Pr. prof.

Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 1

Pilda datornicului nemilostiv 1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaþi ºi dreptmãritori creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului

nostru Iisus Hristos! Primeascã dragostea dumneavoastrã, înainte de

orice alt cuvânt, dumnezeiescul cuvânt al Evangheliei, cel rânduit pentru

aceastã duminicã. A zis Domnul:

“Asemãnatu-s-a împãrãþia cerurilor omului împãrat care a voit sã se

socoteascã cu slugile sale. ªi, începând sã se socoteascã cu ele, i s-a

adus un datornic cu zece mii de talanþi. Dar neavând el cu ce sã

plãteascã, stãpânul sãu a poruncit sã fie vândut el ºi femeia ºi copiii lui ºi

toate câte avea el, ca sã se plãteascã. Atunci, cãzându-i în genunchi,

sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngãduieºte-mã ºi-þi voi plãti

þie tot. Iar stãpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul ºi

i-a iertat ºi datoria.

Ieºind (!) însã sluga aceea, a gãsit pe unul dintre cei ce slujeau

împreunã cu el ºi care-i datora o sutã de dinari; ºi punând mâna pe el îl

sugruma zicând: Plãteºte-mi ce eºti dator. Deci, cãzând cel ce era slugã

ca ºi el, îl ruga zicând: Îngãduieºte-mã ºi-þi voi plãti. Iar el nu voia, ci,

mergând, l-a aruncat în închisoare, pânã ce avea sã plãteascã datoria.

Celelalte slugi, vãzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte ºi,

venind, au spus stãpânului toate cele petrecute.

131 august 1997 . Duminica a XI-a dupã Rusalii.

Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 2

Atunci, chemându-l stãpânul sãu, i-a zis: Slugã vicleanã, toatã

datoria aceea þi-am iertat-o fiindcã m-ai rugat. Nu se cãdea oare, ca ºi tu

sã ai milã de cel împreunã slugã cu tine, precum ºi eu am avut milã de

tine?

ªi mâniindu-se stãpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, pânã ce-i

va plãti toatã datoria”.

ªi încheie Mântuitorul parabola: “Tot aºa ºi Tatãl Meu cel ceresc vã

va face vouã, dacã nu veþi ierta - fiecare fratelui sãu - din inimã

greºelile”(Matei 18, 23-35).

Preaiubiþilor! Acest cuvânt al Mântuitorul e o parabolã; fiind o

parabolã - dealtfel ca orice cuvânt al Lui - ne priveºte pe toþi. Îl rugãm pe

Bunul Dumnezeu Tatãl prin Fiul în Duhul Sfânt, sã lumineze cugetul nostru

ca sã împãrtãºim prin aceastã Evanghelie adevãrul mântuitor, atât de

adânc… Cã pare la început uºor, dar e de o adâncime negrãitã.

Mai întâi stãpânul împãrat - Domnul, Dumnezeu; ºi slujitorul - acel

slujitor în felul lui (ºi fiecare dintre noi slujitori, slugi). ªi legãtura mea cu

Dumnezeu dar ºi cu semenii mei; cãci deodatã apar aici datoriile. Datoria

acelei slugi, de zece mii de talanþi - o sumã care vrea sã ne sugereze o

datorie infinitã faþã de Dumnezeu, de infinitul Dumnezeu. E de ajuns a

spune cã un talant avea valoarea a ºaizeci de kilograme de argint. ªi

atunci sã calculãm: ºaizeci de kilograme de argint, raportat la zece mii de

talanþi… Deci datoria infinitã a mea faþã de Dumnezeu, în raport cu

datoria semenului meu faþã de mine ºi a mea faþã de semenul meu.

