consacrarea sau prefacerea daruri te ale sfineniei :
lor dat scopul acesteia este sfini-

; ,i) Participarea la trupul mdum-
rea credincioilor. Cretinul devine nezel'l al iul Hristos, Izvorul sfini'
loca sftni al lui Dumnezeu prin Îm- niei ; « Drept aceea, frailor, avtnd
prtirea Sfintelor Taine. îndrzneala s intram in Sfintu Sfin-
In Vechiul Testament, «Sfînt, sflnt, telor, prin sJngelelui Ii sus. pe caiea
siîntfi (Ie. B, 3) este numele mani- cea noua Si vie pe care pentru noi
festrilor Iul Dumnezeu re] trans- ii înnoit-o, prin catapeteasma, adi-
cendent, ta, frumusee, str Lucirea c prin trupul Sau...:* (Evr. 10, 19
In afara jj viei! divine celei mai — 2 A). In acest sen*, sfinirea «ttie
presus de fire. «Aa zice Domnul, a dat de pârtiei pa re li Ui hunii Tu ii
Crui locuin este venica i al lor (In ti, î>3),
Gruî nume este sjint slluiesc : ta) presupune jertf In-

Sjhiti'ititi
ini.r-un loc înalt i «tfflrt* (îs. 57, terioar, participarea omului ia pro-
15). Sfinenia !ul Dumnezeu vine pria lui m intuire, de unde ca ra cie-
din misterul fiinei Sale, de aceea rul personal consacrrii. Cea din-
al
ea produce teama i cutremur. To- ii treapt a sfineniei este tocmai
tui-, Dumnezeu Se
apropie de oa- libertatea fa
de patimi înainte de
meni prin legmintele Sala., consa- cdere, tpare dispoziiile i tendin-
crînd astfel, pentru konomia mln- ele omului erau calme, libere de
luirîl, poporul ales. S/iu firea, adic lupte intre ele, r/ir Impuls iun con- I
consacrarea sau separarea pentru tradictorii. Patimile l'urmeaza

scopul Iul Uumnezeu in lume. vine dinii «zid;-.- cure s-a ridicat intre
prin alegere (Îs. 45, 3L fe* i- P Otn i Dumnezeu i care trebuie i
Gal. 1. 15), pit spre reagonlsirea finenUi

In Moul Testament, Ûnul este c) Sj'inViuti are \ un caraeter pro-
ftfînt,unul este Domnul îl sus Hrts- [0tic, eshatotogic, deoarece m Duhul

tos», Cel care -a jertfit viaa pen- l Sflnt cretinii au gustat buntile
1ru con lucrare a definitiva a neamu- veacului viitor, pe H rictus însui, In
lui «Pentru
omenesc el
sfinesc (jertfe se) pe Mine însumi,
:
Eu M Fttsâsl
li
realitatea lor
10, 1). desigur, aici prin arvun-
(Evr. B, 5 ; 9,
n
;
ca i eî s
fie sjinii Intru adevr^ t iar acolo, in împria ceruri lurt
(In 17, 19). Cretinii sint nsfinlu nu in i postai i adevr.
SHÎSWA 31*
Sfinenia Bistriii provine din

â) tfJwttosa spiritualii, vraduit ...
p*ff 1. i
echivalena el cu Trupul lui Hris- nijim-ff, Di'scloc? —

<$b JSmuwcr AfctWyâ
t«s, In care Se ailtâhiieîe
Duhul. im ti^lierouc.-iiir-, um-, [mn m&m, Eph-
Caracterul ei de <t&f' t» »f sfini- m loh fertil a lut Pmtu (teta & ctut-lorait).
toare nu este afectat de nedesavîr- exltto «Glasul XXXu
irea cretini lor membri ai ei. — (lOTty
diîi
jir, 9— Jfl, „. ,^ :1
Bfcerirfi»,
— ir> r A .
P j fiît] ^ fli
Pornind de la caracterul obiectiv iu, itfBGi* de «iar ju r on«,
( iftn pn.'i.
Si cel subiectiv al rscumprrii, tic vedere ctâ&ttb $ ortodo*, in HOrteO-
'inii teologi ortodoci fac distincie Ide», X fl^«). n r. 3, p, 43(i-44fJî M;^ ..-
între sfinenia Bisericii i pctoe- pnlllu! Ntmta ^wNNw*to3^ £fî^ /omâm
nia membrii (ir ei i ezita sa vor-
beasc de înnoirea Bisericii, prefe- JiucurQjtl, I9fl7,
rind s formuleze o înnoire In mem-
brii Bisericii. Desigur, «sjmf
este
SHISMA [ y r. shisma. la schss-
templu lui Dumnezeu,, care sîmel nna separare, scindare,
f •
shismâ] •_
VQU (1 Cor. 3, 17). Trupul Euî HrTa- ailtiatac de separare canonic

i de
toa este
Biiserica strivita, sfint. întrerupere a comuniunii liturgice
9
(er de prihana (Eî. o, 26). Dur - va- Intre scaunul de Roma i cel
de
porul lui Dumnezeu», Biserica, este tîristantinopol, prOvocaul de buia
pe cale, c.oninumd cursa sa pâmm- de escomunit-are din U> iulie
1054
teascâ spre cetatea cu temetfi pe care cardinalul Humbert o depune
pu-
ternice (Evr. 11, 10) «Cci nu pe ai tarul Sfintei Sntn, m numele
:
avem
SîcJcetate stttoare, ci o cutam papei Leon ai iX-lea (mor: cu trei
pe *C*ea care vine- (Evr, 13. 14) luni înainte), împotriva patriarhului
Biserica pâmteteasdi a primit MihalJ Cerularie, La rindul su, pa-
pireu
Duhului (Rom. fi, 33; 1 Cor 5, triarhul ecumenic okv( iei de-
5) t
rirvumj motenirii (Ef i, legaia papal prezenta Ia Conatan-

H), dar ea r
fiu este in stare dy slava" uncpol. Dei in sens strict anatema

deplin
(Col. .?, 4), ci suspinn i din U)S4 este o excomunicare
sufer du- per-
rerile natenl (Rom. ft.
22) Aa- :
s
sonal tare privele j n mod di ret*
=
dar, noi touleriuna sin tem cele doua scaune patriarhale,

plini de botusj
încredere, tîfnd ca\ atft timp cît ea a afectat profund relaie
uite
peirecem in trup, pribegim departe rioare dintre cele doua mari pri
de Domnul» (II Cor, 5. o"). ale Bisericii cretine
Exista o
ateptare chiar în starea celor sfini. Exista numeroase interpretri i
analize ale coninutului \
lele
*nnt c!nri armtJ W ata!nie&* &
pci* Jiii shismei,
dlmensiu-
Yves Congar (v. Note sur
Siilr t!r mai inainte $} 54 > fsâewtis
pr âi*, etuvei le &rhUme orientai, In voi. «I0îî4—
tf Dumnv&tt Re Îngrijea
VEglise ef Ies Eqlises», ^ p.
fld -f tfdnmcasr pe ?}. Pentru c Umne- JS51
92— f) consider^* uhhma. ca un
t
lung proces flHPfr&trangernenU

certarea wntru abaterea de c
î c a {<> n im re-
ciproc De altfel, astaai se
h\f firmnsta e semnul pocJnef*, înelege
mai _bme el 10,14 este doar un ep5-
Bibliografi u: P. Evdokiinov, Ln sod în acest proces de «înstrinare»
nr^V.Trillr
nrttf, Ahhuyp
ru' n.jyww. mituit:» fie W tfilu- dintre Apua i Rsrit, proces ture
dc- B&lefwtc&« Bi^roftca, a fost pus in micare i grbit nu
S p:rLtujj|ilto ariedftJa
fcolL
^
11*77
WK numai
^ 2(l| de evenimenrc
.
SAr 4l phim
r
teologice
fe Saro^. js fl pfl r . <; fi , sau bisericeti, ci si de circumstane
rfcîcoii, Efiii-eijfejni eêc Mtôwjov et m- politice si culturale. Adevrata se-
346
SHISMA
parare se produce in perioada 1054 tatus» Papal publicat de papa Gri-

—1204, dar a east perioad ii fost. gorie al Vll-lea (1073— 10H5) în. ca-
precedat i urmat de numeroase re se proclam supremaia papali-
tii asupra sinoadelor asupra pa-
,n le de disput &i momente de
ten- Si
siune, dintre care notm terii temporale

— —
:
lV-]ea
Sinodul ecumenic
al Aa-zisa fotiana» sau
m criz
(4^1), in sesiunea a 15-a
(canonul nshisrna lui Fotie^ <SG7 â?£>j pro- — N
28), recunoate Patriarhiei

de Qmr vocata de ptrunderea misionarilor
stantinopol, *a dona Roma*, ace- catolici în. Bulgaria, tare depindea
Fu-
leai privilegii ca i Scaunului de de Constan'tînopoL Patriarhul
Koma. La ultima edina, legaii j>a- tie (820— flSJl) este împotriva lati-
pel protesteaz împotriva cpiscopi- nizrii Bulgariei i reacioneaz în-
Lur orientali. Papa n-a subscris car 1r-o enciclic adresat patriarhilor
l rivalitatea in care face o list
mmul respectiv, astfel orientali <H(i7) p
ortodoxe contra
dintre cele «don Rome', devine pu- a revendicrilor
blic l oficial. Cele «doua reî- Bisericii Romei. Pentru Fotle *Fi*
miillB de conducere bisericeasc
— iioquc* nu este o simpla alterare
monarhi li pnpali taii în Apus, cole- neecunienic a unui simbol care are
giattt&tefi stnodatfi în Rsrit — m- autoritatea ecumenic, ci o inovaie
rep sa fi* contureze si sa se confrun- doctrinar care atinge do^mn trinl-
tede a rum (v. II. Aii viza tos. Les tarâ.

deux râgimes dans l'Eglise wde tf- Shismti încape de fapt cu deci-
vânt Ic Srhi$ine In voi,
¥
«10^4— ziile Sinodului de la Conslantinctpoi,
1854 L'Eglise et Les Egllses\ II, p. din 960, care condamn pe Kotie
im—im). (Futle adun ei insuf un Sinod la
—Sinodul local din Toledo (5#0) Constant iiinpn] în 867, care depune
Ra-
accepta introducerea adaosului »Ki- pe pap i condamn Biserica;
lloquc^ in crezul de la Miceea, cu mei), Este adevrat c conciliu! de Sa

toate f-a papa Leon III eyte împo- Constrii Snopul, din H7M— B§G, Lli
triva aseriuni, pentru
acestei i a care particip legaii papei loan »\
recunoate pe Fotie ca
respecta disciplina sinoadelor ecu- Vni-lea t
menice. La început mi a fost. sesi- patriarh, condamn «Filioque (Fo-
zata aceastri alterare, mai tlrztu ea tie M de pusese» pe papa Ni colac I
va deveni una din cauzele teolo- pentru csprijinea adaosul «Filio
gice aîe dezbinrii între Apus i oue«, introdus de misionari catolic

Riisân; germani ta llulgaria). recunoate
—
Centralismul papal, formulai egalitatea dintre Roma i Conitin-
<85a— Bt*7> tinopol. Roma avind presbela. Muli
de papa Nieolae I
s
în &63 nu recunoate pe Istorici insist ca acest sinod fie
cel are
Fotie
i
(82*3 -8fl7) ca pa|d#n — i considerat «ecumenic» deoarece a
dus la eicageraW*
forma iU- |
"•
=
I
= "' contribuit la restaurarea comuniunii
Grlgnrlr al VII-lea-JHtdebrand dinLre Apua i Rsrit, Recunoate-
o
re m « ecumenici tai i" lui ar fi de
(1073— 1&65), Inodientie 111 l loan
al XXH-lea (lîifr—Î334). într-ade-
mare valoare practic în vindecarea
excomunicarea Lui Fotie de- shismeL
v5r,
monstreaz cel mal bine atitudinea 1052 patriarhul MîbnU Ceru*
In
larie închide bisericile latine din
de revendicare a papilor. Pe baza
scrisorilor Iul Nieolae I, canonitî ConstRTU.înopol pe motiv l'niosesc c
de mal tîrzlu vor elabora un "Die- azima, care nu este o materie va-
SE [15 VI A
ii?
li du pentru
Euharistie. In IC 54, la care recucerete ConstantinopoJul
invitaia împ râtului Constantin 1261.,este de acord cu un
în
MoromachuE (1042^-1054), legaii «conci-
liu de unire» între grec] i
papei sosesc la Consta ntinopul, Uttinl.
dar Convocat la 4 mal :>U ,fu iviiiv.
îNitrijarhut Ceru brie refuz sa-i papa Grigorc al X-lea (1271— 127ti)
i
primeasc. In aceast situaie, eon- Conciliul de la Lvon (al Vl-lea si-

icâtorul delegaiei, cardinalul
Hum- nod general inut in Occident,
aert —
îaardtiat de pap Eâ" rs- 11-Iea de U Lyon) s-a
al
pund Iui Leon de Oh rida, care pre- bucurat de
contribuia unor mari teologi cato-
parase o ii sta de erorile i inovaiile
—
depune «sentina de ex-
"<-E —
Albert cel Mare, Torna de
H
comunicare* împotriva pa Lri arh ului

Aquino i Bon aventura care in- —
tr-adevar formau «apogeul culturii
j'vaJtarul bisericii
Sfinta Sofia. La eoiogke medievale» (papa
rîîidu! .sAu,
Minai] Cerularie con- Paul
vi). Delegaii greci,
iL'iFnn» actul cardinalului pentru prima
Jn edicte- oara ia un conciliu în Occident
' sinodului local din Constantinu- au
acceptat decretul dogmatic «Fideli»
lui. Dupâ aceaata, ci scrie patrlar-
C*ra susinea
11
Petru de Antiohj* penrtru a
ta Siiniul Duh
purcede de la Fat! i de la Fiul
• poziia sa
lif.i
de Roma fa dintr-un singur
ca
principiu,
wntro ruptura dintre Roma i
ei, nu din
doua
Bizan KsE are originea în Sinodul principii distincte.
Minai] FaJeoJogul
Cu toate c
al W-lea ecumenic
f«afl) l se mir (f 1282) a ratEl'U
eat condlîut de la Lyon,
cum fele trei vechi patriarhat ori- iar patri-
arhul loara aJ XI-lea Beccos
cnLflle (Alexandria,
Antlohia i fe- (1275—
1232) este favorabil
rusallm) menin comuniunea reconcilierii,
cu Ro- Hi serica Greac nu
vi novat de a acceptat uni-
o serie de erori
dogmatice.
"i eu latinii, fn plus, împratul n r a
primii ajutoarele promise de câtre
A
4-a cruciada (1203—1204), rare
conciliu. Mai mult, politica
Urmrea printre altele ea reli-
înlocuirea gioasa unionist este tontratarata
patriarhilor i episcopiior orientali
de o micare imtllatfnâ condus»
ia titulari occidentali, de
a contribuit urmaul su,
enorm Andronlc al Il-Iea
agravarea antipatiei rasa-
la
(1282—1328).
ritenflor fa
de latini. Cu profana-
—Cu tot eecul conciliului de la
rea bisericilor ortodoxe de
ctre la- Lyon, împraii bteaniai, din
Uni, in timpul cruciadei
l cu in- ra-
stalarea unui patriarh lai
iuni politice, foreazra uniatismuL
o la Con- Ue altfel,
stimtmufio] în
sinoadele unionista i u-
1204, starea de shis-
fiiu era practic
comum^.
matisiuiilm genera] cu metoda de
Pa pa 1 n a - reconciliere i mexic
peniu III. care se numea -ivi car de unire au I
al agravat animozitatea dintre Orient

lui lîmtos..., rwt
fâcut nimic penlru i Occident taj|Ag)& se preconizeaz
>
ppiedica pe cuceritorii latini sa t
Lin nou eoncrrnT de

Comit acest aot de injurie faa de unire, convocat
de papa Eugen al IV-iea
" ntrul
j
Rsritene.
Bisericii (1431—
H47), mal tntu la Basel. transferat
— Dup" ocu prea Cons Lan tino- apoi în ianuarie 143a la
polului de câtre latini Ferrara la
(1204— I2tij) conciliu particip
patriarhul ecu-
împraii bizantini, din motive per- menic Iosif\ reprezentani ai patri-
doreau reconcilierea cu Bise-
liii:x\
arh aelor orientale,
rica Romei. împratul l al Bisericilor
Mihail al rsritene, precum i împratul loan
\IJMea Paleologul {IHSQ — 12812) al VUl-lea (1422-1448),
rart spera .
.
iW SlllS\tA
sa obin ajutorul unei cruciade la- In tr- adevr, interpretrile shis-

tine împotriva turcilor. In ianuarie mei t noile in cerc Ari de uniatism sj
1434) sinodul e transferat Ui Floren- prozelitism, i mai ales noile dogme
a. «Filiocme» dA natere unei apri- din a doua jumtate a secolului al
ge disput? intre episcopul ortodox XIX-Lea, care consfineau autorita-
Manii de Efes i teologii Latfeii (IofiS tea exclusiv a papali taii, vor con-
de Montemero i Iuan de Torque- tribul la fixarea catolicismului r--
mada) încurajai de mitropolitul
r
tr-un sistem confesional pt cart' O-
Bcssadon de Niceea. La 6 iulie 14^H rientul nu-1 «recepteaz». O serie de
este semnat decretul de unire «Lae- papi foreaz un ifl tis mul (cruia de-
trntur caeliw, în care grecii accepta ja îi czuservictime ortodocii din
Fllloque, purgatoriul, Euharistia cu Ucraina în 1585 si cei din Transil-
azi m i primatul spiritual al epis-
copului de Roma. In noiembrie 1439,
vajrfft in 1700)
enciclica «literae ud
Plus al IX-lea in
:
Orientali-
un alt decret de unire este semnat {]&*ti) lêon 4*1 Xlll-lea, in «Frac-
v
de reprezentanii Bisericii Armene. t-lara GrutuLutionte* (1894). Piua

(Rmd pe rind, Bîserk:a Copta in 1442, ai Xl-lea in Rerum Orientalii
Biserica Slriacâ în M45 i BiserU-u (1928) si «l-ux Veritas" (1931). to.
Cijldeeanfl în 1445 sînt silite bA în- decembrie 1854, Piua a] IX-lea cel ,
cheie unirea cu Roma). Unirea în- care va publica in 1HG4 «SyKa-

cheiata la Ferrara a fost de scurta bus»-ui, proclam, fr consultarea
durata. De fapt Mar cu de Efea or- vreunul sinod, Bula «îneSabUisa,
ganizeaz la Con stan ti no pnl o mare despre dogma zmislirii neprihnite
micare de protest contra celor care a Fecioarei Mria. Aceiai papa con-
au semnat unirea. - Uni ai k» au fost voac cel dinii sinnd de la VatU
expulzai si din celelalte ari orto- .rin (1B6&— 1&?0). care a promulgat
doxe, Ghenadie Scolariu, cel dinii dogma jurisdiciei universale i a
patriarh cdere? Con stm ino-
dup i autoritii infalibile a papei cu ,
pohilul, reui sâ convoace un sinod toata micarea de protest care s-a

in I4tt4 care a denunat uni re B de organizat in luntrul si in a La-a
la Ferrara. conciliului Noua dogm, pus pe
— Epoca de polemic grecO-lar seama principiului «dez voi trii»
tlnâ (sec. XI — sec. XV) început eu
,
doctrinei, nu a fost niciodat re*
captai de Biserica Rsritean, mal
disputa despre «Filioque», culmi-
nwjiii cu runirovcrsa in jurul doc- ales din cauza repercusiunilor el
trinei pdamite despre natura ne- asupra edeziojogiei patristice-
creat a harului. Reaciile teologi- în I8f>4. papa Leon ui XllI-lea
lor SfiolttSti* 1
! latini faa de palarmVn revine asupra uniatismului i 'ifr
au artat în mod evident <?& sepa- pet apelul de revenire la scaunul
&watOlte roman, iar în noiembrie
rarea dintre Apus dfflMSirlt a atins
1950, papa Pîus al XH-lea procla-
Mu
In mod
este vorba,
serios niveluTaogrrt;Iî.l(
în Biserica
,
Apusean fi,
m
a
dogma tnAlMI la cer cu trupul
Fecioarei Mria, in Constituia
numai de schimbarea autoritii eon- a postolleâ v Munif i cen ti ss i mm*
eiliarecu autoritatea primaiala, nici Conclliul al Il-leaVatican de la
de acceptarea unor tradiii necu- (oct. ]9ti2 —
dec. 190&) adopta la
noscute în Hauri t, ci este vorba de SI noiembrie ÎS 4 constituia dog-
Ei
o dezvoltare doctrinar care nu u- matica despre Biserica, «Lufrten

nete treilnlsmul, ci îl dezbin A. Ge-ntium», în care se repeta doctrt-
SHISMA 340
rsa Vatican I, formulata

conciliului Churehcs duf/ng lhe> Xl-th and Xll-ltt
in «Paalorneternus^ despre supre- Crnturizs, Qxfard, Ciatendan Press, r*J5&
maia pontifului roman, succesorul i I--IH. A Hmay
Gtom&k&i v«1. y—a; ol t/»
j
iui c^pul vizibil al intreî

Petru, Uiiu^rs-Hy Pr«fi, Cambrtdtjc, ras-j—JBS
Btsarld (nr, 18 i 25) si decretul
p
Henri GrifofeB,, ,Tite Bymttine chusc.ii*.

despre eeumenisrn, «UniUicis Re- Tu voi «Byzajitr'um
An ftttratftttitaa t$
c
i
(BntegrâtiO», care declara sin- En*;t feflftttai Cî-vllazdt: ii-ilv., ,dT,i| de

gurii Bfeerîc adevrata
Ho mano -Catolica,
este cea -V, Bayiîes l H, Moss, Cfcj -d, J!?Gl. p. m—
celelalte Biserici laSl Den-o jr.|;n C:e^noJtx>p]o.s, /jyzojvr.'iv
i corn uni tai
colegiale separate de Ecal and Wert: J/wo Worjrfs ol
irrffrt
scaunul apostolic de Roma fiind si- ChitwtondQm m m$tf Agcs om/ fie*
tuate pe riEverse cercuri concentrice rtQiîaaiJOc. tjjciuid, Hlark™ !M6, li,
laterale. Y. Cotffpar, Jtf^Mpft. Sfruciur^ *acl&
InIanuarie 1064 papii Paul u\ h
jj'a/es *( Cfuwtfej tiaîs fes re/oi/ona etira
VI -le a vizitea:^ Ierusalimul, unde Or/enf e( Ctac&fef, In «ftcvue de Sricn-
se cu patriarhul eeume-
intîlneste ces pfctlfif^triQig et tlt^nk-iyLq-u^sei», 5fl
nii' Aicnagoras I. tn toamna ace-
luiai ,in, conferina panortodox. I
meni dp râvcâiitw eecledoto S (frue '' :: ,;
-
fie ta Rhadus dedde

sa se înceap £##*« ftowari^/jhuw, tn nftev» te
pregtirile necesare pentru deschi- Drrtji Uiuiitfqup. XXV {^75), martie-
derea dialogului Icologie <^pe picior decembrie, p. l^ VJaîus Plu-ldas, l.SS-i
de edilitate'» cu Biserica roman. Prûppos;es îoituaiuvhlaux pcur un #{$.
lagt/
In ajunul încheierii conciliului tluî'jgitfue etfUctk ojtîre tEUe
Yiitirvin QtViQiGm et lEgiise Mthalkue ramalne
papa
II, la 7 dec, Jitor»,
Paul at Vl-ea, în catedrala SOntul
li- "PAC», XXVI ( i D7GJ , p. 2^0—22»;
Pju! GautLp:, L n second trite r
Petru din Roma, i patriarhul Ate- co-flir* ies

/alint ttttrtbu& â TtttaphylaclQ
nagoras, m catedrala patriarhal din 4$ Bulga-
rie* In «Tbe^la*,
48 (1977), nr. 2—3.
I&tanbu], ridic în acelei timp p. SIG—S&i PJorj-e L'Hujtlkr,
anatema care dura între cele doua L*t dlvcr-
ses moâc tte tât&plion (iej ctri
iiîquef.
Bfserld de nou secole. Cel doi £an S rOrthocfOi^j, iti #U* Me^-
«JJHfl/ns
seri de Biserici îi dau seama totui sa*T OrthoduKC», -1f^, m, B2 p, lS-zij
c ^ acest gest de dreptate si di?
ier- T. M, PnFMiscu, Gtrjeza ^/
r
evo^^« iftfs-
tare reciproc nu este suficient »»e/f In VI (1954J, nr 2— a.
«nOrlftljiEfl»,
r
pentru a pune
diferenelor, capt p. UÎ3—217* Arttmleie -publlrate In rev,
cele vechi mai recente, din- $i cele «0*tOdo*fe f VI f1î»54l, nr. :±-3 e- , M .
tre Biserica Rornauo-Catolic l Bi- san, Paltfathuî Fot te f flomrr, Sn «MttFO-

serica Ortodoxa^. (Despre sensul piaWa Ajil*^](UuIi>, V (ine6j, jir. 7—^3.
canoni cal ui shlsmei, v. EHEZII). p. 53.'3-î5Q ) M, .pan, |. Rmurr-d n il r
» Ui I i» t| r . r<
Martin Jugte, La
T, Btjdojae, ^^|i - Pj ijer ff on scrf ii.m/wt,
ft^'^,
i t j :
fch&jrce bynatittn, q per cu îti&toriquc ?i

sa/4, vo], I, p. 41 1—43&|
doctrinei, Dvwnlk*
T. M. Pn-ppsm, JJttetcttca paUterhifai
Parte, lîMl * ftanafa p(t-
'•
Le xvhtitmc cte Pholius ? hlstotra & }&-
c<\frz Patriarhii Qttentalt fftj?), \ a
fpntfs. EdltLans du Garf, Paris, 1950 j .kUim, Stadii Teologice .», ]93o, nr.
. 2, p, 56—7+) f
Plmtlan and Byxtmtitm Eccl&tfatliccl Siu- ttfem, SaptfntQ, fa vxcoimmieut tfe ia

tffeS, Land™ (Varionim lV'prkits), Ifl^r 10 luJti 1054, ia «Stndli TeoIOglcefr J9ÎJ,
Steven Runciman, Th Enstrn Echtam
r
ar, 1, 45—6S, O. Ciâmfint, By?«rîM at

p,
A Study ai tha Papauy nnd thc Easlern le cuncllde Lyon in «Unit^ CrirGUcruH;», P
:[r*\ SI N\G OG A
]97^ nr. 37, p, 50—741 Constant Ln KU* h Principiul care pune în micare
Soh/sfno J consecinele ej pentru urtJta- sinergia este harul dumnezeule,
ten Bistriii, tn «SindSL Teologice;» jir, ft— care nu este un merit, ci se ln d
]o/isB5 P p. 724—?ae. ti ar. Dar Duhul Sftut nu cucerete
cu fora înclinarea voinei o mu 'iui.
SINAGOGA =• Loc de adunare «Cci nu nate Duhul o aplecare a
a evreilor pentru cult în ziua saba- voii, l'arâ voie, ci pe una voita o
tului (zi de repaus i de srb- modeleaz pîn Ia îndumnezeii
toare). Spre deosebire de sinagog (Maxim Mrturisitorul, Rspunsuri
care se afl in flecare ora, Tem- cite Talasie, romi, III,
6, Fitac.
plul exist numai in Ierusalim, pen- p 32). Dimpotriv, sinergia presu-
tru toi iudeii, li sus a intrat i a pune exercitarea libertii perso-
învat m sinagog i în templu nale, un efort voluntar responsabil
(Joiin 18, din Ierusalim
20), Templu] continuu "Botezul nu ia de la noi
:
a fost construit de regele Solomon libertatea puterea de a

voinei i
(I Regi ti, 2} pentru a
Înlocui Cor- ne hotrî prin noi înine, ci abia el
tul,care servea de altar i pe eare ne druiete libertatea, ca nu s
poporuli-a purtat timpul exodu- in mul fim stpînii silnic i Krâ sâ
lui în care se inea Arca Alianei vrem, de diavolul De aceea, dup
s
,
(Chivotul) cu Tablele Legii. botez, atîrn de noi, fie star ulm
- con- de bun voie în poruncile lui Hris-

SINERGIE [gr. svnergeia
to>, Stpmul nostru, in Care ne-; im
lucrare] rspunsul credinciosului umblm
pe calea
botezat, l sii
:
la chemarea Duhului Sîîftt, coope- celor poruncite de El, fie sS ne aba

rarea tainica libera între harul K
si
omului. lem de la aceasta cale dreapta. i- i
lui Dumnezeu i voina

torcindu-nc prin faptele rele La
M intui re a este un act sinergetic :
protivnicul vrjmaul noytm
i
«Cci nici un folos nu vine din lu-
diavolul* (Simeon Noul Teolog. Cel£
crarea omului fr înriurirea de
225 de capete, 49, Filoc. rom., VI,
sus. Dar nici înriurirea de sus nu 92).
p.
vine peste cel ce nu o primete
în
Mari prini al spiritualitii au
chip liber. De amtnrîouâ avem tre-
subliniat ca, de fapt, colaborarea
buin de lucrarea dumneze-
i simpl
:
omeneasca- (Petru CU Duhul Sfînt nu este o

iasca" i de cea
deprindere etic, ci ataarea total
Damascrun, învaturi duhovniceti,
I, în Fttoc. rom., voL V, p> 141),
ca fa de Dumnezeu, participarea ne-
mijlocit la viaa divina, îmbrJi'
de o pereche de aripi.
«Cei ce
rea chipului lui Hrlstos :
Pe de o parte, Dumnezeu" este li- nu a îmbrcat chipul Domnului

ber în relaia Sa cu omul, harul nostru Iisus Hristos, al Omului ce-
Sau nu este supus relaiei- nu poate resc l Dumnezeu, peste omul ra-
capiii de pe
deveni posesiunea ;
ional l mintal, cu simire î bun

voina sau puterea na-
alta parte, întru cunotin, e înc numai sin~
turala a omului nu e capabila prin gc i carne. El nu poate primi sim-
sine s
obin harul, dar ea are în irea slavei duhovniceti prin cu-
sine aspiraia spre Dumnezeu i e vint (raiune), precum nici cei orbi
capabil sa coopereze tu harul. din natere nu pot cunoate numai
«Dumnezeu celor mîndrî le st îm- prin cu vint (raiune) lumina soare-
potriv, ar celor smerii le d har» lui» (Simeon Noul Teolog, CzU 225
Pt. 5, 5).
capete, 53, în Filoc. rom., VI, p. 31).
(1
SINOD — SINOPALITAIE a\
Pe plan modelul
Istoric exista tr libera Lipsita de (pre)tiîna lui
apostolic care demonstreaz o c Dumnezeu l de capacitatea de a
lume nou este posibil prin siner- folosi cum se cuvine libertatea nu
gia dintre Duhul Sffert i oamenii poate face ca cineva sa fie vredni::
care cred. Totul se realizeaz ald de &&fct* sau de osind lîeic. nu ;
prin conlucrarea dintre Apostoli i mai puin nici puterea Iul Dum- ,
jmterea Duhului Sfînt {1 Tos. i 5). nezeu de a dispune

p BÎnguri nu
Apostolii vorbesc de «noi i Duhul poate s-1 fac pe om «vas du
afett* (Fapte 3, 32), ei iau decizii cinste» ori de «necinstei dac nu
nrm'i'nd Duhului Slînt <tPrutu-s-u :
are, ca s
zicem aa, ca temei de
Duhului Sflnt i nouân (Fapte 15, pronunare a deiiEalel. hotar Irea
28 ; 16, 4). Petru H
in numele Apos- noastr moral, care în elin fie spre
tolilor, confirm c Duhul lucreaz ru, fie spre bine» (Origen, Filoca-
cu el. Pavel i Timotei sfnt oprii Ha. XX 23 trad. rom,, p. 442),
de Duhul Sfîht s propovduiasc fl l b li
I,
o q r a
,
1 1 c : Syra^rjn te N'oiivnaii
în Asia. Duhul lui lîsug nu i-a l-
s Tîiôlosteit, 'iiaUta th£Qtoiqu* ef $ij-
sat mearg în Bttfnia, dar li
(tuns, tome IT, tr*dttc*r e nQ\^ Jntm
cheam sa lucreze Macedonia
în
s| ât?
Daî©nx& Las EdULons du Ccrf Paris,
(Fflpte 16, 7}. Duhul spune lui Filip r
sa se apropie de etiopian (Fapte 8,

19fi7 T Etii*, X, p. »*—W7î 3. &ri*'ffl-
nerili ]n teofrgta ortodox, \n «Orto-
$3), Succesorii Apostolilor sînt «ur-
tloxk^ Vin ftfSttfc n r. 1, p< 2E>— 19,
mtori al notri i al Duhului Sfinte
(3 Tes. 1, 6). SINOD — SINODALITATE |r]V.
Dar mal impresionant fapt
cel sinod os, lat. concillum, sinod] adu- ;
eâte modul de a tri al comunit- narea episcopilor unei Biserici lo-

ilor apostolice. Toi cretinii din cale (sinod tocai), sau a eplscopilor
Ierusalim formeaz o singura ini- Bisericii universale (sinod ecume-
mi E ca o nou
un singur suflei. nic) care are autoril.jd.sa de a lua
existena uman, freasc la se am ,
decizii cu privire la învtura, mo-
socialii, deoarece ei se orup nu rala, disciplina î misiunea Biseri-
fiumaj de pred rrea ouvîntului l 1 cii, Unii canonitl au emîs opinia
de rugciune, ci si de slujirea Bu- c sinodul ecu menit: nu este o
neilor .i de dreptate. De aseme- instituie ce ine de natura Bisericii
nea. Ifcus n -a. îngduit s se spun" i deci nu are caracter permanent
c"Dumnezeu nu are compasiune i obligatoriu.
pennj oameni. Dumnezeu iubete In fond, raportul dintre Biseric
_
oamenii ca pe i-opîii Sâi iubeam : r. e i sinodal ecu meni o se restrfnge la

cu dragoste printeasc, cu iubire unele chestiuni eseniale, cum ar
l.ra de margini. fost pentru el Am fl :dac sinodul este o instituie
Ca unu! care ridic jugul de pe care are o qjjtorjBite canoni in f
grumazii lor
hrneam»
plecam ctre el [ m sine i deci decMile sale dogmatice
sîn valide ca atare în acest caa
sî-i (Oscei 11, 4). ;
receptarea este numai un act ta

"Nici voina noastr liber nu
care Biserica asimileaz, interpre-
poate lucra fr (pre)tiinn Uii
teaz i dezvolt hotrîrlle sinodale,
Dumnezeu, dar nici (prejtîinu lui Dac sinodul este dependent de ac-
Dumneû nu ne poate sili de- s ceptarea Bisericii, arunci hotar fri le
venim mai buni, dac nu colaborm sale devin valabile dirp verificarea
se aci la bine. Dar nici voina noas- lor de ctre Biserica, întru cit in ta-
352 SINOD — SINOPALIT^TB
me de unii canoniti ortodoci

llbilitatea sinodului depinde de In-
l nu
invers. (L. Stan). De concluzia
aici s-a tras
Bisericii
failibilitatea
In legii tur eu
h
liceste probleme, as- de ctre teologii romano-eatolici c

tzi se face a deosebire, uneori prea doctrina Bisericii n-a depins de
net, intre teologia greaca {P. Trem- xinoade, c
sinodul este doar una
betas), care ar recunoate o autori- din modalitile prin care se expri-
tate in sine a sinoadelar ecumenice m Biserica, aceasta puind ex&ta
i a hotririLor dogmatice, j teolo- si fr ele.
gia au-zisâ slavo fil {S. Bulgakuv. Chiar dac, din punot de vedere
N\ A fu misiei), care, sub influena istoric, aceasta opinie poate t'i ac-
erleziologiei Iul A. Homiacov, ar fi ceptata totui

t
credinam Bisericii
exagerai importana receptrii si* sinodul ecumenic n-a fost o simpl

nodului de ctre Biseric, Unii sus- instituie preluata de la autoritile
Laice si care n-nr corespuns cu
in, pentru teologia greac moder- ti
na, c
autoritatea unul conciliu însi natura ei. Biserica u lucrat
n ar depinde de acceptarea Biserl- in chip sinodal de la început i
deoarece sinodul reprezinte un
-î 1 _ faptul acesta corespunde cu însi
oficiu de învtur, un magiîferiu fiina ei de comuniune de credin.
care poseda" acea «charisma verita- In acest sens, sinodul ente nu numai
tis-. Analizînd procesul prin care o expresie a Bisericii, ci o instituie
^noadele primului mileniu crefin care corespunde structurii Bisericii.
au primit un caracter ecumenic, de organism con ci Mar. Pe de alta
acetia ar atfj c
în unele cazuri si- |i,irte. Biserica
sinodal,
universal
adic ea se
arc o
noadele au pretins autoritate abso- structur

luta chiur înainte de acceptarea Bi- constituie ca o comuniune soborni-
sericii, iar în alte cazuri, de-abia ceasc de comuniti locale. Locul
dup receptarea de ctre Biserica sinodului In structura Bisericii re-
universal deciziile unui sinod au iese în mod evident numai dac^ se
devenit norme pentru credin. are in vedere baza sacramental a
principiului «modalitii. Dac «-
In general, sinoadele ecumenice
nodul este considerat numai sub
S-au interpretat ele însele ca vocea
aspect canonic, atunci se poate vor-
legitim a Bisericii, iar receptarea
bi de caracterul nepermanent i
lor formal de cAtre Biseric, de
neobligatoriii al acestuia. Dar sino-
aceea rine nu a acceptat, hotârlriie
dul trebuie pus în legtur cu sa-
unui sinod nu a fost considerat or-
istorici catolici (De cramentali tatea Bisericii i de aceea
todox. Unii
el trebuie considerat ca o instituie
Vrtes) susin nu s-ar c pufcea^ do-
autentic i permanent
a Bisericii.
vedi câ vreun sinod ecumenic a
Structura sinodala a Bisericii se
fost corectat de Biseric sau de un
observ mai ales în actui hirotnnîrii
alt sinod, de aceea teo^^f 'catolic
episcopale, cînd noul episcop face
susine ca un sinod fflBP ecumenic
mrturisirea de credina în faa
chiar înainte de receptarea Biseri-
l în acest sens s-a cîtat ca unui sobor de episcopi i este con-
cii
IV -le a ecumc- sacrat în funcie de mal muli epîs-
exemplu Sinodul ai
nit: de ia Calcedon (451), De aseme-
copl care se împrtesc din acelei
potîr.
nea, unii :m exagerat caracterul ne-
per manent l neobligatoriu al si- Sinoadele ecumenice au autoritate
noadelor ecumenice, caracter ce a în materie de credin l aceasta
fost scos în evidena in ultima vre- provine din faptul episcopatulc
.
MNOD — SINODALII' ATE 3S3
posed autoritatea de a înva universala în modul ei divers de in-

chestiuni exer-
de doctrin^ iar el terpretare i experiena. Sinodul
cita aceasta hariamfl în acord cu constituie i o confruntare: a tutu-
contiina Bisericii. In acest sens sg ror modurilor de exprimare a re-
poate observa o convergena intre velaiei, in scopul de a s labili ca-
sinod i Biseric, in senatul unei rat terul unitar al acesteia. din i
condiionri a autoritii deciziilor acest motiv xi nodul are nevoie de
EJMQâale de înfaiibilitUt sj eon- receptarea hot rarilor sale de între-
I nsul iîiscricii. gul corp ai Bisericii.
Pe de o parte, auLorRatea de a Prin receptare se înelege pro-
înva in Biseric episcopul a pri- cesul prin care corpul Bisericii so-
mi t-o de la llristos, prin actul hiro- borniceti constata câ sinodul ecu-
toniei. Funcia Lnvatuure, deci i menic a mârfurlsk credini! trans-
puterea de a lua notari ri cu carac- misii de Apostoli. De fapt. Biserica
ter doctrinar, are o oricine sacra- este consultata ath înainte de ine-
mental. Desigur
epist-op^tul il rea sinodului, cit i in timpul sino-
exercita aceasta slujire in mod Qr dului, iar episcopii sinodali au sem-
tentai. Dup cutn unitatea trupului nat hbttfrue sinodului cu conti-
i în unitatea membrelor deoa- — ina c
ele exprima credina Bise-
rece funcia specifica a unui mem- ricii de totdeauna si de pretutin-
bru este in acelai -timp o funcie deni.
co muna în treg ului trup
i a io t ti — ,
a 1 1 ii njrilo sinocrdetor ecumenice
unitatea Uisericii soborniceti st fi in au nevoie receptarea Bisericii
de
pamuniunea di' credin l sacra- întregi, d eon rece obiectul defini-
mentiua a Bisericilor locale. Astfel. iilor doctrinare preocupa întreaga
sinodul ecumenic are puterea i contiina a Bisericii, fiind vmhade
dreptul de a formula cu autoritate mrturisirea ei de credina,
credina Bisericii i el reprezint o In mod
concret, criteriul recep-
expresie nu numai a naturii sacra- tri! unui sinod ca ecumenic a fost
mentale u episcopatului, ci i a co- continuitatea noului sinod cu si-
legiali iaii episcopale i' ecleztale. noadele an teri «arc Hi se dea adic a
Pe de alt parte, sinodul ecume- constatat eâ h mriri Ic noului Unod
nic nu este o autoritate în afara de slnt în consens cu Tradiia aposto-
Bisericii, constituie glasul Bi-
ei el lic, aa cum ceasta pstrat
este
v rfeii soborniceti l deci hotrte de contiina Bisericii i cum a fost
«ex consensu eccleslae>*. în sinnd, exprimata de sinoadele ecumenice
episcopul reprezint m.i numai pe anterioare. Aceast constatare se
Hristos, l
Biserica sa local, teu
ct face in cadrul viitorului xinod ecu-
reprezint pe Hristos în msura in menic. Un sinod ecumenic, înainte
care el rni ine fidel trupului Lui de a decide asupra cficstlunUor doc-
tain ir, manifestat in Biserica locali trinare puse i^^JjpScuie, confirma
h care este trimis slujeasc cas hotrîriLc sijiaadelor" anterioare, '
rma» al apostoli lor. aseaindu-se astfel in continuitatea

Sinodul ecumenic este un mo- acestora,
ment de afirmare a universalitii Dar un sinod ecumenic n-a fost
Bisericii, a unitii ei in diversitate. o simpla repetare a sinoadelor- an-
Spiritul sobornicesc al sinodului terioare, ci i o dezvoltare a Lor. Un
provine tocmai din fript uL fiecare c sinod ecumenic nu schimba defini-
Biseric Local confirma unitatea iile sinoadelor vechi, dar aduce
n DJÎrtiAr 00 T«jltig]a A— Z — cdL «
\u,i SINOD — 5INODALITAT1:
ceva nou, care îmbogete

ceva Dac se pstreaz
sensul geografic,
aceste definiii. Mai mult, sinoadele «imperial" al Bisericii, atunci e ne-
anterioare se pot înelege intr-un cesar si consensul Bisericii Apu-
sens nou, Intr-o lumin prinnou sene, Dar din punct de vedere eele-
deciziile sinodului nou. De piJda, zioJogic,confirmarea Bisericii Apu-
for mu In .hri sta logic a sinodului IV sene nu m Liî e necesar nai deoarece
e mai bine îneleasei daca se ine Ortodoxia pretinde este Biserica c
seama de hotaririle privind dogma adevrat.
hristulgicu a * in Dadelor V i VI. urmare, receptarea de ctre
Prin
Astfel, un sinod ecumenic aduce Biserica Apuseana a constituit, un
i o nouri înelegere a smoadelor criteriu pentru toate ai-noudele ecu-
anterioare, cu tare se ai la In conti- menice, dEir aceasta a provenit din
nuitate de credini. faptul d
orice sinod trebuie fie s
în legtura cu posibilitatea unui acceptat de ctre toate prile Bise-
nou ecumenic, unii teologi
.«nod ricii Universale, inclusiv de Bise-
ortodoci (John Mcyendort'f) slntde rica Romei. Dar în Rsrit are O
pâr ere efi ar trebui s
se cvtee folo- mai mare importana autoritatea
sirea cuvintului ecumenic»i- cu adevrului formulat decit a Ut Ori a-
sensul su din trecut. Trebuie «fi tea instituiei c;ire îl formule;
se revin Ea edesiologtc al
sensul Pruhlema aiTumdctor ecumenice este
termenului, potrivit cruia Biserica deci aceea a coninutului adevru-
Ortodox poate s
exprime credina lui revelat si exprimat în dogme,
;j[Jevi'ipatâ într-un sinod tYira fie s Punctul de vedere cunoscut ai
necesara participarea expres a Bi- teologiei romano-oatolice este eâ
sericii Apusene acest xinod-
la Dup aprobarea unui sinod de ctre papa
prerea acestuia tizi nu se mai poate constituie criteriul decisiv al ecu-
susine teza Cfi un &inod ecumenic meniriîli acelui sinod Daca papa .
posed o infailibilitate legal auto- nu -l accept, «nodul nu este ecu*

mat, deoarece nu exist criterii mente.
care sa asigure în mod mecanic in-
falibilitatea sinoadelor. Ecu meri lei- Bibliografie: Panaiiîll.s N\ Tre*si-
helas, OoqmQtiquc i'Fgifss Qrlliot)'

fost in oi cas
cto
ta tea sinoadelor a
c'
r.ulhol!qu£, vqI. 2, ^lUOBS d* Clwve-
muJtâ vreme în sens geografi adi- f
c era dependent de reprezentarea

tagTiv ol Dpscleerie Bmuwr, Hruge», 1931,
Bisericilor din întreg -imperiul» p, 3S1— 3^7 j l'r, Pro/. L. Stan, DffJftn
*recF>pUn* de rlre Bl&ctic q UottUtlQT
roman în cadrul «nudului. Potrivit
Sinomh-Jfit fîufrtâfljcfl, Tu sStmSi] TflOtO-
acestei concepii un sinod era con-
siderat «ecumenic»
h
întrucît repre-
gîcw. XVH [IflGStf, ur r *— fi, p> 305—40 .
rrc Duprcy. Tttc Synotiieal Stmctuw

zenta Biserica imperiului. Dar astzi
I
(tt Ufc Chutc.h tn haaU-tn TtwQiogy, iu.

