Editura UniversităŃii de Nord

Baia Mare, 2010

Conf. univ. dr. pr. Ştefan Pomian

Religii antice-prelegeri
Coperta: CodruŃa Oana Pomian
Coperta : Fragment hieroglific şi Sancturul de la Sarmisegetuza

Copyright © autorul, 2010

ReferenŃi ştiinŃifici:
Pr. Prof. Univ. Dr. Emil Jurcan
Prof. Univ. Dr. Petru Dunca

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

POMIAN, ŞTEFAN
Religii antice : prelegeri / Ştefan Pomian. - Baia Mare : Editura
UniversităŃii de Nord, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-606-536-048-8

2(3)
 Conf. univ. dr. pr. ŞTEFAN POMIAN

Religii antice-prelegeri

Volumul cuprinde prelegeri susŃinute la cursurile de licenŃă şi

suportul folosit la orele de seminarii studenŃeşti şi în dezbaterile
din cadrul
CERCURILOR STUDENłEŞTI
din anul universitar 2008-2009

Volumul apare cu binecuvântarea

PreasfinŃiei Sale, Justin Sigheteanul

Episcop al Maramureşului şi Sătmarului

3
 Introducere în conceptul general al
filosofiei religiei
SchiŃa abordării :
Religia înseamnă existenŃă umană plenară. Ea este şi astăzi
începutul şi sfârşitul vieŃii umane adevărate, este spaŃiul în care
omul e viu şi plenar comunicativ.
Filosofia şi religia se deosebesc una de alta prin modul
particular al preocupării omului de sine şi individual de Dumnezeu.
PărinŃii Bisericii sunt dovezi vii ale adevărului că în
filosofie este teologie, iar teologia este filosofia cea adevărată.
Keywords: religie, filosofie, teologie.

DisertaŃia:
Filosofia religiei, ca iubire de înŃelepciune şi de comuniune
cu Dumnezeu, poate fi considerată ca obiectivul cel mai înalt,
obiectivul absolut, perimetrul în care ajungând spiritualitatea
umană poate dezlega mai toate enigmele lumii, îşi poate dezveli,
fără reŃinere, toate raŃiunile gândului, cele mai profunde, căci în
filosofia religiei se descoperă plenar Dumnezeu, omul se cunoaşte
pe sine şi poate realiza, prin reiterare, comuniunea dintre el şi
Dumnezeu, religia având tocmai acest rol de a relega, de a reface
comuniunea pe care a aşezat-o Dumnezeu ca pe starea fără de care
lucrarea Sa creatoare nu se putea plini. Aşa se justifică şi căutarea
omului prin răscumpărare şi îmbrăŃişarea lui prin îndreptare, lucrări
pe care le iniŃiază, le lucrează şi le împlineşte Dumnezeu numai
împreună cu omul, prin care Dumnezeu se naşte pe Sine ca om în
Fecioara şi în lume ca să redea omului slava pe care i-a rânduit-o
înainte de facerea lumii şi, mai mult decât atât, să-l facă pe om
părtaş şi slavei divine, context în care se poate insera conŃinutul
sintagmei prin care se afirmă schimbarea ontologică a condiŃiei
umane care nu mai este cea dintâi, nu mai este cea din categoria
lumii căzute, ci este una nemaîntâlnită, în care omul devine
purtător de Dumnezeu, adică “teofor”.

4
 Religia înseamnă existenŃă umană plenară. Ea este şi astăzi
începutul şi sfârşitul vieŃii umane adevărate, este spaŃiul în care
omul e viu şi plenar comunicativ. În religie Dumnezeu este
transcendent şi imanent fără nici o contradicŃie în principiile pe
care vorba le-ar putea enunŃa.
Obiectul filosofiei religiei este adevărul etern, e
Dumnezeu, e omul, şi, prin urmare, definindu-se pe sine, filosofia
religiei defineşte pe Dumnezeu, îl defineşte pe om, de unde, ca
stare plenară, filosofia religiei se arată ca fiind expresia potrivită
pentru a reda starea unitară perfectă de comuniune dintre Creator şi
creaŃia Sa în limbaj uman. Aşa precum revelaŃia este unitară, este
de fapt una, aşa cum este şi cunoaşterea, aşa este şi starea de
comuniune pe care o cuprinde această expresie.
Între filosofia adevărată, ca iubire de înŃelepciune, şi
religia, ca stare de perfectă legătură dintre Creator şi creaŃia sa, este
o unitate indisolubilă, cu alte cuvinte, filosofia poate fi împletită cu
religia. Luate separat, filosofia poate fi înŃeleasă ca serviciul divin
prin care omul se apropie de Dumnezeu aidoma revelaŃiei naturale,
iar religia este aflarea lui Dumnezeu aidoma revelaŃiei
supranaturale. E prezent aici paradoxul exprimat de Sfântul
Apostol Pavel şi de filosofia greacă a timpului său cuprins în
cuvintele evanghelistului Luca: “în El ne mişcăm, în el vieŃuim, în
El suntem” (Fapte 17: 26).
Filosofia şi religia se deosebesc una de alta prin modul
particular al preocupării omului de sine şi individual de Dumnezeu.
Atunci când căutarea este unilaterală şi ceea ce se găseşte este pe
potrivă. Căutarea unilaterală a descoperit antropocentrismul ca
formă de satisfacŃie umană, pervertind întreg conŃinutul individual
al termenilor şi cel al expresiei lor unite. Aşa a fost posibilă
aşezarea uneori în antiteză a teologiei faŃă de filosofie şi invers ori
desacralizarea lor, adesea radicală, ajungându-se duc la starea
definită prin sintagmele “nimic fără de Dumnezeu” şi “nimic
sfânt”.
Avem astfel de timpuri istorice în care filosofia a acŃionat
nociv asupra continutului religiei, distrugându-l, desacralizându-l,
omul pronunŃându-se “ateu”, ca să se facă pe sine “zeu”.

5
 Azi ne bucurăm de timpul în care filosofia şi religia se
reunesc pentru a restabili conceptual condiŃia umană. Ne bucurăm
de un timp aidoma celui patristic şi încercăm sentimentul părinŃilor
Bisericii care, deşi au studiat diferite filosofii concomitent cu
teologia hristică, au reuşit unirea în sine, în ei înşişi, a căutării lui
Dumnezeu cu aflarea Lui, încreştinând chiar şi termeni filosofici,
fapt posibil tocmai în această relaŃie. PărinŃii Bisericii sunt dovezi
vii ale adevărului că în filosofie există teologie, iar teologia este
filosofia cea adevărată, că putem formula sintagmele “filosofia
religiilor” şi “teologia religiilor”.
Printr-un atare concept ei au dezvoltat teologia, în
împrejurările ce privesc continutul şi forma, adică Dumnezeu este
iubire, Dumnezeu este înŃelepciune, Dumnezeu este comuniune, iar
cu Hristos “viaŃa noastră este ascunsă în Dumnezeu” (Coloseni 3:
3), iar “de trăim, trăim pentru Domnul”; că “ai Domnului suntem”
în viaŃă şi în moarte (Romani 14: 8), când “Hristos trăieşte întru
mine” (Galateni 2: 20).
Ca disciplină Istoria şi filosofia religiilor este însă altceva,
are o formă teoretică prin care face contemporană istoria,
fenomenologia şi doctrina credinŃelor religioase mai reprezentative
încadrate într-un anumit timp istoric şi într-un anume spaŃiu, într-o
expunere sistematică, analitică şi comparativă pentru a lărgi sfera
de informaŃii vitale şi orizontul cunoaşterii şi al înŃelegerii umane,
în contextul în care ”sacrul este un element în structura conştiinŃei
şi nu un stadiu în istoria acestei conştiinŃe şi la nivelurile cele mai
arhaice ale culturii, a trăi ca fiinŃă umană este în sine un act
religios”.1
Ca disciplină ea are o arie curriculară pe care o propune şi
în care cuprinde civilizaŃii, culturi, filosofii, religii ale popoarelor
lumii, limitându-se la cele mai semnificative, încadrate într-un
segment de timp ce depăşeşte totuşi şase milenii. Această selectare
s-a făcut, pe de o parte, potrivit cu unităŃile de studiu acordate, iar
pe de altă parte potrivit cuvintelor Sfântului Vasile cel Mare care
zice: ”dacă suntem înŃelepŃi, alegem atât cât se cuvine şi este

1 Mircea Eliade, Nostalgia originilor, Editura Humanitas, Bucureşti,

1994, pag. 6.
6
potrivit adevărului şi trecem cu vederea pe celelalte. După cum
atunci când culegem flori de trandafir ne ferim de spini, tot aşa
adunând ce este de folos din acestea, ne vom feri de ceea ce aduce
stricăciune. Se cuvine deci, ca de la început, să cumpănim fiecare
din învăŃăturile primite şi să căutăm să le potrivim cu cele ce ne-
am pus în gând, după cum ne spune un proverb dorian: ”potrivind
piatra după fir”.2
Obiectiveele urmărite sunt fixate în concordanŃă cu
obiectivele specializării la care se predă ca disciplină de cultură
generală şi totodată ca disciplină cuprinsă în grupa Teologiei
Sistematice, dar obiectivul cadru îl formează cunoaşterea
religioasă. Cine cunoaşte şi alte religii este conştient de specificul
şi valoarea propriei sale religii şi respectă opŃiunea religioasă a
semenului său, iar “teologul care ignoră istoria religiilor, ignoră o
parte din teologie”.3
ConŃinuturile sunt stabilite în funcŃie de nivelul anilor din
programele de studii. Ele includ, algoritmic, marile civilizaŃii şi
religii antice din spaŃiile Orientului Apropiat, spaŃiile
Mediteraniene şi ale Europei centrale, de nord şi de vest, urmate de
conŃinuturile religiilor care frământă conştiinŃele şi societatea
contemporană.
În desfăşurarea procesului informativ-educativ se
urmăreşte dimensionarea cantităŃii şi calităŃii informaŃiilor;
expunerea şi analiza fenomenologiei religioase şi a religiilor;
diagnoza şi prognoza mişcărilor religioase, unde este cazul. Pentru
o astfel de Ńintă, se foloseşte prelegerea şi şi metodele interactive.
Principiile didactice pe care se clădeşte sistemul şi
strategia de predare sunt ale accesibilităŃii cunoştinŃelor, ale
sistematizării şi continuităŃii, ale corelaŃiei între senzorial şi
raŃional, dintre concret şi abstract sau al intuiŃiei, al însuşirii
temeinice şi durabile a cunoştinŃelor şi principiul activităŃii.

2 Sfântul Vasile cel Mare, Către tineri, în ColecŃia PărinŃi şi Scriitori

Bisericeşti, nr. 17/1986, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, pag. 570.
3 A. Le Rov, La religion des primitifs, ediŃia a IV-a, G. Beauchesne,
Paris, 1925, Preface, pag. IV (BIT; BSS ).
7
 ImportanŃa studiului Istoriei şi filosofiei religiilor stă în
realitatea că religia este un sens obişnuit de viaŃă. Această aserŃiune
este susŃinută, pe de o parte, de felul nostru de a fi, iar pe de altă
parte, de mărturiile vremilor. Mai întâi, felul nostru de a fi este
unul religios, cât priveşte mărturiile, venite din alte vremi, ele
abundă pentru că ”a trăi ca fiinŃă umană este în sine un act religios,
căci alimentaŃia, procreaŃia şi munca au o valoare sacramentală, iar
a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios”.4
Ca sens obişnuit de viaŃă psihosomatică, internă şi externă,
individuală, în comunitate şi în societate, determinată de
convingerea în existenŃa personală a unei forŃe supranaturale sacre,
şi ca formă de existenŃă umană, religia are rădăcini adânci pornite
din cosmologie şi înrâuriri profunde în istoria vieŃii omului. Din
această cauză religia a fost studiată intensiv şi extensiv, iar aceste
studii alcătuiesc ceea ce se poate numi o ştiinŃă a religiilor, prin
care Eliade Mircea şi Emilian Vasilescu înŃeleg studiul vast al
realităŃilor religioase, adică al formei şi conŃinutului apariŃiei
istorice a unei anumite religii, precum şi al structurii specifice a
vieŃii religioase.5
Desigur această exprimare nu defineşte, ci lămureşte doar
că ştiinŃa religilor nu este numai o disciplină istorică, la fel ca, de
exemplu, arheologia sau numismatica, ci este în aceeaşi măsură o
hermeneutică totală, chemată să descifreze şi să lămurească fiecare
formă de întâlnire a omului cu sacrul.6
ImportanŃa istoriei şi filosofiei religiilor ca disciplină de
studiu, în rândul disciplinelor teologice, stă în faptul că religia, ca
şi raŃionalul, moralul, esteticul, socialul şi culturalul, este element
constitutiv al spiritualităŃii umane, este o realitate spirituală şi
socială prezentă la toate popoarele. Ca disciplină de studiu, în
rândul disciplinelor teologice, istoria şi filosofia religiilor lărgeşte

4 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, Universitas,

Chişinău, 1992, vol. I, pag. VIII.
5 Idem, Antaios, vol. IX, 1, mai 1967, pag. 19, nota 1-BAR; cf. Emilian
Vasilescu, Istoria Religiilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975, pag. 11.
6 Ibidem, pag. 5; ibidem, pag. 12, nota 3.
8
şi adânceşte sfera cunoaşterii teologice, şi cultivă sentimentul
ecumenic. Cine cunoaşte şi alte religii este conştient de specificul
şi valoarea propriei sale religii şi respectă opŃiunea religioasă a
semenului său. ÎnŃelegând aceste lucruri, într-a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, când s-au declanşat lucrările arheologice de
amploare, apar primele cursuri în domeniul istoriei religiilor: în
Anglia, prin 1878, susŃinute de Max Muler; în FranŃa, la şcoala de
practică “Des hautes etudes”, de pe lângă “Sorbona”, susŃinute de
către Albert Reveille, protestant, şi abatele Broglie Deville, catolic,
în 1884; în Olanda, prin 1886, cele patru catedre de Dogmatică, de
la universităŃile de stat, sunt transformate în catedre de Istoria
Religiilor. Primul profesor este Tielle. În Italia, la Roma, prin
1886; în Germania, în 1908, la Berlin; în Ńările scandinave, mai
importantă este activitatea lui Soderblom, la Uppsala; în România,
pe lângă Catedra de Teologie Dogmatică şi Fundamentală, în
cadrul Institutului Teologic de Grad Universitar, prof. Irineu
Mihălcescu susŃine cursuri de Istoria Religiilor vreme de 35 de ani,
iar în 1948, prin activitatea deosebită a prof. Emilian Vasilescu, ia
fiinŃă Catedra de Istorie a religiilor.
Azi disciplina se predă în toate instituŃiile teologice
universitare de către profesori specializaŃi în acest domeniu, dintre
care: Remus Rus, profesor consultant la Facultatea de Teologie
Ortodoxă din Bucureşti, Nicolae Achimescu, profesor la Facultatea
de Teologie Ortodoxă din Iaşi şi Bucureşti, Ioan Emil Jurcan,
profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, Dorin
Zosim Oancea, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din
Sibiu, Ioan Stancu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă
din Piteşti, Ştefan Ailoaiei, profesor conferenŃiar la Facultatea de
Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca, şi subsemnatul Ştefan Pomian
profesor conferenŃiar în cadrul Departamentului de Teologie
Ortodoxă din cadrul FacultăŃii de Litere din Baia Mare.
Studiul Istoriei şi filosofiei religiei arată că religiile în
general, în structura lor, au unele conŃinuturi comune: credinŃa sau
credinŃele în divinitate; raportul dintre divin şi uman, cu aspect
intern, care priveşte persoana individualizată în faŃa Dumnezeului-
zeului său şi cu aspect extern, care priveşte un grup, o comunitate,
societatea, un popor sau pe mai multe popoare care au o
9
comuniune şi comunitate de iubire, de credinŃă şi de viaŃă. Acest
raport este la rându-i constituit din: doctrină, morală şi cult.
Doctrina în care să se regăsească conŃinuturile cunoştinŃelor despre
divinitate. Morala ca viaŃă potrivită mai mult sau mai puŃin după
învăŃătura cel mai adesea considerată revelată. Cultul ca totalitate a
riturilor sau ritualurilor şi a manifestărilor religioase publice
încadrate în ceremonii, pietate, venerare, adorare, adresate
divinităŃii în mod organizat şi de către oameni pregătiŃi anume,
specializaŃi.
Studiul Istoriei şi filosofiei religiei arată că fiinŃa religiei
este comuniunea de iubire şi de viaŃă dintre divin şi uman realizată
prin credinŃă, cunoaştere şi cult. Subliniem că o comuniune nu
poate fi înŃeleasă decât între persoane, de unde rezultă că într-o
religie adevărată divinitatea trebuie înŃeleasă neapărat personală.
În cursul vremilor au apărut şi determinări false cu privire
la fiinŃa religiei, care demonstrează strădania umană de a afla de
unde îşi trage religia elementele fiinŃei sale. Dintre acestea
determinări trecem în revistă pe cele mai reprezentative.
Psihologismul care consideră religia ca un fenomen natural
spiritual, dar nu unul aprioric, ci posterior altor fenomene
sufleteşti, între care frica de necunoscut, sentimentul de
interdependenŃă şi mărginire, instinctul de conservare, nevoia unui
protector, etc., reprezentantul de seamă fiind Rudolf Otto cu
lucrarea Sacrul şi profanul.
Moralismul care reduce religia la morală, după filosofia lui
Emanuel Kant exprimată în Critica raŃiunii şi Critica raŃiunii pure.
Sentimentalismul care reduce religia la sentiment,
sensibilitate sau afectivitate, la nevoia de a iubi, care rămânând
neîmplinită duce la sentimentul de dependenŃă a omului faŃă de
divinitate. Exponentul principal al ei este Schleiermacher, după
care religia este sentimentul dependenŃei absolute pe care îl simŃim
în faŃa infinitului necunoscut, pe care-l numim Dumnezeu.
Sociologismul care consideră că religia a fost la început un
ansamblu de legi şi de interdicŃii, pe care un grup restrâns le-a
impus mulŃimii. Acestea nu aveau la început nimic religios, dar cu
vremea au primit sensuri şi semnificaŃii simbolice şi religioase. De

10
exemplu, cultul strămoşilor, cultul regelui. ExponenŃi: Emil
Durkheim, Lewy Brul, Solomon Reinach.
Se poate opina că religia este un fenomen istoric, social
care a apărut odată cu omul. Această aserŃiune are justificarea în
faptul că nici un fenomen religios nu poate fi înŃeles în afara
istoriei sale, a contextului său cultural, social, economic, politic,
etc. Chiar dacă am vorbi despre religie în cadrele de timp ale
raiului, nu vorbim în afara istoriei. Nu putem vorbi despre religie
ca despre un fenomen pur, nedeterminat de: cultură, societate,
timp, spaŃiu şi persoana umană. Contextul pentru perioada rai este
şi el istoric. Această realitate i-a înlesnit specialistului în sacru să
afirme că “sacrul este un element în structura conştiintei, nu un
stadiu în istoria conştiinŃei (...) şi că la nivelurile cele mai arhaice
de cultură, a trăi ca fiinŃă umană este de la sine un act religios (...)
Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi
religios”.7
Biserica Creştină, pe temeiuri biblice, consideră originea
religiei în datul ontologic. Ilustrul arhiereu Irineu Mihălcescu
defineşte religia ca sinteza tuturor funcŃiunilor sufleteşti care se
întinde peste filosofie, morală, artă, precum se întinde cerul peste
pământ, o sinteză desăvârşită a celor mai înalte însuşiri ale
sufletului puse în slujba idei de Dumnezeu şi a legăturii omului cu
El.
Nu-i mai puŃin adevărat că şi astăzi avem, pe plan
universal, variate concepŃii în legătură cu religia şi anume:
Animismul care pleacă de la ideea că religia este un
fenomen natural apărut în vremea timpurie a istoriei, poate chiar în
preistorie, când oamenii au conceput divinitatea după modelul
propriului lor suflet, după exemplu mesopotamian care defineşte
divitatea prin termenul illan cu înŃelesul de zeu, dar şi de suflet
uman, context în care Babilonul era poarta zeilor, poarta cerului,
iar natura întreagă era animată de zei şi prin natură zeii influenŃau
viaŃa oamenilor, chiar după moartea omului când sufletul
supravieŃuieşte şi se încadrează în viaŃa proprie a spiritelor.
Această concepŃie a înlesnit naşterea ideii de samsara sau a

7 Mircea Eliade, Nostalgia originilor, Editura Humanitas, 1994, pag. 6.

11
transmigraŃiei sufletelor ce a dus la conceptul de reîncarnare 8, şi
la apariŃia cultului strămoşilor. SusŃinătorul acestei teorii este E. B.
Tylor.
Naturismul care porneşte de la premiza că religia are ca
obiect fenomenele şi lucrurile naturii. Ca timp al apariŃiei religiei
se dă preistoria când, în mijlocul unei naturi adesea potrivnice cu
fenomene inexplicabile, raŃiunea omului, fiind neputincioasă, a
lăsat locul sentimentelor de teamă, admiraŃie, respect, din care s-a
născut cultul. În acest fel fenomenul natural a fost personalizat,
născându-se zeii. De exemplu, o furtună dezlănŃuită a fost
personalizată şi trecând în istorie sunt cunoscuŃi zei ce reprezintă
ideea de furtună, de război, de exemplu: Dragon, Dagan, Indra,
Teşub, Gebeleizis, Tor, Marte, etc., SusŃinător principal a fost Max
Muler.
Totemismul aşează religia în relaŃia de dependenŃă sau
înrudire a unor familii, ginŃi, popoare, cu o specie de animale,
păsări, etc. Această concepŃie este infirmată biblic de textul de la
Facere 2: 20“şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor
păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu
s-a găsit ajutor pe potriva lui”. Totemismul a produs unele
restricŃii privind: căsătoria, vânatul, sacrificiile. Căsătoria se făcea
prin exogamie, exgamia, care prevedea ca fiecare căsătorie să se
facă în afara grupului social, membrii grupului considerându-se
fraŃi. Vânatul avea restricŃii în legătură cu animalul sau pasărea
totem. Acest totem se putea vâna numai în anumite cazuri şi
timpuri, care presupuneau nevoia de comuniune cu totemul sau de
a menŃine vie legătura de sânge cu el. Sacrificiile nu se făceau din
animale sau păsări totem.
Tabuismul este o ramură a totemismului care aduce în plus
interdicŃia de atingere a unui animal, pasăre, lucru pe care le
consideră ca sacre. Pericolul considerat ca imanent era moartea.
SusŃinător consacrat a fost Solomon Reinach.

8 Ştefan Pomian, Reîncarnarea, o consecinŃă a pierderii comuniunii

primordiale a omului cu divinitatea, în Buletinul ştiinŃific, al UniversităŃii
de Nord, Baia Mare, Seria A, ŞtiinŃe Socio-Umane, Fascicola Filosofie-
Teologie, Vol. X, 1996, pag. 127 şi următoarele.
12
 Fetişismul, denumire ce stă în termenul latin factitus cu
înŃelesul de făcut de mână, artificial, presupune cinstirea unor
obiecte: suliŃă, săgeată, cerc, brăŃară, etc. ca având puteri divine. Se
porneşte de la constatarea pe care omul a făcut-o în legătură cu
purtarea sau folosirea acestor obiecte într-o luptă, sau în
împrejurări diferite când i-au adus câştig de cauză. Fetişismul se
poartă şi azi. Expresia lui este moderna mascotă. Fetişismul este
sânul în care au apărut superstiŃiile. Printre susŃinători era şi
Auguste Compte.
Politeismul aşează la originea cosmosului o pleiadă de zei,
care îşi au sorgintea într-o divinitate primordială sau într-o pereche
primordială. Exemplul cel mai literar ni-l oferă Hesiod în lucrarea
Theogonia.
Panteismul materialist aşează originea zeilor şi a
întregului cosmos în materia preexistentă. Zei, oameni şi cosmos
au, în general, ca izvor Apele Primordiale. Panteismul materialist
este promovat de credinŃele necreştine mesopotamiene, egiptene,
germane şi clasicismul greac hesiodian.
Panteismul spiritual consideră că Zeul este singura
existenŃă reală care emană din sine pe zeii cosmocratori, ca
arhitecŃii ai lumii. Această lume este ciclică. Ea există, prin
emanaŃie, va pieri, prin absorbŃie, dar va exista din nou printr-o
nouă emanaŃie şi tot aşa. Exemplul cel mai concludent ni-l oferă
hinduismul.
Catenoteismul presupune selectarea unei credinŃe din mai
multe existente, chiar a unui zeu dintre mai mulŃi zei. Această
concepŃie caută să explice modul în care s-a ajuns de la politeism
la încercările de tip monoteism, de exemplu, reforma ratată a
regelui egiptean Amenhotep al IV-lea. SusŃinători mai importanŃi
sunt Lang şi Max Muler.
Dualismul aşează la originea întregii existenŃe o divinitate
primordială care zămisleşte doi fii cosmocratori: unul bun şi altul
rău. Între cei doi intervine lupta ce antrenează creerea lumii şi
participarea acestei lumii în lupta lor. De unde nevoia de cult.
Exemplifică standardizat religia iraniană. SusŃine şi transmite
această credinŃă Plutarh din Keroneea în De Iside et Osiride.

13
 În general în conceptele de mai sus religia se rezumă la
cult, celelalte elemente ale fiinŃei religiei fiind de mai puŃină
importanŃă.
Monoteismul este conceptul potrivit căruia divinitatea
unică este preexistentă. Ea este creatoare a lumii din nimic.
Originea religiei este în deontologia fiinŃei umane create ca
partener de dialog al lui Dumnezeu. Conceptul monoteist l-a
susŃinut şi argumentat William Schmidt.
Monoteismul cunoaşte astăzi trei variante: Monoteismul
Iudaic, care presupune o divinitate personală unică, Monoteismul
Islamic ce preia ideea unei divinităŃi unice şi personale după
modelul iudaic, dar o divinitate despotică şi Monoteismul Creştin
care în baza revelaŃiei supranaturale afirmă existenŃa unui singur
Dumnezeu în fiinŃă, dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh. Tatăl are calitatea de neprincipiat şi împărtăşeşte fiinŃa divină
una, întreagă, deodată şi veşnic, Fiului prin naştere şi Sfântului
Duh prin purcedere.
Cele trei religii monoteiste au puncte comune care stau
într-o oarecare interdependenŃă a lor, în sensul în care monoteismul
creştin nu este o religie care a apărut aşa deodată, fără nici o bază
preexistentă, ci se aşează pe temelia constituită de Vechiul
Testament, cu alte cuvinte, pe revelaŃia vechitestamentară ce se
desăvârşeşte prin Hristos. Pentru cei care ar dori să ne contrazică le
recomandăm textul de la Matei 5: 17:”să nu socotiŃi că am venit să
stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” şi
cel după Evrei 1: 1-2:«Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în
multe chipuri, a vorbit părinŃilor noştri, prin prooroci. În zilele
acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul».

Suport bibliografic de texte:

“Biblia” sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de

misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991.
“Cartea egipteană a morŃilor”, Editura Sophia, Arad, traducere
de Maria Genescu.
“Cartea morŃilor tibetană”, Editura Moldova, Iaşi, 1992,
traducere de Ionel Nicolae.
14
“CărŃile de lut”, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1960, de Lipin,
L ~ Belov, A., traducere de Lazăr Iliescu.
“TăbliŃe de argilă”, Editura Minerva, biblioteca pentru toŃi,
Bucureşti, 1981, traducere de Constantin Daniel şi Ion Acsan.
“Coranul”, Editura ETA, Cluj-Napoca, 1995, traducere de
Silvestru Octavian Isopescul.
“Dao-de-tzin”, Editura de Stat pentru literatura ştiinŃifică,
Bucureşti, 1953.
“Daoismul prin scrierile şi practicile sale”, Editura Licorna,
Bucureşti, 1995, traducere de Elena şi Cezar Culda.
“Gândirea asirobabiloniană în texte”, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1975, traducere de Atanasie NegoiŃă.
“Gândirea egipteană antică în texte”, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1974, traducere de Constantin Daniel.
“ÎnvăŃătura celor 12 Apostoli”, în ColecŃia PărinŃi şi Scriitori
Bisericeşti, nr. 1/1979, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, traducere de Dumitru
Feciorul.
“Legendele şi miturile Greciei antice”, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1964, traducere de N. A. Kun.
“Mahâbhârata”- aşa grăit-au zeii”, Editura Prietenii CărŃii,
Bucureşti, 1997, traducere de Liana Gomboşoiu ~ Gabriela
Dobrişan.
“Manuscrisele de la Marea Moartă”, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1965, traducere de I. D. Amusin.
“Metamorfoze”, Editura Academiei, Bucureşti, 1959, Ovidiu
Publius Nasso.
“Preceptele lui Confucius”, Editura Zalmoxis, Cluj-Napoca, 1994,
traducere de George Dulcu.
“Poezia Egiptului faraonic”, Editura Univers, Bucureşti, 1974,
traducere de Ioan Acsan ~ Ion-Larion Postolache.
“Povestirile Egiptului antic”,Editura Minerva, Bucureşti, 1977,
traducere de Constantin Daniel ~ Ioan Acsan.
“Ramayana”- iubirea călăuză”, Editura Prietenii CărŃii, Bucureşti,
1997, traducere de Liana Gomboşoiu ~ Gabriela Dobrişan.
“Rig-Veda”, “Cele mai vechi upanişade”, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1993 .
15
“Scripta aramaica”, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1980, traducere de Constantin Daniel.
“Valhalla şi Tula”, Editura Minerva, Biblioteca pentru toŃi,
Bucureşti, 1977, traducere de Mihai Isbăşescu.

Lucrări de specialitate :

Eliade, Mircea, “Tratat de istorie a religiilor”, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1993, traducere de Cezar Baltag;
Eliade, Mircea, “Istoria credinŃelor şi ideilor religioase”, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1991, traducere de Cezar Baltag;
Eliade, Mircea, “Istoria credinŃelor şi ideilor religioase”, Editura
Universitas, Chişinău, 1992, traducere de Cezar Baltag;
Eliade, Mircea, “DicŃionar al religiilor”, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1993, traducere de CezarBaltag.
Herodot, “Istorii”, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961;
Herodot, “Istorii” Editura Minerva, Bucureşti, 1984.
Mihălcescu, Irineu, “Istoria religiilor lumii”, Editura Cugetarea,
Bucureşti, 1946.
Stan, Alexandru ~ Rus, Remus, “Istoria religiilor”, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1991.
Vasilescu, Emilian, “Istoria religiilor”, Editura Institutului Biblic
şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975; şi
ediŃiile mai noi.

Lucrări de referinŃă.

Titlurile bibliografice aferente fiecărei prelegeri în parte;

ColecŃia de scrieri creştine “PărinŃi şi Scriitori Bisericeşti”;
Periodicele bisericeşti cu lucrări de referinŃă în domeniu.

16
 Istoria religiilor începe în Mesopotamia,
Ńara dintre râuri
SchiŃa abordării :
łara dintre râuri, Mesopotamia, se înscrie în perimetrul
«grădinii» sădită de Dumnezeu în Eden (Facere 2).
În acest spaŃiu trăiau până în mileniul IV î. Hr.
protosumerienii. Pe la începutul mileniului III, î. Hr., un popor
migrator indo-european sub numele de sumerieni a coborât din
Asia Septentrională în Podişul Pngeab şi Valea Indusului apoi,
traversând Elamul, au ajuns la gurile râurilor Tigru şi Eufrat şi s-au
statornicit acolo.
S-au declanşat astfel două procese, pe de o parte, cel al
migraŃiilor, care încă nu s-a sfârşit şi, pe de altă parte, cel al
sedentarizării prin care se constitue oraşele state, regatele,
imperiile, şi acest proces se derulează încă.
-Primele mărturii scrise, al căror original urcă până în
mileniul al treilea, dar care reflectă culturi şi credinŃe mai vechi,
determină afirmaŃia că «istoria începe în Sumer». Datorită
succesiunii multor popoare, cu cârmuiri proprii şi a multor forme
de stăpânire, în Ńara dintre cele două râuri, nu se poate vorbi de o
religie, ci de credinŃe religioase, între care, mai evidente, sunt cele
legate de triada cosmică şi triada secundă.
Se pot distinge scenarii ale luptei omului, ajutat sau nu de
zei, pentru a dobândi nemurirea.
Cele mai vechi scrieri au fost elaborate cel puŃin pe la
mijlocul mileniului III î. Hr., înainte de cucerirea Sumerului de
către Akkad. Caracteristica lor este anonimatul, ceea ce înseamnă
că ele reprezintă, în fapt, fixarea în scris a creaŃiei populare,
transmisă de generaŃii prin viu grai. De aceea se poate spune că ele
vin din adâncul nebănuit al veacurilor. Literatura mesopotamiană
păstrată s-a delimitat în şapte perioade distincte.
-CivilizaŃia mesopotamiană, prin texte similare şi prin
cronică, certifică marea valoare a Sfintei Scripturi.