Cãci ieºind afarã, întâlnind pe cel slugã ca ºi el, acela avea datorie

doar o sutã de dinari (poate ce ar fi astãzi o sutã de franci, o sutã de lei)

Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 3

faþã de zece mii de talanþi. Deci e vorba de datoria fiecãruia din noi; în

clipa aceasta aºa trebuie sã gândim. Datoria fiecãruia faþã de Dumnezeu

ºi datoria faþã de semenul meu ºi a semenului meu faþã de mine. ªi

adânc, cã noi uitãm aceasta, uitãm datoria noastrã faþã de Dumnezeu ºi

calculãm aproape totdeauna datoriile faþã de semenul nostru; ºtiind cã

Dumnezeu e milostiv, uitãm. Dar nu-i aºa. Dumnezeu ia în calcul datoria

faþã de El ºi o judecã dupã datoria semenului meu faþã de mine ºi a mea

faþã de el. ªi o judecã cum? Aici Evanghelia începe în limba greceascã

cu un cuvânt unic; ºi anume, când zice: “Asemãnatu-s-a împãrãþia

cerurilor omului împãrat (Dumnezeu) care a voit sã se socoteascã cu

slugile sale...”, cuvântul sã se socoteascã e dat în limba greceascã, în

originalul Noului Testament, prin cuvântul logon; logon - logos, care e

Cuvântul, numele Mântuitorului (aºa începe Evanghelia dupã Ioan: “La

început era Cuvântul...” - ºi în greceºte: Logos); deci aici e prima cheie,

dacã nu cheia capitalã a înþelegerii acestei Evanghelii.

De aceea v-am spus cã e de o adâncime negrãitã. Deci judecata

mea înaintea lui Dumnezeu - sã nu uitãm - se face cum? - prin Logos,

prin Dumnezeu-Cuvântul. Acum înþeleg ºi eu, ºi în clipa asta mi-a venit

ideea. În Evanghelia dupã Ioan ce spune? - “Toatã judecata a dat-o

Fiului”. Cuvântul Evangheliei se tâlcuieºte unul prin celãlalt.

O, iubiþilor! Atunci, prin Hristos, prin lumina ºi iubirea Lui e

judecata lumii acesteia ºi judecata mea; a lumii mele. Sã nu uitãm: nu ne

ocupãm de lumea toatã ºi ne uitãm pe noi. Înainte de toate: de noi.

Deci: datoria mea faþã de Dumnezeu - te cutremuri când te gândeºti - pe

care o uitãm adesea, ºi datoria mea faþã de semen sau a semenului meu
Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 4

faþã de mine. Când noi greºim, înainte de toate lui Dumnezeu greºim ºi

datori Lui suntem ºi pentru fraþii noºtri.

...ªi Stãpânul a iertat acea datorie imensã, fãcându-i calculul

datoriei prin Logos, prin Fiul Lui; se deschide aici ºi alt înþeles. De acea a

fost nevoie ca Fiul Lui sã vinã sã plãteascã datoria pentru noi (ºi cu noi

împreunã; nu fãrã noi). Dar numai El putea, Hristos, unindu-Se cu noi, sã

plãteascã datoria noastrã în faþa Pãrintelui Ceresc; cum va spune Sfântul

Pavel: “El a purtat pãcatele noastre în trupul Sãu pe lemnul Crucii...” ªi,

precis, aºa cum s-a descoperit în Hristos, mila ºi lumina divinã pot sã

vindece tot ce e în lume, tot rãul din lume.

...Cãci avea o asemenea datorie, în care, ca sã poatã plãti - auziþi

deci adaugã: “trebuia sã-l vândã”; pe el sã-l punã la temniþã ºi pe copii,

pe soþia lui ºi toate avuþiile lui.

Ce se descoperã ºi aici? Când eu greºesc, greºeala mea înrâureºte

în jur; se rãspândeºte rãul din mine (ca ºi binele - ºi uneori mai degrabã

decât binele; cã, din nefericire, rãul e contagios ºi nu binele). Se

rãspândeºte rãul din mine, sã nu uit: asupra soþiei mele, asupra copiilor

mei, asupra tuturor celor din jur. Atunci când pãcãtuieºti - sã nu uiþi - sã

te gândeºti ºi în jurul tãu, cãci întunericul din tine se rãspândeºte în jurul

tãu. Asta înseamnã cã a dat sã fie vândut ºi soþia ºi copiii ºi tot ce a

avut, ca sã plãteascã datoria. Pãcatul meu îi împlicã pe toþi. Aþi vãzut

cum spunea doctorul Kenett [?]: Un avort implicã ºi pe alþii din acelaºi

sân matern - fraþi sau surori.

