564 Pr. Pi.of. Univ. Dr.
Crisdnel loja Dogmwtică Şi dogimtiri
111.25. Pr. Conf. Nicolae Moşoiu
111.25.1. Cadrul general al abordărilor teologice
Face parte din generaţia dogmatiştilor români mai tineri şi dezvoltă
Teologia Dogmatică ^m perspectivă ecumenică şi misionară. Este ucenic al
părintelui lon Bria, continuând ^m multe aspecte teologice gândirea aces-
tuia, ^mbogăţită cu cea a părintelui Dumitru Stăniloae. Centrul gândirii
sale teologice este structurat pe trei teme teologice fundamentale din gân-
direa părintelui Dumitru Stăniloae: c%7toflşfcrecz J#f Dwm7iczeL/ sau gnoseo-
logia teologică,/orma Bz.sc7'!.cÎ.i. sau modalitatea de unire a umanului cu mstos
şi SoZ7or7iz.cztftfcft CJesc7ii.să, noţiune cheie ^m hermeneutica ecumenicăl446.
Contribuţia teologică de excepţie constă în i.eceptarea şi valorificarea
unor aspecte fundamentale din gândirea teologică a părintelui Stăniloae,
relansând^mteoloaai.omânească-aşacumafimapărinteleBria-„pasimea"
de a cerceta moştenirea teologică a marelui dogmatist român. Dezvoltă cer-
cetarea dogmatică din perspectivă ecumenică" ^mprumutând ^m demersul
său teologic aspecte ale teologiei şi metodei teologice a părintelui Stăniloae
şi părintelui Bria]448. Este coordonatorul primului grant internaţional „Leo-
nardo da Vinci" ^m teologia ortodoxă română, pi.oiect de cercetare ecume-
riăa, cor\cretizat^ri. vo+umul Elemente de istorie, doctrină şi practică misionară:
\4J'6 A se vedea.. Taina prezeiiţei lui Ditmnezeu în viaţa timimă. Viziunea creatoare a Păi.in-
fcJi/[. Pro/esor Dii77zr'f7.# SfĂ7t!./oflc (teză de doctorcit), Editura Paralela 45, 2002, 323 p.
\4*7 Sobo"icitatea deschisă ca tipologie ecLimenică sau de la teologia confesionnlă la teologia
ecumenică în perspectiva viziunii despi.e soboi.nicitnten descliisă, ,,Revîsta Teologic-a" , serle i\ouă.
a:n VT1 (1997), r\i. 4, pp. 87-117; Charta oecumeirica. Istoria Bisericilor eui.opene la răsci.Lice de
nii./eri!.i., Anuarul Facul[ăţii de Teologie Andrei Şaguna din Sibiu, 2001-2002, pp. 34-52; Ji7t-
plicaţii ecumenice şi inisiologice ale 13otezului nosti.ti, „O[todoxîe şi globa.lizare. Relevaril.a\
relaţiei local-universal în Europa de azi", edit. Pi.. Prof. Dr. Ioan Tulcan, Pr. Prof. Di..
Constantin Rus. Drd. Cristinel loja, Arad, 2006, pp. 91-181; Mi.ss!.o}i nJ7d Uri!.fy o/f/7c Chti).cji
and the Role of Theological Education -m introduction, ,,Ortodox±e ş± globa\Lzare. Relevz\r\t.a
relaţiei local-universal ^m Europa de azi'', pp. 385-421.
"8În ceea ce priveşte personalitcitea teologică a părintelui lon Bria, aceasta, dimpi.eună
cu opera, îşi găsesc un loc special în prezentările şi aprofuiidările teologice ale părintelui
Moşoîu (vezl Pr. Prof. Dr, Ion Bria: Date biografice.Bibliografie curentă. Recunoriştere. -prezen-
fcz}.c Şz. HJcăfwz.J.c, în „Revista Teologică", an X (2000), nr.1, p.113-158; P/.cof P/.o/csor LJiţJ.tJcr-
si.fa/` Doc+or Jo}t Bri.fl 1929-2002, în ,,Revista Teologică", an XII (2002), nr. 3, pp. 57-76). De
asemenea, părintele Nicolae Moşoiu expune şi gândirea teologică a profesorului Nicolae
Chiţescu şî a proiesc)ruluî Gregor.ios Larer\tzE\Lis (Ra.tionalitatea lumii şi mistei.iil l ui Dumnezeu-
J#bi.re, ^m ,,Anuarul Facultăţii de Teologie'', Bucureşti, 2005, pp. 41-64; Pro/ iim.t). c!r. Gr€gor/.os
Lai.entzakis. Biserica cea iitia şi unitatea sa. Consideraîii din pei.spectiva Teologiei ortodo.xe, pre-
zentare şi traducere, în ,,Revista Teologica'', serie nouă, an XVII (2007), nr. 3, p. 90-132).
565
o perspccf!.t)ă eczt777e#f.că, Sibiu, 2006. Obiectivele principale ale acestui proiect
decercetareinternaţionalaufostperfecţionareacadrelordidactice,îmbu-
nătăţireaconţinutuluişimetodelorpredăriidoctrineicreştine,misiuniişi
ecumerismului,creareaderelaţfişiparteneriate^mtreinstituţiileimplicate,
precum şi semnalarea şi propunerea de metode pentru implementarea
deprogrameşicreareadeinstitutiispecificelanoi^mţară.Scopulproiec-
tului a fost formarea studentilor şi masteranzilor, care, 1a rândul lor, vor
forma comunităţi în care să primeze iubirea şi toleranţa, facilitându-se
astfel „misiunea ^m unitate''.
Dinabordărileşianalizelediverselortemeecumenicecuimplicaţiimi+
sionare-dublatedeopromităţoareactivitateecumenică[449-seconturează,
]449DespreactivitateaecumenicăapărinteluiMoşoiuasevedeaînprincipal:Raportul
finalalComisieispecialeprivindpaticipareaortodoxălaConsiliulEcumericalBisericilor,
prezentare,trad.şinote,în,,RevistaTeologică",anXIII(2003),nr,4,pp.110-125,şi„Revista
Teologică'',anXrv(2004),nr.1,pp.122-153.Elprezintăace§traport^incalitatedemembm
în Comitetul Central (forul de conducere suprem în intervalul - de regulă 7 ani - dintre
adunările generale ale CEB) al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, participând activ la
procesul receptării şi aprobării Raportului final al Comisiei speciale privind participarea
oi.todoxălaConsiliulEcumenicalBisericilor.Esteundocumentdemcireimportanţă-aşa
cum mărturiseşte - ^intrucât, printre altele, stabileşte un nou mod de luare a deciziilor şi
derugăciunecomunăla^mtrunirileecumenice.PărinteleMoşoiuaratăcălaPortoAlegre
(ce.i de .i IX-a Adunare generală) s-a aplicat modalitatea de a lua decizii prin coiisens şi
nu prin vot, ^in conformitate cu procedurile din Raportul final. Acecistă decizie are mare
importanţă pentru noi ca or[odocşi, deoarec:e reprezentăm doar un sfert din numărul total
albisericllormembre,prinurmarenuaveamşansadeaniseapropcipuncteledevedere
prinvotcarepresupuneomajoritatesimplăsauunaabsolută.Prinnouaprocedură,toate
opimile ti.ebuie ascultate şi consemnate ^m procesul verbal. Prin urmcire, după vechjul
procedeu, în cazul abordării unor teme importante de doctrină sau de morală, părerea
ortodoşilor, dacă nu era identică cu cea a majorităţii, nici nu mai apărea, putându-se
ajunge la siti.iciţri inacceptabile şi la cnze, chiar la părăsirea Consiliului. A doua chestiune
importantăreglementatăprinRaportulfinale§temodulîncareîlpreaslăvimpeDumne-
zeuîmpreunăcuceidediverseconfesiurucreştinelaconferinţeleşiîntrunirileecumerice.