nu se mal poate aplica acest crite-
«Ojic In Cbrity VQl VII, in\ 2—3, W'7\.
riu. Pe de alta parte»<^MBu£ ecu-
menic nu este singura farsa ma- p,
"£ 182
1
L
—
Ct<jfn-c.(i\v
1 Samuci Ca)
gi steriu tul Bisericii, fiindc Biserica
:i
Wft.'e/J CouncJis nfc eanwtiîcal îmm —

Ntevcv. fo VaMceii Uf Sa «The Greelt
se poate exprima i pe alte ci, Dat t
>W,
liVnd faptul c
a existat o identitate
OruiiMltix Tlienkigic-iil
Fall.
K*'Vk\¥".
W—IWi
voi,
JfHn
mg, I9S?, p.
între Biserica i imperiu, recepta- 2,
rea unui sinod de ctre Biserica

Mpyflitdortf, Whn Js aa Br.u ,,. ai xafl*
/ ? tn vn|, i'CnuiiiUlN o:id Hu< Eainu'iilcHl

Romei constituia un criteriu decisiv
pentru ecumenic Hat ea unui sirutd. Moverneni», Wsrid Cearn dJ Ouirdtm
SINOD ECUMENIC sss
SlutfK 5, Geneva ISG8 , D r S[&ntt«J*. are coninut doctrinal de credina

Walu/ft MtMtetttti; In «Studii Twl<?flict»* (r'Orcs» — - «finisa), i canon, care
XXiX |jM77). Jtr. B— 10, p, 865—©ÎS i fe»*n are un caracter disciplinar. Nici
C. CusoMfl, Sinoadele n-amcnlce ea cx* convocarea de ctre împrat, aid
pcffiirt tr unlvvriamatî Rls&riclt, in «Stu- reprezentarea ecumenica, nici sem-
dii Teologice*, X.X £JEJ67), nf.t—2, p. 3- ntura episcopii or pe actele &tniui-
23 j KflittitCBi' K, AHvfca'los, Le Cbncttr.; tli:ior nu tf;ir;mtcaz ortodoxia in-
Ot«UJB*n^ruu Vhe, VI Ic ei VJ/f-e,
V-4.,
trinsec a credinei exprimate, a
In vflj, jiLi' c;gtic11ii ci ks condiea, Eril-
crezului. Deciziile sinoadelor ecu-
tscnij. d« Chev&tog&e ct du Cerlf 1SGQ,
menice nu constituie un criteriu
p, lll — 123 f Inan I. RmureuHU. S/norfu^ extern al doctrinei, deoarece nici O
pj U-h-tt wunurfliG tte Ja Consemn opoJ autoritate exterioara" nu poate im-
Gfflj, invd|0u7a despre £/3aiuj DuA ?/ pune adevrul credinei. De aceea,
fi^scNtd. Simbolul CQmttmttnDpHton, in ele trebuie sâ fie «receptate» i
«SludEI Tunl-iîTf:,, XXI {1009}, nf, 5—B, confirmate de contiina Bisericii,
t^r ^12?—Sflfif D,juLi| WtHin, îmiiorlanjtt &i- Tradiia orientala recunoate apte
nwtiUdot rsritene iin sec, .'7 pertftj aitioade cu caracter «ecumenic-,
urctfflien Dflotfoxtei, In uGrtodnxia* nî. Entre care a-au inut alte numeroase
ifVB&p, 75 — 104 Danie t Clnbotca f/ij*. r sinotide locale sau regionale. Sinoa-
HprtQ eOî\sillaritU ortftddxp, în «Ortu- dele ecumenice slnt
ciaikin ut, 4/lftift, p, 1 13— 123,
1) Si nodul de ta
:
iViceea, Asia
In
SINOD ECUMENIC [gr. nikmrme* Mic (mai— Iunie 325;, convocat de
nikl conrilium = adu-
si nori os, lai.
împratul Constantin cel Mare
nare de eplscopi, care reprezint (274— 3 37) în biserica ptatului sau,
întreaga Biseric] Fortria colegial :
la care iau pai- Le c-:3lS prini»,
în care se exprima episcopatul uni- episcop din tot Imperiul inclusiv
i
versal în materie de doctrina i de reprezentanii papei Silvestru I
disciplin. Cu toate câ ep ta] pul are (314—335). preoii Vlt l Vincent.

o destinaie locala determinat, el Dintre episcopii occidentali, se re-
are o rspundere colegial in pro- marca Hoslus de Cordoba (Spania),
blemele general ale Bi-
de interes od care fusese trimis de împrat la
sericii, In perioada dinainte de Alexandria pentru a restabili pacea
In Biserica Scopul sino-
Egiptului.
Sh iarn" (1054)< caracterul ecume-
nic» k\ unui sinod este dat de pre- dului este formularea explicit a
z&fia i de reprezentarea episcopa-
credinei despre Sfînta Treime, în ;
tului din întregul imperiu, Sinod opoziie eu învtura preotului

«ecumenic» înseamn adunarea epi- erudit Arie (cm. 25fi 3Jfî> din Ale- —
scopii or din imperiu. Tn acest sens, xandria, care susinea Fiul nu c
este identic dup fire eu Tatl,
reprezentarea scaunului de Ronm
fiind subpxdyhat Acestuia ca o crea-
[dieceza Italiei) era necesara. Desî
convocate de împrai, sinoadele
tur oe^frain superior a Tatlui.
..
ecumenice nu constituie o instituie Sub Influena sfinUdui Atanasie,

diacon de Alexandria, sinodul a Fir-
imperiala Ei semneaz
nodale, tar sa voteze sau
actele si-
Influ- s m c Dumneaeu-Fiul este de o
fiin (homoousios) cu D u rimeze u-
eneze lsînd episcop* lor
deciziile,
Tatl. Dumnezeu -Unul, Care are o
autonomie deplin în dezbateri. In
singura fire, exist ca Treime, cele
deciziilesinoadelor trebuie a se «trei postasem avlnd fiecare pro-
i
isca o distincie intre dogma, care prieti unice, personale. Crezul de

&H SINOD ECUMENIC
lu Nkeea devine curînd punctul de doctrina în bir ia apoi de teologia

referina in trejii tradiii
al orto- trinitar a pr in fi lor capadodefti,
doxe, In special al sinoadelor poste- Vasile, Grlgorie de Nai; ian a i Grl-
rioare. Exista prerea ea celelalte qorie de Nyssa, care au impus cu
MiiOade nu slnt altceva decît con- autoritate formula: «Una l acerai
firmarea t explicarea ortodxiel de lire dumnezeiasca j'n trei Persoane^
la Ni cec a. De nltfel ainoadele ulte- — i adaug articolele privitoare !»
rioare încep cu rostirea Simbolului Duhul Sfînt Tmpoldva lui Macedo-

de la Nlcecu, Actele sinodului nu nie, dcei 150 de prini», s fo- 1',-ir.i
s-au pstrat, dar Eusebiu al Ceza- loseasc «homoousios», afirma c

reii (în ViM Constantini) face o Duhul este «tachinat i slvit îm-
descriere pe larg a dezbaterilor. Si- preun cu Tatl i cu Fiul >>. Sinodul
nodul promulg* 2B de canoane, respinge apolinarlsmul, în expresia
rare prevd, printre altele, srbto- «de ta Duhni Sfînt si din Fecioara
rire n Pastelul in zi de Duminic, Marian, Simbolul din 3 Bl va deveni
dur nu in acelai timp eu pastele crezul ci asie, ecumenic, a| Bisericii
iudaic organizarea Bisericii dupâ
;
cretine, El va ptrunde în liturghie
provinciile administrative ale im- siva confirmat de toate sinoadele
fi
periului ;
prezena ii episcopi
trei ulterioare sub denumirea de crez
litur^hisitori in hirotonia episco- niceoconstantlnopoHlan. In canonul
pala. 3t
sinodul fixeaz ordinea celor
2) Sinodul de Con.Htantinopolla cinci patriarhale, (inind scama .de
(mai— iulie 381) este convocat de situaia politic a vremii. Roma se
împratul Teodosle (37^ :W!i), frlni bucura de o preeminena de onoa-
consultarea pupei Dama* I (^ — re, iar Constant inopolul ocup lo-
cul doi, iivmd privilegii equlc <'u
2B7)i cu intenia de w pune capt
controversei ariene, care a conti- {(cetatea Imperiala^, Roma.
nuat l dupii Sinodul de la Ntreea, Sinodul de In Efes fi un te —iu-
3)
datorit sprijinului dai de chiar im- lie 431) este convocat de împratul
pratul Constantin semiurlenlkir Teodosie al II -Ic a (40tf—430),, cu
(împratul exileaz pe sfintul Ata- scopul de a clarifica disputa dintre
naMC la Treve) i mai ales per- Nestorie (+4.11 ), episcop k" t'oiihtan-
secuiei pe fa re succedrii Ui i tinopol (in 428), i Chirii ai Ale-

Constantin —
Cnnntantta (3S&~ xandriei (412 .444 ) [acesta fiind
981), sora lui Constantin, Constant nepotul patriarhului TeofiL (385—
i Valenft (tS78) — o declaneaz 412), cel care a manevrat depune-
împotriva ortodocilor de la 'Niceea. rea i exilul sfînt ului Ioan Gura de
Sinvid este chemat, sâ se pronune Aur (t 407)], Nea tor le apare ca Ion -
în legtur cu dou erezii .ale tim- datorul unei noi erezii potrivit c-
pului cea susinuta JjJêedonJe,
:
reia ejciat dou
persoane uislincte
episcop de Constant mq^l **i care în Cuvîntul întrupat de aceea ;
nega deplina dumnezeire a Duhului Fecioara Mria nu poate fi numit

Sfînt, sptmînd m
este o creatura n «Nsctoare de Dumnezeu*, nu- ci
Teiului _
i cea a Lui ApoBnarfe, mai ::nsctoare de Hriatos'*. La
episcop de Siria, care nega prezena insistena lui Chirii, sinodul {153 de
sui'letulni raional (sau spiritul) în eplscopl) de Unete doctrina despre
Hrfsrtoft, acesta fiind înlocuit cu Cu- unirea celor dou firi in persoana
vîntul. Sinodul reia doctrina de la unic a Cuvîntului st doctrina
Niteea asupra Sfinte! Treimi — despre Fecioara Mria Nasc loa- —
l
SLAVA MU
Luntrii, lEKlp Llviu SlM.i. Pt«$r */*« zelnd-o. Biserica acaptâ "pitrou-
cx^te* ele c&Iiq Bl&tlctl a iîiUiUx s<- siâ», doua venire plina de ulav&
a
WJtutvioi i-futiiunh-s. In «SLudii T«oltiflIc«#, a Domnului (1 Tes. 4, 17). Creti-
XV|] (J8S5), w, 7—8. p. 385—401 i r, Rt- nii primesc slava Fiului «5tatta pe :
itttînronu, Batant J ecumenic tte iu ti? care Mi -ai dat-o Mic, Pariu te am
t
«O, Ojn demna f ea JuJ Afie* Simbolul nl- dat-o lor ca ; s tic una, precum i
ceeun, ]n «Studii Teologice», XXJX (l»77|. Noi una sintem- (In 17, 22). Slava
ut. I 2, p, 15—80. este strlucirea Duhului Sfint in su-
netele cretinilor, chemai urce s
SLAVA doxa, lat, gloria ]
[gr, î
«din slav în slav* (II Cor. 3, ÎS),
stare de mrire sau de glorificare pinu ce vor deveni oglinzi perfecte
s firii umane i a creaiei, în ale sfineniei lui Dumnezeu,
împria lui Dumnezeu, cu care In literatura de spiritualitate din
alini 1 se îmbrac de aici "Cci se colul al XlV-lea, slava este lumi-
[Iul Omului va vini intru s na harului dumnezeiesc, iradierea
slava Tatlui i atunci va Su energiilor divine ne create, rare 8-3
rit] lAti fiecruia dup faptele ani tai pe Tabor
în trupul Iul Hris-
«ale* (MaL-i Hi, 27). In sens bitos. Lumina tabc-KÎe nu este o ve-
blic, slavo este manifestarea sau dere a firii dumnezeieti, ci a ala*
prezena concret a Iul Dumnezeu rci firii Lui, Slava nu eate natura
,ii creaie (Iez. 1, 2tS). Seninele evi- dumnezeiasca', ci raza dumnezei rîi.
dente ale prezenei lui Dumnezeu Aadar, na dat i firii omeneti sîfc-
se vdnu numai in «p mint ui plin nfl dumnezeîrii, dar nu firea. Alt-
de slava (Ps. 103. 25), ci l în sim- i.va este natura lui Dumnezeu i
bolurile din templul lui Solnmon l altceva este slava Lui, dei sjtit ne-
in revelaiile profetice. Itiata vede desprite intre ele» (Grigorie Pa-
jflcun Treimii în vocea serafimilor lama, Despre sinta lumin, 15, în
tiare striga : t&tttii, Simt, Sfînl este Kîlomlîn ram., voi. VII, p. 283). în
Domnul Savact, plin este tot p- teoria sa despre «gofiologle», S.
mîntul de mrirea Lui» (ti. 3). Slava Bulgakov susine c în wsfâsSa»
—
i-'-;tc oglindirea chipului» Iul Dum- dumnezeire —
exist;! «sophia^, în-
nezeu în om, lumina rare a învluit elepciunea, care ar fi o realitate
trupul înainte de cdere, «Fiiniic^ diferit de a posta suri lor* Sophia
i
toi au pctuit i sînt lipsii de sln- este ousiu revelat, dumnezeirea

ru El L Dumnezeu» (Rom. 3, 23). De subzistenta, ele fiind Identice onto^
uceen, mm tui re; i este rcafatorhiclrefl logic. DumneKeuda'
lumii o realita-
-hi pul ui l slavei primului om, zidit te care pornete' din El (panenthe-
de mjinik. lui Dumnezeu. «Cel îne-
1
ism).
lepi vor moteni slava» (Pilde 3, 35}. Slava este jj* realitate eshatolo-
In Noul Testament, sfîntul lemn gle nepflpWiH-e v nemuritoare,
Evanghelistul reia tema xlavei v- fiind însui mediul împriei lui
zute a Iul Dumnezeu (In 13, 31), Dumnezeu viitoare (Apoc. 21, 23).
care este unita cu lîsus Hristos du- Dar ea este vzut i gustat de
pi3 Ipostas «5lâue$te-M pe Mine,
: sfini incâ de aici. Acesta este sen-
Tat, la Tine, cu slava pe care am sul îndemnului de a <tslviv> pe Dum-
avut o la Tine mal înainte de a fi nezeu, adic a recunoate i a mr-*
lumea (In 17, 5), Slava este lumi- tur! si prezena Sa concret i leg-
na i potaului, care ptrunde firea tura Sa nemijlocit cu fpturile Sa-
le, în ruteriune, doxologîe i mul
j
omeneasca a lui Hristos indumne-
SINOD ECUMENIC 359
diacutiile despre cele dou voine ral, considerînd drept ido-

aceasta
fn Hriitos, !n aceste condiii. Orto- lolatrîe. împratul numete un pa-
doxia este aprat, cu preul mar- triarh iconoclast iar împotriva pa-
tiriului,de papa Martin I (f (ii55 in pei Grigorie al IlI-lea (731—741)
exil in Crimeea) si de sfîntul Ma- care excomunicase pe iconoclati*
xim Mrturisitorul Sinadid, în pre-. trece sub jurisdicia Conatantino po-
zena împratului l a legailor papei lului provincia 11 ariei. Succesorul
Agathon (67 8 —
81), condamn
-fi pe su, Cons/tantin al Y-lea Co pron im
rghiei respinge scrisurile- LuiHo- (741 — 775). convoac un sinod în 754
norius ctre Serghie, acuzîndu-l de a la Constantin opol, care condamn,',
;i monotelit Sinodul recunoate, în cultul icoanelor i excomunica pe
acord cu învtura «pâr in ii or >?, c boi anti-iconoclatii, inclusiv pe
in Hrîstoa exist dou voine natu- Io anDamaschinul, aprtorul cel
rale i doua lucrri natura Le, firea mai aprig al venerrii icoanelor. îm-
omeneasc avînd voina ei proprie, prteasa Ir in a cu sprijinul patriar-
parc se supune de bunvoie voinei hului Tarasie i cu acordul papei A-
dumnezeieti» fiind pe deplin în- drian I (771—795), convoac un alt
dumnezeita, Sînodtd face un rezumat xinnd. tot la Niceea (35 de prini) k
al dogmelor promulgate de sinoadele sinod care anuleaz deciziile celui

precedene, un Tei de redefinire a din 77)4 i c;ire formuleaz înv-
doctrinei despre persoana Fiului lui tura c
obiectul venerrii este per-
Dumnezeu soana reprezentat pe icoan, fârînd
Deoarece sinoadele din 553 î 6B0 o distincie intre adorare (la treia)
-681 nu s-au ocupat cu probleme care este rezervat numai Iui Dum-
disciplinare. împratul Justlnîan con- nezeu î cinstire (proskynesis) ce se
voac în BD2, în aceeai sal a pa- cuvine sfinilor (v. ICOANA). Sinv-
latului fin trullo), un sinod general dui n-a fost acceptat de ctre Bise-
.u scopul de â decreta canoane, in ricile din Imperiul lui Carol cel
completarea celor dou concilii pre- Mare (Germania, Frana, Spania).
cedente, al cincileai ai aselea (de Sinodul de Ia Francfurt (794) i
unde denumirea de s\fnoduS quînl- «Crile caroline» se pronun îm-
sexius). Sinodul confirma canonul potriva cultului icoanelor.
23 de la Calcedon, se pronun pen- Cu toat opoziia patriarhului Ni-
tru c&âtoria preoilor înainte de hi- chifor, a Iul Teodor Studitul i a
rotonie, critic unele obiceiuri ele clugrilor in general, 1 con oct as mul.
Apusene, stabilind împr-
Bisericii persist datorit persecuiei declan-
tirea sub ambele forme (pîine î ate de împraii bizantini De abia
vin) si folosirea pîinii dospite (ar- sub împrteasa Teodora cultul i-
ta*) Ia Euharistie, coanelor a fost restabilit. (842), fapt
7) Al doilea sinod ecumenicde în aminUreAjîâqjtiia 5-a, sr-

instituit
î jViceea (septembrie—octombrie btoarea flHRfoxiei, în prima Dumi-
7fl7) este convocat de împrteasa. nic a postului Pastel uî. Iconoclas-
Irina (780—700), regenta lui Con- mul este ultima erezie care a fcut
tinui in al Vl-iea (771—797), pentru obiectul unui sdno-d ecumenic.
a se pronuna In legtur cu cultul Biserica Ortodox recunoate nu-
icoanelor. Leon al IlI-teâ Isaurul mai apte sinoade ecumenice. Este
(717-741.) public un edfct in 727, adevrat ca un sinod inut la Con-
prin care interzice cultul icoanelor —
stani nopol (B79 &80J, la care par-
i reprezentarea picturala in gene- ticip legaii papei Ioan al VUI-lea
'.Ititt SINOD ECUMENIC
(672—982), încearc restaureze s ceea unirea Bisericilor trebuie s

comuniunea dintre Orient l Occi- fac obiectul unui «cord ecumenic,
dent, atît de mult zdruncinata da- UibJ(ucjrdîle: IpnflUlisv K-Jt-fllrte,
ori im iiirhiiri jiîpilcjt i;U- cen 1
.1 L'i
î
McjiuflifenteJ* ctoântaj/câ i simhniin? /<!<
uierai de orientali era instana de in <j:i
Qrlaiiaxi* sobornivc-il
fHxvrtcil
apel. Sinodul recunoate pe Fotte
etfte), ctt, 2-A, Gr a*, 1963] PW'1% &CÎWfl
(820— 891) cu patriarh (roite înlo-
i Hnry Vv'ace, Njfcene nud post-Ntrr\ ..-
cuise pe Ignat ie în 65 H, dar mi a
Fathnrs. Secând serii g, voi, XI V [XO
fost recunoscut de papa NicoJae I
New Yotfc,
Spven Iicqjm--ji1(cit CcitaJcLls),
(853— Bt>7) fusese apoi condamnat
s]
1Î6j QrUz de
ChorJrs Scrlbnflf's Son?, I.
de sinodul din Constant inopoi (B&J Uifcdna, tfioto w Consldzilj'nDpk. Edilii:^

S 70), convocat de Vaslfe L Macedo-
neanul (867 -«8*5) —
la rîndul, sâu,
;
de J/Ororile, Paris, fflfl3
C&nciês Oecufîi^ni^cics,
(tf»l.
suEj
Jffttotfe
d,roi:^R
1
I
i
Fotle depusese pe pap, critieind

ZpNtK
Gamîs Dumei j^h P. Th, Cn «filai.
aspru activitate; misionari io r cato-
L
lici in Bulgaria —a Cârsi populaie

ci
Paris,
Chnlc&tioinc, EdUlnn*
1W2 r
Ccînri'j/iJf^r»
de
OtfiTrrrwrtfrQji.iîH
l'Drajito,
fusese convertiii de Bizan în 864 d> Isl-lutd p«

— , pe care ii acuz de erezit. Si-
Pwf*t«v
Îs Stranie
i'tl, IU-** pn.l+Urflt
fie lU|lnie, Italogna, lOTSi Cîh.
nodul se pronuna împotriva adao- .1 1 h-ri-ic II.
"
1 1 1
1
-1 1 . .1 J
i"
.
r .
r 1
ff.-i- r.'.i •
l recunoate egali-
sului «FilEoque=:
cl!c$, Turis, ]9G7— l$27 & volum':; Ff alt*
tatea dintre Roma i Constant in 0-
h
c5s Dvorn^r, Histoirn efes CotWi/e» (te A'. -

pol, desigur Roma avind «întiietate»,
l6c Edili mi du Seull, Pwls,
Unii susin c recunoaterea a-
[$6
u Vitttoan,
HamJlraT , fcîlvltttos. Im rJQJin
,j
cestui sinod ca sinod de recon-

fp. nr'f:umfrnl4jue V-e, VJ-«, VJI-e, et Vftf-tf,
ciliere de o mare
ar fi vaioare
in vul. mLp Candk' ftl fel Conclles», Ecl.
practic vederea reducerii sftîs-
în
mei. Punctul de plecare al shismei
ââ Clâvci' iij.in« Ed du Ceti, Pa — r .
L-n-oo, p; teem, ni—

j* Ir23j It pe*tftrfe sq
clin 1H54 se afla în tendina papi-
f.onvoko un Ecum-nicvit Councilt, în «OI*
lor de a aeza Orientul sub auto-
akonie», IV (J969), ttri L p. 2^—3,1?
ritatea lor directa, klsind rsrite-
Arhlep. Methotftos Wbirj**, The PeWOn 0^
niior Impresia ca autonomia lor esle
Jc3U5 CiiJ-Jjl in fru- Dee^ônj aMfie IcU-
contestat. Din punct de vedere, te- Primi nq Prcfta.
mertlcraJ Cnarif^s, 6*aitril
ologic, separarea a Fost provocaii de
Aridli Ababo, Î97G[ Ep. P'errn dfi Ch^vi'^-
^Flitocuie", aa
cum anat pairi Eirhul n^se te Coraite Oecu m&nîqiie comer
r
Fot ie în tratatul sâu «Despre Duhul rmlorjVe supreme tJcnfl i'î-'jiisc, la «M-
Sfînt», în care condamn pe latini ca l&cta.. 24, 1 {1573), p. 7tt—102 j JeftO M'"-
eretici >
vfiidortr, Qu'efif-fc tfu'u» conrlh uzciimi!-
Importana ftinoadelnr ecwnnice tîi'cjud f, Ijl i'Le Mi's.^jicr brlferjidcs*'^ 37
rezida în faptul C& a) prin coninu- : 11977), nr, ?iâ, p, 17—33 Joipph 1
Musiltî,
tul tor dogmatic, fie c-Qg&iE» le- .Svnoplrc Uyzfîti.'n? Chionologies ni l\ l
Counrjii, In «Revnc *6S Bhi4^) B.y«Wf

gtura de unitate cea nun si.il Ut fi
între toate Bisericile locale, în pri- tines», 3fl [ 1 97BJ.» p- 1 ?** — 31 5 ; **M n«J
mul mileniu cretin b) ele au im- A|]i:ijTc|(jL:hSi^, tkeiftiigtet and Hiiian. d
pus autoritatea i metoda colegia-

\
A«pec^« 0/ Cortciltetity — aosw Protest*

la, conciliar, care a meninut î Uoni for. Discussioti, Ln *The Grcck, Oi'-
slujii ideea ecumenica c) sinoadele ;
tbOdca TbieoJi^rwt, R^vicivn, 24 (1979), ftJ«
au redresat sau reconstituit unita- 1. p, -t— 19 î Hltbelft Ze+nuv, Eaifeffl
tea vizibil a cretinism ui ui 1

de a-
l
SLAVA MU
Luntrii, lEKlp Llviu SlM.i. Pt«$r */*« zelnd-o. Biserica acaptâ "pitrou-
cx^te* ele c&Iiq Bl&tlctl a iîiUiUx s<- siâ», doua venire plina de ulav&
a
WJtutvioi i-futiiunh-s. In «SLudii T«oltiflIc«#, a Domnului (1 Tes. 4, 17). Creti-
XV|] (J8S5), w, 7—8. p. 385—401 i r, Rt- nii primesc slava Fiului «5tatta pe :
itttînronu, Batant J ecumenic tte iu ti? care Mi -ai dat-o Mic, Pariu te am
t
«O, Ojn demna f ea JuJ Afie* Simbolul nl- dat-o lor ca ; s tic una, precum i
ceeun, ]n «Studii Teologice», XXJX (l»77|. Noi una sintem- (In 17, 22). Slava
ut. I 2, p, 15—80. este strlucirea Duhului Sfint in su-
netele cretinilor, chemai urce s
SLAVA doxa, lat, gloria ]
[gr, î
«din slav în slav* (II Cor. 3, ÎS),
stare de mrire sau de glorificare pinu ce vor deveni oglinzi perfecte
s firii umane i a creaiei, în ale sfineniei lui Dumnezeu,
împria lui Dumnezeu, cu care In literatura de spiritualitate din
alini 1 se îmbrac de aici "Cci se colul al XlV-lea, slava este lumi-
[Iul Omului va vini intru s na harului dumnezeiesc, iradierea
slava Tatlui i atunci va Su energiilor divine ne create, rare 8-3
rit] lAti fiecruia dup faptele ani tai pe Tabor
în trupul Iul Hris-
«ale* (MaL-i Hi, 27). In sens bitos. Lumina tabc-KÎe nu este o ve-
blic, slavo este manifestarea sau dere a firii dumnezeieti, ci a ala*
prezena concret a Iul Dumnezeu rci firii Lui, Slava nu eate natura
,ii creaie (Iez. 1, 2tS). Seninele evi- dumnezeiasca', ci raza dumnezei rîi.
dente ale prezenei lui Dumnezeu Aadar, na dat i firii omeneti sîfc-
se vdnu numai in «p mint ui plin nfl dumnezeîrii, dar nu firea. Alt-
de slava (Ps. 103. 25), ci l în sim- i.va este natura lui Dumnezeu i
bolurile din templul lui Solnmon l altceva este slava Lui, dei sjtit ne-
in revelaiile profetice. Itiata vede desprite intre ele» (Grigorie Pa-
jflcun Treimii în vocea serafimilor lama, Despre sinta lumin, 15, în
tiare striga : t&tttii, Simt, Sfînl este Kîlomlîn ram., voi. VII, p. 283). în
Domnul Savact, plin este tot p- teoria sa despre «gofiologle», S.
mîntul de mrirea Lui» (ti. 3). Slava Bulgakov susine c în wsfâsSa»
—
i-'-;tc oglindirea chipului» Iul Dum- dumnezeire —
exist;! «sophia^, în-
nezeu în om, lumina rare a învluit elepciunea, care ar fi o realitate
trupul înainte de cdere, «Fiiniic^ diferit de a posta suri lor* Sophia
i
toi au pctuit i sînt lipsii de sln- este ousiu revelat, dumnezeirea

ru El L Dumnezeu» (Rom. 3, 23). De subzistenta, ele fiind Identice onto^
uceen, mm tui re; i este rcafatorhiclrefl logic. DumneKeuda'
lumii o realita-
-hi pul ui l slavei primului om, zidit te care pornete' din El (panenthe-
de mjinik. lui Dumnezeu. «Cel îne-
1
ism).
lepi vor moteni slava» (Pilde 3, 35}. Slava este jj* realitate eshatolo-
In Noul Testament, sfîntul lemn gle nepflpWiH-e v nemuritoare,
Evanghelistul reia tema xlavei v- fiind însui mediul împriei lui
zute a Iul Dumnezeu (In 13, 31), Dumnezeu viitoare (Apoc. 21, 23).
care este unita cu lîsus Hristos du- Dar ea este vzut i gustat de
pi3 Ipostas «5lâue$te-M pe Mine,
: sfini incâ de aici. Acesta este sen-
Tat, la Tine, cu slava pe care am sul îndemnului de a <tslviv> pe Dum-
avut o la Tine mal înainte de a fi nezeu, adic a recunoate i a mr-*
lumea (In 17, 5), Slava este lumi- tur! si prezena Sa concret i leg-
na i potaului, care ptrunde firea tura Sa nemijlocit cu fpturile Sa-
le, în ruteriune, doxologîe i mul
j
omeneasca a lui Hristos indumne-
'
SOTERIOLOG1E
363
ine, SOTERIOLOGIE tor.. O SoLer -

pe
umirl «W Tr laude:
TU»* *
Doamne, toate lucrurile MINTU1UL}. A
ms
Te hmecuvinteze. S^ snre mîntulrc (v.
oamenii P^n-
vioil de f&matia .-peniru noi
w împarte! Ta1«b vor spune
puterea Ta var 0#i« <
Pb l44 - <
W ^r» wl oamem.
astfel: pe d« o ,
II).
.Tor c*J c* ated efl «Mp»

care a £tf.
cuno,, cb rfnt Pierdui
n ez™ i au r^voie de
mîntuir^ f^^ iar
JutJ
.
Jn Tflbo, e*i
irtrmcJJ or
o nnJuctf
pe deaka parte
tlaza intuirea.
Dumnezeu
r RW^&l
«^S*
1
,«**.
SSitte pe FuipeSu,ceiIlii»
«-L pl-
«ie 6 to^« mai pnuftU ^ (oaW ^*- tos, s mîutuiastâ
m^ Minarea
omului czut
„^^S
drepluril.U,
în
deh.
rtft
Dumnezeu Sc^^rea diri Ud

a «u»
,,.mp raJ4,
W*tf&
no«prcipta(tf.
«^ ^"f nfiiJid^™ !.
'
™"
l»'
a l Vui
i aezarea lut in îttipraitt M M^
repre^lr U
neholflrnfrJIfl. ficVûJd tfâ **# Cu întruparea Sa Iisus k
»JU*Jt4,
v rfe otimcnJ, lmm*ise\ea arhrttpHA ti
redarea definitiva n râfladu.n î ,
^JtfeMt ,J,v a ftij towsaw slav-

lor mesianice dute poporului
promis jtrâ
/ui Hr/«K». *>"""*"' *?**£
!¥« W» imel: -Dupâ cum a
talrl! ?J tete amara».

CdcJ se attifetfe.
niaîlor notri.,^ Apojtoljt
cu primirea Wf™r c «Noi va vestim ca
&*f
fgduina t-
tfe» trupul ôda(3 :
cuta strmoilor. Dumnezeu a im.

,]«i .«» fwttrANW 3" «nipoJ vizui pen-
plinit-o acum pentru nm, ^pi^ ml
'
tru
nev&wtc
kTM*
J m nu Pâu
îi
te
>**«&*
ft"W nu C«-
»!* ** « *£
D/epf
prjmiiid
p«MftimWn*i.» 3n «IN
acera. W
« "
-
m
{
Fapte
pectata,
c
13.
Aceasta
nu
32-UIÎ).
l,gca, chiar daca este res-
este un
vine
întruparea
tfm g«fe
de 1* iJumrtf
nV cc, nftl tulre,
ce
Mlnd
«*a
Âsetafc S- a «**
« era, mM#*. °^, "
"?/
^^
J
'
zeu, Mîntulrea
întruparea
este un nar.
FluUU
nezeu i mîntulrea
separabile, Luînd
Iul
omului smUi-
umanitatea no j-
^
aJHel de ûm Se <tftta
metfor, eMMntfu-S* .3 fcut oaie directao
wue.
rnifi
cacf Si «J* JljmJno
firi I,
ccn nd
«), irwnuwlea #W* Slr *

J
&*w£ Fiul si-a
munlunea cu Dumnezeu^
stabilind astfe
Cauw.în-
g
de mllaji
truprii, care este un act
de smerenie, este
Iubirea WJW
ajhlwltie, m « rom. r
VOÎ-
^Jjf^W
n e,eu pentru
venit sh caute
«,
si
(Luia W, 10), fcâd

cel
sa
P^*f^
mîntuiasca W.
«
Lî pleutl
bolnav!, pjf m-
Blbllngraii*: Sîm*^
M^FrÎ. vr. El iubete pe
S, pe pctoi, Pe c*i oprimat
Parafa /a Ma^J* E?f|*^ ^
«r^
3
^ Celor sraci le spune
racii cu duhul
a lor
lc:i
c
:
^pacW^^
£3d aao-âi, sîw»,
raia cerurilor». Pe cei
S gura «N-am vtfl
:
tm
*«pe g
«chem
cel drepi. Am venit, sâ
o! GoeT, p. 144—1^. pctoii.

cep. The Wj'scfam
SIMftlTUAL — SPIRITUALITATE 363
Ce s fac ca s motenesc viaa tuturor, pcatul lumii, pe twe *- a
venic ? (Luca 10, 25), Mintuirea, ters i învins in trupul rstig- Su

este omului
aciunea sau a lui nit. Iudeii ateptau un rege-salva-
Dumnezeu? lisus se plaseaz tot- tor p
Mesia, promis de profei l de
deauna pe planul milei i ai iubirii, cârti Se lor sfinte (ToraJ. t'ai'n sa re-
nu al justiiei legulistc Mântuirea staureze poparu] lui israel in drep-
eate un dar al lui Dumnezeu, pentru turile sale istorice. Ii sun ins se re-
care I se cuvine recunoti i mul-
umire. Dar acest dar nu se poate
n fer la umani.atea întreag,
blema ei capitala pcatul si :
la pro-
vrea
realiza fr
rspunsul, libertatea l s introduc în lume împria iul
cdaboarea omului. In parabola ce- Dumnezeu. lisus vine astfel re- s
lor doi fii» Tatl respect libertatea aliaezu «toat dreptatea», adic ico-
fiului care casa prin-

pleac de' La nomia mîntuirîi lumii, nu aceea a
teasc, de aceea n~a putut s-i re~ supravieuirii unul popor, in toata
in {Luca 15 T 12J. Tatl ateapt, întinderea el + cum declar în mo-
se bucura de întoarcerea fiului su mentul Botezului i ungerii cu Du-
plecat, crua îl red cu generozita- hul Sfint (Matei 3, 15), Calea lui
te locul de fiu, Mintuirea implic lisus este calea luptei cu pcatul în
prezena actual a lui Ilsua i as- numele nostru, prin suferina în
cultarea actual a omului, ca în c- trup pe cruce i în coborî rea la
zut Vuf Zaheu djn Ierlhon (Luca 19, iiid, Discipolii Si sint chemai s-Tj
10), Principalul este schimbarea imite a purta crucea (Luca i). 23),
:
vieii, a raportului cu Dumnezei El n-a vzut împlinit lucrarea Sa

{Fiul cel mare numete pe fratele mesianic dedt sufe-~\n momentul
atunci
s.'.iu «fiul tâu», dar Tatl ti cheam rinei cu trupul pe cruce,
cînd a strigat «Totul este împlinit
n fratele -tu») l a raportului cu a- :
proapele. Zaheu decide repare s acum» floan lfl, 28), Muli ateptau
nedreptile comise «Jumtate din :
un rege victorios fr experiena
averea mea o voi da sracilor. Iar crucii si a suferinei. Muli nu în-
daca am nedreptit pe cineva cu eleg cum un rege poate s fie rs-
ceva, întorc împtrit" (Luca 19, 8). tignit pe cruce, rstignirea fiind pe-
s
fie mîntuit ? Toi
deapsa unui sclav. De aceea, crucea
Cine poate
scandal pentru
Hristos devine
cart- primesc pe Ilsua Hrîstos i -L-
1
Lui
iudei nebunie pentru greci, nea-
urmeaz. In actul mintuirii cea mal
,
muri (I Cor. 1, 23)- Pavel spune

mare porunc este Iubete pe Dum-
m
aproapele ea pe tine
:
c tocmai ta aceasta st misterul

nezeu, Iubete
însui (Matei 22, 36—40 Luca 10. 25 ;
Fiului lui Dumnezeu întrupat. Fr
—23 Roman] 7, l—S ; 13, 8—10 ;
cruce i înviere, zadarnic ar fi cre-
;
Galateni 5, i— 15), 7 Ce Cum este dina cretinelor (1 Corînteni 15,

imposibil la oameni, este eu putin- 14, ÎTJ.^^Î'
a ia Dumnezeu (Luca ÎS, 2H— 27). Bibliografia: N. Cîiltcsni, Haw.ultl-
In Patima — suferina, rstigni- nfaarea Jn ScJtorite SI. Pdi-tajf. Bucut^H
rea, moartea Iul lisus îirlstos — se UJ37.
cuprinde drama fundamental a o-

menirii. Recapitulat în persoana SPIRITUAL, SPIRITUALITATE
spiritualii, spiritualltasj sim-
Ini Hristos, umanitatea noastr face |"lat
împreun cu El drumul crucii. Toi irea saucontient a

experierea
am suferit i pAtimit împreun cu harului lui Dumnezeu, care se ma-
El. El a Hiat asupra Sa pcatele nifesta într-un mod de cunoatere
364 SFlRllUAL-SPIUntiALl TATE
ordine in exi&ten, care au leg-

i de via, în care Spiritul il re-
capt — sau este reconsiderat în — tur intre ele. Acestea suit i
libertatea i nobleea sa. Este pro- 1) Curirea de patimi l cîstiga-

cesul existenial spre indumnezeire, re>a virtuilor. Patimile sînt nu nu-
spre reposedarea personala a Du- mai o expresie a egoismului, deoa-
hului Sfint. prin «luptele nevzute-, rece arat neputina voinei de a bW
pentru a recîtlga sensibilitatea fa desprinde de afeciuni l lipsa
de Dumnezeu. Mari prini duhov- umilin, ci i o expresie a traio-
niceti vad acest proces sub diverse nalitâii, deoarece schimb stinsul
iiupeae. Pentru ECvwirle Pomi cu! (raiunea) lucrurilor, t'olosindu-le

(346—396J, obiectul efortului xpiri- contra firii Lor. Deschiderea ctre
tual contemplarea lui
este Dumne- Dumnezeu este posibil numai daca
zeu prin rugciune, deoarece râz- voina se el libereaz de aceste re-
boiul demonilor este pentru a ne laii ptimae, Patimile au slbit
împiedica sa cunoatem, |â tim spiritul, de aceea numnl neptlmi-
adevrul. Pentru Crîgotie de Nyssa rca regenereaz fora spiritului i
(c. 331 — spirhualiwtt'n
c, 395), creeaz libertii nvlninl spre vir-
presupune o continua înaintare tui.
(epeetaza) i progres în comun ium ti "raiunilor» di-
2) C un tem pi arc ei
infinita cu Dumnezeu. Pentru loan sau eoncentarca
vini* ale lucrurilor,
Scrarul (f t>8fl),vin aspiritual vederii spiritului spre Dumnezeu.
este urcare
o în trepte, deprind raiuni care au lucrat începi nd cu
«cursele» care ne împiedic sa cu- creaia. Oprirea imaginaiei pasio-
cerim pe Dumnezeu. Simeori Noul nale care limita cunoaterea la
Teolog (ÎH9— 1022) i ucenicul su, structura pur material a lunii l
Wiceta Stetatos, vd
ui obscuritatea
trupului, înseamn deja un progres.
spiritului i insensibilitatea de fa Prin contemplare, adic prin p-
Dumnezeu o umbra a pcatului, de trundere!) spiritului dincolo de su-
aceea credinciosul trebuie sa reca- prafaa material a. lumii, prezena
pete în mod contient simirea pre- Iul Dumnezeu devine mas evident
zenei harului, sub for mu de lu- i mul activ.
min i bucurie. Pentru Kicndim nemijlocit sau -.^pe-
cretinul 3} Unirea
Aghioritul (174 fi— 1909), Dumnezei,
rierea imediat a lui
esie angajat într-un rzboi nev- .<
îndumnezelrSl, ta
stadiul ultim al
zut" ( i4* TQ; Uitaôi ), cu scopul
care Dumnezeu este mai activ dedl
de a stpîni propria sa etic, prin subiectul uman. Este starea supe-
discernmint i linite. marii Toi cunoaterea de Dumne-
rioar în
ascei consider «viaa în Hristos»
zeu, El fiind «Raiunea Unic i
o actualizare Q harului Botezu-
..,-,
Dum- l Ultim» a existenei.

lui, ca un contijiuuJ«" ctre
n Pentru noi e srbtoare tOi " -
nezeu prin puter^TOuboluL iSîînt

Pentru ei, spiritualitatea nu trebuie viaa, pentru c sin tem convini ea
confundat cu mistica monastic^ Dumnezeu este Img noi totdeauna
deoarece este o experlere a fiecrui

i in orice loc. Lucrm pâmîntu ,
ludînd pe Dumnezeu ;
cltorim pe
cretin. Dumne-
mare, înâlînd laude Iui
Prinii, care s-au preocupat de
.spiritualitii, vorbesc de neu i ne ducem i cealalt vieui-
doctrina ;
re cu gîndul la Dumnezeu, Gnosticul

trepte ale vieii spirituale sau ale
este in mai .ii-ropiatâ prietenie cu
progresului spre sfinire, un fel de
3 . o
SUCCSStTJNE 3flf
Dumnezeu, pentru eS gnosticul este, mis de Fiul, proslvit anume pen-