Deci - primele douã gânduri: Datoria mea faþã de Dumnezeu ºi faþã

de semeni; (împreunã sunt luate; împreunã trebuie judecat); ºi salvarea -

Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 5

lumina, iubirea divinã care se revarsã. ªi Dumnezeu îmi iartã dacã eu mã

rog. Cã a spus: “Pentru cã m-ai rugat þi-am iertat datoria”. Când eu mã

rog, eu comunic; eu vorbesc ori strig; ºi Dumnezeu ascultã. “Doamne,

auzi rugãciunea mea, ascultã cererea mea!” - zice psalmistul. “Întru

dreptatea Ta sã nu intri la judecatã cu robul Tãu!” - primeºte-mã aºa,

Doamne! ªi Dumnezeu mã iartã.

Dar cum mã iartã; am auzit: “Ieºind datornicul (ieºind din faþa lui

Dumnezeu), a întâlnit pe un semen al lui, care-i datora o sutã de dinari;

ºi-l sugruma, sã-i plãteascã datoria”. ªi nu-l ierta. Deodatã apare aici o

întrebare de zbucium lãuntric. Noi ºtim cã în duhul Evangheliei iertarea

înseamnã vindecare. În înþeles divin iertarea nu-i un simplu act graþial -

o graþiere - în sensul juridic. Graþierea iartã pãcatul dar rãmâne

considerarea vinovãþiei. Nici nu ºterge cazierul, nu? Graþierea nu ºterge

cazierul; numai amnistia ºterge cazierul; de aceea ºi spune Scriptura,

când e vorba de amnistie, de iertare, prin gura Sfântului Pavel: “Nici nu-

mi voi mai aduce aminte de pãcatele tale”. ...Atunci l-a iertat; i-a iertat

toatã datoria; iar iertarea înseamnã vindecare.

Te întrebi zbuciumat: Cum Doamne, s-a vindecat sluga? Pãi nu s-a

vindecat. Ca dovadã, când l-a întâlnit pe semenul sãu, îl sugruma, îl

strângea de gât sã-i plãteascã. Atunci, noian de taine se dezvãluie aici.

Primul act al lui Dumnezeu - mai ales în viaþa de aici - e un act al harului,

de graþie, act graþial; ºi acest dar, acest cuvânt de iertare, de împãrtãºire

a harului, la el trebuie sã rãspund eu.

Gândiþi-vã: ca însuºi actul capital al mântuirii, când a coborât

Arhanghelul din cer la Fecioara Maria: “Bucurã-te cea plinã de har!” - ºi a

Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 6

vestit cã se va întrupa Fiul lui Dumnezeu din sânul ei. Iar ea, ºtiþi ce a

rãspuns: “De unde mie aceasta? Eu nu ºtiu de bãrbat”. Deci a întrat în

dialog ºi i-a rãspuns Arhanghelul: “Duhul Sfânt va pogorî peste tine.

Puterea Celui de sus te va umbri. De aceea ºi Sfântul ce Se va naºte din

tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema”. ªi, mai mult, Arhanghelul îi dã ºi o

altã probã: “Ci iatã, Elisabeta - rudenia ta - care era stearpã, a primit ºi ea

dar de la Dumnezeu (mama Sfântului Ioan Botezãtorul); ºi a ºasea lunã

este ei astãzi”. Deci Dumnezeu îi dã har, vine ºi cu argumente, dacã

vreþi, ºi numai dupã aceasta, în sfinþenia Lui, în iubirea lui ºi în

înþelepciunea Lui, a cerut adeziunea Maicii Domnului; cã abia dupã

aceastã descoperire ºi mãrturie ºi probã, Maica Domnului rãspunde: “Iatã

roaba Domnului. Fie mie dupã cuvântul tãu.”