Sefacedistincţieclarăîntre,,commonworship"-cultcomunşi,,commonprayer''-i.ugă-
:,`=::|,c.?TŞT::eEŞŢaŢUŢ;taatteeafi:âs=i:,Ţ,==,ye:rs§;T:;'tnooj`:eţş,:tgîe=.-Ţrpărş..T:.:fdda:tî.tâ
ar putea participa la prima parte, Ia „Liturghia Cuvântului". Datoi.ită acestui document
nusemaiajungelasituaţiiconfuze,cumamvăzutl.iH€ii.are(aVIII-aAdunaregeneralăa
CEB,1998),uniiortodocşipcirticipaularugăciuneacomună,alţrinu;laPortoAlegre(aIXLa
Adunare generală a CEB, 2006), programtd de ru8.1ciune s-a desfăşurat impecabiL pe
alt<irul`'dincortuluiîncareneadunampentrurugăciuncaflându-seocmcefrumoasă,o
:şoma]nuăîşde[uoŢgamă,rz]ăr:]Ţ::o[:cţ:tGdhoe:aâ]eo:t,dâ]:.`bş[:nîsî[:np[#[îupo±f[]]::ă:2âea:::;e::::;î
etliosalconferinţelorşi^intriinirilorecumerices-nsc]ilnib.ilsimţitor.Pentruoaltăpartici-
pareecumenicăsemificativă,atâtpentruactivitcite.ilc`oloiţlco.ecumericăapărinteluiMoşoiu,
câtşipentruteolotiaromânească^mansambluasevcdcn,,Donime,prinhamlTău,transformă
566 Pr. Prof. Umv. Dr. Crist]nel loja
^m ceea ce îl priveşte pe părintele Nicolae Moşoiu, o gândire dogmatică cu
profunde implicaţii ecumenice şi misionare demnă de remarcat. Această
gândire ecumenic-misionară nu părăseşte ambientul eclesial al cunoaş-
terii mistice şi al experienţei lui Dumnezeu în Duhul Părinţilor răsăriteni.
Contribuţiile ecumenice remarcabile sunt dublate de o aprofundare con-
tinuă a marilor teme şi expresii teologice iniţiate ^m teza de doctorat şi
inspirate ^m principal de gândirea teologică a părintelui Dumitru Stăniloae.
Întâlrim^moperasateologicăopredilecţiepentruinterpretareabiblică
a termenilor cheie, un apel susţinut la scrierile Părinţilor Răsăriteni, dar şi
o identificare a filierelor biblice şi filosofice prin care diferiţi termeni şi
concepte au devenit proprii teologiei răsăritene. De asemenea, ^mtâlnim o
capacitate de sinteză şi o profunzime a analizelor fundamentate atât pe
izvoare, cât şi pe autoritatea unor teologi contemporani. Opera teologică
[umea! " -a IX-a Adunare Generală a Consiliului Ecuemnic al Bisericilor q'orto Alegre, Brazilia,
14-23 februarie 2006), ^m ,,Revista Teologică", nr. 1, 2006, pp. 234-244. Plenul a fost invitat
să ia în discuţie şi apoi să decidă asupra unui text important despre ecclesiologie, intitulat:
„Chemaţi să fim o singură Biserică. 0 invitaţie adresată biserjcilor pentru a-şi reînnoi an-
gajamentul pentru căutarea unităţii şi pentru aprofundarea dialogului dintre acestea".
Scopul acestei invitaţii, se arată ^m preambul, este dublu: a) să reflecteze asupra a ceea ce
pot spune acum bisericile împreună despre unele aspecte importante cu privire la Biserică;
b) să invite bisericile la o conversaţie ^imoită despre ccilitcitea şi gradul legăturii lor frăţeşti
Şi comuniunii, precum şi despre chestiunile care încă ne mai despart. În prima parte a do-
cumentului se reaminteşte faptul că CEB este, potrivit Constituţiei sale, „o asociaţie fră-
ţească (fellowship) de biserici cai.e îl mărturisesc pe lisus Hristos ca Dumnezeu şi Mân-
tuitor conform Scripturilor, şi de aceea caută să împlineacă chemarea lor comună spre
slava lui Dumnezeu cel Unul, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh", ,,scopul principal al acestei aso-
ciaţii frăţeşti de bisei`ici fiind acela de a se invita una pe cealaltă înspre unitatea vizibilă,
într-o singură credinţă şi înti.-o singură comuniune euharistică, exprimată ^in cult şi ^m
viaţa comună ^m Hristos, prin măi.turie şi servirea lumii, şi să avanseze ^mspre unitate, aşa
^mcât lumea să creadă". A se vedea şi contribuţiile substanţiale în calitate de membi.u al
Comisiei pentm misiune mondială şi evanghelizare a CEB: T77e HcnJz`iig Mr.ss!.on o/ f/ic
a7i(7'c#, în vol. „You are the Light of the World'', Statements on Mission by the World
Council of Churches 1980-2005, WCC Publications, Geneva, 2005, pp.127-162; M!.ssr.o77 fls
M.n!.sfry o/Rcco7ic!.!!.af!.o7i, ^m vol.: „You are the Light of the World'', Statements on Mission
by the Woi.ld Council of Churches 1980-2005, WCC Publications, Geneva, 2005, pp. 90-126.
Bogata sa activitate teologico-ecumenică este reflectată şi în numeroasele participări la
adunări, comisii şi seminai.ii intemaţionale, cele mai multe dintre ele cu referate şi inter-
ventii ^in plen: Harare (Zimbabwe, 1998), Atena (Grecia, 2000), Morges (Elveţia, 2000), Utrecht
(Olanda, 2001), Dakar (Senegal, 2001), Ebenburg (Germania, 2001), aiicago (USA, 2001),
Jacarei (Brazilia, 2002), Sarvar (Ungaria, 2002), Riga (Letonia, 2002), Creta, (Academia
Ortodoxă, 2002), Geneva (Elveţia, 2003), Beirut (Liban, 2003), Cambridge (Marea Britanie,
2003), Wittenberg (Germania, 2004), Matanzas (Cuba, 2004), Geneva (Elveţia, 2005), Atena
(Greda, 2005), Tesalonic (Grecia, 2006), Porto Alegre a3razilia, 2006), Constantinopol astanbu],
Turcia, 2006), Volos (Grecia, 2007).
Dogiwmă şi dogmatiti 567
a părintelui Moşoiu se deschide într-un evantai de problematici teologic-
dogmatice cu implicaţii ecumenice şi misionare, menite să înti.egească ^m
timp marile teme lansate şi aprofundate ^m teologia romîmească de teologii
Dumitru Stăniloae şi lon Bria.
111.25.2. Coordonate fundamentale ale operei teologice
1. Aprofundează pentru prima dată ^m teologia românească, ^mtr-un
mod extins şi sistematic, îmbinând teologia dogmatică cu teologia ecu-
menică, trei teme priirind teoloria părintelui Stănfloae: gnoseologia teologică,
forma Bisericii şi sobomicitatea deschisă. În cadrul acestei abordări teolo-
gice exprimă unitatea dintre dogmă-spiritualitate-cult.
2. Traduce şi valorifică - pentru prima dată ^m teologia română - o
serie de documente de mare interes pentru teologia ecumenică, el ^msuşi
participând la elaborarea unora dintre ele.
3. Coordonează primul grant intemaţional Leonardo Da Vinci din
teologia românească, abordând ^m cadrul acestui proiect de cercetare
teme ecumenice şi misionare fundamentale.
4. Manifestă o predilecţie pentru relaţionarea mai strânsă dintre teo-
1ogia biblică şi teologia dogmatică, pentru interpretarea şi explicitarea
unor termeni biblici cheie ^m teologia ortodoxă, pentru o metodă ecume-
nică şi misionară de abordare şi predare a teologiei dogmatice pe care o
aprofundează printr-un apel constant la rădăcirule ei biblice, patristice şi
mistic-eclesiale.