In toate împrejurrile viei] sak\ in tru a confirma aceast structurii
.! elal timp, i sflnt i vesel este ; apostolic, drept baz a Bisericii.
"pentru întoarcerea Iul la Buîri.-
.rit întemeierea Bisericii Istorice la
nezeire est* vesel pentru jindul la.
: Cincizeci me este un eveniment al
buntile pe care ni le-a dat nou Duhului ttfint, dar prezena aposto*
Dumnezeu* (Clement Alexandrinul, liior Clnclzecime face parte din
la
Stramato 7-a, cap. VII, 35, <î— % eveniment. Aceasta se vede în icoa-
na ortodox
B j b 11 u g r a 1 t e : NkoJai' V. Sllea i'd
a C in e izecimii, care
reda în imagine «tronul Reocupat
rtiiJac/Je tf i feti Sântul fjfi'gurfe -.'
fu
al Iui Hriaos, Duhul Sfînt in chip
tfQianz, în 4iMJtrnp^][fl OiumkHii. XiV
de porumbel cercul sfinilor
(I.9teJl iir, l — a, p. 3-42i T. Zacrn-an,
si
apostoli descins spre lume, rare iese
J-. rono/ttatca fîror&HI ddpd Invdjdfufff
intru mtlmpinurea «martorilor» lui
efcjlfnd DfJoriaxd,, In *Ml r l rjrf>r 1 1
a Ai"dr.i a-
Hristos. Prin urmare, în faptul Cinci-
lu;n:», II [19*7)'. iir. 3—1, p, £*)—.' H,
«nunii. Scuri yf frepfeJi of In vj'u.'u
zecimii* insti-iuia i evenimentul,
alegerea i trimiterea formeaz un
frlftfmt&Cti&ft, în nMLtrujjitfîld MrjLdnM'i
*] SlHttvefr. KXXlV ;">— 6.
întreg inseparabil. Daca Biserica is-
fc;< 4W— Î5&r Corrst, Psvel,
[fttSBJ,
Aspectul
tf.
(co-
toric nu se poate concepe pre- fr
'"'•
zenii si Lucrarea Duhului Sfînt, ea
,
n/ roJ'idar/Tdf/i rrrmine, In irOrtodn-

nu se poate imagina fur «colegiul
$**, XtV p. L!4:j— |!ir>)
tî. StSnllr.rH'.
(1987),
Sctn\j\)>mti<l
nr, ii,
tnwifU tttitt1'\r-
apostolilor lui Hrlstos si extin- fr
derea acestui colegiu în istorie prin
jvfefj
1
in tptiiiwiîiQtefi a unitul Bistri-

Sfini î martiri m întocmai ca apos-
a orir/duxr.. tu uOrtcutexto* xxviu
tolii». Cad Hristos este neon jurat
flS«]. nr. a-^, p L 433—1*6 f
Ofli-lIltJ
i
de apostoli nu numai în viata Sa

Cî) Scotea ft^ypx/on rr vj*- r/a^f^niâ
pmmteasca, ci i iri imparii i a Si
pu/Cuirf'hu/,
>
tojcgfc ei
fiwt/
ia
«ujt
s*}T\l(tnH\i\
te rtipport
Stri.N«.biMiTi,
vtijttis In
(Le, 22, m
La sfîritul veacului,
Hristux apare din nou Înconjurat de
apostolii Sâi (Apoc 21, L4 cf. 2fi ; r
S l JC C ESH JNE apostol ic |

1 aL 4) ceea ce înseamn ca «Attvcesiu-
Miccessjo urmare, continuare |
- nca apostoltm are nu nu nud UD
termen tehnic care se refera la mo- sena istoric, ci i im sens eshatolgle
dul în tare se psireaz structura (Le. H>, 20).
lin ic i permanent a apostolatului Referina la apostoli este esen-

«Cel ^r Doisprezece», In con ti nu ta- i
ial y.\ obligatorie jx^ntru cei ce or-
tea lui istoric a Bisericii. Biserica ganizeaz primele comuniti cre-
esîe zidita pe «temei lei apostoli Ion» tine. Pa vel Luca, Iaeov, Io an, toi
h
(Ef. 2, 20), in sensul ..Cei Doi- c îi definesc slujirea si autoritatea

lor în uurg'bLiL «Gel Doisprezece»,
sprezece- formeaz un. grup unic,
în terme™ ele cun fi nu itate direct
-
cu o misiunii unic in întemeierea

ni persoana l învtura acestora
Bisericii. Hrisros însui Instituie co-
(Oal, 2„ ii). Aceast continuitate are
legiul celor doisprezece apostoli, cu
un coninut l o calitate de repre-
însui modelul Bisericii, ca o struc-
zenUre «Cci v am predai rce.i ce
:
tura" vare garanteaz continuitatea am primit^ (1 Cor. l, 3). «Orj eu,

el Istoric i Identitatea ei de "trup» ori aceia, aa propovdui m» (I Cor.
al Iul Hrislos. Aceasta se vede.1 l 15, ll) Tertulian cere ca fiecare lîi-
r
din Faptul câ Duhul Sftrtt este tri- seric s demonstreze apos toii ci ta tea
38« SUCCESIUNE
origini] ei, prin succesiunea neîntre- apostoiii Si,

restituit sub
este
rupii a episcop lor, cu unu.] din apos-
i forma episcopul i prczbl terii si,
:
toli sau din brbai! apostolici (De De altfel, potrivit analogiei folosite
praescriptione hn^reticorum XXXII, de Ignatie, episcopul este imagi- :>
1, trad. cil., p. 130). Pentru Ciprian h nea» Tatlui, nu a ti pos Urii lut, care
unitatea Bisericii se menine prin sint repr02entai de prezbtteri, dia-
mrturisirea credinei apostoLului conii fiind chipul iui Hrbtos,
Petru. Orice Biserica sau episcop Aceasta Înseamn câ aa rum Hris-
care face aceast mrturisire se afla tos l apostolii formeaz o unitate,
în sicce&iunea lui Petru (Despre uni- lot aa episcopul, preotul i diaco-
tatea Bi&£ricii t 4 —
5, trad, cit. p. 26
t
nul formeaz un ansamblu (v. EPIS-
—30). COP).
Aspectele principale ale succesiu- succesiunea
In episcopal, sau
nii apostolice pot fi prezentate mai bine zis sacerdotal sau ierar-
astfel apostolatul este o instituie
: hic, Biserica revendic continuita-
unic in Biseric, nu numai cea tea ei cu colegiul apostolic in între-
dinii în ordinea slujirilor (I Cor, gimea lui, nu cu apostolii luai In-
]2, 28), Vq aceea nu se poate vorbi dividual. Continuitatea nu înseam-
de transmiterea apostolatului «Ce- n numai succesiunea de Ia individ
lor Doisprezece^ în termeni de pre- la individ, a epiacoplior,
conti- ri
lungire istorica. Episcopatul este in- nuitatea între comunitile i Bise-
dispensabil pentru a identifica suc- ricile care se constituie in jurul
cesiunea cu perioada apostolica dar > episcopului. In actul hirotoniei, Bi-
nu este un substitut sau un echi- serica nsai identifica pe pâstcmL
i
valent al apostolatului, dup moar- ei. Relaia dintre Hristos — apos-

tea ultimului apnstol. toli —
episcopi nu se fat:c deei pe
Bisericile au cutat sâ identifice deasupra Bisericii. Apostolii nu sint
«originea» lor apostolica prin listele surse individuale ale harului preo?-
de episcop! hirotonii In linie di- fci deoarece ei formeaz un în-
h
1
recta de un apostol sau de un ur- treg- Apostolii pot fi luai separat,

ma al acestora. Dar aceasta suc- ,j,.„.
dlifci**&âMi
TAJNA 373
Teluri Biserica se rua^â pentru cel nici un ajutor» (Nicolae Cabaslia*

cere moare,, deoarece el rmine m- Ihimnezeîasca LiUiryhic, cap, XLVI,
dular ftE trupului vîu i înviat al trad, cit., p. 2ti3).
Iui HrisKJ.s. De pild, Euharistia este hrana
Hirotonia arc Ioc în cadrul litur- celor care, ca membri ai Bisericii,
ghiei, deoarece slujiri le sacerdotale au fost purificai în Taina botez u-
— diacon a tul, prezbiteratul i epis- luu au fost Sfinii în Taina mirun-
copatul —converg spre Taina Eu- gerii i au fost înnoii în Taina mâr-
haristiei Ierarhia instituita prin hi- uirisiri] pcatelor. Totui ea se I i
rotonie fomeaz o ordine taxJ) nu numai spre iertarea pcatelor,

distinct de preoia credincioilor, ci i spre împrtirea Duhului Sfînt
dar ele nu se pot disocia, i ca arvun a vieii venice în Hri-

tos (vtzl, Petru Damaschinul, înv-
turi duhoimiceti, in Filoe. rom. t
Validitatea Tainelor nu îi cunos- voi. V, p. 179).
cut în tradiia rsritean contro- Tn ce privete Târnele virate in s
verse ce au avut loc in Biserica a- afara de Biseric, s-a spus, potrivit
pusean pentru care relaia dintre unei scheme scolastice, ea formal
ritual ui fainei i moralkate&i savîr- ele au un caracter ilicit- (în caz de
ilorului constituie o problem. Tai- excomunicare), dar ele sînt va- c
na valid ex opere operutn, a-
este labile i împrtesc har. teorie ca-
dicâ este un mijloc eficace al haru- re presupune o interpretare meca-
lui i produce efecte independent nictet a Tainelor, reducind aunl
de obstacolele personale ale preotu- sacramental la îndeplinirea corect
lui sau ale comunitii, Sfîvirî torul a ritualului. Conceptul de tain este
Tainei participa la preoia lui Hria- diferit in Tradiia Reformei pro-
tos în si prin Biseric, Hrîsos eMe testante, care accepta in general
cel ce celebreaz Euharistia, iar dou taine Botezul i
r Euharistia
preotul face ceea ce face EU acftâS fSfînta Cinai,
lucreaz în numele Lui, du pa ritua- Tradiia rsritean
a dat o im-
lul fixai dr JiiSL-:-!-; Totui credina
,"l. portan excepionala" mrturisirii de
Slujitorului nu este independenta. credina" rare sta la baaa Tainelor,
El trebuie s
afirme clar ca Taina incit sucriimeriL.alimk'ii ritualului
este iniiativa Iui Dumnezeu (cu depinde de ortodox a credinei. A-
toate eâ Dumnezeu nu c&tc .-ilegat-j cesta este un criteriu general de
de sacramente), c
Taina este un a aprecia valabilitatea Tainelor *\n
«dar» (deci gratuitate* harului), CS afara». In general ortodocii evk
m
t
se .iM.i jo continuitate Biserica s fixeze în mod rigid ]F mi te le Bi-

apostolica prin credin l preoie. sericii l caut sa recunoasc semne
Desigur, efectul Taifti depinde fie de sacramentali tate In rirualul con-
credina primitorului, de «receplfe- fesiunilor cretine, ca de pilda Bo-
rea^ personala a harului. Credin- tezul. Cu toate acestea, Biserica H-
ciosul are libertatea de a accepta t sri'tean nu îngduie comuniunea
de a refula harul. Pâcatul este tne- sacramentala fr
o dovad expli-
vjlaljil, dar pocina este posibila, cit de Botez valid, credin apos-
Astfel, actualizarea harului Tainei tolic, momiri i-retin, potrivit ve-
presupune sinergie, con luc rare <TA- : chiului principiu apostolic l patris-
Ti credina, împrtirea Sfintelor tic : «Noi numim aceast hran
Tafae nu va aduce credincioilor «Euharistie», de. care nimeni nu se
I.:-:
SVNAXARIA
B b d q M r- Ijafticfe V$tre Dtog-

(P*. \mt
13—16). Sufîetw nu are
i 1 I r ri
177— 17B| Sltehrf

un fpostas preexistent i nici nu e nef, fi, Ici trad, ot., p.
constituit dtntr-o materîu p&mdf-

VA'.l'e tai] Mvo, Oe^re originea cwnti.
hiî fl— H, IFL--1!)) ti. 3—?i II, li
teni ca trupul, care fte alctuiete

I. !
—
t
din trupul prinilor, Fiina umanii

„I., P ,
i7ei :«7. aia — V'Jt f !&t— 34D, 257
primete âxittene dup

trup ca re- — IWf li nin D*£ntfSCr4»H Crr?cf.îJifn orFo-
zultat al unei nateri din alte iru-

tjiaxfl, ti, & traci. rft„ p, 09—71.
purl. Sufletul are alt porie i SYNAXARIA începutul : De la

funcie in raporttrupul
CU (v.
ci, Biserica a stâbîUi ca Liturghia sfl
TKUP). El este creat din voina lui ae fac pe mormintele martiri Lor,
Dumnezeu, prin suflul divin, intr- Iar numele lor sâ fie pomenit La
un mod cunoscut numai de Creator. slujbe r.Dea Domnul sS ne adunm
i
Sufletul este primit de Iei Dumnezeu, i noi acolo, dup putina, cu bu-
prin su Jiul dumnezt!îes<: dttor de curie i veselie, ca srbtorim s
via, odat cu trupul, în timpul z- ziua mnrt.iriulul Lui 6a zi a naterii,
mislirii, astfel c
fiina umanJ ti-
atit pentr li amintirea celor ee mi aa-
pare în lume ca unitate pslho-ao- virit. ]upta dt i pentru deprinderea, H
matlcâ. De fapt, duhul divin cate

i pregtirea celor ce vor Lupt* în
produce «i/Ietul da i puterea de a urm» (Polioarp, Martiriu, XVIII, 3}i
forma trupul. Suftetid are vi a an li
fiina, de aceea el nu trebuie fie s Pe de

anume
alta psirte,
calendarul tu de mar-
Biserica a sta-
bilii
confundat cu puterea vi tai . im*-! tocmai
sfini, mrturisitori.
nem^ care exist i'n animali? i in tiri,
fîent.ru ca ai s fie pomenii i in-
toate creaturile. El este subiectul
TEOLOGIE OjftTODOXA Al,
le Tatl exprim glndirea

sau. i care nega infalibilitatea
c-?ilvini.stâ h
Inelepriimea lui Dumnezeu, Ee-liil Bisericii, accepta numai dou Taine
în care El înelege crtfEii ri l mân- i respingea iran&subtuiinierea i e-
tuirea In jurul Tatlui c.ravltea-
eifi cecitatea obiectiva a Tainelor i
£1 i senrânizeaz întreaga umu.nl- care era atribuit lui Chirii Lueads
late, «sa cum se vede in parabola ce- {1372—1638}. In aceast disput au
lor ciot fii in care figura eentralâ fost .-l a i Melet los R irig ui, Pet iu
i !.;. ; i
i
es> printele lor (Lues 15, 11— Movila i Dositei ni Ierusalimului,

32), Al fii ti ilarul
Ta-tal. sj Creaturi! ultimii —
autori ai unor «Mârturi
mai arata .i faptul cfl creaia este. îrirt ortodoxe-. Seria acestor texte
im ml di graie l un dar divin pe simbolice ortodoxe Fusese început
rare Dumnezeudruiete oame- II de patriarhul Alexandriei, Mitrei lan
e cu v întrea Sa. Ca atofc-
nilor cu I >i r.
CrltopuloK (Hi.'îiî— HJ39) N
cu MHuH-
Huir i creator, El aduce l meni- sirta de credin
(1589), ni care se
ne citaia in existena, Ca Tata ..o observa unele influene protestante
IjmtT'îivintraz : ^Dumnesieu 1-a bl- (accypt numai trei Taine), scris
ueiuvimat zMnâ Cretei i va" . în- la cererea profesorilor de la Uni-
mulii l umpitfl pamînlul i-1 ati- versitiirea din Helms.'dt,
punei » (Facere K 2S>, —
Meletios .Siritml flRSi ^ÎGSO)
TEOLOGIE ORTODOXA. Mai scrie în Hî4u o Respingere a Mr-
diuU dec ii tiina de c.unnjnk'nre. turisirii lui Chirii Lucaris, publica-
i?3mijloc de Interpretare, teologia a ta de Des Uri la fiucurotî în 1890 ;
Jcs< pentru spiritul rsritean î Q d Ia parte Ia sinodul de la lai (1G42)

de cunoatere a Iul Dumnezeu i Ca irlmis ni patriarh ului ecumenic
larm de exprimare a experienei Fartenlos I i traduce în 1643, Si
unei Biserici locale. Istoria teolo- Ifmbn greac, Mrturisirea ortodox
giei ortodoxe este inegal^ dar ea a Iul Pei.ru Mov Iu, la care face une- I
arai câ niciodat' Bisericile Locale le îndreptri (in special la capito-

n-au fost lipsite de teologi sau de lele despre respingerea purgatoriu-
coli tectonice. luf i despre epiclezâ). Patriarhul.

specificul teologic
Iutii al unora leru.salinuiLui, Dositei (UÎ4I 1707) —
din Bisericile Locale
este cunoscut mnl ales prin Istoria
j
;\atiiavhilor le rusa 1 imidu i pub lica - ,
Teologia greac. Cfc1 mai cunos- i.idi Chrysantcs Notaras, sub titlul
cut teolog grec Ir a doua jumtate Dvdeknhihlns (Bucureti, î7ÎO> fu
a secolului at XVl-lea este patriar- mea, fiind mitropolii de Cerareea,
hul Alexandriei, MeJetios Fias este trimis ca e-xurh în România,
(1537—1601), El a condus a mica- unde tiprete numeroase eompcncUl
re împotriva catolicilor care re- — de scrieri cu subiecte antiromane i
uiser s
formeze o Biseric uniii antlprotestante Tontul împcrii :
slavi in Ucraina, sub stâplnîre po- (Iai, itifl2} T tunul lî

Iubirii
lonezâ< dup unirea de la Bresi ui
;
H
L648); Tomul bumrtei (Rîmnte,

I50G —
i a scris o lucrare polemica 1
70^ De asemenea tiprete Re.<- -
antî-lat.inu D&spre adevrata Hike- pinjvrea ce orilor calviniste ale iui

rirti l adevratul ci cap. Prima par-
Chirii Lucâri t
de Meletîos Sirigul
te a secolului urmtor este domi- (Bucureti 16&0) i Mrturisirea "lui
nata de con"troven:,i provocat de Petru Movil, tradus;! i îndreptai
apariia, Geneva, in E0S0, a unei
la de Mcletios Sîrlgul (Snagov, IOT).
Mrfttriilri de credin de tendin In Mrturisirea sa de credinei, care
^Tn TAINA
pund cu etapele vieii lui Hristos i lic reprezint condiia indispensa-

in Hristos. TaineU nu exist îrn bil pentru svirirea l adminis-
evenimentele Istorice eare formeaz trarea Tainelor (v< JMiEOIE si IE-
istoria mântuirii. Biserica druiete RARHIE).
învierea istoric a [ui Hristos in Euharistia a fost rînduit direce
mod sacramental i liturgic, în i Ia Cina cea de taina. Botezul a fi li
prin Tainele sale. De unde i unita- instituit prin porunca Sa (Matei 28,
tea organica dintre Taine, 18— 20). Dar llsus a lsat un cuvinî
Taina este o aciune a Duhului despre celelalte, euvînt care s-a ps-
Sfim, deoarece Hristos Se ni ani tes- trat în tradiia oral transmisa de
ta în i prin Duhul Sfîai în fond, Apostoli. Astfel, Biserica recunoate
icuiiomia mlntuirSi are un. caracter azi mai multe Kt®in€* !
Irinitar, potrivit tradiiei orto-

iar Botezut cu ap A, s£iu faina iniierii
doxe, Cincizeci mea este srbtoarea sau a naterii in Hristos prin afun-
Sfintei Treimi. Toate Tainele au o darea în ap i invocarea Sfintei
epiclez, deoarece actul sacramen- Treimi {Fapte 8, 12; Gal, 3, 27).
tal se realkea^â prin coborî rea e- Botezul eu Duh Sflnt (Fapte fl T
nertfiilor Duhului Sfînl. La hiroto- 16—17), prin ungerea cu mir i
nie, se asista la pogorîrea Duhului punerea rai inilor, sau rama vieii
Sfîrrt asupra noului slujitor, prin ri- noi în Duhul Sfînt {Ioil 2, 28 Fap- ;
tualul punerii mîinilor. te 2 17; i a primirii riarurilor Du-

P
Pe planul ontologic, Tainele res- hului (Gal. 5, L>2), care se dau «du-
pect, confirm i transforma u- p mm Duhul vo ieste » (I Cor. 12,
rnanuL In fiecare tain exist un 11),
element uman i unul divin, Cu Euharistia —

mulumire, pe cure
toat slbiciunea lui, umanul pri- îlsus însui a instituit-o, sau taina,
mete harul, graia. Tainele au un cuminecturii, a comuniunii cu tru-
pian eclezial, deoarece prin Taina pul i sjngele Domnului (Ioan ti,
credinciosul devine membru al Bi- 55—57),
sericii, Distincia dintre har sjî In- Hirotonia sau punerea mîinilor
stituie a provocat multe contro- (de episcop) este taina slujirii i
verse. Ele nu se confunda, dar nici sacrificiului pentru comunitate, du-
nu se separ. Ele sînt unite frâ a- p chipul lui Hristos (Ioan 10, 10),
mestecare. Trupul Domnului trebu- In care se consacr slujitorii care
ie «deosebit» de factorul urna ti (I
continu misiunea apostolilor (ef.
Cor. U, 29), I Tim. d; 2—5), aceea de a «**di

Ritul de sfinire are un rol esen- Biserica» (I Cor 14 4), r
1
ial in svirirea i administrarea Mrturisirea i dezlegarea pca-

fainelor. In trecut t Biserica a dat telor, sau fnma care libereaz \r-'
mare importana ritujluM" Taine- credincios de orice form de robie

lor (mrturisirea rreolWpft,"' semnul i servitute, devenind astfel o per-
vzut, gesturi rituale) svjrite m soan liber (Matei ie, 29 ÎS, ÎS ;
5
afar, de comuniunea ortodox. Apa Ioan 20 t 21—23).

Ia Botez, uleiul Ia Mirungere, cl- Ungerea CU' mir a bolnavilor :
dura Euharistie sînt vehi-

(jseon) la «Este rfrieVs bolnav intre voi ? Si\
cule ale enerjglilor divine necreute. cheme preoii Bisericii i se roa- s
Dar mai presus de orice, preoia ge pentru el, ungîndiî-] cu untde-
instituit prin Taina hirotoniei de lemn în numele Domnului?? (Jac. 5,
ctre episcop în succesiune aposto- 14J +
TAINA
371
Taina «un (ii m cârti se sfinete credinciosul devine membru al Bi-

unirea trupeasc si *uflet*asefi din-
tre brbat $1 femeie,
sericii Simeon aî Tesalonkuluj spu-
dup
modelul ne ca fr mîrungere, botezul nu
umnl dintre Hrfetos i Biserica Sa f
este desvlrlt
(Efes. 5, 23^32), prin rituauil
bi- Botezul pune începutul unei noi
necuvîntarii i încoronar" (cf. Ioan
M— II; Matei lfl, 4—6),
In ce privete efectul
viei în Hrlstos, Botezul nu se
fltft ca justificare,
sau numai ca ier-
d
lor, tainele tare a pcatului strmoesc,
ie deosebesc de ierurgh prto care ui mai
ales ca regenerare, ea
se sfinesc diverse situaii &1 lu- restaurare a
cruri. Acestea sînt instituite de Bi-
umanitii czute, ca recuperare a
seric, dar nedepârtate identitii ei pozitive, originare,
de tafeeîe
Instituite de HrisEos.
Naterea a doua J'iind un har gra-
In general, numrul Tainelor este

tuit, botezul copiilor nu este o pro-
blem; De altfel, formula de con-
pus în legtur eu cele apte da- sacrare «se boteaz..,» se spune
ruri ah Duhului fls, 11. 2—3) în in
secolul IX- [ea,
numele celui botezat, preotul con-
al Teodor Studitul hrmînd astfel
f 82G) amintete de ase Taine r'rin
libertatea
afundarea întreit se distruge
acestuia.
iluminarea (botezul), synaxis (Eu-
umanitatea negativ (v. BOTEZj.
haristia), mir ungerea, hirotoniei, mo-
nahismul si înmormântarea. N. Ca- Mirungerca se refer la aspectul
basEJa face im comentariu personal al mintuirli, fiind Taina
asupra
celor trei Taine de iniiere care împrtete darurile Duhului
fin Via-
fl în Hristoa). Grlgorie Fnlama
iar
Sfînt, în mod specie i particular.
vorbete pe lari? numai de botez i Fiecare credincios primete in mod
Euharistie, Doctrina despre cele ap- personal harul renaterii, fiind pe-
te Taine apare In Mrturisirea cetluit cu «peltea darului Sfintu-
de
credina (1367) a împratului bizan- l'ii Duh», sub forma ungerii cu
tin Mihail Paleoiqgul, Sfintul Mir, care se simete de si-
pregtita la
eererea papei Clement al ÎV-lea. în nodul episcop lor unei Biserici
i
lo-
dere cale, dup un ritur
1
— — --
37» TEOLOGIE cmtOHOXA
Philtp Sberrurd (The Greek East din 1B21, care scrie m 1823 unul
and Latin West, I&59 Constantina* j din cele mai cunoscute Catehism^
pic f&onoQuphy o/ n Sacra! City* ale epocii, In 3^27 i reti-
revzut
Oxford, 1965 Church, Papacv and
;
prit in lfl3<J Mitropolitul
;
Mo^'u-
vei Mnearie Bulgakov (18lH-lSfJ3),
autorul unui manual de Teologie dnq-
Teologia roinin [v. ari urma-
maiîc ortodox. în ii volume (lv-
ta : TEOLOGIA ORTODOXA RO- trograd, 1B49 195rî), tradus in a-
vi \NÂ1- ceeaî vreme in franceza, dup ce
teologia rus eologia rusc'i s*e
'1
publicase o Introducere în teologia
fcut cunoscuta moi al*s In a doua ortodoxa (Petrograd, 1H47) iar cel :
]:jrv,.itLiLt' a secolului al XtX-lea prin- mai important manual de teologie

U'-u serie uc catehisme i corn pen- dogmatic-A este tiprit la Kiev in
ali de dogmatic, ce au avut o ina- IJHfl de ctre AnLonîe Arnfiteutrov
(f 1879). O Teologie
re circulaie In întreaga Ortodoxie. dogmatic or-
La con greul Facultilor de teolo- todox (3 pri, Cernigov, 1HB4)
gi e din 1936, twjpgul rus Georges scrie Filaret GumUevsky (t 1B<30).
rînrnvsky va dcmina lipsa de l*- care, spre deosebire de Maci ir ie Hul-
vi..:rrj patristice a acestei literaturi gakov, foloseLe izvoarele patristice.
teologice ruse. I n tr-a de var, coala Tot. aici trebuia menionate studiile
de la Kiev. întemeiata de mitropo- lui V. V, Bolotov despre îUoquei*
U-tul Petru IVTovîLâ, care p-refor no- {Thesen liber das Filwque. 18M1). în
torie le scolastice, este continuata de legtur cu conferinele cu Vechi
episcopul fttepan lavorsk! (lâSU— catolicii, de la Bonn (1«74— 1H75J
—1722) care scrie in 1713 Piatra si ale patriarh, Serghte
viitorului
credhit-i (publicata în 1729). dupâ (Stnrogorodskij. eu privire ia Doctri-
catehismul lui Koberi Bellarmln, In na ortodox despre mlntuire (Petro
scopul de a diminua influena aces- grad, 1910).
tei coli, arhiepiscopul T&afan Pro- Facultilor de tfitiîti*
înfiinarea
r
-17, 38>, uniat,
ropovlci (Ififll fp»t gie (Kiev, Moacova Pettograd, Ka-
1
care in fi înep
seminarul de la Pe- zan), renaterea monastic ,l fi lo-
trograd, orienteaz teologia în tu cali cil l micarea slavoflla au mar-
fevuarea metodologiei proteiîante. cat de asemenea aceasta perioada.
In aceast aciune, el este susinut fDotmrtoliuhîe} Euaese
dp mitropolitul FI aton (Levshln — «Filocalla»
deja tradus din grecete in slavo-
17^17 --1-B11), mare orator i teolog, n, de PaMe Velicîkovskî (1722 —
care public In 17iî5 un Cathism 1794) de ia Neam. Aceust tradiie
în care se resimt aceste noi influ- este continuata de Tlhon âe Zadonsk
ene din Apus, f
1724— 178[3), eanonî/iil in 1HH1 Se- ;
Seria acestor mari autori de ca- rafim de Sarnv (1 7513 I 03.% cano-
tehisme, mânu File i compendil este nizat în înn.'l : de episcopul Im naie
Început de Silvestru
ii Lebedlnskil Rrlatidsnmov de pre-
(l«rj7 — lrtf37> :
(f îaoâ). Care publici un compers otul loan de Kronstadt {1829—1903)

din în 179 i SS'05, l d« luvenalit l de clugrii de MTnftstlroa Op-
la
7'-
TVIedvcdeskii fi tfl09), care suri',' tina c&re traduc Filocalia în rusete
eîcgfa credita (Meseova, 1806) Ur (5 volume, între 1876— 18tf0), sub
nragjft apoi Filaret Drozdov (17&3
:
episcopul Teot'an Eremitul {IHIS —
— 1BG7). rector al Academiei din inn-1), eare a completat i editat
Retrograd l mitropolit ai Moscovei Rzboiul nevzut, Micarea slavo-
TAJNA 373
Teluri Biserica se rua^â pentru cel nici un ajutor» (Nicolae Cabaslia*

cere moare,, deoarece el rmine m- Ihimnezeîasca LiUiryhic, cap, XLVI,
dular ftE trupului vîu i înviat al trad, cit., p. 2ti3).
Iui HrisKJ.s. De pild, Euharistia este hrana
Hirotonia arc Ioc în cadrul litur- celor care, ca membri ai Bisericii,
ghiei, deoarece slujiri le sacerdotale au fost purificai în Taina botez u-
— diacon a tul, prezbiteratul i epis- luu au fost Sfinii în Taina mirun-
copatul —converg spre Taina Eu- gerii i au fost înnoii în Taina mâr-
haristiei Ierarhia instituita prin hi- uirisiri] pcatelor. Totui ea se I i
rotonie fomeaz o ordine taxJ) nu numai spre iertarea pcatelor,

distinct de preoia credincioilor, ci i spre împrtirea Duhului Sfînt
dar ele nu se pot disocia, i ca arvun a vieii venice în Hri-

tos (vtzl, Petru Damaschinul, înv-
turi duhoimiceti, in Filoe. rom. t
Validitatea Tainelor nu îi cunos- voi. V, p. 179).
cut în tradiia rsritean contro- Tn ce privete Târnele virate in s
verse ce au avut loc in Biserica a- afara de Biseric, s-a spus, potrivit
pusean pentru care relaia dintre unei scheme scolastice, ea formal
ritual ui fainei i moralkate&i savîr- ele au un caracter ilicit- (în caz de
ilorului constituie o problem. Tai- excomunicare), dar ele sînt va- c
na valid ex opere operutn, a-
este labile i împrtesc har. teorie ca-
dicâ este un mijloc eficace al haru- re presupune o interpretare meca-
lui i produce efecte independent nictet a Tainelor, reducind aunl
de obstacolele personale ale preotu- sacramental la îndeplinirea corect
lui sau ale comunitii, Sfîvirî torul a ritualului. Conceptul de tain este
Tainei participa la preoia lui Hria- diferit in Tradiia Reformei pro-
tos în si prin Biseric, Hrîsos eMe testante, care accepta in general
cel ce celebreaz Euharistia, iar dou taine Botezul i
r Euharistia
preotul face ceea ce face EU acftâS fSfînta Cinai,
lucreaz în numele Lui, du pa ritua- Tradiia rsritean
a dat o im-
lul fixai dr JiiSL-:-!-; Totui credina
,"l. portan excepionala" mrturisirii de
Slujitorului nu este independenta. credina" rare sta la baaa Tainelor,
El trebuie s
afirme clar ca Taina incit sucriimeriL.alimk'ii ritualului
este iniiativa Iui Dumnezeu (cu depinde de ortodox a credinei. A-
toate eâ Dumnezeu nu c&tc .-ilegat-j cesta este un criteriu general de
de sacramente), c
Taina este un a aprecia valabilitatea Tainelor *\n
«dar» (deci gratuitate* harului), CS afara». In general ortodocii evk
m
t
se .iM.i jo continuitate Biserica s fixeze în mod rigid ]F mi te le Bi-

apostolica prin credin l preoie. sericii l caut sa recunoasc semne
Desigur, efectul Taifti depinde fie de sacramentali tate In rirualul con-
credina primitorului, de «receplfe- fesiunilor cretine, ca de pilda Bo-
rea^ personala a harului. Credin- tezul. Cu toate acestea, Biserica H-
ciosul are libertatea de a accepta t sri'tean nu îngduie comuniunea
de a refula harul. Pâcatul este tne- sacramentala fr
o dovad expli-
vjlaljil, dar pocina este posibila, cit de Botez valid, credin apos-
Astfel, actualizarea harului Tainei tolic, momiri i-retin, potrivit ve-
presupune sinergie, con luc rare <TA- : chiului principiu apostolic l patris-
Ti credina, împrtirea Sfintelor tic : «Noi numim aceast hran
Tafae nu va aduce credincioilor «Euharistie», de. care nimeni nu se
171 TATL NOSTRU
poate împrti dac el sau ea nu Kl rit,, p. ?3a—TfiH NSculas

p Zern^v.
crede c
lucrurile pe care noi te in^ "i
r
i.^ One Hnly Cuihollt nrirt Apostolic
vam sînt adevrate, dac nu a Chtitc.lt imd the Atiuilcatm, [n «Scjbflrw>sti»,
fost splat în bala care se du spre 11 r. H- I f+73 , p. 5^9— M:j i
U. R^du, Corne-
iertarea pcate tor spre a ti ou a i ieru; e-clcxiotogic al Sisnieior lains Bl pi o.
natere L dac tiu triete aa cum MfjTîa cufliîintttntt [*eifi de doftordtj, Lu
Hristos a poruncit' (Jusfcln, Apolo- «Grlodi>xia w , XXX (1978). uf, \—'l r p,
gia I, @5 fifi). — 23— 3B0p iPffiîsicjHu iniernununjunii, p.
339— 369 p lofln A\T*mescU, fjfnfn fli^fl-
«Deoarece tlntem Îndoit ji cnwflUfJ.
cil vi tiulete T/ft/ne, in •Oftadnxla», .\XlV
trebuie ctt i aofrietea JEaasiTd s lin jndo*
(l©7i), iir.J, p. 533-7$&j Hvtifl Stan, ^tW(-
ii£ } ta lat l Jtm'jia. Îndoit, Nalctea
blffe sf inat/dJtionrfiârc !p v;o;a WMrr-
r\l s-ij ioi pt in afXt îi prtn Duh.
rcfHtc, In rMHrapoMa MnUlovr-i i Suci". 1 -
fur rnîm-iiwa aste ln*4fi" pîinea vin-

vefi», KLVI (I97ti) r iffi 3—«1 D, Rtflntlrîie.
fl Domnul ntisru ttm& tlrtsias, Cai ce
Cruafja cn dar §1 tainele B&ericît, în *Dr-
5-u pogor 1/ din cer Precum Ia BotQZ, t,r
tad£]3tîa« XXVIII (l>>7e|, n r. p. '.^
deaarect oaTiu-niî obinuiete s sâ Sxle
], Ifl p
M. J\ Hrhcpbeji. Le Mystkre de riitfit%i>

cu ap i sâ se ung cu untdalamn, a
ei hps sartementfi | IntrcidEirtlnn, nalPi cl
unit cu untdelemnul tf cu apa ho.mf Bu-
a ppi'nti Lo">! pai A, K(fricvo*rdd*J, i^c, i'd.,
hului i L-n tcut pe Ei baia nat&rit din
nou, iu Iei, deoarece GVejfc ofc/cejUJ sd
f^rvdin pline l sa bem rrpfl îi" vin. a TATL NOSTRU - rugciune În-
unit cu ele dumnezeirea Sa î/ Jcâ Mcuf
'/fu pul î/ Slfigon?
vat de Iisua însui in eadfttl pre-
fj<.'
i"?c Su., ta, plin cefe dicii de pe Muntele Mslinilor. Ekî^-
obinuite- ;;f ttupH lire, ud a/n.'iycjn Jn ecli.'
tii dourl versiuni ale rugciunii Ta-
flre+ Trupul tuf este cu
liltf praftft tic tl nostru : una myî lunga dup
adevrat cu d&m'nefceltea, der înfeieg
UftJt Mdlei ((5 9 -lj i Liltii nv,\\ scurt
P
—
tTupui cei din Sfinta FecioHrfl nu un i/up dup Lucii
r
care prcjii- (II, 1—4:),
cotarii din ecrun, fat plinea t vinul ae zeaza r;'i Ii sus Q dat-o la cererea A-
pnîac în Irrujfi Tfrrpuj
1
j î/t Însui S!ra-

postolil.or. Rulri un ea este socoLit/i
.gr'ete toi UurtmtfKU, Dgr, cte caui sd ni fi înc de Ja începutul ser. al 2-lea
motiul cum xr Irrrc Q ni?nS?£i r jfj tfftjHfl* $<]
ca un rezumai al Evanghelici (1*0-
£j.','î *'d fTccu^n s^ Zece prin DuAtij SiJi;L
licarp, Ctre Filipem VI, 6). Didahia
fol «n eum CttvJfKu; « rial fiin tnipu- (cap. 8) recomand fie rea ti La de s
iuf Su în Ein& din St Inia Wsr.dtoare du trei ori pe zL Din secolul ni 44ea,
Dummzcu, pUn Duhul Stlnt ; mai mult wi- Tatl nonru este introdus in litur-
m\r nu cunoatem, declt c Cuvlniul tul
ghia euharistiei, jmpreun cu ecfr>
P mnozm este edevfral i lucrtoi $l n- nisul «Câ a Ta este împria, pu-
ferfpute'mflj, ftf mo^J, de neptruns» fS/.
terea i mrirea. Amin».
fc^m Dtimaschln, Desirc Credina ©fffS
Hsus Hristos ins ui recunoate pe
doxt tV cop, XIII, }n tmd. cit., p. 173—
3
Dumnezeu ca Tatl Sau din Care s-a
173).
nscut din veci l Care L-a trimis s
se intruppze cînd lumea avea ne-
nnU'ji, Cateii&1# miatagt.'igice, 1, II, IU, voie de El, Cruia se roag pentru
trafi. cil., p, 53—BQj N, f^'bnslfii. Vitffq In prietenii Si i pentru toi. în gura
fi'.-.'.'.fns^ eftê Jf, IH, IV, In trarf. pil,, t>.
credincioilor, Tatl exprim mai
05—146? Mo/ii/tri^, «L fi 11-a, 1371 p mult decît intimitatea personal cu
dfsva^pt cTupri^ io* pttbres d'ordinalion, Dumnezeu, posibilitatea de a vorbi
în voi. Kl/eplsc&pat pt l'Egtisc Limvcriellt^, eu El cum vorbete fi ut cu printe-
TEOLOGIE OjftTODOXA Al,
le Tatl exprim glndirea

sau. i care nega infalibilitatea
c-?ilvini.stâ h
Inelepriimea lui Dumnezeu, Ee-liil Bisericii, accepta numai dou Taine
în care El înelege crtfEii ri l mân- i respingea iran&subtuiinierea i e-
tuirea In jurul Tatlui c.ravltea-
eifi cecitatea obiectiva a Tainelor i
£1 i senrânizeaz întreaga umu.nl- care era atribuit lui Chirii Lueads
late, «sa cum se vede in parabola ce- {1372—1638}. In aceast disput au
lor ciot fii in care figura eentralâ fost .-l a i Melet los R irig ui, Pet iu
i !.;. ; i
i
es> printele lor (Lues 15, 11— Movila i Dositei ni Ierusalimului,

32), Al fii ti ilarul
Ta-tal. sj Creaturi! ultimii —
autori ai unor «Mârturi
mai arata .i faptul cfl creaia este. îrirt ortodoxe-. Seria acestor texte
im ml di graie l un dar divin pe simbolice ortodoxe Fusese început
rare Dumnezeudruiete oame- II de patriarhul Alexandriei, Mitrei lan
e cu v întrea Sa. Ca atofc-
nilor cu I >i r.
CrltopuloK (Hi.'îiî— HJ39) N
cu MHuH-
Huir i creator, El aduce l meni- sirta de credin
(1589), ni care se
ne citaia in existena, Ca Tata ..o observa unele influene protestante
IjmtT'îivintraz : ^Dumnesieu 1-a bl- (accypt numai trei Taine), scris
ueiuvimat zMnâ Cretei i va" . în- la cererea profesorilor de la Uni-
mulii l umpitfl pamînlul i-1 ati- versitiirea din Helms.'dt,
punei » (Facere K 2S>, —
Meletios .Siritml flRSi ^ÎGSO)
TEOLOGIE ORTODOXA. Mai scrie în Hî4u o Respingere a Mr-
diuU dec ii tiina de c.unnjnk'nre. turisirii lui Chirii Lucaris, publica-
i?3mijloc de Interpretare, teologia a ta de Des Uri la fiucurotî în 1890 ;
Jcs< pentru spiritul rsritean î Q d Ia parte Ia sinodul de la lai (1G42)

de cunoatere a Iul Dumnezeu i Ca irlmis ni patriarh ului ecumenic
larm de exprimare a experienei Fartenlos I i traduce în 1643, Si
unei Biserici locale. Istoria teolo- Ifmbn greac, Mrturisirea ortodox
giei ortodoxe este inegal^ dar ea a Iul Pei.ru Mov Iu, la care face une- I
arai câ niciodat' Bisericile Locale le îndreptri (in special la capito-

n-au fost lipsite de teologi sau de lele despre respingerea purgatoriu-
coli tectonice. luf i despre epiclezâ). Patriarhul.

specificul teologic
Iutii al unora leru.salinuiLui, Dositei (UÎ4I 1707) —
din Bisericile Locale
este cunoscut mnl ales prin Istoria
j
;\atiiavhilor le rusa 1 imidu i pub lica - ,
Teologia greac. Cfc1 mai cunos- i.idi Chrysantcs Notaras, sub titlul
cut teolog grec Ir a doua jumtate Dvdeknhihlns (Bucureti, î7ÎO> fu
a secolului at XVl-lea este patriar- mea, fiind mitropolii de Cerareea,
hul Alexandriei, MeJetios Fias este trimis ca e-xurh în România,
(1537—1601), El a condus a mica- unde tiprete numeroase eompcncUl
re împotriva catolicilor care re- — de scrieri cu subiecte antiromane i
uiser s
formeze o Biseric uniii antlprotestante Tontul împcrii :
slavi in Ucraina, sub stâplnîre po- (Iai, itifl2} T tunul lî