Observaþi? Deci la harul lui Dumnezeu, harul iertãrii, milostivirii

Lui, trebuie sã rãspund ºi eu. ªi sluga aceea, cãreia Dumnezeu i-a dat

harul iertãrii, i-a dat graþierea aceasta… Eu sunt încredinþat cã tema

aceasta în jurisprudenþã, care cuprinde ºi graþiere ºi amnistie, de aici

este inspiratã, din Evanghelie, din lucrul lui Dumnezeu cu noi. Cãci în

actul mântuirii, sã nu uitãm iubiþilor (ºi sfinþii au cunoscut ºi au

mãrturisit), Dumnezeu împãrtãºeºte întâi harul acesta graþial ºi apoi te

lasã pe tine, ca tu sã lucrezi, sã rãspunzi la el, ºi harul sã lucreze în tine,

propriu-zis; cã el lucreazã, iar tu sã fii deschis harului. ªi avem date

exemple la Vieþile Sfinþilor. Sfântul Pavel a primit descoperirea mare,

darul, pe drumul Damascului, dar dupã aceea, trei ani s-a retras în Arabia

pietroasã, a cercetat Scripturile ºi s-a rugat. ªi atunci a primit el

descoperiri pânã la al treilea cer. Au trebuit trei ani… Despre alt sfânt se
Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 7

spune cã cinsprezece ani a trebuit sã se osteneascã. Altul treizeci ºi ceva

de ani...Vom mai grãi despre asta. În drumul acesta al dobândirii iertãrii

ca vindecare. Ca vindecare - pentru cã, iatã, acea slugã a primit harul,

harul graþial de iertare, dar nu s-a vindecat. Ca dovadã: îl strângea de

gât pe semenul lui. Nu era vindecat.

Atunci, iatã, altã mare tainã; tainã a tainelor: Nu te vindeci prin

tine însuþi. O, pleacã unii de la pãcat!… Nu te vindeci prin voinþa ta.

Nu redevii ceea ce ai fost chemat sã fii - zidit dupã chipul lui Dumnezeu ºi

în perspectiva unei neîncetate asemãnãri cu El…

[întreruperea întegistrãrii]

...Prin puterea, prin voia lui Dumnezeu, reþineþi! ªi reflectãm mai

adânc la acest fapt, pentru cã, repet: descoperã taina tainelor. Zice

psalmistul: “Cãci mai bunã e mila Ta decât viaþa”. Decât viaþa însãºi pe

care o am eu. Mila lui Dumnezeu e mai mult decât atât… ºi care trebuie

sã mã însoþeascã mereu.

Iar Sfântul Iacob spune în epistola lui, acel cuvânt pe care noi

mereu îl rostim la încheierea Sfintei Evanghelii: “Cãci tot harul desãvârºit

ºi toatã darea cea bunã de sus este, pogorând de la Tine, Pãrintele

luminilor”.