17
 Keywords: Mesopotamia, migraŃii, primele scrieri,
credinŃe, triada, texte, oraşe state, cronică.
DisertaŃia:
Mult timp civilizaŃia şi credinŃele religioase
mesopotamiene n-au fost cunoscute. Clasicismul antic greco-
roman nu vorbeşte despre ele9. Din care cauză? Pentru că peste
Mesopotamia şi peste creaŃiile sale s-a aşternut vreme de 2500 de
ani nisipul şi o mare de tăcere. Această tăcere era tulburată din
când în când doar de mărturiile biblice (Facere 11). Dar în anul
1843 arheologul francez Paul-Emile Botta a făcut săpături la
Khorsabad, în Mesopotamia, şi uşa vorbei s-a deschis, pentru că “a
descoperit figurinele regelui Sargon II”10.
De atunci, de mai bine de un secol şi jumătate, savanŃii
americani şi europeni sapă în Orientul Mijlociu şi aduc noi
mărturii, care completează fericit cunoştinŃele despre vechile
civilizaŃii. Se dezvăluie astfel un adevărat şi vast orizont în a cărui
componentă intră: creaŃii religioase, artistice, literare, tehnice,
juridice, astronomice, care le-au precedat cu mult pe cele greco-
romane. Cu toate că nu se poate vorbi de o religie, ci de religii
mesopotamiene, trebuie relevată totuşi o unitate culturală şi
religioasă mesopotamiană, definită de segmentele sumeriene,
sumero-akkadiene, asiro-babiloniene şi persane. Aceasta în
contextul în care, încă de la început, culturile sumeriană şi
akkadiană s-au întrepătruns, iar limba liturgică a rămas sumeriana,
până la înlocuirea ei cu aramaica11.
Orientalişti S. N. Kramer12, Vojtech Zamarovsky şi
Krauss, Walter13 sunt de părere că cea dintâi civilizaŃie consemnată

9 Constantin Daniel, CivilizaŃia sumeriană, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1983, pag. 7.
10 Werner Keller, Arheologia Vechiului şi Noului Testament, Editura
Psychomassmedia, Bucureşti, 1995, pag. 7.
11 Mircea Eliade, Histoire des croyances et des idees religieuses, Payot,
Paris,1978, vol. I. pag. 79.
12 S. N. Kramer, Istoria începe în Sumer, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1962, pag. 17.
13 Vojtech Zamarovsky, La început a fost Sumerul, Editura Albatros,
Bucureşti, 1981, pag. 7.
18
istoric este civilizaŃia sumeriană. Părerea lor este împărtăşită şi de
specialistul sacrului, de origine română, Mircea Eliade care
subliniiază că “este vorba de primele mărturii scrise, al căror
original urcă până în mileniul al treilea. Dar aceste mărturii
reflectă desigur credinŃe mai vechi”.14 Această civilizaŃie ne apare
ca originală, fără împrumuturi din afară. Dar ce era în afară la
vremea aceea? Se ştie foarte puŃin. Mărturiile le avem doar despre
civilizaŃia megalitică, civilizaŃia egipteană, cea minoică şi recent
situl de la noi cu mormintele uriaşilor carpatini. Doar acestea mai
prezintă dovezi atât de vechi. Dintre ele însă, cu excepŃia celei
egiptene, documentele originale sunt destul de opace.
Între cele două râuri, Tigru şi Eufrat, trăiau până în
mileniul IV î. Hr. protosumerienii, probabil de origine arabă sau
amoraică15, un popor prea puŃin cunoscut din cauză că ei au
dispărut din istorie împinşi în mare, pe la începutul mileniului IV,
î. Hr.16 sau cel târziu pe la începutul mileniului III, î. Hr.17, de către
un popor migrator indo-european care va fi cunoscut în istorie sub
numele de “sumerieni ” şi care se aşează între fluviile Tigru şi
Eufrat.
Sumerienii au venit fie pe Valea Indusului, călătorind pe
apă, ceea ce explică aşezarea lor la gurile fluviilor şi prezenŃa, în
miturile lor, a conştiinŃei că au venit pe ape, fie din zona
septentrională a Asiei, locul de pornire a migraŃiei indo-europene,
fie prin stepele Siriei ori din Podişul Iranului şi MunŃii Elanului.
C. L. Wooley, savant englez, crede că sumerienii au migrat
din munŃi. El aduce ca argument “faptul că zeii sumerieni sunt
totdeauna reprezentaŃi stând pe munŃi, ceea ce înseamnă că acest
popor venea dintr-o Ńară muntoasă. De asemenea vechiul lor stil
de construcŃie al clădirilor era din lemn. Şi acesta este un

Walter Krauss, Sumer, prima mare civilizaŃie, Editura Prietenii CărŃii,

Bucureşti, 1997.
14 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, Editura
Universitas, Chişinău, 1992, vol. I. pag. 58.
15 S. N. Kramer, Op. cit. pag. 277.
16 Ovidiu Drâmbă, Istoria culturii şi civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984, vol. I, pag. 62.
17 C. Daniel, Op. cit., pag. 15.
19
argument căci această tehnică nu putea să se nască decât într-o
zonă acoperită cu păduri”18. Un alt argument în favoarea
savantului amintit este cel scripturistic, de la Facere 11: 2, unde
aflăm că: ”Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în Ńara
Senaar un şes şi au descălecat acolo”. Prin “Senaar”, C. L.
Wooley înŃelege numele ebraic al Sumerului. Dar din răsărit ei
puteau veni şi din Valea Indusului, pe care o despărŃea de Sumer
doar Podişul Iranian. Şi după cum spune Biblia mai departe: ”Apoi
au zis unul către altul: ”Haidem să facem cărămizi şi să le ardem
cu foc! ”Şi au flolosit cărămida în loc de piatră şi smoala în loc de
var” (Facere 11: 3). Deci puteau veni prin Valea Indusului, unde
construcŃii de genul acesta fac obiectul vechilor ruine de la
Mohenjo-Daro şi Harappa, datate în timp aproximativ din acele
vremuri19. Odată stabiliŃi, ei au definit perimetrul geografic ocupat
cu numele sumerian Kengi, iar mai târziu cu numele akkadian
Sumer.
În mileniul III î. Hr., între cele două fluvii, dar mai la nord,
se aşează o altă populaŃie, de neam semit, cunoscută sub numele de
akkadieni. Ei se deosebeau de sumerieni atât etnic, fiind semiŃi, cât
şi prin limbă. Treptat, treptat, ei coboară spre sud, cucerind
Sumerul, dar lăsându-se la rându-le cuceriŃi de civilizaŃia
sumeriană, pe care în mare măsură o vor adopta şi la a cărei
dezvoltare îşi vor aduce şi ei înşişi aportul.
Alte popoare ale Mesopotamiei antice sunt aşa numiŃii
ammuru sau martu, adică amoreii, un popor semit aşezat în părŃile
de nord, pe văile superioare ale Tigrului şi Eufratului, în zona de
podiş a Siriei.
Tot în părŃile nordice, dar mai spre răsărit, în munŃii
Zagros, trăiau guŃii, un popor de munte.
În partea de sud-vest se întindea platoul mare al Arabiei,
locuit de beduini nomazi, din rândul cărora s-au aşezat în Sumer
arameii. Ei au fost la început lucrători tocmiŃi la lucrările de
irigaŃii, la cultura pământului şi la creşterea animalelor. Cu vremea

18 C. L. Wooley, Les Sumeriens, Payot, Paris, 1930, pag.15.

19 Jean Marie Casal, CivilizaŃia Indusului şi enigmele ei, Editura
Albatros, Bucureşti, 1978, pag. 83.
20
s-au stabilit definitiv şi au impus limba lor aramaica ca limbă de
mare circulaŃie, în zonă20, aidoma limbii engleze astăzi, şi din care
se va dezvolta limba poporului ales în care va vorbi oamenilor
Cuvântul ipostatic întrupat în spaŃiul evreesc al Noului Legământ.

Izvoarele istoriei, culturii, religiei şi civilizaŃiei

mesopotamiene se pot delimita în şapte perioade distincte.
Perioada arhaică 3000-2600, î. Hr. definită de textele de la
Uruk, din stratul arheologic al IV-lea, precum şi de tăbliŃele de la
Surippak. Aceste scrieri sunt însă aproape exclusiv acte
economice.
Perioada paleosumeriană 2600-2350, î. Hr. este perioada
definită de textele descoperite în oraşele: Lagaş, Nippur, Ur şi
Ardab. Lipsesc şi acum textele literare, dar se află primele liste de
regi. Limba în care au fost redactate este cea sumeriană clasică.
Perioada Sargonică 2350-2140, î. Hr. In care încep să
apară texte religioase şi texte literare.
Perioada neosumeriană 2140-2020, î. Hr. sau perioada
celei de-a treia dinastii din Ur. Încep să apară, pe lângă textele
economice, creaŃii literare şi religoase, din care câteva au ajuns
până la noi, în copii făcute aproximativ în anul 1750, î. Hr.
Perioada paleobabiloniană 2020-1850, î. Hr. În care încep
să apară inovaŃii ortografice şi lingvistice. De acum datează şi cele
mai vechi vocabulare care prezintă descompunerea în silabe a
valorilor fonetice lexicale cu traducerea lor în akkadiană.
Perioada asiro-babiloniană 1850-1600, î. Hr. cuprinde liste
cu dinastiile din Larsa şi Babilon, texte economice şi documente
juridice, din care cel mai de seamă este Codul lui Hammurabi.
CreaŃiile literare sunt puŃine.
Perioada postbabiloniană, 1600-200, î. Hr. este perioada
când se rescriu vechile creaŃii, iar cele noi sunt de influenŃă
akkadiană.
Scrierea în care a fost redactată literatura mesopotamiană
este cunoscută sub numele de scriere cuneiformă. La descifrarea

20 Constantin Daniel, Scripta aramaica, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1980, pag. 46-48.
21
acestei scrieri un aport însemnat l-a avut un tânăr gravor, George
Smith (1840-1876) care, graŃie ocupaŃiei şi talentului său, a
descifrat scrierea cuneiformă, considerată iniŃial drept o gravură.
Curând, în anul 1860, va apare prima gramatică a limbii asiro-
babiloniene, publicată de Iulius Oppert, iar un dicŃionar al limbii
asiriene, în mai multe volume, va fi publicat de Institutul de Studii
Orientale al UniversităŃii din Chicago.21
Se scria pe plăci de lut, argilă frământată şi lăsată ca o
plastelină moale, întinsă ca o placă şi pe care se imprima scrierea
prin apăsare cu un anume instrument. Odată placa gravată se
împacheta într-o alta mai mare şi mai subŃire pentru protecŃie. În
acest fel pregătită, placa se usca la soare şi cele mai importante se
coceau în cuptor, devenind teracote. O tăbliŃă era considerată o
carte. Acest mod de prelucrare le făceau greu distructibile în timp.
Cum a început scrierea cuneiformă? S-a pornit de la
stilizarea unor semne pictografice, care desemnau fiinŃe sau
obiecte, adică substantive. Verbul a fost compus prin alăturarea a
două pictograme, de exemplu, pentru a scrie a merge se grava un
picior şi un drum; pentru a scrie a ploua se grava o stea şi un strop
de apă. Ulterior figura a ajuns să exprime un sunet sau o silabă. În
faza următoare ea sugera o idee. Ajungea un simbol, o ideogramă,
un cuvânt.
Curând s-a ajuns la nevoia de a scrie rapid. S-a folosit un
băŃ de trestie cu capătul tăiat oblic, care lăsa pe tăbliŃă o urmă
asemănătoare cuiului de potcovar. Acest tip de scriere s-a numit
cuneiformă, de la latinescul cuneus, adică cui, şi a fost definitivată
în jurul anului 3000 î. Hr. Ea s-a folosit timp de trei mii de ani de
către toate imperiile care s-au succedat în Mesopotamia. În acestă
scriere au fost redactate documentele privind aspectele vieŃii
mesopotamiene, în toată complexitatea ei. În această scriere s-a
purtat corespondenŃa internaŃională. Astfel de tăbliŃe s-au găsit în
Egipt la Tell-el-Amarna, constituind corespondenŃa dintre regatul
Asiro-babilonian şi regele Amenhotep al IV-lea al Egiptului.

21 The Assyrian Dictionary of the Oriental Institute of University of

Chicago, Editional Board J. Gelh, Chicago, 1956.
22
 Cei ce scriau erau, de regulă, scribii anume pregătiŃi în
şcoli, în care ei învăŃau: scrierea, pictura, desenul. Erau toŃi bărbaŃi.
În timpul perioadei babiloniene, numărul semnelor a ajuns
la 600-70022. Scribii mesopotamieni au modernizat şi plicul ce
îmbrăca unle tăbliŃe. Pe acest plic în care era împachetată o scriere
importantă, scribul rescria conŃinutul tăbliŃei, spre a nu se pierde
prin deteriorare, să poată fi cunoscut fără despachetare, şi apoi să
poată fi depozitat în bibliotecă. Foarte multe tăbliŃe sunt copii23.
Acest mod de lucru se păstrează până în vremea persană.
Sub stăpânirea persană folosirea cuneiformelor a devenit
tot mai mult apanajul preoŃilor, care o utilizau la temple, al
juriştilor şi al astronomilor. CorespondenŃele scrise în cuneiformă
dispar complet prin sec. V, î. Hr.
Sub seleucizii secolului al III-lea. î. Hr., deşi se resimte o
oarecare renaştere, ea este lipsită de vlagă. Ultimul act scris cu
această grafie este datat prin anul 75 d. Hr. Scrierea aramaică, şi
mai târziu cea greacă, i-a luat locul.
În sinteză se poate spune că cele mai vechi scrieri
mesopotamiene au fost elaborate înainte de cucerirea Sumerului de
către Akkad, cel puŃin pe la mijlocul mileniului III î. Hr.
Caracteristica acestor scrieri este anonimatul, ceea ce înseamnă că
ele reprezintă în fapt fixarea în scris a creaŃiei populare, transmisă
de generaŃii prin viu grai. De aceea se poate spune că ele vin din
adâncul nebănuit al veacurilor. Şi cu toată vechimea lor sunt în
stare să încânte şi astăzi. După cucerirea akkadiană, cei cuceriŃi,
sumerienii, domină pe cuceritori prin civilizaŃia lor deja veche. Aşa
se face că akkadienii vor prelua, în traduceri semite, vechile scrieri
sumeriene pe care le prelucrează foarte puŃin, în sfera numelor. Şi
tot aşa, val după val, migraŃiile vor duce mai departe, peste milenii,
vechile texte care, în limbi diferite, dar într-o unică scriere, cea
cuneiformă, vor ajunge, în parte, până la noi.

22 Athanasie NegoiŃă, Gândirea asiro-babiloniană, în texte, Editura

ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975, pag. 171.
23 N. Lipin ~ A. Belov, CărŃile de lut, ed. II-a, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1962, pag. 202.
23
 Alături de aceste izvoare literare se pot înscrie izvoare
istorice în care se cuprind inscripŃiile regilor despre campaniile lor
victorioase şi analele regilor. Aceste texte au fost publicate în
colecŃii, în reviste de orientalistică, precum şi în studii aparte.24
De asemenea, în sprijinul documentării se adaugă
izvoarele mitologice care au fost publicate în limba română în
traducerile lui Athanase NegoiŃă25 şi Victor Kernbach26. Cele mai
reprezentative sunt :
Enuma Elish, un poem cosmogonic sumero-akkadian. Fragmente
din acesta au fost publicate încă în 1876, de către George Smith în
The Chaldean Account of Genesis. Textul s-a găsit, în fragmente,
în şantierele arheologice de la: Ninive, Assur şi Kiş. Majoritatea
orientaliştilor datează redactarea textelor în prima jumătate a
mileniului II deşi creaŃia lor este cu mult mai veche.
Mitul lui Adapa, un poem care prezintă tematica căutării nemuririi.
Poemul s-a păstrat în 4 fragmente. Cel mai vechi şi cel mai lung
provine însă din Egipt, din arhiva faraonului Amenophis IV , de la
Tell-el-Amarna, din sec. XIV, î. Hr. PrezenŃa lui acolo dovedeşte
comunicarea culturală existentă între cele două popoare. Celelalte
3 exemplare provin din biblioteca regelui asirian Assurbanipal
(669-624 î. Hr.).
Mitul lui Etana, un poem asemănător cu poemul lui Icar. Poemul
dovedeşte nimicnicia umană. Faptul că sfârşitul poemului nu ni s-a
păstrat este o dovadă în plus a efemerităŃii şi neputinŃei omului în
faŃa zeilor.
Mitul lui Innana, care povesteşte de nereuşita zeiŃei Innana-Iştar
care, coborâtă în Infern, cu gândul de a-l stăpâni sau aş recupera
iubitul, s-a dovedit a fi neputincioasă. Cele mai vechi fragmente, în
cuneiformă, sunt cele sumeriene şi akkadiene. Versiunea akkadiană
a ajuns până la noi în două variante: cea din Assur şi cea de la
Ninive, din biblioteca regelui Assurbanipal.

24 A. Poebel, Historical Texts, în Publications of the Babylonian Section

of the University of Pennsylvania, nr. 1/1914.
25 Athanase NegoiŃă, Op. cit.
26 Victor Kernbach, Miturile esenŃiale, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
24
Epopeea lui Ghilgameş este “una dintre cele mai emoŃionante
capodopere ale literaturii antice”27. Poemul are 12 tăbliŃe. Fiecare
începe cu un vers, care constituia titlul iniŃial al epopeii: ”Despre
acela care a văzut totul până la capătul lumii”28. Epopeea prezintă
pe lângă căutarea nemuririi şi tema potopului. Cel care a descoperit
această epopee a fost George Smith. El a găsit un număr
impresionant de tăbliŃe -384- care cuprindeau poemul.
Când s-a aflat că în poem se tratează despre potop similar
tratării biblice, un entuziasm i-a cuprins pe specialiştii sacrului, dar
acest entuziasm s-a sfârşit repede în indignarea celor care nu
concepeau cum, pe nişte tăbliŃe de lut, se afla o relatare aidoma
celei biblice. Astăzi faptul nu mai miră decât pe cei ne avizaŃi.
În româneşte poemul a apărut în traducerea lui Ioan
Mihălcescu, la Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1921 şi mai târziu în
traducerea lui V. Şerbănescu şi Al. Dima, la E. L. U., Bucureşti,
1966.
O gamă aparte în cadrul izvoarelor o constituie imnele
liturgice care ne oferă cântece de laudă ori descrieri ale zeilor,
descântece, bocete, cântece de jale şi rugi de pocăinŃă. Aceste
imne, ca dealtfel multe altele, erau rostite însoŃite de ritualuri
anume în care intra: cântul, dansul, gesticulaŃia, mimica, chiar şi
flagelarea.
O categorie aparte, pe care o găsim şi-n culturile
contemporane egiptene şi desigur în Biblie, o formează texte
sapienŃiale care înfăŃişează înŃelepciunea, reguli etice şi practice,
puterea nemăsurată a suveranilor şi fabulaŃia.
O grupă de texte juridice vorbesc despre mandatul cerului
şi revelaŃia de care Zeii i-au învrednicit pe unii suverani. În baza
acestui mandat al cerului, anumitor suverani, li s-a descoperit
legislaŃia prin care ei să orânduiască dreptatea şi să statornicească
ordinea în Ńară. Îndeosebi divinităŃile urano-solare, cele care aduc
totul la lumină, patronau legislaŃia. Şamaş, zeul soare, privea cu
ochi blând pe sărman, dar pedepsea aspru pe cei nedrepŃi; Innana-

27 Andre Parrot, Assur, Gallimard, Paris, 1969, pag. 286.

28 Lipin, L. ~ Belov, A., Op. cit., pag. 266.
25
Iştar, zeiŃa lunii, dovedea dreptatea, respectiv nedreptatea, înaintea
justiŃiei divine.
La nivel obştesc s-au elaborat coduri de legi, încă de
timpuriu, în mai multe oraşe mesopotamiene. De exemplu: Codul
de legi din Nippur, oraş în apropierea cetăŃii-stat Ur. Acest cod
privea îndeosebi probleme administrative şi comerciale, ale
proprietăŃii private şi ale sclaviei. În contrast cu legile din Nippur
stă Codul de legi din Eşnunna, întocmit în limba akkadiană, din
care s-au păstrat aproximativ 60 de articole cu un conŃinut variat.
Dar şi aceste legi se mărginesc mai mult la problemele vieŃii
cotidiene din mediul agrar, comercial, bancar şi familial. Autorul
lor este regele Bilalama29.
Cel mai renumit cod de legi mesopotamian este Codul lui
Hammurabi, alcătuit de regele asiro-babilonian Hammurabi (1792-
1749, î. Hr.). Acest cod a fost eternizat pe un stâlp de bazalt mare
şi negru în anii 40-43 de domnie a regelui Hammurabi. Stâlpul de
bazalt a fost descoperit în anul 1902 în trei fragmente, în oraşul
Susa, fosta capitală a Elamului. Sus în partea dreaptă este
reprezentat regele stând înaintea zeului soare Şamaş, protectorul
justiŃiei. Sub acest relief, pe două laturi ale stâlpului este dăltuit
textul, împărŃit în trei părŃi, pe 46 de coloane, cuprinzând
aproximativ 3600 de linii de text30.

Sinteze ale credinŃelor mesopotamiene

Datorită succesiunii multor popoare cu cârmuiri proprii şi
a multor forme de stăpânire, în Ńara dintre cele două râuri, nu se
poate vorbi de o religie, ci de religii. Dar având în vedere influenŃa
covârşitoare a primelor forme religioase, consemnate istoric,
precum şi aportul literaturii sumero-akkadiene, putem structura,
aproape unitar, un cadru religios mesopotamian. Pornim de la
realitatea că, pe timpul când formele de organizare erau cele ale
oraşelor-state, fiecare din aceste oraşe avea o divinitate urano-
solară protectoare. Când s-a produs unificarea sau supunerea

29 Grup de autori, Istoria Universală, vol. I, Editura ŞtiinŃifică,

Bucureşti, 1959 pag. 285.
30 A. NegoiŃă, CivilizaŃia asiro-babiloniană, pag. 369.
26
acestor oraşe-state sub o, sau altă, hegemonie, cei cere au biruit, au
şi impus zeitatea protectoare. De exemplu, babilonienii l-au impus
pe Marduk şi au motivat că acest zeu a venit aşa târziu pentru că
este un zeu tânăr, iar asirienii l-au impus, pentru scurtă vreme, pe
Assur, protectorul lor şi al cetăŃii cu acelaşi nume. Impunerea a dat
la o parte pe vechii zei, sau i-a asimilat.

Triada cosmică :
Anu, personifica cerul. Teogonia consemnează că el ar fi avut 21
de strămoşi, din care cei mai cunoscuŃi sunt Ansar şi Kisar precum
şi Lahmu şi Lahma31. Anu locuia în cel mai înalt punct al cerului.
Avea ca soŃie pe Antu, care reprezenta pământul, şi împreună cu
care au avut o mulŃime de fii şi fice, legitimi şi nelegitimi. În epoca
istorică Antu este asimilată de Iştar, nume sub care se pomeneşte
soŃia lui Anu. Nu s-au găsit reprezentări ale acestui zeu, ci numai
simbolul lui, un tron cu coroană deasupra.32
Enlil, în semită Bel, este o divinitate atmosferică care locuia pe
vârful munŃilor. Templul lui mai important era în Nippur şi se
numea Casa Muntelui33. Cu vremea va fi şi protector al pământului
şi al oamenilor. Ca divinitate atmosferică era binefăcător, dar şi
distrugător. Reprezentarea sa, aşa cum o arată basoreliefurile
asiriene, este cu veşmânt lung, cu pălărie ascuŃită la vârf, cu un
toiag şi un inel pe mână, stând călare pe un animal fabulos cu cap
de şarpe, picioarele dinapoi de pasăre şi o coadă dreaptă în sus.34
Ea sau En-Ki, binefăcătorul, este divinitatea telurică, semnificând
pământul, Domnul temeliilor. Cu el triada se plineşte: cer, aer,
pământ. Dar curând Ea îşi va încorpora şi apele dulci râurile, pe
Apsu, care înseamnă Casa ştiinŃelor. Cu aceasta Ea devine zeu al
înŃelepciunii, protector al ştiinŃelor şi al artelor, un zeu civilizator
prin excelenŃă. Lui i se atribuie modelarea primului om. El l-a

31 Constantin Daniel, CivilizaŃia asiro-babiloniană, pag. 229.

32 Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975, pag. 126.
33 Ibidem, pag. 126.
34 Constantin Daniel, Op. cit. pag. 231.
27
învăŃat pe acesta scrisul, ştiinŃele, artele, mai ales arta
construcŃiilor.
Naşterea acestei triade este pusă pe seama zeiŃei Nammu
al cărui nume este scris prin pictograma care desemnează Mama
Primordială care a zămislit cerul şi pământul, dar şi strămoaşa care
i-a născut de fapt pe toŃi zeii. Nammu este identificată aşadar cu
mama originară care a născut prin partenogeneză primul cuplu de
zei, pe Anu şi pe En-Ki, zei care încadrează de fapt principiile
masculin şi feminin. Acest cuplu era împreunat până la confundare
într-un hieros-gamos. Din legătura lor s-a născut En-Lil. Acesta şi-
a despărŃit părinŃii. Anu a urcat cerul înalt, iar En-Lil a luat-o cu el
pe mama sa, En-Ki. Aici Ea pare a avea un gen feminin.

Triada secundă :
Marduk, divinitatea cetăŃii Babilon, mai târziu şi a cetăŃii Assur,
pe al cărei zeu Assur îl va asimila, este adus şi impus de asirieni. El
este considerat ca cel dintâi fiu al lui Ea, dar numele său semit
dovedeşte că e un substitut. Ascensiunea sa este expresivă în
poemul Enuma Eliş, unde fiind singurul îndrăzneŃ, îşi câştigă, prin
luptă, locul dintâi între zei. Emblema sa era un vârf de Ńeapă sau o
secure. El face uneori parte din prima triadă în locul lui En-Lil.
Ascensiunea sa se va produce însă destul de târziu sub regele
Hammurabi care-l consacră ca pe un “mare stăpân”, ”stăpânul
cerului şi al pământului”35.
Şamaş, zeul soare era fiul lui Sin, zeul lunii, pentru că filosofia
religioasă orientală considera că ziua începe de cu seară, ea se
naşte din noapte, lumina din întuneric, deci şi Şamaş din Sin.
CredinŃa lor era că Şamaş vine în fiecare dimineaŃă din Muntele cel
Mare, muntele deschiderii izvoarelor, şi că deschizând poarta cea
mare a cerului crapă zorii şi ziua poate să înceapă. Ca zeu al
luminii şi al zilei, Şamaş este divinitatea dreptăŃii, judecătorul
suprem al oamenilor, protectorul celor slabi, al sănătăŃii şi al
fericirii, precum şi marele ghicitor.
Sin e o divinitate masculină a lunii. Avea întâietate înaintea lui
Şamaş, pe care l-a născut. Ca zeu al lunii era şi zeu al lunilor

35 Ibidem, p. 233.
28
anului şi lui i se atribuie împărŃirea timpului în: zile, luni şi ani. El
e şi stăpânul diademei, cel care dă sau ia coroana regilor. Emblema
sa este semiluna.

Extensii ale credinŃelor mesopotamiene

Pe lângă aceste sinteze, oarecum impuse de sistemele
administrativ-politice şi religioase, populaŃiile dintre râuri şi
dinspre pustia arabă îşi trăiau propriile credinŃe individualizate
după gintă sau trib, iar la nivel organizat sunt prezente în cultul
public câŃiva zei ce corespund evantaiului de cerinŃe nelimitate
doar la cer, aer şi pământ sau la zeul cetăŃii, ci pliate pe nevoi
umane fireşti ce au efect în sfera credinŃelor de pretutindeni până în
ziua de azi. Mai împortanŃi îi considerăm pe:
Inanna, face parte, în lipsa lui Marduk, din cea de-a doua triadă,
ca steaua Venus. De numele ei se leagă mitul eternei reîntoarceri.
În perioada babiloniană a fost asimilată de Iştar, care este
cunoscută biblic cu numele de Astartea. Iştar era dintru început o
zeiŃă deosebită cu atribuŃii aparte de fecunditate-fertilitate, dar şi de
război. În calitate de zeiŃă a fertilităŃii, avea un templu la Uruk, şi
un cult orgiast, desfrânat. În calitate de protectoare a războiului era
venerată în special de armată şi avea un templu la Ninive, dar şi în
alte oraşe. Ea era steaua de dimineaŃă care da semnalul luptei.
Simbolul ei este steaua cu 8-16 raze. Animalul ei sacru este leul
care rage.
Hadad, zeul furtunii, amintit şi în Vechiul Testament sub numele
de Rimmon, simbolizat de taurul sacru din cauza mugetului său.
Este o divinitate a fertilităŃii care aduce ploaia şi umple fluviile. El
răspândeşte apele peste pământuri, ca semn al binecuvântării
divine şi în urma lor belşugul se arată pretutindeni. Dar când el nu
se arată, ploile nu mai cad, apele nu mai curg, iar pe pământ nu
sunt roade, ci uscăciune. Zeu iubit, pentru că norii, fulgerele,
tunetul şi furtuna i se supun. Semnul său este un mănunchi de
fulgere şi securea.
Ereşkigal, în akkadiană Allatu semnifica lumea inferioară. Este
sora stelei Venus, Inanna. În lumea subpământeană nimeni nu o
poate învinge. A exemplificat puterea ei când a atârnat-o într-un
cui, ca pe o moartă, pe Inanna, cea coborâtă în Infern cu gândul de
29
a-l stăpâni. Este soŃia lui Nergal, zeul morŃilor, care întruchipează
proprietăŃile rele ale soarelui: seceta, arşiŃa, ciuma, etc. Emblema
sa este sceptrul cu cap de leu.
Ninghisida, o divinitate protectoare a medicinei. Simbolul ei este
un toiag pe care este încolăcit un şarpe. Acest simbol e în uzul
cotidian şi universal şi în zilele noastre.
Tigrul şi Eufratul sunt cele două fluvii care au fost divinizate din
cauza binefacerilor aduse de ele.
Afară de zei în panteonul mesopotamian intrau o mulŃime de
spirite, aproximativ 900 la număr.

Câmpul de idei cosmologice cuprinde elemente

diferenŃiate teogonice şi teomahice, cu alte cuvinte, naşterea zeilor
şi lupta dintre ei, scenariile devenirii lor.
De naşterea zeilor se leagă însăşi creaŃia. Scenariile ei sunt
redate în poemul Enuma eliş, adică originile zeilor, originea lumii,
originea oamenilor, creaŃi întru slava lui Marduk. Acest poem este
o reinterpretare a unor tematici mai vechi.
Cea dintâi imagine descrisă este a totalităŃii acvatice
nediferenŃiate, Nammu, Apele Primordiale. Din acestea se naşte
prima pereche divină Apsu şi Tiamat, adică apele dulci şi apele
sărate. Din amestecul acestor ape s-au născut ceilalŃi zei. Mai întâi
prima pereche Lakhmu şi Lakhamu despre care nu se mai
aminteşte, decât că au fost sacrificaŃi spre a fi făcut omul.
Următorii născuŃi sunt Ansar şi Kisar adică, totalitatea elementelor
superioare şi a celor inferioare. Vremea trecea, anii se înmulŃeau şi
următorul născut a fost Anu, cerul, care la rându-i va naşte pe
Nudimmud sau Ea, pământul.
Zeii tineri, prin zbenguielile lor, tulbură liniştea lui Apsu,
care se plânge lui Tiamat: ”De nesuferit îmi e purtarea lor. Ziua
nu mă pot odihni, noaptea nu pot dormi. Vreau să-i nimicesc ca să
pun capăt agitaŃiei lor. Ca liniştea să domnească pentru noi, în
sfârşit şi să putem dormi”.36 Tiamat strigă indignată la bărbatul ei

36 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol. I, Editura

Universitas, Chişinău, 1992, pag. 73; cf. tableta I, 37-39, tradusă de Paul
30
Apsu: ”Ce? Să distrugem ceea ce noi înşine am creat?
Supărătoare este desigur purtarea lor, dar să-i răbdăm cu
blândeŃe!” (Tableta I, 41-46). Însă Apsu nu s-a lăsat convins.
Auzind, despre hotărârea lui Apsu, tinerii zei “rămaseră fără
cuvânt”, dar Ea o luă înainte şi prin descântece îl cufundă pe Apsu
într-un somn adânc şi răpindu-i strălucirea se înveşmântă cu ea şi
după ce îl înlănŃuise îl ucise, adică îl încorporă în sine. Ea deveni
astfel şi zeul apelor dulci. Alături de Ea şi Anu îi atacă pe strămoşii
săi. El dezlănŃui cele patru vânturi pentru a o tulbura pe Tiamat.
Tiamat va riposta. Ea leagă tăbliŃa cu destinele de pieptul zeului
Kingu, unul dintre primii ei născuŃi, şi strângându-şi ceata de
“demoni fioroşi”, pornesc atacul.
În faŃa lor, tineri zei dau înapoi. Ei Ńin sfat. Nimeni, cu
excepŃia lui Marduk nu acceptă lupta. Dar şi acesta pretinde
hegemonia asupra tuturor. Primind încredinŃarea supunerii,
Marduk se avântă în luptă şi-l răpune pe Kingu. Îi ia tăbliŃa
destinelor, pe care şi-o atârnă de pieptul său şi porneşte să o
înfrunte pe Tiamat.
Când Tiamat deschide gura, ca să-l înghită, el îi aruncă
vânturi furioase care îi umplură corpul. Pântecul ei rămase umflat
şi nu-şi mai putu închide gura. El zvârli atunci săgeata care îi
spintecă pântecele, îi sfâşie măruntaiele, îi străpunge inima.
Stăpânind-o astfel, Marduk îi ridică viaŃa, îi aruncă jos cadavrul şi
se urcă deasupra lui. Ajutoarele lui Tiamat încercară zadarnic s-o
ajute, căci şi ele fură legate şi armele lor sfărâmate.
După aceasta Marduk se întoarce către Tiamat, îi crăpa
Ńeasta, îi tăie trupul în două, desfăcându-l ca pe o scoică. Jumătate
deveni bolta cerească, iar cealaltă jumătate pământul. Apoi Marduk
înălŃă în cer o copie a palatului lui Apsu şi stabili mersul stelelor
(Tableta IV,97-137). În continuare, Marduk organizează universul.
”Dintr-o buclă a cozii lui Tamat, el făuri funia care leagă cerul cu
pământul” (Tableta V,59). Din ochii ei izvorăsc Tigrul şi Eufratul,
etc.37

Garelli şi Marcel Leibovici, în La naissance du monde selon Akkad, pag.