Iubirii
lonezâ< dup unirea de la Bresi ui
;
H
L648); Tomul bumrtei (Rîmnte,

I50G —
i a scris o lucrare polemica 1
70^ De asemenea tiprete Re.<- -
antî-lat.inu D&spre adevrata Hike- pinjvrea ce orilor calviniste ale iui

rirti l adevratul ci cap. Prima par-
Chirii Lucâri t
de Meletîos Sirigul
te a secolului urmtor este domi- (Bucureti 16&0) i Mrturisirea "lui
nata de con"troven:,i provocat de Petru Movil, tradus;! i îndreptai
apariia, Geneva, in E0S0, a unei
la de Mcletios Sîrlgul (Snagov, IOT).
Mrfttriilri de credin de tendin In Mrturisirea sa de credinei, care
m THOiPGLE t>»TOPttXA
apare ca a doua parte a Actelor si- Revenirea la sursele tradiiei as-

nodului din Ierusalim (Hi72j, el d cetice se face prin io* de Co^ Mcar
p explicare tridentina prefacerii eu- rint i
AJicodim Atfhiorltul, care co-
haristie?, folosind termenul de laboreaz la edil.,nc.L ;, .,.,.-, colecii ,,|.
«franssubstantiw»*, adic metomio-
m t împotriva creia ge ridici loan
importante de texte patristice Filo-
catta (Veneia, 17^2) i
vsrsiik&
Cariofilos, acesta fiind încurajat
si (I7B4J.
de Antim. Ivireanul, De altfel MacariOS compune Limona-
este non, care cuprinde
epoca In care teologii greci încep sa
t
vie\ilv afinii -r
ti? atrai de teologia
l martirilor greci, iar Nicodim
e-
apusean, f ie- dlteâ, în lB00 Pîdalion,
de cea roman, fie de cea protestan- cea mai
t
Importanta colecte de canoane, l

te Pe pild, printre latino fiii lati*
traduc* i adapteaz dup Lorenzo
nojronx) E e numra JNTicolae
Sulga- Scupoti Rzboiul nevzut
ris, care publica
un Catehism ta ve- (Veneia,
I'9G). Curentul tradiionalist este
neia,, in i Paisios Ugarfcfca
1(501,
reprezentat de Kustratlos
{IW9— 1K7SJ, trimis ca predicator care scrie o serie de tratate
Argenti
i teolog In Moldova i la Kiev. în com-
batind doctrinele catolicismului
schimb, loan Cariofilos (a-
(f l&0\ a \ aima, purgatoriul, primatul papal),
aprarea iui Chirii Lucarîs scrie cei mai important fiind EtâhiHdim
contra doctrinei transsubstanierii cu privire
Jar Jhe Miniat (im2— 1714)
torul unei colecii de
— au- 1758), m
la betez (Constanttnopol,
care respinge botezul ca-
Didahii, pu^ tolic deoarece este
blicata Ia Veneia i n 1720 — acrie stropire,
svîrit
mi prin cufundare.
prin
lucrare polemica contra
primatului Autocefalia Bisericii
papal, Piatra scandalului Ortodoxe
publicat* Greceti, obinut în lfl:tt j recu-
de lWc[ in Tomul bucuriei (Rim- noscuta în 1850, a fost subiectul
nic\ 1705), u-
nm lungi dispute între Theoclitos
In secolul al XVlIMea,
influen- Farmakidis (f isefl), partizanul au-
ele metodologiei apusene se fac tonomiei
din bisericeti, i Constantin
ce in ce mai simite în teologia Economos (f ifi57), care este contra
greac, mai ales prin lucrri autonomiei fa
ta lui de Patriarhia ecu-
kugenios Bulgar is (1717— lGOtJl menic, deoarece Bizanul ar
*\
fi o
WichJfor Thcfliokis fl?36— 1800) instituie permanent. în 1837
mm fiind Invitai lucreze s
ir!
fiin facultatea de teologie din A-
ia
fîser&a rusa unde au dus ateste tena iar în 1*H4 cea din
animene. Halki
P eea
Cea
mai important la- din Salonic se deschide abia
;
cruxe a ]uf Bulgaris în

este Theolom- 1H-12.
kpto, publicata la
Veneia, în 1872 începutul olului
un manual de dogmatic dup
:,., al XX-len
me- coincide cu apariia unor mari lu-
toda scolastic. Unul din crflri de teologie
ucenicii a- sistematic i mo-
cestuia este Atanasîe de Pros rala, care au avut un
— Ifl 13j care scrie Epttome
(1723
ma- — rol determi-
nant in orientarea ulterioar
p
a Or-
nual a] dogme [or credinei todoxlel etene S. Mesoloras,
(Leipzig r
Sim-
1800), Nichifor Theotokfs este Iwhaa. Bisericii Ortodoxe
cu- Rsfsritem
noscut, prin Kiriacodmmion
o co-
(4 voi. Atena, 1HQ1— 1904) ; %tim
t
Jec'te de comentarii Kos&is, Smemtil doctmaiit: ni £b*.
la
evangheliile
duminicale, tradus i publicata rif-u Ortodox (vo i i Ateim m)ii]
n
.
In Chnstos Andrutsos, Dogmatica iii-

toate Bisericile ortodoxe.
swicu Ortodoxe Rsritene (Atena
ÎEOLGfilE OHTOTîOXA
atj
1007} i Simea
(Atena, 1030) ; nism), V,
Phklas (drept canonic),
Constantin Dtovounfotis, Critica Amataaios Yannoulatos {misiune)
dogmaticii lui Andrulsux {Atena, i. Fontouiis ^liturgica), P, Vasstlia-
lEJOrj DJnntrios Batanos, /ntroriti-
j
dls (teolugfe biblic), Cyrlle Argen-
eere fa eufioaêreu teoLcêi [IfiOii}
tîa «cun»nlfim) ak-i se" pot aduga
i IFsirceie Ortodoxe (Ate-
Bi.ivrîvu
teologii din dlapont ffreac
f
Stanley :
-- 11
1*13), La congresul Fac uitai lor Iîonakas (etic), Theodor Styllano-
ologje de fa Atena (liKUi). ceo- poulos (teofogle biblîca^ Caii vas (IU
gta greaca" este represeatatii de turgtca). Pe ]ingâ editarea
Ere o serje de ilutri profesori de testelor
patristice care a luat un nou avînt
teologie, în frunte nu Ha mii car Ali- datorit lui P. Christou i P. Nel-
visatos, preedintele congresului, las contribuii noi în teologie
r
au
«*re constat totui existena unei adus loan Roman idia D&prt pfl-
:
literufuri teologia greefH primitA

hm "a doua mina», adic din surse
cafttî strmoesc, gr,, 105«) j John
/.îzToulns fDeupre unttflten Bfeerjei*
si miru? Ortodoxiei. fa euharistie & episcopul in
UI mit
primele
ti
reprezentani ai acestei trrt secole. Atena, grv,
iteraii sîm P. N, Trembelas, ra-
1SS3 Apostolic ;
|
Continuity cmd Orthadox Church,
re pu Fj li ni Dogmatica Bisericii Or-
IN 75; Eccleial Revin
lodwe g, 191 {} V7te
(3 voi., 1959—1^1, tradn- local Church in a
ee de O. Du mont Euchristic
EHiiions de Che- în Perspective,
vetqgne, 1060) \ Iounnea N. Kar-
1977
Veriîi &t cum- ;
nmnion dans la
perspectiva de
niiris care in afara de studiile
p
des- ia pansve patritfiqu*
pre Mrturisirile âe credin gr&cque, 1977}
din Cliristos lannaras (D
fecolul al XVlWea, despre Pab&ncs &i
OrfledO* Gevmconhats&nce de
£*e St Pn5^tofifti«m Dicu, Pnri^
(1038), Ortado- iSil Coninutul ontologic al con-
l Caiâticfcm iî)04— -1965), Or- ;
ceptului teofagle de personalitate,

tottatfa l vr
publica
l*eefri*£aft»Ucft
m dou .volume Manumen*
(1«), 197C vtn fizica
;
^
corpului dup
Sfmtul loan Scrtirul, ^r.. 1P71).
tete dogmatic* i smtUoUce ale iiise- Tot nici trebuit! .s fie" mentlo^
fidi Ortodoxe (Atena, 19B2— 1<953 i natt? numele unor autori ,we
Gra^ ift$ .i wm).
fitf tratat iirobleme ecumenio
Generaia ao&tal de teologi greu Emilianosi Timîadis (Lehc-vMhe
Wfce conâuâA de Îkos Nih&iotis (in
QHhodoxie, .1J360 : f.n PMcs d P ri>-
gr- Existenialismul i credina
cre»
tinfr 19543_Frctepâmens î« yno-
;
menJQHe, Pne Hm (j£o?Hî;ia
«oîooia teologic Atci:,i, lwîn — ; do^sa, 77ie
IStffl ;
Ce™traîi^ j^
«r[ D -
h.jIv
JWwejfia retinei fi teologia j'tUmo- f
Uvi —
\mo), care a introdus tema-
Sjprrft
Mrthodios
in Orfftotîrt;r
Fouyas fTR« Perôtj
IVor.îfp, J&70f;
tica ecumenici în teologia ortodox /
:'' Theologie Jetm$ Christ in the Decii ort*
dei Q&tkirche in of the
Ockurnenischen Dialog, Kirche und Ectnnenical Councih. 1970) Maxi- ;
Wslt in Oi-tiLudorvr Siciu, 106S tnes de Sardea (The Occumenical

;
*pes and Problem* of Ecumeni- Patriarchat-Q in the Orthodox Church,

cul Bialogue, 11177). In afaivi Salonic, 1071); Dnmaskinos Papan-
de stu-
diile profesori for de drpu (Ltrlifile despre Sinodul pan-
speciatftste :
Sav.j Aiûrides {Noul Tc*Lamem^ ortodox Kaliistos Ware (The Qr~

j ;
G> Manuaridea (etic), E, Theodoru thodox Church, 19671 Eustratios ;

ptatfcâ), V. Istavridb (euau .
Argent! (Th& Orthodax Way, 1970);

— — --
37» TEOLOGIE cmtOHOXA
Philtp Sberrurd (The Greek East din 1B21, care scrie m 1823 unul
and Latin West, I&59 Constantina* j din cele mai cunoscute Catehism^
pic f&onoQuphy o/ n Sacra! City* ale epocii, In 3^27 i reti-
revzut
Oxford, 1965 Church, Papacv and
;
prit in lfl3<J Mitropolitul
;
Mo^'u-
vei Mnearie Bulgakov (18lH-lSfJ3),
autorul unui manual de Teologie dnq-
Teologia roinin [v. ari urma-
maiîc ortodox. în ii volume (lv-
ta : TEOLOGIA ORTODOXA RO- trograd, 1B49 195rî), tradus in a-
vi \NÂ1- ceeaî vreme in franceza, dup ce
teologia rus eologia rusc'i s*e
'1
publicase o Introducere în teologia
fcut cunoscuta moi al*s In a doua ortodoxa (Petrograd, 1H47) iar cel :
]:jrv,.itLiLt' a secolului al XtX-lea prin- mai important manual de teologie

U'-u serie uc catehisme i corn pen- dogmatic-A este tiprit la Kiev in
ali de dogmatic, ce au avut o ina- IJHfl de ctre AnLonîe Arnfiteutrov
(f 1879). O Teologie
re circulaie In întreaga Ortodoxie. dogmatic or-
La con greul Facultilor de teolo- todox (3 pri, Cernigov, 1HB4)
gi e din 1936, twjpgul rus Georges scrie Filaret GumUevsky (t 1B<30).
rînrnvsky va dcmina lipsa de l*- care, spre deosebire de Maci ir ie Hul-
vi..:rrj patristice a acestei literaturi gakov, foloseLe izvoarele patristice.
teologice ruse. I n tr-a de var, coala Tot. aici trebuia menionate studiile
de la Kiev. întemeiata de mitropo- lui V. V, Bolotov despre îUoquei*
U-tul Petru IVTovîLâ, care p-refor no- {Thesen liber das Filwque. 18M1). în
torie le scolastice, este continuata de legtur cu conferinele cu Vechi
episcopul fttepan lavorsk! (lâSU— catolicii, de la Bonn (1«74— 1H75J
—1722) care scrie in 1713 Piatra si ale patriarh, Serghte
viitorului
credhit-i (publicata în 1729). dupâ (Stnrogorodskij. eu privire ia Doctri-
catehismul lui Koberi Bellarmln, In na ortodox despre mlntuire (Petro
scopul de a diminua influena aces- grad, 1910).
tei coli, arhiepiscopul T&afan Pro- Facultilor de tfitiîti*
înfiinarea
r
-17, 38>, uniat,
ropovlci (Ififll fp»t gie (Kiev, Moacova Pettograd, Ka-
1
care in fi înep
seminarul de la Pe- zan), renaterea monastic ,l fi lo-
trograd, orienteaz teologia în tu cali cil l micarea slavoflla au mar-
fevuarea metodologiei proteiîante. cat de asemenea aceasta perioada.
In aceast aciune, el este susinut fDotmrtoliuhîe} Euaese
dp mitropolitul FI aton (Levshln — «Filocalla»
deja tradus din grecete in slavo-
17^17 --1-B11), mare orator i teolog, n, de PaMe Velicîkovskî (1722 —
care public In 17iî5 un Cathism 1794) de ia Neam. Aceust tradiie
în care se resimt aceste noi influ- este continuata de Tlhon âe Zadonsk
ene din Apus, f
1724— 178[3), eanonî/iil in 1HH1 Se- ;
Seria acestor mari autori de ca- rafim de Sarnv (1 7513 I 03.% cano-
tehisme, mânu File i compendil este nizat în înn.'l : de episcopul Im naie
Început de Silvestru
ii Lebedlnskil Rrlatidsnmov de pre-
(l«rj7 — lrtf37> :
(f îaoâ). Care publici un compers otul loan de Kronstadt {1829—1903)

din în 179 i SS'05, l d« luvenalit l de clugrii de MTnftstlroa Op-
la
7'-
TVIedvcdeskii fi tfl09), care suri',' tina c&re traduc Filocalia în rusete
eîcgfa credita (Meseova, 1806) Ur (5 volume, între 1876— 18tf0), sub
nragjft apoi Filaret Drozdov (17&3
:
episcopul Teot'an Eremitul {IHIS —
— 1BG7). rector al Academiei din inn-1), eare a completat i editat
Retrograd l mitropolit ai Moscovei Rzboiul nevzut, Micarea slavo-
TEOLOt-IE ORTODOXA 179
fll vrea o întoarcere la cultura na- condamn învtura BuLgakov lui
.t împotriva inWuen-
rusii, fiind ca fiind speculaie gnostic \ ori-
eWr apusene, Lipsit de educaie te- gen ist A, iar sinodul
"
mitropolitului
gtcâ praprlu-zls. Alexel Stepa- Antoni Krnpnvikii (Sinodul de la
noviei Homlakov (1804— 1860), con- Karlovitor) îl declar eretic, VI, Los-
dueâtorul acestei micri, este cu- sky îl ncozil ci nu i'ace distincie în-
iii prin lucrarea Ba Btserica una tre esena l energii, de unde con-
L'figlise latine et Ie protwtentisme fuzia dintre lume i Biseric, dintre
un point de vue de rEpli ti'CHent catafattsm l npotatism.
(1872) introduce in teologia rusa
; Filozofia religioas nis este re-
noiunea de «sobontost» cate ar es- prezentat mul ttrztu de Pavel Flo-
primii i lipsa unei
ooncillarltatea rensky (lfW32— 1943J La Colanne :
autorMi externe* adic tocmai e- a lv iandemetit ds la Verite (1954K

de sintez
;i ntnl dare distinge trad, C. Andronikol, Lausanne, lî>7!5^
Ortodoxia faa de catolicism i de N. Berdlaev (1874— 194 fl) Free.dwn :
protestantism. Din aceeai micare and the Spirit, 1&3S The Dest'iny ;
[;».!£ parte si Fio ti or Dostoievski of man 1A37 r

The Meaning of the ;
(1821 1881). ce.ebrului ro-

autorul Creative Act. L955 Iwsavin (t ; L
man Fraii KarawtazGV. 1 932) V. Zenkovsky (f 1963) His- :
La începutul st ce Iu Iul al XX4ea tory oj Ru&dan Pmosâplvy» 2 voi.

tnai Important lucrate este £n-
i
1953; N. Araeniev (IttîlH— 1977) :
. lopedia teologic ortodox (numai Ostkirche und Mystik, 19*25 t& pie- :
volume, editata de A. Lopuhin e msiW 1&B& t

Cu The Orthodox
(1005) i W. Glubokav^ky (f Ifi37),
Church (I9^:i), Du Verbe lucarne
fce asemenea sînt cunoscui studii- (1943) i Le Paradst (1945), S, Bui-
le Iul K. Malinovskl (TcaUigia dog-
:..ikov deschide seria monoxililor
naiic ortodox, 4 voi,, Kamenets- si Ntudiilor de prezentare a teologiei
Podobk, 1M04> i Puvel Svetlov ortodoxe în Occident, continuat de :
Uliii
i,
1!M2). Dar teologul care a VL Lossky, profesor la Institutul St;
dominai aceasta perioad esic Ser- Denia (Paris), THiologte mysiiqm
ghie Bulgakov (1871—1944), deca- de l'Eglisp. d'Oritnt (1944), Vision
nul Institutului teologic rus din Par de Dîeu. Paris, 1960 ,4 Vimage tit ;
rls (ii iii..i,ii 1925). S, Bulgakov m la ressemhtnnrtî, 1067 Paul Ev- ;
reia pan-enteismul,
sofialogin sau riokimnv (f 1970) l'Qrthadoxie ;
sistem introdus in Rusia de fllozo- (lîl 5 9) Van de Vîcone. Thiologia

;
,mistic Vladimir Soloviev (1îî."jJ- -- de la BeauU, l!i70; Le Chrift dans

IflflTi), care în La ftu.y.sie t £ i'tfyU.w s ia pcrus&a russe, 1970 Le* dgea de ;
iptoerseUe —
188 fi, recunoate au- la vie spirituelle* \i)M John iVk-- ;
toritatea papei l trece la catoli- yendorff I.'EgUse Qrthadoxe ! trier

:
Bulgakov îi expune et aujourâ'hm (19r>i)) St. Gn-gotre

cism în 1890, ;
opiniile teologice în cadrul unei tri- Ptâaittas et la myttiqjie arihndo.ve.

logii despre înelepciunea divin #i Paris, 1959 Le Christ dana la tfr£
;
heantropia Cuvîntuî Întrupat, P&-

;
ologUt byiant inc, I9t>fl.
ratletul i Mireas Mielului. Sofia Atît pentru cunoaterea istoriei
Înelepciunea este sinonim cu
i teologici ruse,raper-cit i pentru
esena divin, principiul feminin lul OrtOdoxîei cu celelalte confesiuni
etern un fel de ipnstas intermediar
r
cretine, slnt importante studii ie lui
Intre Dumnezeu i lume, tn 193$, G. Fedotov (A Treasur;} oj Rivtsian
Mitropolitul Serghic al Moscovei Sp rituali ttj, 1 îl 5(1) l mal ales ale Iul
lfcULOGfF. ORTCJ11UXA
:is.i
«nd_ tfieir atogues urce le panarche Athena-

K Zernov {The Rus$ian$ garas, ISS9J.
Chvrch, 1954 The Reintetjmtionol
;
aai
este cunoscut!
the Clmrch, 1092 Orthcdox En- :
Teoria rusâ
cele
Extern ^Jen^m. prin studiile profesorilor ds la
Ctunter ?i
9™, dou academii teologia din Mo®?en
m%) si George* Florovsky {" iy,i va fji Petersburg; L. Parlisky P - —
Cile teologiei rasai «STOi
'-
Chwrchei a*d tfc* triatlcH. N. UspenSkîî

—
Itturglt*
The Ortliodox
Etumenical Movemerrt prior to
Wiu> L. Voronov —dogmatica, V. Boro-
v0V _ j stor iu bteedceeac, N. Za-
bolotzky — etlcâ aodalâ.
Bgth Al. Ost-
1517-1S4B editori
pov —^"ecumenism,
vemvnt
Londra 10j-t)
RoUBfl l Stephen Keil.
i 'Leon Zander fîsio* and Ac£um h
ToologLa aîrb. Irit opului culturii
si a
Londra 1952), bisericeti a slavilor-sirbi. ca
amin- slavilar^bulgarl, este legat de tr;i-
Toi in acest capitol pot fi
s-au ata*at la (Con-
tite numele celor te dtxcerlîe fcute de fraii Chirii
dîn Occident, Bl stantin) i Metodte (863/$#4), care
au
centrele ruseti
Anglia, Belgia l Statele
U- :-..mpus idfnhctul vechi slavon
na-
Frana,
nlte: B. Virala rtaew (t
LH j4), A. mi glugblica (de Iu glmplaii -* a
t.
Kartasov (+ 1960), N. Jjtonawv fi vorbi limba matern), alfabet ain-

19PH _
jl*£bKm du Samt s&prn, pîltlcat de ucenicii lor rare
i-au nu-
Farfe, lWSJi C Kern fAntrggJ- mit ctrilica. Ln sfîritul secolului

»L
de-
aia 5f Gntpn^ Fate*tm*> 1*50?. Xil-lea cri vechi slavone smt
f
Pierre Kovalevsky fSt, 5*W cr te

ja traduse in limba
slavo-sirba bi-
stffrtoatfte' ntsse, Paria, lLIfiB) ;
mi serlceascâ l circul in manuscris,
Anthony Bîoom (UtfflU? Mifostav
tropolltul ca de pibiA. tifâmgtietia lui
Pm tfer 1 9« 9 : Wed î ta t1 o rt *. 1
l1 ' l
\
{IW). în 1219. mitropolitul Sava este
God and Msm. W13 I
mitropolitul rons aerat la Ni ceea de patriarhul e-
VasUe Krivoein fLes («rtes Sj/m- rumenlc Mynuel, 134U tefan
iar în
MHqtMJ drro* nEflU» Ortodoxe. ilîDuan {1331— 1355) declara auto-

1934— î£6$, cu traducerile i studia stntntul de patriarhie al
re Mi;i î
le despre sfintul Stmeon
Noul Te- Bisericii Sirbe, cu centrul la
Poci.
olog): episcopul Pierre L'&nlUer SEintul Sflva a îmûrajat

dezvoltarea
fL'exieViette* potittque de l'OrtHo- lUernturli Katise, el însui scriind
dorie, Le C<mHi« necumem-
mu ;
l/ioa -Soiului Sfmcnjz (Nt-mama),
nue comme att&rttf
dans 1
ra^m* Sar tefan Laîrevlci fiaafl— H27>

fggttt** lUn); Alexander Stfime- creeaz coala de la mihlstlrea Re-
mann fHfctorieaî Rnad of Saitern sââ (Manaîfajl. in jjecohil XIV
nirit
Orthodozv, U563 For the Life of ; cunoscute coleciile de biografii de

Sacrament* and Ortho- de
the World î sfini. Ierarhi l domnitori, scrise
doxv. 1965; Jnfroductta* to Mur- clugri sirbi de la Mmnstirea Hi-
okai rkeoi«W< tfWmfltt im ; landar; Domitlan, Thrndosie n\
Da-
Ques&srcf, 1977J Myrrha Lot-Boro-
f
nllo. Dominaia tanarlollor se ter-
dine, La Deification de Fhamm*
s*-
M:iiiii lB32 clnd ConstantinopoluL
iii r
lon Ia doctrine des Pere* Grpsj recunoate arhiepiscopul de Belgrad

Clement.
1370 i scriitorul Oîivier ,;, mitropolit aL Serbiei. In aceasta
k'efJOf
lUEglis* OHkadoze, i«S5 ;
perinad/j sint cunoscute cîteva
nunie
du cftHrticmisme oriewtal i B&sance Stefar Stratimi-
de nutri crturari
ch-mtiarjisme, 13*34; "?u^
:
rov (T 1336), care deschide un

tf ic se-
Di-
rions sur Vhomms, Paris. 1372;
TEOLOGIE O&XGRUXA .tei
mlnar la Stemsby — Karlovtzy, ves- Teologia bulgar. Dup conver-

titcentru cultural t bisertcesc Pc- ; tirea prinului Burls I (B65), t:resti-
tar lovanovid, care îniiineaAâ -se- nismul devine religie oficiala pentru
minarul de la Belgrad £183$) j ti- statul slavo-bulûr, care a rmas tot-
prete Psaltirea l Tnbnic.
Cel • deauna ataat Ortodoxiei, avind o
re a dominat a doua Jumateie a .se •
arhiepiscopie sittanom sub juris-
COluîui ni \IX-lea a l'oat mitropoli- dicia Patriarhiei de Constantino-
tul Mlhailo (f I898) t care scrie o pol. Începutul literaturii liturgice i
rie de cri de istorie, printre care, a comentariilor biblice se atribuie
torto. flixrrini. Sirhe (1856). In 1879 lui Clement de Ohrida (f 916.), ur~
Biserica sîrba capt
deplina auto- i.it de mitropolitul grec Teoi'ilact
nomie, far fn 1920 in ftinâ Patri- de Ohrida (1004—1107), care a scris
arhatul Sirii, prin unirea Katlovl- comentarii Ea Evanghelii (publicate
ulu'i cu Belgrad, In 1900 seminarul la Veneia, 4 vol 1754— I7ii;<). Din
r
de la Karlovi devine academie. în coala de la TIrnovo, capitala celui

aceast epoca de tranziie, literatu- de ai doilea staL bulgar, aSnt cunos-
ra
cui Teodoale de TIrnovo i mai alea
teologica depinde de tra-
sîrba
duceri dir: rusete (in specia] de
ucenicul su
patriarhul Kftîraie ff
t
1404), care
a introdus tradiia
Teologia dogmatic a lui Macade isina&t i a compus un Slu-
Bulgacovjp cu toate c Nîkodim. jebnic. ftind deja cunoscut S&tfnti-
MIE a, episcop de Zara, ecrie unul kul de la Vldln (1345), In a doua
ti cek mai importante
in manuale jumtate a secolului al XVTH-lea,
ortodoxe de Drspt hiseri.cnsc. iar Ser- cea mai cunoscuiâ personalitate este
ghie Trctlskli editeaz" Komdftdd clugrul Paisle de Hiiandar, care in
iga, a sf intui ui Sava. Istoria bulgara-stuvk (1762) se pro-
în 1Q2Q in
fiina Facultatea de te-
nun pentru o Biserica naional a
ologie din Belgrad, cel dinii decan slavo-bulgariLor. Acest spirit esrte
continuat l dezvoltat de Sol rotii
'iind tefan Di ml trie vid, profesor
Vraciansky (1739—18 14), care cu
•
Istorki
Bisericii Sîrbe, «are edi-
Kyriakodfomion (sau Nedelnik), co-
teaz din 1S32H revista «Bogoslovlje», mentarii la evanghelii duminicale, ti-
Ali profesori au fâcut renumele a- prit ia Rîmnic in 1806, introduce
eestei faculti Alexandar Dobro-
: limba bulgar scrisa. secole Dup
klonsky, Drgui n Anastasie vi ci, A- de dependena de Constant Enopcl
tanasie Popovîcl, Iustin Pope viei (din 1393) i dupâ instituirea exar-
{Dogmatica Bisericii Ortodore. 3 vel., hatului bulgar cu sediul ta Constan-
I!tt2 1933, mifl), Iordan lîlid, Fila-
t
tinopol, în 1070, Biserica Bulgara e
ret Oranich, in frunte cu Dimitrle recunoscuta ca autocefal în 104S,
iar in 1053 este restabilita patriar-
Stefanovid sî tefan Dimitrle vki,
hia (recunoscut in 1961), Din a-
care au reprezentat-o la Congresul
ceasta cauz, teologia si avo- bulgar
de Ia Atena (193rt). Astzi Faculta-
a depins de traduceri din rusete :
tea este cunoscuta prin studiile u-

catehismele lui Platon in 1644 i al
nor profesori ca Chedomlr Dra-
;
iul Filaret în 1879, dogmatica lui
covtei, Btogota Gardasevld, Stoian Amfiteatrov in 18 £9 i cea a lui
Gnseviei, Emili an Carnici, Dîmltrie Mcar Ie Bulgakov in 1901.
Dimitrievici, Lazar Milln, A t n asie ti In 1902 ia fiin Seminarul Sim-
Ysvtlei ului Clement de Ohrida, îar în 1fl23
383 TEOLOGIE ORTODOXA
este inaugurata Facultatea de teo- Paul Evdokjmov,

L'QfâWtoxfe, Edlti-i...
logie din Soiia T cunoscut prin nu- Delachinix Neucbâlel, Ulfi^
et Nies:l6 r 3
me ca EHtimîe Sapundjiev, JJ. Giu-

: We Q/iiWajte Kircfw ia QTi&shteck&r
bofcovsky <+ 1937), A, Rojdeatvenski Sfckt, volum editat da F. BraLsiolis, Evau-
ai, mai ales, tefan Zankow (f 1*155:?),, :--!srbi's yWla^swtffc, voi i Stuttg pi
datorita cruia congresul de

teolo- i-tyjjjl, vul Tir Sliitfgart 1060 1 R. M l-i. ,
gie de la Atena (1936) a luat o ati- TItL Testem

h
QtihtHtox Church, '1
tudine favorabila Micrii ecumeni- t:h:[]sun UnlversMy Ilibrary, Lom

ce în proces de lor mare. Încurajai :nG :i ! : .!/, '/.',,
I
',/, li! i
.! --
1 -_
j _-
de patriarhul Chirit (f 1971), el în-

sui cercettor at Istoriei Bisericii Ih.iLbM&y, GaMflA City, N.T,, l-j
naionale, citi va teologi bulgari din 1 fiiNs-C&Oîg Bfrk, Kîtcha und T'hsofagl*
epoca actual sînt cunoscui pentru tufo licrniur im t Ryjtatttittltehan fclalt,
con tribut li Ie lor in diverse domenii :

Mînchen, C. H, Betk, ['). Otjn;, t^|
Diulgherov Zonevsehi i T. Koev sky> Tftt- fiv^tj ji j'îtr OinimnriWtoK/r. / J
—
4
tont JJufOpe 5130—^53, W^'donfeld a n!

In dogmaticii, Ivan Panchovsky
in etic, Ep. Nîcolai in Ikurgicri, — Nitokan, Londra, I&T-l
A. 5tuvoy oi ths D*veJopm«fl( of OM $&*-

i
M. D. Pftrt
T. Sabev —
in istoria Bisericii uni-
tien Utcfahifc l C, Drsshkovîch, '
versale.
Orf/ioElrj3f TfjpoJotj^crJ Pficuliy fa Bcîgtu-.-
B j b
h j 1? Jeon
f ii Meyendorlf,
f M : Iit vt)]. mTlw j
"Si-rblun Ofthodisi • '
Chu
InlUatlan u fa tfealOgie byixiiiUw. Paria, ttst Fast and Pr^yr'nri', ftfi. i. t&QS,
Ceri, 1375 j PtQc£&-V£fbmix du ptemh-i p. 24—34 ) Jir. 5, 1&75. p, 2î —33 : JfaJi
Cnmfrds de 7htQugi& Qithodoxe i A&t* »>,£(?, ^n'.'iies r/jufea tfe tiu igarle, In
neS (1936). editor Hamilrai S. AHvL.satos, -f Yinlactsu, XXVIII [1970), K^ p. a^_—

nr,
Aiarui 193 -l
f PJ"octs-V ej b(/ux r ,
tfu £>e«xi£flW S4H>î A GraEiûjt, J-e mouvcment gtefO*
Congrks Th&OlQQim Orihotioxa
t/e Athi:- ^.'.iV , edUO* Saves Ajoiirldes, Ate-

( ] A, Kîioml&lttjv, Edjtl'Hib; du Cerf, pi
na 1978; A. Schmpmann, The H^torlea! 1553; V, Solnvsrv, flu5.T. tt
r
un iha t/îi/*
HC'Qd ol Extern Otthodoxy, New Yo-k, vcj-fifl/ CAureJj |118»), Irnd. de H. îtetî
1963] J, Meytndorlf. /JyjoGJij/jvr '/'/ôfofjv, Lwndon, 19^8 1 TlmOtHy Wart, Eusfiraffas
Hîstorictt} Ttenda and D/uitimti 't'hvtitett, Arêrtfi. A Srutfy o/ ilz« Greefe C*S«
Ford h ara UniLversIty pr^ss. Nviv York, urxfe? Tutkish Ruie, OxFurdj 1964 1 MSrop.
1974] J. Pclikan, Tfce ClirJtftan rjqrfjMo/i, N'ikodlfflp Tê Rutsdan OH>«tI^X Ctetffifi
vo]> Ui The Spj'r.'f o/ £asterri Cftrj'sfcji- nnd JTJ*e BcumijriirtflJ jMovrfîinenf,. In i< T l-
fdm {f>QQ—î?QU) t The UrUvcrsiLy of Chi- ErkB1*!l]Cfi] H^vie^N nr. 2, 1^69 3 Ftaflk
Pres^ Chicago
ca cjrj and lOîWÎCWî, 1974 r
Gorvni, Stune AfpecU ol Cont*UlpQftif)
GiorTf A, M ilr>E3#y, £ A HlMiQty oi Qriho- Qtt&k Qrthndox ThQught, 1323 Jreî-pfitS
dox Titcolo^y StoCe M53 Nord land, Fu-
r
l'n 19S2 do American Rev^w of Etastera
blishl-ng CoTnp&uy, Bclmoni, Mass. h
107fi f
Oitbod»sy, New York|i Jrihu K*cm£rls.
"fiiLi Zj.nknw, Die Orhodoxe jtirc'n:- ConfejnpoJ'efy OrihoJox TheoJogy and J(s
f/es Oêns fn âtalit^tftâtaf Sichi. Zwin- Taifti Vtadlm1rIn TJLfolnrflci!
*Si.
f
.-s
rili-Verlar] Zurkli. l^ê N1jmi3u«; Zenmv, ; Quart^rlyu, vul 1?, nr, 1—2, 1969, p, II —
EasItMr. Chtistentiom t A Shuiy ol the 32 Kican PaLrîiniros, A d/ciiancry si
?
OiigSn anri DevrJo amant of fhe Eastew d/Wk Of^fîodon;, Gireck Orthodoa{ Dîw i--i ,
QrthodGX Chiirch, Weld^nfeld and Nlcol- New York, 1984; NJcoJas Zernov, Tj'.'C
Gt>n, Londnn. 19GI Jean MtytmdorH. f
JîiisilaJi fleWgj'onff JfofiaMaffJîf.'C d/ tim
tiE$tf$$ QrthodQx? hje-t et oiijouTd'hui, Twenlielfi Ceillufy, Harpe r, New Yofk,
ed. II, Edit'ons du SeuLl, Paris, 1960) lfl&3^ John MeyendDrlI, Orîr.jrfox T/ten-
—
TT;OLCX;iE ORTODOXA IOMAnA iH-S
|o?ta' Today, In SVTQ, voi 13, bt, 1—2, istoria bisericeasca si teologia 10-
1&69, p. 77— &2r 1. HHmuroamj, Qhtnadl^ cala.
ui fchbfarlw, primul ptAriurh orto*
Jl-Sett
Cercetrile j studiile recente au
uti terci, în nQrtaâaxiA», Vili J1&SG1,
tip*
confirmat nu numai existena cre-
nf. 1, p, 71 — 109; loan I. ÎSt, Mfirltirtmrea
imamului m Dobrogea l la nord de
tic r.fvd i:\\â a MitrQian KriiopouK'S,
kri
l
Dunre in secolele IV —V (Biserica

Sibiu. 1973 AlcxBfldet Sdiinemflan, Jîus- i
?
paleocretinii de ia Slvenî-OU
stan TheolQgy t 1V20—1972, An tniroduc-
bazilica cretin de ia Sucidava), ci
Utf S^vey, Iti SVTQ, VOl 16, ar, 4, 1972. i o participare activ a Bisericii
p. 12?— 194 Chrlstfl Yarniaros, 'f/itfoJogy
1
ruituhtone la si noade ie ecumenire
fo pius&itf-dey Gêee, in SVTQ, voi.
te,
(Teofil al Grifei la Nlceea tn 325)
L8?2 p. 133^214 Archtaishop Via-
jir, 4, H [
i locale (Sardtca 34:!) i iiâcu* U
cllmlr of DEmllrciv, Rnctasioiu^y in RusSinn
iile teologice ale vremii. Tn veacul
Thi-oiKrjy wtih Rcgatd to tho Ecumenicul ai IV-iea, Biserica din Dacia roma-
Mirvcmojii, în «Thi> Joufnal ni ilm Mck-
nizata a produs ierarhi (episcopii de
raw Pslrlarchaten*, flr, 10, 1079. p. 5fl -fl-1
la TomLs). teologi si scriitori biseri-
.vi m, 1t, IB?B, p. fl^— 7ftp Theodyr Sty.U**
ceti, a cror faim a
fost recunos-
HtjWUlOfi. Wftw TJ-jeo/Ofjy a;irf [fie O/Niu-
cuta de marile personaliti ale Bi-
cIdk rrn(li}>>.>!\. tn SVTQ, voi. 14, nf, 3f
sericii bizantine i
latine, ca V$sne
r
!7tr. p. 136 -I5J Olivîsr Clomant, Otl-
f
de Ceaareea, care reproduce tirea
i hi-Otxiiont'DL'ux jmtscurs i Vîadlmir adus de un martor din Dac Ut de-
l.osshy PauJ Evcjtikimtiv, GtfnCve, La-
el
spre credina cretin in aceast re-
boret FI de?, 1985. giune, l de Ioan llrisostom. Se cu-
ORTODOXA RO- noate de pild contribuia clug-
TEOLOGIE
rilor misionari scii la discuiile
MANA* într-un studiu despre Teo-
nristologice care au formai obiectul
logia Ortodox Român contem-
pormâ (în ^ Glasul Bisericii*, XXX unui sinod ecumenic {CunstantinO-
pol, 353) calculele calendaristice
JJ371J, nr. 1—2, p. 49—72, versiune t
franceza în voi, "De îa theologîe ale lui bionisie cel Mic, traducerea
orthodoxe rou mâine des originea Bibliei in limba gotic de ctre
nas jours», Bucarest, 1974» p. 500— Wulfila, i îndeosebi rolul lui Ioan
52 G), sa artat c, inînd seama de Casian în legtura dintre principa-
principiul potrivit cruia teologia lele centre cretine din Orient i
este o form
de exprimare a unei Occident. Nscut în 365. intr-o fa-
Biserici locale, guidirea româneasc milie de la urile Dunrii în Dobro-
a parcurs mai multe perioade a
gea> el este, rînd pe rînd, clugr
:
celor dîniiî preocupri de teologie

(sec. XIV —
XVI) i de închegare a
hi Betleem i în Egipt diacon pe ;
i
uUurii bisericeti, catehetice di- i lînft Ioan Hrisostom la Coa*tanti-
dactice {sec. al XVII-lea ai al
nopol preot în Antiohia sau la Ro-
;
XVill-lea), a organizrii înva- ma, ajungînd la Marsilia în 41 fi,

mîntuluî bisericesc i teologie (sec> unde întemeiaz" o comunitate mo-
al XlX-lea) ; apei teologia modern nn^tiefj Vestita i unde moare ctre
dintre cele dou rzboaie mondiale, 435. Cu scrierile sale Iri&tiUtiie
i perioada actuala. monastice, Conferinele i De$pr&
Aici vum
aminti citeva nume, întruparea Cuvlnluluh Ioan Casian
date l lucrri mai importante, care poate fi numit înaintemergâorul
confirma aceast corelaie dintre teologiei române vechi.
:iH4 TEOLOGIE ORTODOXA flOMWA
Aceast
activitate a continuat Transilvania intr puternic in cir-
concentrîndu-se în jurul scaunelor cuitul ortodox, cu un statut auto-
episcopale care existau nu numai nom ceea ce explic revirimentul
;
ia Tomls si în Dobrogea, înainte de pentru cultura locala, litugfcr V

Vldna, de unde a fost luat cui din- catehetic, l pentru rea un ivt-r-;.jl'i
ii i mitropolit al r
îi Ronjâ:i<v-:ii, d Aceasta State autonom $ de for
i in Transilvania {în 137(5 S€ cu- culturala este confir:i::?i..i i de par-
no;it,e numele arhiepiscopului Ghe- ticiparea acestor Biserici la concl-
lasit),. unde Papa Grigorie al iX-lea Irle unioniste ale vremii la Con-
;
constata m 1334 existena unor stana în 1415, delegaia BisertaH

<:pseudo-ppiscopl shi&matici", [tRr din Valah ia e condus de boierul
potriva crora cere ajutorul regelui Dragomir, iar la Florena în 1438
Ungariei. întemeierea Mitropoliei particip Mitropolitul de Suceava
Lngrc-vlahiei în, 1359 la Arge, în Damian (f 1451),
timpul lui Nicolae Alexandru Ba~ Despre starea cultura Bisericii
si
sarab (1353 —
1364), prin transfera- din ara Româneasca de la înce-
mr-d
rea episcopului grec: laehint de Vi- putul secolului a] XVI-lea
Hna (13G9— 1372), apoi în fiinarea turie preutui Gavrili de la Mun-
eeiei de a doua Arhiepiscopii a Uji- tele A tos intr-o scriere cu caracter
^rov-ahiel, în J370, la insistena pa- biografi e-istor ic, Viutt Sjintuliii NiL
;i îfirhulul ecumenic Fllotei {1353 — fon, patriarhul Canitantinapolului
1354 i 1364— 137(î), adic
a mitro- (fl5Q8), care a petrecut cîiva ani in
poliei Severlnului, pstoria de An- Valahia, fiind canonizat In 1513. în
tim Cri Io pol, precum i recu no te- a aceast vreme meditaia teologic
fusese fecundat de creaia popu-
ra sub Alexandru cel Hun,
în 1401»
lar care produsese Legenda Metfi-
a mitropoliei Moldovei eu reedina
ruitii Mafiote, o tem cunoscut în
k. Suceava, condusa de mitropolitul
vremii. Legenda exalt
Iosif Muat, —
au confirmat nu nu-
literatura
ideea de jertf personal —
la conce-
mai vigoare unor Biserici locale de
îi
lebrarea creia participa domnitorul
sine stMtOiire, ci i rolul pe care Radu Negru, Meterul Manole i soia
erau chemate atl-1 joace, -în coniex- acestuia Ana —la baza comu-
tul panortodox, Ortodoxia româ- nitii cretine, simbolizat prin
neasc i moldoveneasc. In plus în t
Mînâstirea Curtea ce Arge, sfinit
secolul al XlV-lea, în toate provin- ia 15 august 1517. Acum apare nu
ciile românilor, marile centre mo- numai cea dintîi carte imprimat la
nastice : Prislop, Vodla, Costa, Tls- români (Liturghiernl slavon al lui
Macarie, Dealu, îsnfi), ci i cea dintîi
mana, Snagov, Neam T Mo Ido via,
Bistria, —
unele dintre ele fiind
lucrare în care se poate observa un
coninut teologic, adic Inviiturite
întemeiate de Nicodim de la Tisma-
lui jVen.goe Raara h (7512 I 52 J — 1
na (j 1401) sau de ucenicii aces- ctre fiul su Teodosle (în slavona),

tuia —încep sa joace un însemnat
,
care e o sintez de elemente de spi-
rol spîritual i cultural. Se cunoate ritualitate, teologie, etica { viziune
de pild Tetraevanghelul copiat i politica. Datorit tipriturilor sale
decorat de clugrul de la Neam romaneti fcute la S cheii Braovu-
Gîavriî] Ude, m 1429. De aceea, in lui, între ÎS59— l&fil, diaconul Co-
r ursul secolului al XV4ea h

Biseri- resl de la Tîrgovîte a impus limba
cile din Ungrovlahia, Moldova i român in Biseric : întrebar erep-
—
TE0f.OC.1J ORl'ODO.VA HfiMÂ 193
tin&ascâ (1551), Evanghelia cu înv- picturii eu Crci uria Bise-

(v- 1 rin r
turi (15B4) ] cea dinii P&tdtiw ricile cu pictur vxlf.r'tnayti din Mol-
rornmasc (1570), dauâ catehism* dava, în «Mitropolia Moldovei si
ortodoxe cu (inele ide] reformatoare Sycevei*, t$ffl t nr+ Ei, p, 4Qti— 7—
ale timpului, Cazania a i -:? (b^Hi), 444 1070, nr. J— ti, p. 1«3— 153 sj
1
in care e o critic a calvtnismului. n . 9— 10, p. 480—520).