111.25.3. Aspecte teologice esenţiale
lll.25.3.a. Trei sinteze teologice - măsurile teologiei româneşti
şi forţa inedită a interpretării ei
Aşa cum am amintit, părintele Moşoiu analizează Şi aprofundează
^mtr-un stil personal trei sinteze teologice - dinamica theologiei ^m cu-
noaşterea adevărului revelat şi ^m comunicarea Tradiţiei, forma Bisericii,
sobomicitateadeschisăcatipologieecumerică-demareimportanţăpentru
Ortodoxia contemporană. El îşi propune să evidenţieze dimpreună cu
aprofundarea acestor trei teme fimdamentale, pe de o parte „curajul cu
care Părintele Stăniloae a explorat Tradiţia doctrinară a Bisericii folosind
f%eoJogr.a ca metodă de analiză şi de reflecţie'', iar, pe de altă parte, de a
urmări aceste trei shteze elaborate de părintele Stănjloae ca ,,referhţe pentru
568 Pr. Prof. Umv. DL.. Crisrinel loja
evoluţia teologiei ortodoxe i.omâne şi universale''[45°. Părintele Moşoiu
consideră că părintele Stăriloae ,,a avut în vedere o anumită teologie
ortodoxă modelată ^m prima jumătate a secolului al XX-1ea ^m Europa,
inclusiv ^m România, pe care a re-examinat-o, având ca element critic exe-
geza patristică, ^m mod special pe Sfinţii Maxim Mărturisitorul, Simeon
Noul Teolog şi Grigorie Palama. La aceasta a introdus ca principiu istoria
şi experienţa teologiei române, care nu fusese luată ^m considei.are suficient
în Compunerea monografiilor despre Ortodoxie apărute ^m Occident''1451
În cadrul primei shteze părintele Moşoiu aprofundează următoarele
aspecte ale teologiei părintelui Stănjloae: 1) theoloaa -funcţia sa mystagoacă
^m raport cu Revelaţia: gnoseologia teologică -theognosiaî452; 2) dinamica
raportului dintre catafatism şi apofatism sau ,,nedespărţirea cunoaşterii
raţionale şi apofatice a lui Dumnezeu"; 3) trei trepte ale apofatismului;
4) dimensiunea noetică a experienţei mistice ^m tradiţia ortodoxă]453; 5) re-
velaţia epistemologică a Duhului Sfânt; 6) cunoaşterea lui Dumnezeu ^m
împrejui-ările concrete ale vieţii - o cunoaştere existenţială. El arată că
originalitatea sintezei părintelui Stăniloae constă ^m corelarea revelaţiei lui
Dumnezeu ^m raţionalitatea lumii specifică Sfântului Maxim Mărturisi-
torul cu i-evelaţia iubitoare a lui Dumnezeu ^m istoria mântuii.ii specifică
Sfântului Simeon Noul Teolog. Această relaţie între raţionalitatea lumii şi
misterul iubirii lui Dumnezeu în istorie face imposibilă ruptura episte-
mologică dintre apofatism şi catafatism, sens în care părintele Stăniloae
\4S° |dem, Taina prezenţei lui Dumnezeu în viaţa umană. Viziunea creatoare a Părintelui
Profesor Dumitru Stăniloae, p. Z88.
\45i ibidem.
]452A se vedea o aprofundare a acestui subiect dintro perspectivă eclsial-sacramentală
ş± mistică_^Ţr\ Mystical~ Sacramental Theognosia in the Ecclesial Ambience, ^in vol. „Accentessc
Perspectives Orthodox Dogmatic Theology as part of Church Mission in Today's World'',
ă:dlz7ail.9Î'dŢ,1,:ofi"::;"|ţispf;Csisoarca'â:"-%'ăîi'siflr'eŢ;ar':âs„dc:c::zsăiî=avdo:soÎŢp:g.ia5:r."îţ:e:â`:
Streza la împlinirea vârstei de 60 de ani, Editura Anreiana, Sibiu, 2007, p. 596-615.
]453 Pentru o reluare şi aprofundare a acestui subiect a se vedea S!.mţz.rcn Jn[.Ji.tz.z. - fti.S-
thesis noera sau despre dimensiunea noetică a teologiei mistice, ,,TeoLosta" , an. XI, (2007), nr.1,
pp. 9-34. Dimensiune<i noetică a teologiei mistice este evidenţiată ^m tradiţia ortodoxă în
special prin caracterul personalist al acesteia. Părintele Moşoiu prezintă o ordine corectă a
a.ctelor curioaşterLi rristLce.. theopraxia, theophania, theoptia, theognosia. ,,CeL care doreşte sâ
ajungă să teologhisească este chemat să stăruie mai ^mtâi ^in împlinirea poruncilor, să aibă
lucrarea lui Hristos, în sensul conformării voinţei sale, voinţei Mântuitorului - theopraxia,
:3zcTec:eî:Fură::saajTngeec:ăastg,ăîr;:pa;,feă::â€:îăees::aî:rne^=geeaogah=ţăoamB::::î::îd=ăeegpŢa:
şi numai apoi poate da mărturie despre cele trăite, vorbind existenţial despre cunoaşterea
lui Dumnezeu -theognosia" (p. 34).
Dogiimică Şi dogmn;Sişti 569
reabilitează catafatismul, lărgindu-i spectrul dar dând şi apofatismului o
margine cognoscibilă, de unde şi accentul pe dimensimea noetică a teol-
ogiei misticei454.
În cadnri celei de a doua sinteze sunt aprofundate următoarele aspecte:
1) omul -chipul nemuritor al Sfintei Treimi; b) forma Bisericii; c) trecerea
:U:Furi::°ssfăats:a;::#ah:]Ţtaonmăosruf?z=:mn::sî:reer.îăî;a€)e:set:e:::ţ=ipeh,r:€i:
denţiază centralitatea lui lisus Hristos ^m gândirea părintelui Stăniloae,
aspect ce nu trebuie confundat cu hristomonismul. Astfel, antropologia
ortodoxă cu accentul pe chipul lui Dumnezeu ^m om, element de ^mrudire
cu divinul, nu elimină trupul şi corporalitatea umanului. Şi chenoza
Fiului lui Dumnezeu nu este numai un act de condescendenţă, ci este chiar
situarea Fiului ^m condiţia limită a umanului. După cum Hristos prin ^m-
trupare stă de partea oamenilor, tot aşa şi Biserica, prin forma ei vizibilă,
se plasează ^m mijlocul oamerilor, existând chiar şi o vizibilitate a Duhu-
lui ^m viaţa Bisericii sub foma darurilor şi slujirilor]455. Expresia/o777zfl Bi.sc77`ci.7`
sesizează şi exprimă legătura dintre theognosie, antropologie, hristologie,
pnevmatologie, ecclesiologie, mariologie, teologie sacramentală, eshato-
logie, etică, ascetică şi mistică, misiune şi ecumenism.
A treia sinteză cu tentă ecumerică este aprofundată ^m următoarele
aspecte: 1) fundamentele biblice ale Bisericii Universale; 2) sobornicitatea
~ universalitatea creştină ^m formă de koinonia. Această expresie de soZ7o7`-
77z.ci'f#fe c!escJzz.să este propusă de părintele Stăriloae ^m momentul ^m care
Bisericile angajate ^m mişcarea ecumenică şi ^m dialogul teologic bilateral,
erau prea ancorate ^m propriile lor modele de unitate propuse ^m vederea
apărării identităţii lor confesionale, atitudine care ducea la confesionalism,
prozelitism, antiecumenism. Deşi foarte sever cu integritatea dogmatică a
Bisericii Ortodoxe ^m dialogul ecumenic - de aceea o numeşte Biserică
deplină - totuşi nu a negat riciodată tradiţiile confesionale pozitive, insti-
tuţile şi structurile apostolice care există ^m afara comuniunii ortodoxel456.
\q54 Idem, Taina prezenîei lui Dumnezeu în via!a umtmă. Vizîunea creatoare a Părinte[ui Profesor
Dumitru Stăniloae p. 289.
\4S5 ibidem. A se vedea şL ,,The form of the Church" , Fr. Dumitru Stăiriloae's mystical vision
oii cccJcsz.oJogy, ^in volumul Simpozionului naţional: ,,Părintele Stăniloae teolog al iubirii",
Editura Universităţii ,,Lucian Blaga'', Sibiu, 2004, pp. 164-193.
]456Jbr.cJem, p. 290. Acest concept teologico-ecumenic, analizat în teza de doctorat, este
reluat ^mtr-un studiu extins în care arată care sunt fundamentele biblice ale Bisericii uni-
versale date în cele patru aspecte din Faptele Apostolilor 2, 42. În acest sens, el arată că nu
putem să ne împărtăşim din acelaşi potir dacă nu avem aceeaşi credinţă şi nu trăim în
comuniune -ko!.}707i!.a, de aceea noţiunea de ].nfcrcomi4nz.i4}7c nu are un sens exact, ci este o

570 Pr. Prof. Univ. Dr. Crisdncl loja
Abordările cu privire la teologia părintelui Stăniloae nu se opresc aici.