133-145.
37 Ibidem, pag. 74.
31
 Poezia de dragoste: Inanna şi Dumuzi
Textul a ajuns până la noi în două variante de limbaj,
sumerian şi akadian, ambele, cu mici diferenŃe de nuanŃă şi sferă de
sentimente, ne comunică acelaşi conŃinut. În limbaj sumerian
numele zeiŃei este Inanna, iar în limbajul akadian îi corespunde
Iştar, asimilată mai târziu de Aştarte. Această zeită se va bucura de
o actualitate culturală şi mitologică deosebită, pe care n-o s-o aibă
nici o altă divinitate a Orientului Mijlociu. E oarecum firesc,
pentru că este zeiŃa dragostei şi a războiului, adică stăpâna vieŃii şi
a morŃii. Personalitatea sa era conturată deja în perioada sumeriană,
iar mitul său central se constitue în una din cele mai semnificative
creaŃii ale lumii vechi.
Textul se deschide cu o poveste de dragoste. Inanna, zeiŃa
tutelară a cetăŃii Erek-Uruk se căsătoreşte cu un păstor pe nume
Dumuzi. Prin această relaŃie, el devine suveranul cetăŃii. Amândoi,
zeiŃă şi om sunt fericiŃi.
Inanna se exprimă exaltată: “Păşesc în bucurie!.../Domnul
meu este vrednic de sânul sacru!”.../ Gura ta mi-a atins gura/
Capul tău mi-a apăsat buzele”.
Curând Inanna va gusta şi din spectrul vieŃii umane.
Bucuria ei se va amesteca cu întristarea, căci cunoaşte destinul
omului, moartea care nu permitea nemurirea unui muritor, prin
urmare iubitul ei şi relaŃia ei conjugală este ameninŃată, de aceea se
exprimă cu duioşie: ”O, iubitule, bărbatul inimii mele/ Te-am târât
spre o soartă funestă”.38
De la această tristă constatare, conŃinuturile variantelor se
nuanŃează.
În varianta sumeriană, Inanna coboară în Infern pentru a
lua în stăpânire regatul subteran, al surorii sale mai vârstnice,
Ereşkigal. Ea reuşeşte să pătrundă în palatul cu şapte porŃi, dar, la
fiecare poartă, un paznic îi ia câte un veşmânt sau semn al puterii şi
când ajunge în faŃa surorii ei era goală şi depuiată de orice putere.
Atunci, Ereşkigal “aŃinteşte asupra ei privirea morŃii şi trupul ei
înŃepeni”. După ce trec trei zile, Ninşubur, sfetnicul ei devotat,

38 S. N. Kramer, Le rite de Mariage Sacre Dumuzi-Inanna, RHR, tom.

181, 1972, pag. 124 şi următoarele.
32
aduce la cunoştinŃa zeilor En-Lil şi Nanna-Sin isprava Inannei.
Aceştia se recuză motivând că pătrunzând într-un tărâm care este
guvernat de legi inviolabile, Inanna a vrut să se îndeletnicească cu
lucruri interzise. Totuşi En-Lil găseşte o soluŃie. El făureşte doi
soli şi îi trimite în Infern înarmându-i cu hrana vieŃii şi cu apa
vieŃii. Prin viclenie ei reuşesc să pătrundă şi să readucă la viaŃă
cadavrul Inannei, care atârna într-un cui. Inanna se pregăteşte în
grabă să urce, când cei Şapte Judecători ai Infernului o opresc cu
cuvintele: ”Cine dar odată coborât în Infern, a mai urcat vreodată
la suprafaŃă fără să suporte vreo nenorocire? Dacă Inanna vrea să
iasă din Infern, ea trebuie să găsească un înlocuitor”39.
Astfel Inanna revine pe pământ însoŃită de o ceată de
demoni, galla, care trebuiau să ducă înapoi un înlocuitor divin.
Auzind vestea, divintăŃile oraşelor se pleacă rugându-se să nu fie
luate, iar Inanna tot înŃelegându-le ajunge în oraşul său Erek. Aici
descoperă că Dumuzi, în loc să se tânguiască, stătea pe tron,
îmbrăcat în veşminte bogate, bucuros de a fi, s-ar fi zis, unicul
stăpân al cetăŃii. ”Ea aŃinti o privire asupra lui: privirea morŃii! Ea
rosti un cuvânt împotrivă-i: cuvântul deznădejdii! Ea azvârli un
strigăt împotriva lui: strigătul condamnării!” Acesta este - zise ea
demonilor - luaŃi-l!”40. Dumuzi se roagă atunci de zeul soare Utu
să-l metamorfozeze în şarpe şi fuge la sora lui Gheştinana,
ascunzându-se într-o turmă de oi, dar demonii găsindu-l îl chinue
şi-l duc în Infern. El se tânguie, atunci Ereşkigal hotăreşte ca şase
luni să stea el în Infern, iar după şase luni să-i ia locul Gheştinana
şi tot aşa.
Această variantă povesteşte eşecul, zeiŃei dragostei şi a
fertilităŃii, în încercarea de a cuceri regatul subpământean. Prin
urmare zeii şi oamenii trebuie să accepte alternanŃa viată / moarte.
Mitul instaurează un mister, pentru a asigura ciclul fertilităŃii
universale.
În varianta, akkadiană zeiŃa Iştar coboară în Infern după
ce a murit Tammuz. De moartea acestuia se face vinovată

39 Jean Bottero, Annuaire de l’Ecole des Hautes Etudes, secŃiunea a IV-a,

1971-72, pag. 85.
40 Ibidem, pag. 91.
33
Ereşkigal care, după ce i-a pricinuit moartea, arată solilor cum să-l
spele şi să-l ungă cu uleiuri şi parfumuri, să-l îmbrace într-un
veşmânt sărbătoresc şi să-l aşeze în Marele Regat al MorŃilor, ca
soŃul Iştarei să devină mirele ei.
Aflând de aceste fapte, hotărâtă, Iştar coboară pe celălalt
tărâm pentru a-l salva. Dar, Iştar ca zeiŃă a fecundităŃii şi fertilităŃii,
a vieŃii ce se crează şi se naşte, odată coborâtă în lumea umbrelor,
pe pământ reproducerea oamenilor, a animalelor, a vegetaŃiei se
întrerupe total, din cauză că părăsind perimetrul influenŃei sale,
Iştar întrerupe hieros-gamosul şi pune frână vieŃii. Catastrofa este
de proporŃii cosmice. Zeii cei mari sunt îngroziŃi, de imanenta
dispariŃie a vieŃii. Trebuie deci, de grab, să intervină. Iştar e scoasă
din infern. Revenind, ea instaurează pe pământ un nou ciclu de
viaŃă, ciclul de şase luni, împărŃind timpul dispariŃiei în moarte
pentru Tammuz şi respectiv pentru soara sa Gheştinana. Aceştia
întruchipează acum cele două cicluri climatice: anotimpul ploios al
fertilităŃii şi anotimpul secetos al verii uscate când recoltele, ajunse
la maturitate, pier.
În plus, Iştar decretează tânguirile rituale. Se stabileşte ca
în fiecare an să se plângă coborârea lui Tammuz în Infern, în ziua a
18-a a lunii Tammuz, iunie-iulie. ”Pentru Tammuz, primul tău
bărbat, tu ai orânduit doliu universal”41. O astfel de plângere este
înfierată şi de profetul Iezechiel (8: 14), care invectivează femeile
din Ierusalim pentru că acestea îl tânguiau pe Tammuz chiar lângă
porŃile templului42, ceea ce arată cât de bine a prins chiar la
poporul evreu acest ritual de fertilitate.
Textul pare să fie astfel o creaŃie de pe vremea apariŃiei
agriculturii, pentru a justifica eterna reîntoarcere a anotimpurilor.
Desigur el exprimă şi neputinŃa omului de a-şi depăşi condiŃia sa
umană chiar dacă s-ar uni în căsătorie cu zeii.

Scenarii antropologice
Poemul Enuma eliş, continuă povestea sa cosmogonică cu
creerea omului. După ce a organizat universul, Marduk hotăreşte

41 J. Bottero, Anuaire..., pag. 83.

42 M. Eliade, Op. cit. pag. 69.
34
creerea omului, pentru că “pe el se sprijină slujirea zeilor,
alinarea lor”(Tableta VI, 8). El taie venele lui Kingu şi din
sângele aceluia, Ea a făcut omenirea (Tableta VI, 30). Omul este
constituit aşadar dintr-o materie divină potrivnică, sângele lui
Kingu. În această materie stă condamnarea ontologică a omului sau
prezenŃa în om a coincidenŃei ipossitorum.
Această versiune, asiro-babiloniană, continuă vechea
tradiŃie sumeriană, potrivit căreia omul a fost creat din perechea de
zei Lakhmu şi Lakhamu sau Lagma sacrificaŃi în acest scop.
Alături de aceste două variante mai este una, asemănătoare
cu cea biblică. După acestă variantă, omul a fost creat din Ńărâna
pământului prin lucrarea nemijlocită a unui grup de zei, apoi zeiŃa
Nammu i-a modelat inima şi Ea-En Ki i-a dat viaŃă.
Există şi varianta în care zeiŃa Aruru l-a creat pe om.43
Din toate variantele rezultă că omul este o creaŃie târzie a
zeilor, că el este succeptibil a crede că are o oarecare condiŃie
divină, condiŃie care stă în materia din care a fost făcut sau, cel
puŃin, în actul creaŃiei şi în scopul ei. Poate de aceea omul sumero-
akkadian a fost mereu neliniştit şi neostenit căutător al nemuririi.
Dar, pentru că a vroit întotdeauna mai mult decât putea şi decât i-a
fost dat să ajungă, a fost încercat cu pedeapsa potopului.
Toate aceste idei sunt dezvoltate în Epopeea lui
Ghilgameş. Pe numele ei iniŃial Despre acela care a văzut totul
până la capătul lumii, epopeea începe cu prezentarea exceselor
erotice ale regelui oraşului Uruk, Ghilgameş, care este în acelaşi
timp un erou şi un tiran ce nu-şi poate transcende condiŃia sa
umană, prin virtuŃile sale pur eroice.44
Ghilgameş era într-o proporŃie de două treimi o fiinŃă
divină, fiind fiul zeiŃei Ninsun şi al unui muritor, un preot al cetăŃii
Uruk. Ajuns rege, el a ridicat măreŃe construcŃii în oraş, dar prin
ele a extenuat pe bărbaŃi şi drept urmare a ajuns să le violeze
femeile spre revolta tuturor. Se cere intervenŃia zeilor pentru a-l

43 Ibidem, pag. 61.

44 M. Eliade, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti, 1978, pag.
71.
35
tempera. La strigătul mulŃimii, zeii crează un monstru, pe Enkidu,
un sălbatic care trăieşte în pace cu animalele.
Aflând de existenŃa lui Enkidu, Ghilgameş îl ademeneşte
în cetate, se luptă, dar nici unul, nici altul nu învinge şi astfel devin
prieteni până la moarte. Petrec împreună, biruiesc în lupte, dar,
pentru că Ghilgameş refuză dragostea zeiŃei Iştar, vor fi blestemaŃi
şi în curând Enkidu va muri. O schimbare neaşteptată pune
stăpânire pe Ghilgameş. El îşi plânge prietenul 7 zile şi 7 nopŃi,
apoi, îngropându-l, pleacă în căutarea nemuririi.
El ştie că la gurile râurilor locuieşte Utnapiştim (Ziusudra,
în sumeriană), cel care a scăpat din potop, şi porneşte în căutarea
lui. Călătoria este plină de încercări de tip iniŃiatic. Din acestea el
iese biruitor, astfel, ninfa Siduri îl îndreaptă spre corăbierul lui
Utnapiştim, Puzur-Amurri (Ursanabil, în sumeriană), care-l va
trece Apele MorŃii şi-l va duce până înaintea lui Utnapiştim.
Din vorbă în vorbă, Ghilgameş află că nemurirea este un
dar al zeilor, şi că Utnapiştim a primit-o de la zeul Ea. Ghilgameş
îl roagă s-o mijlocească şi pentru el. Înduplecat, Utnapiştim îl pune
la încercare cu o stare de veghe de 7 zile şi 7 nopŃi.
Ghilgameş primeşte, dar din prima clipă cade într-un somn
adânc, pe toată durata cerută pentru veghe. Utnapiştim exclamă
sarcastic: ”PriviŃi-l pe omul cel tare care caută nemurirea: somnul
ca un vânt puternic, a năvălit asupra-i”45. Deşteptat, Ghilgameş
constată ruşinat că nu mai are nicio şansă, dar Utnapiştim îi mai dă
totuşi una, spunându-i că există o plantă care redă tinereŃea. Ea se
găseşte pe fundul apelor. Ghilgameş o culege şi bucuros se
întoarce spre casă însoŃit de Ursanabil, corăbierul.
ÎngreunaŃi de drum, prăfuiŃi şi arşi de soare, ei întâlnesc o
apă curgătoare. Fără a cumpăni, Ghilgameş se dezbracă, îşi pune
floarea pe haine şi se aruncă în apă. Şi pe când se îmbăia, un şarpe,
atras de mirosul florii, iese din apă şi mănâncă floarea nemuririi.
Îndată pielea de pe el se înnoieşte. Ghilgameş asistă consternat, din
depărtare, la eşecul lui total. Nu-i mai rămâne nimic de făcut decât
să-l ducă pe Ursanabil în Uruk, să-l urce pe zidurile cetăŃii şi să-i

45 Virgil Şerbănescu ~ Al. Dima, Epopeia lui Ghilgameş, Editura pentru

Literatura Universală, Bucureşti, 1966, pag. 97.
36
arate monumentalele construcŃii înălŃate de el. E tot ce rămâne din
faptele omului, după moarte. Astfel se poate spune, în încheiere, că
Ghilgameş a văzut întradevăr totul, dar a eşuat în dobândirea
nemuririi sale şi a omului în general.
Epopeia lui Ghilgameş încadrează în ea şi o relatare
despre potop. Dar orientalişti sunt tot mai îndreptăŃiŃi a crede că la
origine această relatare a fost o creaŃie separată, cu atât mai mult
cu cât s-au descoperit versiuni sumeriene ale potopului care nu au
nicio legătură cu povestea lui Ghilgameş, în plus se ştie că la
alcătuirea epopeii s-au folosit mai multe elemente separate.
Povestea potopului se deapănă la întâlnirea dintre Utnapiştim şi
Ghilgameş. Utnapiştim mărturiseşte cum a primit nemurirea. Sfatul
zeilor hotărâse să piardă cetatea Surippak, împreună cu tot neamul
omenesc şi cu toate vieŃuitoarele pământului. Dar Ea, zeul
protector al oamenilor, vesti pe Utnapiştim despre iminentul potop.
O făcuse printr-un vicleşug, pentru că se hotărâse în sfatul zeilor ca
nimeni să nu comunice oamenilor hotărârea abia luată. Dar Ea îl
chemă pe Utnapiştim între trestii şi, ca şi cum ar vorbi trestiilor, îi
şopti: ”Om, din Surippak, fiu al lui Ubara-Tutu, croieşte o casă, fă
o corabie, lasă la o parte bogăŃia, caută viaŃa, dispreŃuieşte
bogăŃia, mântuie viaŃa, ia în corabie tot felul de seminŃe de viaŃă.
Corabia ce trebuie să o faci, (...) dimensiunile ei să fie exact
măsruate, să corespundă între ele lungimea şi lăŃimea (...) apă de
băut, fă-i acoperiş”46.
Utnapiştim primi de bună vestea şi construi o corabie
înaltă de 120 de coŃi, cu şase etaje, fiecare etaj cu 9 încăperi. O
unse cu asfalt şi cu cătran, o populă cu tot ce i se ceruse şi, când
într-o seară se pornise o ploaie cumplită, el cu familia lui intrară în
corabie. Puzur-Amurri se aşeză la cârmă şi au început să plutească.
”Cădeau apele peste oameni ca o bătălie. Unul nu mai vedea pe
celălalt, nu se mai cunoşteau oamenii în cer. Zeii înşişi se
înspăimântară de potop, fugiră şi se înălŃară în cerul lui Anu; Zeii
se ghemuiră jos ca un câine, ce doarme lângă un zid. Iştar Ńipă ca
o femeie ce naşte, gemea stăpâna zeilor, cea cu glas frumos: ”Să

46 M. Eliade, Morfologia religiilor, Prolegomene, Editura Jurnal Literar,

Bucureşti, 1993, pag. 17.
37
se prefacă în humă timpul acela în care eu am poruncit răul în
adunarea zeilor! Vai, eu am poruncit răul în adunarea zeilor,
pentru nimicirea norodului meu am poruncit lupta! Unde este tot
ceea ce am născut? Ca peştişorii umplu ei acum marea!”47
După 7 zile ploaia încetă, dar viaŃa pierise de pe pământ.
Utnapiştim îngenunche, mulŃumind, şi plângea zeilor spre îndurare.
După 12 zile, un ostrov apăru, iar corabia se opri pe muntele Nitsir.
Utnapiştim mai aşteptă 7 zile, apoi lăsă afară o porumbiŃă, care
negăsind loc potrivit pe pământ se întoarse înapoi. Apoi lăsă afară
un corb, care găsind loc potrivit, croncăni şi nu se mai întoarse.
Lăsă în sfârşit afară, către cele patru vânturi, toate vietăŃile din
corabie, iar el aduse jertfă de stropire pe vârful muntelui: ”Şapte şi
încă şapte vase (...) pusei, sub ele împrăştiai trestie, lemn de cedru
şi mirt. Zeii mirosiră aroma, zeii mirosiră plăcuta aromă, zeii se
adunară deasupra celui ce jertfea”48. Iştar jură că nu va uita
niciodată această zi. Şi pentru că En-Lil a poruncit potopul, ea a
cerut ca el să nu fie îngăduit la jertfa de mulŃumire adusă de
Utnapiştim, dar En-Lil sosi şi se arătă mânios văzând un om, căci
îşi închipuia că toŃi pierise. Atunci Ea vorbi: ”ÎnŃeleptule între zei,
viteazule, cum ai putut tu nesăbuit să dezlănŃui potopul? Celui cu
păcat, pune-i asupra păcatul, celui cu crimă, pune-i asupra crima,
fii însă milostiv ca să nu se nimicească, fii însă îngăduitor ca să nu
piară omenirea”. Şi intrând Ea în corabie, o aduse pe soŃia lui
Utnapiştim, o făcuse să îngenuncheze înaintea soŃului său, le atinse
la amândoi fruntea şi îi binecuvântă: ”Mai întâi a fost Utnapiştim
numai un om, acum să fie Utnapiştim şi soŃia sa asemenea nouă,
zeilor. Să locuiască Utnapiştim departe, la revărsarea râurilor”49.
Şi astfel au ajuns, Utnapiştim şi soŃia sa, nemuritori.
Asemănările cu povestea biblică a potopului sunt
uimitoare. Să nu uităm că Avraam, caldeul, a trăit în Mesopotamia,
cam pe vremea din care datează cele mai vechi tăbliŃe în limba

47 Ibidem, pag. 17.

48 Ibidem, pag. 18.
49 Ibidem, pag. 18
38
sumeriană50 - folosită pe vremea patriarhului doar în cărŃile sfinte
şi în formulele tradiŃionale - şi că el este Patriarhul poporului evreu
care cunoscuse, cel puŃin pe calea tradiŃiei, versiunea de sine
stătătoare a potopului. De asemenea datul primordial revelat poate
fi adus, şi el, ca argument în susŃinerea acestei asemănări, şi în fine
pronia divină, în lucrarea sa externă cu neamurile, care a Ńinut vie
în conştiinŃa neamurilor povestea potopului şi nu numai.

CivilizaŃia mesopotamiană milenară

CivilizaŃii mesopotamiene prestatale

Aşezările urbane apar în Mesopotamia în jurul anilor 6500
î. Hr. Săpăturile arheologice siriene, şi cele ale Institutului Oriental
al UniversităŃii din Chicago, conduse de Robert E. Braidwood, au
localizat şi datat în timp culturi succesive, denumite după numele
lucului:
CivilizaŃia Jarmo anterioară descoperirii olăritului a cărei
reprezentanŃii sunt seminomazii care, conform artefactelor
descoperite, practicau o anume agricultură incipientă, cu ajutorul
unor săpăligi din lemn şi piatră, precum şi creşterea vitelor.
CivilizaŃia Hassuna în care oamenii se ocupau cu creşterea
vitelor şi a oilor, aveau o agricultură rudimentară şi stăpâneau
meşteşugul olăritului. Ceramica este reprezentată de cioburi de
olărie, unele şlefuite şi împodobite cu linii frânte şi ascuŃite şi cu
figuri geometrice. Culoarea folosită a fost roşu.
CivilizaŃia Tell-Halaf (Halafiană) cu o vechime de 5300,
la 4300 de ani este caracterizată printr-o ceramică policromă
frumoasă, lucrată îngrijit.
CivilizaŃia Obeid de la Tell-el-Obeid, un centru urban
aşezat mai la nord de deltă, aproape de oraşul Ur. Avem deja de-a
face cu oraşe mai mari, adevărate târguri, cu construcŃii din

50 S-au descoperit fragmente cu mitul potopului, de pe vremea regelui

Amisadusa (1966 î. Hr.), în semită (chaldeiană şi asiriană), iar în ruinele
cetătii Nippur, arheologul Hilprecht a descoperit o frântură de tăbliŃă cu
mitul potopului, în sumeriană, care a fost datată cel mult la 2100, î. Hr.;
Ibidem.
39
cărămidă nearsă şi cu temple cu planuri complexe. Instrumentele
de piatră, seceri, săpăligi, corespunzătoare acestei culturi sunt
şlefuite.
CivilizaŃia Uruk, în sud, marcată de o descoperire
deosebită: roata olarului. Acum se întroduc tehnici noi: piatra de
fundaŃii; mozaicul pentru podoaba templelor; sigilul cilindric, cu
un repertoriu figurativ bogat; chipuri de zei, zeiŃe, de animale şi
plante; turnul gigant în trepte, numit zigurat. Din această perioadă
este atestată cea mai veche scriere cunoscută istoric, scrierea
pictografică.
CivilizaŃia Djemet-Nasr caracterizată prin ceramica
pictată. În această perioadă se oragnizează oraşele-cetăŃi, care vor
deveni curând oraşe-state, cu regi propri. Se intensifică
schimburile comerciale, pentru că s-a descoperit carul cu două roŃi.
Apare cultul zeiŃei mame.

CivilizaŃia mesopotamiană statală

Cele mai importante centre urbane ale statului au fost
pentru început Ur şi Uruk, iar din punct de vedere religios: Eridu,
Nippur, Umma şi Lagaş. Cel dintâi oraş-stat care s-a impus a fost
Lagaş-ul, al cărui rege Eannatum, s-a eliberat de sub dominaŃia
akkadiană a oraşului-stat Kiş, pe care l-a şi supus. De asemenea el
va cuceri oraşele: Ur, Uruk, Eridu, Larsa, precum şi Elamul, un stat
din sud-estul Sumerului. Un dinast, mai aparte, al Lagaş-ului este
Urukagina (2378-2371), care rămâne în istorie ca cel ce începe o
serie de reforme şi instaurează un regim de justiŃie şi ordine.
Regele Lugal-Zaggisi (2373-2349) din oraşul-stat Umma,
va reuşi constituirea primului regat unit al Sumerului. El va supune
toate oraşele-state din sud, însă încercând să cucerească şi oraşele-
state akkadiene, din nord, va aduce repede declinul proaspătului
stat sumerian şi va determina astfel cucerirea lui de akkadieni.
Războaiele sumero-akkadiene s-au succedat cu victorii
alternative, până când regele akkadian Sargon I (2334-2279)
supune Sumerul şi unifică întregul teritoriu cuprins între Tigru şi
Eufrat, întemeind Mesopotamia sau łara dintre râuri, cu alte
cuvinte, Statul Sumero-Akkadian.

40
 Unificarea celor două state a avut efect favorabil în zonă.
S-au intensificat lucrările de irigaŃii şi, pentru a putea fi cultivat,
terenul dintre râuri era adesea inundat artificial cu apele Eufratului,
cel cu Ńărmuri joase. Economia Ńării se baza pe agricultură. Roadele
obŃinute, fiind prisositoare, permiteau schimbul de mărfuri cu alte
popoare, de exemplu, cu Egiptul.
Se înfinŃează o armată permanentă cu care Sargon I
intreprinde campanii militare în Siria şi Fenicia, cucereşte Elamul,
controlează drumurile comerciale ale Arabiei şi cele spre India şi,
pe bună dreptate, se intitula “rege al celor patru părŃi ale lumii”.
Apogeul puterii statului akkadian este atins sub regele
Naram-Sin (2254-2218) care, învingând o puternică coaliŃie perso-
hitită, s-a intitulat “Divinul Naram-Sin” şi a pretins onorurile unui
zeu. Dar guŃii, coborâtori dinspre Nord-Est, lovind, descompun
Statul Akkadian. Ei vor întemeia un stat propriu, pentru un timp de
125 de ani. Reconchista s-a făcut din Sud. Oraşul Ur provoacă o
adevărată renaştere sumero-akkadiană. Dinastia a III-a din Ur va
intra în istorie. Sub această dinastie se duce o politică de
expansiune şi centralizare a statului. Se cucereşte Elamul. Se
intensifică comerŃul şi se cunoaşte o perioadă glorioasă, sfârşită
însă de invazia triburilor de “amoriŃi”.
Curând avem de-a face cu un nou imperiu, cel asiro-
babilonian. Numele de Asiro-Babilonia rezidă în numele divinităŃii
amorite Assur şi în binomul ce desemna oraşul Babilon, Bab cu
sensul de poartă şi illan prin care se definea zeul şi chiar sufletul
omului, şi prin urmare Babilon avea înŃelesul de poartă a zeilor.
În cadrul acestui imperiu, un rege deosebit va fi
Hammurabi (1728-1686) care pune să se dăltuiască în stâncă un
cod de legi, cunoscut sub numele de Codul lui Hammurabi.
Curând, invaziile hitiŃilor şi a kasiŃilor vor declina şi vor
înlocui puterea asiro-babiloniană cu puterea lor, până spre anul
1274 când poporul asirian se ridică sub conducerea regelui
Salamanasar I (1274-1245 sau 1265-1235)51 şi supune întreaga
Mesopotamie. Mai târziu łiglatpilaser I (1116-1078 sau 1115-

51 Daniel Constantin, CivilizaŃia asiro-babiloniană, Editura Sport-

Turism, Bucureşti, 1981, pag. 46.
41
1078), profitând de decadenŃa Egiptului, va cuceri Asia Mică,
Armenia şi coasta feniciană. Puterea acestui imperiu este în
continuă creştere, apogeul consemnându-se sub Sargon II (721-
705, î. Hr.) sub care coaliŃia egipto-siriană este înfrântă şi Israelul
desfinŃat pentru totdeauna, în 720 î. Hr. Urmaşul său Sanherib
(704-681) va ridica o capitală nouă, la Ninive, iar Asurbanipal II va
construi în ea temple, palate şi o mare bibliotecă, care va cuprinde
zeci de mii de tăbliŃe arse, împăturite.
În 612 î. Hr. Babilonul se ridică din nou. PreŃul ridicării
sale l-a plătit însăşi cetatea Ninive, prefăcută într-un morman de
ruine. Ultimele încercări de rezistenŃă ale asirienilor s-au curmat la
Karkemiş, în anul 605 î. Hr, sub sabia lui NabukadneŃar, după
numele biblic Nabucodonosor (605-562). Începea astfel imperiul
neobabilonian care, la rându-i, întinzându-se spre Apus, distruge
Regatul lui Iuda, în 586, şi duce în robie babilonică pătura de
seamă a poporului iudeu. Slava Babilonului a fost scurtă, căci în
538, î. Hr. Cyrus II, regele perşilor, cucereşte cetatea capitală, o
transformă în ruinele din care nu se va mai ridica niciodată.
Două secole a durat stăpânirea persană, întinsă spre vest
până în Libia şi Peloponez, iar în răsărit până la Valea Indusului.
Căderea ei este detreminată de înfrângerile lui Darius III din anii
333, în lupta de la Isso şi în 331, în lupta de la Gaugamela, de către
Alexandru Macedon.
Se va aşeza pentru puŃină vreme, şi în Mesopotamia,
stăpânirea macedoneană. Curând vor urma alte stăpâniri, ale
imperiilor Seleucid, Arsacid, Part şi în cele din urmă Roman.
Odată cu acesta, din urmă, începe perioada creştină.

Texte alese sumero-akkadiene

Istoria începe în Sumer, pentru că acolo s-au descoperit
cele mai vechi scrieri păstrate. Nu înseamnă că aceste sunt şi
primele scrieri ale oamenilor, ci doar că aceste sunt cele dintâi care
au reuşit să străbată istoria.
Scrise în sumeriană, pe tăbliŃe de lut, ele au fost rescrise
treptat, în grafia straturilor de civilizaŃie care s-au aşezat peste
pământul dintre cele două râuri. De aceea s-a şi zis că “poezia

42
babiloniană antică este într-o mare măsură copiată după cea
sumeriană”.52
S-au păstrat astfel texte morale şi sapienŃiale sumeriene
redactate şi în akkadiana din epoca ce a urmat primei dinastii din
Babilon. De ex., Despre originea răului care rezidă, în societate,
din cauza unei administraŃii ce nu ştie să promoveze binele. Şi
acolo unde nu este binele poate fi răul, căci “Dacă regele nu a
urmat calea dreptăŃii, supuşii săi vor cunoaşte dezordinea; Ńara va
fi devastată. Dacă el nu a făcut dreptate în Ńara sa, zeul Ea, regele
soartei, îi va schimba destinul, hărŃuindu-l mereu cu fapte
potrivnice lui” (...) / “ZeiŃa Nanşe urăşte pe cel ce schimbă
hotărârile;/ Pe cel ce rupe peceŃile;/ Pe cel ce priveşte cu plăcere
prilejul de a păcătui;/ Pe cel ce înlocuieşte greutatea mică cu una
mare;/ Pe cel ce schimbă măsura mică cu una mare;/ Pe cel ce-a
mâncat (de la altul), nerecunoscând c-a mâncat”.
Un alt text prezintă un adevărat Iov babilonean:
“Ascultă-mă prietene, înŃelege gândul meu,/ Ia seama la adâncul
înŃeles al vorbelor mele;/ Sunt lăudate vorbele unui om de seamă
iscusit în fapte rele;/ Umilit este omul smerit, care n-a săvârşit
răutăŃi silnice;/ Dreptate are răufăcătorul a cărui nedreptate e
mare”/ “CredinŃă, prietena mea, ia seama la durerea mea!/ Ajută-
mă! Priveşte suferinŃa mea şi înŃelege-o,/ Eu sunt un înŃelept care
înalŃ o rugă,/ Fără a fi dobândit nici o clipă ajutor şi apărare!”.
(Din poemul Asupra mizeriei suferinŃei umane).
Se pot enumera şi alte texte cu conotaŃii sapienŃiale. De
exemplu: Şcoala Scribilor; PăŃania lui Adapa; Omul care a văzut
toate până la capătul lumii.
Scoala Scribilor
Textul s-a găsit fragmentat în Nippur. Când fragmentele au
fost unite, s-a scos la iveală modalitatea de însuşire a înŃelepciunii
prin educaŃie. Tot probabil că textul se citea la anumite festivităŃi
şcolare. Iată câteva fragmente mai importante:
“-Scolarule, unde te duceai în zilele de-odinioară?/ Mă duceam la
şcoală./ Ce făceai la şcoală?/ Socoteam pe tăbliŃa mea, îmi făceam

52 Daniel Constantin~Ion Acsan, TăbliŃele de argilă. Scrieri din Orientul

antic, Editura Minerva, Bucureşti, 1981, pag. 46.
43
lecŃiile./ Îmi pregăteam tăbliŃa, o scriam, o terminam apoi (...)/
“Trezeşte-te, nu trebuie să întârzii, altfel învăŃătorul te va bate cu
băŃul!/ Sculându-mă dis-de-dimineaŃă, m-am dus la mama mea, i-
am spus: -“Dă-mi micul dejun, trebuie să mă duc la şcoală!”
Mama îmi dădea doi covrigi, eu mă duceam la şcoală.”
ÎnvăŃătorul, pe lângă activitatea desfăşurată la clasă, făcea
şi vizite la domiciliul elevilor săi. El era, în casa discipolului său,
deosebit de cinstit: “ÎnvăŃătorul, intrând în casă, a fost poftit să
stea pe scaunul de cinste;/ Scolarul îl serveşte, plin de atenŃie./ Tot
ce-nvăŃase din iscusinŃa scrisului îi arăta acum tatălui său./ Tatăl
său se bucură din inimă. / ÎnvăŃătorul înveselit grăi: -“Şi-a însuşit
regula şcolii, a devenit un înŃelept;/ Nidaba, stăpâna scrierilor, şi-
a dovedit destoinicia. Laudă Ńie!”53
Din scrierea PăŃania lui Adapa aflăm că înŃelepciunea
este un dar al zeilor. Ei însă dăruiesc înŃelepciune şi unor oameni,
pentru ca aceştia să preamărească divinul. Dar nu toŃi oamenii ştiu
să folosească acest dar. Un astfel de om este Adapa: “Adapa dădea
dovadă de înŃelepciune (...) Porunca lui era de bună seamă aidoma
poruncii zeului Ea. Acesta îi desăvârşise adânca înŃelepciune a
lucrurilor, ca să întrevadă rosturile Ńării. Zeul i-a dat înŃelepciune,
nu i-a dat însă şi viaŃă fără de moarte. În zilele acelea Ea, înŃeleptul
din Eridu, l-a făurit spre a fi un model pentru oameni: înŃelept,
nimeni nu putea să încalce porunca lui; destoinic, cel mai chibzuit
dintre Anunnaki;-neprihănit, cu mâinile curate ; preot uns,
păstrătorul riturilor sfinte”.
Cu toate aceste binecuvântări primite în dar de la zei,
Adapa are un comportament mult prea uman. ÎnŃelepciunea lui nu
i-a adus şi îndelunga răbdare. Într-o călătorie de agrement, pe care
o făcea pe Mare, barca lui a fost scufundată de Vântul puternic de
Miazăzi. Adapa a blestemat aripa vântului, care s-a rupt, şi drept
urmare 7 zile n-a fost nici o adiere de vânt prin Ńară. Ea, zeul care
i-a dat înŃelepciunea, l-a sfătuit ca, la chemarea lui Anu, să urce la
cer, însă să nu primească pâinea şi nici apa pe care Anu va porunci
să i-o dea, căci sunt ale morŃii. Când Anu, tatăl zeilor, l-a chemat
să dea socoteală de fapta lui, Adapa urcă la cer. Tammuz şi

53 Ibidem, pag. 39-41.

44
Gizzida i-au luat apărarea şi a fost iertat. Anu apreciind puterea lui
l-a îndemnat să guste din pâinea şi apa vieŃii. Adapa, influenŃat de
cuvintele lui Ea, a bănuit o înşelăciune şi n-a mâncat. Atunci Anu
i-a zis: “Vino încoace, Adapa. De ce n-ai mâncat şi n-ai băut? Nu
vei avea parte de viaŃă fără de moarte. Oh, prefăcută omenire!”/
”Ea, stăpânul meu mi-a zis: Nu cumva să mănânci şi să bei!”/ Anu
a zis atunci: -”LuaŃi-l şi duceŃi-l înapoi pe pământ!”54
Morala vine de la sine: Omul este nevrednic de nemurirea zeilor.
Omul care a văzut totul până la capătul pământului.
E considerată cea mai veche epopee a omenirii, şi-i
cunoscută sub numele personajului ei principal, ca Epopeea lui
Ghilgameş. Ea are un conŃinut foarte variat, epopeea constituindu-
se într-o lucrare moralizatoare şi educativă. Povestirea împleteşte
textul didactic cu cel sapienŃial.
Ghilgameş este, el însuşi, un înŃelept şi un căutător al
nemuririi. Ca şi Adapa, Ghilgameş are parte de acelaşi eşec, cu
deosebirea că Adapa nu poftea şi nu credea în nemurire, ca dar al
omului primit de la zei, pe când Ghilgameş face călătoria de
iniŃiere, la gurile râului, tocmai pentru a primi acest dar al zeilor.
Utnapiştim, convins că zeii nu-l vor băga în seamă, îi oferă
o altă cale de urmat, aceea a iniŃierii. Urmând această cale i se
deschide perspectiva nemuririi prin gustarea unei flori.
IniŃierea primară a fost prea grea, pentru Ghilgameş, iar
cea de-a doua, care are în centru o floare a nemuririi primită
oarecum ca dar, n-a fost suficient de bine înŃeleasă. Drept urmare,
Ghilgameş va rata nemurirea şi va trebui să se mulŃumească doar
cu pomenirea lui peste veacuri: ”O, Ghilgameş (...) ce mare este
faima ta!. Fost-ai omul care ştia toate tainele; fost-ai regele care
cunoştea toate Ńările lumii. Erai înŃelept, văzut-ai cele
neîntrevăzute, dezvăluind lucruri nedezvăluite şi ne-ai adus o
istorisire despre zilele dinainte de potop" (...) “Când zeii l-au făcut
pe Ghilgameş, i-au făurit un trup desăvârşit. Şamaş slăvitul Soare,
făcutu-mi-l-a chipeş; Adad, zeul furtunii, i-a dat lui vitejie; marilor
zei s-a datorat deplina-i frumuseŃe, întrecând-o pe cea a tuturor
oamenilor. Ei l-au făcut pe el două treimi zeu şi numai o treime

