Predică la Tăierea Împrejur și Sfântul Vasile cel Mare

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Dreptmăritori creștini,
Sărbătorim astăzi Tăierea Împrejur a Domnului nostru Iisus Hristos, Cel
Care a fost născut în urmă cu opt zile. Aşa cum scrie Sfântul Apostol Pavel „la
plinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub
lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal. 4, 4 -
5). Fiindcă Iisus S-a născut sub lege, El poate să-i răscumpere pe cei de sub lege.
El a împlinit legea ca un Prunc, fiind tăiat împrejur în cea de-a opta zi după
Naştere şi, conform poruncii de la înger, a primit numele care este mai presus de
orice nume, numele de Iisus, care înseamnă Mântuitor (Matei 1, 21). Primind să
fie circumcis, Iisus Hristos a îndeplinit ritualul iniţierii în familia poporului ales
de Dumnezeu în Vechiul Legământ, iar această ceremonie din legea veche a fost
înlocuită în Noul Legământ prin Sfânta Taină a Botezului, prin care noi devenim
copiii adoptivi ai lui Dumnezeu, fiindcă, în timpul Botezului, primim o nouă fire
de la Hristos.
Dar noi îl sărbătorim astăzi şi pe unul din cei mai mari Părinţi ai Bisericii
noastre, pe Sfântul Vasile cel Mare.
Sfântul Vasile s-a născut către sfârşitul anului 329 în oraşul Cezareea din
provincia Capadocia, într-o familie renumită pentru educaţia şi sfinţenia
membrilor ei.
Sfântul Vasile a studiat în Constantinopol cu Libaniu, considerat unul din
cei mai mari învăţaţi ai timpului său. După aceea, el a mers la Atena, unde s-a
împrietenit cu tânărul Grigorie, care era de loc din Capadocia, ca şi Sfântul
Vasile, şi care a devenit unul din cei trei Sfinţi ai Bisericii noastre. Sub influenţa
surorii sale, Macrina, Sfântul Vasile a îmbrăţişat viaţa ascetică. Aşa că el a
vizitat pe călugării din Egipt, Palestina, Siria şi Mesopotamia. După întoarcerea
sa în Cezareea, el s-a dus la o sihăstrie din apropierea râului Iris din Pont, acolo
unde mama sa, devenită între timp văduvă, împreună cu sora lui, Macrina, deja
începuseră să urmeze calea vieţii ascetice şi îngereşti. Pe când se afla la această
sihăstrie, Sfântul Vasile a început să-şi scrie omiliile sale ascetice.
În anul 370, când episcopul diocezei sale a adormit întru Domnul, Vasile
a fost ales să-i succeadă. El a păstorit Biserica lui Hristos ca Arhipăstor, opt ani,
practicând atât sărăcia de bunăvoie, cât şi un sever ascetism. În plus, el a apărat
Sfânta noastră Credinţă Ortodoxă ca unul din cei mai vrednici urmaşi ai sfinţilor
Apostoli. Împăratul Valens, care era unul din ereticii arieni, a încercat,
ameninţându-l cu exilul şi cu torturi insuportabile, să-l determine pe Sfântul
nostru să îmbrăţişeze erezia ariană. El s-a comportat ca un adevărat stâlp al
Ortodoxiei tocmai atunci când erezia ariană era în perioada ei cea mai puternică,
cea mai devastatoare. Modest, guvernatorul eparhiei de Est, a fost atât de uimit
de lipsa de teamă a Sfântului Vasile în prezenţa sa, încât s-a simţit nevoit să-i
spună că nimeni nu i-a vorbit lui până atunci cu atât curaj precum sfântul Vasile.
Ei bine, răspunsul dat de acesta l-a dezarmat total pe guvernator: „Poate tu n-ai
întâlnit niciodată un episcop până acum!”