Păi.intele Moşoiu analizează şi api.ofundează şi alte teme ale teologiei pă-
rintelui Stăniloae: 1) realitatea personală supremă, structura iubirii desă-
vârşite; 2) htersubiectivitatea treimică; 3) implicaţii pentm o antropologie
ti.initară; 4) ontologia relaţională a persoanei; 5) cuvântul şi raţiunile lu-
cnirflor ca mijloace ale comuniunii interpersonale]457. În aprofundarea acestor
invenţie care denotă ignorarea textului din Faptele Apostolilor 2, 42. Nici la Sfânta Litur-
ghie nu ne împăi.tăşim imediat din acelaşi potir, ci mai ^mtâi rostim împreună acelaşi
Crez, într-o atmosferă de adevărată koi.#oi!!.a şi apoi ne împărăşim din acelaşi potir şi ieşim
din biserică ^m duh de rugăciune. Părintele Stămloae -care lansează acest concept -a fost
conştient de implicaţiile înlocuirii originalului grecesc k#f/]o/z.ke, cu „soborricească" pre-
luat de la ruşi. Cuvântul ,,sobonnicească" -soborJ7ay#, forma adjectivală a lui sotJorr!osf -,
comuniune, adunare, nu acoperă originalul knfhoJJ.ke („potrivit întregului" -conform ple-
nitudinii, k#f#- potrivit, conform; ho/o)t - întregului, sccimczi[#i foft4m) care exprimă o
totalitate care nu este geografică, orizontală, cantitativă. Părintele Moşoiu exprimă această
înţelegere în gândirea teologică a părintelui Stăniloae. ,,Sobomicească" subliniază carac-
terul de adunare - dar şi cccJesJ.fl înseamnă adunare -, de a lua decizii în sobor (sinod), dar
nu plenitudinea calitativă a Bisericii. ,,Sobomicitatea desclrisă" nu ^mseamnă, în nici un
caz, ,,catolicitate deschisă", Biserica Ortodoxă este deschisă spre a primi în adunarea sa pe
cei care împlinesc exigenţele cerute, dar ei nu i se mai poate adăuga ceva calitativ, deoarece
este Biserica Una Sancta, nu există o dată istorică a apariţiei sale ulterioară Pogorârii Duhului
Sfânt. Ne adunăm la {icel nucleu, existând o continuitate istorică firească, Biserica fiind
văzută şi nevăzută în acelaşi timp, realitate ce o experiem în special la Sfânta Liturghie,
când putem cânta împreună cu îngerij, cântarea ^mgerească. Sobo"i.cJ.fafcH desch/.să are o
perspectivă profetică, deoarece insistă asupra însemnătăţii unităţii creştinilor pentm
reconcilierea lumii, fapt realizabil în măsura trecerii lui Hristos pascal în viaţa umană sub
fiorma Bisericii" deplirie, ^mtr`i El r\emaîtîind nici iudeu, nici elin, nici rob, nici liber, nici parţe
bărbătească, irici parte fiemeiască, ci toîi devenind una (Galatenî. 3, 28). Vezî ldem, ,,Sobomi-
citatea deschisă" ca tipologie ecumenică sau De la teologia confiesională la teologia ecumenică în
perspectiva viziunii despre ,,sobornici[atea deschisă", ^m ,;Revîsta Teoloticâ'' , cu` VTl (1997), nr. 4,
pp. 87-117. 0 altă temă analizată şi aprofundată în teza de doctorat este reluată ^mtr-un
studiu privind Scl`imbarea la Faţă a lui Hristos pe Tabor. El subliniază faptul că morp/7e,
ci.ko7Î şi cZoxfl suiit concepte interconectate dar nu interşanjabile (vezi, Mcf4/7!orF/7osJ.s,
/7?cf#mopJiofc - ,,Schimbarea la Faţă a lui Hristos pe Tabor, dovada anticipată despre lu-
mina Sfintei Treimi, ce va iradia din trupul Său înviat şi al tuturor celor ce-şi vor arăta cre-
dinţa prin faptele lor", („Revista Teologică", an IX (1999), nr.3, pp. 69-81).
`.fflldem,Comuniunedeiubireşiiubiredecormmiune,„TeoLOSa",ar\X,(2006),rir.3,pp.96-12:9.
A se vedea şi aprofundările teologiei părintelui Stăniloae plecând de la textul tezei de
doctorat.. Consideraţii pi.ivind moştenirea teologică primită de la Părintele Profiesor Dumitru
Sfăj]!.Jowc, „Teoloaa Dogmatică Oi.todoxă la ^mceputul celui de al llI-lea mileriu", pp. 255-311;
Viziunea Părintelui Profiesor Dumitru Stăni[oae despre ecumenism - o introducere, Ses±unea
intemaţională de comunicări ştiinţifice ,,Dumitru Stăniloae'', ^m Caietele Universităţii ,,Sextil
Puşcariu" Braşov, an 11, nr. 2, mai 2002, Editura Tipona, Braşov, pp. 77-105. Acest studiu
este o reactie faţă de unele afirmaţii ale unor ,,ucenici" ai părintelui Dumitru Stăniloae
cum că acesta ar fi afirmat, înainte de trecerea la cele veşnice că, „ecumenismul este pan-
erez±a timpuLri nostru" ; Ti.ei sinteze teologice în Ortodoxia contempoi.ană şi modemitatea lor,
în vol. (conferintei teologice de la Mănăstirea Sâmbăta, iulie 2006): ,,Teologie românească
Dognimică Şi dogmmiiri 571
subiecte face apel atât la opera părhtelui StărLiloae, cât şi la i.eflecţiile ante-
rioare, precum şi la reflectiile altor teologi sau filosofi cai.e au analizat aceste
subiecte sau alte teme dezvoltate de părintele Stăriloae: Sandu Frunză,
Silviu Eugen Rogobete, Miciej Bielawski, Kallistos Ware, Emil Bartoş,
Lucian Turcescu, Daniel Neeser, 0livier Clement.
Tema raţionalităţii lumii, împreună cu apofatismul, constituie punte
sigură de dialog cu ştiinţele exacte. În acest sens, porrind de la opera Sfân-
tului Maxim Mărturisitorul şi a părintelui Stăniloae prezintă raportul dintre
raţionalitatea lumii şi misterul lui Dumnezeu-Iubire. Plecând de la opera
maximiană arată că cuvântul Jogos are şi un sens duhovnicesc, nu se iden-
tifică ca la Aristotel cu materia şi forma sau altfel spus cu ,,Jogoî. naturali
ai lucrurilor", aceştia fiind ^mcă ,,suprafaţa". Materia şi forma unite cu sen-
zatia produc pasiunile (patimile) şi ucid gândurile conforme naturii, adică
adevărata contemplare naturală. Epz.p7ia7zcz.fl-ei (^m sensul de suprafaţă) 1u-
crurilor create, i se opune un logos ascuns ^m ele, care tinde spre Dumnezeu,
fhcofeJcs /ogos. Totodată conexează tema raţionalitătii lumii cu misterul lui
Dumnezeu-Iubire, arătând că raţionalitatea lumii nu este o realitate ^mchisă
în sine, ci dimpotrivă, aşa cum ne spune părhtele StărLiloae, ne duce la
taină, la taina creatului care nu e prin sine, ci presupune o existenţă prin
sine din etemitate, deci la taina [misterul] 1ui Dumnezeu-[Iubire], ca ex-
plicare ratională a tainei creatiei, la Dumnezeu]458. Părintele Moşoiu - jnspirat
de teologia părintelui Stăniloae şi implicit de cea a Sfântului Maxim - arată
că ,,^mtre taina lui Dumnezeu Şi ^mtre raţiunile lumii nu este o contradictie.
Raţiunea noastră este făcută pentru a cunoaşte acele raţiuni, care îşi au
temeiul ^m ratiunile lui Duinnezeu Cuvântui"1459
de dimensiune europeană" Editura Schiller, Sibiu, 2007, p. 144-167. Sr./]fczeJe fcoJog!.ce aJc
Pr. Pro/. D#mz.fr# SfĂ}ti.Jofle şi. reJcua7i±ft /or ftcfwaJă, în Revista de spiritualitate şi cultură ro-
mânească, „Lumină lină. Gracious Light", New York, ISSN 1086-2366, an V, nr. 1, ianuarie-
martie, 2000, p. 13-17.
\458 idem, Raîionalitatea lumii şi misteriil lui Dumnezeu-Iubire, ^m „Revîsta Teo\ogicâ", arL
VI[ (1997), nr. 3, pp. 112-142. A se vedea aceeaşi temă aplicată ^m mod constructiv
exprimării teologiei profesorului Nicolae Chiţescu: Ra.fr'onnJJ.fafGa Jiirnz.z. Ş{. m!.sferii[ /wi.