54 Ibidem, pag. 61-63.

45
om. În cetatea Uruk a-nălŃat ziduri, un mare val de pământ şi
capiştea templului Eanna, binecuvântatul templu închinat zeului
bolŃii cereşti, Anu, şi lui Iştar, zeiŃa dragostei” (...) “Temeliile
templului le-au pus cei şapte înŃelepŃi”.
Refuzul său de a fi mirele zeiŃei Iştar aduce în scena
epopeii prezenŃa lui Enkidu. Acesta arăta exact în antiteză cu el.
Între cei doi se realizează, în final, o prietenie pe fondul unei
coincidenŃa opossitorum care nu se sfârşeşte decât la moartea lui
Enkidu. Momentul acelei morŃi este unul dramatic.
Abia atunci Ghilgameş realizează că şi el va muri. Noianul
de gânduri ce i se-mpletesc în minte vor trezi în el dorinŃa după
nemurire. Această dorinŃă îl determină să pornească pe drumul
iniŃierilor, în căutarea nemuririi.
La capătul căutărilor sale, primind nemurirea ca dar, nu ca
răsplată a vredniciei, poate şi pentru că această nemurire i se oferă
în chipul fragedei flori, el nu ştie s-o ocrotească şi, neglijent, o
pierde văzând cu ochii.
Ce mai rămâne omului Ghilgameş? Ceva accesibil oricărui
muritor. Să se laude cu construcŃiile sale: ”Urşanabi, urcă-te pe
zidurile cetaŃii Uruk, cercetează temeliile ei şi uită-te bine la
cărămizile ei; vezi dacă temelia e cumva din cărămizi arse. Oare nu
cei şapte înŃelepŃi le-au pus acolo? O treime din toată cetatea este
alcătuită din case de locuit, o treime din grădini şi o altă treime din
ogoare, cu templul şi curtea zeiŃei Iştar. Aceste trei părŃi şi templul
cu curtea zeiŃei alcătuiesc laolaltă întregul Uruk! Aceasta era
deasemenea lucrarea lui Ghilgameş, regele, care cunoştea Ńările din
lume.
Ghilgameş era înŃelept, a văzut taine şi a cunoscut lucruri
ascunse, el ne-a adus o istorisire a zilelor de dinainte de Potop. El a
făcut o călătorie lungă, a fost istovit, secătuit de muncă şi,
întorcându-se, a pus să se dăltuiască, pe o piatră, întreaga sa
poveste pentru ca oamenii să spună: -“Cine a domnit vreodată cu
atâta putere şi tărie ca el?”/ În lumea întunecată, în lumea
umbrelor, fără el nu este lumină. O, Ghilgameş, acesta era
înŃelesul visului tău. łi s-a dat domnia, ca rege, acesta era destinul
tău; viaŃa veşnică nu-Ńi este sortită. Din această pricină să nu-Ńi fie
inima întristată, nici mâhnită, nici posomorâtă. łi s-a dat Ńie
46
putere să legi şi să dezlegi, să fii întunerecul şi lumina neamului
omenesc. łi s-a dat o putere neasemuit de mare asupra poporului
tău, ai izbândit în bătălii din care nici un fugar nu se mai întoarce,
în asalturi şi lupte din care nu mai e scăpare. Dar pentru ca
puterea ta să nu devină silnică, poartă-te cu dreptate înaintea
Soarelui”./
Rămas fără darul nemuririi, el s-a sfârşit ca un om. “Da,
regele se-ntinse; n-o să se mai ridice; / Stăpânul din Kullab n-o să
se mai scoale; / El biruit-a răul, dar înapoi nu mai vine, / Oricât
de tare-n braŃe, nu se va mai ridica; / Era-nŃelept, frumos la faŃă,
dar nu va mai veni din nou”.55

Texte liturgice sunt cântece de laudă cu descrieri ale

zeilor, descântece, bocete, cântece de jale şi rugi de pocăinŃă. Spre
ex.: Imn către Iştar: “LăudaŃi pe zeiŃa cea mai slăvită între zeiŃe /
Să fie venerată stăpâna oamenilor, cea mai mare între Igigi /
LăudaŃi pe Iştar, cea mai slăvită între zeiŃe / Să fie venerată regina
femeilor, cea mai mare între Igigi56”.
Invocare către zeul Lunii
“O Sin, o Nannar cel slăvit, / Sin cel unic, care faci să
lumineze/ Care dai lumină pentru popor / Spre a merge pe calea
dreaptă/ Poporul cel cu capul în întuneric / Strălucitoare e lumina
ta în cer”.57
Invocare către zeul Soare
“O Şamaş, cel ce străluceşti, cel care alungi întunericul/
Cel care opreşti căldura prânzului, (spre a încălzi) câmpurile
verzi/ MunŃii cei puternici sunt acoperiŃi de strălucirea ta/ Lumina
ta umple întinsul Ńării”.58
Invocare către zeul Marduk şi către soŃia sa Sarpanitum
“Eu laud numele tău, Marduk / Puternicul zeilor, prinŃul
aerului şi al pământului / Cel ce a fost creat desăvârşit./ Singur

55 Ibidem, pag. 69-125.

56 A. NegoiŃă, Gândirea asiro-babiloniană, în texte, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1975, pag. 185-186.
57 Ibidem, pag. 198.
58 Ibidem, pag. 202-203.
47
eşti prea înalt. / Tu porŃi coroana lui Anu, Enlil şi Ea / Stăpânirea
şi împărăŃia. / Tu eşti dascălul a toată înŃelepciunea / Desăvârşit
în putere”.59

Texte sapienŃiale
Textele sapienŃiale transmit reguli etice şi practice, puterea
nemăsurată a suveranilor, fabulaŃia. Dintre cele ajunse până la noi
amintim:
ÎnŃelepciunea lui Ahiquar
Acest text s-a conservat pe 11 coli de papirus palimpsest,
din sec. V, î. Hr. Ele au fost descoperite în 1906-1907, în cadrul
săpăturilor de la Elefantina, în Egiptul de Sus, şi fac probabil parte
din cadrul corespondenŃei dintre regii celor două Ńări. Primele 4
papirusuri cuprind câte cinci coloane, în care este înscrisă povestea
lui Ahiquar, redată la persoana I. Celelalte coli, cu un total de 9
coloane cuprind înŃelepciunea lui Ahiquar.
Despre mizeria umană
Imnul expune suferinŃele unui babilonian lovit de soartă
care slăveşte pe zei, dar ocăreşte pe stăpânii nedrepŃi ce se poartă
ca nişte lei şi pedepsesc prin ardere în foc (cuptor, vezi cei trei
tineri biblici, evrei,60 sau pe rug). Redăm un mic fragment:
“Duşmanul cirezilor, leul, de care ai amintit, ia-l în seamă /
Pentru cruzimea pe care a arătat-o / O groapă s-a deschis
împotriva lui / Pe cel parvenit, îndopat de bogăŃie, / Mai înainte de
vremea lui, dregătorul îl arde. / Doreşti oare să mergi pe urmele
pe care a mers el?”
Dreptul suferind
Textul relevă pesimismul gândirii asiro-babiloniene: “Abia
am sosit în viaŃă, că am şi trecut peste timpul hărăzit, / M-am
întors: e rău, mereu rău! / Apăsarea mea a sporit, n-am găsit
dreptul meu / Am strigat către zeul meu, dar el nu şi-a arătat
faŃa”.61

59 Ibidem, pag. 244.

60 Biblia, Cartea lui Daniel, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995, pag. 8521.
61 A. NegoiŃă, Op. cit. pag. 266.
48
 Texte juridice
Între aceste texte, de referinŃă, sunt considerate Codul lui
Hammurabi, alcătuit de regele asiro-babilonian Hammurabi (1792-
1749, î. Hr.). Codul a fost eternizat pe un stâlp de bazalt mare şi
negru în anii 40-43 de domnie a regelui Hammurabi. Stâlpul de
bazalt a fost descoperit în anul 1902 în trei fragmente, în oraşul
Susa, fosta capitală a Elamului. Sus în partea dreaptă este
reprezentat regele stând înaintea zeului soare Şamaş, protectorul
justiŃiei. Sub acest relief, pe două laturi ale stâlpului este dăltuit
textul, împărŃit în trei părŃi, pe 46 de coloane, cuprinzând
aproximativ 3600 de linii de text62.
În partea întâi regele Hammurabi sacralizează suveranul
declarând că: ”zeii i-au dat stăpânirea pentru ca cel puternic să
nu-l asuprească pe cel slab”. Partea a doua înşiră binefacerile pe
care regele le-a făcut cu oraşele poporului său. Partea a treia
cuprinde textul propriu-zis al legii, împărŃit în 282 de articole.
ConŃinutul acestora este acesta:
Articolele, 6-13 se referă la constatarea furtului şi pedepsele
rânduite.
14-20 se referă la furtul de copii şi sclavi şi tăinuirea lor.
21-25 examinează diferite cazuri de jaf.
26-41 se referă la îndatoririle şi drepturile ostaşilor.
42-47 stabilesc drepturile şi îndatoririle persoanelor
48-52 stabileşte limita drepturilor cămătarului la recoltele
de pe ogorul dat lui în gaj.
53-56 prevăd pedepse pentru folosirea neglijentă a reŃelei
de irigaŃii.
57-58 apără proprietarii ogoarelor de stricăciunile
provocate de turme.
59-66 se referă la dreptul de posesie al grădinilor.
67-100 sunt consacrate construcŃiilor, stăpânirii caselor şi
cametei.
101-107 se referă la negustorie, negustorii takmari şi
ajutoarele lor.

62 A. NegoiŃă, CivilizaŃia asiro-babiloniană, pag. 369.

49
 108-111 reglementază situaŃia cârciumelor şi a caselor de
toleranŃă.
112-126 reglementează dreptul de depozit şi cel al
datoriilor.
127-195 cuprind dreptul familial.
196-225 fixează cuantumul pedepsei pentru vătămări
corporale.
226-227 fixează raportul dintre stăpâni şi sclavi.
228-235 reglementeză munca şi răspunderea arhitecŃilor
şi a constructorilor de vase (corăbii).
236-277 se ocupă de diferite forme de închiriere.
278-282 cuprind dispoziŃii referitoare la sclavi.63
Ca şi legislaŃiile anterioare, Codul lui Hammurabi, nu
cuprinde indicaŃii cu privire la intervenŃia zeilor. ExcepŃie fac
articolele 2 şi 132 care admit judecata zeilor împotriva vrăjitoriei
şi adulterului. ConŃinutul lor tributar imperativului vremii le-a
limitat durata valabilităŃii.

Cronică:
10.000 î. Hr., în semiluna fertilă, din care făcea parte:
Mesopotamia, Siria, Canaanul şi Egiptul, se practica agricultura.
8.000 î. Hr., oraşul Ierihon se dezvoltă şi se consideră un oraş
bogat. LocuinŃele erau încă mici şi construite din cărămizi de lut,
dar urbea era înconjurată de un zid de apărare ridicat din piatră;
RepausaŃii apropiaŃi erau îngropaŃi sub podea.
6.250-5.650 î. Hr., la nord-vest de semiluna fertilă se dezvoltă
oraşul Catal Huyuk. Apar primele osuare sub casă sau într-o
cameră mortuară. S-au descoperit şi mici statuiete din lut, femei
grase, reprezentând pe ZeiŃa-Mamă ce asigura fertilitatea.
5.000 î. Hr., agricultorii se stabilesc în Sumer şi practică o
agricultură dirijată.
3.500 î. Hr., a fost inventată roata şi se construiesc primele oraşe
cetăŃi.

63 Ibidem, pag. 286 şi următoarele.

Emil Condurachi, şi Vladimir Iliescu, CrestomaŃie de texte privitoare
la Istoria Antică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1963.
50
3.300 î. Hr., se foloseşte scrierea.
3.100 î. Hr., se dezvoltă scrierea cuneiformă.
2.500 î. Hr., în oraşul cetate Ur, din Caldeea, apar mormintele
regale.
2.350 – 2.150 î. Hr., se consemnează existenŃa Imperiului
Akkadian, care se întinde şi peste Sumer.
2.100 î. Hr., Regele din Urul Caldeii domneşte peste Sumer şi
Akkad şi se construieşte zigguratul din Ur.
2.000 î. Hr., cade Dinastia a III-a din Ur în urma invaziei
amoriŃilor şi a revoltei elamiŃilor.
1.850 î. Hr., încep să apară inovaŃii ortografice şi lingvistice. De
acum datează şi cele mai vechi vocabulare care prezintă
descompunerea în silabe a valorilor fonetice lexicale cu traducerea
lor în akkadiană.
1.850-1.600 î. Hr., apar liste cu dinastiile din Larsa şi Babilon;
texte economice şi documente juridice, din care cel mai de seamă
este Codul lui Hammurabi; creaŃiile literare sunt puŃine.
1.600-200 î. Hr., se rescriu vechile creaŃii, iar cele noi sunt de
influenŃă akkadiană.
1.595 – 1.155 î. Hr., kasiŃii domnesc în Babilon.
1.000 - 663 î. Hr., Asiria este o mare putere.
730 î. Hr., Babilonul devine parte a Imperiului Asirian.
689 î. Hr., Oraşul Babilon este distrus.
625 – 605 î. Hr., domnia regelui Nabopolassar. Asirienii sunt
înfrânŃi.
605 - 562 î. Hr., domnia regelui Nabucodonosor al II-lea. Oraşul
Babilon este reclădit.
539 î. Hr., Oraşul Babilon devine parte a Imperiului Persan.
333 – 331 î. Hr., sub Darius III, Imperiul se prăbuşeşte prin
pierderea bătăliilor de la Isso, 333, şi Gaugamela, 331, în favoarea
macedonienilor conduşi de Alexandru Macedon, cel Mare. După
moartea lui Alexandru se constituie Regatului Seleucid.
250 î. Hr. - 226 d. Hr., Regatul ParŃilor.
226 - 651 d. Hr., Regatul Sasanid.
635 - 651 d. Hr., cuceririle arabe.

51
Bibliografie:
Athanasie NegoiŃă, Gândirea asiro-babiloniană, în texte, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975.
Biblia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995, Cartea lui Daniel.
Bottero, Jean, Annuaire de l’Ecole des Hautes Etudes, secŃiunea a
IV-a, 1971-72.
C. L. Wooley, Les Sumeriens, Payot, Paris, 1930.
Casal, Jean Marie, CivilizaŃia Indusului şi enigmele ei, Editura
Albatros, Bucureşti, 1978.
Condurachi, Emil şi Vladimir Iliescu, CrestomaŃie de texte
privitoare la Istoria Antică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1963.
Constantin Daniel, CivilizaŃia sumeriană, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1983.
Daniel Constantin ~ Ion Acsan, TăbliŃele de argilă. Scrieri din
Orientul antic, Editura Minerva, Bucureşti, 1981.
Daniel Constantin, CivilizaŃia asiro-babiloniană, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1981.
Daniel, Constantin, Scripta aramaica, Editura ŞtiinŃifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1980.
Drâmbă, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984, vol. I.
Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti,
1978.
Eliade, Mircea, Histoire des croyances et des idees religieuses,
Payot, Paris,1978, vol. I.
Eliade, Mircea, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, Editura
Universitas, Chişinău, 1992, vol. I.
Eliade, Mircea, Morfologia religiilor, Prolegomene, Editura Jurnal
Literar, Bucureşti, 1993.
Garelli, Paul ~ Marcel Leibovici, La naissance du monde selon
Akkad.
Grup de autori, Istoria Universală, vol. I, Bucureşti, Editura
ŞtiinŃifică, 1959, traducera editurii.
Keller, Werner, Arheologia Vechiului şi Noului Testament, Editura
Psychomassmedia, Bucureşti, 1995.
52
Kernbach, Victor, Miturile esenŃiale, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
Kramer, S. N., Istoria începe în Sumer, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1962.
Kramer, S. N., Le rite de Mariage Sacre Dumuzi-Inanna, RHR,
tom. 181, 1972.
Krauss, Walter, Sumer, prima mare civilizaŃie, Editura Prietenii
CărŃii, Bucureşti, 1997, traducerea Constantin Ionescu-Boeru.
Lipin ~ Belov, CărŃile de lut, ed. II-a, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1962.
Parrot, Andre ~ Gallimard ,Assur, Paris, 1969.
Poebel, Historical Texts, în Publications of the Babylonian Section
of the University of Pennsylvania, nr. 1/1914.
Şerbănescu, Virgil ~ Al. Dima, Epopeia lui Ghilgameş, Editura
pentru Literatura Universală, Bucureşti, 1966.
The Assyrian Dictionary of the Oriental Institute of University of
Chicago, Editional Board J. Gelh, Chicago, 1956.
Vasilescu, Emilian Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al B. O. R., Bucureşti, 1975.
Zamarovsky, Vojtech, La început a fost Sumerul, Editura Albatros,
Bucureşti, 1981.

53
 CredinŃe şi cultură egipteană

SchiŃa abordării:

Zorii istoriei apar în Valea Nilului, descoperind un popor

gata format, care, după limba pe care o vorbea, făcea parte din
seminŃiile semito-hamitice.
Cu cele cinci milenii de folosinŃă limba egipteană este
limba cu cea mai veche atestare documentară.
Literatura a fost cultivată de timpuriu în Egipt şi s-a
dezvoltat fără egal datorită condiŃiilor sociale, economice şi
politice absolut specifice statului egiptean, primul stat din lume cu
totul diferit de polisurile sumeriene, babiloniene sau siriene.
În cercurile de specialişti se cunoaşte faptul că în Egiptul
antic preoŃii au încercat mai mereu o sistematizare a religiei
egiptene. Aşa se face că, deşi ea nu se prezintă ca un tot unitar ci
mai degrabă ca o varietate de mini-sisteme puse unul lângă celălalt,
rareori în armonie, totuşi ideea doctrinară care străbate cele două
mari imne închinate lui Amon şi Aton este aceea de «zeu unic cum
nu-i altul» şi această idee este concretizată în cult prin existenŃa
funcŃiei înalte de Mare Preot în jurul căruia pivotau celelalte
structuri şi elemente de cult.
Spre deosebire de alte civilizaŃii, în cadrul celei egiptene,
miturile nu sunt povestite coerent, nu formează versiuni canonice.
Unitatea, pe care o găsim implicită, dar nu suficient de
bine exprimată în credinŃă, apare în cult, remarcându-se de la
structura templelor la ceremoniile religioase, de la formele de
rugăciune la ritualuri, imensele distanŃe de spaŃiu şi timp ne
influenŃând decât parŃial o societate care a păstrat şi elogiat prin
vremi un patrimoniu religios-cultural comun.

Keywords: Egipt, hieroglife, reforma ratată, literatura

morală, literatura sapienŃială, textele piramidelor, textele
sarcofagelor, cartea morŃilor, culte de mistere.

54
 DisertaŃia:
Egiptul este unul dintre puŃinele state antice care au o
istorie continuă, din zorii ei şi până în zilele noastre.
În cuvintele unui grup de istorici răsăriteni, străvechii
egipteni şi-au numit Ńara lor Kemi, adică pământul negru, denumire
ce rezidă în culoarea pământului din Valea Nilului în contrast cu
nisipurile deşerturilor ce-l înconjoară.64 Popoarele Asiei au numit
această Ńară Misr, termen semit, care este încă utilizat în limbile
arabe şi pe care-l foloseşte şi Biblia (Facere 10: 6).65 Tot Sfânta
Scriptură ne spune că: “Egiptul-este-pământul lui Ham” (Psalmul
104: 22). Istoricul antic Herodot66 o numea “un dar al Nilului”, iar
sub influenŃa limbajului elen «η Γης Πταχ», traversând limba
latină, s-a ajuns la latinescul Hicuptah cu semnificaŃia de cetatea în
care patrona zeul Ptah, fiind aici vorba de cetatea Memphis,
capitală a Imperiului Vechi, a Dinastiei a III-a, cu începere de la
2778 î. Hr.
Zorii istoriei apar în Valea Nilului descoperind un popor
gata format, asemănător multor triburi nord-est africane, cu o
potrivită conformaŃiune corporală, culoarea pielii uşor negricioasă,
părul negru şi neted.
După limba pe care o vorbeau, făceau parte din seminŃiile
semito-hamitice, ceea ce-i permite în 1844 orientalistului german
The Benfey să afirme, într-o monografie67, că limba egipteană face
parte din grupul limbilor semitice. Termenul de semit fusese
întrodus de curând, prin 1781, de lingvistul J. Eichorn pornindu-se
de la numele fiilor biblicului Noe (Facere 7: 13). În grupul semit se
înscriu însă limbile: asiriana, babiloniana, eblaita, amoraica,
ebraica şi aramaica, iar în grupul hamit se înscriu limbile pe care
le vorbeau popoarele care descindeau din Ham: kuş, punt, canaan.

64 I. P. Frantev, Istoria Universală, vol. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,

1959, pag. 134.
65 Raymond Morineau, Egipte, Editions Rencontre, Lausanne, 1964, pag.
190.
66 Herodot, Istorii, II, 5, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961, pag. 133.
67 Marius A. Sala, şi Oana Vintilă, Rădulescu, Limbile lumii, Bucureşti,
Editura ŞtiinŃifică, 1981, pag. 220.
55
Sfânta Scriptură a Vechiului Testament înscrie pe egipteni în
această, a doua, grupă (Facere 10: 6).
Limbile vorbite de egipteni au fost: copta (egipteana
târzie), libiana, berbera, limbile kuşite şi etiopiene nesemite.
Pentru a evita o afirmaŃie foarte pertinentă, Al. Tănase ne scoate
din eventuala dilemă cu o scurtă disertaŃie: ”a spune că egiptenii
sunt hamiŃi, urmaşi ai legendarului Ham, fiu al lui Noe, nu are o
mai mare valoare de cunoaştere, decât că semiŃi sunt fiii lui Sem
(...) o convenŃie ce trebuie să-şi aibe justificarea etnic, lingvistic,
dar şi cultural”.68 Nu-i mai puŃin adevărat că vorbitorii tuturor
acestor limbi au fost fie stăpâniŃi şi încadraŃi, pentru mai mult sau
mai puŃin timp, în imperiul egiptean, fie au întreŃinut relaŃii
comerciale cu ei. Şi aceasta în contextul în care Egiptul s-a bucurat
de apelativul de cea mai veche civilizaŃie de pe globul pământesc
până la descoperirile senzaŃionale de la Ierihon, care atribuie
acestuia din urmă recordul de antichitate. Cu toate acestea
Egiptului îi rămâne calitatea de cea mai lungă între vechile şi
marile civilizaŃii. O civilizaŃie care a durat aproape neîntrerupt mai
bine de trei milenii.
Faptul cel mai extraordinar este că monumentele
mileniului patru î.Hr. atestă existenŃa unei arte murale “un art qui
a deja invente ces etranges conventions, fort valables d’ailleurs,
mais qui n’apparaissent, d’habitude, que lorsque la jeunesse et la
vitalite d’une art s’epuisent, et 22 de siecles dont l’immutabilite
durera plus de 3000 ans”69 ( o artă pe care au inventat-o aceşti
străini, foarte valabilă dealtfel, dar care deşi n-a apărut ca locală,
căci tinereŃea şi vitalitatea unei arte se epuzează, cele 22 de secole
i-au dat imutabilitatea ce a durat peste 3.000 de ani). Iar mai târziu,
pe lângă istorie, în cronologia căreia regii se pierd în “les brumes
de la protohistoire”70 (negura protoistoriei) şi arhitectura care
impresionează şi astăzi, apare ceva ce-l va face pe poporul egiptean
extraordinar. Este vorba despre literatura sacră, a povestirilor şi

68 Al. Tănase, O Istorie a culturii în capodopere, Editura Univers,

Bucureşti, 1984, vol. I , pag. 284.
69 Raymond Marineau, Op. cit. pag. 182.
70 Ibidem, pag. 182
56
mai ales cea sapienŃială. Aceasta din urmă apropiată celei
vechitestamentară.
Cu cele cinci milenii de folosinŃă limba egipteană este
limba cu cea mai veche atestare documentară. Ea era vorbită şi
scrisă cu aproximativ 3.000 de ani î. Hr., dar cu toate acestea în
afara dialectului bohairic, al limbii copte, în care se mai citeşte şi
se mai cântă şi astăzi în bisericile copte din Egipt, nu avem decât
scheletul ei, lipsa vocalelor şi prezenŃa doar a consoanelor,
caracteristică a celor mai multe limbi semito-hamitice.71
Scrierea egipteană nu a fost adusă din Mesopotamia antică,
cum s-a încercat a se demonstra, ea a luat naştere în Valea Nilului.
Filologul rus M. A. Korostovtsev crede că ”scrierea egipteană a
apărut prima în lume şi este anterioară celei sumeriene şi
mesopotamiene”72. Privind critic şi în ansamblu, orice afirmaŃie de
genul acesta, oricât de mare i-ar fi competenŃa, este relativă, prin
însuşi faptul că cele mai timpurii mărturii umane nu sunt
alfabetice, ci opace.
În ultimele decenii premergătoare Dinastiei I-a (3200-
2815, î. Hr.) egiptenii foloseau toate formele principalelor semne şi
toate procedeele fundamentale ale limbii lor. Astfel în epoca
Imperiului timpuriu scrierea era deja formată. Această scriere a
fost numită hieroglifică, de către greci, de la χιερος - γλιφο cu
sensul de sculptură sacră, întrucât cele mai vechi înscrisuri erau
săpate exclusiv pe zidurile templelor şi monumentelor funerare.
Hieroglifele apar în textele greceşti din Egipt ca litere sacre
(gramata hiera) şi reprezintă o traducere a cuvintelor egiptene
ssnmdwmtr, însemnând scrierea cuvântului zeu şi ssnpr’ nh,
însemnând scrierea Casei VieŃii, în care se găsea atelierul de scris
cărŃi şi acte ale templului; aşa zisul scriptorium din mănăstirile
medievale.73Formele acestor hieroglife erau desene ale fiinŃelor vii

71 Constantin Daniel, CivilizaŃia Egiptului antic, Editura ŞtiinŃifică,

Bucureşti, 1962, pag. 199.
72 M. A. Korostovsev, Introducere în filologia egipteană, Moscova,
1963, pag. 25.
73 Şerban Andronescu, Cadmos, scurtă istorie a scrisului, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, pag. 83.
57
şi ale lucrurilor şi reprezentau cuvântul sau făceau numai aluzie la
înŃelesul lui. De exemplu, gioaga, arma triburilor libiene, şi o fâşie
de pământ deşertic desemnau Libia. Dar pentru fiecare din cele 24
de consoane, din timpul Imperiului Timpuriu, exista câte un semn
specific. Ex. divinitatea reprezentată era însoŃită de semnele Hh
care însemna milion, sugerând că reprezentarea antropomorfică sau
zoomorfică se referă la infinitivul divin şi nu la efemerul uman ori
animalic. Înscrierile de pe vasele cu provizii încep a fi făcute, încă
cu Dinastia I-a, folosindu-se un anumit tip de cerneală. Cu Dinastia
a II-a sporeşte cursivitatea scrierii acestor inscripŃii. Acest progres
nu a încetat niciodată.74
Pentru un studiu mai facil se pot constitui şase etape: limba
timpurie, cea a Imperiului Vechi, a Imperiului de Mijloc, limba
Imperiului Nou, limba demotică şi limba coptă.
Limba veche este o prelungire a celei timpurii. Scribii au
elaborat un scris mai special, mai rapid. Se constituie limba
hieratică, pentru papirusuri. Numele acestei scrieri este dat de greci
şi vine de la termenul hieraticos care înseamnă casa preoŃilor. Prin
caracterul lor simplificat, semnele acestui scris se asemănau prea
puŃin cu hieroglifele iniŃiale. Cercul cunoaşterii lor se limita la
scribi, marii demnitari, femeile de vază şi fiii acestora, care
îndeplineau, în gospodăriile părinŃilor lor, funcŃia de scribi.
Acumularea de cunoştinŃe deosebite, în regatele Timpuriu şi Vechi,
a permis şi mijlocit egiptenilor ridicarea marilor construcŃii,
construirea sistemului de irigaŃii şi elaborarea literaturii morale şi
sapienŃiale.
Limba Imperiului de Mijloc deşi apropiată de cea din
epoca veche, se deosebea de aceasta prin cursivitate. De aceea ea
se scrie îndeosebi pe papirusuri. Avântul ei îl evidenŃiază ştiinŃa
socotitului şi a măsurătorilor, posibilitatea de rezolvare a
problemelor complicate, începutul operaŃiunilor matematice care
foloseau termenul de necunoscută, numărul πι pe care-l considerau
egal cu 3,14 reuşind astfel să calculeze volumul trunchiului de
piramidă şi poate chiar suprafaŃa emisferei.75

74 I. P. Frantev, Op. cit., pag. 147-148.

75 Ibidem, pag. 276.
58
 Limba Imperiului Nou numită, în timpul regelui
Amenophis IV, neoegipteană, apare prin faptul că scribi grămătici
nu se mulŃumesc să copieze lucrările din Imperiul de Mijloc, ci le
întocmesc artistic. Imagini pictate pe monumente funerare sunt
însoŃite de cântece. Aşa se face că odată cu Dinastia a XIX-a apare
o bogată literatură artistică care a folosit noua limbă egipteană
vorbită.
Limba demotică s-a format în Egiptul de Jos din vechea
scriere în jurul anului 700 î. Hr. Este rodul unei renaşteri artistice şi
culturale cunoscută sub numele de reforma saită. Numele de
demotică i s-a dat pentru că a fost expresia unei mişcări de masă.
Triumful acestei scrieri se face doar în sec. VI, î. Hr.
Limba coptă reprezintă o dezvoltare a limbii egiptene, o
îmbogăŃire a ei cu elemente greceşti. Dacă vechile limbi egiptene
se caracterizau prin laconism şi concizie, propoziŃiile fiind scurte,
ca în limba ebraică, iar ideile exprimate în forma cea mai scurtă cu
putinŃă, limba coptă devine mai flexibilă. În textele ei termenii
greceşti ajung până la 25%. În ultimul ei stadiu de dezvoltare limba
coptă cuprinde mai multe dialecte: boharica, sahidica, akhmimica,
faiumica, etc. În unele dintr-acestea au scris unii dintre părinŃii
Bisericii creştine a primelor trei secole. Dar scriitorii creştini au
aliniat sintaxa acestora după cea a limbii greceşti, au înlocuit
termenii prea des folosiŃi în temple şi au legat cuvintele şi
propoziŃiile prin numeroase conjuncŃii împrumutate din
vocabularul grec. Limba coptă a încetat să mai fie vorbită pe la
mijlocul sec. al XIX-lea d. Hr., dar este încă cântată şi citită în
bisericile creştine copte din Egipt.
Câteva cuvinte din vocabularul egiptean au pătruns şi în
limba română, prin mijlocirea BIBLIEI, a limbii franceze, a
textelor turceşti, greceşti şi latineşti. Dintre aceste cuvinte mai
uzuale sunt: abanos, bazalt, chimie, Egipt, faraon, gumă, ibis,
mahon, natron, oază, papirus, phenix, sfinx, ureus.
Studierea vechilor limbi egiptene a fost posibilă după
descifrarea reuşită de Jan Francisc Champollion (1790-

59
1832).76Abia de atunci lumea modernă şi contemporană s-a întâlnit
cu valorile morale ale multmilenarului Egipt. Şi aceasta graŃie
faptului că egiptenii au predat aceste valori în şcoli, le-au dăltuit
pe pereŃii mormintelor, mastabelor, piramidelor, templelor, pe
stelele funerare, le-au înscris pe sarcofage, pe papirusuri, pe
cioburi, pe oase, pe piei de animale, dar şi în inimi şi le-au povestit
din generaŃie în generaŃie. Multe dintre acestea au fost distruse de
trecerea timpului, de războaie, de calamităŃi, de mâna răuvoitoare a
omului, dar au rămas totuşi suficiente pentru ca noi să ne putem
face o părere obiectivă despre felul cum au vieŃuit, cum şi-au dus
viaŃa religioasă, cum au gândit în, cadrele religiei, ale filosofiei,
cum au privit viaŃa viitoare. Din textele rămase fac obiectul
studiului de faŃă: Textele Piramidelor, Textele Sarcofagelor,
Cartea MorŃilor, Povestirile Morale şi Textele SapienŃiale.
Textele Piramidelor au fost identificate de marele
egiptolog A. Mariette şi publicate pentru întâia oră de G.
Maspero.77 Aceste texte sunt dăltuite pe pereŃii culoarelor
piramidelor, pe pereŃii camerelor unde erau depuse mumiile
faraonilor şi obiectele trebuitoare. Scrierea lor poate fi dovedită pe
timpul Dinastiei a V-a (2563-2423, î. Hr.), specialiştii
nominalizându-l, pentru perioada de început pe regele Unas, care
ar fi domnit 30 de ani, iar pentru sfârşit pe regele Pepi II. Acesta
din urmă îngăduind reginei sale să-şi scrie pe pereŃii mormântului
aceste textele sacre rezervate doar regelui, ceea ce echivala cu
posibilitatea reginei de a comunica directe cu cerul. Acest
precedent va declanşa copierea textelor sacre, în perioada
intermediară imediat următoare, pe sarcofagele demnitarilor şi ale
nobililor. Textele piramidelor urmăreau ascensiunea faraonului la
cer, uzând expresia texte tu.
Textele Sarcofagelor sunt scrise în hieratică şi folosesc
expresia mai îndrăzneaŃă de texte eu. Cu alte cuvinte repausatul
rostea descântecele la persoana I - a, rareori la persoana a III - a.

76 Margatet A. Murray, The splendour that was Egypt, Book Club

Associates, London, 1979, pag. 193, reeditare.
77 Constantin Daniel, Op. cit., pag. 216.
60
 Cartea MorŃilor are izvoarele comune cu Textele
Sarcofagelor. Alcătuirea ei s-a început în Imperiul de Mijloc, dar
definitivarea ei s-a făcut prin sec. VII, î. Hr. Ideea care străbate
această colecŃie este că pentru a fi nemuritor nu mai este suficient
să ştii să pronunŃi vrăji, rugăciuni, descântece şi să cunoşti
formulele lor, ci este de trebuinŃă mai ales a vieŃui conform Ma’At
înŃeleasă ca adevărul şi dreptatea. Abia acum această colecŃie,
accesibilă celor mulŃi, va avea un efect pozitiv asupra vieŃii
cotidiene şi va fi pentru toŃi o călăuză pentru lumea de dincolo.
Povestirile morale au un rol deosebit pentru lumea de
dincoace, cea cotidiană. Scrierea lor începe prin 2800 î. Hr. şi se
încheie prin anii 100 î. Hr. Conceptul central al acestor scrieri este
Ma’At, care are dimensiuni ontologice şi axiologice fără de care nu
se poate concepe existenŃa în societate şi în final unirea cu
divinitatea postulată ca posibilă în cadrul panteismului egiptean.
Literatura sapienŃială a fost cultivată de timpuriu în Egipt
şi s-a dezvoltat fără egal datorită condiŃiilor sociale, economice şi
politice absolut specifice ale statului egiptean, primul stat din lume
cu totul diferit de polisurile sumeriene, babiloniene sau siriene.78
Această literatură a ajuns până la noi în şapte cărŃi integrale, cinci
fragmentare, iar şase doar cu numele. Culegeri din acestea
punctează întregul arc al civilizaŃiei egiptene, iar numele autorilor
lor, reale sau fictive, ne-au fost transmise ca model de preamărire a
înŃelepciunii.79 Aceste cărŃi cuprind: maxime, proverbe, aforisme,
sentinŃe, sfaturi pentru viaŃa cotidiană şi îndrumări pentru reuşita
în carieră, în familie sau în administraŃie, inclusiv pentru
regalitate, dar şi îndrumări pentru o bună pomenire şi o bună
judecată după moarte.

