Sunteți pe pagina 1din 85
INSTITUTUL ROMAN DE BIZANTINOLOGIE No. 5 IOAN G. COMAN SP. GRIGORIE DE NAZIANZ DESPRE IMPARATUL IULIAN INCERCARE ASUPRA DISCURSURILOR IV SI V Vor I EDITURA INSTITUTULUI ROMAN DE BIZANTINOLOGIE BUCURESTI, STR. BANU MARACINE No. 1 1938 DE ACELASI AUTOR: Lildée de la Némésis chez Eschyle (Etudes @’Histoire et de Philosophie religieuses publiées par la Faculté de Théologie Protestante de Université de Strasbourg, No. 26), Paris (F. Alcan), 1931. 2, Essai sur le ,,De Errore Profanarum Religionum“ de Firmicus Maternus, Bucuresti (Cartea Romaneasca), 1934, 3. Essai sur les rapports de l'Orphisme et du Christianisme d’aprés Vittorio Macchioro, Bucarest (Tiparul Academic), 1934. 4, Le rapport des idées égyptiennes et orphiques sur le sort de lame dans Pau-dela, Bucarest (Graiul Romanese, 1934. 5, Titanul Prometheu — Cultul si elementele pre-hesiodice si hesiodice ale istoriei sale —, Incercare asupra conceptiei Elenilor despre originile civilizafiei in lumina istoriei Iui Prometheu, Vol. 1, Bucuresti (Cartea Romineasci), 1935. 6. L’art de Callimaque et de Catulle dans le Potme ,La Boucle de Bérémie“— A Poccasion de la découverte Wun nouveau papyrus de Callimaque —, Bucarest (,Universul*), 1936. 7, Geniul Sfantului Grigorie din Nazianz (Institutul Roman de Bizantino- logie, No. 3), Bucuresti, 1937, INSTITUTUL ROMAN DE BIZANTINOLOGIE No. 5 IOAN G. COMAN / 12 MART. 1938 Vv ORIE DE NAZIANZ DESPRE IMPARATUL IULIAN Speier INCERCARE ASUPRA DISCURSURILOR IV SIV VOL 1 B.C.U.-IASI 553374 UNUM EDITURA INSTITUTULUI ROMAN DE BIZANTINOLOGIE BUCURESTI, STR. BANU MARACINE No. 1 1938 PREFATA Imparatul Julian constitue unul din cele mai delicate ca- pitole ale istoriei spiritului omenese. Delicat in sensul putinjii de cercetare obiectivd si de conturare imparjiala a acestei compli- cale personalitdfi. Delicat, de asemeni, cu Privire la aprecierile pe care aldt izvoarele vechi cdt si invitafii moderni le fac asupra rostului si rolului lui Iulian in veacul gi in impdardfia sa. Lucrari ca acelea ale lui G. Negri, J. Geffcken, E. von Borries, A. Rostagni, J. Bidez, R. Andreotti, desi cu cele mai laudabile intenfii de obiectivitate la bazd, si sprijinite, tn general, pe grija aleasd a unei metode filologice, istorice si literare aproape fdrd gres, nu reusesc totdeauna sa elimine atitudini si ganduri deseori contrarii cuprinsului textelor. Greutatea principald in calea unei obiectivitafi maxime pentru istoria viefii si operii lui Julian, e, in primul rénd, ghemul i- nextricabil de contradicfii aproape ireductibile, care e sufletul acestui om. Cate si ce fel de precaujii trebue sd-si ia un cerceldtor, pentru 4 se feri de eroare, atunci cand culeazd sa depene firele disparate, tuple, sau arbitrar gi stdngaciu innodate ale acestui ghem? Rari conducdtori de popoare, dublafi de oameni de culturd, cari sa fi depus eforturi atdt de mari gi de variate, de multe ori cu gdn- duri bune, si sé culeagd, totusi, atdta példmida si sterilitate ca 4ulian. Rari monarchi cari si fi witat mai des rolul lor de arbitri supremi ai destinelor neamurilor ce conduc gi sd fi coborit pana la amestecul personal in palestra resentimentelor gi a urii impo- triva propriilor lor supusi! Indoctrinat pand la fanatism cu idealurile unei lumi ce nu mai era, Julian a fost infrdnt pentruca nu cunostea sau nu voia sd cunoascd méreafa flora a credinfei crestine ce cuprindea si insuflefea imensul imperiu, ale cérui frani Politice erau in mdinile sale. Iulian era prea tdndr pentru a fi in- 4 PREFATA feles, la timp, zdddrnicia intreprinderii sale. Daca ar fi trait si domnit mai mult, poate ca si-ar fi schimbat planurile si s’ar fi reasezat in ritmul firesc al viefii spirituale a supusilor sdi. Stiinfa moderna insdsi ar fi fost mai la addpost de greseald, in acest caz, pentrucd ar fi avut de examinat o personalitate mai precisé in elementele ei componente si mai definitivd in infdfisarea ei generalét. Greutatea unei obiectiviti{i mazxime, in istoria lui Iulian, provine, in al doilea rand, din ciocnirea curentelor de simpatie si antipatie pe care acest impdrat si le-a creat, incé din vieajé, prin dureroasele contradic{ii ale minfii si conduitei sale. Pdgdnii con- temporani au aplaudat si au preamdrit din tot sufletul incercarea sa de restaurare a