Dimnezci/-Ji/bj.i.e, în ,,Anuarul Facultăţii de Teologie ,,Justinia Patriarhul'', Bucureşti, 2005,
pp. 41-64.
\45S |dem, Raţionalitatea lumii şi misterul lui Dumnezeu-Iubire, în Ari:ua:rul Facu.lt-aţLi de
Teologie „Justinian Patriarhul'', Bucureşti, 2005, p. 60. hteresante rămân asemănările şi
distincţiile pe care le realizează ^mtre viziunea gnoseologică a Sfântului Maxim Mărturi-
sitorul şi viziunea gnoseologică a Sfântului Grigorie Palama: „De fapt, scopul teologiei
palamite a fost altul decât al celei maximiene. Sfântul Grigorie nu a intentionat să dezvolte
o teologie a creaţiei, ci să argumenteze teologic, posibilitatea vederii luminii dumnezeieşti,
aceeaşi pe care au văzut-o ucenicii pe Tabor. (. . .) Totuşi, pentru a concluziona, vom spune

572 Pr. I'rof. Univ. Dr. Cristincl loja
III.25.3.b. Cunoaştere-participare-iubire - afimarea dep endenţei
discursului dogmatic de exegeza biblică fundamentată pe scrierile
patristice
Într-o altă lucrare expune, api-ofundează şi jnterrelaţionează trei teme
fundamentale pentru Teologia Dogmatică -ctt7ioczşfe7.c, pflrfi.ci.pa7'e, z.%bi.7`c -
accentuând dependenţa clară a discursului dogmatic de exegeza biblică
bazată pe scriei.ile patristice, care sunt privite critic prin studiile exegeţilor
contemporani. Părintele Moşoiu transmite ^m reflecţiile sale teologice anu-
mite unde de lumină asupra unor texte şi expresii scripturistice relevante
pentru Teologia Dogmatică, dar mai puţin tratate la noi, cum ar fi: cunoaş-
terea ,,î7t pcz7'fc" şi ,,/cz.f# c#Ufre/nţĂ" din I Corinteni 13, 9~12; tema ^mrudirii
(sy7tggcr!e[.fl) omului cu Dumnezeu, prezentă ^m filosofie, dar şi în Noul
Testament -Faptele Apostolilor 17, 29, Sfântul Apostol Pavel certifică citatul
din poetul antic Aratus, din 17, 28 şi spune ,,fz.rîd dccz. 7ic#mţ(J Zi(z. Di(7777iezcz4''-
şi la Sfinţfi Părinţi; despre ^riifiere (Galateni 4) ca ^implinire a ^inrudirii; expresia,
hapax legomenon ^m Sfâ"î\ Scripturua, ,,părtaşi ai dumnezeieştii f iri"6° -theias
koinonoi physeos, divinae naturae consortes (ŢI Petr\i 1,4), este de maLre reLevar\:+.â
pentru fhcos!.s, ^mvăţătura centrală a soteriologiei ortodoxe.
hpar[eaati.eiaabordeazătemaiubiriiintrati.iiiitaresublinindcămoartea
nu impietează asupra iubii-ii lui Dumnezeu. Reflecţia pleacă de la prima
că teologia palamită este de fapt o doctrină despi.e Dumnezeu, în timp ce învăţătura
despre logoi are ca obiec[ lumea care este ancorcită, îşi cire oi.iginea în {ictul creator al lui
Dumnezeu. Altfel spus teologia maximiană a logoi-lor ai.e ca obiec[ cosmologia, ^m timp
ce teologia palamită a energeiai-lor vizează theologia" (pp. 57-58).
" Acestei expresii, părintele Moşoiu îi dedică un întreg studiu ,,PĂ/.fnşi. #!. di/mnczc!.cşfj.f.
fJ.i. - theias koinonoi physeos, divinae naturae consortes" (11 Pt. 1, 4) - o introducere -,
„Revista Teologică", serie nouă, an XVI (2006), nr. 4, pp. 30-59. Scopul acestui studiu -aşa
::s:rŢeă;'i:'|iâegşrtaefiîc::o::lnţ:seteda.cueiapdăer;.oier;:i:xaegpeazrîep:i:f,:;:â:râa.supnre.isd;:ş;ş;::,!;Îâ
premisă pentru pc[/.f!.cJ.pflrc, aşa cum apare în filosofia greacă şi la mai mulţi Părinţi ai
Bisericii. Concluzia este că trebuie să se facă distincţie clară ^mtre concepţia filosofică, mai
precis platonică, despre syr!gge/7c!.H, fundamentată pe ideea conaturalităţii dintre suflet şi
For/tre şi accep!iunea creştină a acestui concept, bazat pe ^mfierea divină, dcitorată înome-
nirii Fiului lui Dumnezeu. Partea a doua se ocupă cu textul în sine şi oferă perspec[ive
exegetice patristice şi modei.ne. Concluzia unui autor citat este că avem nevoie de o tra-
ducere mai exac[ă, cea pe care o avem s-ar baza pe o influenţă elenistică, şi nu trebuie să
accentuăm această influen!ă asupra autorului epistolei 11 Petru, ci mai degrabă asupra
traducerii. Traducerea propusă, fundamentată biblic, filosofic şi filologic es[e: ,,El ne-a
dăruit preţioase Şi foarte mari făgăduinţe, pentru ca voi să deveniţi parteneri ai lui Dum-
nezeu, fiind achitaţi de stricăciunea care a verrit ^m lume din cauza poftei". Pentru a con-
chide, s-ar putea afirma că, ^in pofida importanţei şi implicaţiilor docti.inare m{ijore, textul
din 11 Petru 1, 4 nu este destul de cunoscut, de studiat şi de citat.
Dogma;ţică şi dou7in;tişti 573
rugăciune de dezlegai.e din Slujba ^mmormjhtării mirenilor unde citim:
... pentru ca răutatea să nu fie ftră de moarte, tin iubire de oameni, ca un Dum-
nezeualpărin±ilornoştriaiporuncitacestuiamestec:'.Înacesttex+-^mopînia
lui - moartea nu apare ca o pedeapsă, ci ca o soluţie şi o binecuvântare.
::tbeîroe:eeitteat:`aiipduăieimaccăes€esceântsŢa°c:r:;ae']faffa's;meca::[easşia#opicm:=:eo:
logiei Dogmatice aşa cum a fost conceput şi prezentat de către părintele
Stăniloae, subliiiind că nemurirea omului nu se bazează ^m primul rând
pe nemurirea sufletului, privit ca o substanţă simplă necompusă.„ ci pe
relaţia pe care o ristituie Dumnezeu cu noi, pe dialogul progresiv ^m
iubire, pe ^mveşricirea acestui dialog. Mai interesant este că, ştijnd acestea
ne rugăm lui Dumnezeu să facă ,,veşnica pomenire" celui tTecut de la noi
- ,,să nu îngădui ca f taptura Ta aceasta să f ie ^mglri±ită de pieire" - ad±cua s-a-1
cheme pe nume, să-l menţină ^m fiinţare; aceasta pentru a se sublinia că
omul şi lumea sunt contingente, că nu au apărut ^m mod necesar, ci sunt
rod al achilui plin de iubire al lui Dumnezeu, Şi când spunem iubire, spunem
şi libertate. De asemenea, oferă o succintă perspectivă interdisciplinară
asupra morţii, necesară mai ales în contextul tendinţei societăţii modeme
de a „cosmetiza" acest fenomen. Totoodată, subliniază ,,realismul" cu care
este prezentată moartea omului ^m slujba înmormântării, moartea fiind
percepută ca o ,,taină străină'', dar, ^m acelaşi timp, parte integrantă a
Cmtropoi08ieii461,
III.25.3.c. C7ţarf4[ oec%me7ţt.c# - implicaţiile şi interpretarea
unui Document ecumenic la Începutul mileniului al llI-lea
Întâlnim ^m abordările părintelui Nicolae Moşoiu o constantă ecu-
:|euis:,iapeînc:::s:sdeenzsyâ`:ăpi,::Ţ|i2:h.i;'icpeăprăt:iud.sst.#3:c:f:;e:e:.ahr,Ţ;
este analizată c7[arffl! occ#777e#z.cfl!, doc'ument adoptat ^m uma prezidiului Con-
ferinţei Bisericilor Europene (Geneva 6-11 martie 2001) şi a ^mtâlnirii ecu~
menice organizată de Conferinţa Bisericilor Europene şi Consiliului Con-
ferhţelor Episcopale din Euopa (Strasbourg, 17-22 aprilie 2001). Prima parte
a documentului este intitulată: ,,Credem într-una sfântă, sobornicească
(k#fhoJ!.ke-deplină) şi apostolică Biserică". Se invocă mărturisirea ecume~
nică de credinţă niceo-constantinopolitană (381), dar nu se face nicio refe-
rire la adaosul Fz.Jz.o7#€. În schimb este subliniat angajamentul de a „acţiona
prin puterea
^mtr-o Sfântului
credhţă, unitateDuh
carespre unitatea
îşi găseşte văzută a^m
expresia Bisericii lui lisusreciprocă
recunoaşterea Hristos
]ffi` Jdem, C#]ioaşferc, pflr[i.c!.pflrc, !.ţ/b!.rc, Editura Universităţii „Lucian Blaga'', Sibiu, 2006.