Câmpul credinŃelor religioase

În cercurile de specialişti se cunoaşte faptul că în Egiptul
antic preoŃii au încercat mai mereu o sistematizare a religiei

78 Constantin Daniel, Cultura spirituală a Egiptului antic, Editura Cartea

românească, Bucureşti, 1985, pag. 112.
79 Sabatino Moscati, Vechi imperii ale Orientului, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1982, pag. 163.
61
egiptene. Aşa se face că deşi ea nu se prezintă ca un tot unitar, ci
mai degrabă ca o varietate de mini-sisteme, puse unul lângă
celălalt, rareori în armonie, totuşi ideea doctrinară ce străbate cele
două mari imne închinate lui Amon şi Aton, este aceea de «zeu
unic cum nu-i altul», care idee este concretizată în cult prin
existenŃa funcŃiei înalte de Mare Preot, în jurul căruia pivotau
celelalte structuri şi elemente de cult. Această stare mai aparte în
care în jurul unei credinŃe monoteiste gravitează un evantai de
credinŃe rezidă în stratul de bază administrativ, în alte cuvinte, este
determinat de unirea într-un stat centralizat a două state în care la
rândul lor s-au unit 42 de centre statale primare sau ginŃi care îşi
aveau propria lor exprimare doctrinară şi de cult. Prof. Dr. Remus
Rus80 vede înainte de anul 4000, î. Hr. pe fiecare trib egiptean
independent, cu credinŃă proprie, pe care o definea în limbaj
propriu şi o exprima într-un cult oficiat în propriile temple, prin
sacerdoŃi proprii. După unificare, fiecare trib a păstrat o oarecare
autonomie care a fuzionat într-o structură religioasă egipteană
caracteristică. Au fost păstraŃi zeii fiecărui trib formându-se un
panteon de zei adoraŃi în diferite locuri apoi treptat, treptat, ei au
fost incluşi, prin înrudire, într-o ierarhie unitară. Rezultă că
numărul zeilor egipteni se datorează mai mult numelor decât
numărului lor propriu-zis. În acest context referindu-ne la zeul
creator, acesta era la Heliopolis Atum, la Memphis Ptah, la
Hermopolis Thot, la Theba Amon, la Edfu Horus, iar la Elefantina
Khnum. În ordine alfabetică cei mai importanŃi zei sunt:
Amon care este zeul prin excelenŃă al Imperiului Egiptean de
Mijloc consacrat de regele Amenemhat I. Acest rege este şi primul
care-i poartă numele. Zeul Amon a avut o strălucire îndelungată,
mai ales la Theba. Asociat pentru început zeului Min, zeu al
bărbăŃiei şi al fertilităŃii, s-a unit apoi cu zeul Ra constituind
binomul Amon-Ra. De la acest moment, Amon cel ascuns şi-a
început cariera de divinitate atmosferică, urmând a sfârşi ca zeitate
solară. Împreună cu Amaunet, mama şi soŃia sa formează o
pereche importantă în marea odgoadă sau grupă de 8 zei de la

80 Al. Stan - Remus Rus, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi

de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991, pag. 59-60.
62
Hermopolis. Amon va intra şi în conŃinutul triadei Amon-Mut-
Khonsu, la Theba. Reprezentarea sa este antropomorfică cu
coroană de fier, iar animalele sale sacre sunt berbecul şi gâsca
egipteană, numită şi “Nil”.
Apis o zeitate foarte veche, numită şi “Boul Apis”, “Taurul sacru”,
înaripat, asociat lui Ptah, Ra şi Osiris. Centrul consacrat adorării
lui era Memphis, în Deltă. Garanta fecunditatea şi puterea.
Reprezentarea sa hieroglifică era un disc solar cu un şarpe ureus
între coarne. Pe acest zeu l-a reprezentat Aron la cererea fiilor lui
Israel, în pustiul Sin, în forma de viŃelului de aur. (Ieş. 32, 1 şi u.)
Aton, discul solar, reprezenta soarele, ca astru. Venerat în Imperiul
de Mijloc, cunoaşte apogeul prin reforma de la Tell-el-Amarna,
când este venerat ca şi cum ar fi singurul zeu. Odată cu moartea
protectorului său, Amenophis al IV-lea, cultul său a fost prigonit
vreme de mai bine de două secole. Aton rămâne totuşi în pleiada
marilor zei, iar imnul său a ajuns până la noi.
Atum zeu creator, sta în fruntea eneiadei, grupa celor nouă zei, de
la Heliopolis. Reprezentarea sa se făcea antropomorfic, dar şi în
chip de reptilă crocodil. Tată a lui Su, zeu atmosferic, şi al lui
Tefnut, zeu al apelor, a sfârşit cuprins în binomul Ra-Atum sau
Atum-Ra.
Geb un zeu al pământului. SoŃ al zeiŃei cerului Nut, cu care forma
un cuplu important în eneiada de la Heliopolis, are printre copii pe
Osiris. Spre deosebire de alte culturi mediteraneene, Geb este un
zeu masculin, şi numele său în semită era Adamah.
Hathor zeiŃă a cerului era reprezentată sub formă de femeie cu
urechi şi coarne de vacă sau chiar având capul unei vaci. ZeiŃă a
dragostei, a băuturii şi stăpână a celor două Ńării era soŃia lui Horus
din Edfu şi mamă a lui Horsomtus. A fost venerată mai ales în
Denderah. În vremea elenistică egiptenii cunoşteau şapte zeiŃe
Hator, corespunzătoare moirelor greceşti sau a ursitoarelor.
Horus, zeu urano-solar, reprezentat în chip de erete, ce are drept
ochi soarele şi luna, este fiul perechei Osiris - Isis. Zămislirea sa a
fost miraculoasă, prin adâncirea privirii mamei sale Isis în ochii ce
se stingeau în moarte a tatălui său Osiris. Este biruitorul lui Set. Se
încarna în fiecare faraon. A fost asimilat lui Ra. Avea diferite
nume: Ra-Hor-akhti, Ra-Horus al orizontului; Harsiesis, Horus fiul
63
lui Isis; Haueris, Horus cel mare; Harendotes, Horus răzbunător al
tatălui său; Harpocrate, Horus copil; Khentekhtai, zeul crocodil;
Harmakhtis, Sfinxul de la Gizeh sau Horus la orizont; Harmerti,
Horus cel cu doi ochi. A fost adorat mai cu seamă la Edfu, un oraş
în dreapta Nilului, între Theba şi Asuan. Fiii lui Horus erau Amset,
Duamutef, Hapi şi Kebehsenuf. Ei reprezintă cele patru puncte
cardinale, care circumscriu spaŃiul vital pe pământ: Amset,
Răsăritul; Duamutef, Apusul; Hapi, Miază-zi; Kebehsenuf, Miază-
noapte. Ei stăpâneau canopele sau vasele de alabastru în care se
păstrau viscerele, inima şi stomacul celor îmbălsămaŃi.
Khepri avea înŃelesul de “Soare răsare” sau “Soarele în Răsărit”.
Era asociat lui Ra şi împreună cu acesta forma triada solară
“Khepri-Ra-Atum. Reprezentarea sa hieroglifică era un cărăbuş.
Isis, fiica lui Geb şi Nuth, este soŃia lui Osiris şi mama lui Horus.
Este zeiŃa venerată în întreg Egiptul, dar mai cu seamă în insula
Philae, în Egiptul de Sus, unde avea şi un sanctuar. În epoca
elenistică face parte din cultul de mistere al lui “Serapis”. În
epocile hiksoşă, elenistică şi romană a fost asimilată Astartei, lui
Bastet, Hathor, Nuth, Sekhmet, Sathis, Thesmutis şi altor zeiŃe,
între care şi Demeter.
Ma’At avea mai multe valenŃe. Mai întâi ea definea perfecŃiunea
stării primordiale, când domnea pacea, ordinea, adevărul, binele şi
viaŃa. Al doilea înŃeles era de stare de dreptate impus în lume de
către faraonul ajutat de administraŃia sa, foarte bine orânduită în
acest sens. În cel de-al treilea înŃeles, Ma’At era zeiŃa care în sala
“celor două Ma’At”, sala dreptăŃii divine, dar şi a justificării
dreptăŃii din viaŃa oamenilor, cântărea în balanŃa ei faptele omului,
rânduind, împreună cu Osiris şi cei 42 de judecători, starea veşnică
a celui repausat. Ma’At mai era hrana divină a zeilor, prin care
acestora li se conferea nemurirea, dar putea fi şi “hrana mea, ca să
beau din roua sa”.81În cel din urmă înŃeles Ma’At era starea de
dreptate pe care fiecare o putea învăŃa, altfel spus, era însăşi morala
egipteană. Ca zeiŃă era fiica lui Ra. I s-a închinat un cult
independent.

81 Ioan Acsan~Ion Larion Postolache, Poezia Egiptului faraonic, Editura

Univers, 1974, pag. 46.
64
Min un zeu urano-solar, protector al fecundităŃii, bărbăŃiei şi
fertilităŃii, un zeu prin excelenŃă creator. Împreună cu Amon şi cu
Horus alcătuia triada de la Koptos şi Akhmin.
Nefer-Tum este zeul cel tânăr, care sub chipul soarelui, sta aşezat
pe flaorea de lotus, leagănul lui de copil. Era considerat fiul lui
Ptah, care pe toate le-a creat doar prin cuvânt, şi al zeiŃei Sekhmet,
de voia căreia atârna viaŃa, sănătatea şi bolile. Împreună formau
triada de la Memphis.
Nephtis zeiŃă în eneiada de la Heliopolis. Fiică a cuplului Geb-Nut
şi soŃie a lui Seth. Va avea o fiică de la Osiris, pe Anubis.
Nut zeiŃă a cerului, soŃie a lui Geb, cu care forma primul cuplu
divin în eneiada de la Heliopolis. Este mama lui Osiris şi Isis şi a
altor divinităŃi solare, lunare şi astrale, pe care se credea că le naşte
şi le înghite în fiecare zi.
Osiris zeu originar din Deltă, din oraşul Busiris sau Abusir, care-i
purta numele, a făcut carieră la Heliopolis, unde impreună cu Isis a
format un important cuplu în eneiadă. A fost considerat cel dintâi
rege al Egiptului. El pleacă în Orient pentru a-i civiliza pe barbari,
după care se întoarce în Egipt, dar cade sub uneltirile fratelui său
Seth şi a soŃiei acestuia Nephtis. Ucis, el este împrăştiat, dar Isis,
soŃia sa, reuşeşte să-l adune şi să se facă fecundată de el, şi astfel
va naşte un fiu, pe Horus, care, ajuns matur, îl va învinge pe Seth,
îl va diferi justiŃiei eneiadei de la Heliopolis şi astfel va fi pedepsit
Seth ca să-şi poarte propria-i victimă precum o barcă cârmaciul. În
final Osiris va învia, la Theba, prin rugăciunile şi strădania soŃiei
sale Isis şi a lui Horus. Deşi înviat, Osiris nu mai poate fi decât
judecătorul suprem al morŃilor, iar pentru stăpânirea zilei se
întronează Horus. Osiris este asimilat lui Ptah, Sokaris, Khonti-
Amentin, cel dintre apuseni şi altor zei. Este totodată şi zeu al
vegetaŃiei, în contrast cu fratele său Seth, zeul deşertului.
Ptah zeu prin excelenŃă cosmocrator, protectorul oraşului
Memphis, reprezentat antropomorfic ca un tânăr cu părul scurt, a
creat lumea prin cuvântul exprimat. Izvor al înŃelepciunii şi al
ştiinŃei era şi patron al meşteşugurilor. La greci a fost identificat cu
Hefaistos.
Ra (Re) făcea parte din eneiada de la Heliopolis. Consacrarea sa
aparŃine Imperiului Vechi, în timpul căruia o mulŃime de regi îi
65
purtau numele. Tot în acea perioadă se ciopleşte, în stânca de la
Gizeh, sfinxul, care iniŃial purta pe creştet un disc solar din aur, cu
rolul de a capta razele soarelui, mai înainte de firescul răsărit, şi de
a le proiecta peste Valea Nilului, pentru ca soarele să lumineze cel
dintâi Egiptul, considerat primul pământ ieşit din Apele
primordiale, în creaŃie. Ra era tatăl ordinii şi al dreptăŃii, Ma’At şi
părintele întregii lumi. Asimilat mai multor zei a devenit: Atum-
Ra; Ra-Hor-Akhti; Sokeh-Ra; Amon-Ra; Khepri-Ra-Atum.
Simbolul său este germenele uman creator.
Serapis o divinitate sincretistă creată de către preotul şi istoricul
egiptean Manethon şi grecul Timotheus, cel iniŃiat în mai multe
mistere. Aceasta s-a făcut la cererea regelui Ptolomeu Soter, la
începutul secolului trei î. Hr., care considera că astfel îşi va întări
domnia. În numele acestui zeu intrau: Isis, Osiris, Ra şi bineînŃeles
Apis. Adorarea lui s-a făcut mai ales în oraşul Alexandria. Grecii l-
au identificat cu Helios sau cu Zeus. Rolul lui a fost soteriologic, el
făcând parte din mişcarea vremii.
Seth fiu al cuplului primordial din Heliopolis, Geb şi Nut, are ca
soŃie pe Nephtis, iar uneori pe Anat sau Astartea. Ca zeu al
deşertului şi al furtunii este potrivnic fratelui său Osiris. Cei care l-
au venerat, în Egipt, au fost hiksoşii în capitala lor, din Deltă,
Avaris. Probabil, pentru această cauză, egiptenii l-au detestat,
considerându-l un zeu al Ńărilor străine. Mai târziu, pe timpul
Dinastiei a XX-a, a fost reabilitat de către primul rege al acestei
dinastii, Sethnakht, 1200-1198, care-i poartă şi numele. Seth este
apropiat semitului “Satan”.
Toth era zeu al înŃelepciunii, al legilor şi al textelor sacre, al
timpului şi al calendarului; ochi al Lunii, curier şi mesager al
zeilor. Grecii l-au identificat cu Hermes. Originea lui primară nu se
cunoaşte. Reprezentarea sa se făcea prin pasărea Ibis şi maimuŃa
babuin.
Unora li s-a stabilit apelativul de unicul, de exemplu,
marele Amon poate fi considerat singurul zeu adevărat, deŃinător al
prerogativelor divine, cunoscut sub numiri diferite. Această idee
este dealtfel vehiculată, de timpuriu, de către literatura poetică
egipteană.

66
 Amon este slăvit ca unul care este: “Stăpân şi rege peste
zeii toŃi / Pe care mulŃimea-l sărbătoreşte / în ziua a şasea şi a
şaptea”. El este oarecum fără de nume, pentru că nu poate fi viu,
fie zeu, fie om, căruia zeul i-ar descoperii adevăratul său nume. De
aceea el se lasă doar numit de cei ce nu pot altfel să-l slujească: “Şi
faŃă de copiii tăi Ńi-ascunzi adevăratul nume / sub denumirea de
Amon. Slăvit fii zeu fericit şi unic!” Sub diferite nume Amon este
definit creatorul: “Tu ai făcut de unul singur / tot ce se află
pretutindeni; / zeu cu desăvârşire unic, / creat-ai tot ce are viaŃă. /
Din ochii tăi coboară omenirea, / din gura ta se întrupară zeii. /
Eşti cel ce iscă iarba păscută de cirezi / şi pomii roditori culeşi de
oameni; / eşti cel ce-ndestulează şi peştii din pârae / şi păsările ce
străbat văzduhul. / Tu dai suflare plodului din om / şi hrana
puişorului de vierme”.82
În contextul acestei exprimări înŃelegem de ce Eduard
Schure83 afirma că Egiptul este, din punct de vedere istoric, altarul
principiilor, arca ideilor primordiale şi a simbolurilor motrice, şi
că trebuie să privim Egiptul ca pe unul din strămoşii
monoteismului iudeu şi al politeismului grec, cele două fluvii ale
cunoaşterii, care curg în aceste două civilizaŃii şi care au ajuns să
se întâlnească în religia creştină şi în conştiinŃa morală, în ştiinŃa
raŃională şi în artă. Dar aceste sinteze s-au realizat în timp. La
realizarea lor au contribuit: divinitatea, preoŃii şi regii deopotrivă.
Dintre regi se remarcă cu încercarea de reformă monoteistă
faraonul Amenophis IV (1379-1362, î. Hr.), care, sub influenŃa
educaŃiei heliopolitane pe care a primit-o, dar şi sub influenŃa soŃiei
sale regina Nefertiti de neam indo-european hurrito-hittit, deşi
bolnăvicios şi aproape diform, a descoperit semnificaŃia religioasă
a bucuriei de a trăi84 şi a încercat să impună întregului Egipt o
credinŃă cvasi-monoteistă şi o slujire participativă. Pentru a şi reuşi

82 Ion Acsan şi Ion Larion Postolache, Poezia Egiptului faraonic,

Editura Univers, Bucureşti, 1974, pag. 43-47.
83 Eduard Schure, Sanctuarele orientului, Editura Princeps, Iaşi, 1994,
pag. 68.
84 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol. I, pag.
112.
67
el asigură condiŃiile considerate necesare: clădeşte un oraş, mai la
Nord, pe care-l va numi Akhetaton (oraşul lui Aton), înalŃă în noul
oraş temple închinate lui Aton (discul solar), temple (mare şi mic,
pentru rege, respectiv regină) care nu erau acoperite, pentru ca
discul solar să poată fi adorat în toată splendoarea sa; suprimă
drepturile marelui preot al lui Amon, de la Theba, anulează
celelalte culte, mută administraŃia imperiului de la Theba la
Akhetaton (azi Tell-el-Amarna) şi obligă pe toŃi la adorarea
unicului zeu, Aton. Marele preot, al acestei divinităŃi, va fi el
însuşi. Pentru slăvirea zeului el a compus, după modelul Marelui
imn către Amon, un imn intitulat Marele imn către Aton, şi
rugăciuni. S-au păstrat doar imnul şi fragmente din două rugăciuni.
Imnul prezintă o adevărată teologie cvasi-monoteistă exprimată
intr-un conŃinut foarte apropiat conŃinutului Psalmului biblic nr.
103.
Nivelul optim la care a funcŃionat sistematizarea credinŃei
a fost cel al triadei. În epoca timpurie ce poate precede sau poate să
coincidă cu Epoca Thinită, dinainte de 3.500 î. Hr. era cristalizată
treimea: Osiris, Isis şi Horus. Din limbajul mitului lui Osiris se
desprinde ideea că această triadă aparŃine epocii «Tep Zepi», acelei
«Prime Ore» ale omenirii în care zei şi oameni erau împreună în
Paradisul Pământ, iar Ma’At ca ordine, viaŃă, adevăr, bine,
nemurire era stare şi hrană şi zeiŃă sau viaŃa tuturor.
Pe la sfârşitul Epocii Thinite, în timpul Dinastiei II-a
(2815-2778 î. Hr.) credinŃa este predominată de zeul Seth. Perioada
este pregătitoare constituirii noii forme de organizare şi conducere
care se va instala odată cu Dinastia a III-a (2778 î. Hr.) cu capitala
la Memphis şi revitalizarea doctrinei treimice: Ptah, Sekhmet şi
Nefer Tum, ca triada de la Memphis, care se impune odată cu
întronizarea soarelui şi hotărârea ca noua capitală să fie numită
Casa Soarelui, în limbajul grecesc Heliopolis. În perioada
Imperiului Vechi, condus de la Memphis, se dezvoltă tot mai
pregnant cultul soarelui şi ca efect statal se vor ridica marile
piramide.
După prima perioadă intermediară de la sfârşitul mileniului
trei, pe la anul 2000 î. Hr. se structurează Imperiul de Mijloc, care
va revitaliza cultul soarelui şi va consacra Marele imn către Amon.
68
 Perioada Imperiului Nou (1580-1085 î. Hr.), cu noua
capitală la Theba, se deschide cu sinteza Ra-Osiris care anticipează
reforma lui Amenofis al IV-lea sau Reforma ratată de la Tell-el-
Amarna ce lasă în istoria credinŃelor marea sinteză ATON, cuprinsă
în versificaŃia de azi sub numele de Marele imn al lui Aton.
Restaurându-se administraŃia, după mişcarea monoteistă iniŃiată şi
susŃinută de Amenofis IV, la Theba se impune binomul Amon-Re
sau Amon-Ra. În ultima perioadă egipteană precreştină, perioada
ptolomaică se va dezvolta, la Alexandria, cultul sincretist al lui
Serapis. Concomitent cu aceste sinteze, tot de timpuriu, la
Heliopolis, zeii suverani au fost organizaŃi în Eneiadă; la
Hermopolis clerul organizează zeii într-o Odgoadă, în care zeul Ra
apare cel din urmă.
Unitatea pe care o găsim implicit, dar nu suficient de bine
exprimată, în credinŃă apare în cult, remarcându-se de la structura
templelor la ceremoniile religioase, de la formele de rugăciune la
ritualuri, imensele distanŃe de spaŃiu şi timp ne influenŃând decât
parŃial o societate care a păstrat şi elogiat, prin vremi, un
patrimoniu religios-cultural comun. Aceste elemente, de religie şi
cultură, explică prezenŃa principiilor morale şi existenŃa cărŃilor
sapienŃiale egiptene, precum şi înrudirea pe care acestea o au faŃă
de principiile morale şi cărŃile sapienŃiale vechitestamentare.

Câmpul ideilor cosmologice şi antropologice

Spre deosebire de alte civilizaŃii, în cadrul celei egiptene,
miturile nu sunt povestite coerent, nu formează versiuni canonice,
iar dacă au fost constituite în genuri folclorice, nici aceasta nu
putem şti din cauză că limba egipteană a trecut prin diferite faze de
dezvoltare, iar în perioada greco-romană ea a fost practic înlocuită.
Rezultatul este că cea mai deosebită civilizaŃie a tuturor timpurilor,
care a durat peste trei milenii şi care a lăsat cele mai măreŃe vestigii
arheologice, monumentale şi culturale, este nevoită să vorbească
despre începuturi doar prin intermediul unor aluzii aflate în
colecŃiile vechi consacrate ca: Textele Piramidelor (~2500-2300,
î.Hr.); Textele Sarcofagelor (~2300- 2000 î. Hr.) şi Cartea
MorŃilor (după 1500 î. Hr. până în secolul VII î. Hr.). M. Eliade
crede că “despre zeii creatori, fiecare oraş important îl situa pe
69
primul loc pe zeul său. Schimbările dinastice erau de multe ori
urmate de schimbarea capitalei. Atari evenimente îi obligau pe
teologii noii capitale să integreze mai multe tradiŃii cosmogonice,
identificând zeul lor local principal cu demiurgul. Când era vorba
de zei creatori, asimilarea era uşurată de asemănarea lor
structurală (... ). Asemeni atâtor altor tradiŃii, cosmogonia
egipteană începe cu apariŃia unei coline din Apele primordiale.
ApariŃia acestui “Loc dintâi” deasupra imensităŃii acvatice
semnifică ivirea pământului, dar totodată a luminii, a vieŃii şi a
conştiinŃei”.85
Acest “loc dintâi”, s-a mai numit şi “Colina de nisip”. Ea
făcea parte, de drept şi de fapt, din cadrul complexului religos de la
Heliopolis. Dar întâietatea şi-au disputat-o mai multe centre, însă
diferit. Aşa bunăoară, la Hermopolis din cadrul complexului
religios făcea parte şi “Lacul”, din care a răsărit floarea de lotus,
care purta soarele copil, Nefer-Tum, principiul creator a toate.86
Prin anii ~ 2000 Ra îl asimilează, preluând şi funcŃia de
cosmocrator. În ÎnvăŃăturile pentru regele Meri-Ka-Re se spune:
“Zeul-Soare a făurit cerul şi pământul spre folosul oamenilor (...)
El a făcut aerul ca să le învioreze nările, căci ei sunt imaginile lui,
ieşiŃi din carnea lui. El străluceşte în cer, el creşte pentru ei
vegetaŃia şi animalele, păsările şi peşti, pentru a-i hrăni”.87
La Heliopolis, alte versiuni88 vorbesc despre “Pasărea
Phoenix” (Textele Sarcofagelor, IV, 181 şi u.). Într-un eseu,
Octavian Paler89 surprinde înŃelesul creator al acestei păsări: ”după
ce a zburat cinci sute sau o mie de ani, pasărea e obosită de timp
şi însetată de dragoste. Ea îşi pregăteşte rugul cum şi-ar pregăti o

85 Rundle Clark, Myth and Symbol in Ancient Egypt, pag. 263-264.

86 H. Frankfort, La Royaute, pag. 206 şi următoarele.
87 John Wilson , ANET, pag. 414-418.
Daniel, Constantin, Gândirea egipteană antică în texte, Biblioteca
Orientalis, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974, traducere din egipteană,
pag. 107-110.
88 Sauneron ~ Yoyote, La Naissance du Monde, pag. 37; S. Moreng, La
religion egyptenne, pag. 234 şi următoarele.
89 Paler, Octavian, Mitologii subiective, Editura Eminescu, Bucureşti,
1975, pag. 92.
70
mireasă patul de nuntă. Strânge crengi uscate cum ar strânge flori.
O linişte încremenită pluteşte atunci în deşert. Toate vieŃuitoarele
îşi opresc răsuflarea. Soarele aprinde rugul. Moare Pasărea
Phoenix! Moare sau renaşte? Un fir de fum se ridică şi un Ńipăt. E
un Ńipăt de moarte? Sau un Ńipăt de naştere? Acum focul învăluie
totul. Rugul e în acelaşi timp o apoteoză, iar în Ńipătul care
străpunge liniştea se insinuează parcă şi un plâns”. Un plâns de
copil nou născut prin care speranŃa pe care o da Pasarea Phoenix
este eternitatea.
La Memphis, capitala faraonilor Primei Dinastii, găsim
gravată pe piatra faraonului Şabaka (716-701 î. Hr.) teologia cea
mai sistematică privind cosmogonia, a cărei original era de până în
2700 î. Hr.. Surprinzător această teologie este o adevărată filosofie
a Logosului în care Ptah este zeul cosmocrator. El crează prin
inima sa, adică prin spiritul său şi prin limba sa. Redăm un
fragment de text după Mircea Eliade: ”Cel care s-a manifestat ca
inimă, cel care s-a manifestat ca limbă, sub aparenŃa lui Atum,
este Ptah, cel foarte vechi” (...). Ptah este proclamat cel mai mare
zeu, Atum fiind considerat numai ca autor al primului cuplu divin.
Ptah “a făcut să existe zeii”. Mai apoi zeii au pătruns în corpurile
lor vizibile, intrând “în fiecare fel de plantă, în fiecare piatră, în
toată argila, în orice lucru care creşte din stratul său şi în care ei
se pot manifesta”.90
Oamenii, erme, lacrimi, ale zeului solar Ra, au fost dăruiŃi
cu tot ce le trebuie. Totuşi când Ra descoperă că ei au uneltit
împotriva lui, hotăreşte să-i piardă. Hathor este zeiŃa care se
angajează să producă masacrul. Dar pentru că plănuia să distrugă
întreaga omenire, Ra o îmbată, reuşind în ultima clipă să-i salveze
pe oameni.

Cultele esoterice sau de mistere

Iscodind în sus pe firul viu al vieŃii de zi cu zi, pe ambele
maluri ale fluviului Nil, cel cu nume divin, dăm de un nesecat
izvor de religiozitate multimilenară şi multiformă, zeul Osiris. De
sub val de vreme ajunge la noi, ca o poveste, drama divină, cu

90 Mircea Eliade, Op. cit. vol. I, pag. 95.

71
caracter doctrinar, care va sta foarte de timpuriu la baza cultului de
mistere osirian. Acest cult care pornea legitimându-se în toate
aspectele: doctrinar, ritualic, dramatic şi soteriologic, îşi are
începutul în sec. al XVIII-lea, î. Hr. când un popor asiatic, de
origine necunoscută, de neam semit, numit “hiksoşi”, invadează
Delta şi cuceresc treptat aproape întregul Egipt. Lupta dintre Seth
şi Osiris şi fărmiŃarea celui din urmă avea corespondentă lupta
dintre Hiksoşi şi Egipteni şi fărmiŃarea egiptenilor, până în
apropierea morŃii. Şi precum Osiris a înviat, tot aşa şi Egiptul.
Tema aceasta atât de complexă, care s-a jucat pe viu câteva sute de
ani de întreg poporul, s-a concretizat într-o liturghie cosmică şi a
sfârşit într-o piesă teatrală dramatică, care se mai juca încă pe
vremea lui Herodot (484- 425 î. Hr.).

Misterele lui Osiris

Aceste mistere comportau o doctrină, un ritual de iniŃiere
pentru rege şi un aspect soteriologic naŃional. Ele vor sfârşi în
sinteza Ra-Osiris.
Aspectul doctrinar legat de Osiris aparŃine perioadei
primare a civilizaŃiei egiptene, caracterizată de starea Ma’At.
Această stare a fost alterată de pătrunderea răului. Fondul mitic ne
spune că Osiris, fiul cel mare al Cerului, Nut, şi al Pământului,
Geb, era un rege legendar, celebru prin vigoarea şi dreptatea cu
care cârmuia Egiptul. El avea drept soŃie pe Isis, sora sa celestă,
bună şi strălucitoare, şi cu care împreună umpleau tot universul de
bucurie. ÎnvăŃau pe oameni să cultive pământul şi să scrie. Dar
după ce şi-a civilizat astfel poporul, Osiris hotăreşte să plece în
Orient să-i civilizeze şi pe barabrii din Asia. În lipsa lui, ascuns în
dunele deşertului, Seth, împreună cu soŃia sa Nephtis, unelteau,
urmărind stăpânirea regatului. Isis însă n-a cedat în faŃa lor. Dar au
găsit un timp propice uneltirii. Era însuşi timpul reîntoarcerii lui
Osiris. Atunci Nephtis îi fură lui Isis, sora sa, rochia cea albă,
parfumată şi luminoasă şi o îmbrăcă. Sub acoperământul rochiei şi
poate că şi a timpului scurs, Osiris nu o recunoscu pe Nephtis şi
crezând că se întâlneşte cu Isis, se lăsă ademenit în patul adulterin
pregătit de Nephtis pe malul Nilului. Ca urmare, Nephtis avea să
nască pe Anubis, numită şi căteaua Amait ca paznic al umbrelor.
72
Osiris a fost ucis de Seth, ca urmare că a fost prins în culpa
adulterului. Seth îl taie în bucăŃi şi-l împrăştie în apele Nilului91.
Isis însă, mare magiciană, cunoaşte imediat mârşava faptă,
se acoperă în sacul şi în cenuşa întristării, scoate gemete şi strigăte
de jale şi, urcând într-o barcă nouă făcută grabnic la porunca sa, ia
în mâini cârma şi coboară pe Nil spre Deltă căutând bucăŃile
împrăştiate din trupul soŃului ei. Adună bucată cu bucată. Ajunsă
între trestiile din Delta Nilului îi găseşte capul. Îl ia în mâini, îl
priveşte îndelung şi, dintr-o dată, parcă ochii încă vii o privesc. Ei
sunt arzători şi-n ultimul lor licărit de viaŃă o pătrund. Astfel ea îl
concepe pe Horus. După această clipă de extaz, îngroapă trupul şi,
refugiindu-se în hăŃişurile Deltei, stă ascunsă până va naşte şi
creşte fiul lor Horus. Acesta, ajuns adult, se înfăŃişează eneiadei de
la Heliopolis făcându-şi cunoscute drepturile sale de moştenitor la
tronul Egiptului şi cerând pedepsirea lui Seth. Sfatul eneiadei
încuviinŃează o luptă. La început Seth îi scoate un ochi lui Horus
(Piramide 1463), dar Horus reuşeşte să-şi recupereze ochiul, pe
care-l dăruieşte tatălui său. “Horus coboară dincolo de zare, în
Ńara umbrelor, unde-l găseşte pe Osiris într-o arcă de lemn de
palmier şi, cu totul, îl aduce în palatul său din Theba. Horus
atinge cu sceptrul său regal arca, iar Isis cu magicul ei lotus, iar
apoi întind peste arcă mâinile lor fine şi puternice în care Ńineau
crucea cu mâner (semnul tau) simbol al vieŃii eterne, şi
împreunându-le cu un lanŃ de nedesfăcut, mamă şi fiu, au
pronunŃat legământul dragostei eterne, moment în care Osiris,
spărgând arca a înviat în faŃa lor într-o splendoare imaculată”92.
Horus îi oferă părintelui ochiul său recuperat de la Seth. După
această mare realizare, Seth este învins. Horus îl înfăŃişează
eneiadei spre judecare. Eneiada îl transformă pe Seth într-o barcă
care să-l poarte pe Osiris, în noapte, pe oceanul de dincolo de zare.
În fapt Seth este silit să-şi poarte propria sa victimă (Piramide 626-

91 Plutarh Meronensis, De Iside et Osiride, Omnium, que exftant,

operum, tomus secundus, continens Moralia, interprete Guliemo
Xylandro; Piramide 1867.
92 Eduard Schure, Sanctuarele Orientului, Editura Princeps, Iaşi, 1994,
pag. 132.
73
27; 651-52). Horus este întronat ca rege. ToŃi acceptă întronarea
lui. Se inaugurează un timp al păcii, dar nimic nu va mai fi ca
înainte, căci odată un zeu a murit.
Scenariul mitic, al cărui fond l-am înserat mai sus, se va
constitui în timp în elementul principal al ritualului de iniŃiere al
regelui egiptean. Acest ritual este prezentat în imaginile din
templul de la Abydos prin admirabilele basoreliefuri pictate,
dispersate în şapte capele, înălŃate de către faraonul Menmare sau
Sethi I (1312-1298, I. Hr.). Majoritatea acestora reprezentau
omagiile aduse divinităŃii de către rege. Isis este reprezentată fie în
picioare, sprijinindu-se cu mâna de umărul faraonului, fie pe tron
aşezată, aşteptându-l pe faraon. La fiecare din cele şapte capele,
regele aducea un omagiu zeului şi medita asupra destinului său
uman. Alături sunt imagini care povestesc drama lui Osiris.
Derulând această procesiune iniŃiatică, faraonul trecea din capelă în
capelă, după mersul soarelui pe cer, ca printr-o scară ascendentă,
ce-i conferea spiritualizare treptată şi identificare cu Horus,
devenind verbul lui Osiris. În baza acestei iniŃieri tainice, faraonul
va avea acces, după moarte, în sfera divină. El va deŃine cheile
porŃilor celeilalte lumi, chei încorporate în versuri magice, pe care
rostindu-le, regele, îi va sili pe zei să-l primească în cerul lor: ”O
voi zei, care locuiŃi la orizont, la hotare de cer / LuaŃi-l de mână pe
Pepi (2423 în Hr.) / FaceŃi ca el să fie un duh luminos / Printre
luminoasele duhuri. / Faceti-l să fie puternic printre zei (...) / Pepi
va străbate cerul / Şi locuitorii satelor îl vor însoŃii / Acolo Pepi va
lua marea coroană / Şi va fi încoronat precum Horus”.93
Texte de genul acesta circulau doar în casa lui faraon şi îl
priveau doar pe el. Ele erau cunoscute sub numele de “Texte Tu” şi
de obicei nu aveau un anume titlu, excepŃie făcând textul din
Piramide nr. 355, numit “Deschiderea porŃilor cerului”. Aceste
texte erau destinate ritualurilor săvârşite de faraon şi pentru faraon,
până spre anul 2263, î. Hr. când Pepi al II-lea cedează farmecelor

93 Ioan Acsan~Ion Larion Postolache, Poezia Egiptului faraonic, pag. 95

74
reginei sale oferindu-i şi ei posibilitatea să ia direct legătura cu
cerul şi să fie divinizată.94
Drama religioasă a divinului Osiris se cristalizează în
religie de mistere în perioada a doua intermediară, cuprinsă între
sec. XVIII-XVI, deşi terminologia se va fixa mai târziu. În această
perioadă poporul egiptean era vulnerabil precum zeul lor Osiris,
căci era stăpânit de hiksoşii, şi aceea-l venerau pe Seth, ucigaşul lui
Osiris. Ca divinul lor rege Osiris şi poporul era fărmiŃat de-a lungul
Văii Nilului, şi singura lui putere era speranŃa reînvierii. Această
speranŃă se răspândea în popor de către preoŃii tebani. Şi precum o
torŃă se purta pe la inimi şi le incendia, şi ca un far lumina
conştiinŃele, şi astfel cultul lui Osiris primeşte un conŃinut de
mistere, dar nu cu un aspect esoteric de grup, ci generalizat în
popor. Esoterismul poporului era valabil în legătură cu stăpânitorii
hiksoşi, care nu bănuiau forŃa renaşterii unui popor prin
intermediul unei drame divine. Aşa a ajuns ca intregul popor să-şi
poată plânge şi reprezenta în cult liturghia propriei sale jertfe.
Rândurile poporului se strângeau împrejurul Marelui Preot şi al
faraonului. În 1580, Ahmoses începe eliberarea Ńării şi reuşeşte să
alunge din hotarele Egiptului pe străinii asupritori.
Cu alungarea hiksoşilor se produce şi ieşirea egiptenilor în
Asia. Odată cu acestea, liturghia osiriană, devenită tradiŃională, se
va transforma treptat, treptat într-o piesă de teatru, prezentată
publicului de sărbători. În ritualul ei se reitera lupta dintre Osiris şi
Seth, respectiv dintre egipteni şi hiksoşi, precum şi biruinŃa lui
Horus, respectiv a egiptenilor lui Ahmoses. Herodot mărturiseşte
că a asistat la o astfel de reprezentare teatrală în oraşele Bubastis şi
Sais.95Astfel în templele egiptene s-au născut şi s-au dezvoltat
reprezentările cu subiecte luate din legende şi care au Ńinut
egiptenilor loc de dramă religioasă, dar şi de comedie96.