Dar cea mai accesibilii opera omilr- Sinodul de la Ja.51 (IMS) confirma
tid a timpului a Jost Evanghelia vigoarea Bisericii locale din Mol-
învtoare (omilii) de la Govora- dova i rolul acesteia în politica ln^
De.ilu f!64î),
terortoctoxâ. In fond, Si nudul a fost
Teologia româneasca clin secolul posibil datorita lui Vasllc l.npa
*f
a] N'-'l ies si de mat tîrsiu nu poate
îneleasa fârâ a lua fn cnn-sîde-

(iti;i4 —
figur de mare pres-
L653),
tigiu în întreaga Ortodoxie, prin le-
f.'Hv expresia ui icono-
originea l gaturile sale 11 Ierusalimul i Epi- 1
givili'.i i arhitectural.
Stilul arhi- nd. care Cl&tete biserica Sfinii
tectural al bisericilor din ara Ro- Trei Ierarhi din Nr.L in jurul creia
mâneasc {Dealu, Arge$ Cozia, Tîr- t înfiineaz f Coala* superioara de
1
govitc sau Minal-Voda din Bucu- , teologie. Nu sun in Moldova din

reti), al bisericilor de Lemn [lin neamul Mov] ieti lor, educat la I«vov
(Transilvania i al biueridlor-mins- i Sorbonu, Petru Movil (159 ti
tlri ii in Moldova, construite mai ales 1846) de vi ni- mitropolit al Kievului

kuIi Marc (HS7—1504},
tefan cel (1633 —
Ifî44), unde înfiineaz Aca-
Petru Rare* (£327—1538 IHX— ; demia teologic, dup.'l modelul co-
1546) l Alexandru LapuneamJ lilor cU BOOptJ de a împle-
latine,
(1552-— 1561). ofer un spaiu litur- dic;i convertirea hi catolicism a or-
gic care Indic o anumit concepie todocilor din Polonia i Ueraina.
eetesiclogica, Dar cea mai puternic lii-pri-iiihL L-ii Mîlrol',111 Critupulus
expresia ,i acestei teologii iconogra- *i Meletie dirigui, Petru Movil
fice si simbolice n constituie pictu- participa Iu Sinodul convoi de
rile murale si frescele exterioare patriarhul Chirii Conturi (Crinstan-
.•le Mînâstirilor clin Bucovina ,:
i
tlnopul. 1030) 111 vederea cnndum-
Moldova: Voronet -'robota, Hu- I
nrii Mrturisirii lui Chirii Lucaria
mor, Moldo via, Arbore, Sucevi:i (1572 1638), publicat la Geneva
Prin iconografie unicfi se
aceasta* ui >-i:,!:.i
h pi. mi el msui convoac
pun în lumina deja unele din mo- un Sinod Kiev si scrie in latin
la
ri îe coordonate ale Ortodoxiei ro- o Mrturisire Ortodoxa pe care o
mâneti rie totdeauna : ruinetdens prezint apoi Sinodului inlerorto-
dintre istoria bisericeasc si cea na- doxdela Iai (mai-sepîembrie lti4^).
ional, pe de o parte, dintre i întrunit la cererea "Patriarhului
acestea si istoria biblica & mimuirii, Fartenios, pentru a conffaWa eon-
pe de alt parte. Teologia este nu damnarea Mrturisirii iui Chirii
nun Lai expresie verbal, el
1 ti vj nit, Lucaris acceptata de Sinodul de la
i n Icoana
reprezentare simbolici
1
, Conatantinopol {]\\:ii\). Mrturisea

O Biseric Istorica local a .mit Ortodo.ru era det n a ta .s i | ; 1 .
geniul i metoda de a crea «analo- parte din actele Hi nodului de la

gi a;- Bisericii cereti i a raiului in lai. Meletie SiriguJ
_
deja eunoscul p
simboluri i Imaqini credina erefr ; in Biserica româneasc, ar fi tradus

;
i
fecundat creaia cultural r*±- lestul in grecete, amendind ulte-
prezenUita Jn monumente de art i rior unele pri. Se crede Petru c
a — nicSQFiar a B tc-iiJog;* a— z — cd, m
— -
:.«.. TEOLOGIE URTtJDOXA ROVUN-4
Movila n-ar acceptat prile În-

fi todoxe. Este adevrat mai multa c
dreptate propuse de Sirigui, de secole (XIV^XVIj, limba slavon,
Bceea ar fi scria jVftcui Catehism apoi latina si greaca, au losi ttj L-u
site fie In cancelaria da urneasc,
-
(Klev îs 45). Ca teste acestea ofei

b
I î
pîru patriarhi râsriteni au accep- în literatura bisericeasca sfera de

tel in IS43 Afftrtumimi Ortodoxa influenii si avo- bizantin fiind fel
a lui Petru Movil, in forma în- foarte larg. Limba slavona a l'uiit
dreptat publicat in 1667, deve-
,
folosit în cult, dur niciodat nu a
nind! eu timpul unu! din principa- jucat roluL de limba vorbit. De
lei* texte sim bolile ortodoxe, Ver- alt tel înc de timpuriu, s-au fa cui
siunea roman" a roat Eâcut in 16ÎÎ1, traduceri din slavon în limbile
iar cea slavona' a fQSt publicata vorbite ale Bisericilor locale bul- :
in 1696, tfurft, sirb, roman, rus. Influenii
Cultura teci logic li a vremii este bizantin a ptruns datorit legatu-

dominat de Mi tropul iii Viirlaam rilor eu murile centre culturale si
{1838—1653), contemporan cu Petru spirituale ale Ortodoxiei Ierusalim, :
Movila, i
Dosofteî (f 1693), care se A tos, Si nai, unde prezena roma-
exprim eu teologi în lucrri de neasc este cunoscut prin doiniii,
prim rang. Yarlaam erif Carie ro- ajutoare l construcii.
mâneasca de invUttur (IbJ, 1043), In aceas-t micare de meninere
carp s-a bucurat de o larg circula- a ecumenici taii ortodoxe pe terito-
ie, Rspuns ia catehismul calvinest; riul românesc in perioada poatbi-
(Suceava, Hi45J - catehismul cal-
•
Kantinâ, dar i de modelare a unei
vinele 1'usese publicat la Alba Iu li a Ortodoxii locale româneti, un mare
în 1640 —
i &tptâ iairce Resea- roi au jucat coliie superioare l
recjj (îaj, 1644). Dosofteî scrie academiile teologice de pe lingi
Psaltirea în versuri (IC 73) i tra- mitropolii; cea "de la Tîrquviate,
duce Mrturisirea de credin a lui creat de Matei Basarab (10*32
Ghenadie Scolarlos (1454), i n cer- 1654) cea de la Trei Ierarhi din
;
em d pentru prima oarfi fixeze s Iai, creat de Vaslle Lupu (lâiW—

in românete terminologia teologic 1653), dup modelul celei de I
ortodoxa. Dosoftei are marele merit Kiev, Inatigurartâ de Varlaam in

de a f] introdus limba român în NÎ40 cea de la Minastirea Sl'intul
;
liturghie prin Lilurghier (tradus m Sava din Bucureti, creat în ltîBQ

187», tiprit în 1663), De asemenea, sub erban Cantaeuzlno [lHTtt —
el a fust recunoscut ca îndrumtor l£&fy l reorganizat de Constantin
al ortodocilor din Polonia, ou care Brmcayeanu (1688— 1714). Un Eft
-
Biserica Român a întreinut bunt- tur decisiv in acest proces au £o*t

relaii (in 1925 mitropolitul Vludi- traducerile biblice in românete cu
mir ai Poloniei b fost hirotonit de caracter epocal Noul Testament de Ia
;
PEitriarhia Romana), Blgmd tradus de Mitropo-

(164"',
Cu mitropoiiii Varlaam i Do- litul S im eon tefan al Transilva-
softeî,teologia locala din secuiul al niei, Biblia integrala de la Bucureti
XVli-lea face cea dinii încercare (HiEiti), tradus de Radu i erban
programatic tic a-i cjftsi stilul i Greceanu, CU contribuia stolnicului
vocabularul ei propriu, de a se de- Constantin Caniacuzino. In plus,
barasa de rigiditile slavismului si cadrul intelectual al acestei miyai
bizantinismului care o influenaser,
h
fusese marcat de doi erudii de na-
rmmind totui fidel tradiiei or- tur bizantin i european, educai
TEOLOGIE ORTODOXA RQMA-IN-A y«7
la Academia -teologica a Patriarhiei condusa de Solronie devine un sim-

de Gonst&ntînopol sptarul Htco-
: bol al lup(el ortodocilor din Ardeal
]&e MItescu (1 3 ti— 17GB},
ficare pu- pentru Identitatea lor etnic, cul-
blica im Enchirtdîon (Stoekhcufl), turala l confesional. coala Ejrde-
J667), in care dezbate doctrina eu- tean< dei condus de corifei uniai
har iti c
ortodoxa în contextul con- educai 3a Viena i Roma, Surtiuil
troversei rilntre catolici (janseniti) Micu (1745—1306), Gheorghe iruai
i protestani în Frana Di mi trie ; (1754— ISHiJ, Petru Maior (1754—
G&ntemir (1*573—1723), care scrie 1331), ore meritul de a li demon-
Divanul sau Gllceava îneleptului strat originea latina l apartenena
an. luviecL (Iai, 1690, In greaca i t-tnk'a romana
poporului român,
:t
român). /JeAcrJaiio Mo tâtftrîati i împotriva concepiilor unor Istorici

Loca ohicura (in catehismul lui nai i unguri care negau acest
Ten f an Procopovici), adevr istoric.
Cwa ce oraul Ja^î a fost sub Va- Dou centre de fermentare teo-
eiic Lupa, aceea devine oraul logic i ascetic sîrst cunoscute în
Bucureti sub Constantin BrîncO- u doua jumtate a secolului al
VH.iini: un mare centru cultural i XV III-l eaPut na i IVeam, coala
:
teologic Intemrtodox. Constantin de la Putna este întemeiata" de la-

Brim-oveanu atrage la Bucureti cob Putneanul, Cfl episcop de R-
i
ni ne de prestigiu Hrisantis No- ; dui (1745—1750), i condus dup
taras, patriarhul Ierusalimului, An- 1750 de arhimandritul Vartolomeu
tîm din Georgia, Maximos Pelopo- Mâzreann (f 177B). care a serta
m-ztanu] i Atanasic (Dabhas) al Istoria Minstirii Putna (17fil). Ke-
Arvtîehiei. Antlm Ivlreanul
(f 171t; )i naterea monastic i fi locali c de
...M publica o seric de Lucrri teo- la Neam este legal de numele Iul
logice in tipografi,-.! greceasc de kt Paisie Velidcovschl (f 17S>2), nscut
Snsgov si colecie de Dida-
acrie o in Pol tava (Ucraina), clugr la
hii, iu apar are li Iul loan Cijriofik, Ata, care w
instaleaz apoi Ll
rec Iar al academiei Patriarhiei din Neam unde traduce din greac în
t
Constantine pol, care refuza s<i a- slavona Fllocalia fDobrai.alhi.Uiiz).

tepte, in [ce de prefacere (nHStâ- Datorit acestui curent, teologia pa-
bolîK transsubstanîere (metousio- tristica, spiritualitatea îsih&atl i li-
tis), termen folosit de Dositei in teratura ascetica ortodoxa reintr
Mrturisirea sa (introdus de Mele- in viaa Bisericilor din Moldova $î
iie .SiriguJ fn Mrturisirea Lui Petru mai ales din Rusia, unde teoEogia
Movil). Aceast coala de cultur fusese invadat de scolastica pro-
teologic este întrit de îsJicolae venit de la colile latine din Polo-
Mnvrtfcordat. tu vestita sa biblio- ni:!.
tec de la Mtnstirea Vcreti, si
Înfiinarea se minrii tor teologice
rfc Mitropolitul Gri £ orie al IV-leu
Daseylul (1765— 1B54),
de la Mlnâstirea Socoîa din Tai 1
Lfi04 Sibiu, 1B11 Arad, 1602 Bu-;
Cu sinodul convocat de
;
toate ca*
Atanasie AngheL in 17(10 a forat

cureti («CenJlral»), 1B34 ;
Eusu +
crearea unei Biserici unite cu Roma

Ifttiî;Curtea de Arge. I83tf Rim- :
Transilvania, misionarismul ca- nicu-ViUv.j, 1B37 Bucureti («*&;

Sn
tolic a rmas neputincios In faa re- rmpolitul Ntfon»), 1072 a dm un —
zistenei ortodocilor, silii se re- s marc jivjnt literaturii ortodoxe cu
Jufîîeae in Austro-Ungaria. Micarea caracter didactic i pastoral. Ierarhi
388 TEOLOGIE ORTODOXA Rl)MA.\A
de mare capacitate Intel ectu ala l cunosctor al manuscriselor gre-

organizatoric au contribuit la cul- ceti.
tura teoiogic din aceasta perioada :
Cîteva evenimente politice taft-
Mitropolitul Moldovei, VenUmiU portante au marcat trecerea spre a
CoiJtarhl (17GB— lH4fij, tare traduce, doua jumtate a secolului mica- :
scrie sau public serie de lucrri rea de la 1848» la cure au participat

de maro valoare Kiriakodromion-til ortodoci i uniai, Împotriva 'ane-
—
:
— orniVii "duminicale Ivii NE- xrii Transilvaniei la Ungaria; re-

chifor Teotokis (tradus i publicat înfiinarea «Mitropoliei romane a
in mai muLte rînduri) 1&10 si — Transilvaniei^ obinut de Andrei
1811 la Neam ommtBFii la Epis- aguna Unirea Principatelor Ho-
tolele Sjîntutui Pavat de TeoEilaet mari e sub Alexandru Io an Cuza în
n\ Uhridei (publicate intre 1004— 1851). secu tari zare a averilor min&fi-
1906 de episcopul. A'tanasie Miro- reti în 1864, dnd a -a fcut i tre-
nescu), Seara lui îoan Scrarul, in cerea seminar iilor teologice sub ad-
1814» Catehismul mitropolitului Pis- minisLraia învamintului public.
ton al Moscovei (183tt), Piâalîonul Dar cel mai semnificativ eveniment
Ci fl 44), Istoria bisericeasc a lut în aceast perioad este înfiinarea
Teodoret de Cyr Melchîsedee te-
;
facultilor de teologi* in mai, toate
fnescu (lf22T-lB42) episcop de
1
provinciile româneai ; Iai, IfJtiO-
Roman, membru al Academiei, care 1864; CtToui, |G7; Bucureti,

compune cel dintu" manual superior lfiBl — 1&S3 (integraii în universi-
de Teologia dogmaticii a Bisericii tate Intre 1890—1^48); Academia
Ortodoxe,
'
(Roman, 1805) i scrie teologica .din Sibiu (lflll) devine fa-

Papimid i sar&a actual a Biseri- cultate in 1943. Concomiteni apar
cii Ortodoxe din. România si Bise- reviste .bisericeti i teologice: "Te-
rica Ortodox in lupt cu protes- legraful român» (183t3), «Biserica
M
tau t is 7i iu l ; îitr opol tu 1G r g orie al
l i
Ortodox Româna (1874), nCande-
IV- leu Dasclul, al Lntfruviahiei lan(18B2}, «Revista teologkuM J^l7).
(1824—1834), a fcut numeroase Desigur, recunoaterea autocefaliei
traduceri Dogmatica Jui loan Da-
;
Bisericii Komâne, la 25 aprilie 18A5,
muchii-. (N$LI5} T
Tâlcuirea la rele constituie un moment decisiv m
patru EixRnghetiî, deTeofilact (18Q5|, istoria Ortodoxiei româneti.
JSpistoltt Patriarhului Fotie ctre în aceasta perioada de tranziie,
patriarhii Qrienluhti (1S$#), M&Tlv- teologia româna depinde de tradu-
risirca lui Petru Movil (1&27), Des- ceri, mai ales din acel teologi rui
pre purcederea Simului Duh. de care scriseser dup modele apu-
Tr>sif Vrienie (1832), Pater ici ii (ed. sene; Aji se L'acw c;"i influenele 'sco-
a 3-a, 1832): Andrei aguna (ian?— lasticii occidentale se vehicul enzâ
1873),copreedinte al Adunrii nala noi prin intermediul traducerilor
ionaJe de la Blaj' (mal 1B48J, fon- de autori rui, la rin d ui lor debitori
datorul ::Astrebi (1861), autorul Sta- uror teologi grec! care au predat iu
tutului Organic promulgat in 1tift9 h ftusja (de pild Eugenlos Bulgaria
care scrie îtâoria Bisericii Ortodoxe (1717—1806) i Niklfor Teotokî*
Rsritene universale (dou volume, (1736—1800) introducînd acolo ideile
Sibiu, 1860), Compendiu de drept renaterii apusene* Pot fi date ca
canonic flBfifî), Enchi ridbn — canoa- exemplu în afar de- Kîriacodro-
s
ne comentate (1B71) cronicarul :

mionul lui Niktfor Teotokis (tipa-
Kaiim Rîmmceanul (17t34— ltiSB). di: in form revizuita" în 1960 ,de
li'(>ro<U[' ORTODOXA froMANA IB9
l'utriarhul Justinim) i de? Catehis- H.H4), Simeon Reli, t. Lupsa i

mul lui PlaLon al Moscovei i al lui Niculae M. Fopescu pentru pasto-
;
Z Dfan ProcopovicJ, Manualele de rala i omiletieâ, Petru VinLilescu,

teologie dogmatic de Makarie Bul- Crlgorie Cristescu i ti. Belu pe î-
;
gakov (traducere din franceza do tru teologia dogmatic l simbolica"

Gheraaim Timus, iti 1SB3 i 18B7J, loan Mihulcescu, pentru mi ai olog ie,
de Silvestru dn Cunev (5 voi.» 1B89— Vasile Tspir,
tW6> i de Petre Svettov (traci, de Profesor de dogmatica la facul-
Serghie Bejan i Constantin To- tatea din Bucureti fi 904— li)3iJ) t
mescu, 1J335JI. Acelai lucru se poate mai tirsiiu mitropolit al Moldovei,

spune i despre unele traduceri din Irlneu Mthalceou a fost cel mal
teologia greac, Cel mai cunoscut renumit i productiv teolog român
teolog grec din epoca moderna la ilin primele decenii ale secolului,
noi este Krlstu Andrutsos prin cunoscut îndeosebi prin Thesauros :
Dumica (traducere de D, Stflni- tes Orthado.rias (Leip/ig, 2 [104)» Ia

Inue, Sibiu, 1930) i Simbolica (tra-
care publica i t:o monteaz textele
ducere de Iustin Moisescu, Craiov.i. dogmatice ale sinoadelor ecumenice
10SS), i mrturisirile de credina orto-
Dar momentul apariiei unei teo- doxa Dogma Soterfaiagicii curs —
—
;
laflii locale originale nu vei tntirjria, despre Taine Bucureti, lti2fi

L'n merit Indiscutabil In aceasta oper 1928 ;Compendiu de teologie sim-
jJCTÎftfl ctitorilorînvamîntului te- bolic (1904), tradus în franceaa
logic superior, mai alea prin c;u râu- La Thi&logie SymbaUqw au point
ri le i manualele lor universitare. de vue de VEglîse Orientale, Buca-
Astfel, ceea ce a fost pentru litur- rest-Parls, 1032 Teologia lupt-
:
pc Vasile Mitrolanovi'd ft iSBtf), toare, 1941. în 1037, I mp reunii cu

aceea a fost pentru teologia Ve- Parasehiv Angelescu, el editeaz ce]
chiului Testament Vasile Tamav- mai estetic Liturghie? modern, cu
sdil (f 1914), pentru cea a Noului stampe t vigneJte în stil neobizan-
Testament Vasile Ghcorghiu (1872— tin create de pictorul George Rusu.
1959) l HaralambJc Roveria pen- ;
Lucrri cu caraoter dogmatic mal
tru teologia moral, Iuliu Scriban publicaser tefan Saghin (Do ama
(Cut$ de morali, 1921) i
teologie întruprii, 1902 i Dogma soterio-
Aumasic Mlronecu pentru Istoria ;
togic, H>03) i Vasile Loj chit (Pa-
Bisericii universale, Eusebiu Popb- triarhul Chirii Lucaris, Caransebe
vicl (1838—1923 — Istoria uniuer- 1G12, NumirUi biblice ale lui Dum-
mbl bisericeasc, în german, pu- nezeu, 1027).
blicata în trei volume, reeditata l In aceast perioad de formare i
tradusa de A> Mironescu (4 voL teoleîei t Ortodoxiei româneti,
1925— 192B) -; pentru dreptul bi- este cunoscut un ak grup de fon-
sericesc,Vaier tu esan (Corii; ocrea datori, personaliti bisericeti, eru-
sinodului ecti-menic* 1973) i Constan- dii i intelectuali, care mu fost con-
tin Clementle Popovir-i (1B46— sacrai ca membri de onoare, ac-l.ivi
1938) pentru teologia fundamen-
; sau corespon d cn ti a A cad ernlej K -
, t '
i
tal, Vasile Gin

pentru patristi-
: mâne episcopul de Hui i Roman»
:
ci. Cicerone lor dftch eseu (Istoria li- Melcii isedec tefilnescu (1822—
teraturii cretine, 'A voL 1034 1092) uniii TI motel Ciparlu (ÎS05—
;
1B4Q) pentru Istoria Bisericii Ro-

; 18137) i loan Mlcu Moldo van 1B33—
mâne, Nicolae Do br eseu (1875— lGl) episcopul de Caransebe, NI-
;
—
3!>ft TEOLOGIE ORTODOXA KOMAIS'A
coUe Popea (183(3— 1908) preotul

;
de R Dehcleanu (l&nu— 1A79). în
Slrneon Florea Marian (f lfl07) ; acest gen de literatur a scris fl II a-
mitropolitul Tninsilvanlci, Vasile rion Felea (1903— t£81ft care a
Mfifigra (]»5n— 1918) mitropolitul

;
compus un Catehism, ortodox.
primat, A ta nas le Mironescu (1858 Convorbirile teologice cu angli-
c)
1931}; profesorii Nicolae Dobrcscu canil de In Bucureti în 1935, cu
(1$79 —
1814), Ilar ion Pucarlu sprijinul i participarea direct a
(1B52— 1922), loan Lupa.? £1880— Patriarhului Miron Cristea, in ur-
I907ft Niculac Popescu
(1^37—^1063), ma crora Patriarhia Român a re-
Gheorghe Ciuhandru {1873—1948), i
iiioscut validitatea hirotoniilor an-
Vaslle Gheorghlu (t 1659), Grlgore gHcane.
Plcul*sea
ItUUj —
—
G«lâ G&lactlon (1879—
tradus Biblia in
a
d) Micarea
«apostolatului aaclaii
care Iniiat de societatea ^Renaterea*,
1936—1933 cu Vasile Radu (1837— lIEii Crulova. promovaii de cercai
1940J, tefan Metc (n. 1B87J,
Ni ro-
de studii social- cretine «Solidarita-
la* Colan (1<£$—106?}. tea» i de revista «Solidaritatea",
Roadele eforturilor teologice din din 1920. Etica social cretina, per-
acest început de veac se concen- sonala' i colectiv, devine obiectul
treaz in jurul a cîtorva eveni- principal al studiilor întreprinse de
mente de prim ordin erban Ionescu.
a) Colecii] c teologice i pa tri ati- Traducerile i studiile biblice
e)
ce ca de pilda
,
Colecia teologic
; noi, de caro este legat numele Pa-
(10^7— 192B), îngrijit de Eoan Ml- triarhului Nicodîm (1BS4— 1948) :
hlcescu, Matei Pâslaru i G. K. NI- Ateul Testament* 1924, 192ii, 1931 î

u Vechea literaturii cretin (lai,
; Psaltirea. 1927 Biblia ilustrata.
:
1933) sub rspunderea lui Cicerone 1936 Biblia, 1344.

;
lordâchescu Seria teologic {Sibiu.

;
Cel dJntîi congres al facultilor
1933), patronata de Mitropolitul Ni- de teologie ortodoxa (Atena, 29
ootee Blan (1B82— 1G55), care a par- nov— fi dec. 1936) constituie un
ticipat la conferina Cretinismul moment de prestigiu pentru Orto-
practic («Via i Aciune») de la doxia romaneasc, nu numai în ter-
Stockholm, in 1925, în Seria teolo- meni de participare, ci i de con-
gic apar numeroase lucrri de va- tribuie teologic. Destul este a
loare ca de pild
excepional :
aminti aici numele celor care an
Epicleza euharisticâ (1933) de Ni- reprezentat cele trei faculti de
colae Popovid (1903— 10HO) i An- teologie din Ho mania Arhimandri-
:
tropologia jxmlin (1940) de Grigorie tul Scrlban, Vaslle Gheorghlu, Va-

Mar cu Biblioteca prinilor hWM-
;
teri an esan, erban Ionescu, Theo-
ceyti (Rîmnicu-Vîkea, 1335), de Ma- dor M. Popescu, Vaslle Isplr, P. Vin-
iei Pâslaru i hvoarele Ortodoxiei tilescu, H, Rovena, loan Sa vin,
fBucureti. 1938). de D. Fecior u i G. Cristescu, Iustin Moisescli, Ni-
O II mp Cciula, colae Cotos. Congresul a fost domi-
b) O noua" si complet literatura nat de teza Iul George Florovski
misîologic aprut între lfl2 i despre influenele exterioare apu-
1 0l*5, datorit episcopului de Arad sene asupra teologiei ortodoxe, dup
Grigorie Cormja (1H8A lf>35) cea — p
cderea Conatanttnopolulul, $1 de-
mal Important lucrare din aceast spre revenirea la elenism, care ar fi
serie fiind Manualul de sectologie t
o categorie permanent a gin d ir ii
—
TEOLOGIE UHTQDOXA ROMANA 391
tocmai împotriva *re- marc prin studii serioase i origi-

efftodxe,
elenterli
Or,
eu orice pre a teologiei nale: Dumitru Belu (1H03 1HS0) — ;
! se ridica coala româneasc. Despre iubire, Pcatul originar la

împria Dumnezeu i
Momentul 103& este aadar extrem Origzn, lui
de Important deoarece e*te pentru

Biserica. Sfinii prini despre trup.
teologiei morala
primii oar m epoca modern cina Tragicul In cadrul
«Mitropolia Banatului :, 1967,
'
Ortodoxia romaneasc îi afirma {in

rir, 9—12): Isidor Todoran (n. 1906),
dreptul la identitatea el spiritual
pâsfcrînd catolfcituiea coautor al ManualuLut de dogmatica
i culturala,
ei panortodox . Aceasta viziune 8 i simbolic (1958) Bazele axiolo- ;
gice ale binelui Tehnic i spirit,

fast inspirat de geniul patriarhului
Mirmi (1868—1939), care el înfiinat Eros i agape, Starea paradiziac a
Episcopia Misionara Ortodox Ro- omului i cea de dup cdere, Bo-
manii din America {2tt aprilie l.w) tezul ereticilor. Dumnezeu în teolo-
i Misiune a Ortodoxa Român de la gia lui Karl Barth ; Nicolae Ml-
Ierusalim în 1335,
dia : Samuil Mim Teologul,
Clai-n,
începe perioada de crista- Sibiu, 1957 Studiu de Teotofic

Acum î
Uzrii a Ortodoxiei româneti, care morala, 1069 ; Mi lan esan, care a

de publicat (în germana, in 10§) o
a l'oit în .mod direct favorizata
sintez a istoriei Bisericilor creti-
mediul intelectual l filozofic creat
de Btitpii culturii naionale clin ne, dup 1054, este coautor, cu
Rmureanu i Teodor Bodogae,
isi epoc, ca de pild Vasilo : Io an
—
:
rvan {1BB2— 1927) Getica. O al de istorie bisaii

Manualului
protoistorie a Dadei, 1926; Nicola* ceac universala, ediia a 2-a, 1975,
Jorga (1871— 1A40J — Istoria Bise- sji autor a numeroase studii
despre
româneti i a vie iii reli^wm periodizarea în istoria bisericeasc,
ricii
firomânilor, 1932 i Concepia ro- Ortodoxia, Bizan l Roma, slavii,

mnnsasc a Ortodoxiei, 1940 C. C.
|
;
cretinismul si Roma, Uniuia, Hu-
Gturescu, Istoria Românilor, ea\ a alii i Ortodoxia Teodor Bodoâe ;
:
V-a, 194S Silviu Dragomir (1B8B

;
Contribuii istorice în legtur cu
1SS2), marele istoriograf al
Bisericii Sinodul de la lai. Sibiu, 1943 ;
din Transilvania etnologi 3. Me-

;
:
Mi i-cea Pcurari u (Istoria bisericii
hedini, Cretinismul românesc, Ortodoxe Române, Sibiu 1972) care

1941 scriitori-filoaofi : Lucian Bla- a descoperit structurile ortodoxe ale
;
(18&5— 1961) — Spaiul mioritic, cretinismului vechi românesc din

ms Trilogia Gfndirea culturii t
Transilvania i a reafirmat unitatea
de limba, cultura l spiritualitate
;
rumAnea&c in Transilvania în se-

colul m KVIU-lm; NichLEor Crai- ortodoxa intre toate provinciile rii
nic, paradisului (1940)
Nostalgia ;
înc de la Începutul acestui mile-
Mircea EUade, studiile de istoria niu.
religiilor l despre sensul spirltu.il La Bucureti, intîlnLm mai în Iii
ni simbolurilor, publicate în jurul numele Iul Teodor M. Popeau
revivi.ci«Zalmoxte^ 1930— 1$4& (1S93 —
1073), care împreun cu Pr.
O parte din «generaia 1936* a Prof. D. Stniloae pot n numii ar-
continuat s joace im rol de ie r mi- hierei al Ortodoxiei româneti con-
fini
ri fftcînd Legtura intre vechile temporane. Coautor al îst. oriei bise-
acuiti de teologie i institutele riceti universale (Bucureti, 1958),
folugice, organizate dup 1048 la T. M. Popescu a lsat studii inega-
Bucureti §1 Sibiu. La Sibiu se re^ labile despre teologia istoriei (Ro-
ara TEOLOGIE ORTODOXA MOMANA
hd înelegerea cretints-
istoriei in lata alte nume strlucite : Petru
mului Bucureti» 1927), despre Is-
t Vin ti Ies cu (Spovedania i duhotm-
toria cretinismului primar, & Shis- cta, 19$@ Funcia ectezioloyic i
'
mei (1054), a sinoadelor ecumenice i comunitar a Liturghiei, li?4t5), care

unioniste, i, mai ales,
conciliilor a participat la conferina ortodoxa
despre prob lemn stabilizrii datei de la Moscova din iulie IfiiS m ca-
Patilor l despre textele slmbaHce litate de decan el Facultii de teo-
Qftodoxe pronii! L ;
.'iH' dupi'i 1054, logie din Bucureti i care a pu-
Cea mai important a sa lucrare blicat cel mai complet comentariu
este Enciclica PaHaThUoT rsdri- teologic al ritualului vecerniei
tcni, din 1848 (traducere i studiu utreniei i Liturghiei (Liiurghierul
Introductiv, Bucureti, 1335), El a ju- explicat, Bucureti, lfî?2) Eoan Co- ;
cat rolul de punte intre doua epoci if -:, n (Teoria logosului In Apologiile
din istoria înv
mi ntuluj teologic sfintului Iustin ftUirtîrut. Bucureti,
romanesc contemporan. lato ce scrie 1942 Problemele de filozofic i IU
;
un coleg al sâu rrNe gindim lai îeratur patristic, 1344 Pâttologi ; ,
ultimii 20 de ani a! Fa cui Lii de 1356 Tradiia in lumina Sfinilor

;
teologie, din Bucureti i la primii Prini, Patrol-ogie voL I Iii,

ljfîti \ —
20 de tini ai Institutului teologic 19 Ei 4—
19B8J care a prezentat La con-
universitar de aici. Prof. Teodor IVI. ferina de la Mosova {194B) un am-
Popeseu le-a putut reprezenta, le-a plu studiu despre Biserica Ortadn.\->
putut ilustra atît de demn de la i Micarea ecumerticA (publicat in
în ali meu catedrei sale de Istorie a u Ortodoxia:, nr. 1 2, 19ii2), a rea- —
Biserici Universale, cu toata fora dus în prim plan mipoj-uui;! teo-
i bogâîa pregtirii i personalitii logilor i scriitorilor cretini din
sale. In prima perioada a fost un perioada patristic din Dobroêa,
adevrat «magistru», a fost slujitorul iar împreun cu LI viu Stan i Mir-
temeritii nedezminite, a fost în- cea CEiialda, a fcut cunoscute Ia nni
drumtorul pe crrile dp el des- istoria i doctrina veter o catolicis-
chise ; a fost adevratul ctitor ai mului N. Chiescu, coautor ai ma-
;
bibliotecii Facultii de teologie, pe nualului de dogmatica i simbolic

care s-a sîr-fjuit s-o înzestreze cu (1958), fost membru al Comisiei
toate comorile gîndlriî cretine vechi Credin l Constituie a Consiliului
i moderne, cu toate uneltele de Ecumenic al Bisericilor (Rscump-
lucru trebui ncioase, în înelesul cel rarea in Sjinta Scriptur i In sme-
mal strict al metodei tiinifice. In rile Sfinilor Prini Teoria reca-
B doua perioad a fost * nes torul" pitulat iunii (anakefalaiosis} In 5/m-
devotat l disciplinat al culturii l hd Irineu ; Biserica ^- Trupul tai-
nic at B&mnultti ; Ortodoxie i pro-*
învm în tulul ie o logic, cu aceeai
tentani sm ; întrupare $i rscump-
pasiune tinereasca de studiu. în
rare ; Despre dezvoltarea dogmelor
aceasta privin
trebuie adâuga-t
însemntatea mrturisirilor de cre-
spiritul înnoitor pe care I-a instau-
dina Micarea ecumenic ; Para-
;
rat el în teologia româneasca, de la digmele divine Autoritate ierar- ;
inâlimea amvonului universitar» hic, autoritate duhovniceasc) Li- ;
(Gbeorghe I, Moiseseu, In merno- vlu Stan (1010— 1973), doctor "ho-

riam Teodor M. Popeseu, «Almanah noris causa» ai Facultii de teolo-
1974» —
Parohia român din Vie- gie din Salonic (1971), a scris Mi- :
na, Viena, 1974, p, 157). rt ti ii in Biserica (Sibiu, 1939), Iu-

TEOLOGIE ORTODOXA ROMANA ::h:î
crare unic
în teologia ortodoxa, l O serie do lucrri sTnt publicate în
studiat noiunile de baz ale drep-
a afar : Mistagogia lui Maxim Mr-
tului c: autonomie, autocefa-
nit; :
turisitorul (în (treac), Atena, 1973 ;
lie, leonmnie, tradiie pravllnic, \n- Romanian Essays in Spirituallty

stltule l
Enatituionaliiare, succesiu- fjnci Thmlogy, Londra, 1571, editor
apostolic
iii.vi Orest Bucevsehi {f
; A. M. Allchin Pieu est amtmr (La-
;
19&2}, coautor al tnp&&tottU de cre- hor rt Fîde-s, Geneva, l£>fi0). Doctor

din ortodox (1352) Ene Branite; honorls causa al Facultii de teolo-
(Teologia icoanelor 1052 Liturgica ; gie din Salonic fin 1976), D. Stâni-
spt<ti<iiu\ 1985}; Petru Rezu (n. Joae rmîne nu nun:: arhitectul ii
1013), (Tradiia dogmatic ortodox teologiei romane contemporane, ci

Despre Duhni Sjînt, Angelologia or- i unul din cei mai mari teologi ai
todox}: Eruilian Vasîlescu jlu^ria secolului al XX-lea,
Rdignlfir, 1975) C, Pa vet iTâloqut. ; Patriarhului Justinimi (1901 —
mtffal Ortodox, lEiflfl) D. Cluar ; 1EJ77) i se datoresc unele iniiative
r ateh&ticâ, 1034), cu caracter istoric în domeniul ca-
:
Desigur, personalitatea dominant tehettc, alctvtuirea, de ctre o comi-

a teolog&f româneti, de la 1030 în- sie,a (jn-turii de credin cre-
coace, «te PHrlnteJij profesor Dumi- tin ortodox (Bacureti, 1953).; în
tru Stniloae (n. 1003), Ei nu nu- domeniul misionar, canonizarea
mai c
a abordat toate subiectele sfinilor români (1955) In dome- ;
teoloflfei dogmatice dup criteriile niul didactic, publicarea manualelor

creatuure ale patristicii, dar a cris- pentru institutele teologice (Istoria
Salte i'n yioteae originale i repre- Bisericii Rojnne, 2 voi., 19o7
Kentalive experiena Ortodoxiei în- Ifl&ft, de Gheorghe Moisescu, tefan
tr-o epoefl de diaioq teologic ecu- Lupn l Alexandru Fi li pas cu ; isto-
menic (v. eseul nostru Omagiu P- ria universal,
Bisiiricea&c<L jpr>(5,
rintaiui Dumitru. Stniîoae ta ani- de T, M, Popescu, Teodor Bodoâe
versarea a 7j de ani, în «Orto- l Georgo Stâneseu Teologia dog- [
doxia», XXX, ly?S nr. 4, n b3H— maticei *i simbolica, 2 voi., 19S0,

h de
647). N, Chiescu, Isidor Todoran l
Eite Imposibil de aenumera aici I. Petreun).
studiile f lucrrile sale. dar men- Teologia român a fost orientat
ionm pe cejr mai
importante : de ctre Patriarhul Iustin (f lfJB4) —
Viaa i /u:.iri<aiea Patriarhului el însui profesor de teologia Nou-
l
Doritei al Ierusalimului teri de — lui Testament (Sfînta Scriptur $i

doctorat, 192G ; Dogmatica lui I-Ir. interpretarea ei în opera lui îoan
AndniteOB (traducere), Sibiu, 1030 Hrisostom, Bucureti 1043
;
Activi- ,
Ffaa i învtura JSfîntului Grigo-

;
tatea Apostolului Pavel la Atena.

nr. Paianta, Sibiu, 1940
tos sau restaurarea omului.

Iisus Hris- ;
U% IW Ierarhia bisericeasc in
;
Sibiu, epoca apostolic, Cralova. 19SS),

ÎIJ43 Catolicismul de dup rzboi,
;
specialist în teologia patristica fBva-
Fihculîii, traducere i comentariu, grie din Pom, A temi, 1937) î cu-
to 12 volume, 1940 1&91 coautor
al man ii.jJu lui de Teologia dogmatic
— ^ nosctor al teologiei bizantine i
greceti Simbolica de lîr, Andrutsos
i shnbolie (1958).
D. Staniloae a scris Teologia Doq-
traducere, Craiova, 19SSJ în rite- — h
vei direci] principale ; înrdci-

mtttfc Ortodox (3 voi., 1978), un narea patristica, prin publicarea
tratat clasic In literatura ortodoxa. unei colecii (prevzuta" în 100 de
3<M TEOLOGI F OHTOPCJXA ROM \ NA
volume) do traduceri din prinii teologia Sj. Vasîle cel Mart:, Puris
l scriitorii bisericeti {fel dinii vo- 1JHM ; Crciun, Icoanele i
Castan
lum, care cuprinde w Scrierile Prin- : .frescele exterioare din Moldova de
ilor apostolici», traducere Q< Fecio- Nord, Strassbourg 1984, Bucureti
m, a aprut in i&7#) ; promovarea 19JÎ6 ;
loan Crîanul, Preoia hîtft*
cercclârilnr teologice cu caracter tuitoruhii i preoia bisericeasc,
hrtonograJlc i a tezelor de docte ni i ;
Bucureti 1&8S Te o lan ^înaltul.
;
con ti nun re a
«apostolatului soci.'iî-- Divina- umanitatea lui fîristoa i- in-
într-o noua versiune. dumnezeirea omxdui ta Sf Maxim r
Un fapt remarcabil in uit im SI ani Mrturisi io m

Pa ri s 19§&
t,
este acela ca tot mai muli ierarhi Acelai lucru se poate spune !
se consacr studiilor istorice,, teolo- numeroi preoi N. Buzescu, 1.
;
gice %] ecumenice Nicolae Cornea- :

Constant! ne seu, I. Mircea, 5. Ver-
nu (studiile despre scriitori patris- zan, V. Ananla, Ioasaf Canea, II ie
tici i spiritualitatea Iul loan Sc- Cleopa, Gheorghe lJîu. Zeno Mun-
rarul) Nestor ;
Vomicescu (Attpftcte te anu. Mar cu Bnescu i lain ;
ale desvîririi în viaa i opera A. El km, Anca Maiiolache^ VU&Qî

Sitntnlm Vacile cel Mare, in «Orto- fllecu, C. Biirbu]ei*cu VIrgil h
C.
doxia^, XXX (1978), nr. 4, p, 604— dea, Al. Duu, Mria Dinu.
B37) Antonie
;
Plmdeal (Biserica Alturi de nume consacrate din-
$lt$fQare.t Hi 73 |
Hte Kumj De- .fi tre profesorii de ia Facultile teo-
v1i\rai(\ «Mysterium Ecclesiae», logice clin Bucureti \ Sibiu, o noua
1374 Zece teze despre
;
catoiicîtat* generaie de teologi se afirm dove-
i etnicitate, 1379 mCa ;
toi fie s dind c
este capabil nu numai si
ina>-, 1B7) ; Vasile Coman (Cuvin- hitubileascâ o continuitate cu tradi-
tri liturgice, Oradea, 1973) Ti mo- ; ia, dar si sâ adueâ not contribuii
tel ScvicEu (Ducvrina kristolotjie a la dezvoltarea acestei tradiii. Cea
Sintului Chirii ai Alexandriei, Ti- mai autentic prob pentru valoa-
mioara, ÎS 73) Epifarde Norocel rea teologiei române aetuale
o cons-
—
;
(Sf intui Eftirttle ultimul patriarh tituie seria de teze de doctorat sus-
de Timovo — i
legturile lui cu inute i
publicate în ui li mele trei
Biserica româneasc, in «Biserica decenii in h
ar
în strintate.i
Ortodox Român», LX XXIV în rmdul acestei generaii se poate
(1966), nr. 5— S, p. 552—575); Va- distinge grupul celor care l-au f*
si leCostln (Cultul copt în raport cu eut cunoscuta contribuia prin stu-
cultul Bisericii Ortodoxe, Atena, dii, cri, articole Con st an lin Ca- :
1972). leriu. Ie an le, loan Mlhâlan, Dumi-

Cultura teologic a Bisericii est& tru Popescu, Mircea Pcurariu, te-
azi Invigorat de grupul de ierarhi fan Alexe, Dumitru Abrudan, Itie
din generaia tinnrâ, toi doctori în Mo Ido van, Sabin Verzan, Petru Da-
teologie Mitropolitul Daniel Ci o-
j
vkl, Sorin Co^ma TeoflI Moldovun, n
boea Teologie
: i Spiritualitate Mircea Basamb.
cretin^ Strassbourg, 1973, Bucureti, Un alt grup îl constituie cel care
1380 Serafim
; Tradi- Fgranul :
sînt în plin perioad de expri-
ia isihast în ara Româneasc , mare Mitropolitul Daniel Cloco-
:
Paris V.mi Irineu Pop Chipul lui

; : tea, Episcopii Teofan, Serafim, Cas-
Hristos In viaa moral a cretinu- ai an, Irineu, Damaschln, MfGn, Va-
lui. 1990; Irineu Slâtineanul, Per- sile, profesorii Vi orei Icnit, Con-
:
soan i comuniunea persoanelor tH stantin Comit eseu, Li viu Streza,

rFOtOClE ORTODOXA ROMANA M.1
Necula,
Sîicolae Remua Ras, Alexan- v ui turn la dar i propria ei
local ,
dru Stan, In an Sau ca, Constantin universalitate sau ca toii citate. Pin
! irnun, Pe*trG Semen, Va si le Mthoc, punct de vedere istoric l eu 11 ural
Moldoveanu, Michacl Ti a, C,
Micii este dovedit c
Hi senei din rile
[osn Caraba,
M'jr.jrn. Tonn Buga, Romaneti a avut un rol important
II ir Fr&cea, Nieolae Aehimcscu Io an h
nu numai în pstrarea neîntrerupta
Tutcan, Danu Mânu, Dor el Pogan, a fglhasmulul atonit in Ortodoxie,
Alexandru Stai "ulcsiu-B'irda. prin traducerile fcute do monahii
Printre factori] majori care au români in limbile româna l slavo-
determinat dezvoltarea teologiei ro- na, ci i prin aducerea in spaiul ei
toânetl pot fi menionai urmto- a teologici post-bizanfinc, de unde
ri] : s-au inspirat ortodocii din Europa
1. Dinam tea intern a vieii Bi- orientala.
Bericil i'a «poporul lui Dumneaei Aniversarea centenarului Facul-
a crui credin este incleîentibîl. tii do Teologic din Bucureti
Teologia este fructul acestei expe- —
(1881 1981) a fost o ocazie impor-
"nU\ dar i o iluminare a acesteia 1/ mt.:l pentru teologia român de a
pentru ei o implnge pe alte trepte reflecta asupra propriei sale istorii
>\v dezvoltare. Teologia; romaneasc ] dezvoltri in cursul acestui hcl'oL
tKK o creaie a Bisericii locale
1
i O serie de studii, eu caracter come-
nu o sintez local a Influenelor morativ i istoric au fost consa-
t
strine. Cei care exagereaz carac- crate organizrii 3 nva

m în tulul teo-
terul popular al Ortodoxiei romii, ne logic universitar in România atît in
ult/i r,i rretinismul românesc a na- î perioada ItiBl — lî>48, cît i in pe-
pi r. ir l fecundat creaia culturala rioada urmtoare, în care Instltu-
a naiunii, instituii pentru formarea clerului
2. Cutarea
Identitii sale pro- iele teologice erau reorganizate ca
prii, inclusiv ii libertii sale cultu- în cadrul Patriarhiei Bisericii Orto-
rale, adic a libertii de a inel ude doxe Romane. S-au fcut, de ase-
in metil Eala te logica iimba, cu Li ura
li
menea, aprecieri critice asupra evo-
t arta naionala. Aceast cutare a luiei disciplinelor teologice i con-
solicitat un efori; îndelungat do a ise tribuiei profesorilor de teologie,
debarasa de Influenele trai ne, nu ia
în afar de aspectul ei comemo-
numai uu caracter confesional ci sî rativ, aniversarea aceasta a avut l
lingvistic l cultural, l de a asu- o dimensiune contemporana, deoa-
mu prin irun proces de transfigurare rece a dat ocazie teologiei romane
valorile rare formau cadrul misio- — In general —
sâ-j consolideze
:
-.:ir j pastoral al Bisericii romane. anumite Unii de for, s-i fixeze
Latinitatea Umbli limba — român arii noi de prioritate, revizuiasc s
râm] ne mal
puternic argument
cel i s înnoiasc metodele el de lu-
di majoritatea noiunilor cretine cru. Dup" revoluia din decembrie
folosite de ortodocii români stint 1FIB9, a devenit îns imperF.it iv se s
de origine latina a dat teologiei— analizele critic rolul i rspunderea
teologiei în interpretarea eticii so-
ca mod de comunicare un caracter
ciale i politice a cretinilor în tim-
propriu.
pul regimului totalitar comunist
Contiina european i pflnor-
3.
(Wi4— 1SB9). Care este- motenirea
lorioxX Teologia româneasca are pozitiv pe care o las teologia ro-
propria ei Identitate spirituala i mân dup ce a traversat o juma-
nnn. TEOLOGIE ORTODOXA ROMANA
Manualul di
tutede secol de ateism i comu- Petre Debeleanu cu
nism ? Care siiit problemele care au se fio logic.
fost ocolite, Ignorate ftâtt defor- Si amintim cîiva autori ale cror
mate ? în skuaia actuala, cele mai eontrl butii originale pot fi reinute
relevante preocupri ar li :
orleînd într-o antologie a teologiei
Examinarea l
«receptarea;* prin- romane Dumitru Belu (f 1960)
:
cipalelor contribuii teologice româ- care cu Aspecte fundamentale ale

neti, —
de la cele mai vechi pmâ etosului cretin, Despre iubire (Ti-
la cele modeme, constituie un — mioara lR4fi), cu Tragicul în teo-
h
subiect capital. Literatura teologic logia morala a dai: eticii cretine, efi
român este important i merit alunecase spre moralism, adevrata
privind mudul de
sa rein atenia cercettorilor i el dimensiune
Cititorilor, este vorba doar^ de
Nu via cretin nu teorie, ci tei
:
a scrie o Istorie a teologiei române, Ire Ben edict Ghiu a redescoperit