574 Pr. Prof. Univ. Dr. Ci.isdnel loja
a Botezului şi ^m comunitatea euhai.istică, precum şi ^m mărturisire şi slu-
jii.e comune''. Prezintă viziunea părintelui Stăriloae despre „î7tuă,fĂf#rfl
AposfoJi.Jor" (Faptele Apostolilor 2, 42), concluzia fiind aceea că Biserica
Ortodoxă este Bz.scrt.ccz dcpJz.7tă ^mtrucât păstrează tezaurul doctrinai. apos-
tolic, dar şi principiul de unitate nou-testamentar, adică biserici autonome,
cai.e sunt ^m comuniune de credinţă, cult şi iubire.
Partea a doua poartă titlul: ,,Pe drumul comuniurii văzute a Biseri-
cilor în Europa" şi are ca temei biblic cuvântul Mântuitorului din Evan-
8heLia a patra ..,, Înti.u aceasta vor cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi
avea dragoste unii fia.tă de al.tii" (`Ir\ 13, 25). ^In ELcest sens, părir\tele MoşoiH,
dezvoltă conceptul de koz.77o77!.ft. Acest concept va fi dezvoltat în diverse
implicaţii teologice ce ţin de teologia ecumenică.
Cu referrie la ,,fi.ângerea pâinii" Charta oecumenica aLEirmă.. „\ir\ semn
deosebit de dureros al separării dhtre multe Biserici creştine este lipsa co-
muniunii euharistice", semnatarii obligându-se să se ,,^mdrepte spre scopul
comuniunii euharistice", fără ^msă să se precizeze condiţiile realjzării acestui
deziderat. El arată că noi nu putem accepta ideea de ,,intercomuniune"
sau ,,ospitalitate euharistică", ne putem ^mpărtăşi din acelaşi potir, numai
dacă există deja comuriune de ci.edinţă şi iubire. Ne angajăm, ^msă - su-
bliniază părintele Moşoiu -să ne i.ugăm mereu ,,pc7tfr# %7î!.refl f#f%ro7`".
Charffl cc#77ic7ii.ccz se doreşte a fi o bază de dialog şi colaborare a Bise-
ricilor europene şi tocmai de aceea se impune o i.eceptare critică a ei. După
analiza critică a acestui document, părintele Moşoiu ajimge la concluzia
ui.mătoai.e: ,,Biserica Ortodoxă Română nu ignoră procesul unificării con-
tinentului nostru, pronunţându-se mereu ^m favoarea acestuia. Nădăjduim
^msă că, aşa cum s-a ^mtâmplat şi în alte momente istorice decisive, vom
avea teologi care să recepteze critic acest document Şi altele, evitând peri-
colul relativizării, deplin conştienţi că Ortodoxia nu este o confesiune,
deoarece nu se fundamentează pe vreo mărturisire de credinţă ulterioară
epocii apostolice, ci este Biserica Una Sancta. Prin urmare, nici teologia
ortodoxă nu poate fi o teologie corLfesională, ci o teologie ecumenică,
deoarece a păstrat ^mtregul tezaur al credinţei apostolice, deoarece este
Biserica deplină. Această deplinătate va fi simţită şi de „ceilalţi" şi vor fi
atraşi de ea - se cunosc cazurile atâtor teologi sau credincioşi obişnuiţi
care au reuşit ca prin studiu Şi aleasă viaţă duhovnicească să pi-imească
darul lui Dumnezeu şi să îmbrăţişeze credinţa ortodoxă - şi în măsura în
care creştirLii ortodocşi îşi vor cunoaşte, înţelege, trăi-experia şi mărturisi
Dogmatică Şi dogmn;ţiri 575
această revărsare ecumenică a credinţei lor, urmând modelul sfinţilor, nu
doar declarativ, §au formaiJJ1462
Analiza acestui document, cerut de oficialfi europeni, este benefică
pentm teologia românească, evidenţirid totodată i.eacţia promptă, ecu-
menică Şi teologică a părintelui Nicolae Moşoiu. Acest document, tinde
să promoveze la toate nivelurile vieţii bisericeşti o cultură ecumenică a
dialogului şi conlucrării şi pentru ac'easta să creeze o normă obligatorie.
Ea nu are totuşi un caracter doctrinar-dogmatic sau juridic bisericesc. Au-
toritatea ei constă mai degrabă ^m angajarea de sine a Bisericilor europene
şi a organizaţiilor ecumenice. Acestea pot să-şi formuleze pentru dome-
niul lor, pomind de la acest text de bază, adaosuri proprii şi perspective
comune care se referă concret la provocările lor specifice şi la angajamentele
ce decurg din acestea. El sesizează şi ambiguitatea textului referitor la cele
\Â62 Idem, Charta oecumenica. 13isericile europene la încei)ut de mileiriu, „Prezer.ţa. Biserîcrlor
^mtr-o Europă unită. 0 nouă dimensiune a dialogului ecumenic şi interreligios", Arad,
Z005, pp. &3-34. Vezi ş± Charta oecumenica. Istoria Bisericilor europene la răscruce de mileirii, ^m
Anuarul Facultăţii de Teologie ,,Andrei Şaguna" din Sibiu, 2001-2002, Editura Universităţii
Lucian Blaga" din Sibiu, 2002, pp. 200-220; G7c]rffl oec#mcr{!.cfl. Jsfor!.a B!.scr!.c!.Zor c#rope7ic Jfl
rĂscri/cc cze mi.Jcni.!., în volumul omagia]: „Slujitor al Bisericii Şi al Neamului. Părintele Prof.
UrLiv. Dr. Mircea Păc.urariu, membru corespondent al Academiei Române, la ^implinirea
vârstei de 70 de ani", Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2002, pp. 687-704. Elaborează un
§tudiu care se doreşte a fi o contribuţie preliminară la pregătirea celei de a treia Adunări
ecumenice europene ce s-a desfăşurat la Sibiu ^m luna septembrie 2007, sub genericul: ,,Lif 777i.nH
lui Hristos [uminează tuţuror. Speran±ă pentru reîimoire şi uiiitate în Europa. El zNerti2;eazâ că
nu există o „reţetă" pentm refacerea unităţii Bisericii, nici cel puţin la nivelul Consiliului
Ecumenic deoarece, deşi Consiliul joacă un rol decisiv în a ajuta bisericile membre să
lucreze împreună pentru a-şi îndeplini chemarea comună, următoarele afirmaţii ar trebui
luate ^m considerare: 1) Bisericile membre aparţinând CEB sunt subiectul căutării unităţii
văzute, nu Consiliul; 2) Bisericile membre aparţinând CEB învaţă şi iau decizii doctrinare
şi etice, nu Consiliul; 3) Bisericile membre aparţinând CEB proclamă consensul doctrinar,
nu Consiliul; 4) Bisericile membre aparţinând CEB se dedică rugăciunii pentru unitate şi
se angajează într-o întâlnire care are drept scop găsirea unui limbaj cu rezonanţe ale cre-
dinţei creştine comune în alte tradiţii bisericeşti; 5) Bisericile membre aparţinând CEB
sunt responsabile pentm dezvoltarea şi educarea sensibilităţilor şi a limbajului care le va
pemite să rămână ^m dialog. Părintele Moşoiu prezintă cele patru declaraţii despre
unitate şi ccitolicitate adoptate la: New Delhi, 1961; Nairobi, 1975; Canberra, 1991; Porto
Alegre, 2006. El remarcă că astăzi se poate vorbi despre o tendinţă de re-confesionalizare,
prin care confesiunile încearcă să-şi conserve propria identitate. Ca participant la Adu-
narea generală a CEB de la Porto Alegre, redă, în fmalul studiului, într-o traducere proprie,
Declaraţia de eccelsiologie de la Porto Alegre cu titlul: CJicmafi. pe]ifr# ft cor!sfi.tţ/r. Bi.ser!.ca
cea una. 0 invitaţie adresată Bisericilor pentru a-şi reînnoi angajamentul de a căuta unitatea şi de
a adânci dialogul, la adoptai.ea căreia am luat parte în calitate de delegat oficial al Bisercii noastre.