94 Constantin Daniel, CivilizaŃia Egiptului antic, Editura Cartea

Românească, Bucureşti, 1962, pag. 216-218.
95 Herodot, Istorii, II, 48, 59, 60, 72, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961,
pag 158-160.
96 Pierre Montet, Egiptul pe vremea dinastiei Ramses, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1973, pag. 408.
75
 Sinteza Osiris-Ra produsă în Imperiul Nou (1570- 1085)
coincide cu transformarea teatrală a liturghiei osiriene. Această
sinteză va împleti formele religioase arhaice cu cele noi. Astfel Ra,
zeul care se afla în centrul preocupărilor religioase, va suferi un
proces de osirizare. Simbolic acest proces îl reprezenta regele. El
era strălucitor, în timpul domniei, precum Ra în timpul zilei, iar
atunci când cobora în lumea morŃilor, era precum Osiris, zeificat.
Acest binom pare să reunească două contrarii, dar de fapt Ra, ca
zeu transcendent, şi Osiris, ca zeu emergent, constitue
manifestările complementare ale aceleaşi divinităŃi. În ultima
instanŃă este vorba despre acelaş mister şi anume multiplicitatea
formelor emanate de o singură divinitate. Cu această sinteză,
religia egipteană prinde noi contururi, ce vor culmina cu
“hermetismul”. Această sinteză seamănă cu un monoteism
modalist în care divinitatea singulară se manifesta precum soarele,
unul şi totuşi trei: Khepri-Ra-Atum. Imnele vor consemna aceasta:
“Te trezeşti ca un binefăcător, Amon-Re / Te trezeşti ca adevăratul
stăpân / Al celor două orizonturi / Străluceşti şi eşti plin de flăcări
/ Apari, urci şi cobori. Eşti culmea binefacerilor / Zeii şi oamenii
în faŃa rotunjimii tale îngenunchează” (Imn descoperit de Grebant
şi tradus în franceză de G. Maspero). De asemenea acelaşi fapt este
înserat şi în Marele imn către Amon: “Khepri apari în luntre, dai
porunci / Şi zeii se ivesc pe lume. / Stăpân al adevărului, Ra, de-a
pururi lăudat / În altarul tăinuit asupra zeilor domneşte. / Le-ai
dat chip felurit şi viaŃa (...) / Tu deschizi toŃi ochii, să vezi ce se
petrece în abis”.97
În acest context se spune că, în vechime, pe când sfinxul
era încă tânăr avea capul cu privirea spre soare răsare înconjurat de
un disc de aur. Sfinxul era pe atunci o imagine a zeului pe pământ.
Mai târziu faraonul a luat locul sfinxului şi imnul o confirmă: “O,
stăpân al formelor, coboară înspre faraon, / Zeifică-l în cer, dă-i
puterea ta pe pământ, / Şoim sfânt, cu aripi fulgerătoare, phoenix
multicolor, / Tu, cel care alergi neobosit / Şi exişti din
totdeauna”.98

97 Poezia Egiptului faraonic, pag. 44-45.

98 Eduard Schure, Op. cit., pag. 81.
76
 Împlinindu-şi chemările, când ziua se pleacă, discul solar
se lasă încet acoperit de lanŃul munŃilor libieni, în urma lui lăsând
un cer de un galben pal, ce te face să crezi că, în curând, se va
aşterne noaptea, dar nu este aşa, ci o arcă de aur se reflectă din
nisipurile Saharei de razele soarelui ce cade într-un rubiniu
crepuscul spre orizontul său. După o vreme, arca de lumină gălbui-
roşiatică se destramă în policromul curcubeului şi dispare lăsând în
urmă-i o lumină violacee ce creşte, ca o aureolă, şi invadează tot
cerul. Abia apoi noaptea cuprinde totul. Aceste manifestări, care se
explică fireasc prin reflexia soarelui în nisipurile Saharei şi în apele
Atlanticului, au inspirat povestea mitică a suferinŃelor lui Osiris.
Aşa se face că, cu toată ascensiunea lui Ra, Osiris nu este niciodată
uitat. Chiar dacă, puŃin desuet, mesajele sale misterioase vor fi
împrăştiate în documente; incustrate în basoreliefuri, pe pietre;
gravate în papirusuri şi reflectate de cerul crepuscular.

Misterele lui Serapis

De o parte şi de alta a cumpenei dintre anii ultimului
mileniu, de dinaintea lui Hristos, creativitatea în Egipt se
atenuează. Este un timp de obscuritate, de crize sociale şi politice
care vor duce la măcinarea puterii, la fărmiŃarea statului şi, în fine,
la cucerirea lui de către persanii lui Cambisse al II-lea, devenind
din 525, î. Hr. o satrapie a Imperiului Persan. Din această cădere
generală Egiptul se va ridica, doar după câteva secole, în timpul
Ptolomeilor. Pentru misterele lui Serapis ne reŃine atenŃia viaŃa
religioasă a Regatului Elenistic.
Ptolomeu I, numit şi Soter (305-283, î. Hr.), fiul
generalului macedonean Ptolomeu Lagos, unul dintre cei mai
talentaŃi generali ai marelui împărat Alexandru Macedon (336-323,
î. Hr.), moşteneşte un regat tânăr şi restrâns, bulversat religios, căci
Cambise îl ucise cu sabia sa pe “boul Apis” care păştea
nestingherit în păşunile Deltei, după socotinŃa egiptenilor, de mii
de ani.

77
 Ptolomeu Soter anexează o serie de teritorii pe litoralul
asiatic, întinzându-şi autoritatea până în Marea Egee (Ionică)99. Dar
lipsindu-i legitimitatea dinastică, pentru a-şi întări domnia,
hotăreşte să impună un cult sincretist, după modelul grecesc al
religiilor de mistere. Acest cult aduna în sine cultul zeilor: Osiris,
Isis, Ra-Apis. Despre acest tip de divinitate, Plutarh scria că
«regele a fost anunŃat în vis» (De Iside et Osiride, 28). Statuia
zeului a adus-o de la Sinope, unde a fost cioplită, şi aşezată în noul
oraş Alexandria, a cărui temelie a fost pusă de însuşi Alexandru
Macedon. Pentru constituirea legendei mitice şi a cultului,
Ptolomeu a însărcinat, pe de o parte, pe preotul istoric egiptean
Manethon, iar pe de altă parte, pe iniŃiatul în mai multe mistere,
hierofantul grec Thimoteos. Astfel a rezultat un cult în care se
împletesc iniŃieri tradiŃionale egiptene cu ideea soteriologică
greacă. Cultul astfel alcătuit se va exterioriza în două sărbători: una
de primăvară, numită Navigium, iar celalată de toamnă, numită
InvenŃio.
Navigium, sau “Corabia lui Isis”, deschidea perioada
navigaŃiei de primăvară. În ceremonialul acestei sărbători se
reactualizau anumite evenimente din viaŃa lui Osiris şi Isis. Pentru
început: postul, bocetele, pantonima, aminteau de suferinŃele
îndurate de aceştia din partea lui Seth. După trei zile, sfârşindu-se
manifestările dureroase, începeau, cele de bucurie, legate de
amintirea învierii lui Osiris. Ceremoniile se desfăşurau, din cauza
căldurii, seara şi în zori. Templul cel mai vestit pentru perioada
ptolomaică era cel din Denderah, care avea 12 capele împrejurul
altarului principal, un subsol, trei săli: a splendorii, a revelaŃiei şi a
universului, toate împodobite cu picturi care înfăŃişau viaŃa zeilor
consacraŃi.
În zori de zi, pe când încă nu răsărea soarele, la lumina
torŃelor, în ceaŃa densă a miresmelor arse, se deschideau porŃile
sanctuarului şi tot poporul putea să contemple statuia zeului şi să
asiste la ceremoniile săvârşite de sacerdoŃi. Aceştia intrând pe
poarta dinspre dreapta, ridicau barca cu statuia lui Isis, ieşeau prin

99 Horea C. Matei, Mică enciclopedie de istorie universală, Editura

Politică, Bucureşti, 1988, pag. 505.
78
uşa din stânga şi o purtau prin cele trei săli şi prin grădinile din
jurul templului, în simbolul căutării lui Osiris. După aceasta o
duceau în altar, prin uşa din dreapta, în sunete de sistre, în cântec
de imn, sub petale de flori, în simbolul găsirii lui Osiris şi al
învierii lui, şi o aşezau în glorie pe altar. Acest moment marca
renaşterea universală, revenirea primăverii, a dragostei şi a poftei
de viaŃă.
Această sărbătoare, deşi avea caracter de masă, comporta
şi ritualuri de mistere iniŃiatice, asemănătoare celor greceşti, de la
Eleusis. Potrivit mărturiei lui Apuleius100, în ziua hotărâtă de către
zeiŃă, Marele Preot stropea cu apă sfinŃită, de câteva ori, pe neofitul
ce urma a fi iniŃiat şi în secret îi dădea unele recomandări care nu
sunt făcute pentru nedemna voce omenească. Apoi, în faŃa întregii
asistenŃe, îi spunea să se abŃină de la carne şi vin, timp de 10 zile.
În seara iniŃierii, mulŃimea credincioşilor îi oferea daruri, apoi,
înveşmântat într-o tunică de in, era călăuzit de preot în cea mai
retrasă capelă a sanctuarului. “Mă vei întreba plin de curiozitate,
atent să afli ce s-a mai spus, ce s-a mai făcut? Aş spune-o dacă s-
ar putea, ai afla-o dacă ar fi îngăduit s-o auzi (...). Totuşi poate o
dorinŃă evlavioasă te Ńine în cumpănă; nu te voi lăsa nerăbdării
tale multă vreme. Ascultă deci, călcând pragul Prosepinei (numele
grecesc al zeiŃei cu rol deosebit în misterele eleusine), am revenit
purtat de-a lungul elementelor. În mijlocul nopŃii am văzut soarele
strălucind; am putut contempla, faŃă în faŃă, pe zeii celeşti şi m-am
închinat lor de aproape”. (Apuleius, “Metamorfoze”, XI, 23)
Este desigur vorba despre o experienŃă de tip iniŃiatic a
morŃii şi învierii, dar căreia nu i se cunoaşte conŃinutul specific. În
urma acestei inŃieri, mystul identificat, în perspectiva eshatologică,
cu Osiris-Ra-Horus, este îmbrăcat în 12 haine ritualice, iar în cele
din urmă este împodobit cu cununa de palmieri. Astfel împodobit,
stând în faŃa statuii lui Isis, pentru el o astfel de zi este ziua de
sărbătoare a renaşterii sale în sânul misterelor. Ultima zi este de
încheiere, e ziua banchetelor.

100 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol. II, pag.
267-268.
79
 Inventio, sărbătoarea oserapiană de toamnă, avea loc între
29 octombrie şi 1 noiembrie. În acest timp tomnatic, natura
întreagă se pregăteşte să moară puŃin. În plus, s-a scurs o jumătate
de an de la sărbătoarea primăverii, “Navigium”. Cel iniŃiat
primăvara va cunoaşte acum “misterele nocturne ale zeului
suprem”. (Apuleius, “Metamorfoze”, XI, 28) Gloria acestui cult de
mistere durează aproximativ un secol, până spre jumătatea
secolului II, î. Hr., după care, slăbind autoritatea centrală, slăbeşte
şi vitalitatea cultului religios impus de rege. Acest cult va pătrunde
în Asia Mică şi va ajunge până la Roma. În Egipt, misterele vor
deveni o ştiinŃă esoterică care va sfârşi înscrisă în papirusuri şi dată
uitării, pentru mai bine de un mileniu şi jumătate. Dar şi astfel,
făcute sul, acele practici ancestrale au păstrat în ele potenŃialitatea
care le va traduce în “Hermetism”.

Hermetismul
Este un cult de mistere care-l are în centrul atenŃiei pe
“Toth”, zeul înŃelepciunii, al legilor, al textelor sacre, al timpului
şi al calendarului, identificat de greci cu “Hermes”. Cu numele de
Hermes, îl amintesc şi unele însemne hieroglifice, care-l definesc
“de trei ori mare”, adică “Trismegistul”. Hermes ar fi mers de trei
ori în Egipt, în trei perioade mitice: înainte de potop, în timpul
potopului şi după potop. Aceasta s-ar fi întâmplat din porunca
zeilor, cu scopul de a depozita învăŃătura secretă mai înainte
transmisă. Dar pentru că Hermes nu ştia cu certitudine cum se va
produce potopul, el a scris învăŃătura sa pe ziduri de lut, ca să nu se
strice de foc şi pe ziduri de piatră, ca să nu se strice de ape. El s-a
dovedit a fi astfel păstrătorul stiinŃei antice timpurii, medii şi târzii.
Această ştiinŃă ocultă va fi cunoscută sub numele de “hermetism”.
Hermetismul cuprinde aşadar totalitatea credinŃelor, a ideilor şi a
practicilor religioase cuprinse de literatura hermetică. Este vorba
de o culegere de texte, de valoare inegală, redactate între sec. III, î.
Hr. şi III, d. Hr. În cadrul lor delimităm două categorii: scrieri ale
hermetismului popular şi literatura hermetică savantă.
Scrierile hermetismului popular sunt: astrologice: Liber
Hermetis Trismegisti, Cartea sacră de la Hermes la Asclepios;

80
oculte: Phisika şi Mystika, Cartea simpatiilor, Kyranides;
alchimice: Phisika şi Mystika, Tabula Smaragdina.
Literatura hermetică savantă este cuprinsă în 17 tratate,
dintre care cele mai reprezentative sunt: Poimandres şi Asclepios;
Fragmentele din Stobaios (cel mai deosebit este “Kore Kosmu”
sau “Pupila lumii”) şi altele.
Elemente de doctrină se găsesc în ambele tipuri de scrieri.
Unele, dintre cele mai vechi, au fost fixate în scris în sec. III, î. Hr.
Ele cuprind un sincretism iudeo-egiptean, dar şi influenŃe ale
dualismului iranniano-gnostic şi platonice. Dar în fapt Pytagoras şi
Platon şi-au perfecŃionat învăŃătura în Egipt. Textele prezintă reŃete
magice, tratate privind magia naturală şi ştiinŃele esoterice (oculte).
Aceste ştiinŃe nu le poŃi pătrunde dacă zeul nu le revelează. Aici
intervine transmiterea învăŃături prin iniŃieri. IniŃierea se face prin
rugăciune şi cult, iar la nivel inferior prin constrângere magică.
Rezultă că şi în textele populare se regăsesc concepŃii caracteristice
literaturii savante (doctrina corespondentelor: macrocosmos /
microcosmos). Textele hermetismului savant sunt considerate
revelate de însuşi zeul Toth (Hermes). Cu toate acestea ele cuprind
două doctrine separate: una optimistă, cu caracter monoteist-
panteist, iar cea de-a doua pesimistă, cu caracter dualist.
Doctrina optimistă prezintă bun şi frumos întregul cosmos,
care e pătruns de divinitate. În acest cosmos se ascunde Ziditorul.
Contemplând frumuseŃea cosmică se ajunge la frumuseŃea lui
Dumnezeu. Acest cosmos e creaŃie a iubirii divine: “să se facă
natura! Şi un obiect feminin de cea mai mare frumuseŃe Ńâşni din
vocea sa. Recunoscându-şi supunerea faŃă de Tatăl, Natura se
împreună cu Truda şi aduse pe lume Plăsmuirea. Dumnezeu umplu
atunci de taine toate cele făcute şi le-o dădu pe Isis ca divinitate
protectoare” (Kore Kosmu, XXIII, 13).
De asemeni, omul creat după chipul Logosului divin, a
primit în grijă creaŃia (Poimandres, I, 13). Misiunea sa este de a
admira şi adora lucrurile celeste, precum şi de a avea grijă şi a
cârmui peste cele pământeşti (Asclepios, 8). Astfel omul este o
verigă, un inel important între Dumnezeu şi Natură, o fiinŃă vie,
muritoare, dar podoaba fiinŃei vii şi nemuritoare (Codex

81
Hermeticum, IV, 2). S-a ajuns astfel la triada: Dumnezeu, Om,
Natură.
Doctrina pesimistă prezintă lumea ca o lucrare indirectă a
lui Dumnezeu, care crează un “Demiurg”, prin care să-şi continue
opera creatoare. De la acest Demiurg izvoreşte slava şi mizeria
umană. Un scenariu, din “Poimandres”, I, 14, prezintă Logosul
divin făurind la început un Demiurg, care face la rându-i natura şi
pe om. Omul era un “antropos divin”, stăpân deplin asupra lumii,
asupra fiinŃelor muritoare şi asupra animalelor lipsite de raŃiune. El
se aplecă prin învelişul materialnic şi îşi dezvălui astfel frumoasa
sa înfăŃişare, în care se oglindea frumuseŃea lui Dumnezeu. Când
Natura îşi dădu seama că omul are în el frumuseŃea nesecată şi
întreaga energie se pătrunse de iubire faŃă de om. Cât despre om,
zărindu-şi forma sa în ape, se îndrăgosti de ea şi rămase astfel să
locuiască în forma fără de raŃiune. Iar Natura primindu-şi în ea
iubitul, îl înlănŃui şi se uni cu el arzând de iubire.101 Din această
înlănŃuire el nu se mai poate ridica la Dumnezeu decât prin fuga de
lume sau comportându-se ca un străin faŃă de ea. Aici au găsit
îndemnul anahoreŃii Egiptului precreştin.
Deşi nelămurite îndeajuns, elementele de cult sunt
prezente în tratatele hermetice. Se înŃelege existenŃa unor grupuri
esoterice care comportau iniŃieri comparabile cu cele ale
alchimiştilor şi ale tantricilor, care respectau regula muŃeniei. De
asemenea presupunem existenŃa unei cateheze, a unor meditaŃii şi a
unor anumite practici de cult. Cunoaşterea dobândită astfel
conferea mântuirea. Avem stfel de-a face cu o iniŃiere, în care
adevărurile revelate, în instrucŃie, erau secrete ce trebuiau foarte
bine păzite. Cu toate acestea se ştie că aceste grupuri practicau
botezul într-un crater, după cum reiese din tratatul al IV-lea din
«Corpus Hermeticum»: “la începutul vremii Zeul a umplut cu
spirit (nous) un crater; cei care se scufundau în el deveneau
oameni desăvârşiŃi (şi făceau) cale întoarsă către cele străvechi şi
primordiale” (Corpus Hermeticum, IV, 9). În timpul ritualului de
scufundare, un crainic pronunŃa solemn: “scufundă-te în acest

101 Francaise Bonardel, Hermetismul, Editura de Vest, Timişoara, 1992,

pag. 33.
82
crater, tu cel ce o poŃi face, tu cel ce ştii de ce fiinŃezi!” (IV, 4).
Prin această scufundare se dobândea posibilitatea cuprinderii
tuturor lucrurilor “ale pământului şi ale cerului, precum şi ale
celor ce s-ar putea afla deasupra cerului” (IV, 5).102
Acest tip de iniŃiere individuală, desfăşurat prin lectură
atentă şi meditaŃie asupra unui text esoteric şi prin botezul în
crater, s-a dezvoltat începând din perioada ptolomaică şi a
continuat şi în perioada creştină când a stat la baza formulării
ereziei ariene, cei iniŃiaŃi în hermetism nerenunŃând uşor la
doctrinele şi practicele lor. Dar creştinismul a biruit curând,
determinând textele sacre hermetice să se lase acoperite de umbra
vremii şi a uitării, pentru câteva secole. Abia în timpul “Renaşterii”
ele au fost redescoperite şi traduse în limba latină, de către
Marsilio Ficino (1463), la cererea lui Cosimo de Medici. În
variantă latină, ele vor sta la baza unor societăŃii esoterice
teosofice de astăzi.
Încă odată hermetismul s-a dovedit a fi un sincretism
filosofico-religios, ce fundamenta o eroare, pentru a face din ea un
adevăr. Dar acest adevăr este de grup, esoteric. El este asemenea
unei pânze Ńesute din scamele mai multor imperii şi civilizaŃii, în
destrămare. Cu toate puseele active, în cadrul filosofilor medievali
şi moderni, hermetismul rămâne doar un oarecare punct de reper ce
poate fi folosit doar de un grup restrâns de specialişi ai sacrului şi
ai filosofiei, dar n-a devenit niciodată un punct de referinŃă.
Bibliografia hermetică, medievală şi modernă, de referinŃă o
formează:
Robert de Chester (1144) “De Alchimia”;
Albert cel Mare (1195- 1280);
Tomas d’ Aquino (1225-1274) “Tratat al pietrei filosofale” şi
“Aurora Consurgens”;
Robert Bacon (1214-1294) “Oglinda Alchimiei”;
Arnauld de Villeneuve (1240-1310) Rosariul filosofilor”;
Raymond Lulle (1253-1315) “Ars Magna”;
Marsilio Ficino (1433-1499) “Poimandres”;

102 Ibidem, pag. 35-36.

83
Pico de la Mirangola (1463-1494) “Heptaplus”; “Despre ştiinŃă şi
despre unul”; “Discurs despre demnitatea omului”; “Împotriva
astrologiei divinatorii”;
Giordano Bruno (1548-1600) “Alungarea bestiei victorioase”;
Johan Wolfang Goethe (1749-1832) “Faust”; “Vârstele lumii”;
Franz von Baader (1765-1841) “Tratat asupra caloricului;
“Fundamentele unei filosofii ale Naturii”; “Fermanenta
cognitionis”;
F. Jollinet ~ Castelot (1874) revista “Hiperchimie”.
Hermetismul rămâne o doctrină încadrată în religiile de
mistere, care, să recunoaştem, înainte de creştinism, au întreŃinut
viaŃa religioasă, iar la începutul creştinismului, au facilitat
pătrunderea lui.

Texte din piramide

DeclaraŃia de nevinovăŃie făcută de rege în faŃa marelui zeu Osiris:
«Slăvit să fii, tu, Mare Zeu, stăpânul celor două Ma’at!
Eu vin la tine, stăpâne al meu, fiind adus sa pot de-aproape
Să-Ńi privesc Desăvârşirea.»
«N-am săvârşit nicicând vreo nedreptate faŃă de oameni.
Nu i-am chinuit. În locul adevărului n-am pus minciuna.
N-am vrut să ştiu ce nu se cuvenea ştiut să fie»
«Pe zeu, nu l-am vorbit de rău vreodată,
Celui sărac eu nu i-am luat averea,
Nici ce-i spurcat la zei n-am făptuit.
Nu l-am pârât pe rob către stăpân,
Nu am fcăcut să sufere pe nimeni,
N-am chinuit pe cineva prin foame,
Nici n-am făcut să plângă vreun om ;
Nu am ucis, şi nici n-am dat poruncă să fie ucis cineva.
Durere sau suferinŃă nu am adus cuiva »
«N-am răpit zeieştile prinosuri de turme sau cirezi;
Vreunui zeu eu nu i-am stat vreodată împotrivă
Atunci când el făcea procesiuni.
Sunt pur! Sunt pur! Sunt pur! Sunt pur!
«Nici o-ntristare nu poate să m-ajungă în Ńara asta
În sala asta, a celor două Ma’at,
84
Căci numele acestor zei, ce se găsesc acum aici, mi-s cunoscute.»
«Tu, din Heliopolis, nedreptăŃi n-am săvârşit;
Tu, din Ker-aha, n-am tâlhărit pe nimeni;
Tu, din Hermopolis, nu am fost de lăcomie plin;
Tu, care-nghiŃi, n-am furat ceva la nimeni vreodată;
Tu, din Ro-Setaw, n-am ucis pe nimeni niciodată;
Tu, Ruty, n-am scăzut măsura pentru grâu;
Tu, din Letopolis, n-am săvârşit înşelăciuni vreodată;
Tu, din Heracleopolis, n-am minŃit;
Tu, din lumea de Apus, n-am fost un om cu rele apucături;
O, Mare-ÎnvăŃător din Maaty, nu am furat din raŃia de pâine;
Tu, din Bubastis, n-am fost iscodă cât timp am trăit;
Tu,din Heliopolis, nu am fost guraliv, nici flecar vreodată;
O, Uamemty, cu o femeie măritată nu am căzut vreodată în păcat;
O, tu din Huy, eu legea n-am călcat-o;
Tu, din apusene locuri, în viaŃa mea n-am cunoscut minciuna;
Tu, din Tjebu, nu am umblat cu gânduri duşmănoase;
O, In-dief, din Necropolă, n-am ocărât pe zeu;»
«SlăviŃi să fiŃi, voi cei din sala asta;
Pe voi din sala celor două Ma’at,
Eu vă cunosc pe toŃi, şi vă cunosc
Şi numele ce tainic le ascundeŃi.
Eu n-am să cad sub lovitura voastră,
Iar despre mine rău nu veŃi grăi
Acelui zeu care vă e stăpânul»103

Texte de pe sarcofage
Deşi în mare parte ele redau textele piramidelor, limbajul
lor e decăzut şi se inserează solicitări pentru continuarea şi în
cealaltă viaŃă a preocupărilor umane trăite deja. Pentru dobândirea
stării dorite se recurge chiar şi la şantaj:
«O, Ra! O, Atum!, O, Geb O, Nut!
Când N va intra în cer sau când va intra în pământ ori când va
umbla pe apă, fă să-şi întâlnească părinŃii, mama, tatăl, copii, verii,

103 Ioan Acsan~Ion Larion Postolache, Poezia Egiptului Faraonic,

Editura Univers, Bucureşti, 1974, pag. 137-138.
85
prietenii, tovarăşii de luptă, slugile, iubita după care încă mai
suspină.
Dacă nu i se va elibera lui N tatăl, mama,
Dacă nu i se va îngădui lui N întâlnirea cu părinŃii săi, cu slugile,
bărbaŃi şi femei, cu copii săi, cu prietenii, cu tovarăşii de luptă şi cu
oamenii care au muncit pentru el pe pământ,
Atunci Ra va pierde la masa sa ofrandele,
Iar zeii nu vor avea ofrandele de carne,
Nu li se vor da dulciuri la sacrificii,
Pâine albă nu li se va coace,
Nici nu li se va da carn de la abatoarele templelor,
Fânghii nu li se vor împleti şi nici nu li se vor construi corăbii.
Dacă îi va fi redat tatăl, dacă mama îi va fi eliberată,
Dacă se va întâlni cu slugile, bărbaŃi sau femei,
Cu copiii săi, cu prieteni şi tovarăşi de luptă,
Cu iubita sa după care încă suspină
Şi dacă s-a întâlnit cu părinŃii şi cu slugile,
Care sunt în cer, în pământ sau în infern,
Pe apele veşnice sau în Ńara întunerecului sau pe Nil,
În potop, în inundaŃii ...
Va dărui dulciuri la sacrificiu,
Va coace pâine albă,
Îi va fi jertfită carne la abatoarele templelor,
Funi îi vor fi împletite, corăbii vor fi construite,
Iar Ra va fi purtat de aceste două echipaje rezistând la
Stricăciune şi la oboseală.»104

Texe din Cartea MorŃilor

«Salut vouă, zeilor care sunteŃi în această mare încăpere a
celor două Ma’at! Vă cunosc, vă cunosc numele. Nu voi cădea sub
loviturile voastre, nu veŃi face un raport rău despre mine acelui zeu
căruia îi sunteŃi supuşi.» «Iată-mă venit la voi fără păcate, fără
greşeli, fără mârşăvie,fără nici unul care să mă învinovătească, fără
nici unul căruia i-aş fi făcut nedreptate. Eu vieŃuiesc în cele ce sunt

104 Ioan Acsan~Ion Larion Postolache, Poezia Egiptului Faraonic,

Editura Univers, Bucureşti, 1974, pag. 97-99.
86
drepte, mă hrănesc din fapte drepte. Am săvârşit cele pe care le
laudă oamenii, cele de care se bucură zeii. Am mulŃumit pe zeu cu
faptele pe care le îndrăgeşte:
-am dat pâine celui înfometat;
-apă celui însetat;
-veşminte celui gol;
-o barcă aceluia ce nu o avea;
-am adus prinoase şi jertfe zeilor;
-am adus ofrande funerare răposaŃilor fericiŃi.
De aceea, mântuiŃi-mă, apăraŃi-mă, nu faceŃi vreun raport de
acuzare împotriva mea dinaintea marelui zeu!»105

Poezia de dragoste
(Papirus Chester Beatty, 1 C 1-5) fragmente
Vorbeşte Îndrăgostitul:
Ea, unica mea «soră», cea neasemuită,
Frumoasă cum nu-i alta pe pământ,
Îmi pare, iată, steaua luminoasă
Vestind bogatul an ce va să vină.
Chip minunat şi piele sclipitoare,
Căutătura ochilor te-ncântă
Şi buzele-i rostesc cuvinte dulci,
Dar nu spun nici o vorbă de prisos.
Cu gât prelung şi sâni strălucitori,
Cu păru-adevărat lapislazuli,
Pus lângă braŃul ei, şi aurul păleşte,
Iar degetele-i sunt boboci de lotus.
Deplinul şold şi mijlocul subŃire
Cu coapsele se-ntrec în frumuseŃe.
Ca o crăiasă calcă pe pământ,
Răpindu-mi inima cu-mbrăŃişarea ei.
În trecere, sileşte toŃi bărbaŃii
Cu jind să-ntoarcă după dânsa capul.
Ferice este cel ce-o strânge-n braŃe

105 Daniel Constantin, Gândirea egipteană antică în texte, Biblioteca

orientalis, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974, pag. 17.
87
Şi se socoate primul dintre tineri
Atunci când trece pragul casei sale,
Ea pare însăşi Unica zeiŃă.
Vorbeşte Îndrăgostita:
Cu glasul său, scumpul meu «frate »
Îmi hărŃuieşte inima,
Făcându-mă să cad bolnavă,
Vecină-i casa lui cu casa noastră,
La dânsul însă nu ştiu cum s-ajung.
Mă scoate oare mama din bucluc?
Mă duc la ea să-i dau de înŃeles...
Ah, inima cu mine nu se-mpacă
Fiindcă mă gândesc mereu la el.
Ce-i drept, el pare cam nesocotit,
Dar şi eu sunt la fel ca dânsul...
Nu simte cât doresc îmbrăŃişarea lui,
De când aştept să vină la mama, să mă ceară!
O, «frate», Ńie să mă hărăzească
ZeiŃa dragostelor, Daurita!
Ci vino, să sorb mândra ta făptură:
Şi bucură-i pe tata şi pe mama!106

Puterea iubirii
(Papirus Harris 500 recto I, II şi III)
Vorbeşte îndrăgostita:
Trăi-voi altă oră mai dulce decât asta?
Azi suntem împreună şi, datorită Ńie,
Mi-e inima de bucurie plină...
Ce minunată-i ziua când mă cuprinzi în braŃe!
Şi preŃul ei? O sută de mii şi milioane!
II
Iubirea ce Ńi-o port îmi năpădeşte trupul
Cum bulgărul de sare se-mprăştie în apă,
Cum fructul mătrăgunei se-mbibă cu arome,
Cum apa se amestecă cu vinul.

106 Poezia Egiptului Faraonic, pag. 64-65.

88
 De te-ai zori întotdeauna
Când vrei să-Ńi afli «surioara»
Ca bidiviul pe un câmp de luptă,
Ca taurul ce-aleargă spre păşune!
Iubirea lui şi-o lasă cerul peste noi
Ca focul ce se-mprăştie în paie
Ca şoimul năpustindu-se spre pradă...
III
Vorbeşte îndrăgostitul:
Se tulbură tot iazul seninătăŃii mele!...
Ca un boboc de lotus e gura «surioarei»,
Par pârguite fructe sânii ei
Şi braŃele-amândouă le socotesc agrafe
Iar fruntea ei capcană cioplită din răchită.
Sunt bărbătuşul raŃei sălbatice din iaz...
În loc de mândre plete, văd o vicleană nadă
Alături de capcană...
Am şi căzut în ea!107

Povestirile morale108 au un rol deosebit pentru viaŃa de zi

cu zi în care se pregăteşte, prin fapte bune, lumea de dincolo de
orizont. Scrierea lor începe prin 2.800 î. Hr. şi se încheie prin anii
100 î. Hr. Conceptul central al acestor scrieri este Ma’At care are
dimensiuni ontologice şi axiologice fără de care nu se poate
concepe existenŃa în societate şi, în final, unirea cu divinitatea,
postulată în cadrul panteismului egiptean materialist. Povestirile
morale sunt multe, dar facem referiri doar la un număr de şapte şi
anume:
Povestea Ńăranului bun de gură este un text din timpul
Dinastiei a X-a, prima perioadă intermediară. Fotocopierea,
transcrierea şi traducerea acestui text le datorăm egiptologilor F.
Vogelsang şi A. H. Gardiner, în “Die Klagen des Bauern”,
Leipzig, 1908.