Ce ne spune aceasta? Vã spuneam cã e o tainã a tainelor. O,

iubiþilor! Aceasta ne vorbeºte negrãit, la înþelesul fiecãruia din noi,

despre Dumnezeu, mãrturia supremã, pentru oricine (sã se trezeascã ºi

credincioºii, dar mai ales necredincioºii); ºi anume: cã nu pot fi buni prin

Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 8

ei înºiºi; cã nu poþi fi bun decât prin mila lui Dumnezeu. Nu-L cunoºti pe

Dumnezeu decât pentru cã El Se descoperã. Când zice cineva: Sã-L vãd,

sã-L vãd!… Da! Crede în Revelaþie, pentru cã El S-a descoperit! ªi nu eºti

bun prin tine însuþi, nu eºti luminat prin tine însuþi, nu eºti drept prin tine

însuþi, ci eºti numai prin Dumnezeu. Cãci dacã tu ai fi drept prin tine

însuþi, dacã tu ai fi luminã prin tine înuþi, dacã tu ai fi bun prin tine

însuþi, deci dacã aceste valori ar depinde de tine, atunci tu ai fi bun în

etern; tu ai dispune de ele. Vã întreb: Dispun oamenii de ele? Sunt

oamenii buni când ºtiu bunãtatea, dreptatea, adevãrul, lumina? De ce nu

sunt buni, atunci? Pentru cã nu sunt de la noi. Acesta este argumentul

indiscutabil. Reflectaþi la aceastã idee capitalã: De ce n-au reuºit...? Ar fi

trebuit ca toþi conducãtorii comuniºti sã se întrebe; pentru cã ei,

sãrmanii, s-au despãrþit de Dumnezeu ºi au zis cã ei vor face paradisul pe

pãmânt.

Îngãduiþi sã spun aici, poate aþi auzit de Runacearski [?] ; acesta a

fost primul ministru al învãþãmântului din regimul lui Lenin. ªi auziþi cum

punea el sã se roage - ca sã înlocuiascã, sã mimeze: “Clasã, sfântã clasã

muncitoare! Sfinþeascã-se numele tãu, Vie împãrãþia ta pe pãmânt!...”.

Sãrmanul de el. Nu vedeþi?! - se deschide aici un înþeles pentru toatã

istoria lumii, ca ºi pentru istoria mea; cã: “Tot harul desãvârºit, toatã

darea cea bunã, de sus coboarã...”. ªi, cum spune Sfântul Pavel: “A voi

binele este în mine, dar nu fac binele pe care-l vreau, ci rãul pe care nu-l

voiesc”. Ei, de ce? De ce nu fac? Dacã ºtiu binele, ºtiu adevãrul, ºtiu

toate aceste valori… Dacã ele ar depinde de mine, dacã ar pleca de la

mine, aºa cum depinde de mine un ban sau un bun pe care îl am… Ei, nu
Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 9

decidem noi; ca dovadã, cã lumea, prin ea însãºi, nu este mai bunã.

Puneþi problema oricui, iubiþilor! Înþelegeþi ce dezvãluire uluitoare ne

face aceastã Evanghelie? Cã el, datornicul, a fost iertat, deci primise mila

lui Dumnezeu, ºi afarã, fãrã mila lui Dumnezeu, devenea criminal; fãrã

lumina lui Dumnezeu, fãrã iubirea Lui, devii criminal.

Aceasta e taina lumii ºi taina salvãrii lumii. Cuvântul cu care începe

Evanghelia - v-am spus - este logos? Deci e implicat Hristos. El ne-a dat

aceastã luminã. Deci ca sã pot ierta, eu trebuie sã fiu iertat. Eu trebuie

sã fiu vindecat. Eu nu pot sã vindec pe semenul meu dacã eu nu sunt

vindecat. Cum? - Prin lumina ºi iubirea divinã pe care Mântuitorul, în

parabolã, o precizeazã în ultimul cuvânt: Tatãl vostru nu vã va ierta

greºelile voastre dacã voi nu veþi ierta… cum? ªi tot în greceºte spune:

kardia - “din inimã”. Acolo e genitivul plural: kardeon - din inimile

voastre. Ce înseamnã din inimã? Pãrinþii spun cã inima este locul lui

Dumnezeu, locaºul, casa lui Dumnezeu. De aceea Scriptura spune: “Fiule,

dã-Mi inima ta” (ca Eu sã locuiesc în ea). Atunci eu pot sã fiu vindecat.

E uluitor acest cuvânt. Cel puþin pe mine mã cutremurã. E uluitor:

Eu nu pot fi vindecat decât atunci când inima mea a devenit

locaºul iubirii lui Dumnezeu; al iubirii Logosului, iubirea lui Hristos;

Care, Dumnezeu fiind, a luat chipul robului; ºi nu numai atât: Care, auziþi,

mi-a dat mie sã mã hrãnesc ºi cu cuvântul adevãrului, dar ºi cu Trupul Lui,

cã a zis: “De nu veþi mânca Trupul Meu ºi nu veþi bea Sângele Meu, nu

veþi avea viaþã întru voi”. Asta înseamnã expresia iubirii supreme.