;
care iipsete ci de a recunoate teo- valoarea imn o log iei liturgice pentru
k
logii de autoritate în epoca lor, acei

exprimarea dogmatic; Olimp G-
foarte mari profesori si de mure ciul, dogmatistul care a scris cea
autoritate în metoda lor -i in te- dinii sinteza, exhaustiv Ja timpul
mele pe care Le-au abordat. ei, dar pin azi de mare valoare,
despre Euharistie ca jertf i Tai-
Cercetrile unor mari teologi sînt
adev^nt ie izvoare ale gin di rit con-
n ;Io an Corn an a interpretat îrt
tempornne prin profunzimea i mo-

mod excepional teologia apologei-
lor l cea a prinilor capadorieni,
dernitatea lor, loan-lrinc'ii Mihal-
raportul dintre revelaia cretin i
cescu (1374—1948) alctuiete cea
.iltura greaca, epistemologia i au
dinii Simbolica modern 1 iU
-
m l
tropriogla patristica, nristologia din

ratura român Teodor Popescu
epoca sinoadelor ecumenice. Cu pu-
;
(1803—1973), unul dmtre teologi

blicarea PatToioqmi (Bucureti, 1984*
de profunda erudiie din epoca mo-
derna, citai l'rccvent în strintate
voi, U 19B5> voi II, 1989 voi. III),
cel dinii tratat de teologie scris la
pentru anali ea original a raportu-
i cultura, a noi dup metodele modeme si intr-n
lui dintre cretinism
lîmb romnn aleas. Ortodoxia ro-
rara în evidena structura «catolic»
Petre Vinxi- maneasc se reintilnete cu unul
tt tradiiei ortodoxe ;
lescu (1BB7 —
1H74J a abordat su-
dintre f clasicii» si.
biecte ca teologia sacramental fi l
:
Numele acestura, ca i ale altora
dimensiunea ecctesiologic din epoca mai veche Atanasiu Mt-

:
liturgica,
a Liturghiei, cu mult înainte ie teo- roneseu, Dragomir Demeirescu. Va-
logii rui din diaspora ;
Llturghierul sile Gin,
Yasiîe LoichiVi, Nicolae
explicat este o carte unii a in litera- Blan, Ion Sa Vin, Ion Sagh1n Mico- n
tura liturgic Nicolae Popovlr-i lae Cotos, i din epoca modern. I

.
(1003-^2$6O) a scris o lucrare origi-

:
C-rîgore Cristeai-u flB95 —

1961), MI-
nal despre ..Epic 'lesa euharistiei ; liin esan (f H'Bl), LWlu Stan
(f 1373), Isidor Todoran
(] 1965),
erban Ionescu (IB&7—l£57j i Va-
sila Ispîr (f 1057) au introdus pe Nicolae Chiescu (f 1091), pot fl ci-
agenda teologiei subiecte noi etica \
tate anume pentru contribuiile lor
l pastorala social, economia, mi- remarcabile. Linele dintre operete
siunea i evanghelizarea eeumenis- t
acestora constituie referine biblio-
indispensabile. (De pild,
mul, au lor im tea civil etc La fel, grafice
TEOLOGIE ORTODOXA ROMANA :\Tf
R&scuvipurarea în imnoyrafia. orto- mului cu Ortodoxia s-a accentuat

doxa, du B, Ghiu). jn contextul acelor confruntri du-
Teologm ortodox roman a râ- ble, confesionale l eukurale, în ca-
maa deci, surprinztor, înc ft*- re Identitatea spiritualitii române
Exploraui pin acum, £ste urgent de se afla aub presiunea prozelitismu-
aceea sh se prevad in programul lui con Fesion al- cultural. In faa u-
pentru Lnvaamîntul teologic stu- nor ideologii antinaionale, era Firesc
dierea tradiiei teologiei româneti, ca raportul dintre Ortodoxie 33 etni-
pentru ca ostiei studenii sa învee ci tatea româna sa fie expus, mai alea
s.'icompare nu numai diverse opi- în anii ''Jl'J, într-o form apologeti-
nii, ci i diverse metode de a £acfi ca. Dar Biserica Ortodoxa ea Bise-
teologie. Q antologie de teologie ro- rica indigen ei de origine., a aiîniv.Ll
r
maneasca veche i nou, care sa c pstreaz o rudenie de baza, uni-

arate cît de mult are de oferit tra- r, ce nu poate fi împrita cu alta
diia locala, ar fi un instrument ex- l-îiseric, cu poporul român prin ro-
trem de util în acest efort de "'re- manitatea acestuia, prin înrdci-
ceptare» poKttlvfl, direct, a prii"'! narea sa etnica, prin cultura lor ce
palelor contribuii teologice proprii. man, Cretinismul ortodox a par-
-Rolul etnic i al cul-
factorului ticipat la formarea acestui popor de
turii naionala in teologie eate un la început. înrdcinarea etnic a
;iii subiect principal. în ultimele de- Biserlctj nu trebuie confundat cu
cenii, subiectul a fost abordat din di- ovinism- ii sau cu etnoceni ritmul,
verse perspective, mai ales in cadrul dar Legtura tradiional dintre cre-
dezbateri ir privind criteriile auto
li
dina ortodox i cultura naional
eefatieî bisericeti în situaie de dl- este de aa natura, incit aceasta Q-
i'oru identitate unei comuniti nun
ospora- EI a inscHs i pe uên-
i'osfc
da Congresului colilor de teologie mari, unui popor. Separarea între

la Atena în 197G, Subîectul a acestea in veacurile trecute ar l'i
ir ist relua recent eu ocazia srb-

i
fost nefast atit pentru lîiseri.c,
toririiunui secol de la recunoate- ui si pentru naiune. Oricum, Bise-
rea autocefaliei Sfericii Ontodoxe rica fr
fia fie etnoeentrica in
Române flBSS —
lî?&5>. Evenimentul
fiina ei, care eîte hrltocentric —
a fcsi evocat în cadrul unei sesiuni
i;i pstreaz di-epl.nl ci de a m- .1
d esa unei naiuni ca atare, prin cul~

M emne a S finitului
Studiile
Sinod, 5 mai
recente despre caracterul

tum nu tradiionala. Din unu. fneind
aceasta, Biserica nu cuta a înlocui
Ortodoxiei
credina cretina cu cultura.
româneti an adus din
nou in prim pian problema raportu- orice
In Societate secuiariiata,
lui dintre Ortodoxie, limb l naiu- rind valorile culturale aîe sori el -
ne, ii nu evoluat ai nu mal coincid, în
dintre Biseric, cultura sî et-
sens m:iterial cu valorile culturale
h
nie.
tradiionale de inspiraie cretin 1,
In dezbaterea despre
ea eafe- m.'iii fi
acest raport este mult mai nuana*.
tlnH a culturii române, dezbatere ca- Câd* pe de o perie, mesajul cre-
!'. .ititea animoziti in tre-
.
dinei, universal i permanent, nu
cut, are partea ei
teologia ortod&iti poate s<i l'Se confundat eu euh.m'.i
de contribuie eseniali. Din punct unui popor prin r are s-a comuni-
de vedere Istoric, la noi, Identifi- ciii acest, mesaj Biserica nu poate
;
carea naionalismului sau românis- pretinde câ tonte valorile Evanghe-

SGfi TEOLOGIE OftTOBOXA BOM \A
licî au trecut ca atare i fr con- semne i orlentElri care arata c te-
fuzie în cultur, relaia dintre cre- ologia de azi a pierdut din substan-
din | cultur fiind o realitate di- a si entuziasmul ei ecumenic din
namica, nu static, uincretiat. Pe perioada anilor ^fiO— '70.
de alta parte, în societatea de azi Teologia simbolic dîn uliimil ani,
apar alte valori culturale i influ- îneleas de unii ca sistem închis.
ena ideologice deosebise de teme- n-a excelat printr-o descindere ecu-
iul cretin al culturii tradiionale. menica mai larg, încît Ideea de
Folosind exclusiv i defensiv cul- receptarea a convergentelor teolo-
i.
tura ei tradiional, Biserica risc gice rezultate din dialogul ecumenic

G absoarb Evanghelia într-o cul- n-a gsit un teren favorabil,
tur naional, istorica i mi poa- s BiblIngTdMc; DQ&pte rfi :$Nnjsmu!
t comunica cu cef ce triesc într- Ja Mlrcen Pfliurann, UtQrla Kt-
Roukhtj;
un nou mediu cultural. Problema
crtcil Ortodoxe Române, E.I.B., voi l
cruciala este aceea ca Biserica, râ-
(l&Q), vot, % jl .i»t), ¥OL 3 19Sl)l tfoin.
f
mi nind fidela Evangheliei, trebuie

începuturile vie\li crfctitte pe. teritoriul
s încurajeze i sa ajute societatea ut, ,n de ml "!:'" r Mo4&xJ
uman sau poporul sa existe c a o
. ' i
L i i
Romaun», CVIT (1990). tir, J— t, P- <&—

comunitate, eu identitatea sa pro- NriuYf.flca &n*idkri>
ftOj t, ftBinniîTflnu,
prie, ehtar in noile situaii.
r/ofli toncefrtQinl iv pnkitatiQt) du chrls-
Problemele teologice rezultate
tltinizmL- vI\l-v. Ies Ttrrtco-Geiv-Dn^'n, la
din participarea la micarea etiume- "RfHJimri'L 1
, PaJfcS *l"h i^lol-rr^^, Id i Hr 1
1
'
nla'i au aprut la noi in diverse for- val, 3—

Afirpr»^, BiiriiT+îl, IGTfl. I, nr,
me .-îi
perioada marilor con-
stadii :
—84 Barncn Christian Att în
Â, p. *i j T.
ferine l micri inter cretine cu Sntttior,
BonîQftte.VQl.î, E1,B., 1979i E, C,
caracter internaional, înainte de .'.r
Bcîtrtitv xur Kffehengrufhif.fth- tfjj.
l3;iB perioada de formare a Consi-

;
mtfnj'en» Virus, HteifOW, ITfl.l Deipfc fit-6-
liului Ecumenic al Bisericilor 1038 :
teologM Chi'urjhp M<iIm*wju,

— 1048 perioada de critic n mi-
;
J-J4T
MînâsnVfa PuJfta,
v«jc5
iu SOti ric £nj rfe /o fa*

crii ecumenice, cam un deceniu
19» Wcrn,
temfett: jl4fS6— 1006), VîeJUi, f
dup conferina interortodox de ta C&tofiC&tftiJ în Moldava plrta" /a tilrÛi

Moscova, iulie 104B perioada de a- ;
brt olului uf I4-fru, flucurfcstt. 1042] Vn-
l'irmare a teologiei ortodoxe romime uUritrismul In fnî-
sile Gr#cu, flizqr?jiii .>: t
pe plan ecumenic, dup admiterea cuiuJ iios/ru TndujwSriur, ftrtafttuJ vJ WJitt-

BisericiiOrtodoxe Ho mâne in Con- ftiJrea Mitropoliei Ut Rotiuiw^tf, In.
siliul ecumenic al Bisericilor (la A- ':i— 10,

«•SiudiE twîogîce», II (1930), <'-
dunarea generala de la New Dclhi, p_ &-^£rj A] Eium, MoJdOvo i B&dn>
1#61), adic limi mi; aceast — rj J
r Ui aetoiul ni ir>-leti. In vaL «Cttlhrr*
r
perioad a fost marcat de vizitele mnl(l.ivi-iicasra In lijii-pi.il Iul *ftL-fan c*î

patriarhilor Justinian în 19fi8 # M( :
n'-. lîd. A(.'rt^'fKlfi, Rui uivsll, IW
Iustin in 1981, la Consiliul ecume- B7 i7B Mareu FV-zh. RtnaM.n/twi Or-
p
nic de ia Geneva perioada ;
A- dup r
jJineTfw C^nJJfJi,
a
S.P.C.K.. LoîWknX t#*3j

dunarea generala a Consiliului ecu- An(mi'lc FlSmadoaJ*, Corii f/Jjuh'J i'sifotê
menic de la Vancouver, Canada, 10!L7j
p- privii pr^îrJ«d« îyi^--^30 r StbiU,
19A3, în care multiplicitatea de QttlMtfQKV
Mart* Splfffpnlltos, VEtjitSV:
reri personale despre et:u monism,
*t'M-
unele contradictorii, nu permite s Rounuiinv: j son visnac ac(neJ r
In
tHClfi", 7K. p. 423—430, in

1
77, 1'
:
se degojeze o poliie unificatoare,

ttf, ,
exist 57—e*}| l 79, lfl?2, p. 2 13—2"J>

coerenta i dinamic, în plus, p, nf, 711 t
2
TEOLOGIE ORTODOXA RO.NJANA ;;:m
Emil lan
riu!
Fonicii
Românit- i plti in st-.valtil ui
. Cn^tintsmut pi terito- p. 775 — 7flf)r Alhert Sch^rrer Kcltrr, We-
fv-ka, fi^l u?iri AuAmgi 8te* Kirr.lw au& diu Hit hi
In «iMUropoIJa Fiai:ululir;>i, u r, J/]!.?B7, -
dej noiw frt\ fiiTnanxch-Qrthatiox? n Ttoo-
p- 34— :(J,
fQjfe» (tJtzcrtatie), Eas-ei, ]B7a ; Dci,-.-
Dcîpjp telor/a
cofr^nâfu; JncuI^f/7 tep/Ogie
teologici rftmâne ; voi. <fc rffti ftu-
/:. fa r/teafOa& Orihotlaxc roumtiine
cursei ve*3 -nirliJ^ rnLh]; tL]te In «Studii
etea
oîWs a nOJ /quj-s, F5.U5., Bucal ru.
(eoiofjtce» [ST). xXXUl (jfln'j 1Mi 7_to
l*J74f Georgr- A. Malnney, A, ffistWv 0/ 5l XXXIV fJEtfl2j r Jir , 1^5 j în .Bi^rîra
Orrnptfex Thvvfagy 4 (nrc Utt, KnrJLand, CîrtodoxJ Hrjju^nSx (BOB) XCfX (tSi 1
BHmont. Mji^ m 107*. p a7t 29fl GtU ,

— ;
i^rie Martu. Ion Râmur n>a ilu, F*tr« Rrzit, ft^pj^ Oiro£l(^fe
l".i u Jvffii, Ene Braniti D. linlu, Dnua-' 1
Vi irnhune; D, §£a-
? .,
irrî tivotli pfeoctiparf i ml&ptuirl

W ifo^ri mnfei papwuiui
t/r.-
rpmân ?i n tutf*
pentru rîtUcnnm culturii teologica, in voi.
*D6liS*ed dt- ,11-iî din vi [a Bfetfcft Or-
ria^fjfHr/L% ni irOrtodosifti» XXX
ei fJWaj. nr, 4, p. SH4—COaj Jd^n, b'jtiOÂ.
Itjdom* Rcmiânc, tG4â mhih», Editura WttiJ ?ri flomrîr?m. /nc*j eojre
,
dt cfi'zJnom^
tasUtuliriul \\M\t r HururetE, Ifîfffl; Ion fc/oJ-e tiopurmw rrmSfr &&, jJucurc^.J,
Z«imliregeu.
îovfl, l!î42j
Orfoflrjk^j
Îdm Bria,
roma^traco', Crfl- I
1|
?3 t M. Pârurarlu, Pê^ ^ l'iMsioitc f«
Feâîogfa o/ittfctâi r£fJise floLrrrtfî^ji^. Ct>tttlq^m/ÂMi nu &:,.
iomân c^JtempaffM, fc, cUa-ml Biseri- *fe runja^mti
|
1 ,'i T'rfjM^jvn^/c,. [;diii,m^

cii*, XXX [1971), t) r. 1 ^ p *&_72j Tip. fir;PInstftul Bfeiiûe,
,
ucarest, \mi Kc-iili

Aulnnlf PiarnâdpaM, Cfrrfr.i oriudori Hitrhlns. Qfthoriaxy
f
cit- umi ttntU>iwlit<>. An-

tti îr limb fcf ruitur româneasca. in itfiu Sogunti. n;uf ihv Rumnians ut
HOrtodracEBi, XXIX []l77], nr, 1. p. A-^to- Tttijyvunltn HW&— I «73. Harvard Um-
I. G, Comen. Cutunhulm ser Mort lat pn- v^r.Siy Press, Cambrldgc, Mass., \m.\
IrflrfjfeJ din Sryihij Minor liuhitvji-u } u liviu Sum. $£rn/i /toftid,,:. stbtu, tn 1 i
r
patrimoniul vr.iimcni$m\thit G.
rtr$t!tt f*rr r 1. CnmHn, Ufftfjrljjjiuj Drft^Qx^/ jtj-
A— i-il. Fii ..firi WÎOXl**, XX (1963), n r. I. mQitetfi, tu «BEstinca Ofiodox RoBtinin
p. SMi5i -V Elîan,
Mitropolitul Ooso/f,-, LXXV1 f[^), j- Z
$i itteraturn
tf,
fc
.-7^-7(1; Mii m p,
paittsiit, tn «SUrrîca Oriu- Nlrolan
doaa Români»,
a! Ha natului, QftfctexM i miwe
LXXXV:i (1974), „r, M In «MUmpoHa Buri.ituîui^ XXXI: |iaff2>,
\t p J3.00— 1375 f Mdttursirca & r-rc- nr. tO-ly. p. StJr>-^l-2) Eplvcop Aiitr:,^
fPldfliildpaia). Zlh-c fesa d*r^
M/fecu 1
rialii. triwtoc*fG i poietfateja
fi cflffîcj
de Pttjfc AL Qurea
f«-i< < viniv'ttitr. Im «Stildil ieolo.ric;..
in Ôrtodoxie»*, x
(JBSfl).
XXXE [JtJTî?;, nr . j—^ Pj 3(H_3j5)'|
fir. rtU—Tffli Toma G. Butat
.1,
p .
Al. Ciurel, Contribuii Ia ist ut irul SflViq, C'rcî/.'ijsmu^ n nucului

>t
la-
] ncatru
cumw de traiwjh ${ insîi lutului Teotogk typltc, In ^Bi^ric-a Orifirioml Roibîvî^,
tiin Bucureti In « Sferica Oi t<klr»xa ftfitnft-
H*EJ0, nr. 1— f Toan G. Cofluu, Spiritual
nli.LXXV ftftSf), nr, jj_ 12 f& F«fonj. IU- n-tituivs ui ui? fîomon&B O/f/wôx cmttft,
WtogHlHa trmtttccriinr in tQmtn*$t$ tlm în -i». O. C«, X (.lyfflO). nr. 4 P p, 6^^-60*
ttterntoto patmk&
«studii Teorie*». in D r Stâii'iloup, L'rîMi^/Jirafr-u | i-Jurr r,'r,'frrj
I917 voi p.
f 7J— 1.-30 tHt: Counn-cu,I,
1
Wtierfcil în
jwnd^f/g wfaftiâ, j ;i t n.„.
Manuafe tiAfacJee
XfX,
(eofogfrc! ]n veacul dtaia», XXXT [tW). nr
2, p, L«M%
jn 4<s± u<i[s TkoI^koji, IX |LtVl?). A] le aspecte t gft&&s OrJorfrjsd Ro^
Bf. [>— J0 T. Botltjyae, M///o;jDJfluJ
F
Vâr- mdrad, lip. tu bLLiccUvInlan'a Patriarli uliii
Intim ra teolog, Îji nMitropoHa MddnvH TiTjctls!,
|i Siifflvri*, XXXII (iâ57), nr. in— \'2,
E.I.R., 13^7 j 5/Jr?J/ ruiriânf # «pa^
ra/fu, 1
y C (j^ MtrtmQsU,
;. tdEtof mitro-
I'.-i; I lltlULLlAN
poSHuL VitaHai fll QUejâifc E.T.EJ., Bucurtsti, TESTAMENTUL—VECHI ; Biblia

\m? [ Ioanlchli BlJan, Paturic Ramnetc (Bihlia hagiu) celor dinii cretini
(sec 'A— 2% E.I.B.. Bucuri- vH, ($Q este formata din c&rtie sfinte sla
poporului Isroei, adic Vechiul Tes-
TERTIÎLL1AN {<:. 160 i 240)
tament, Acesta a fost scris în limba
scriitor crei Lin de limb iiii.ua, cel
r'iralcil, de la dreapta la Sting, cu
care a pus in circulaie termenii
un alfabet din Orientul apropiat
tehnici ui teologica cretine (Trirci-
La originea V&ctiMui Testament
tas, persona etej. $l-a petrecut viaa
scris st tradiia orala, vutc prezint. I
în Cartagîna, pfOviricie romana a

sub forma de psalmi, rugciuni,
Africii. In 2Q7 devine adeptul mon-
:>.irbtori, prescripii legale i norme
t turitilor* rare pretindeau au c religioase aliana pe care Dumne-
revelai! particulare ale Duhului
zeu a in chei ai- o cu aceât popor. A.i
Slinc
fost transcrise cele mai Imjportante
Subiectele tratate de Tertullhm capitole din istoria acestei aliane :
sint atitudinea creoli ni lor

: de fa Istoria patriarhilor Avraam, din :
Statul roman aprarea Ortodoxiei ;

Ut, Ciildeea {Fac. 11, 31), Isaac, la-
contra ereziilor dialogul critic cu ;
cov, bl rî nil poporului eliberarea
ftlobfîa; El afirma Pingele cre- c din robie i Ieirea din Egipt, sub
;
ti este siimîna cretinismului h

ni lor tn n ducerea Ini Moise traversarea ;
pentru a apar pe ortodoci i se în- deertului i Legea dat pe muntele

treab 'Ce arc comun Atena cu
în Sin al cucerirea pammui'ui
; fg
h nisalimii] ?>?, o formul de a ine duit. Partea cea mal Important a
filosofia la lotul el. acestei tradiii o constituie m.irlii
Opera de h$z eite Apologe^Hcut, ri;i profeilor- despre un Dumnezeu
Tn împotriva hu Marcion apr
fo- viu care conduce istoria. Numele
losirea Vechiului Testament de c- atribuit, celui care pentru in hi.,
tre cretini l subliniaz unicitatea oar a reunit i scris tradiiile oral«
lut Dumnezeu.. In Contra Ini Pra- pite îtihvist.
xea& vorbete de doctrina Trinitii. Dup cderea Ierusalimului, in-
A mal sstîs Prescripia conira ere- cendierea tem pi ului (anul 70 dup:!
care demonstreaz
ti\-ilor. in Scrip- < Hrîstos) i dispariia statului evreu,
tura este proprietatea i bunul ex- na aprut liste de cârti in care, ae
t (siv a3 Bisericii Despre martiirin : recunotea religia lui Israel, Un si-
NuUt'îului, împotriva gnosticilor; nod reunit la Jamnla (Palestina),
?><.spre Botez, în care critic bote- ctre anul lCO ± Hristos, a fixat
arul copiilor; Despre pocina Des- lista (canonul) crilor oficiale epIss
prt învierea motUon Terul Han se in limlia ebraica, folosite tle evreii
pro pentru o disciplin creti-

|. i
care i-.-inpseaer. ta Palestina,
n sever. Corile pstrate sînt din Biblia ebraic sau canonul ebraic
cuprinde 3 de cri în ordinea ur-
El
perioada lPfî—21
mtoare.' Tora SLiu FontaciLihul ;
H i b U a e| r d i J o : îrjan G. Caman, Pa* l'.icrrca. Tei ren, Levitlcul, Deuteo-

/OjOftei VOI 2, U.t.B., BllCtirRH 1 !>ill
nomul, Numerii cri istorice Io-
; :
p. SB4-^5ÎS-i /lpnilLJîj^.'ff 4* J/fliEîd Jan.'i. sua, Judectori. Rut, Regi I, îl, III
col «Farlml qI scriitori bisericeti». £*tfi„ i IV, I i
J
rn-jilM,iOmenEj (Cronici), II
Bttt&fetl t«& i rt$0&g*$fcUi p, 31— H2 Parallpomena Ezdra,
(CroniciJ, i
Conirci ErpiieiJor, p. 127— 176 1 Dt-Sfê Meemia (II Ezdra), Ester poc- ;
curii
witel, p 238— 34ft lice i de înelepciune: Iov. Psalmi,
401
TftADIIE
socotite «apocrife» (îndoielnice). Bi-

Proverbe, Ecleslastul, Cîntarea dn-
târllor; cri profetice; Isaia, Iere-
Iilici catolic urmeaz canonul ale-
jtaadrin, dar separa crile «deutero-
mia, lesechîel, Daniel, Osea, loil,
Amos, Mlhela, Avdie, Ion a, N;ium* ca»©*tfsty> de cele canonice.
AviiL'um, So fonie, Agheu, Zaharia, TRADIII- [Jat, tradiie, gr, para-
Balcani- dosis — prerîanie, transmitere] Bi- :
Manuscrisele cele mai vecrd sint serica a dat o importanta capital

fra^rm'nte de papyms. Copiti au Tradiiei în dublul ei sena :
ficris Vechiului Testament în

textul oper a lui Ii sus
întreaga
Textul oficial se numete
li)
ebraic. Hristos, In timp, adic mesajul apos-
se-
testul m&cretic* stabilit între tolilor transmis Bisericii «Cci am :
colele 5 i 10, de ctre masorei,

sa-
primit de la Domnul ceea ce v-am
vani care rspundeau de textele predat» (I Cor. 11, 23), sau încre-
sacre.
dina, care a fost dat sfinilor
Pentru comunitile iudaice for- odat pentru totdeauna» (luda 3)
dlas-
jate im afara Puleatinei, în b) modul de a transmite Revela-
pora, mai ales în Alexandria,
Vc-
ia dumnezeiasc, în istoria Bisericii
in
chiul Testament a fost tradus Tim, 20), care este o simpln
nu
(I ti.
limba greac. Aceast traducere este trecere de la o generaie ia alta
fcut in Alexandria, ctre jumta-
de câtre unei moteniri sau o cronologie, ci
tea secolului a] 2-lea în.Hr, care Biserica, în
o succesiune în
un grup de 70 de savani în 70 de acelai timp, continu i înnoiete
zîlr de aceea se numete Septua-
;
credina de ia început (In 16, 13.

gMa (precurtat LXX). Biserica Or- în acest sens, Tradiia nu este o alt
todoxa folosete SeptuagintOt deoa- :;urs,'i a "Revelaiei, alturi de fttVtft
rece toate citatele din Vechilii Te*-
Scriptura, d principiul, criteriul i
tment în Noul Testament sint
Septua- mediul ei permanent. Biblia i Tra-
luate din aceasta traducere.
diia formeaz un esut, sau doua
gînta traduce rareori un text care
uvie ale unei irînghil de rezis-
mi se gsete In Biblia ebraicii, sau ten, nu doua verigi succesive ale
introduce variante în textul origi-
unui lan,
nal, în nchlmb pstreaz texte care
Cîteva aspecte principale ale în-
pierdut in Biblia ebraic. Spre
fjr'gu
vturii despre Tradiia :
eesebJre de canonul ebraic, Septua-

ginta adaug «.cri bune de citit» 1} Aacum munturisete evan-
fiwtginoacomena), unele scrise dl-
ghelicul loan (20, 110 21, 25), pro- ;
rect in limba greac: Toblt,

tudit. povdui rea oral a precedat evan-
ghelia scris. Apostolul Pavel con-
Epbtok lui Ieremsa, Cîntarea celor
Ezdra, înelepciunea, firm;! faptul Tradiia orala i
ca
trei lineri, III
Ecîesiasticu! Istoria Susa-
(Siracid), scrierile Noului Testament au de-
nel, Istoria Balaurului i

a lui Bel, venit ceva obiectiv în sinul comu-
M a albei Rugciunea nitilor primare «Aadar, frailor,
I. II i III
din Palestina
p
n-au
Iul
rmînei tari
:
l inei tradiiile —
Mânase. Iudeii
acceptat «ceste cri incluse numai
paradoseis — tradiia ne.? pe care —
în canonul alexandrin. Pian astâssi,
le-ai primit fie prin vtu grai, fie
Biblia folosita de Bisericile
protes- prin epistola noastr» (ti Tes. 2, 15).
tante reine numai crile canonice Tradiia oral precede Scriptura, de
texte i unde, importanta ei de aceea, dup
din canonul ebraic, celelalte
j
cri traduse in Septuaglnta fiind Vaslie cel Mare, principiul *vechi-
ia - QietlQCiar dn Teologie A— Z — Cd. 42

mi: TOADljlE
mii» trebute s
observat cu cea
fie care creatoare a TradiieU tfe unde
mai mare strictee, în fond, con- i Iluminri ale dogmelor vechi
nc-1 ;
textul Tradifiei este contextul Isto- manifestarea Duhului Sfînt, ener-

riei mmtuirii, adic apostolii, uce- giile necreate, aspectul on-
divine
rudi lor i succesorii lor stfnt plasai tologic al mîntuiril, cui tu] Maicii
în cadrul lucrrii Duhului Slint în Domnului, cultul sfinilor, Impor-
B [serica. Biserica Ortodox a dat o tana pocinei i postului,
importana deosebita rolului trans- 4} Confluena dintre Tradiie -
miterii Tradiiei l factorilor care istoria mîntuirii —
deoarece Bise-
conlucreaz apostoli,
:
predicatori, rica trebuie s introduc mesajul
episcopi, prini, comunitatea. Evangheliei in diverse situaii cul-
2) Paradosls, tradiia iniial turale i sociale. Formele Tradiiei
apostolic, este confirmat în Noul in de viaa Bisericii forma «apos- :
Testament. Odat fixat in scris. tolic», prin care se asigura conti-

Biserica s-a pronunat asupra ei sta- nuitatea permanent a creaiei de la
bilindu-î conturul ca Sfîuta Scrip- mceput «Tu eti Petru^ i pe
:
tur, care devine altfel decisiv, i aceast piatr voi zidi Biserica
pentru secolele urmtoare, îrineu Mea» (Mt. 16, 1B) forma «istoric",
;
vorbete de tradiie ca ;ilrypothe- prin car* se asigura eon-textualiza-

sls» a Scripturilor, adic factorul rea cultural i diversitatea teolo-
care d sensulunitatea mftajuiul
si gica a mesajului Evanghelici.
scris. Toi prinii Bisericii si sinoa- S) Biserica este InfaUbil pentru
dele ecumenice SÎn't de acord cu ca- c mrturisete « adevrul», care
racterul normativ al Tradiiei Nou- este revelaia l darul tiuhuJui Sfînt
lui Testamem., în care se cuprinde Doctrina este ortodoxa nu pentru
sinteza exper lentei comuni tailor c este prflpusâ de episcopat ci pen- t
din Ierusalim l a comunitilor tru efl e garantat de contiina Bi-

apostolice primare. Noul Testa meni sericii, în care se exprim mrturia
are un caracter ireversibil, dar el Duhului Sfînt. Succesiunea apos-
nu epuizeaz tradiia, apostolic ini- toii cnu esice infailibil fi în mod au-
ial, care este inepuizabila. In acest tomat exist episcopi care nu stau
;
sens., Atanasle spune «Sfintele c în contextul Tradiiei. Sau de pil-

l de Dumnezeu inspiratele Scrip- d, nu orice detaliu este ortodox în
turi sînt suficiente pentru mrturi- «Mrturisirile» de credin din se-
sirea jjde vrului» (Contra clinelor 1 H colul al XVII-lea. De aceea, un su'nt
3 P< G. XXV, 4).
:
ca Maxim Mrturisitorul a refuzat
3) Caracterui ortodox, dinamic si
s se împrteasc
cu episcopii
creator al Tradiiei vine nu numai care semnaser acordul cu monotc-
din capacitatea l necesitatea Bise- liil «Daca toi se vor împrti cu
m
:
ricii de a interpreta in mod conti- erezia, eu nu voi împrti». In

nuu Sfînta Scriptur, ci mai ales acest sens, Tradiia, râmîne un cri-
din faptul câ Duhul Slînt desco- teriu de referin pentru orice in-
per m fiecare .timp o ra^ a adev- stan cu raracter maglsfcerial i
rului FrS iâ formuleze o teorie a pentru orice text dogmatic,
dezvoltrii care are la
doctrinei, Hotârîrile sinodale ale episco-
fi)
baz o concepie organ teist despre patului, adic dogmele celor apte
Eevelale, Ortodoxia a recunoscut si noade ecumenice, nu constituie un
ca exist o aprofundare i o apli- criteriu extern, adic autoriibatea

TRADIIE 403
doctrinara nu joac rol dac ele nu cuvîntuiui sori s al lui Dumnezeu.

sînt admise sau «receptate» de con- Intr-adevar, S fin ty Scriptur are a-
'Uinn Bisericii. Dar nu trebuie si utoritate obligaitorie, normativ pen-
fie confunde dezvoltarea dogmati- tru Biseric i Tradiie., dar Biserica
cii eu procesul de formulare sau ar- este cea care a ales crile bibLice
ticulare doctrinar. Biserica Rs- i care interpreteaz în mod înf ali-
ritean' a dat d mare important bi! Sfînta Scriptur, Desigur, în fl-
tradiiei liturgice t
experienei sfin- ec lai timp, Sfînta Scriptura este
ilor, In care se pstreaz multe
învturi care n-au primit o for-
aceea care mrturisete c
Biserica
este infulîblla\
mulare runciliarâ expres, cum este
In teologia catolic mai veche,
cazul doctrinei despre Taine sau Tradiia apare ca un principiu In
despre prefacerea darurilor euha-
ristice. Vorbind despre tradiiile cul-
sine, ca o norm
independent a
Revelaiei, care cuprinde adevruri
'', afîntul Vasile spune
li
«Printre :
ce nu se gsesc în Sfînta Scriptu-
dogmele i propovduirUe pstrate r. De aceea pentru dogmele noi,
In Biserica,pe unele le avem din pe care muteriul infaltbll al pa-
învtura scris, jar pe altele le-am pei le poate formula, nu este nece-
primit din Tradiia apostolilor, pre-
sar confirmarea explicita a Si in tel
data in chip tainic ; dar ] unele i Scripturi. TeoLogia postuleaz
h
ori-
altek au aceeai putere» (Despre ginea apostolica a doctrinelor, care
Duhul Sflnt t cap. XVIII).
n-au în mod explicit G baz reve-
lat în Sfînta Scriptur.
Confesiunile protestante susin Dar partea critic a acestei po-
concepia ziii canstft în aceea câ Sfînta îW-
despre suficiena
Sfintei
dile nu poate primi acele înva-
Scripturi, nl'irniînd numai Sfînta c turi nebiblice, care s nu se f| aflat
Scriptur arc autoritatea cuvin tu lui
iui Imune/eu l ele aceea, pentru
I
In sîrnbure în adevrurile revelaitc
Q identifica adevrul dumnezeiesc» i pstrate de ea de Tradiie, i
r
nu Extetâ alt criteriu deeft Biblia. care sa nu se gseasc i în Sfinta

In acest context se fac urmtoarele
Scriptur mcar într-o «Iot sau o
afirmaii Biserica nu primete în-
:
c\M», O înva tur de credina nu
vtura din afara Bibliei pentru se afl exclusiv In Sfînta Scriptur,
Fii este o surs exhaustiv
aceasta
,
sau exclusiv în Sfînta Tradiie. Ori-
a Revelaiei, eputzînd Tradiia apos- ce învtura dogmatica" trebuie s
""li^â. Numai ceea ce aib temei atlt în Sfînta Scripturii,
este afirmat
cît i în Sfînta Tradiie.
î consemnat în mod explicit în
Biblie este valabil pentru credin. Desigur, între Bisericile cretine
Trndiia este numai un S^vor secun- exist i elemente L'omune, care pol
dar pentru credina. Biblia este su- constitui o baz solid pentru vii-
Btientâ pentru m intuire, cci nu nu- toarele discuii referitoare la aceas-
mai ca ea are autoritatea cuvintu-
t tem. De pild,autoritatea Sfin-
lu[ lui Dumnezeu, dar ea este mijloc
tei Scripturi este acceptat de toate
Bisericile, Toate confesiunile înva
de transmitere a harului ea este
mediu prin cure Kristos vorbete
;
c Sfînta Scriptur este cuvîntul lui
t
acum credinciosului.
Dumnezeu, cDumnezeu Se desco-
per în Biblie, care cuprinde mrtu-
.SfîntaScriptura nu oferâ un teria inspirat a faptelor mîntultoare,
rnei pentru teoria despre suficiena svîrsite de Ilsus Hrlstos. Apoi, Bl-
404 TRADIIE
serîcîle» sub forma celor mari trei oricine are o iniiere cît de mic
«tradiii», accepta c
SJIinta Scriptu- în chestiunile bisericeti nu va ri-
ra trebuie s
fie îneleasa in contex- dica obiecii (împotriva acestei a Ur-
tul credinei Bîseri Hi, al Tradiiei maii). Fiindc, daca am încerca s
în general. Prin urmare, ele recu- lsm la o parte obiceiurile (care
nosc c
Biblia a fost transmis prin nâu temei scris), ca i cind n-ar
Biseric i ca în aceast transmitere avea mare însemntate, am jgrei,
Tradiia arc o funcie de initcrpre- pflgubind Evanghfliii in rele eseni-
tare. ale. De exemplu, ca amintesc de sa"
In fine, Bisericile de orice tradiie primul si cel mai obinuit ce te- :
confesionala recunosc valoarea ecu- mei scris au cel care sper în nu-
menic a Simbolului ni cec. consta n ti - mele Domnului nostru Ii sus Hris-
nopoiltan, în care nu o cred In-vd los s
se însemneze cu semnul cru-
nou, ci mrturisirea care a pre- cii ?Din ce scriere am învat sa
cizat într-o .form scurt i depli- n întoarcem spre rsrit in timpul
n, credina Bisericii vechi. rugciunii 7 Care dintre sfini ne-a
în discuiile ecumenice din ulii lsat în scris cuvintele epiclejzei,
ma vreme, unele aspecte ale Tradi- (care se rostesc) in timpul sfinirii

iei au fost relevate, ea necesitînd pîinll (sfintei) Euharistii al poti- i
o clarificare si precizare a coninu- rului btnecuvintril ? Nu ne mulu-
tului i exprimrii iui. Iat cîteva mim cu acele (cuvinte) pe care le fi-
teme ce se propun :
mi n teste Apostolul sau Evanghelia
— o nou evaluare a co ntinuiia (s.i de aoeeâ) înainte i dup Euha-
îi i diversitii în Tradiie. Unele ristie zicem i altele, pentru c ta
Biserici au uni f ierni prea mu li di- din învtura nescris au mare c
versitatea Noului Testament, altele putere în sâvîrirca tainei. în virtu-
au diversificat prea mult unitatea tea cror scrieri binecuvîntm apa
Noului Testament Botezului, untdelemnul ungerii *i
—
;
abordarea ermineut'tc, istoric pe cel care se boteaz ? Nu in vir-

sau contextual a dogmei, in sen- tutea tradiiei (transmise) in mod
sul contextual iaarea obliga
eâ, sn latnic? în care scriere avem temei
se fac distincie intre studiul evo- pentru ungerea eu untdelemn ? D-
luiei dogmelor i textele de cre- blceiut de a afunda de trei ori pe
din ca atare omul (care se boteaz) de unde fl
— ;
evaluarea unor noi funcii ale avem ? i celelalte obiceiuri legate

tradiiei —
ca «tradiii* în sen- — de Botez, cum este lepdarea de sa-
sul ea în aînul aceleiai comuniti inn si de îngerii Iul, în care scriere
a aprut o pluralitate de poziii i {îi au temeiul) ? Mu (provin toate
de opiuni sociale, pornind de la acestea) din învtura prinilor
aceiai temei biblic rolul profe-
;
notri pstrat în taina 7» (Vas Ele
tic al Duhului Sfînt în viaa Bise-
cel Mare, Despre Duhul Sfînt > cap.
ricii l caracterul de eveniment al
Tradiiei.
27, ed. i trad. d, p. 79},
«Dintre dogmele pstrate în Bi- 1) j li Mo <j r a 1 1 * : Hil»pcjlYt« de Rome,

seric, pe unele le avem din înv- hn undit Ion fipmiolKfitv., trad. de. B. BoUe,
tura scris, iar pe uliele le-am ud, Ed&taq? du Ceri, Paria, î98h
2,
primit din tradiia apostolilor. Am- Ir£nt& dr Lyon, t*a ptedir.txilcm des op<>
bele {forme de transmitere) au a- iuys, Dngclee do Brouwsr, I**riî), 1&77; l
ceeai putere pentru credin. -l Oria, Scriptura i Iradite, in «Studii Te-

THANSFIfUJJlAfifc 4«5
otogtrtji. XXI] (IS?0), tir. 5—B, ip, 3B Fiul Meu cel iubit, întru Care am
GSj D, St^nitaM, snnia Trotil tte. De}}* binevoit.
fljfco imUtnll întinderea nQrto-
dosiâ", XV)
$1
(19&4], nr. I, p,
ei t In
47— 109 , N.
l acest glas noi l-am auzit,
pogor îndu-se din cer pe cînd eram cu
CbttHca, Scrj'pfuJ-d, Trad/fte. Tradiii, I:i
Domnul in muntele cel sfînt».
«Ortodox!**, XV <1K3J, ir. 3—4 1 Lite
Deopa. Despm cndjnfa ortodoxa, In limbajul biblie slava, mrirea
EIH,
Bacare'tl, l&SU tuan MiMlui, Irod/f jV,
r
— doica —
este manifestarea vizibi-
&Hpturâ f
Blaerir.*, in tOrtodoxia*, nr,
l a divinitii Iul lisus. El face a-
4fr98B, p. 50—74, ceasta experien a slavei în mui
multe ocazii. La natere, slava Dom-
TRANSFIGURARE metaroor-
[gr.
nului a strlucit, in jurul (LucaSu
phoslsj ; Una din cele mai impor- 2. 9), La Botez cerul coboar pe pâ-
,
tante experiene ale Iul

mînt pentru ca astfel toat creaia
schimbarea (a fa,
lîsus a
transfigurarea
fost
s vad mîotuirea —
slava lui Dum-
(Matei 17, 1—9). nezeu (Luca 3, ti). O voce din cer
Ii&iLs se afl ca
sa se roage încon-
confirma c
lisus este Mesia, Fiul
jurat de Petru, Iapov pe l Omului, Care n-a venit s
I se slu-
Ioan,
muntele Hermon. In timpul rug-
jeasc ci s
slujeasc (Matei 20, 28).
El tii în mijlocul tor ca unul care
ciunii, Ilaua s-a schimbat la iâ'â,
slujete (Luca 22, 27).
faa Lui strlucind ca soarele i hai-
nele Sale ca lumina (Luca 9, 2Q — Apostolii nu îneleg bine ce se
S$j. Luca scrie c Moise si llîe vor- întîmphV lisus începe, fine tul
s
cu
beau cu Iisus care a aprut In sla- încetul, reveleze l s conture-
va. Ucenicii au vâaut flîaua i ze personalitatea Sa. Ca i la Botez,
pe
cui doi brbai stînd Ungi lisus
vrea s
Introduc pe cei din jurul
(Luca p, 30—32). D3n norul care i-a
Su
in misterul existenei divine i
în experiena anticipata a împr-
umbrit, s-a auzit vocea («Acesta iei. Apostolii încep sâ vad acum
&
;
este Piui Meu

de El sa cel ales, pe Fiul Iul Dumnezeu în îi sus. El
cultal» {Luni j, 34— 35). Hsus este nu înceteaz a fj om, prin urmare
confirmat ca Unul dfn Treime. El nimeni nu poaite sâ vad pe Dum-
a primit de la Tatâl cinstea (II Petru nezeu decit prin Fiul Su.
l. Iii — 17). Schimbarea la [aa este o antici-
Apostolul Petru, martor ocular, îi pare a Patimii (Luca 9, 30—31) î
amintete de schimbarea la faa a a învierii. într-adevr dup înviere
lui IJ&U3 pe Muntele Tabor astfel IIsus arc alt forma, umanitatea Sa
este plina de focul divin, îmbrca-
(cf. II Pettru 1, IC— ÎS)
«Pentru ea noi v-am
:
adus la
t în Slava mare, care orbete pe
ucenici (Luca 24, 16), care Si trans-
cunotin puterea Domnului nostru figureaz chipul (Ioan 20, 14), care
lîaus Hristoa t venirea Lut, nu luîn-
11 face de ne recunoscut (Ioan £1, 4).
Ea>ne dup basme meteugite, ci Ea poarte însemna i eliberarea u-
fluidei am vzut slava Lut cu ochii manului din condiia prezent, pre-
notri. cum i voina lui Dumnezeu de a
Gacl EI a primit de la Dumne- aeza umanitatea la locul ei ultim.
zeu-Tatal cinste l slav
atunci cînd, i
'Trupuri le noastre vor fi transfor-
din înlimea slavei, un filas ca a- mate dup chipul jrupului Su plin
Na a venk ctre El «Acesta este :
de tiftvfl» (Filipenl 3, 211
— ;
fflfl TREI ME—TIHNIT ATE
TREIME — TRINITATE [gr, Trias, expresia "Sa facem om dupu chipul

lat, Trinitas - Treime]
doctrina; îji asemnarea Noastr" (Fac. 1, 2 fi);
de baz i specifica a revelaiei Nou- cintarea întreit ^Sftnt, Sfîm, SEÎnt

lui Testament i deci i a creti- este Domnul Savaoti» (Îs. 6, 3
nismului, dup care dumnezeirea Apoc. 4, &) apariia celor trei tineri,
;
sau esena lui Dumnezeu subzist !a stejarul Mamvri, crora Avraam

ca treime de persoane sau posta- i Ie-a adu* daruri l
închinare (Fac,
vuri Dogma despre Treimea dumne-
.
18, 1 2). De asemenea, exist une-
zeirii sau a unitii întreit posta- i le referiri Cuvintul iul Dumne-
la
i ce este o dogm cardinal, deoa- zeu [Pa. 3 Ort, 20 118. 8S) i la Du-
:
rece are implicaii asupra întregii hul Iul Dumnezeu (Ps. 32, 6 103, f
învturi cretine. S-au pstrat 30^31 : Iov 3a, 4).
dou metode de a prezenta miste- în Noul Testament, credina în-

rul Treimii : tradiia apusean A por- tr-un singur Dumnezeu In trei per-
nete de la unitatea firii dumne- soane este pe deplin descoperita de
zeieti la identiiriru.'i persoanelor ; Însui Fiul lui Dumnezeu, în viaa
4 rad i ia rsrite an S pleac de la re- si slujirea Cruia noi am cunoscut
alitatea popasurilor in oare
1
Se taina Sfintei Treimi De pild, ia
manifest Dumnezeu la consubstan- Botezul lui Ii sus tn Iordan, sînt pre-
ialitatea lor. urmînd principiui ci zente în mod real toate cele trei
identitatea lucrrii probeaz unici- persoane : Tatl, Care întrete prin
tatea naturii. glasul Su din ceruri c : w A cesta
Credina iratr-un singur Dumne- este Fiui Meu
intru Care cei Jublt,
zeu personal (monoteismul) esLe în- am binevoit» Duhul Sfînt, Care, ;
vtura principal care s-a desco- în chip de porumbel, S-a pogorft

perit în Vechiul Testament (le. 20, peste lisus Fiul, Care, dei ;
de fr
2—3; Deut. fi, 4; îs. 43, 10—11) pcat, primete fie botezat de ia &
i care s-a pstrat l in Noul Testa- Io an «ca se împlineasc s toatei
ment {Mc. 12, 29 In 17, 3). ; dreptatea- (Matei 3, 16—17).