107 Ibidem, pag. 71-72.

108 Constantin Daniel şi Ion Acsan, Povestirile Egiptului antic,
Biblioteca pentru toŃi, Editura Minerva, Bucureşti, 1977.
89
 łăranul călătoreşte în Egiptul propriu-zis, venind din Oaza
Faium cu scop comercial. El îşi mână asinii pe drumul comercial,
dar asinii săi, încărcaŃi cu podoabe din Oază, sunt poftiŃi de
lăcomosul dregător Djehutinekht, care, îi închide Ńăranului drumul,
aşternând pe el haine de ale sale făcute din pânza scumpă de in.
Pentru a nu le călca, asinii sunt mânaŃi pe marginea drumului, unde
ei rup, în trecere, câte o gură din orzul încă verde. łăranul se face
astfel vinovat de violarea unei proprietăŃi private, şi drept urmare i
se confiscă totul, şi, pentru că protestează, va fi aruncat în
închisoare. Acolo, el îşi striga zilnic dreptatea şi, de la o vreme, o
şi scrie pe jalbe către logofătul Rensi.
Logofătul Rensi face cunoscută faraonului jalba tăranului.
Faraonul o găseşte deosebită şi porunceşte ca Ńăranul să fie
provocat la cât mai multe jalbe. łăranul cade în cursa plănuită. El
va înainta faraonului nouă jalbe în care încondeiază corupŃia
administraŃiei regale. E tocmai ceea ce-şi dorea regele: ”Nu este
lucru rău oare o cumpănă care se apleacă, un fir de plumb care se
abate, un om drept şi cinstit care s-a făcut tâlhar”?/ ”A pedepsi
este o faptă de o clipă, dar răul durează multă vreme”./ ”Poartă-
te faŃă de omul care lucrează ceva în aşa fel, ca el să nu
săvârşească acea faptă”./ ”Cel care are venituri mari poate să fie
milos, dar un răufăcător este neapărat tâlhar.”/ ”A fura este un
lucru firesc pentru cel care nu are nimic, şi tot aşa este furtul unor
bunuri de către un răufăcător. Furtul este o crimă pentru cel ce nu
are nevoie”./ ”O parte din trupul omului poate să fie pierzania sa”
(Jalba II-a).
Văzând că prin aceste vorbe înŃelepte nu are nici un folos,
Ńăranul continuă acuzaŃiile însoŃindu-le cu sfaturi: ”Alungă departe
pe hoŃ, apără pe omul sărman! ... Ia seama la apropierea
veşniciei!”/ ”Slujirea dreptăŃii este răsuflarea nărilor. Pedepseşte
pe cel ce merită să fie pedepsit şi nimeni nu va defăima dreptatea
ta”./ ”Nu răspunde la bine cu rău. Nu pune un lucru înaintea
celuilalt!”./ ”Nu spune minciuni, căci eşti un om de seamă. Nu fi
uşuratic, căci eşti om cu greutate. Nu spune minciuni, căci tu eşti
cântarul ... Nu lua mită când lucrezi împotriva celui ce ia mită; nu
este un om de seamă omul de seamă apucător. Limba ta este acul
balanŃei, inima ta este greutatea, cele două buze ale tale sunt
90
braŃele ei”./ ”Nu făuri planuri pentru a doua zi, înainte ca ea să
vină; nimeni nu ştie ce rele se află în ea” (Jalba a III-a).
łăranul, care este lăsat de acum oarecum liber, dar cu
domiciliu forŃat, îndrăzneşte să-i vorbească logofătului în locurile
sacre şi acolo, pentru că nu este ascultat, îi înmânează o nouă jalbă.
Era poruncă regească ca orice jalbă să fie primită, întrucât, adesea,
cel ce face jalba nu aşteaptă rezolvarea problemelor lui, ci doar
ascultarea acestor probleme: ”Dacă luntrea pentru trecerea râului
s-a întors acasă, cu ce se va străbate înapoi râul oare? ... A trece
peste râu cu sandalele este oare un mijloc bun de a-l traversa? ...
Mila a trecut pe lângă tine ... Cârmaciule, nu lăsa corabia să
plutească la voia întâmplării ... Umbră, nu lucra ca soarele”!
Pentru frumuseŃea şi înŃelepciunea vorbelor sale, el va fi
hrănit, familia lui, rămasă în Oaza Faium, va fi şi ea ocrotită prin
porunca lui faraon, dar el va fi menŃinut în temniŃă, fără să le
cunoască pe toate acestea, tocmai spre a scrie mai departe. Insistă
tot mai mult şi este tot mai îndrăzneŃ: ”Mare logofăt, stăpânul
meu, tu eşti cârmuitor al Ńării întregi; Ńara toată pluteşte pe ape
dupa voia ta. Tu eşti un al doilea Toth, cel care judecă fără să se
aplece într-o parte ... nu te arăta încăpăŃânat; lucrul acesta nu Ńi
se cade Ńie. Cel ce vede prea departe devine temător. Nu te îngriji
de cele ce nu s-au întâmplat încă şi nici nu te bucura de cele ce nu
s-au petrecut. Iertarea sporeşte prietenia, ea nu ia aminte la cele
petrecute; nu se poate şti ce este în inima omului” (Jalba a VII-a).
łăranul elocvent înclina să vadă în marele logofăt un om
lacom. El îl judeca însă doar după aparenŃe: ”Se poate cădea rău şi
adânc din pricina lăcomiei de averi. Omul nesăŃios adesea nu-şi
nimereşte Ńinta şi singurul scop pe care-l atinge este nereuşita ...
Tu ai moşii la Ńară ... înalŃii dregători îŃi dau mită şi tu iei mită pe
deasupra. PoŃi fi tu un hoŃ? Şi Ńi se aduc daruri ... fă dreptate
pentru Stăpânul DreptăŃii, a cărui dreptate cuprinde în ea
adevărata dreptate. Tu, care eşti pana, sulul de papirus, paleta,
zeul Toth, păzeşte-te să săvârşeşti răul. Când binele e bun, atunci e
bine. Dreptatea este pentru întreaga veşnicie; ea coboară în
cetatea morŃilor dimpreună cu cel ce o împlineşte. El e aşezat în
gropniŃă şi Ńărâna se uneşte cu el, dar numele său nu se şterge aici

91
pe lumea aceasta, şi lumea îşi aminteşte de el din pricina binelui
pe care l-a făcut” (Jalba a VIII-a).
Nici un răspuns nu primeşte. De aceea insistenŃa lui e tot
mai vie: ”Mare logofăt, limba oamenilor este cumpăna de
cântărire a lor, căci cântarul descoperă lipsurile. Pedepseşte pe
cel ce merită să fie osândit, şi nimeni nu se va putea atinge de
corectitudinea ta. Dacă minciuna porneşte la drum se rătăceşte şi
nu trece râul în luntre ... Dezbracă-te de încetineală ... Pentru
omul leneş nu există ziua de ieri; nu are un prieten acela care este
surd la glasul dreptăŃii; nu este zi de sărbătoare pentru omul
lacom şi apucător ... oare va trebui să mănânc pâinea ta şi să beau
berea ta în vecii vecilor?”
Pentru îndrăzneala şi înŃelepciunea lui, el va primi în final
dreptatea cerută şi un bonus pe deasupra, adică Djehutinecht,
oamenii lui (şase persoane), orzul, grâul, asinii, vitele sale, porcii
săi, oile şi caprele sale vor fi dăruite de faraon, cu titlul de
proprietate, Ńăranului elocvent.
Povestea lui Sinuhet este un text apărut în Imperiul de
Mijloc (Dinastia a XII-a, 2000-1785, în. Hr.) când a trăit nobilul
prinŃ Sinuhet, comandant de oaste şi vistiernic al regelui. Povestea
întâmplărilor vieŃii sale, din vremea pribegiei, sunt săpate pe “stela
sa funerară”, de la Abydos. Faraonul Amenemhat I (2000-1970 î.
Hr.) a murit asasinat. Fiul său, Sesostris I era împreună cu fraŃii lui
într-o campanie militară în Libia. Sesostris I, care era coregent,
aflând tainic vestea morŃii tatălui său, pleacă în taină şi-n mare
grabă la Theba pentru a prelua puterea. FraŃii lui fac o conjuraŃie
împotriva sa, iar Sinuhet, generalul de armată, află de această
conjuraŃie, prin auzire, fără să vrea. El preferă să fie credincios
moştenitorului legal, dar pentru aceasta nu mai poate rămâne în
tabără. Astfel el se va autoexila în łara Retenu (Canaan) unde
găseşte adăpost la un om109 care se bucurase şi el cândva de
ospitalitatea egipteană. Întemeindu-şi o familie, va ajunge chiar
rege în Retenu, Ńara adoptivă. Dar, la bătrâneŃe, îl cuprinde dorul
după Egipt şi cere faraonului, cu expunere de motive, dreptul
reîntoarcerii în patria natală. Faraonul apreciază că Sinuhet a

109 Acest om poate fi Avraam (Facere 12: 10-20).

92
procedat bine în tinereŃe şi procedează bine şi acum. Drept urmare
îl va primi cu cinstea cuvenită unui prinŃ şi-i va rându-i casă cu
servitori, masă zilnică şi loc de veci potrivit prinŃilor vrednici.
Onestitatea lui Sinuhet a fost răsplătită. Iar el este mulŃumit:
“Plecam pribeag odată de-abia scăpând cu fuga/ Azi bunul meu
renume ajuns-a la palat./ Ci hămesit de foame, ieri mă târam pe
burtă;/ Acuma eu dau pâine vecinului flămând./ Un om fugea din
Ńara-i cu ce avea pe dânsul;/ Strălucitoare straie de in mă-mbracă
azi./ Un om gonea întruna, căci n-avea slujitori;/ Acuma
sumedenii de robi mă înconjoară./ Am o casă minunată, moşia
mea e-ntinsă/ Şi în palat curtenii mă pomenesc adesea”.
O minune săvârşită în vremea regelui Nebka este o
povestire din Imperiul Vechi (Dinastia a II-a, 2815-2778 în. Hr.).
În ea se condamnă adulterul. Manuscrisul acestei povestiri a
aparŃinut egiptologului german R. Lepsius, care l-a primit de la
Miss Westcar în 1838-39. Textul, deşi povesteşte întâmplări vechi,
pare să dateze de pe timpul hiksoşilor. Webaoner, căpetenia
cititorilor, avea o soŃie careia îi era foarte drag un locuitor din
cetate. Ea îi face daruri, apoi îl invită la reşedinŃa sa, unde, în
grădină, avea o căsuŃă de Ńară (cabană) cu iaz (piscină). Acolo au
petrecut câteva ceasuri împreună. Webaoner a aflat starea de
lucruri. El făureşte un crocodil de ceară pe care-l descântă ca la
momentul potrivit să poată avea mărimea şi puterea unui crocodil
adevărat, apoi îl aşează în iaz poruncindu-i: “Ia cu tine ce este al
tău!” Era vremea când locuitorul din cetate făcea o baie, după ce
petrecuseră câteva ceasuri cu soŃia lui Webaoner. “Crocodilul s-a
cufundat în adâncul iazului şi nu s-a mai ştiut vreodată unde l-a
dus pe locuitorul din cetate”.
După acestea, din porunca regelui Nebka care cunoştea
toate cele petrecute şi a încuviinŃat folosirea descântecului, “soŃia
lui Webaoner fu dusă într-un loc situat la miază-noapte de palat,
unde fu arsă, apoi cenuşa ei fu aruncată în fluviu”.
Povestea celor doi fraŃi, cunoscută sub numele de Papirus
Orbiney, este considerată a fi cel mai vechi basm cunoscut. El a
fost descifrat, tradus şi comentat cel dintâi de către E. de Rouge,
prin 1852. ConŃinutul îi este foarte apropiat întâmplării lui Iosif în
casa lui Putifar (Facere 39). Cei doi fraŃi rămân orfani.
93
 Fratele cel mare este căsătorit, cel mic, după lege, rămâne
ca propriul lui fiu. SoŃia fratelui mare era însă pasionată după
cumnatul ei, un flăcău cu o constituŃie atletică. Ea încearcă să-l
seducă, dar nu reuşeşte. De aceea îi va înscena un viol.
SoŃul ei o crede şi se umple de mânie faŃă de fratele mezin.
Pe acesta însă îl pun în gardă animalele cu care se întoarce de la
lucrul câmpului şi care-i vorbesc aşa: “Ia seama! Fratele tău mai
mare e aici şi te aşteaptă cu suliŃa sa, gata să te ucidă.
Depărtează-te de el şi fugi !”
Mezinul ascultă glasul vacii şi o rupse la fugă. Fratele cel
mare îl urmări. Pe când era să-l ajungă, zeul Ra făuri între ei o
mare întindere de apă. Toată noaptea au stat faŃă în faŃă, despărŃiŃi
doar de întinderea imaginară de apă, iar în ziua ce a urmat s-au
explicat faptele. Cel mic s-a dus în Valea Cedrului, iar cel mare s-a
întors acasă unde: “îşi căsăpi nevasta şi o lăsă să fie mâncată de
câini, după care se aşeză şi începu să se tânguiască din pricina
pierderii fratelui mic”.
Adevărul şi minciuna este o povestire a cărei datare a fost
stabilită de către egiptologul englez A. H. Gardiner ca fiind
elaborată în timpul Dinastiei a XIX-a (1.320 - 1.200, î. Hr.). Ea
este cea dintâi povestire alegorică cunoscută în literatura
universală. Textul ei a fost conservat graŃie Papirusului Chester
Beatty II; British Museum, nr. 10.682.110 Povestea debutează cu
judecarea Adevărului de către Eneiadă (grupa celor nouă zei din
Heliopolis) la cererea Minciunii, sora lui, care îl acuza că nu i-a
înapoiat un cuŃit. Eneiada se lasă convinsă şi-l pedepseşte pe
Adevăr cu orbirea. O ”doamnă” l-a găsit, într-o zi, zăcând la
poalele unui deal. Adevăr era: “într-atâta de frumos, încât nu se
mai afla vreun altul asemenea lui în toata Ńara”.
“Doamna” porunci slugilor sale: “duceŃi-vă şi-l aduceŃi, ca
să-l văd la faŃă! Ele merseră şi îl aduseră. Şi după ce stăpâna lor îl
văzu, îl dori mult, mult de tot. El a cunoscut-o ca bărbat şi ea a
purces grea chiar în noaptea aceea. Iar după ce au trecut multe
zile de la aceasta, ea dădu naştere unui băiat, care nu-şi afla

110 Claire Lalouette, CivilizaŃia Egiptului antic, Editura Meridiane,

Bucureşti 1988, pag. 210.
94
asemănare în toată Ńara Egiptului, căci era mare şi semăna cu un
zeu tânăr”.
Pe când băiatul era la şcoală a fost întrebat de colegi care îi
este tatăl, dar el nu avea nici un răspuns, pentru că niciodată mama
sa nu i-a spus că bărbatul orb, ce stătea la poarta lor, era tatăl lui.
Întors acasă el cere explicaŃii. Mama sa “îi dădu următorul
răspuns: «Vezi tu pe orbul care stă mereu lângă poartă? Acela
este tatăl tău». Băiatul stătu de vorbă cu tatăl său de la care află
cauza orbirii şi hotăreşte să-l răzbune. El se duse în locul în care
era păstorul lui Minciună şi-i încredinŃă acestuia un taur spre
păstorire, plătindu-i: zece pâini, un toiag, o pereche de sandale, un
burduf pentru bere şi o sabie, apoi plecă.
Într-un târziu, Minciună veni la turmă şi zări taurul. Era
mai deosebit decât toŃi taurii din turmă. L-a poftit îndată pe masa
lui fript şi a poruncit să i se aducă ca să-l mănânce. Păstorul i-a
îndeplinit dorinŃa neîndrăznind să i se împotrivească. După acestea
fiul Adevărului s-a întors să-şi ia taurul, dar acela nu mai era, îl
mânca-se Minciună. Păstorul i-a relatat cele petrecute. Atunci fiul
Adevărului s-a adresat Eneiadei pentru a i se face dreptate. Eneiada
s-a lăsat convinsă de spusele Adevărului şi i-a cerut să-şi
formuleze pretenŃiile. PretenŃia sa a fost ca Minciuna să-i înapoieze
taurul care “când se ridica în picioare, în Ostrovul lui Amon,
smocul din vârful cozii sale se găsea în partea unde creştea
papirusul, unul din coarnele sale ajungea în muntele dinspre Soare
apune şi celălalt corn în muntele dinspre soare-răsare, braŃul cel
mai mare al fluviului Nil fiind locul unde el se odihnea şi 60 de
viŃei i se năşteau în fiecare zi”.
Eneiada a rămas uimită. Ea pronunŃă: “Nu este adevărat!
... Nu am văzut niciodată un taur aşa de mare cum spui tu”. Dar
băiatul le întoarce vorba amintindu-le de judecata greşită pe care
au făcut-o pentru tatăl lui: “Dar oare se află vreun cuŃit atât de
mare ca acela de care spuneaŃi odinioară că l-a furat Adevăr? Un
cuŃit care să aibă drept tăiş muntele Ial, drept mâner copacii din
Coptos, drept teacă mormântul zeului, iar drept centură, turmele
din Kal?”
Eneiada, sfatul celor nouă zei din Heliopopis, şi-a făcut
atunci “mea culpa” şi a pronunŃat ca dreaptă judecată o pedepsă
95
pentru Minciună astfel: “Minciună să primească o sută de lovituri
de toiag şi cinci răni; să i se scoată ochii, apoi să fie păzitorul
porŃii în casa lui Adevăr”.
În acest mod a fost răzbunat Adevăr, dar dreptatea zeilor n-
a fost reparatorie, ci doar o lege a talionului. De atunci Adevăr şi
Minciună sunt amândoi orbi şi stau la aceeaşi casă. Unul e casnic,
celălalt portar, dar care este oare depărtarea dintre ei?
PoveŃele lui Anekh-Şeşionchy către fiul său, text scris în
limba egipteană demotică şi păstrat doar într-un singur sul de
papirus, catalogat ca manuscrisul cu nr. 10.508 şi depozitat la
British Museum, Londra. El datează din epoca elenistică târzie,
aprox. sec. II - I, în. Hr. deşi redactarea sa primară trebuie să fi fost
mai timpurie, prin sec. V - IV, în. Hr. Mobilul redactării sale este
asemănător celui din “Povestea Ńăranului bun de gură”. Textul
integral, al acestui papirus, a fost publicat pentru prima dată de
către S. R. K. Glanville în “The Instructions Of. Onchsheshonqi”
în Cataloque of Demotic Papyri in the British Museum, London,
1965.
Horsiesi, fiul lui Ramose, un parvenit, a complotat
împotriva faraonului. De complot el vorbiseră inaintea lui Anekh-
şeşionchy, un preot al lui Ra, care însă a încercat să-l facă să
renunŃe, dar nu l-a denunŃat. Faraonul a aflat la timp şi a poruncit
ca Horsiesi să fie ars, împreună cu toŃi slujitorii lui, într-un cuptor,
iar preotul lui Ra să fie întemniŃat. Pe când petrecea închis el i-a
scris fiului său, pe ostraca111, sfaturi prin care să-l determine să nu
cadă cumva în vreo stare asemănătoare şi chiar jertfele să şi le
aducă în public, ca să nu poată fi vreodată bănuit de ceva. Şi
scrisese aşa:
”Slujeşte pe zeul tău, ca să te ocrotească;
Slujeşte pe fraŃii tăi, ca să ai un nume bun;
Slujeşte-l pe cel înŃelept, că-i numai spre folosul tău;
Slujeşte-l pe cel ce te slujeşte;

111 Ostraca este o bucată dintr-un ulcior, un ciob, pe care s-a scris.
Pentru ca scrierea să fie dusă până la capăt, pretenŃia scriitorului a fost ca
în fiecare zi să i se aducă bere cu ulciorul. Odată golit, ulciorul era spart,
pentru a deveni ostraca, şi asftel scrierea continua zi de zi.
96
 Slujeşte pe oricine Ńi-ar putea fi de folos;
Slujeşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să poŃi înainta şi să
fii înfloritor;
Întreabă despre tot ceea ce poŃi să cunoşti;
Fii cumpătat şi răbdător, astfel ca sufletul tău să fie
atrăgător;
Orice învăŃătură se capătă după ce firea omului s-a
dezvoltat şi a crescut;
Nu râvni la bunurile altuia spunând: “Din acestea voi
trăi!”, ci dobândeşte-Ńi tu însuŃi pe ale tale! ...
Bate-l pe fiul tău ca să-l cuminŃeşti, dar nu îngădui
slujitorului să-Ńi cuminŃească feciorul prin bătaie;
Nu lăsa pe seama fiului treburile slujitorului tău, dacă poŃi
să-l pui pe slujitor să le facă; ...
Nu învăŃa pe cel care nu-Ńi dă ascultare;
Un om de seamă modest este demn de toată lauda;
Să nu-l iubeşte pe vreun fiu al tău mai mult decât pe
ceilalŃi”.
Şi altele asemenea.
Lupta pentru platoşa regelui Inaro este o povestire
despre onoare şi despre valoarea vieŃii umane, valoare pe care în
timp de război prinŃul Montubal, victorios, o exprimă astfel:
”retrage-Ńi mâna frate Pami! Ne-am răzbunat deja pe ei. Omul nu
este o trestie, pe care după ce o tai să crească din nou”. Papirusul
este conservat în Austria în aşa numitul Papyrussammlung von
Nationalbibliothek. După numele celui dintâi editor este cunoscut
ca Papirus Krall.
Această literatură moral-sapienŃială a fost cultivată de
timpuriu în Egipt şi s-a dezvoltat fără egal datorită condiŃiilor
sociale, economice şi politice absolut specifice statului egiptean,
primul stat din lume cu totul diferit de polisurile sumeriene,
babiloniene sau siriene112şi cel mai trainic stat al istoriei universale,
străbătând trei milenii.

112 Daniel Constantin, Cultura spirituală a Egiptului antic, Editura

Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pag. 112.
97
 Literatura sapienŃială
Pe lângă aceste cărŃi numite îndeobşte morale, o literatură
sapienŃială egipteană a ajuns până la noi în şapte cărŃi integrale,
cinci fragmentare, iar şase cărŃi fără conŃinut, doar cu numele.
Culegeri din acestea punctează întregul arc al civilizaŃiei egiptene,
iar numele autorilor lor, reale sau fictive, ne-au fost transmise ca
model de preamărire a înŃelepciunii.113
Aceste cărŃi cuprind: maxime, proverbe, aforisme, sentinŃe,
sfaturi pentru viaŃa cotidiană şi îndrumări pentru reuşita în
carieră, familie sau administraŃie, inclusiv pentru regalitate, dar şi
îndrumări pentru o bună pomenire şi o bună judecată după
moarte.
Sfaturile lui Ka-Gemi
Este unul dintre cele mai vechi texte sapienŃiale păstrate.
Datarea lui coboară în timpul Dinastiei a III-a (2778-2723, în. Hr).
Regele Huni menŃionat în finele textului, este ultimul din această
dinastie, iar fiul său Snefru, începe Dinastia a IV-a. Ka-Gemi,
autorul textului, era scribul regal. Sfaturile lui Ka-Gemi se află în
acelaşi papirus cu ÎnvăŃăturile lui Ptah-Hotep şi au fost publicate în
fascimil de G. Jequier sub titlul “Le Papyrus Prisse et ses
variantes”, Paris, 1911. ConŃinutul lor sapienŃial privesc tematici
precum: smerenia, lăcomia, tovărăşia bună, lauda de sine şi vrajba:
“Omul smerit propăşeşte şi cel ce lucrază în chip cinstit este
lăudat.”/ ”Larg este scaunul omului cu luare aminte la vorbele
sale, dar cuŃitul este bine ascutit pentru acela care îşi croieşte
drum cu silnicie.”/ ”Nu-Ńi trebuie decât o clipă spre a-Ńi înfrâna
dorinŃa inimii şi este ruşinos să fii lacom”./ “Dacă şezi alături de
un om mâncăcios începe să mănânci atucni când el a sfârşit. Dacă
stai lângă un beŃiv primeşte de la el ceva băutură şi inima sa va fi
mulŃumită”./ “Dacă un om este într-o tovărăşie bună, nici o
cuvântare nu are influenŃă asupra lui”./ “Nu fi lăudăros cu
puterea ta în mijlocul ostaşilor tineri! Ia seama să nu pricinuieşti

113 Sabatino Moscati, Vechi imperii ale Orientului, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1982, pag. 163.
98
vrajbă; nimeni nu ştie dinainte ce se poate întâmpla şi ce va face
zeul când dă o osândă”.114
ÎnvăŃătura lui Ptah-Hotep
Maximele lui Ptah-Hotep sunt apreciate ca fiind scrise în
Imperiul Vechi (Dinastia a V-a, 2563-2423, în. Hr.), dar
manuscrisul care a străbătut istoria aparŃine Imperiului de Mijloc
(2000-1680, în. Hr.). Ptah-Hotep a fost mare vizir al regelui
Dedkare-Isesi (2400, în. Hr.). Textul a fost publicat în fascimil de
Jacquier Gustave în “Le Papyrus Prisse et ses variantes”, Paris,
1911. Tematica tratată este foarte diversă, ceea ce denotă
dezvoltarea textului în timpul trecerii lui prin secole, de la vremea
alcătuirii sale primare şi până la redactarea lui în forma cunoscută
de noi. Tematica priveşte individul faŃă de sine şi la confluenŃa lui
cu ceilalŃi, cu zeul şi cu administraŃia faraonică. Aşa se face că
întâlnim sfaturi ale bătrânilor, reguli ale raŃiunii bune, valoarea
smereniei, rostul dreptăŃii, zădărnicia dorinŃelor umane, scârba
calomniei, onestitatea, bucuria vieŃii, buna judecată, neascultarea,
efemeritatea vieŃii, pedeapsa imoralităŃii, regula bunei convieŃuiri
casnice, ştiinŃa de a trăi, existenŃa unui destin, faptele bune şi
bunătatea, pietatea filială şi datorii părinteşti. Toate acestea se
reflectă în următoarele fragmente selectate: ”Dă poruncă fiecărui
om, ce stă înainte, să-şi facă un toiag pentru bătrâneŃe, astfel ca
să-i pot grăi lui cuvintele celor ce ştiu să asculte şi să-i spun lui
sfaturile bătrânilor care ştiau să dea ascultare odinioară zeilor,
astfel ca ei să se poarte cu tine în acelaşi fel, pentru ca răutatea să
fie îndepărtată din popor” (28-34).
Aici zeii de odinioară sunt regii (faraonii) care aveau
convingerea că sunt fii ai cerului, de unde şi prezenŃa în numele lor
a unei vocabule sau chiar a denumirii zeului protector: “Nimeni nu
se naşte învăŃat”(41).
Iată prima regulă a unei raŃiuni bune, iar celelalte reguli,
precum urmează: ”Lucru de folos celui ce le dă ascultare, lucru
păgubitor pentru cel ce le încalcă” ( 49-50).

114 Daniel Constantin, Gândirea egipteană antică în texte, Editura

ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975, pag. 27.
99
 ”Nu te făli cu ştiinta ta, ... ci cere sfat şi de la un neştiutor
de carte şi de la un învăŃat. Nu se poate ajunge la hotarele ştiinŃei
şi nu există învăŃat care să fi dobândit întreaga învăŃătură ... o
cugetare bună e mai ascunsă decât piatra de smarald, ea se poate
totuşi afla şi la femeile roabe ce învârtesc piatra de moară” (52-
59).
BogăŃia este darul zeului, dar smerenia este virtute a
omului. Dacă bogăŃia se poate dobândi câteodată cu uşurinŃă,
smerenia se cultivă cu răbdare şi e mai de valoare decât bogăŃia:
”Dacă întâlneşti un om iubitor de gâlceavă care ştie să-şi impună
voinŃa, un om mai înalt în cinuri decât tine, încrucişează-Ńi braŃele
şi îndoaie-Ńi spinarea, nu te mânia pe el, el nu va putea să fie
asemenea Ńie. Tu trebuie să umileşti pe cel ce spune cuvinte rele
prin faptul că nu te împotriveşti lui, nici faptelor sale. Se va spune
de el că este un om fără învăŃătură în vreme ce smerenia ta va
întrece băgăŃiile sale” (60-67).
Egiptenii au fost mari iubitori de dreptate. Dreptatea nu era
doar o virtute, ea era chiar ordinea primară a cosmosului,
menŃinută în lume prin zeiŃa Ma’At, dreptatea prin excelenŃă, care
şi judecă sufletele, după moarte, pe temeiul principiilor dreptăŃii.
Impunerea şi menŃinerea ei în viaŃa social-administrativă din
timpul faraonilor era o datorie cu precădere a regelui şi a
căpeteniilor mandatate de el.
”De eşti căpetenia mare şi dai porunci la un mare număr
de oameni săvârşeşte cât mai multe binefaceri, astfel ca poruncile
tale să fie lipsite de răutate. Dreptatea este nespus de
strălucitoare; perfecŃiunea ei este de-a pururea; ea nu este
schimbată din vremea lui Osiris. Cel ce nu ia seama la legi îşi
primeşte osânda. Ceea ce uită omul lacom de avuŃie este faptul că
josnicia poate uneori dobândi bogăŃii, dar niciodată răutatea nu
ajunge la liman bun” (84-93).
Este recomandabil ca fiecare om să fie unul de încredere.
Un astfel de om primeşte o veste şi o vehiculează ca atare. Altfel
poate deveni calomniator şi un urât: ”Respectă adevărul şi nu trece
peste el, nu trebuie să repeŃi o vorbă spusă la mânie. (...) Nu
calomnia pe nimeni, nici mare, nici mic; calomnia este o
faptă ce scârbeşte sufeltul” (151-160).
100
 Cultivarea onestităŃii îŃi aduce bucuriile vieŃii: ”E de mare
cinste omul care ştie să tacă. Cât despre omul descurcăreŃ, el se
înbogăŃeşte, când fură mereu ca un crocodil, la un scaun de
judecată. Tu însă să nu ceri cele datorate Ńie de la un om sărac
fără de copii şi nu îŃi bate joc de el lăudându-te cu feciorii tăi. Sunt
mulŃi părinŃi care au necazuri grele şi multe mame care au avut
naşteri (...) Nu fi mândru faŃă de un om a cărui sărăcie dinainte
vreme tu o ştii (...) Fii plin de bucurie atât timp cât trăieşti. Nu fă
mai mult decât spune porunca zeilor şi nu scurta vremea menită
pentru bucurii. E lucru de scârbă pentru suflet (ka) să risipeşti
vremea destinată veseliei. Nu pierde ziua întreagă cu munca şi nu
lucra mai mult decât se cuvine pentru gospodăria ta” (166-172,
177-179; 188-191).
Egiptul avea un sistem juridic foarte bine pus la punct, care
funcŃiona cu cel puŃin două milenii î. Hr. într-un mod asemănător
sistemelor din zilele noastre. Regele era supremul judecător, în
fiecare nomă (regiune) el era reprezentant de un vizir, care la
rându-i avea în nome tribunal zonal ce funcŃiona fără repoş: «Dacă
te afi în sala de aşteptare, pentru o audienŃă, poartă-te totdeauna
după cinul şi locul tău, care Ńi-a fost hărăzit din prima zi. Nu
pătrunde la audienŃă de se întâmplă să nu fii primit, căci vederea
secretarului care vesteşte audienŃele este ascuŃită şi intrare liberă
la audienŃă nu are decât cel ce a fost chemat. În sala de aşteptare
se Ńine o rânduială strictă şi purtarea acolo se face după o aşezare
dinainte stabilită; doar faraonul singur poate să rânduiască pe un
om într-un loc mai înaintat» (220-230).
Înainte de a fi chemat ca să treacă, prin moarte, în
orizontul său, egipteanul trebuia să fie mulŃumit de felul cum a
trăit, pentru că zeii judecători îi aşteaptă sufletul la judecată.
Sfaturile pentru o vieŃuire bună sunt numeroase. Iată câteva, în
acest papirus: ”Împlineşte-Ńi misiunea ta fără prefăcătorie şi spune
părerea ta în sfatul stăpânului tău; desigur, când stăpânul tău
spune “nu!” categoric îi este greu trimisului să aducă răspunsul
fără să zică: ”Cine este oare cel ce ştie exact?” Demnitarul care
se împotriveşte acestui răspuns se înşeală, dacă propune să fie
pedepsit, solul, acela să tacă după ce a zis: “Am grăit”. Dacă
gândurile au putere să se schimbe în porunci, eşti dator să
101
făptuieşti o faptă măreaŃă. Gândeşte-te la zilele ce vor veni după
aceea (după ce nu mai eşti căpetenie), căci nimic rău nu Ńi se poate
întâmpla când eşti în dregătorii mari (dar după aceea?) (...) Dacă
eşti o căpetenie care dă porunci, fii calm când asculŃi cuvintele
unuia ce face o jalbă şi nu-l respinge înainte de a se uşura din cele
ce se gândise să-Ńi grăiască; un om nenorocit doreşte să-şi reverse
prea plinul inimii şi doreşte aceasta mai mult decât împlinirea
celor pentru care a venit (... el ştie că ) tot ce a cerut nu se poate
împlini” (249-275).
Judecata şi purtarea dreaptă face bine atât celui ce o
săvârşeşte cât şi celui care o primeşte: ”Omul subzistă atâta vreme
cât se foloseşte de dreptate în chip cuvenit şi cel ce merge pe
urmele dreptăŃii dobândeşte prin aceasta avuŃie; însă omul lacom
nu va avea mormânt. Nu fi lacom de avuŃie la împărŃirea averii
unei rude moarte. Nu pofti cu aviditate la nimic din cele ce-Ńi
aparŃin, nu fi lacom de avere faŃă de rudele tale; mai multe pot fi
darurile primite de cel blând decât de cel violent şi brutal, dar cel
care cleveteşte pe rudele sale şi care e lipsit de ştiinŃa cuvintelor
înŃelepte va primi puŃine daruri, puŃin din ce râvneşte” (312-322).
”Sfârşitul omului soseşte, doar dreptatea rămâne de-a pururi.
Omul trebuie să spună: “Acesta este ogorul tatălui meu (şi nu al
meu)” (97).
ViaŃa plăcută se petrece în sânul familiei, dar şi ea depinde
de modul cum se concepe convieŃuirea-n doi: ”Dacă eşti un om de
seamă, întemeiază-Ńi un cămin, îndrăgeşte pe femeia ta cu multă
căldură, umple-i stomacul şi îmbracă-i trupul ei; unguentul bine
mirositor este un leac pentru trupul ei; bucură-i inima atâta vreme
cât trăieşti, este un ogor de folos pentru stăpânul său, nu trebuie s-
o osândeşti; totuşi îndepărteaz-o de la puterea de a da porunci şi
înfrâneaz-o când ochii săi aruncă fulgere de mânie” (325-333).
”Dacă te însori cu o femeie, o femeie vrednică şi veselă, pe care
locuitorii cetăŃii sale o cunoşteau, când urma ea cele două
obiceiuri ale sale şi când vremurile erau bune pentru ea nu o
izgoni mai târziu, ci dă-i să mănânce; o femeie veselă aduce
bucurie” (499-506).
Reuşita în viaŃă constă adeseori din ştiinŃa de a asculta.
După vorba poporului nostru, valoarea ascultării este mare. Tot
102
astfel o înŃelegeau şi anticii egipteni: ”A da ascultare e lucru de
folos pentru cel ce aude; a da ascultare e mai de trebuinŃă decât
tot ce există, căci din ascultarea poruncilor se naşte orice fel de
favoare. Ce frumos lucru e când un fiu primeşte tot ce-i spune tatăl
lui, căci prin aceasta el ajunge la bătrâneŃe. E un om iubit de zeu
acela ce dă ascultare poruncilor, Cel ce este urât de zeu nu ascultă
de porunci. Inima este aceea care făureşte pe omul care o are în el
să fie ascultător sau neascultător” (540-551). ”Un om ascultător
căruia i se spun sfaturi va fi desăvârşit înlăuntrul său, un om
cinstit de tatăl său va fi el. Amintirea lui va fi în gura celor vii”
(560-562).
Astfel de sfaturi-porunci se dădeau tinerilor în şcoală şi
acasă pentru ca să rămână o vreme la ei şi să trăiască după aceste
sfaturi-porunci, iar mai târziu să le poată transmite genereaŃiilor ce
vor urma: ”Orice om învăŃat întru înŃelepciune, prin învăŃăturile
date de tatăl lui, trebuie să grăiască copiilor săi, astfel ca şi aceşti
copii să poată grăi cu înŃelepciune odraslelor lor. Fii dar pildă şi
nu lăsa putinŃa de a fi blamat, întăreşte adevărul şi dreptatea în
copiii tăi!” (593-598). ”Ascultă-mă, omule, care doreşti să rămâi
pomenit în gura oamenilor care sunt ascultători, nu vorbi decât
dacă ai ajuns să poŃi grăi în mod desăvârşit. Dacă tu grăieşti în
chip perfect, toate intenŃiile tale se vor realiza” (613-617).115
ÎnvăŃătura pentru regele Meri-Ka-Re
Tatăl regelui Meri-ka-re este regele Nebkaure Kheti al II-
lea care a fost ucis în luptă în Egiptul de Sus, la începutul
Imperiului de Mijloc, prin anul 2.100 î. Hr. Foarte probabil că
această învăŃătură a fost un testament etico-politic. Cel care
transmite învăŃătura este regele, deşi el a fost ucis în lupta cu
prinŃii din Theba.
ÎnŃelegem că regele a dictat învăŃătura în grabă scribului
său. Textul a ajuns până la noi într-un manuscris pe papirus din
vremea Imperiului Nou, Dinastia a XVIII-a. În puŃine cuvinte
sfatul părintesc cuprinde lucrurile esenŃiale pe care faraonul trebuie
să le aibă în vedere, în exercitarea funcŃiei regale, pentru a
statornici pe pământ dreptatea şi a trece, prin moarte, în rândurile