elenismului. Ei au vazut in Iulian un Augustus Octavianus redivivus si i-au aureolat opera si memoria cu pane- girice inaripate. Aceasta apoteozare ditirambicd a devenit, in se- colele urmdtoare, o tradifie cu cult obligatoriu pentru unii umanisli, istorici sau cercetétori mai modesti ai antichitaf{ii greco-latine. Pentru acestia, desi cu caracter de Proteu, Iulian a fost un om gi un impdarat ireprosabil, un model incomparabil de Elen clasic, ator si reformator, un spirit antic ideal. Pentru acesli admiratori, nu existé sau n’au importan{d texte care ating sau contrazic convingerile lor. Aproape aceeasi dificultate se ridic& pentru stiin{a in cercul adversarilor lui Iulian. Neprietenii im- pdratului sunt tot atdt de vechi ca admiratorii. Crestinii veacului al patrulea au vdzut in Iulian un apostat si o intrupare a wi Satan insusi. Omul acesta incercase exterminarea crestinilor, a sGalileenilor’’, cum zicea el, pentru a usura restaurarea pagdnis- mului. El voise sd schimbe cursul evolufiei viefii spirituale si mo- rale a imperiului. Un dusman implacabil al,,Zeului Galileean”’ 3) gi al Bisericii nu putea sa trezeascd decdt aversiune in sufletele credinciosilor [ui Christos. De atunci si pdnd astazi, impdratul apostat este 0 oroare pentru crestini. Aceastd atitudine este fireascé gi logicd, dar ea nu e in armonie cu principiul fundamental al religiei bldndului Méntuitor : iubirea intreagé si necondifionata fafa de oricine. Aversiunea crestind — foarte alenuata in ultimele decenii— nu coniribue mult la lémurirea complexului care a fost vieafa si opera impératului apostat. Dusmdnia alungd iubirea, si fara iubire nu se poate ajunge la adevar, care e jinta ultima 1, Denumire inventata de Iulian pentru Mantuitorul Tisus Christos. x ’ PREFATA 5 a stiinfei. Iulian s’a ratdcit de calea realitéfilor viefii si ale istoriei, gi, prin aceasta, de linia dreapté a adevdrului, tocmai prin con- ceperea si practicarea acelei uri feroce impotriva crestinismului. Cercurile stiinfifice crestine tncep sd-si dea seama cé ,,obiectul de oroare”’ care a fost si este Apostatul se prezintd ca unul din ele- mentele jundamentale pentru injelegerea procesului si triumfului erestin din secolul IV. Cu cdt, deci, aceastd personalitate va fi cer- eetatd, dacd nu intro atmosferd de iubire, cel pufin cu o sincera simpatie intelectualaé-—la care are dreptul sfdnt orice materie stiin{ificd — cu aldt va creste putin{fa noastraé de aflare gi infelegere a adevérului. A adevarului, care, pentru noi cres- tinii, este Dumnezeu tnsugi. Este unul din elementele metodei de care am fost célduzit de-a-lungul paginilor care urmeazd. Este, insd, acesta punctul de vedere si al Sjdntului Gri- gorie de Nazianz? Marele Teolog al Bisericii ortodoxe nu s gasea in situafia unei priviri retrospective, peste aproape /16/ veacuri, asupra impdratului Julian, pentru a fi pus in dile ori fac cercetare stiinjificd obiectiva, ori md indepartez de adevar prin aprecieri prea subiective”. Sfdntul Périnte_a fost contempo- ranul si colegul de universitate al lui Julian, un om inzesitat cu sclipitoare inteligenfa si cultura, un celdfean cu 0 addnc& si find pdirundere a evenimentelor, pentru a fi priceput, infinit mai mult ca noi, fenomenul care a fost impdratul apostat. De sigur, in relatarea viefii si operei lui Iulian, Grigorie e departe de a-si impune si respecta totdeauna cunoscutul criteriu metodologic al tui Tacitus : Sine ira et studio, Absen{a parfiald a acestui criteriu, {a autorul nostru, se explicé prin aceea ca, pe cand istoricul pa- gan — care, totusi, nu-si interzice totdeauna aprecieri subiective— scrie calm, in cabinetul sdu de lucru, si dupd retragerea din vdl- iearea treburilor publice, Grigorie toarnd in cele doud Discursuri ale sale toaldé vdlvitaia unei trairi viforoase a credinjei crestine si tof uraganul stdrnit de incercarea lui Iulian de a se tmpotrivi mer- sului lucrurilor, prin suprimarea crestinismului. Sfdntul nostru nue un cercetétor care incearéd si Féconstitue pe cale intelectuala anumite evenimente si si le aprecieze dela mari distanje cronolo- gice. Istoria eroului séu esle, pe plan rdsturnat, istoria propriilor sale tribulajiuni. A tribulafiunilor tuturor crestinilor contempo- rani, El nu e numai spectator, e si Beer Un actor la propriu,