1
 După o viaţă relativ scurtă, o viaţă trăită în asceză, , Sfântul Vasile a
adormit în Domnul pe 1 ianuarie în anul Domnului 379, la vârsta de 49 de ani.
Ultimele lui cuvinte au fost: „Părinte, în mâinile Tale îmi încredinţez sufletul
meu”, înseşi cuvintele rostite de Mântuitorul Hristos pe Cruce.
Trebuie să amintim activitatea Sfântului Vasile în domeniul instituţiilor de
caritate creştină, drept pentru care a fost numit „părintele spitalelor creştine”.
Sfântul Vasile a fost cel care a organizat primele case de ospitalitate, de la care
s-a format cuvântul spital.
Cât despre scrierile sale, ele sunt pline de înaltă erudiţie teologică, aşa
precum e şi sfânta Liturghie scrisă de el, Liturghie pe care am săvârşit-o astăzi.
Din cauza profunzimii şi ascuţimii minții sale, el este numit cel Mare şi
„descoperitorul lucrurilor cereşti”
„Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filosofia şi cu deşarta
înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu
după Hristos”(Col. 2, 8). Cu aceste cuvinte îi sfătuieşte Sfântul Apostol Pavel pe
ucenicii săi din Colose în pericopa apostolică de astăzi. Aceasta este exact ceea
ce Sfântul Vasile a învăţat prin excelenţă, aşa cum nu prea mulţi au făcut în
Istoria Bisericii. Citând cuvintele sfântului Chiril al Ierusalimului, putem
sublinia că Sfântul Vasile a înţeles exact că adevărata Credinţă „constă din
aceste două elemente: învăţătură pioasă şi acţiuni virtuoase. Dumnezeu nu
acceptă nici învăţătură fără fapte, aşa după cum nici faptele nu pot fi separate de
învăţătura divină, acceptată de Dumnezeu”.
Dreptmăritori creștini,
În Apostolul citit astăzi, ați auzit spunându-se: „În El aţi şi fost tăiaţi
împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii
întru tăierea împrejur a lui Hristos” (Col. 2, 11). Sfântul Apostol Pavel vrea ca
cei din Colose, care au devenit următori ai lui Hristos, să înţeleagă că tăierea
împrejur înseamnă lepădarea întregii părţi a firii umane care îl face pe om,
bărbat sau femeie, să se împotrivească voii lui Dumnezeu.
„Tăierea împrejur nu mai este realizată cu cuţitul, spune Pavel, ci în Însuşi
Hristos”, explică sfântul Ioan Gură de Aur, „pentru că nu mâna omenească taie
împrejur, ci Duhul. Duhul Sfânt taie împrejur întreaga fiinţă umană, nu doar o
parte. Când şi unde? El face aceasta în timpul Botezului”.
Noi, creștinii ortodocși, am trăit adevărata circumcidere în timpul
Botezului! „Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin
credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel Ce L-a înviat pe El din morţi” (Col. 2,
12). Într-adevăr, aceasta este esenţa definiţiei dogmatice a Botezului: moartea şi
învierea noastră cu Hristos, aşa după cum Hristos a murit şi a înviat a treia zi.
Dreptmăritori creștini,
Sfântul Vasile ne-a oferit un strălucit exemplu de credinţă adevărată,
devenită efectivă prin fapte virtuoase. Ce-ar fi dacă am călca pe urmele acestui
mare ucenic al lui Hristos în acest An Nou? Ce-ar fi dacă ne vom lupta în acest
Nou An să practicăm cu adevărat credinţa noastră sfântă cât mai apropiat de
cerinţele, de poruncile Bisericii, ştiind că Dumnezeu nu acceptă credinţa

2
adevărată fără fapte, şi nici faptele noastre atunci când ele sunt rupte de
învăţătura cea adevărată!
Fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze în acest An Nou cu darurile
Sale cele bogate, cu sănătate și cu bucurie! Dumnezeu să vă ajute și să fiți
sănătoși! La mulți ani! Amin.