Iubirea înseamnã, atunci, împãrtãºire - Împãrtãºanie. Înþelesul iubirii

este Împãrtãºania. Împãrtãºirea din iubire dumnezeiascã.

Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 10

ªi ne mai spune Evanghelia ceva: Pot sã primesc un act graþial -

deci ca acea slugã, o iertare, ºi eu sã cad, cum a cãzut Sfântul Petru

(aplicând la noi). Sfântul Petru s-a împãrtãºit din cuvântul lui Dumnezeu.

Când ucenicii, auzind cuvântul acesta: “De nu veþi mânca trupul Meu, de

nu veþi bea sângele Meu, nu veþi avea viaþã...”. Ci: “Cum? Sã mâncãm

noi trupul Lui?” ªi atunci unii au plecat. Iar Iisus le-a spus ucenicilor: “Voi

nu vreþi sã vã duceþi?” Petru a rãspuns: “Doamne, de la Tine, la cine ne

vom duce? Tu ai cuvintele vieþii de veci”. Deci: în cuvintele Tale e viaþã.

Deci Petru s-a împãrtãºit din cuvântul Lui; ºi s-a împãrtãºit din Trupul ºi

Sângele Lui, la Cina cea de Tainã. ªi pe urmã, ce a fãcut Petru? - S-a

lepãdat. Deci poþi sã te ºi împãrtãºeºti - ºi din Evanghelie, ºi din Trupul ºi

Sângele Mântuitorului - ºi apoi, fereascã Dumnezeu, sã cazi. Nimeni sã

nu mai spunã: Pãi uite, face pe creºtinul, se împãrtãºeºte mereu, în

fiecare zi, ºi cade. Sã nu judecaþi; sã te judeci pe tine. Cã-l judeci pe

Petru în clipa aceea. Tu nu-þi dai seama ce faci.

ªi, dacã de trei ori Petru s-a lepãdat, de trei ori Mântuitorul i-a spus,

dupã Înviere: “Simone al lui Iona, Mã iubeºti tu mai mult decât aceºtia?” -

de trei ori. “Da Doamne, Tu ºtii cã Te iubesc”. Dar ce înseamnã acest

cuvânt: Mã iubeºti? Sã iubeºti cum? Când iubeºti pe cineva, aºa cum

Hristos o cere, înseamnã sã te împãrtãºeºti din iubirea Lui, din iubirea

divinã. I-a spus: “Paºte oile Mele!” (“precum M-a trimis pe Mine Tatãl, ºi

Eu vã trimit”. Deci aºa cum Eu am iubit, dorind sã se hrãneascã cineva

cu cuvântul Meu, cu Trupul ºi Sângele Meu...). Atunci eu descopãr iubirea.

ªi a iubi înseamnã a mã împãrtãºi din aceastã iubire a lui Hristos.

Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 11

Aceasta înseamnã iertare ºi vindecare. Aceasta ne spune

Evanghelia. Dar cel mai adânc, uluitor e acest cuvânt: Vindecarea nu

vine de la mine. Lumea nu se va vindeca fãrã Dumnezeu, pentru cã

vindecarea nu-i din lumea aceasta. Iubirea dumnezeiascã nu-i din lumea

aceasta; Evanghelia nu-i din lumea aceasta; lumina, adevãrul, nu-i din

lumea aceasta; dar e pentru lumea aceasta. Eu trebuie sã mã

împãrtãºesc din ea; din lumina divinã, din iubirea divinã. ªi numai aºa eu

pot sã vindec ºi pe alþii: dacã eu m-am vindecat pe mine. ªi aþi vãzut

cum începe: Cu Hristos începe; cu Logosul; în El e ºi credinþa ºi nãdejdea

ºi dragostea.

