Clasa a VI-a

Iertarea, semn al bunătății sufletești

1. Citiți cu atenție textul de mai jos:

Mântuitorul Hristos a arătat în rugăciunea Tatăl nostrum importanța iertării și a împăcării cu
Dumnezeu, cu semenii și cu sine. Iertarea este una dintre cele mai importante virtuți din viața creștinului.
Pentru dobândirea iertării de la Dumnezeu, Iisus Hristos a îndemnat la iertare față de semeni: „Iar când
staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă
greşealele voastre” (Marcu 11, 25).
Domnul Iisus este modelul suprem de iertare. Atunci când a fost răstignit pe Cruce, El S-a rugat
pentru vrăjmașii Săi: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34). Hristos S-a jertfit din bunătate
și iubire, pentru a aduce întregii omeniri iertarea de păcate și posibilitatea mântuirii. Puterea de a ierta
păcatele a fost dată Sfinților Apostoli de către Iisus Hristos, spunând: „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta
păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23).
Acest har a fost transmis prin apostoli episcopilor și preoților, în mod neîntrerupt, până astăzi.
Participarea la Sfânta Liturghie este precedată de iertarea semenilor: „Deci, dacă îţi vei aduce darul tău
la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea
altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24). La
întrebarea de câte ori să iertăm greșelile semenilor, Mântuitorul a răspuns: „de șaptezeci de ori câte șapte”
(Matei 18, 22), adică mereu. Totodată, iertarea trebuie să fie „din inimile voastre” (Matei 18, 35), adică
totală, sinceră și fără resentimente.
Prin virtutea iertării, creștinul se eliberează de gândurile rele, dă dovadă de bunătate sufletească și
găsește pacea cu Dumnezeu, cu semenii și cu sine. Astfel trăiește în reconciliere, în bucurie și în iubire.
Mântuitorul accentuează bunătatea și iertarea acordată oamenilor de către Dumnezeu, în Pilda celor doi
datornici (Matei 18, 23-33). Din aceasta aflăm că un împărat a anulat unui slujitor o datorie imensă, de
zece mii de talanți, pentru că acesta l-a rugat. Însă, la rândul său, slujitorul nu a fost îngăduitor cu un om
care îi datora o sumă foarte mică, de o sută de dinari. Nemilos, l-a aruncat în închisoare pe datornic, până
la recuperarea banilor. Aflând, împăratul l-a pedepsit pe slujitorul nerecunoscător. Această pildă
descoperă că Dumnezeu este bun și iertător, dar arată și atitudinea nepotrivită a celui care, iertat fiind, nu
dovedește la rândul său înțelegere față de aproapele.
Urmând învățătura Bisericii, creștinul manifestă bunătate, dragoste, respect și iertare în familie și
în societate. Aceste virtuți sporesc prin puterea exemplului și conduc la armonie în familie și apropiere de
Dumnezeu. Astfel, se împlinesc cuvintele Mântuitorului Hristos și se înaintează spre asemănarea cu
Dumnezeu.
2. Apreciază cu adevărat sau fals următoarele enunțuri:
a) Iertarea este una dintre cele mai importante virtuți. A/F
b) Mântuitorul Hristos este modelul suprem de iertare. A/F
c) Participarea la Sfânta Liturghie este precedată de iertarea semenilor. A/F
d) Domnul Iisus ne îndeamnă să-l iertăm pe aproapele nostru de șapte ori. A/F
e) În Pilda celor doi datornici, stăpânul milostiv a iertat o datorie de zece mii de talanți unui
slujitor. A/F
f) Slujitorul iertat de datorie s-a milostivit la rândul lui de un om care îi datora o sută de dinari.
A/F