Descoperirea personal a iul Dum- Evangheliile au pstrat numeroa-
nezeu s-a exprimat In istoria Vechiu- se texte in care se vorbete despre
lui Testament, mai alea, prin flle- cele trei persoane ale lui Dumnezeu»
gmintele* pe care Dumnezeu Ie-a fie mod deosebit, fie la un loc.
în
încheiat cu poporul Israel (c£ Fac, Tatl i Fiul sînt amintii deosebit
17, 2). Astfel Dumnezeul tuturor în versetul «Pe Dumnezeu nimeni i
devine printele unui popor «Am : nu L-ei vzut vreodat. Fiul Cel
s v primesc s-Mi fii popor, iar Unul -Nscut Care este în sînul Ta-
Eu s
fiu Dumnezeul vostru^ {le. tlui Acela L-a fcut cunoscuta
6, 7), tn Noul Testament, Dumnezeul (In 1, ]B). Despre Duhul Sfînt, îlsuft
unui popor se reveleaz din nou ca spune «Iar cînd va veni Mingile-
:
Dumnezeul tuturor popoarelor, torul, pe Care Eu îl voi trimite vou

In perioada Vechiului Testament, de ta Toii, Duhul adevrului, Care
Dumnezeu S-a descoperit i ca de la Tatl purcede. Acela v# mr-
« Treime de persoanei, dar într-un turisi despre Mine» (In 18, 26). îna-
mod indirect i neclar, deoarece a- inte de înlarea Sa la cer, lisus I-îris-
ceasta era perioada de pregtire a tos poruncete ucenicilor Si ;-.i
min mirii, Totui, exlstn unele mr- mearg la propovdui re i s bo-

turii care se refer la persoanele teze, în numele Sfintei Treimi, pe
Sfintei Treimi, cum ar Ti de pild : ce] ce vor crede « Mergi nd in v- : N
n
TlftELME—TRINITATE \[fi
al botezîndu-le
toate neamurile, dogmei Sfintei Treimi au avui Ata-
in numele Tatlui i al Fiului i al nasie cel Mare, Chirii ai Alexan-
Sfîntultii Duh» (Matei 28, 19), driei,Crigorle de Nasianz, Vasite
In propovdulrea apostolilor* cre- cel Mare, Maxim Mrturisitorul,
dina in Dumnezeu — Sîînta Treime loan Damaschin, Grigorîe Palama
este, de asemenea, mrturisit ir l alii.
mod clar. In predica sa, din ziua Învtura despre Treime poate
Clncizecimil, Petru apune «Dum- l'i sintetizat astfel :
nozeu a înviat pe acest Iisus, Cru- Dumnezeu este unu] în trei

1,
i,i jjiii toi sin tem martori. Deci, Persoane, o unic fire sau natur,
Înlindu-Se prin dreapta Iul Dum- o putere, o Lucrare, o energie comu
nezeu i primind de la Tatl fg- na celor Ipostouri. Exist deci
trei
duina Duhului Sfînt, L-a revrsat o identitate de naturQ, de voina i
pe Accita T cum vedei l auzii vo * lucrare, perfecta i real, în Dum-
acum- (Fapte 2, 32—33), Stintul a- nezeu. Cele trei Persoane împrt-
postol Pavel adreseaz corlntenilor esc aceeai fire, în mod egal l
o salutare în numele Sfintei Tr&imi :
perfect, de aceea Treimea, nu înseam-
«Harul Demnului nostru Ilsus Hris- n triteism, adic trei firi dumne-
tos, l dragostea lui Dumnezeu-Ta- zeieti distincte, ci trei ipostasuri
til, i împârtâirea Sfintulul Duh consubstaniale, Aceeai lire este
sa cu voi cu toi" (II Cor. 13, 13),
flfi posedat i
folosit în mod deplin
Acelai Dumnezeu, Care a vorbit i egal de Cete trei, dar în mod per-
în Vechiul Testament, 3-a descope- sonal i propriu, wA* dup cum cel
rit Treime în Noul
ca Testament. care nu admite comuniunea fiinei
Cci *exlst un singur Dumnezeu? cade în politeism, tot aa i cei ca-
(Fapte 3, 30) i Dumnezeu pe care re nu admite deosebirea ipostaselor
fi cretinii, «Tatl Dumneze-
ador cade în iudaism» (Vasile cel Mare,
ului nostru lisus llristos» (Ef\ 3, Epistola 210, V. trad, rom., p. 434).
14; II Cor. 1. 3), este Dumnezeul 2, Dumnezeu sau lire a unica nu
lui Avraam l al lui laaac l al lui
poate ii conceput, în ea însi, in
Iscov, «Dumnezeul prinilor po-
afara $postasek)r Treimii. Nici unul
porului lui tznaeln (Fapte 3, 30; 7,
din cele trei nu se cugeta, nu se nu-
32 of, ; l le. 3, 6). mete sau fr m
afara de celelalte,
învtura despre Dumnezeu cel dar fiecare persoana exista într-o
unic In iUnâ. l Întreit în persoane adevrat ipostaz. Gri tf or ie de Na-
s-ei. închegat destul de timpuriu f/l zianz apune c
«monada» se mic
apare in" simbolurile de credini! ctre ftdiadâ* i se oprete în «tda-
din secolul aJ II-Iea (TeOflJ al An- d». în aceast micare a unitii
Mohlei). intrueît a -au ivit une-
Iar, sau monadei spre TYeime* se pot
le neclariti si neînelegeri în ce face urmtoareledistincii Tatl :
privete taina imitaii persoanelor este izvorul dumnezeiril (arene) ne-

Sfintei Treimi, Biserica Orientala, nscut i necauzat, principiul pater-
fie pe calea sinoadelor ecumenice, ni Litiu(Consubstanialitii i iniia-
fie pe cea a sinoadelor locale s-ti n torul necauzat al lucrrii Fiul are ;
pronunat cu autoritate în ce pri- existena de 3a Tatl prin «natere

vete învtura despre deoriint"- din venicie, iar prin Duhul ia trup
mea nj\ egalitatea celor treî persoa- omenesc i 'Se manite*:i i în lume :
ne în Dumnezeu cel Unic. Un roi Duhul primete existena de la Ta-

de mare importan in precizarea tl prin nut'cedere;', dar e dat, tri-
4CtB l'KEIME— TRINITATE
mia i manifestat prin Fiul «Tre- i duce la desvîrire prin Duhul'?

buie s
mrturisim cu evlavie ne- {Despre Duhul Sfînt, XVI, 3B, în
naterea, naterea i purcederea, trad. citat, p. 378), Dumnezeu este
nemica-
cele trei însuiri personale, «susintorul i purttorul de grija
te i neschimbate ale Prea S intei prin Fiul în Duhul Sfînt»
al tu'turor,
Treimi pe Tatl, ca nenscut
: i (Grigorie Si nai tul, Capete de acros-
fr de început pe Fiul, ca nscut
|
tih, 30 îti Filoe. rom,, voi. 7, p. 100J.
i împreuna fr de început pe ;
4, în sinul Treimii exi&tâ o mica-
Duhul Sfînt, ca purces din Tatl re interpersonal, de «peri hor ezw,
dat prin Fiul (precum zice Damas- adic de comuniune absoluta i de
chin) î împreun venic» (Grigorie întreptrundere perfecta, avînd un
Sinaftui, Capete de acrostih, 27, în singur principiu. Cele trei Persoane
Filoe, rom., vot, 7, p. 100). nu sînt trei principii ale substanei
3; Deofi intime a înseamn de ase- dumnezeieti, dar aceasta nu înseam-
menea o unic voina i o unic lunc firea sau lucrarea Fiului i a
crare a Treimii. Aceasta nu înseam- Duhului stnt incomplete. Cci Fiul
n c lucreaz numai Una dintre este «chipul lui Dumnezeu cel ne-
Persoane, ci cele trei Ipostasuri lu- vzut 1
1, 15), f'Este imposibil

(Col.
creaz unanim, dar Cicoare dup a chipul Dumnezeului
privi celui
modul su propriu. Unul voiete i nevzut, fârâ iluminarea Duhului"
lucreaz ca Dumnezeu-Tatâl, altui (Vasile cel Mare, Despre Duhul
ca Fiul Iui Dumnezeu, tul ca Du-ei I
Sfint. XXVIII, 6$ ; trad. cit, p, 494).
hul lui Dumnezeu. Teologii orto- Pentru Grigorie Pai ama, ipostasul
doci folosesc diverse formule pen- Duhului Sfînt are un caracter per-
tru a exprima aceasta lucrare trird- sonal reiai on deoarece iubirea
,'i
c
.
tar i Chirii al Alexandriei spune Tatlui ctre Fiul, ca relaie perso-

orice dar vine de sus, *de La* Tatl, nal, este ipostaziat în Duhul Sfint,
*prin» Fiul, «ttw Duhul Sfînt dup ; Pentru Grigorie Sinaitul, Dumnezeu <:
Grigorie Taumaturgul orice lucrare cel întreit in Ipostasuri are (nu to-
pornete «din» Tatl, trece «prin» tul nea mestecat perihoreza Aces-
Fiul, se desvirete *cfj» Duhul tora între Ele» (întreptrunderea tor)
— (Ihidem).
;
Grigorie Pat ama preia o expresie

tradiional «de îa» Tatl, «prm»
:
5, Dogma trinitara a format obiec-

Fiul «tft* Duhlii Sfînt Activi tateu tul primelor si noade ecumenice, iar
«în afar» a lui Dumnezeu, adic terminologia trinitar s-a precizai,
creaia, mîntuîrea i sfinirea sint în aceeai perioad prîn contribuia
opera comun a Treimii dar ea a t
deosebit a prinilor cqpadodenl,
fost împrit între cele trei Per-
soane- creaia se atribuie TntnluL
care au precizat dumnezeirea c :
Care a creat din voina Sa, prin

(ousla) substana
este comun a
Trehnii, care exist în sine Eire$
Fiul, în Duhul Sfînt rscumpra-
;
;
rea. Fiului, Care S-a întrupat prin

sau natura (physisj este realitate,
Duhul Sfînt, a&cultind pe Tatal ;

care constituie o fiin persoana ;
sfinirea, Duhului, Care vine de la sau Ipostasul [hypastasia) este su-

Tatl, la cererea Fiului. în actul bieotul care posed i asum în mod
creaiei, Tatl este izvorul, Fiul li- îndividuaL aceeai natura îdiomele ;
mita, Duh ui
devenirea. Vasile Dup ipostatice (idJomata) sint caracteris-
cel Mare, <texist ci singura -surs a ticile sau însuirile personale ale
tot ce exist, care creeaz prin Fiul iposta&ului.
imoD tos
Misterul Treimii râmlne inson-

6. esta cu Tatl j aa
coste rn iac su- s
dabil, cci concepem un fel de des- pus timpului pe Stplmi! {impurilor, Deci
prire unita l o unire desprita trebuie s
pastîm i fie Dum/iÊcu '
[Hî, Vasile cel Mare). Muli au în- unul, dar s
mrturisim t cele trei îpos-
diMpi mumie Grigorie pe >'"-
1
cercat su foloseasc Imagini cu care t aiuri, jj j
5$ depeasc aa-zlsele contradic- caro cu prouietatua Lui pvrsonntâ. Cel

ii logice care sîm cuprioaG in afir- se rlmpaUe» t dur incimp.i\It* T l *$e tfil-
maia un singur Dumnezeu in trei

:
priMj.'iiî» dar *d&ti£&tj Induse*, dup dc:e-
persoane, sau sâ gseasc demonsitra- De <weea r neîneleas este l îm^âr-

tafi,
ii raionale. De piLd, pentru Feri- tlma i TUiJ'J-eG. Dar unda ar ttiat Ii Wtn^
citul Augustin, o soluie de a afir- teieul dac unirea i despturea Fiului
ma Treimea in Dumnezeu, fara" a •jl Tallui ar 11
a aa cum asie unirea i
ntya unitatea numeri c, este aceea despttlrea dintre om si om t n-ar mai
de a considera cele trei Persoane ca cunsta in nimic altceva ?* (Maxim Mrtu-
relaii in launtml vieii divine. A- rteitami, Capete dcê dragoste, ih 20.
ceste relaii treimice ar corespunde în Filoe. rom, vvl, 2, p 60— Bîj.

t
cu relaiile eu-ului cu el însumi, a-

U i h 1 1 o t) r h I i v : D, SlSnlloflc, Fiina
dicâ cu a aminti, a cunoate, a iu-
i i postavurile. Ir? SfJrtfa fr^/uie cttlptl Sj.
bi. Omul însui care cunoate ca o
Va*/ie eel Mo re, în «OrLodmÎpn, XXXI
imitata viaa, spiritul i firea sa,
experlazâ o imagine a Identitii de
(IM»], nr, î, p. S3 — 7-1 ?
I. Elrta, rnviîifl-
substana l distinciei relaiilor în-

fiû despic Di.}iîmext>u — Srnin T/efmo,
in DcGlasul Bisericii^ XXXII [1^73], r.r.
treite,
1—2.
Învtura despre Sfînta Treime
are oînsemntate deosebit pentru TRIOD Perioada Triodului fae
:
Viaa duhovniceasc a credincioi- numete Trîod deoarece canoanele

lor.Câcl aa cum persoanele Sfintei de utrenie sint compuse din trei
Treimi exist una în alta, în-tr-o u- ode) e&te mobil, depinzînd de data
nitate perihoretic fiinial h
tot aa Petelui. Potrivit reguleî stabilite
i cretinii formeaz o comuniune Ja Sinodul ecumenic de la Mceea
spirituala de credina, ndejde si (325) cretinii serbeaz Pagtele
h
în
Iubire In Dumnezeu. Biserica este prima Duminic de luna plin, du-
o unitate de fiin l o comuniune p echinociul de primvar. In anii
de viaa dup chipul Sfintei Treimi
dnd aceast Duminic ar coincide
cu pactele evreilor (totdeauna la J4
(In 17).
Nissan), Pastele cret.inilor este a-
Cliiff zice DnmTtul : *Eu $f Tatl tmes mlnat pe Duminica urmtoare, Po-
slntam* fin 10, 3fl), nrtita Idcntiltdca JjJn- trivit acestei reguli, data Patilor
ii, iar cfcd zice; «Bu sîni inifu i'ata.1 sjf poate s
varieze de la an la an pe
VttOl întru Mine* fin 10, 38) r arai no- un interval de timp de 3b de zile,
ffaxpâritCQ ipostasarilor, Prin impure, irU cuprins între 22 martie (data cea mai
i-!?Ul r despârind pe Fiul de TaW, pQ4 timpurie) si 25 upriJie (data cea mal
pa omimiQui prile în prpastie, Cdd, tîrzte). Toi ortodocii celebreaz
mu spun tiz Fiul r. ate ooelern eu 7'o- srbtoarea Petelui dup calendarul
Iii. tfetr d-nspr \sidu-L de Ei srnt silii I s vechi (sau iulian) neîndreptat. Bise-
sjau.'Jd! fd nu S-o nscut din Iii vi S Sus- rica Ortodox Româna a introdus
lti astfel irei Dumnefcej ai ir*; prind- stilul nou (aat calendarul grego-
pli, tm îsjc c -S'tf nâsu'.ui din Aaela, dar rian), prin îndreptarea calendarului
dfipAi\i;:d>t-l. tini silii sfi apun <:d nu vechi cu 13 zile, la 1 octombrie
41 ti
TRIOO
1924, care a devenit 14 octombrie lim a Domnului, sau a Floriilor (li-

1924. De aceea, stilul nou, dup turghia Slin tu lui loan Iîristostom).
Pastele poate sa varieze intre 4 a- Sîmbâta, în a âsea sptmîna, se
prîlicr i 8 mai. Numai Biserica Ru- face pomenirea Dreptului Lazar.
s, Sîrha, Patriarhia Ierusalimului — Sfînta i Marea Saptamin. Zi-
$1 clugrit de la Athos au rmas ai lele de post în perioada aceasta aint
astzi la calendarul vechi, neîndrep- socotite zile aliturgice, în semn de
tal;. Potrivit tradiiei canoni ce t
data pocin. Pentru a împrti, totui,
Petelui trebuie s fie anunat pu- pe credincioi în aceste adie", daru-
blic, anual, printr-o pas-
scrisoare rile sfinite se pilstrau litur- dup
toralii, semnat de membrii sinodu- ghia din Duminica precedent si
lui local. erau daite credincioilor seara, in
Timpul Trladului poate ii sutaîm- zilele de post, la sfîritul vecerniei,
pârlt în ma{ multe perioade :
în cadrul liturghiei ce poart nu-
—
începutul Trioduliti, care cu- mele de Liturghia darurilor înainte
prinde Duminica Vameului si Fa-
:
sfinite, Aceast liturghie nu este
riseului, Duminica Fiului risipitor. altceva clecît o vecernie urmat de

Duminica Înfricoatei Judec fi (a cuminecare, fr
canonul euharistie.
lsatului sec de carne), D urni meu Ea se savîrsete miercuri i vineri,
Izgonirii Iul Adarn din rai (a lsa- din primele ase sâptmini ale Pos-
tului sec de brînz), In slmbata care tului Pa$telui ;
joia din sSptânâîaa
precede, se face pomenirea mor- a patra; luni, mari i miercuri din
ilor. Marea Sâptâmîni.
—
Perioada Postului Mare, care în seara primelor patru zile din
cuprinde Duminica Ortodoxiei (Li-
;
iSfiptmtna Mare, la denie se ci ni i
turghia Sfîntului Vasile h "Duminica troparul «Iat Mirele vine în mie-

:
Sff ritului Grîgore Palarna, arhiepis- zul nopii i fericit este sluga pe
copul Tesaloniculut (Liturghia Sf lu- care o va afla priveghind, iar ne-
tului Vasile); Duminica Sfintei vrednic este iari cea pe care o
Crud (Liturghia Sfîntulul Vasile) : va afla lenevlndu-se. Vezi, dar,
Duminica Prea Cuviosului Printe suflete al meu, cu somnul nu te s
[oan Scrarul, autorul lucrrii «Sca- îngreunezi, ca s
nu te dai morii l
ra vlrtuiîor» (Liturghia Sfmtului afara de împrie s
be încui, ci te
Vasile) joia. in a cin cea
;
sâpt- deteapt strigînd Sfint,
:
Sfint,
mîn, se cîrtt marele canon de po- Sfint eti, Dumnezeule». In

Sfînta
cin Andrei CHteanul (c.
el iul i Marea Joi se face Liturghia Sfîn-
720) «Suflete al meu, suflete al
:
tului Vasîlc si se sfinete Sfîntul
mcu,scoaLâ pentru Ce dormi ? Sfîr- Mir. La utrenie, se citesc cele
Situl se apropie i
1
vrH s te tulburi. dousprezece Evanghelii ale Patimi-

Deieapt-te dar, ca sa se milosti- lor. La scoaterea Sfintei Cruci, se
veaseâ spre tine HristOU Dumnezeu, cînt un an"t.îfon (al 15-lea), în care
Cel ce este pretutindeni i toate le este rezumat tema deniilor din
plinete^. Tar aîmbta, în aceeai Sptâmina Mare : ir Astzi a fost
sptmM, se cint Acatistul Maicii spînzurat pe lemn Cel ce a spî uu-

Domnului. în Duminica a cineca a rat pmmtu] pe ape. Cu cunun de
Marelui Post se face pomenirea spini a fost încununat împratul
Preacuvioasei Maicii noastre Mria îngerilor. Cu porfîr mincinoasa a
Egipteanca [Liturghia tiutului Va- fost îmbrcat Cel ce îmbrac cerul
sile) Duminica Intrrii în Ierusa-
;
cu nori. Lovire peste obraz a luat
mut 411
Cel cea slobozit In Iordan pe Adain. în nefiin, sufletele i fiinele spi-

rituale revenind la starea lor dina-
Cu piroane a fost pironit Mirele Bi-
sericii. Cu sulia a Cost împuns
Fiul inte de intrare în trup- Biserica
fecioarei. închinam u-ne patimilor mrturisete Ins credina învie- n

i transfigurate prin
Tale, Hristoase. Aratâ-ne nou rea trupurilor,
14—
Mu- harul IndumnezeitOT Tes. 4,
slSvltfj învierea Ta». Sfînta l
(f
La 1?). Cu vî ritul lui Dumnezeu i-a

rea Vineri este zi ailLurgieâ. «Cuvin-tul
utrenie se cintâ prohodul se face i asumat trupul omenesc :
ocolirea bisericii cu Sfîntul Epitaf, S-a fcut timp* —

-Verbum caro
pe care este reprezentat punerea faetum oafc» (In 1, HJ. în-tmparea,
în mc-rmînt a lui Hristos. în S&rta asumarea trupului, este însi te-
i Marea Sîmbt, 5n loc de Kcru- melia îndumriczeirii (V. iNDUMNE^
se ZEIRE). HriStO* S-a înlat cu
vin, la Liturghia Sfîntului Vasile,
«SA tac tot trupul trupul t va veni cu el «Dac ci- i
eta troparul :
c
I Iris tos a prsit
omenesc î s stea cu fric l cu neva va 3pune
cutremur i ni mit; pmînte&t- intru acum trupul Su sfint, c dumne-
câ împratul zeirea Sa este dezbrcata de trupul
sine sâ nu gîndeasc
împrailor i Domnul domnilor mer-
;
?-ju i c
El va veni Era ceea ce
ge sa se junghle i se dea spre s i-a asumat, acela nu va vedea sla-
mîntuirea' credincioilor. merg i va apariiei Sale» (Sfîntul Grigorie
înaintea Lui cetele îngereti cu rift?
de Nazianz, Scrisori teologice, I t 35>
se
cpetenia si puterea, heruvimii în trad. r.\t, p. 47). Prin trup
l,'i
cel cu înelege aici omul întreg, nu numai

cei cu ochi muli si serafimii
feele acoperindu-sl partea carnal, neînsufleit, cum
ci te ase aripi,
Aliluia, Aliluia, credeau apolin ari tii (v. EREZTI).
^ cintind cîntarea :
Intre trup si Duh exist o relaie

Aliluia'.'.
existenial, de aceea apostolul Pavel
TRUP sarx, lai, {caro-carnisL
[gr. vorbete de «omul firesc u i de
corpus-corporis trup, corp] — ; Komul duhovnicesc^ (I Cor. 2, 14) h
form biologica apariia con- i adic de nimicirea sau împuinarea

cret* fn existena a omului. Trupul trupescului, respectiv de creterea
nu exist înainte de suElet *au dup elementului spiritual in om. «Cel ce
sufla, ca ipostas separat, ci el apare sint dup trup cuget cele ale tru^
simultan ca parte constitutiv a pului, iar cei ce sint dup Duh, cele
fiinei umane (v. ANTROPOLOGIE ale Duhului. Cci voina trupului
j OM). Fr
suportul sau personal, este moarte, iar voina Duhului este
tar subzistenta în subiect trupul via i pace» (Rom. 8, 0—B% Bar.
se distruge : «Tot trapul (sarx) este întrucît Ii sus Hristos a distrus p-
ca iarba» (I Pi l t
24). Naterea din catul in trup. trupul este mort pen-
alte trupuri a fost Introdus ulte- tru pcat Eoin. 8, 3, 10), adic el
rior, dup prVat. Modul creaiei

sau nu mal triete pcatului
în ordinea
facerii, dinainte de pcat, se deo- in mod necesar. Noiunea de trup
sebete de modul procreaiei s j
m
cu «corp* indic, de
echivalentul
naterii '-a-
introduse prin pcat, asemenea, prezena real, substan-
terea trupului e legat deci de vo- ial, a lui Hrîstos In Euharistie
luptatea pctoas (I Ft 1, 2"*)- (V. EUHARISTIE), precum si «C0*>-
Dup Origen, omul e format din puw ca totalitate a membrii ur Bise-
ricii, adic Trupul lui Hriatos (v.
tmp r
suflet i duh (Fllocalia, 11.
trad. rom., p. 313) : trupul va trece BISERICA).
412 TRUP
^Gr dac venirea Mîmtul torului n-ar fi fost ridicat din nou ceea ce |
n-ar fi avut loc în Min-

trup, atunci devenise strein de Dumnezeu, prin
tuitorul n-ar fi pltit morii prexiL înelciunea diavolului, u-ar fi l'osi
rscumprrii noastre l n-ar fi ni- din nou înrudit \ înfiat de Dumne-
micit puterea morii. într-adevr, zeu. Toate aceste daruri eint nimi-
daca ceea ce fusese supus puterii cite de cei care spun c MintuUorul
morii ar fi fost altceva, decît ceea a venit cu trup ceresc» (Vasfle cel
ce a luat aaupr-i MIntuiitoruL, Mare h
Epistola B&U U t trad. rom.,
atunci moartea n-ar fi încetat de p. 53R— 9).
a-i arta mai departe lucrarea l Bibliografie: SI loati DamMCbin,
n-am fi avut nici un folos din sufe- Grdinii} ortodox! II, XII. trad. cit.,
rinele îndurate prin trupul purt- p. 6S — 71 t Panagbiotis Paurjia-T, T7te Tea-

tor de dumnezeire. Dac Mîntulto- ehlng about tke Hartan Boefy ol ihv
nii n-ac Eî omorît pcatul în trup, Christian Orthadvx &qujc«% Iu #Efckr-
noi n-am îî fost înviai în Hristos. iiasttkos Phafos'K (W t&t, ttt, 1—3,
ci am fi rmas mori în Adam ;

p. 10.5 —254 (text grec)] B. I, Bfrlu, 3/foJtf
ceea ce czuse n-ar fi fost reînnoit, P&flf\V despre trup, In «Studii TtîOlojJeei*,
ceea ce fusese zdrobit i dobori t IX (195?), nr, 5—0, p. 299—309.

u
UNIATISM [sau Unici, «unirea degrab preocupai aâ extind pu-
cu Roma»] : La origine «unirea cu
^ terea lor poMic în Rsrit, dedt
Roma» este lin concept politic i — s ofere protecie cretinilor împo-
un eec politic —
rezultat din com- triva turcilor.
binaia dintre politica religioas a
Deierau numii «schismatici»,
Imperiului Bizantin i misiunea po-
ortodocii sînt mereu în obiectivul
litica a papalitii romane, sub pre-
acestei politici u papalitii. Prin
textul aprrii cretinismului. Con-
intermediul catolicilor polonezi, are
Btrina de împrejurri, impâratul Eoc unirea de la Bre&L în 1596, con-
Mihaii Paleologu propunea papei tra ortodocilor din Blelornsia l
Grigore X, la conciliu] de la Lyon
Ucraina, Cu aceasta -a creaH un
din 1274, un acord prin care recu-
precedent i un model la oare Roma
QCtea c
Biserica roman deine se va referi mai tîrzîu,
supremaia, asupra Biserici! univer-
Uniatismul din Transilvania.
sale, Cind împratul «latinaphron." a
voit sa impun Bisericii Sate unirea Prin unlale se înelege aici tre-
cu Roma, cu ajutorul patriarhului cerea forat a unei pri din Bise-
toan Bekioa, populaia greac &-a rica Ortodox autohtona a Transil-
întors împotriva lor, Preteniile Ha- vaniei sub ascultarea episcopului
mei, acceptare de împrat, n-au fost catolic de Roma, la începutul seco-
luate în considerare de pa por. lului al 18-lea, sub pretextul c
Bi-
serica Ortodox ejte schismatica l
Doua secole mal sub ame-
tlrziu,
deficient i se zbate în dificulti
ninarea otomanilor, împratul loan
VIII consimte s recunoasc papei
politice. Iezuiii, m
cursa lor de a
«plenitudinea
impune autoritatea politicii a pon-
puterii», în sperana
tifului roman, nereuind sa stabi-
c va obine ajutor împotriva tur-
leasc misiuni latine în teren orto-
cilor.Concillul de la Florena, In
dox, a recurs la aceast form inter-
1439, în prezena împratului, a
papei Eugen IV i a cardinalului
calat de Biseric «unit», care, pe
de o parte pstreaz ^ ritul orientala,
Bessarion, proclam decretul de
iar pe de alt parte, pierde înv-
unire intre cele dou pri
ale Bise-
tura ortodox despre Biserica local
ricii : Rsritean l Apusean, de-
t despre autoritatea in Bi seri cu
cret în favoarea romani Iot.Ca i universal, «Unirea» este impus în
dup sinodul din Lyon, poporul i anii —
lti^fl 1701, sub mitropolitul
cierul ortodox, construia s aleag Atanasie Anghcl, în condiii poli-
intre turban i mitr, s-a ridicat tice dificile pentru români] din
împotriva papalitii. .(Unirile» a- Transilvania. Romanii
ortodoci
cettea n-au lsat nici o urm, mai n-au putut s
reziste deoarece em
ales c
s-a vzut c
papii erau mai vorba de o coaliie între imperiul
tiNIATÎSM
41-1
Eliberare sau supunere etnica

i
habsburgic i catolicism, In scopul de
religioasa a românilor ortodoci
în Transilvania. D<
a se extinde din argumen-
unii cu Roma au prirî uuiaie? Unul
altfel, episcopii
consilieri ai guvernului teleunialei este acela c
ar fl^ ser-
devenit emanciparea social, politica,
vit
austriac.
cultural a poporului ortodox, Or,
Promotorii Miinlaiei» jrsa creat uniaia este rezultatul unui prozeli-
istoric V
propria lor argumentare tism dublu, politic i confesional
Este vorba mal intn de
politic. deoarece catolicismul în Transilva-
cretinismului la ro- poli-
mistificarea nia s-a identificat cu puterea
mâni, prin afirmaia c
Roma sta
tic a habsburgilor [Traîan Vedma,
încrestinrii romanilor,
la originea
iniia- Dezbinarea imperial, In ^Telegra-
ol Romaar fi avut jurisdicie Româna, nr.ÎS— 10, 1991, p. 2).
romanilor ful
l în aceste pri. Trecerea Prin unirea cu Roma nu s-a obinut
la Ortodoxa bizantine
-slav ar fi o romanilor.
naional a
eliberarea
oper tîrzie T din secolele 9—14. u- Gheorghe lncnt (1754— 18 10) dez-
reveni
niaia ar £1 deci o cale de a aprob unirea anume din aceasta
ori^ne.
la cretinismul de cauz. Din anul 1700 pîn în 1760
Se Înelege ca ortodocii nu
ac-
românii din Transilvania n-au avut
istoriei
cepta aceast interpretare a episcop ortodox. In 1700 mitropolia
cretinismului la români, care a Sibiu a fost desfiinat, Daca
din
primele
prins rdcini aici încâ din dup aceea au fost tolerai episcopii t
veacuri sub inspiraia, misiunea

si
Roma ortodoci erau obligai nu se s

jurisdicia Bisericii Orientale. opun la (trecerea romanilor la alta
n-a cretinismul in rile ro-
crr-at confesiune st s
Întrerup legaturile
începutul,
rrânc cu acordul ei. Nici
Bi- cu Biserica din ara Romaneasca.
nid autonomia, nici autocefalia Tot în acest timp mînfistiîile orto-
decise de
sericii Române n-au fost doxe din Transilvania au (ost dis-
luat
Rom». Biserica Româna n-a truse în totalitatea lor. Teama <j«
fiin cu confirmarea Romei, uniai e România nu
în are nimic
Dar i caracterul cretinismului suspect, cci are în vedere faptul
român este mistificat, priit aceea c ca în afar de privilegiile
Ierarhiei
uniii vor sa admit
nu exista o c unite, ea n-a fost un remediu
efica-
Biseric Ortodox de limb
latina confe-
ce contra dezechilibrului
i cultur roman, Ortodoxia este sional si politic în Transilvania.
slav,
pentru el exclusiv greac si Dup 250 de ani de «separaie
deci oriental, deci antloccldentala. 21 octombrie 194B,
confe- format», la
Catolicismul ar fi singura Adunarea de la Alba lulia, format
siune occidental fi, europeana. Or reco-cato-
din clerici l credincioi R
h
Ortodoxiei
tocmai acesta este geniul lici a decis desfiinarea actului
uni-
ac
române, anume a li o Biserica rii din 16$ si revenirea
la Biserica
cretinis-
limb i cultur latinfl in Ortodoxa Român. Aceast biserica
mul rsritean. Românii au credina «unit-* care a fost desfiinat in
grecii dar
în comun cu slavii i 1948 i-a reluat activitatea in
18BH.
acces direct
prin limb l cultur au România mniatismul» nu mai
european. Ei In
la spiritul occidental, latorlc deoarece actul uni-
Nu baz
nu pot s fie anti occidentali.
ajunge
este are
rii a fost desfiinat
în 194B. Aceasta
nevoie de uniatism pentru a «oficiala»
Acuzaia de nu înseamn ca Biserica
la cultura occidentului,
unit nu are baz legal i sociale-
antlocciden-talism este superflu.
UNI E— ! OST ATICA
II ]
415
gicâ s existe i s funcioneze liber. prin dispariia caracterului distinct al

Un ia tumul n-are nici baz ecume- naturilor, fie prin relaie, ceea ce
nic i eccle;siQlogic deoarece se f presupune separarea naturilor, fie
tie c
refacerea uniii ii vizibile a de o unire prin similitudine de nu-
cretinilor prin «trecerea Ia Roma;; me, de funcie, de egaJitate in cinste
a Ortodocilor este o metod inac- si autoritate. în faa acestora, si-
ceptabil. De altfel, uniati&mitl ca nodul din 553 mrturisete Lo- c
form de prozelitism a fost con- gosul, Cuvîntul lui Dumnezeu, S-a
damnat de ambele Biserici, Catolica unit cu omul «dup" Ipostas», «în
l Ortodox. *Unia
Profe- t spune mod ipostatic" tj e aceea exist
;
sorul Yves Congar, apare ca fiind numai un ipostas sau o persoana,

caricatura i contradicia însi a cea a lui lisus Hri&tos, în subiectul
UaltâK» (Y. Congar, 1Q54—IQ54. Cruia doua naturi sînt ps-
cele
L'Eglise et Ies Eglises. Neuj sî^clss trate fr
confuzie l fâr# separare.
de donluurezise sâparathn entre Prin Unirea ipostatic, natura uma-
VGrient et VOccident, Irenikon, na' nu are o subzisten personal
tom, 1, p r 42). în ea însi, ci este enipostaziatâ,
hibliurjtir; DlLmiLi
adicâ stabilita in persoana proprie
ii S|»îjo»8j
Uftiatl&mul din ttumfinia, Încercate tif q FiuluL De asemenea, voina uma-
•'7-inanbfarr a poporului r&mârî. Bucu- na nu are o micare in ea îfMfî i
rat: 1117IJ i
Mire-™ PnirafLu, Ptiges rfr ctre ea însi, ci în Dumnezeu Si
f-tttoîre do finise Roumalm. Corim- Ctre El. Prin ur.jrca ipr?$t-atic t fi-
tafttn au sujet cte i'untatisms en T mn &••! .
rea uman a obinut o condiie i o
ranfe, EIB, Bucwest, lQQl $t»f»i Aleite, ordine nou în Hristos,
SfnoduJ de fa Ferrarp — jyorenjn (1438 —
îm} rDe ticega nu Uau xpu& wr mdumne*
sJ jJartJWpnrea Steefte/i Bomâne In r
mit, ci Duianc-zcu inomenit .-

eflef liind
Ôrtodoxia*. XLI (1988), nr. 4, p> 1&— 16.
prin JDumneêu desv]rtt S-a (acut
Urs t
UNIRE — 1POST ATICA [rjr. ono-

MGlai vm dv&Qvlrit, nu whîmbîftdu-Sc
sis, lat. unio
unire] -
modul în ;
dup fire-:, rikl tniiind o Fton&fitîa în-
chipuli, t.j unih du -Se dup fpOsias cu
care cele dou
naturi, cea dumne-
zeiasc i cea omeneasca, sînt unite, impui Însufleit, raional In^lcgfar,
oa o consecin a întruprii, într-un pe care Ht luat din zllnta Pecioar i
singur i postat cel a] Cuvin Lului.
nare .u primit existena în El In thip
IhiiTv.Q sau Uniunea ipostaflje nu ueafticsiccal i neschimbvt $} rreîmpârit,
este o simpl legtur sau asociere, michimblnd firea dumnewirii Lui în fi*
ci o cinteza ni o subzisten în ipos-

Aifâ trupului, nici Jtfnfa trupului Su în
tos. Expresia este adoptata de al V-

firea tlumnexeiTii, nici icind d*n iirva
Tea sinod ecumenic (Constani nopol, % dumnttveîusr.' i din lima Omeneasca

pe cura a luat -o a utdc fire compus.
553), care reluînd dogma hristolo-
Cci n-nu unit Utile tlttr sie. iar & ae
fiic de la Calcedon (v. HKISTOLO- schimbe l tar s devin altele nici
GIE l CALCEDON) adus o serie a
H rea du mu <.?.$ iasc n-a din
;
simpli^
ieit
de clarifiCEiri în vocabularul hrlsto-
tatea ptopr!L\ nici cea osmineast- nu
loglc în ceea ce privete folosirea
s-a $chiffii}at in firea dumnezeirij, sau
noiunilor de ipostus l unire. Sino- n-a aiura in thcxixtenld, nici în rsls
dul de Ia Calcedon nu a pus capt nu
f/oufl fi-n înfaptull o u/iZ-nd com-
7,'rc
ereziilor hristo logice, care vorbesc pus* (Si Iaanr Dantatchin, Credina
fie de o unite prin confuzie, adicâ ortodox tU, II, tftuf. cit., p. 100—iOi).
UNITARIAN ISM
41 ti
BibUogralJu: P. N. Trembe!us< dtlg prietenia Iul Franci* David