(Idem, Unitatea şi catolicitatea Bisericii - consideraţii p].eliminare cu pi.ivire la declaraţia despre
eccelsiologie de la cea de a IX-a Adunare Generală a Consiliului Ecumenic ril Bisericilor, Porto Alegre,
/cDrz(fl7i.c 2006, în „Revista Teologică'', serie nouă, an XVII, 2007, nr.1).
576 I'i.. Prof. Univ. Di.. Crisrinel loja
afirmate mai sus, ^mti.ucât se afii.mă că documentul nu are un caracter doc-
trinar - dogmatic sau juridic.-bisericesc - iar pe de altă parte ar trebui să
creeze o normă obligatorie.
III.25.3.d. Importanţa redescoperirii cultului pentru căutarea
unităţii creştine - implicaţiile teologice, ecumenice şi misionare ale
Botezului comun
^Intr-o abordare extinsă şi densă, analizează tema Botezului comun cu
implicaţiile ecumenice şi misionare ce decurg de aici. El pleacă de la evi-
denţa ecumenică a redescoperirii impoi.tanţei cultului pentm căutarea uni-
tăţii creştine, semnalând totodată obstacolele ce trebuie trecute ^m vederea
acestei unităţi. În acest sens, părintele Moşoiu face referire la Documentul
Bofez, EL!#flr].sfi.e şz. Szif/.!.rc (B.E.M.) ca la un exemplu de ,,conversaţie ecu-
menică a bisericilor" după expresia teologului grec Nikos Nissiotis. Pentru
o viziune de ansamblu a acestei problematici, este redată secţiunea despre
Botez din documentul B.E.M., prezentarea Simpozionului inter-ortodox
de la Boston (iunie 1995), răspunsurile Bisericilor Ortodoxe la textul despre
Botez din B.E.M., iar pentru analiză şi comparaţie răspunsul Bisericii Romano-
catoiicei463.
Taina Botezului - patemitatea lui Dumnezeu Şi filiaţia adoptivă a omului
- şi ^mţelegerea ei ca premisă a ^mdumnezeirii omului este aprofundată
din pei.spectivă biblică şi patristică. Analiza conceptelor llv€uLict uloo€crtci
şi syngeneia, primul ^m Sfânta Scriptură, ultimul în filosofia greacă şi la
" Idem, Implica±ii ecumenice şi misiologice ale Botezului nosti.u, pp. 91-181. După Docu-
mnetul B.E.M. a urmat pe baza răspunsurilor bisericilor, publicarea celui de al doilea do-
cument de ecL€stolostie intiEulat The Nature and Mission of the Church. A stage on the Way to
fl Com/77or! Sfwfcmcnf (Faith and Order Paper 198, Geneva, 2005, 70 p.), trimis din nou bise-
ricilor penti.u studiu. Acest document a fost tradus de părintele Nicolae Moşoiu în „Ele-
mente de istoi.ie, doctrină şi practică misionară: o perspectivă ecumenică", coc)rd. Pr. Lect
Dr. Nicolae Moşoiu, Editura Universităţii ,,Lucian Blaga", Sibiu, 2006, pp. 130-169. Tradu-
cătorul deplânge prezenţa influenţelor confesion.iliste, deşi identifică destule convergenţe
în text. Traduce şi prezintă în volumul citat mai multe documente de importanţă ecume-
nică elaborate de Comisia Credinţă şi Constituţie a CEB şi alte foruri ecumenice: C/icJnflţ!.
pentru a ccinstitui Biserica cea unri. 0 imitaţie adresată Bisericilor pentru a-şi i.eînrioi angaja-
mentul de a căuta uni[atea şi de a ndânci dialogul pp.123-129; 013iserică a ttituror şi pentrLi toţi
-o declaraţie provizoi.ie, pp.174-189., Misiunea ca slujire a reconcilierii, pp. 200-Z2:9., Biserica lui
lisus Hristos. Contribtiţia Refioi.mei la dialogul ecumenic despre uni[atea Bisericii, pp. Z30-Z73.
Traduce şi prezintă documente privind practica misionară într-un context ecumenic: M].si.w}ic
şi evanghelizai.e în unitate, as[ăzi, pp. 4071!3:2; Pe calea spre mărtui.ia comuiiă: o invitaţie de a
adopta relatii responsabile în misiune şi de a se i.emLnţa la prozelitism, pp. 433-448; Misiunea
tămăduitoare a Bisericii, pp. 449477., Raportul finat a[ Coinisiei Speciale pentru participarea or-
todoxă la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, pp. q78-553.
Dog11Uţţicd şi doglmtri 577
Părinti, constituie o contribuţie remaracabilă a părintelui Moşoiu. Concluzia
este următoarea: ,,syngeneia cu Tatăl prin Fiul, ^m Duhul Sfânt prin care
^mţelegem ^rifierea şi comuniunea tot mai accentuată cu Sfânta Ti.eime, se
realizează prin Sfintele Taine, în ambianţa ecclesială şi are un caracter
epectasic dj7ţ sJauă î7t szaz/Ă]464. Tema Botezului este analizată şi aprofun-
dată şi ^mtr-o perspectivă dogmatică-patristic'ă. Într-un alt studiu, abor-
dează tema botezului ^m Duhul Sfânt la Sfântul Simeon Noul Teolog, ^m-
scriind-o ^m capitolul gnoseologiei teologice, ea aparţinând celei de a doua
trepte a apofatismului, orice demers #7cog7tosz.c fiind irelevant fără com-
ponenţa etic-ascetică.
Referitor la această temă, părintele Moşoiu indică accentul pe care
Sfântul Simeon la pus pe importanţa actualizării harului baptismal prin
lacrimile căinţei şi a simţirii harului, cz!.s#zesz.s, czz.sfh€fos. Termenii folosiţi:
j?c#f7tos şi kftf#77yxi.s sunt doar aparent sinonimi, deoarece al doilea este mult
mai nuanţat. Pc7tf7?os provine din verbul pc77#Îco- a plânge, a fi ^m doliu, iar
kflf#7iyxi.s, din verbul ĂHffl#ysso- a fi pătruns de durere, de remuşca].e, de căinţă.
Prin pe##ios se exprimă tristeţea cauzată de ofensarea cuiva foarte drag,
tristeţea, doliul cauzat de conştientizarea mântuirii pierdute, iar prin k4z-
fanyxr.s, reacţia psiholoacă propriu-zisă, adică ,,străpungerea inimii", căinţa
sinceră, trăirea foarte acută a ceea ce înseamnă pierderea mântuirii. În-
scriindu-se ^mtr-o veche tradiţie, ,,darul lacrimilor" dobândeşte la Sfântul
Simeon Noul Teolog o relevanţă deosebită, deoarece a fost experiat deph.
Necesitatea absolută a acestei spălări post-baptismale este afirmată ^m mod
repetat de Sfântul Simeon, dar el nu spune riiciodată că lacrimile ar fi
materie" pentru o nouă Taină, ci doar semnul inconfundabil al comj7#ticf!.o
corczi.s, fără de care iertarea păcatelor ar fi imposibilă. Nu este vorba numai
despre iertare, ci de o adevărată consacrare ^m Duhul Sfânt a făpturii născute
din r\ou dir\fions lacrimarum.
„Botezul în Duhul Sfânt", adică experierea profundă Şi continuă a
harului baptismal, nu se poate confunda, nici pe departe, cu ^mvăţătura
mesaliană sau penticostală despre Botez[465. Acest studiu este realizat şi ca
o reacfie teologică bhe-verită ^mtr-un context ^m care maiiifestările penticostale
pvar:4n"t:\dua,nş::P8=v]ADbrap.t%#.':#eEmd`LS#rnad#mng:r:=::8\t:;=°a#°a%C#^Ţi8h2'^E°=eîgţ:e
cu concluzia citată, afirmă că „continutul credinţei determină modul de a ne ruga şi de a
ne duce viaţa, dar, în acelaşi timp, discursul dogmatic veritabil este dependent de textul
biblic revelat, de teologia patristică, de experienţa liturgică şi de ^mtregul efort etic-ascetic"
(p. 682).