Închei… vi se va pãrea poate ciudat, dar e o mãrturie. Când am

fost, acum o lunã ºi ceva, la o conferinþã, în Franþa, a doua zi dupã ce s-a

încheiat congresul, am mers la un cimitir, la cimitirul Montparnasse - unul

din cimitirele importante ale Parisului. La Pere Lachaise e înmormântat

George Enescu, dar la Montparnasse sunt ºi alte personalitãþi române

înmormântate. Eu mersesem pentru unul cãruia i se tradusese o carte la

noi: Georges Habra, ºi fãcusem o prefaþã (a tipãrit-o editura Anastasia).

S-a vândut la noi aici - Iubire ºi concupiscenþã, aºa s-a numit. În sfârºit…

Dar am mers la mormintele cui? - Emil Cioran, Constantin Brâncuºi,

Eugen Ionescu; ºi m-am rugat. ªi am observat la fiecare câte ceva. La

Emil Cioran, numele lui, anul venirii în lume ºi anul ieºirii din lume: 1911-

1995. Atât. Pe piatra de pe mormânt nimic altceva. Cãutam un semn.

Nu era. Ce semn cãutam? - Semnul crucii. Nici mãcar familia, rudeniile,

nu s-au gândit. Am mers la Constantin Brâncuºi; la fel: anul venirii în

lume: 1876; anul ieºirii:1957. Constantin Brâncuºi ºi încã o persoanã:

Pr. prof. Constantin Galeriu - DATORNICUL NEMILOSTIV 12

Alexandra; ºi pe piatra de pe mormânt, scrijelitã, încrustatã, o cruce

(sãpatã adicã, puþin, în piatra de pe mormânt). Am mers mai departe ºi

am gãsit mormântul lui Eugen Ionescu. La fel: numele, anul venirii pe

lume:1909; anul ieºirii din lume:1994; ºi din placa de pe mormânt, de zid,

ieºind în relief - Crucea. La unul lipsea, la altul era zgâriatã, scrijelitã, aici

ieºea în relief. La cãpãtâi nu era la niciunul; ºi jos, o inscripþie… Îngãduiþi

sã v-o dau în limba în care a fost scrisã ºi apoi o traducem împreunã. Trei

rânduri: primul rând: Prier Le...; rândul doi: Je ne sais qui; rândul trei:

J’espere: Jesus Christ.

Traducem împreunã: primul rând: Prier Le - infinitivul de la prier -

deci a ruga sau sã rugãm. Je ne sais qui - nu ºtiu cine; dar în încheiere:

J’espere: Jesus Christ - Eu sper, nãdãjduiesc - Iisus Hristos. Parcã-mi

venea cuvântul pe care-l rostim noi pentru toþi cei adormiþi (e cuvânt

consacrat la noi - poate de acolo l-a luat ºi el): Toþi cei care au adormit în

nãdejdea învierii ºi a vieþii de veci. Deci în aceastã nãdejde a încheiat ºi

el viaþa, în Hristos.

O mãrturie; iar aceastã nãdejde descoperã cuvântul ultim din

Evanghelie: Din inimã sã ierþi! ªi actul final: Ai primit un act graþial în

timpul vieþii, de iertare; ai cãzut de atâtea ori, suflete! Dar luptã-te, nu

înceta! ªi nu uita: În ce te vei fi aflat, în aceea vei fi judecat.

Facã Domnul, toþi sã ne aflãm… Sã nu uitãm: Sã fii pregãtit ca ºi

cum ai pleca în clipa asta. Dar sã osteneºti ca ºi cum ai trãi o veºnicie! ªi

trãieºti o veºnicie. În orice clipã sã te simþi: În ce te vei fi aflat, în aceea

vei fi judecat. În nãdejdea în Iisus Hristos Domnul vieþii, Domnul iubirii,

Domnul mântuirii, Domnul luminii de veci. AMIN.