Dvqwutivu diSVtfcU Ortodoxe, voi. 2,
cap. l
(1510— 79), episcop reformat (di
regelui
6—7. trwL tlt., p. 92-1591 D.
Stnlloae, 15 4) i predicator la curtea
Ei
Re-
Tsofagia Dvgma ttf.A Grto<iux, \o\. £, loan Sigiamund (1540—1571)
gele accepta la Dieta din
Turda
S6— 107) N. Ch-UesL:u, Formula "O
sin-
p. tolerat»,
1568) unitcnianismvl ca
n
aurt lire a Laului dunmaz^sc Ha«k
aOrtodoib», XVII (IBM), ar, 1, 1,n 1571, unitari anismiil» catolicis-
palA», in
Coman R. Stan, Consecinjd' mul l lutcranismul aînt declarate
p, 29S—307i
iptjslat/ce In ^reJTuyraJJa #****# .religii recunoscute".
uniunii
Ortodoxe, in «Ortodoxa». X (:0SB), tur. 1,
Unitananismul din Anglia, înte-
p. 82—102. meiat de John Biddle (1615—1W3),
a atras denominaiuni preul
tor isjie
UNITAR1ANISM : doctrin care l baptiste, care acceptau idei

arie-
susine unici tu tea lui Dumnezeu, ne, sabeUene i

saeiniene. tost A
despre Treime, Act
respinge învtura recunoscut In 160^ (Tolerai on
nune La îndoiala divinitatea
lui I»u $ legalizat in 1813. Unul din
cd
Monar- mal influeni predicatori este
Ut.
Hristos l a Duhului Sfint.
Joseph Priestley (1733-1804)
t-are
hianismul susinea aceeai idee.
Interpreteaz Scriptura în mod
în- ra-
Micarea unitarian apare la rscum-
ceputul secolului al l(>-iea.
Frintre ionalist, respinge doctrina
protagoniti se numr
Martin Cel- prrii l cderii In pcat i a Tri-
si Bcrnard nitii.
larluT Mtt»U Sorvetus
Ochino. Pentru ereala sa,
Servetus Umlarianismul thA rspîndit m
Irlanda (în 1H30 s-a format
Re-
a fost condamnat La moarte de Cal-
rspîndit monstrant Synod ol Ulster) $ j»
vin în 1553. Mimarea s-a
Ungaria. In America de Nord {unde *-a stabilit
de aici în Polonia l congre-
numele de Priestlcy din 1734) printre
1505 s-a organizat S*& Biseric
anuL gaionalistii englezi, Prima
.Frali polonezi», începînd cu
unitariana ia fiina la Boston
(
in
unita-
1505, unul din reprezentanii
17 Ba sub conducerea lui J Limes
Fi-
rixxfUsmtiini este Faiistus Soclnus, de
stabilit centrul la Raeow t
remun. episcopii Han. Facultatea
,, ire ai-a Eai'vard,
teologie a Universitii din
desfiinat în 1638. 'în anul 1605 In-
în Hij4, înfiinata în iQJfi, devine centrul
apare Catehismul Racavicm. fiina
Olanda telectual unitarian. In 1835 ia
unitarienii au emigrat in cu
Asociaia Unitarian Americana
Ungaria i Anglie- In Transilvania,
sediul la Bonton.
Blandrata, un exilat din Polonia,
V
VEAC [gr. aton, lai. aevum i preun cu El ne-a sculat i împre-
speculum -= timpul, duniLa victiî, una, ne-a aezat întru cele cereti.
secol J cursul sau msura mierii
: tn Hristos Iisus* ca sâ se arate în
Inerente creaiei (Evr. I, 2). Noiu- veacurile viitoare covîrltcarea bo-
nea de «eon» este corelativ cu cea gie a harului Su, prin buntatea
de «venici eu in sensul câ nu exista ce a avut câtre noi întru Hristos
etern ita te fr
timp dar l In sensuli
1
Iisus» {Ef. 2, 7), Expresia liturgic
c timpul tinde ias din hotarul s '<în arat venicia lui
vecii verilor**
su istorie» spre venicie, ca spre Dumnezeu, Cruia I se cuvine slav
inta sa finala. In scrierile Nou tui i adorare «Lui fie mrirea în Bi-
:
Testament se compara '.'.veacul seric i Intru Hristos Iisus în toate

acesta» cu «veacul cel ce va fie» s neamurile i în veacul veacului.
(Mt> 12, 32). *. Veacul de acum ?
-
Amin Iu (Ef. 3, 21), ftFacem rug-
(Rom r duanea aceasta n (In B
12, 2), T
ciuni &tînd în picioare, în zi de
23), adj ca lumea nerâscumpârat duminic, dar nu cunoatem toi
sau «veaad râu de acum» (Gal. 1, 4), motivul. (Facem aceasta) nu nu-
subjugat puterilor lui Satan, con- mai pentru a ne reaminti prin
ductorul acestui veac (I Cor, 2» aceast pozi3e în ziua învierii, de
6—8), ateapt sâ fie eliberat din harul care ni s-a dat
h
— de faptul
sau elementele care îl în-
stihfile c am înviat împreun cu Hristos
conjoar din toate prile i-1 cir- i câ trebuie sa privim ctre cele
cumscriu micarea, n Veacul ce va de sus ci — , i pentru c
(aceast zi)
s vinâw (Mc. 10, 30 Le. lB 30), ;
t
pare sâ fie chipul vc acul ui viitor.
«veacul viitor» (Ef. 1, 21) este insâsî De dei este începutul zile or
aceea, £
f Viaa venic», adic manifestarea (sptâmînlî), nu a fost numit de

puterii împratului venic (Evr. B, Moi se prima, ci una. «Pentru c, zice
5), Care stâ deâ dreapta lui Dum- (Scriptura), s-a fcut se or l s-a
nezeu «mai presus decît toat dom- fcut diminea (t a avut loe) o zi»
nia si stâpînfrea i puterea i dre- (Fac. 1, 5). ea i cum aceeai zi
B-atoria i decît tot numele ce se nu- avea s alb
de mai multe ori.
loc
mete, nu numai In veacul acesta, Aceast ai este una i în acelai
d i în cel viitor» (Ei 1, 21). timp a opta i (simbolizeaz ) pe
1
Cu in vierea lui Hristos, aceast acea cu adevrat una i a opta zi,

separare între cele doua" veacuri nu la care s-a Psalmistul in
referit
mal exista deoarece oshatologia
N unele suprascrieri ale psalmi Lor
inipe în istoria prezent. împria (Ps. (5 l 11)- este starea care seva
eshatologle a început deja cu El arta dupâ acest tîmp T ziua cea fr
{Le. 17, 21). «Veacul viitor» q pre- de sfîrît, care nu cunoate seara
zent în «veacul de acum» : «l tm- nici a doua zî. acel veac netrector
îl - TJLtiftriBr <S<e Teologi A— Z — Od. 43
nu VECID ^CATOLICI
i fr urmare, Bise-
sfîrit Prin Jgnace van Doelhnger (f 1BO0), ca
s reacie împotriva dijmei despre
rica îi înva fiii se roage In
aceasta zi stînd în picioare, pentru primatul i autoritatea papei, dog-
ca prin continua rea mi rotire a vieii m:l promulgata de sinodul Vatican
celei frde Kfini.t. sa nu neglijeze 1.Originea vechilor catolici trebuie
(sil-i procure) merindele (necesare) pus în legtura cu micrile de re-
form din sinul catolicismului din
in vederea malarii (la a'it via).
secolul al lii-lea. De pildA, sinoa-
Viata viitoare, despre care credem
cei va avea loc în veacul vil tor
este ,
dele din Constana (1414—1418) $
Basel (1431—1449) au reafirmai
simbolizata de toat (perioada) Cinci-
principiul Contitinrismului, adic
Cci apea zi, lui a si prima,
zeci mit.
înmulit de apte ori cu apte, alc- organul suprem în Biserica este
tuiete perioada de apte sptrnini nodul cruia i se supune i pfipa
sfinte ale PenticostaruluL Incepînd
Concîllul de In luteran (1512—1517)
cu Duminica, ae reia acel ci rin de ia poziie opus, spunlnd
papa c
deine deplin autoritate.
50 de orl t sfinind cu Duminica, In
(aceast perioada) se O alt micare —
gallcani&mul —
felul acesta
se formeaz in Frana, unde un
si-
aseamn veniciei care, într-o h
micare ciclica, începe de la im nod local din 1082 formuleaz «arti-
punct si la acela; punct ajunge. Bi- colele galijcane>i r

care prevd c au-
serica ne-a învat ca în aceasta toritatea papei nu este infailibila,

fiind limitata de legile i
tradiiile
perioad sa facem rugciuni stînd
în picioare, pentru t:a ne ridicam s regelui l Bisericii Franei. Astfel
cu mintea de la cele prezente la se cere sfie respectate autonomia
cele viitoare. Dup fiecare îngenun- Bisericilor naionale i dreptul epis-

chere ne ridicm pentru a arta c copii cr de a decide în conciliu.
datorit! pcatul ui am czut ia pa- In acelai timp, ComelJus Janaen,
mînt. îns datoria iubirii de oa- episcop de Ypres (i 1638), susinea
meni a Celui care ne-a creat, am c numai harul electiv poate salva
fost chemai în cer» (Vasîle cel omul. Centrul Jansenismului no sta-
Mare, Despre Dithid Sfînt. rap. bilete la mînâattrea Tort-Roval,
XXVII, trad. cit., p. B0 fllj. — llTigft Versailles, avînd printre
con-
ductori pe Salnt Gvran (f 1043) l
lllbllagralle: »a*ll* de C*w6e.
Antolne Arnold (16E4). Centrul, care
IIomMles mir l'liexQhm&fQn î &, ixad. Pascal
•fusese frecventat de Blalfie
f î.
a fost distrus în 1709, Mi-

de Slanis]is Ci«t EdIUons r
<hl Ct-:t, ed.
97— IU fkrm.ni (f 1602),
i.
2*4, Paris, [963.
carea intra în conflict cu iezuiii,
i
i
Aton, Gic&w&ft* Kittel, ML pap

în 1713.
fiind condamnai de-
SassL-. ,\ri. in
$E iTd. Q». f
val. L, ,p. ]S7—2DBs D. Qtift
Din cauza aceasta adepii ei s-au
Ctm-
Gregary Nttsa &Pd refugiat la Utrecht, care are ca prim
o/ CsppftcTscliin
cepJ/on oJ In u-StudLa PoirMieai».
7'j'mc,
arhiepiscop pe Willibrod în L0B3.
U jl<J7G), p. 3^7—357. Mai muli episcopl au fost suspen-
VECHl-CATOLÎCL Pe plan in- dai fiind acuzai de Jansenism
Biserica Vechilor-La- Ruptura dintre Utrecht i Roma s-a
ternaional,
consumat prin alegerea ta 17 apri-
tolicî se formeaz în 1G39 din uni-
lie 1723 a episcopului Comei iu Ste-
rea Bisericii Jansonisu? din Ulrecht
enhoven (^ 1725),
cu un grup do Biserici t bplscopl
romano-catolici din Germania, El- între timp. Plus al 9-lea (1B40—
1370) proclama ca dogma, &r!
a(W-
veia, Austria, condus de teologul
VEMFRAHF fi 1
dul unui sinod, doctrina despre derborn, 1S66, pp. -17CJ — 613 -
T Eurpinp B**.
«Imaculata concepie:* a Maicii ismJt Lq tttaÎQua entre vteux-ccîhQU-
Domnului, doctrina susinut de qrues el Mtitodoxeg, \ n «EplkepsîS", tir.
coala franciscanii, iar în 18 ti 4 420, 1.G-JS89. p, &— 13.
publica Syltabus, un catalog cu
ereziile i greelile moderne. VENERAREA {MminloT .î a Sjin-
(dar) Koul Testament, toi cei
l n
care s-a împotrivit
Cel tu toata :
fora sinodul ut Vatican I ( convocat

botezai stnt numii, sens larg, m
la Q dec. 1B(i9) a fost canonicul Ca-
sfini «Sîntei împreun
:
eH.M>.'ni
cu sfinii [ casnici al lui Dumnezeu»
tedralei de Mimicb. Ignare von
(Efes. 2 19), .In sens restrfos, sfin-
Dflellintfcr (f 1390), ten log din
h
coala ii sint prieteni apropiai ai lui Dum-

istoric». Acesta cere «în-
toarcerea la Bur»; k con cil iar] s-
nezeu (loan 4, lacov 3, 23) sîntH ; ;
mui drepii pentru a cror rugciune

Biserica Veche, la Liberta-
clin
tea de contiin, In momentul ac- Dumnezeu va crua poporul (Fac.
ceptrii dogmei, dupA care pupa este 18f 23^-âS), Oarece multa putere
infailibil p.x cathedra* i nu ex cf?n-
au rugciunile struitoare ale drep-
tonsîis ecctesiae, 5S de episcop] au tului (lacov 5, 16). Acetia formea-
sinodul, far 8fl l-au respins,

âslt
z, împreun cu îngerii, Biserica
r' jurul cereasc a celor ce sînt împreuna
lui Dflellinger. care a fost
cu Hristos (Filip. lt 23). Biserica
excomunicat, se raliat catolicii In-
dependeni, cunoscui înc din 1070 nu numai ca propune pe sfini ca
sub numele de Biserica «Vecfte-Ca- exemple de sfinenie, ci crede în ro-
«SltoSii, Cînd Bisericile
lul lor de
mijlodtori, alturi de
Vechi Cato- Fecioara Mria. In Faptele Aposto-
lice au aprut în Germania, Elveia,
lilor se p|âtrea«â exemplul lui te-
Austria, acelea s-au unit eu Biseri-
fan, care se roag pen'tru cei ce-1
ca din Utreebt In IBBfl ye semnea-
z lapidau (Fapte 7, 55—60). Apoca-
Convenia de la Utredit, avîhd
ca organ suprem Conferina inter-
lipsa compar rugciuhile sfinilor
naionala a episcopilor VecM-Cato-
cu tmîîa care se înal la Dumne-
zeu (Apoc B. S ; B, 3). Apostolul
Uti.
Pavei spune câ sfinii sînt asociai
Vechii catolici — care au cerut de lUus Urlstos la judecarea lumii (I
folosirea limbii locale fn cult, su- Cer. 6, 2).
primarea obligaiei mrturisirii l
a celibatului au — Intrat in con-
Intre sfinii si, Biserica
noscut in primul rînd
a recu-
tact cu Ortodocii inf de ia for- pt martiri,
cei care au rezistat pcatului pin
marea Bisericii tor. Bezultatu] dia- la smge t cej care au pltit mrtu-
logului teologic din ultimii ard este
ria lor penltru Hristos cu jertL'a vie-
foarte pozitiv, încît actul de recu-
ii lor, In timpul persecuiilor. «Cu
noatere reciproc este iminent.
cit erau mal apsai cretinii, cu atît
Bibliografie: B, W. Verhey, j'fl-
mai mult cretea i numrul lor i
îîte ttVtneht, 1984! Mrs. Kiity, PT&cls sîngeie mnrtirllor hrnea din bel-
tt'hlâtofrv de l'Ejjlitm, EdHltms rnlhallqin?. ug pe atleii tot mal numeroi ai
chrdHpftnes, 4103- Allsehwit/Sulsae, tflflfl \
dreptei credine, pentru c â ce CQIT
Hichartl Stflttfîer, Le premier concJie du tir mau
pilda intrau în lupta întrii
Vatican, Eglîse Reiat mea de France, Parte, de pilda celor dinii» (Vasile cel
iMHp Konrcid Algenatagen, Ktmfesskms- Mare, Epistola 64, trad, rom., EIB,
/funde, V&taa H[)nifaclu4-DTmcfcefEffei Pa- 1SA8, p. De
356) la început, Bkcri-
VENICIE
420
apoi
-
adic jtt" trele de mare pre, Le-am depus
ca a adus euharistie ne
locul care merit. Domnul
sa
de mu [turnire —
la ziua morii mar-
în
ajute sfi ne rugam acolo,
dud vom
tirilor si a sfinilor, chiar
pe mormin- pentru
ridi- putea, cu bucurie t calm,
tele lor Ahare liturgice «-au sau ca
mormintele tor, trupurile a srbtori ziua martiriului
cat pe a naterii lui, attt pentru amin-
reruno* zi
martirilor l dinilor fiînrf au tttvfrlt lupta, cit
celor ce
Sfintului Duh". tirea
rute ca «temple ale
i pentru deprinderea l
pregtirea
Bise-
De altfel, întemeierea multor celor ce vor lupta în
urma. (Actete
primele secole, s-ata-
locale, in
Martirii*. ElB t Bucureti, 1932,
rici p,
cat în legaturi eu moalea
m«g~
exempiar aivie^ 33),
ricâ <?au caracterul '
Hristos ne închinm pen-

nu «Câd lui
m unul sfint local. Antimisul
amintire a prac- tru este Fiul lui Dumnezeu
c iar
este altceva decit o ne martiri îi iubim dup
vrednicie
mor-
do a celebra liturghia pe Domnu-
ra pe ucenicii i imitatorii
ticii
minte ie martiri Lor i sfinilor, neîntrecuta lor lublW
specifice lui, pentru
Exist dteva elemente faa de Împratul l învtorul i
lor,
martiri-
prin care cultul ttti* prtai
al
Fie ca fi noi sa devenim
deosebesc radical
lor si sfinilor sa
morilor. Mai m-
împreuna ucenici cu aia Actele MW- t
de cultul pgin al
Lirice, ed. cit* p- 33),
Biserica a ales ca data
comemo-
tfi
«Daca Tibrul se revars peste ma-
sfinilor ziua
rativa a martirilor i luri, daca Nilul Inund oboarele
lor de «natere» spre
viaa vanicâ. trimite ploaie, dac
Apoi, daca cerul nu
nu cea a naterii dupâ trup. pamintul ae cutremur, daca e
foa-
mori-
Bherîca practica înhumarea mete, daca ae ivete vreo
molim,
deoarece
lor interzice incinerarea,
i în- îndat se strig La leu cu creti- :
aceasta contrazice
credina In Apolog ticul, cap-
nii Iu fTertulian,
este parte
vierea trupurilor. Trupul rom., in EIB Bucu-
integrant a persoanei. Prm
m XL, 2. trad, t
mormîntare, trupul WA
IntF-un reti, 1981, p. $$)>
Stan, Catwrvim-
proces organic de dispariie,
ca o i|>11 99 * « lî.*:' Uvhi
Cor. In ,35 li,mâuS în «B^rt«a ° rt °-
sflminâ (loan 12, 24; 1 tea 8tm&*t >
En* Bny
4q> care trebuie s
moaru pentru aoia ftomAnfo', a* (IWJ.
Sterii
ar. 6 f
Biserica a «ene- De*pre cinriirea ffHntiJor in

a renate. In rine,
rai trupurile anumitor
sfinit care
ntlta,
m OrîotJoxfl. în icOrtodoiU»,
nr. IM
• mW»l#--. 44-6? Teodor p n pcscu, DyctfJna BT<
5e pstreaz Intacte jp i
sUnW™.
Duhul Sfînt Ortodoxe despre ruHul
ca fiind Însufleite de Ser/oiJ
^-^1*51-
^
ea
Moatele sint cinstite de cretini, tu «Xlvlh EfeeâoflUfebi Bt.
surs de purificare, de tmduire

5 de sfinire (în Vechiul
Testa- VENIC1E [gr. akmioSr lat« aeter*
a tim-
mort era ternus - durata nelimitat
ment, cel care atingea un veacul viitor] caplM sau
necurat). Despre cinsti- pului, :
considerat creaiei si
pstrat un do- scopul final al devenirii
rea moatelor ni s-a *o
2- A micrii timpului Venicia este :
cument autentic din secolul ta»« etern
descrie cum credincioii prirea micrii >, el
iea care sfirsitul
adunat relicvele prin dapâlraa timpului la
din Smyrna au de Orlfiefl.
Sfntu- acestuia. Spre deosebire
Stratului Policarp, ucenicul micaru
«TMoi am care susine ca stabilitatea
lui Ioan, mort ctre
165 :
exii
e data odat cu aducerea
in
adunat osemintele Iul, mal rare de- prinii rassn-
tenA a lucrurilor,
decit pie-
cit aurul i mai de valoare
VIRTUTE 121
tenl spun c
migrarea temporal A nu de creaie (Pa, 0)2 ; In 17, 24; Kt'.
are sensul unul cerc, ca micare ci- 1, 4) l
exist dupâ lume (Apoc. 21,
clica, i'taicd i biologic, ci pe acela 1). Venicia lui Dumnezeu ie ma-
de stabilitate Tn eternitate» a deve- nifest ca putere a lui Hristos cel
ni rii voite de Dumnezeu. Pentru mvnu «IE sus Hristos teri i uzi —
—
;
Sfini, ca i pentru îngeri, venicia l în veci este aceiai {Evr 13

înseamn «permanen în sfine- «; cf, Apoc, 1. tâfc Ei B«fee «&ip&
nie» (SI VkMlle; Despre Huhitl râtul veacurilor.: (I Tim.
1, U) în-
Sftnt, XVI, 38, trad.cit.. p 3?9). tru care lumea are «via'
venica
Micarea e limitat;.") de substana i (l Tim. I, Iti), Pentru cel ce crede
Caracterul lumii create, de timp i în Hristos venicia nu este o simpl
spaiu de aceea ceva nu poate fi
;
prelungire a existenei într-un des-
în acelai timp venic i în deve- tin nedeterminat sau .-sfirituln
nire, l nici nu pot exista dou vieii, ttCopuI.> originii sale, via-
ci
realiti Infinite i Efirâ început a care se situeaz In faa lui ca o
Cu toate acestea, trebuie s fie sperana finai.i. adic mpâratln
aflrrntfe împreuna devenirea t\\ venic» (Basfîeiaj — ir pt. 1, U :
venicia, aceasta fiind volt de Dar cel ce vq bea din apa pe care
Dumnezeu, data iind eternitatea l-o voi da Eu
va mai înset [n re li
ralurtil cosmosului in Dumnezeu veac, iei apa pe care i-o voi

>
da Eu
fv. CREAIE). Astfel, trebuie i
se va face In el izvor de ap cura-
se disting urrriatuarcîe aspecte fv, toare viaa venic», ci. In
spre l
VEAC) :
14, Credina plini de sperana este
Venicia
a) sau eternitatea Iul lor ade a învinge frica de moarte,
Dumnezeu Dumneareu nu .Se mi-
:
sentimentul temporali taii limitate,
ca deoarere El este plenitudinea ultima piatra de poticnire pe scara
substanei existînd In Sine l e*is~ vieii «Chipul lumii acesteia trece»
tind tara de a iul (I Cor. 7, 31). De asemenea, a
1
: cerul
b). Micarea spaiala i temporal fi, î pamîntul vor :trece. dsr cuvintele
iulicn devenirea genurilor, a spec ii-
Mqle nu vor trecea (Matei 24, 35).
lor i a in dl vi îi lor in creterea lor Bl bl o al Ie:
î tir Maxim Nfîurtjfeito-
ranitlrativ i calitativa Aceast rut Cafwte fefoffîttj IT, RH, In FUor, mm
micarr rezult din raiunea (lagos) voi, |I, ip. y.\j^ ^03 D&n 3lFtt Clnhotcfl,
r
cosmosului în Dumnezeu, dar cm Timpul si VQitmrea hii pentru mhtfufr&, Jn

rata ca lucrurile au fost create «0rtcnÎQXf*», XXIX
; U177), jf 2 n 196
cj Transeenderea 1mpui ui Mau 1
—207.
VE$nicfa, care nu trebuie s fie ron-
VIRTUTE
Fundata cu eternitatea lui Dumne- [grvirtus areti, j,u.
zeu. Timpul devine eon, iar aceast = meiît, vigoare, valoare] faculta- :
depire este posibil prin puterea tea voinei si a libertii de

a trans-
venica a lui Dumnezeu, prin în- forma credina într-un stil de via-
vierea Iul Hrhtos in Duhul Sfînt , într-o disciplin.'i morala, prin ac-
(Jn ff; 63}.
tual izaren harului botezului. Spre
deosebire de ordinea sensibil A» care
Venicia este un atribut al Iui e supusa mlgcârll i legilor fizice.
Dumnezeu (Rom 1, 20; 16, SFi). Ca- ordinea spirituala depinde de om i
re domin creaia $i timpul (chro-
se bazeaz pe libertatea acestuia de
nos) «Din veac i
: pîna' în veac; eti a coopera ni harul dumnezeiesc. Pe
Tun (Ps. 09, 2). El a existat înainte scara vieii spirituale dobîndirea
\'12 VIRTUTE
tFioctirv &t$ hi m/JJOcuJ ace-&ÎOr dou

virtuilor este prima treapt (a do-
a ci dreptii
rttfjcd i q pcatului i-l
ua este contemplaia tainic, iar
fi ?
l alege pe cam-a vrea $J pe aceasta tnain-

treia» starea de îndumnezelre)
de ioax.n $t nimeni nu este .pricinuitorul
este condiionata de elibofiirea
piunnntei sate, cfecJt voia sa. lat aJ mJn-
patimi, acestea Cârmind identitatea tulrti r este Dumnezeu, Cum a d0.tull dup
negativa Ei omului. Prima treapta
îuga de exi&teni i existoufa feiiâ/fâ, cunotli\}a
are la rindul ei trei etape :
i puterea pe care tiu poate avea omul

te
patimi, nelucrarea patimilor l
do-
l,'ia fat do ham} lui Dumnezeu. Sici dia*
bândirea virtuilor. Starea de itfpk- vdh.il jiu poare <»vq spre pierzania omu-
tlmîre, în care trupul este
deasupra
lui, g/l- p/Mg id-J sâdeasca o hatrhc pO*
materiei Iar spiritul deasupra tru- i.-.vm'câ, sau nepuf/nffl, âu jwtfn'/rîjfl flid
pului, constituie cea dintîi form de vo/c, jseij a/ic^va, ca sa" ff^crTScâ' pe oin,
actualizare a credine i i a harului Ci îi .ilrcfiouf numai arat ni iea rului.
primit Ia botez, Energia virtuii e~ Dec/ cei M lucreaz bineh ItQbute sA-t
te puterea de înnoire ascuns în mulumeasc iui Dumnezeu, efl Celui ce
Taina botezului. Ea se mal nume- n-q biruit fnafe tfupff extetonla', far p*J
se ce dJepe 3/ teae ceJe pr)(j*iWce ifl se

te i treapta nevointei, deoarece
p
concentreaz asupra lucrrii porun-

îiivMpvtfwwcî numai pd fiinc pentw c
i.'.'uenJ nu-J poale Jmpe- cu lî/d, dcfttid ce
cilor, asupra ascezei, ca exerciiu
de
Stabilitatea
Dumnezeu ?-a /deuf flbaf, m #d e Jncd
eliminare a patimilor. vfednto tfe taudeî j'na/nfea Lui, vazl/idii-J
in virtute sau disciplin formeaz cd fiisge &fjic/e t/o bEiJielvo/c $1 nu din ne-
doar o mic poriune din calea care nesfitifea //faX BtaR se împrtesc de b/ne
duce la desvlrire, dar fixarea în ce/e rnîajvJnlâfQnTB # .iBliMU/Jcflrt. ci
bîne este decisiv pentru procesul catt se cuvine une, r

fâtta re fior wf o. cuîîi
îndumnezelrll (I Cor. 15, 56), Pro- 1-a HHStH Dumnezeu «J /&, Dar j»I ol*-
gresul 'in virtute este analogie i gem de bun voie t nrtn socollnw pra-
concomitent r rf* fewa fJa bine},
de la botez stâ ascuns în
tr-o :formâ keno'ttc, îi dezvluie 1
a nu cumva Uftt fiind i T&amltlnd
prezena si puterea Sa pe msura mal mure: osJntia s cvom, tifQt Jiu ia de
Ia noi tibertotea pe cate rte-u druil-a eu
creterii in simirea harului, pi na la
ifuMiole* (Petru Damaichin, învaturi
apariia Sa sub l'orrna taboric, ea-
V,
antologic {v, ASCEZA i 1NDUM- duhflvnECefcti. Jn Flhic, /om,, vrjl. p h
NEtZEIRE).
3^— 15 J.
z
ZIUA DOMNULUI [gr, kiriaki l,i ttcspeazâ împa raia Iul Dumnezeu h
mera, lat Domin ica dle - Dumini- i' i: • est* ••

l va sa vin (cf. Col. 3,
ca] ziua cea
: dinii a sptâmînii, I). m. acelai timp, ziua liturgic,
sau ziua, a opta, pe care cretinii Duminica, rea^tuaLizea/â ziua învie-
au serbat-a în locui aaoatulii ca zi rii l antici [Jt:nz;"j Ziua Domnului.
liturgic prin excelena, spre amin- Desigur, lucrul acesta este posibil
tirea învierii lui lirujtos, svlririd îiumat cu ijuterea Duhului Sfint, de-
Suitul euharistie (i, Cor, li, 2ti i
L oarece Duhul restituie în memoria, i
îft, 3). Aa tuni reiese cKn Faptele viaa iii :=t-ri i-ii pe rirhios cel înviat
Apostolilor (20, 7 of.
; 2, $2 i 137, (I Cor. !l -l). Zhm Domnului este O
t
35} l din primele scrieri poatapos- zi de bucurie i de sperana !ji ea a

tclîce (Ignatle al Antlohiei. lî/jitfioia marca* profund viaa primilor cre-
ed:tr& Magnazitmu IX 1 .Epistola ., ; tini, pentru care toata viaa e o sar-
lui Bamaba, XV. Didahia, 14 1), FJ ; , binare.
Euharistia ca Taina nu i~a svârit sahalulul prin Dumini-
înluLvnirf.i
în ziua instituirii oi, ri Duminici, in :. consUtula de altfel unul din rele
ziua îhviiTit lui Msii 1
; 1 a pogoririi mai Important* evenimente ale No-
Duhului Sfint (Fapte 2, 1— 5). «A- uluiTestament {St, Iustin Martirul,
dunahvii în îj'uh Domnului; l frin- elogia 1-a, ii7). De abia dup.i e-
'
gei pi îneci si aducei mulumire . tul de la Milan (3 LI), Duminica

ic
feulmrlstiejjj (Didrchin, 14, despre devine /.\ de repaus oficial. Pfnâ a-

cultul «dpminical>>}< Pentru Barna- n.mci, cretinii se mtitneau pentru
ba, aceasta este <<afua a opta», ziua ^jvîrirea Euharistiei He sîmbta
veniciei, începutul unei lumi noi. seara, fie Duram F.;. ilis-de-dîmi-
care urmeaz zilei a aptea, simbo- neaik.
lul acelui «u-nillcnlum-' în care Ibus
vn împâr.jl cu cel drepi (Ibideml *$t în a?a*r\umita jj u &qrp-lui fDumJ-
De nicti)*e jflfe Intram] ioc. cvmun O adtt-
altfel, *ziutt Domnului- indica l
nnte u tuiuTor oater c* ioculasc In Qras
ftzlua judecii* (Mate] 12, 3E), mo-
mentul final al tensiunii dintre
yt Jir \ar. i fln riilte MwwriiU: Apns-
toUfor {Evn!\r}ht_'J}ifc) $i srilctil* pfQteîiQz,
Iîbus HrlstosÎm paratul i puterile
râului (Rom. 13, 13 ulii timpul îngdui?-, cintl eef cai& cl-
rîi
I ; Tei. 5, 2
d
;
t&ftm a terminau proavîosai rosicta q pra-

Evr, 10, 2a Apoc. 1, 10),
;
tilc... pup$ uc&Qn no tttiicâm tu (o fii ]n

Ziua Domnului are deci dou as-
pir ion k i rostimwg&ckml împKun, iar
pecte unul «do mini cal * gau pas-
;
Iu tffcItQ} WfcîmtiOr sJnî aduse pline,

nif, deoarece in ea se face comemo-
vin 5/ ap$+ Pro^sio&ui roxlete Jn acelvt
rarea Patilor Noului Testament i /c-ij (Jiifrd putmiu St?, iuyt:luni l mnJfu-
celebrarea învierii hi risus HristOs hu
I
; uiiri, tiapoiu} cbntirmA i!i_-Ji? spuav prici
i altul, esbatologlr, in trudi ea an- rusiirea ini *Amfc+ t Apoi erfe iot l8ipâi*
424 ZIUA DOMNULUI
lai rea r liecafe primete partea sa din da- îims Hrtutos MYntuiioml nostru Ijt aceeai
mfîte peste car s-a tosUt rugciunea, iar i a înv ui din moffJ. Cci In ziua dinain-
veior abseni li se trimite partea Iar prin tea s-lmbete, a test rstf&ntt i ia ziua
dlucanL Cine are Ins mijloace l bun- dup simbt, adic Duminlcu (ziua gte-
voin s ajute d ceea ce d tforoste, §i JeFiuN. S-a axiiJaf TJJ apostotlhr l LrrrenJ-
ceea ce se si linge $£ depun* h pîoaslos i
c/Jor...» fSJ. fusffn MgrtJru/, Apolnjln T-a,

acesta sprijin, cu ceea ce s-a &trlns t pe 67> 3—7, P.G., G 430— 431J.
h
aiianl t vduve si pe cei care, din cau-

za tfe haali sau cfJn tt/K BOfiv, sini nevo- bibliografie: WlLly Rordorr, Sab.
iai, apoi pe cei Inchfi i pe strinii e<xm bat et dlmanciie dans l'Ejllae anaienne,
sînt oaspcfJ In comunitate j pt se uri, eJ EJciDcbaux *t Niuitl*. Neiichlel, J972 i
«*&, tuturor color ce sin! Jn necaz, spri* OllvSw Cl&nwit. te dJnaonciie el ie Jftur
finilor. Noi inem toate aceste adunri c-tafneJ, In «Vsrbuin. Caro», XX. nr r 79-.
{euharistie?) in zun soarelui (Duminica), p. fl^— 127; Anscar J. Chupungcf*, 7' /ic
pentru c vito prima ii (a. sptmânii l In p nce o] Sunday in the JJCurgfeai ye.gr, in
care Dumnezeu, prin scoateiea matei fui «Bcdesîa Orari*», PnrstLfl-du Insilluto Li-
din întuneiic, a creai lumea i' pt-ntru ci turgicei, Roma, h 1AB4, p. 1S3— I5<!.
INDICE ALFABETIC
ACATIST ATRIBUTE
ACHIVIE AUGLTSTIN
ADAM AUTOCEFAL) E
ADEVR AUTORITATE
ADORARE AUTOR ITATE -p y bl Ec
ADUCERE AXLOH
AGTTrASMA AZIMA
AFECTE
AGAPE BIBLIA
AGGIORNAMENTO bine
ALELUIA BISERICA
ALEXANDRIA njSERICA atribuia
AUA OMKGA
|j BISERICA lor do cfllt
ALIANA BISERICA ANGLICANA

AMBROSlUS BISERICI ORTODOXE
AMIN BLASFEMIE
ANAFORA BOTEZ
ANAGRAPKON
ANALOGIE CALEA-cvlBvLa
ANAMNEZ CALCEDON
ANATEMA CANON
ANTIHRIST CATOLle-catoHdlate
ANTIMIS CATOLICISM
ANTINOMIE CDERE
ANTIOHTA CASATOR1E.CUNUNIE
ANTROPOLOGIE
CHIP
APOCALIPSA
CINA
APOCATASTAZA
CINCI ZECIME
APOFATJSM
APOLOGETrCA CLER
APOLOGEI COMUNIUNE
APOSTOLI CITATE COMUNIUNEA SFINILOR
ARTARE CONSTANTIN
AR1AN[SM CONTEMPLAIE
ASCEZA CONTROVERSE
ASEMNARE CREAIE
426 INDICI] AL A U1TTC
I-
CREATOR EVANGHELIE
CREATOR SFIRITUS EVANGHELII
[v. DUHUL SFÎNT)
EX NiHILO (v. Creaie)
CRED
EXEGEZA
CREDINA
CRETINEGRETI N&M EXISTENA
CREZ EXTRA ECCLESIAM
CRUCE
CULT FACEI ACEASTA
CUNOATERE FAMILIE
CUVÎNT FECIORIE
CYPRIAN FEMEIE
FERICIRI
DARURI PILIOQUE
{ale Duhul ut Sflntj
FILOCALIE
DECALOG
FRAK DOMNULUJ
DIACON
FLAVIUS
DlAKONlA
(v. QRTOFRAXIE}
GENEALOGIE
DIAVOL
DiSCERNAMlNT GNOSTICISM
DlVORT-DESPARIRE
HAIÎTSMA
DOGMA
HIROTONIE
DOGMA de l.i N1CEEA
DOXOLOGIE HOMOUSIOS
DUKUL 5FINT (I)
HRISTOLOGlE
DUHUL SFlNT {BL)
IAD
DUMNEZEU-DumuesG i F e
ICOANA
ECLESIOLOGIE ICONOGRAFIE
(v. BISERICA J ICONOMJE
ENERGII IERARHIE
ENIPOSTAZÎERE IfiRURGlT
EPECTAZA IERONIM
j;pirLEÂ ÎISUS HRISTOS (1)
EPIFANIE TISUS HRIST05 fll)
EPISCOP INDELEBIL
RREZU INFAILIBILITATE
ESHATQLOGIE INSPIRAIE
EUHARISTIE IRINEU
EUSEBIUS ISIHASM
INDICE ALFABETIC «7
ÎMPRIA MOARTE
LUL DUMNEZEU MONAHISM
ÎMPRTIRE
[NALARE ii NSCUT, NU PACUT»
ÎNDUMNEZEIRE (v, HRISTOLOGIli)
INMOBMINTARE NEPRIHNITA
ÎNTRUPARE ZMISLIRE
ÎNVIEREA (1)
NOUS
Învierea tny
OIKONOMJA
(v. Iconamie)
JERTF
OIKOLTMENE
JUDECATA
[v> Micare Ecumtenlcl)
KENQZA
OM
OM-UMAN
KOlNONLA
{v, COMUNIUNE}
ORTODOXIE
KYRIOS ORTQpRAXIE
iv. «SUS HftlSTOSJ
PALAMISM
LAUDELE PASTE
LEGE P ATR] STlGA-Patrolagle
LEQN CEL MARE PAVEL (SAULJ

LIT LA PCAT
LITURGHIE PCAT* ad aule
LITURGHIE-SIMDQLISM PANTOCRATOR
LOGOS CREATOR)
(v,
LUME FA.RTNI APOSTOLICI

LUMINARE PRINI CAPADOCIEN1
PENTARHEE
MAICA DOMNULUI PENTICDSTALI5M
MARANA THA PENTICOSTAR
MASLU PERUHOREZA
MRTURISIRE PERSOANA
MESIANISM PETRU
MILLENIUM POST
[v. Protestantism III PREFACERE
MIR-UNGERE PREOT
MIRENI PREOIE
MJSl'UNE PRESBITEP
MICARE ECUMENSCA PRIMAT PAPAL
MtNTUIRE PROFEI
MlNTUlTOR PRONIE
tîa fNDJCfc ALFABETIC
PROTESTANTISM (I) TAINA

PROTESTANTISM (II) TATL NOSTRU
PURGEDEAE TEOLOGIE ORTODOXA
TEOLOGIA ROMANA
RAI TERUL IAN
RAU TESTAMENTUL VECHI
RSCUMPRARE THEOS-KYRIOS
(v. DUMNEZEU)
REVELAIE
RUGCIUNE THEOTOKOS
(V. MAICA DOMNUL Ui)
SAVAOT TORAH [v- LEGE)

SRCIE TRADIIE
SRBTORI TRANSFIGURARE
TREiMK-TR IMITATE
SFINTE SCRIPTURI
TRIOD
SFINENIE
TRUP
SIUSMA
SINAGOGA UNiATlSM
SINERGIE MN'IRE IPOSTATICA
SINOD-5INGUALITATE UN [T ARIANISM
SINOD ECUMENIC
SLAVA VEAC
MlNTUlRE) VECHI-CATOL1CI
SOTERIA [v.
VENERAREA
SOTKRIOLOGIE
(Mar Urilor si SFtiitl-lort
SPIRITUAL-StjI M l«« Hi n U-
VENICIE
SUCCESIUNE VIRTUTE
SUFLET
5YNAXARJA ZIUA DOMNULUI
JKedjictQr ; Rr. CONSTANTIN rmACRITN
Tahnorftrojcr : Pr, VALENTIN BOGDAN
Format IS/FJxiDg. coil d* tlpur 27.
TiroGiAFL* rwaTirtrTUT.Ln biblic

51 pe MISIUNE
AL BISEHfCTl OETODOTCB! ROMANA

Ion Bria-Dictionar de Teologie Ortodoxa Text PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ion Bria-Dictionar de Teologie Ortodoxa Text PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

D E

ED1TJA A IJ-A REVIZUITA J COMPLETATA

EDITURA INSTITUTULUI PIBLIC SI Dti MINUNI:

CupuLi ; ROD1CA COTEA NU

Bl scutii Orkxlnxt- RftpMl!»

apariie în Î981, Dicionarul de teologie ortodoxa a fost

Scopul Dicionarului rmine acelai, anume s

DflmflUhln Clecfi'.Mfq ortodox : SaUU-Jniin Domasc^it*, Lq lot aTtha&QXfi [ii

D&ltsna de& ivâneth Uaduetrp i ni&e 4# E- Po$#pye, Editlans Cahlen Salfit-

K i tj 11 d r Klttcl; Thvoloyicai D/ciiOJl«ry oJ Îi'jC jVcw 'l'vhtt.';::- .'î, ediii t de-

cat de Wjh II. Kcrdnums C^mpon-yi CrHiiiI Rjfcp!dt''Mtîil09i, 10 volume, 1&73—

cttesfe, vtudiLi i text critic de Gini-ll^r HaU, tTduCErfl ui da Maurko

tâiAfc li (1917? in (i-i-;ijj, IV fiy.ltih T grafia Institutului wbije BaUR i

V (ln7tj;. VI (1377), Vil (IM??). VIU I W8), IX f BBOJ, X [1WJ.J.

,i ii /. crtiari teologice ; Grd^fllre «fee \.i/'m it, f

f/nTjJoffiLjutii. InlrriTimrpif, teii critic, tnidn ore i jiot* âe PI iii '

Bdittoiw du r. i i-.nis, |c?7-.1-

1 steri a blbertfiroacl universali: ,,-.. i

resll, 1973. voi. I (l—l '!";.). ni . a -'-a.

Pldallonui: Thf Rtitfdvt fPettetion) ot tho Qfthatet ChiisUtun or MI Uit

Orthudor C?irMUi:i l.iii iiLi^nul Sodeiy, i Cliirarjo. 1357,

StftnHadc. Th-iih,H ia dogiRoMed P, Praf. D. t j iatSnllnfl.e, TcOlogfj'u J3<?gfflatte4 Offu-

TTmbclas i'^rrtf^jVn &tuttcti Ort odoxe : P. N. Trenilv

,^. /» fmo(/[?ue (t<

/"£^JJTse OrtJjotfoxe Cnt/'^j'u^ radutfir'e de Plefre Diiimum, Hd[t!&ns de t "li- -

Bîfl — Edltuifl l,,-lll':li Iul fiîWifi, BUtlîiTfi^U

ttii\ v.m (toL paiinu «i Scfiîfort ftfe«*i^*, w. î),

V — h:iiiih.(. illii!t'[i iu UE] urLinal ssti .iih'i'ct.

tii — lorniH i'i Mvdlculâ fu gE©HC#j

cunoate acatittte închinate Sfintei învturii despre Mria, maica a

flecare Icos frlnd urmat de o lita-

mijlocirea tj cea do malcâ Ittalntca LuJ,

la Constantinopol, } este atribuit 1

plin de dar, NasCiloafa de nuniut/n

4J38>.Filozoful bizantin MihaiL Psel-

tinilor împotriva perilor carta ase- titate] : observarea exact a canoa-

nel Vestiri, El a primit o ilustrare Hi stricte a canoanelor akrtv&i) si

naosului (frescele din mnstirile «Dac nevoia timpului împiedica

-acriveia ea arat o convertire adevrata (Can.

tmtlc (Consun tlnopol, 381],

dul iii VI ecumenic {Constantinopol, plsmuit cu mina Iul

botezai valid, prin repudierea tn

pnl 'macedoneni, sabutteni, novai- omul este destinat nemuririi :

«iluminai- (eimomieni, montanlti, pereche de fiine umane fi Tini, 2>

,, ins] rt^ula de credina apostoh- au nscut pe Cain i Abel (Fac.

c de la care nu exista dispensa.

Vatift cel Mare (f 379) l (Fac. 5, Prin

SI lut cli Dojmim DumtU'/eu] ioistni, Cui

Adam reconstituie starea de neutri ce cu InErk'pcIiine ne-al in£J|ai pe noi mal

tot caracterul Slînl eli rJo.jmn,' Dumnc/t»u] nt>ji|ru,

deci orizontul vieii venice. Viziu- il:

manitaii T care ae reproduce în con- greeâU, d Fntru ndejdea mlutuirlJ Itv

(p, UI— 143.

nr««nt4 rttrint nu este o tfMg>£

reias. Ade^rul ar*

tranteendem.. I Lui ^™"^

Viaa »1 Blujlrea lui

Si Red 7 2B). Acte^nri este i

Snuui. totui «alt El va r* F

capacitate de a separa duhul ndc- Cor. 13, (i), Cunoaterea Adevrului

tini are un caracter «dogmatic» de- nu este o simpl etica h

oarece toate aspectele ei doctri- — împlinirea poruncilor d presupune

a doctrina arcLoas», de invrltura Adevrul cretin este revelaia

ttii\ v.m (toL paiinu «i Scfiîfort ftfe«i^, w. î),

AFECTE aibn<ier!l;M«*ito Mrtartâtorvi

o#e, Tojbg& jDceatoUcd Oriudox vut

XX II 1-1 ea, pentru care convoac al tfuet. U SyBtottS ei /'ave ni r de TB&Iia'