\4€S ldem, „Botezul în Duhul Sftnt" în învăţătura Sfiântului Simeon Noul Teolog, ^TrL „Rev±sta
Teologică",serie nouă, an V (1995), nr. 3, pp. 55-71.
578 Pr. Prof. Univ. Dr. CL.isdnel loja
din ţara noastră atingeau cote alai.mante după căderea sistemului comunist-
ateu, Româriia fiind văzută nu atât ca o ţară ortodoxă, cât o ţară a misiu-
nilor şi a prozelitismului. Sa nu uităm că printre primele analize teologice
ale părintelui Bria a fost şi cea referitoare la teologia simeoniană. El a vorbit
despre simţirea harului sub ^mdrumarea părintelui Stăniloae, ^m timp ce pă-
rintele Moşoiu reluând aceste aspecte le dezvoltă, adăugând străpungerea
inimii şi darul lacrimilor. Prin aceste teme observăm o împletire ^mtre dog-
matică şi spiritualitate.
În ceea ce priveşte misiunea Bisericii]466 subliniază necesitatea ca
discipljnele teologice, deci şi Teologia Dogmatică, să fie predate dh perspec-
tivă misionară. Citează ^m sprijinul propunerii sale pe părhtele lon Bria,
:ea5Î.;|::et:=:â:e:pcteg,:ad|:,Ţt::tîut|efilroig:â:,P-ăitvr:pda=a:iE:|:::TE|ovr|tear:ţa:
lucrarea Duhului Sfânt, sinergia, chemarea la pocăhţă şi la ascultarea Cu-
vântului lui Dumnezeu. Tratează despre unitatea Bisericii şi unitatea bise-
ricilor, despre teologia care are menirea de a acompania 777r.s7.o Dez., concept
fundamental ^m misiologie, despre necesitatea formării ecumenice, despre
transfigurarea ^mvăţământului teologic, iar ^m final, ca aplicare, aprofun-
dează tema „forma Bisericii" în viziunea părintelui Dumiti-u Stăniloae.
111.25.4. Receptarea operei teologice
Păi.ritele lon Bi.ia apreciază -^in Prc/#ţft tezei de doctoi.at -^m temeni po-
3:toLroLgcî::C:t;răera±:e°[L:]8;Ctă=]PoăareŢfi[::dNrî;L°[aaceesTo°rşg:.epcr]îevrfpdoŢ]:Lşvt:r?=::
incluse şi cele ale Mitropolitului Antonie Plămădeală din TeJcg7`flj/Z 7`oj7iâ7i
(septembrie 2001).
111.26. Conf. Adi.ian Lemeni
111.26.1. Cadrul general al abordărilor teologice
Face parte din generaţia dogmatiştilor i.omâri mai tinei-i, desfăşui.ând
o activitate teologică susţinută în perspectivă interdisciplinară a temelor
\466Vezi Mission md Unity of the Church and the Role of Theological Education -m intro~
dwcf!.o77, ^m vol: ,,Ortodoxie şi globalizare. Relevanţa relaţiei local-universal ^m Europa de
astazî" , Arad, 2006, pp. 385-421. A se vedea ş± The linportance of the Theological Education fior
the Mission and the Uirity of the Church, ^m vol. orrLaLgLal ,,Patrist.LcaL ş± ActualLtate. Omasîu
P.C. Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu la împlinirea a 75 ani de viciţă", Editui.a
Andreiana, Sibiu, 2007, pp. 236-266.
Dogma;tică şi dogmwrişti 579
de gnoseologie, cosmologie şi antropologie. Deşi preocupările sale sunt
orientate ^m aria Apologeticii Ortodoxe, ^m care a adus contribuţii incon-
testabile, formaţia sa jniţială este de dogmatist. Prjn |ucrări|eî467 şi studii|e
de specialitate]468 publicate, reuşeşte să reaJizeze un dialog sustinut cu ştiinţa
şi filosofia contemporană. El identificâ din perspectivă teologică, accen-
tele pozitive şi negative ale raportului teologie-ştiinţă ^m decursul istoriei.
Teologia elaborată de Adrian Lemeni este deschisă spre problemele
şi provocările lumii modeme şi postmodeme, valorificând astfel, ^mtr-un
mod remarcabil, tezaurul patristic şi doctrinar al teologiei ortodoxe ^m
perspectiva dialogului cu lumea. Participă ^m acest sens la numeroase sim-
pozioane şi granturi intemaţionale. Stilul este clar, abordarea este lucidă,
echilibrată, ştijnffică Şi duhovnicească, făTă inhibifi şi compromis htelectual.
La Adrian Lemeni ^mtâlnim o excepţională putere de analiză şi sinteză pe
care o pune ^m slujba realizării unei viziuni unitare despre lumea ^m care
trăim. Opera teologică a lui Adrian Lemeni se ^inscrie ^m eforturile de abordare
interdisciplhară ale reprezentanţilor teologiei româneşti, ^m special din ul-
timul deceniu al secolului al XX-1ea şi începutul secolului al XXI-1ea.
Prin contribuţiile sale se ^mscrie ^m aria apologeticii româneşti, reevi-
denţiată de părintele Dumitru Popescu ^m teologia românească la sfâr-
şitul secolului al XX-lea. Efortul teologic de deschidere şi dialog cu cultura
contemporană are ca fundament teologia patristică şi djmensiunea ei profetică
[467Adrian Lemeni, Scnsţ/Z esJiHfoJog!.c a/ crefl,f!'e!., Edihira ASAB, Bucureşti, 2004; coautor
la cartea Tcolog!.e şi. şf!.!.#ţă, coord. Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Editura XXI: Eonul dog-
matic, 2001; coautor al lucrării Tco/og!.c Orfocioxă şz. Ş[!'z.n.ffl-, ^impreună cu Răzvan Andrei lonescu,
Editura lnstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006.
t468 Djntre studiile publicate din perspectiva gnoseologiei, cosmologiei şi antropologiei
ortodoxe ^m raport cu ştiinţa şi filosofia modernă Şi contemporană, amintim: Mz.crocos77ios
şz. m#crocosmos, „Altarul Banatului", serie nouă, an XI (2000), nr. 1-3, pp. 62-78; Di.r#cn-
s!.w7îc# cs#flfoJogJ.ca~ a tcoJogi.ez`, ,,Altarul Banatului'', an XII (2001), nr.1-3, pp. 29-37; Trmscefi-
cJc7ţ.f# ş{. i.manc)?ţft Jii!. Di!mJtezc# j,fă cZc crcH.fi.c, ,,Altarul Banatului'', an XII (2001), nr. 7-9, pp. 65-78;
Dinamica experienîei eclesiale ref lectată în epistemologia ortodoxă, ,A+teH:ul Banaihl+u{' , arL Xm
(2002), nr. 1-3, pp. 47-52; Credinîa şi nădejdea ca expresii ale prezenţei lui Dumnezeu în lume,
Altarul Banatului'', an XIII (2002), nr. 4-6, pp. 89-98; Co7icep.f!.fl mccm!.c!.sfă dcspre t(Jti.z;e7`s,
Credinţa Ortodoxă", Alba lulia, an VI (2001), nr.1-6, pp. 85-106; Co/]fz.77i{{(mwJ sf7&fi.i/-f!.nîp
din perspectivafizicii şi a teologiei, „TeolosLa" , Arad, an IV (Z000), ni.1-2, p. 98-112; Timpul
analizat diiitr-o dublă perspectivă: teologică şifizică, ,,Teolog\a'', ar\ IV (2000) m. 3, pp.1Z3-139;
Simbolismul religios - condiţie esenţială pentru înţelegerea cosmologiei ca o interfaţă a teologiet cu
şf!.!.}7.fa, în vol. Noua reprezentare a lumii, Editura XXI: Eonul dogmatic, Bucureşti, 2002,
pp. 6-16; Simbolistica religioasă -o trăsătură comună cosmologiei filosofilor ionieni şi pitagoreici,
^m vol. Noua reprezentare a lumii, Editura XXI: Eonul dogmatic, Bucureşti, 2002, pp. 17-26;
Dragostea ca supremă cunoaştere ~ cale de unire a transcendentului cu imanentul, „ALlta:rul Ba.-
natului", an XIV (2003), nr.1-3, pp.1121119.