115 Ibidem, pag. 41-61.

103
zeilor. Fiul, căruia i se adresează învăŃătura, este îndemnat să ia
pilda de vieŃuire a părinŃilor lui: ”Ia pe părinŃii tăi drept pildă!”,
iar în relaŃiile cu ceilalŃi să arate o deschidere şi o atitudine
sociabilă: “nu fi morocănos, a fi prietenos este un lucru bun. Fă să
dureze monumentul tău funerar prin amabilitatea ta (...) căci
atunci oamenii vor aduce mulŃumiri zeului din pricina ta, faptele
tale vor fi lăudate şi ei se vor ruga pentru sănătatea ta. Cinsteşte
pe oamenii de seamă şi fă bine oamenilor tăi (...) e bine când
lucrezi pentru viitor”.
ViaŃa grea şi deosebit de scurtă i-a determinat pe egipteni
s-o valorizeze la maximum aici pe pământ şi s-o eternizeze dincolo
de orizont. Ideea bază era de a trăi aici intens, dar calculat, ceas de
ceas, pentru că de clipa efemeră depinde veşnicia: ”Nu strica
mormintele altuia, aceasta pentru că în vremuri tulburi se jefuiau
mormintele pentru a avea aurul necesar cheltuielilor de luptă, şi
sparge-Ńi Ńie pietre la Turah”, întrucât mulŃi obişnuiau să-şi
clădească propriul mormânt din pietrele mormintelor despuiate,
acest lucru nu se cuvenea să-l facă un rege, cu atât mai mult cu cât
nimănui nu îi era aceasta îngăduit, “Nu îŃi construi Ńie un
mormânt din sfărâmături (...) Fă să ajungi la mine fără să ai vreun
acuzator (...) Fă-te iubit de toată lumea pe pământ!”.
Un rege trebuie să fie milostiv, mai ales cu cei nevoiaşi, de
care nu ducea lipsă lumea nici atunci: ”Consolează pe cel ce
plânge, nu chinui nici o văduvă, nu îndepărta pe nici un fiu de la
averea tatălui său şi nu înlătura pe sfetnici din dregătoriile lor.
Păzeşte-te să dai pedepse nedrepte”.
Chiar şi regele se cuvenea să părăsească această lume
împăcat şi mulŃumit că şi-a îndeplinit totă datoria pământească:
”Nu te bizui pe lungimea anilor, căci judecătorii tăi privesc
vremea vieŃii tale ca pe un ceas. Omul rămâne şi după moarte şi
faptele sale vor fi aşezate grămadă lângă el. Veşnicia face însă să
fim acolo şi este un om nelegiuit, fără de minte cel ce nu o ia în
seamă. Omul care vine la ea lipsit de păcate, acela va fi acolo ca
un zeu, umblând în chip slobod ca şi stăpânii veşniciei” (..) O

104
singură zi dă veşnicie şi un ceas face bine viitorului. Zeul cunoaşte
pe cel care face vreo faptă bună pentru dânsul”.116
ÎnvăŃăturile regelui Amen-em-hat
Acest rege este primul din Dinastia a XII-a, cu care începe
Imperiul de Mijloc. El a fost asasinat de către oamenii din garda sa
de noapte. De întâmplarea aceasta se leagă şi Povestea lui Sinuhet,
căpetenia oştirii în mijlocul căreia s-a declanşat războiul civil, dar
care căpetenie preferă autoexilul, decât să i-a parte la faptele
nedrepte. De aceea nu-i exclus ca învăŃăturile să-i aparŃină
scribului regesc. Acesta vede puŃin altfel decât un rege. Dacă
regele îşi mai vedea propriile greşeli, scribul exaltă faptele bune ale
regelui şi-l arată ca pe un, oarecum, însingurat care nu poate
aştepta ajutor decât de la zei şi de la propriul părinte care deşi
trecut în lumea zeilor, mai dăinuie încă pe pământ prin fiul său, în
speŃă faraonul Senusret: ”Vei fi rege şi vei face mai mult bine decât
se aşteaptă oamenii să faci. Păzeşte-te de slujbaşii tăi, ca să nu se
întâmple neprevăzut, vremuri de groază. Nu te încrede în ei, căci
tu eşti singur. Nu te încrede nici într-un frate, să nu ai prieteni, nu-
Ńi face casnici şi oameni apropiaŃi de tine; de faci altfel nu vei avea
mulŃumire. Când stai culcat, păstrează bine cele ce ai în inimă,
căci în ziua nenorocirii un om nu mai are prieteni. Am dat de
pomană celui sărac şi am hrănit pe orfan; l-am făcut pe cel ce nu
însemna nimic să atingă culmile, la fel ca şi pe cel ce era un om
însemnat. Omul care a mâncat hrana de la mine a ridicat mâna
împotriva mea; omul căruia i-am dat mâna mea a stârnit spaimă.
Aceia care s-au înveşmântat cu Ńesăturile mele de in subŃire m-au
privit ca pe o umbră şi cei care se ungeau cu uleiul meu parfumat
au vărsat apă. (...) O, fiul meu, Regele Senusret, eu umblu şi merg
cu ajutorul picioarelor tale. Tu eşti inima mea şi ochii mei privesc
asupra ta. (...) Eu voi ajunge la limanul vieŃii pentru acela care
este în inima mea”.117
ÎnŃelepciunea lui Ani
Autorul este un slujbaş în administraŃia egipteană cu titlul
de scrib. Sfaturile lui se Ńes în cadrul unui schimb de idei între el şi

116 Ibidem, pag. 107-110.

117 Ibidem, pag. 98.
105
fiul său Kem-Hotep care avea să devină, la rându-i, slujbaş regal.
Kem-Hotep face parte din adepŃii monoteismului promovat de
faraonul Amenophis IV, prin aşa numita reformă ratată, şi ai cărui
fani au fost prigoniŃi vreme de două secole după stingerea sa.
Tocmai pentru a nu fi unul dintre cei prigoniŃi, Kem-Hotep
primeşte sfaturi părinteşti în care este sfătuit şi să-şi aducă jertfele
cu martori. Acest sfat arată, pe de o parte, asprimea regimului, iar
pe de altă parte, existenŃa unor grupări esoterice. Tematica
sfaturilor vizează: felul de a vorbi, familia, imoralitatea, lăcomia,
gândul la moarte, prietenia, respectul cotidian, respectul faŃă de
părinŃi, cu precădere faŃă de mamă.
Vorba să fie cumpătată, chiar dacă ar fi multe prilejuri de
clevetire, căci clevetirea nu aduce decât satisfacŃie de moment, ca o
umbră a răzbunării, iar în cele următoare ea poate deveni sabia
gâtului tău. Ceea ce se poate afla despre alŃii să fie doar învăŃătură.
”Păzeşte-te de orice lucru care supără pe oamenii de seamă, de
pildă să vorbeşti despre treburi tainice. Dacă se vorbeşte despre
oameni în casa ta, atunci fă-te că eşti surd”. (...) ”Nu intra în casa
cuiva fără să ceri voie. Nu privi cu dispreŃ ceea ce nu este cuvenit
să fie în casa lui. Ochiul tău să vadă, dar tu să taci. Nu vorbi
despre asta cu nimeni altul, ca să nu constitue o nelegiuire
vrednică de moarte fapta aceasta, când se va auzi despre ea”. ”Nu
vorbi mult, taci ca să fii bun. Nu fi om flecar!”
Cumpătarea este o virtute cultivată şi cu pântecele nu
numai cu gura. Cel ce nu o aplică astfel ajunge să se piardă: ”Nu te
apuca să bei un urcior întreg de bere. Dacă vorbeşti, atunci nu
slobozi un cuvânt nelalocul lui din gura ta. Dacă te vei slăbi căzând
(beat) şi mădularele tale se vor slăbănogi, atunci nu va fi nimeni
acolo ca să-Ńi întindă o mână. Şi tovarăşi tăi de beŃie se vor scula şi
vor zice: “să iasă afară beŃivul ăsta!. Iar dacă în acea vreme vine
cineva să te cheme, să te caute ca să te întrebe ceva, atunci te va
găsi culcat pe jos şi eşti ca un copil mic”.”Nu mânca pâine dacă
altul suferă de lipsă şi dacă tu nu îi întinzi mâna ta cu pâine”.
Omul trebuie să fie cumpătat şi în relaŃiile cu femeile. Cel
mai potrivit era pentru egiptean să se căsătorească, să aibe copii, pe
care să-i crească în respect faŃă de părinŃi, iar el, ca bărbat, să
rămână fidel: ”I-aŃi Ńie o nevastă, când eşti tânăr, ca să-Ńi facă ea
106
un fiu. Tu trebuie să-l creşti pe el atâta vreme cât eşti tânăr şi
trebuie să trăieşti până când el va ajunge să fie în vârsta de
bărbat. Bine este de omul care are mulŃi copii, el este cinstit pentru
fiii săi” (...) “Dă de două ori mai multă pâine mamei tale şi
întreabă-o cum îi merge. Ea a avut multe greutăŃi cu tine (...) După
lunile tale - de zămislire -, după ce te-ai născut tu, ea te-a purtat
iarăşi pe grumazul ei şi vreme de trei ani au fost ŃâŃele ei în gura
ta. Ea nu s-a scârbit de murdăria ta, ea nu s-a scârbit şi nu a spus:
“Ce-o să fac eu acum?” Ea te-a dus la şcoală, când ai învăŃat
scrierea şi în fiecare zi a venit ea la şcoală cu pâine şi bere din
casa ei. Când vei fi tânăr, când îŃi vei lua femeie şi când vei avea
casa ta, atunci îndreaptă-Ńi ochiul minŃii tale către felul în care te-
a născut mama ta şi cum te-a crescut ea în toate. Fie ca ea să nu te
mustre şi să nu-şi ridice mâinile către zeu şi fie ca el să nu audă
strigarea ei”.
”Nu controla pe femeia ta în casa ei dacă ştii că este
vrednică. Nu-i spune ei: “Unde este cutare lucru? Adu-l la noi!”,
dacă ea l-a pus la locul cuvenit. Ochiul tău să se uite, dar tu să
taci ! Ea este bucuroasă, când mâna ta o ocroteşte. Prin aceasta
omul evită să aibă ceartă în casa sa”.
”Fereşte-te de o femeie din afară, care nu este cunoscută
în cetate. Nu îi arunca priviri şi nu o cunoaşte pe ea trupeşte. Ea
este un râu adânc şi mare ale cărui cotituri nu sunt cunoscute. O
femeie, care stă departe de satul ei, îŃi spune Ńie în fiecare zi, când
nu are martori: “eu sunt frumoasă”. A o cunoaşte pe ea trupeşte
este o nelegiuire mare, vrednică de pedeapsa cu moartea, când se
aude de ea, chiar dacă nu se povesteşte de ea în lume”. 118
Porunci către vizirul Rekh-Mi-Ra
Sunt sfaturi de impunere a regimului faraonic, în popor.
Rekh-Mi-Ra este un mare vizir care primeşte de la regele său
(Tuthmosis III, 1504-1450, în. Hr.) porunci înŃelepte, pe care,
pentru rodnicia lor, el le-a înscris pe mormântul său. Dintre acestea
primează porunca ce rezidă în conceptul “Ma’at”, al ordinei, şi al
dreptăŃii: ”Să judeci cu dreptate! ... Priveşte la omul pe care-l
cunoşti la fel ca la omul ce nu îŃi este cunoscut!”

118 Ibidem, pag. 142-146.

107
 Ordinea se poate aşeza, nu prin agitaŃie şi pedeapsă, ci
eliminând cauza dezordinei: ”Nu te mânia în chip nedrept
împotriva unui om, dar fii mânios împotriva a ceea ce stârneşte
mânia!”
Nu este bine să baŃi paşi repetaŃi pe aceeaşi cărare, mai
ales dacă pricina primei treceri în inspecŃie n-a adus nici un rezultat
pozitiv, pentru că vina s-ar putea să nu fie a celor inspecŃaŃi, ci a
celor care inspectează, adică a celor corupŃi care întreŃin corupŃia,
deci: ”Dacă se întâmplă să inspectezi, vei trimite întâi spre
cercetare pe mai marele măsurătorilor de ogoare şi ceata sa de
slujbaşi. Dacă vreunul a inspectat înaintea ta, atunci tu trebuie să-
l cercetezi pe el mai întâi. Ia aminte la orânduirea ce s-a
statornicit pentru tine!”.119
ÎnvăŃăturile lui Amen-em-ope
Este un text de pe la începutul mileniului I, în. Hr. Autorul
era un mare dregător, iar învăŃăturile sale le adresează fiului său
Hor-em-maa-Kem. În aceste învăŃături zeul este prezentat ca
păzitorul şi apărătorul moralei individuale. Zeul pedepseşte
cumplit pe omul care face rele împotriva semenului. Textul a fost
publicat în reproducere hieroglifică, de Budje, Egyption Hieratic
Papyri, în The British Museum, serie II d, tablele de la I la XIV şi
în traducere, de mai mulŃi autori.
Grija faŃă de om, preŃuirea trupului omenesc au fost două
coordonate constante în viaŃa trimilenară a Egiptului antic. Aşa se
face că o grijă deosebită se poartă chiar şi celui repausat. Sufletul
său este învăŃat, prin scrierile sacre din piramide sau de pe
sarcofage, cum să biruiască judecata celor 42 de zei judecători, iar
trupul este îmbălsămat şi aşezat cu mare grijă şi cinste în mormânt.
O astfel de procedură a uimit pe canaaniŃi când Iosif aşează trupul
îmbălsămat al tatălui său Iacob în peştera Macpela ( Fac. 50, 5-14).
Vai de acel trup care face fapte pentru care nu se cade a fi
înmormântat cu cinste, căci pe: ”Omul care face rele, malurile
râului îl aruncă pe el şi apele revărsate îl duc pe el departe. Vântul
de Miazănoapte scoboară şi aduce sfârşit vremii sale şi el se

119 Ibidem, pag. 154-156.

108
împreună cu vijelia, norii de furtună tună şi crocodilul este tare
rău. Omule al văpăilor mâniei, cum te simŃi tu acuma?”
Reise importanŃa deosebită a comportamentului cotidian.
Morala stricată prin păcate se pote cultiva prin instrucŃie şi practică
continuă. Morala să se vadă din ansamblul comportamentului, nu
doar din părŃi: ”Trage un pui de somn înainte să spui ceva, căci
seamănă cu o vijelie ce se năpusteşte, ca focul în paie, omul
înfierbântat de mânie în ceasul furiei sale; dă-te înapoi de la el,
lasă ca mânia lui să se întoarcă asupră-i”.
”Nu îndepărta piatra de hotar de la marginile ogorului, nu
râvni la nici un stânjen de pământ măcar şi nu călca peste hotarul
Ńarinei unei văduve. Acela ce pe nedrept apucă şi o palmă de
pământ, chiar dacă o revendică cu jurăminte neadevărate, el va fi
luat, prins de război prin puterea zeului Lumii! Ară cu plugul
Ńarinile tale şi vei afla cele de care ai trebuinŃă!”
”Păzeşte-Ńi limba ta lipsită de cuvinte de ocară şi vei fi
îndrăgit de toŃi. Nu spune de vreun om că este păcătos dacă
amănuntele vieŃii sale tu nu le cunoşti; fie că auzi de bine sau de
rău tu nu lua seama la acestea, ca şi cum nu le-ai fi auzit; sau
atunci pune vorbe de bine pe limba ta, iar cele rele să zacă
înlăuntrul tău”
”Nu face socoteală grea cu omul care nu are nimic şi nu
falsifica cele scrise cu trestia sa. Dacă găseşti o datorie mare la un
om sărac, apoi să împarŃi în trei părŃi: lasă-i lui două părŃi,
opreşte o parte să rămână şi vei găsi că aceasta este calea vieŃii.
Atunci vei dormi bine; iar în zori, după ce ai trecut noaptea, vei fi
ca omul ce a primit veşti bune”.
”Cuvintele grăite de oameni trec şi se duc, dar faptele
zeului rămân. Nu spune: “Noi care suntem lipsiŃi de vinovăŃie” şi
nu te căzni să te aperi ori să te justifici. Cât despre faptele tale
rele, zeul Ńine răbojul lor şi sunt pecetluite cu degetul său”.
O viaŃă potrivit moralei “ma’at” poate da veşnicie
efemerităŃii vieŃii omului: ”Cât despre om, el este doar lut şi paie
şi zeul este cel ce l-a zidit. Zeul nimiceşte şi zeul zideşte în fiecare

109
zi; el plăsmuieşte mii de oameni de jos, dacă doreşte, sau face mii
de oameni de seamă, dregători.”120
ÎnvăŃăturile Papirusului Insinger
Papirusul Insinger este cel mai lung text egiptean, scris, în
limba demotică, prin sec. II-I, în. Hr. de către un preot înŃelept.
Textul original este însă elaborat mai de timpuriu, cel puŃin în
epoca persană. În cursul primului război mondial egiptologul ceh
Fr. Lexa începe descifrarea şi traducerea unui papirus aflat la
Praga, scris în scriere demotică. Transcrierea, traducerea precum şi
un vocabular, cu întroducere gramaticală al acestor învăŃături, el le
publică în 1926 “Papyrus Insinger”, Paris, Libraire Orientaliste,
Paul Geuthner, 2 vol. Papirusul Insinger are o lungime de 6 m şi 13
cm, pe 30 cm lăŃime. Este însă fărmiŃat în fragmente, în fiecare
secŃiune sunt prezente tematici multiple, fără o sistematizare în
prealabil. Ideia mai importantă este finalitatea vieŃii omului. Dacă
mesopotamianul din Epopeea lui Ghilgameş credea că ceea ce
rămâne după o viaŃă de om se rezumă doar la ziduri, egipteanul
este învăŃat altfel. Pentru el nu se termina totul pe pământ şi nici în
clipa morŃii, ci: ”O viaŃă nouă aşteaptă pe cel ce moare şi lasă pe
pământ după el un nume bun. Vremea slăbirii trupului,
înmormântarea şi un nume bun sunt cele care provoacă griji. Cel
ce foloseşte viaŃa sa pentru mântuirea tatălui său e un om care
posedă mântuirea sa proprie. Omul care alege facerea de rele şi
este blestemat de maică-sa îşi nimiceşte sufletul său”.
Ceea ce poate strivi o viaŃă mai înainte de vreme este pe de
o parte desconsiderarea autorităŃii: ”Nu grăi cu uşurinŃă când eşti
mânios despre treburile regelui sau ale zeului. Limba rea a omului
fără de minte e o sabie care-i taie viaŃa. Nu risipi nimica din mica
ta avere, dacă nu ai un hambar înapoia ta”.
Iar pe de altă parte abuzul faŃă de propriul trup: ”Se găsesc
oameni care stau cufundaŃi în rele din pricina pântecului lor
revărsat. Pântecele şi mădularul trupesc al unui prostănac aduc
asupra lui ruşinea ce i se întâmplă, aşa cum izbucneşte,
revărsându-se un râu, când zeul îl scoate la iveală, aşa cum

120 Ibidem, pag. 165-173.

110
pierzania şarpelui se trage din aceea că-i place să muşte. Cel mai
mare taur îngrăşat e vrednic de dus la măcelărie”.
”Boala omului îşi trage începutul din calitatea rea a
mâncării. Cine se satură cu pâine, peste măsură de multă, se
îmbolnăveşte de o boală dureroasă. Cine se satură de vin, peste
măsură de mult, este lipsit de putere şi zace culcat; pentru că orice
boală a trupului îşi trage obârşia din săturare peste măsură.
Mădularele celui ce păstrează măsura în felul său de viaŃă nu
tremură, boala nu se aprinde în cel ce păstrează măsură în hrana
sa”.
Pentru norocul sau nenorocul unora sunt de vină părinŃii,
pentru alŃii în joc intră doar voinŃa zeului: ”Se află oameni care n-
au fost crescuŃi bine, dar care cunosc învăŃăturile primite de alŃii.
Există oameni care cunosc învăŃăturile, dar care nu ştiu să
trăiască după ele. Nu se află vreun fiu drept care să fie osândit din
pricina bunei sale educaŃii. Zeul e acela ce dă darul, el dă pe fiu şi
dă şi mintea lui ageră. Dacă soarta norocoasă şi avuŃia îŃi vin Ńie,
să ştii că zeul e acela ce le-a trimis”.
”Arderea de tot şi jertfele de vărsare (libaŃiile) sunt de
folos pentru a-Ńi câştiga hrana. Înmormântarea e un bun prilej
pentru împărŃirea de hrană celor săraci. Căci zeul e mulŃumit când
cel sărman află săturare, de faŃă cu el”.
ViaŃa unui om este foarte scurtă. Cu atât mai mult cu cât
omul se maturizează foarte greu: ”Omul petrece 10 ani fiind copil
mic şi fără să poată face deosebire între viaŃă şi moarte; el petrece
apoi încă 10 ani Ńinându-se de învăŃătură în care e cuprinsă
această cunoaştere a vieŃii. El petrece alŃi 10 ani umblând după
câştiguri şi dobândind avere pentru a putea trăi din ea. El îşi
petrece alŃi 10 ani spre a ajunge la capătul timpului în care
mintea sa a ajuns la pricepere. Restul vieŃii întregi, până la 60 de
ani, termen statornicit de zeul Toth pentru omul divin, doar unul la
un milion îl ajunge, când soarta îi este favorabilă.”
MulŃumirea de sine este de mare preŃ pentru cel care o
aşteaptă din lucruri mici. El nu greşeşte, ci are corespondenŃe în
natură: ”Un serviciu mic, dacă este destoinic, îndepărtează ura; un
câştig mic aduce bogăŃia; un preŃ de răscumpărare mic opreşte
uciderea; Inima şi dimensiunile ei mici menŃin în viaŃă pe cel ce o
111
are. O grijă mică poate frânge oasele; o bucurie mică Ńine inima în
viaŃă; o rouă slabă Ńine în viaŃă ogorul; un vântuleŃ uşor poartă pe
ape corabia; o albină mică culege mierea; o furnică mică strânge
ce e pe câmp; lăcusta mică nimiceşte via; o mică nelegiuire
împinge către moarte; o binefacere mică nu rămâne ascunsă
zeului. Multe sunt lucrurile mici vrednice a fi Ńinute.”
łinta finală a omului de bine este de a fi găsit în final
onest, de a avea, la trecerea “în orizontul zeului” conştiinŃa că a
trăit bine. Omului integral nu îi este străină pocăinŃă. El îşi
recunoaşte eventuala greşală şi o îndreaptă din mersul vieŃii, căci
îşi cunoaşte Ńinta: ”De am făcut vreun păcat fără de ştiinŃa mea, eu
mă deplâng pe mine însumi şi mă rog, chemând zeul ca să mă ierte
şi să-mi dea o viaŃă plăcută fără de sărăcie, căci nu am împins pe
nimeni la fapte rele, zeul cunoaşte glasul inimii mele; nu am fost
crud faŃă de cineva, ca nu cumva un altul să mă rănească”.121

Marele imn către AMON

(Papyrus Bulaq nr. 17 păstrat în Muzeul din Cairo şi
datând din vremea lui Amenofis al II-lea, la puŃină vreme după
anul 2000 î. Hr. când, cu Amenofis I, Dinastia a XII-cea, se începe
perioada Imperiului de Mijloc 2000-1730 la impunera hiksoşilor).
Acest imn arată modul în care pot converge diferitele
credinŃe într-o credinŃă monoteistă. E oarecum asemănător
răspunsului pe care l-ar da în zilele noastre credincioşi din diferite
credinŃe la întrebarea « câŃi dumnezei sunt ? » şi care desigur ar
răspunde : « unul singur ». MulŃimea de zei sunt arătaŃi ca însusiri
sau nume pe care zeul unic le are sau le poartă, numele adevărat
neputând fi rostit.
«Mărire Ńie, crai din Karnak şi domnul Thebei, Amon Ra ...
În ceruri tu eşti cel mai mare şi pe pământ eşti cel mai vârstnic,
Stăpânul celor care sunt, în orice lucru dăinuieşti.
În lume n-ai asemănare, întruchipezi divinitatea,
Juncanu-a Nouă zeităŃi mai-mare peste zeii toŃi!
łi se supune Adevărul, o, tatăl neamului zeiesc,
Cel care l-a făcut pe om şi-a izvodit sălbăticiuni!

121 Ibidem, pag. 187-228

112
Eşti cel ce stăpâneşte firea şi iscă pomii roditori,
Cel ce iveşte iarba şi satură jivina.
Aleasa ta înfăŃişare a meşterit-o însuşi Ptah,
Fecior frumos şi îndrăgit pe care zeii îl slăvesc.
Făcut-ai tot ce stă deasupra, tot ce se află dedesubt
Şi deopotrivă luminezi întinsul celor Două łări. ...
S-a deşteptat cel plin de sănătate !
Domn al veciei, Min-Amon, făuritorul nemuririi,
Slăvitul zeu stând mai presus de Cele Nouă zeităŃi! ...
Stăpânul razelor de soare, cel care a creat lumina
Şi este veşnic preamărit de zei. ...
Fii lăudat deapururi Ra, Stăpânul Adevărului,
Cel ce şi-a tăinuit altarul şi-asupra zeilor domneşte.
Ai dat porunci, Khepri în luntre, şi zeii s-au ivit pe lume.
Atum, tu i-ai făcut pe oameni, le-ai dat chip felurit şi viaŃă,
Dar şi-o culoare deosebită, ca să nu semene-ntre ei. ...
Tu eşti stăpânul JudecăŃii şi gura ce dă glas puterii. ...
Plin de bunăvoinŃă, tu ai creat lumina.
Divina-Ńi frumuseŃe înveseleşte zeii
Ce vieŃuiesc prin faptul că pot să te privească.
O, Ra, cel venerat în Karnak,
Te-arăŃi în Capiştea Benben, aflată-n Heliopolis!
Domn pestea-a noua zi a lunii,
MulŃimea te sărbătoreşte în ziua-a şasea şi a şaptea.
Stăpân şi rege peste zeii toŃi,
Şoimanul stăruind în largul zării,
łi se supun dreptcredincioşii ce-au amuŃit pe totdeauna
Şi faŃă de copiii tăi Ńi-ascunzi adevăratul nume
Sub numele de Amon. Slăvit să fii, zeu fericit şi unic. ...
Zeu cu desăvârşire unic, creat-ai tot ce are viaŃă.
Din ochii tăi coboară omenirea,
Din gura ta se întrupară zeii.
Eşti cel ce iscă iarba păscută de cirezi
Şi pomii roditori culeşi de oameni;
Eşti cel ce-ndestulează şî peştii din pâraie
Şi păsările ce străbat văzduhul.
Tu dai suflare plodului din ou şi hrana puişorului de vierme.
113
Tu făureşti puŃinul ce satură ŃânŃarul, aşijderi puricii şi râma.
Faci tot ce ronŃăie un şoarece în bortă şi tot ce ciuguleşte o pasăre
łi-aducem preamărire Ńie, atotizvoditorule,
Zeu cu desăvârşire unic, dar cu nenumărate mâini!
Întreaga noate stai de veghe, în timp ce omenirea doarme. ...
Stăpân şi căpetenie de zei,
ÎŃi preŃuim puterea, căci tu ne-ai făurit,
Voioşi strigăm spre tine, căci tu ne-ai plăsmuit,
Te venerăm, căci pururi cu noi te-ai ostenit !
Un imn de slavă Ńie, atotizvoditorul,
Domn peste Adevăr, zămislitor de zei !
Tu l-ai creat pe om şi ai făcut jivina,
Crai al grăunŃelor, dând hrană sălbăticiunilor pustiei! ...
Crai fără de pereche şi unic printre zei,
Atâte nume ai că nimeni nu ştie cât de multe sunt.
Răsăriteanul orizont e locul unde tu răsari
Şi orizontul apusean e locul unde asfinŃeşti.
Minune ce se naşte devreme zi de zi
Şi care zi de zi îşi biruie duşmanii! ...
Domn peste barca înserării şi peste barca dimineŃii,
Cu drag te însoŃesc cei ce străbat Noianul zării-n tihnă.
Alaiul Ńău se-nveseleşte când vede cum dobori vrăjmaşul
Şi cum cuŃitul tău îl lasă cu ciopârŃite mădulare,
În timp ce flăcările tale îl mistuie în întregime.
Iar sufletul e pedepsit mai aspru decât trupul său.
Balaurul şi-a lui colindă acuma şi-au găsit sfârşitul;
ToŃi zeii chiuie de bucurie, e fericit alaiul corăbiei lui Ra.
Şi Heliopolis tresaltă ; duşmanul lui Aton e-nfrânt!»122

Marele imn către ATON

Este atribuit faraonului Amenofis al IV-lea, Ikhenaton,
Ikhunaton, 1372-1354, din Dinastia a XVIII-cea, Imperiul Nou, aşa
cum se găseşte în Mormântul lui Ay de la Tell el-Amarna.
Aton este singura divinitate. În el se cuprind numirile
zeilor: “Aton, cel viu, întâia obârşie a vieŃii! / De cum te-nalŃi în

122 Poezia Egiptului Faraonic, pag. 42-48.

114
partea de răsărit a zării, / tu umpli orice Ńară cu strălucirea ta (...)
căci tu eşti Ra şi ajungi la graniŃele lor”.
El este creatorul: “Zeu fără de pereche, puternic cum ni-i
altul, / făcut-ai lumea după placul tău / pe vremea când erai tu
singur, / noian de oameni, turme, fiare, / tot ce se află pe pământ şi
se slujeşte de picioare, / sau vietăŃile din cer / zburând cu largi
aripi deschise”.
Aton este susŃinătorul şi proniatorul tuturor: “L-ai pus pe
fiecare la locul cuvenit / i-ai dăruit ce-i trebuieşte. Bucate are
fiecare. / Dar zilele-i sunt numărate (...) / Eşti cel ce iscă plodul în
femeie / Şi cel ce plămădeşte sămânŃa în bărbat, / cel ce hrăneşte
fătul în pântecele mamei (...) / Aduci pe lume pruncul şi, chiar de
când se naşte, / deschizi plăpânda-i gură, să poată glăsui (...) / Tu
dărui răsuflarea şi-nsufleŃeşti făptura / ca să trăiască tot ce ai
creat (...) / Când tu cobori sub apuseana zare / în beznă cufundat,
pământu-i ca şi mort. / Dorm oameni în odăi cu capul acoperit / şi
ochii lor nu pot zări pe nimeni (...) / Acum domneşte bezna şi tot
pământul tace, / căci ziditoru-i doarme în orizontul lui”.
Dar când apar zorile: “Poporul se trezeşte, se scoală în
picioare, / el se deşteaptă mulŃumită Ńie, / îşi spală trupul şi se
îmbracă / cu înălŃate braŃe slăvind venirea ta; / apoi toŃi oamenii
se duc la lucrul lor”.
Acelaşi lucru se petrece şi cu vieŃuitoarele, deşteptându-se:
”Pe fiece păşune pasc turme mulŃumite. / Câmpia şi copacii
înverzesc. / Din cuibul lor ies păsările-n zbor (...) / Sar în picioare
fiarele şi zburdă / şi tot ce zboară în cer şi flutură din aripi / se-
nsufleŃeşte doar când străluceşti în slavă”.
Aton este cosmocrator: “Făcut-ai ceru-ndepărtat, ca să te-
nalŃi în slava lui / şi să cuprinzi cu ochii creaŃiunea ta, / tu cel
deapururi unic./ De câte ori te-nfăŃişezi sub chipul tău de astru viu
/ ce arătându-se învăpăiază, şi apunând, mereu revine (...) / Ivit-ai
anotimpurile spre împlinirea / celor însufleŃiti de tine: iarna să le
dea răcoare şi vara, vigoarea să-Ńi cunoască”.
Toate acestea au fost făcute pentru faraon: “Ai rânduit
întreaga fire şi i-ai dat chip / şi-nfăŃişare pentru feciorul tău, cel
născut din tine / ca domn al Egiptului de Sus şi de Jos (...) / ce
vieŃuieşte întru adevăr ( Ma’At) şi e / stăpânul celor două Ńări,
115
Nefer-Khepri-Ra Wa-en-Ra / fiul lui Ra ce vieŃuieşte întru adevăr,
/ regele-ncoronat Ikh-en-Aton, a cărui viaŃă fie / cât de lungă, iar
marea lui soŃie, mult iubită! / Crăiasa celor două Ńări, Nefer-
Nefru-Aton Nefert-Iti / trăiască şi-nflorească de-a pururi”.123
Alături de acest mare imn, Akhenaton a lăsat pe sarcofagul
său o rugăciune de o frumuseŃe rară124, care şi astăzi, după 33 de
secole îşi păstrează forŃa emoŃională. Redăm câteva fragmente: “O
să respir dulcea suflare a gurii tale / în fiecare zi îŃi voi contempla
frumuseŃea (...) / Dă-mi mâinile tale, pline de spiritul tău, / ca să te
privesc şi să trăiesc prin el. / Cheamă numele meu de-a lungul
veşniciei: / Nicioadată nu va lipsi la chemarea ta!”.125
Luând în consideraŃie puterea exprimării religioase
aproape monoteiste, precum şi limpezimea credinŃei exprimate, se
ridică întrebarea: de ce totuşi n-a reuşit reforma iniŃiată de faraonul
Amenophis IV ?
Răspunsurile pot fi mai multe:
*După mărturia istoriei, la un an după moartea relativ timpurie, a
regelui Akhenaton, cel de-al doilea succesor al său, renumitul
Tutankhamon (1361-1352, î.Hr.), revine la vechea reşedinŃă de la
Theba, şi la vechiul cult al lui Amon, reaşezând în drepturile de
mai înainte pe Marele Preot al lui Amon. Astfel credincioşii lui
Aton vor fi prigoniŃi, ei rezistând aproximativ două secole, dar
exprimându-şi credinŃa în secret.
*Sintagma întâlnită repetat în Marele imn către Aton de Unic Zeu
se întâlneşte şi în Marele imn către Amon, şi era aplicată, cu cel
puŃin o mie de ani mai înainte de această reformă, şi altor zei126.
*Ratarea reformei se datorează şi faptului că în cadrul aşa zisului
monoteism atonian existau de fapt cel puŃin doi zei, Aton şi
Akhenaton, adică zeul şi faraonul care era adorat ca o divinitate.
Credincioşii adresau rugăciunile lor faraonului, iar acesta la rându-i
se adresa zeului, aşa cum reiese din chiar spusele sale: “Tu eşti în

123 Ibidem, pag. 49-53.

124 Alexandru Stan, Rugăciunea în creştinism şi în alte mari religii, în
“Ortodoxia”, XXXV, nr. 4/1983, pag. 512.
125 Mircea Eliade, Op. cit. ,vol. I., pag. 113.
126 Ibidem pag. 114.
116
inima mea veşnic / şi nu te cunoaşte nimeni altul / ca fiul tău
Nefer-Kepri-Ra Wa-en-Ra, pe care / l-ai iniŃiat să înŃeleagă gândul
şi puterea ta”127
*Aton nu era un zeu şi nici un nume nou, ci ca una din numirile lui
Amon era cunoscut şi adorat în Egipt cu mult înainte de reforma
ratată aşa cum reiese din Marele imn către Amon: “O, Amon,
dăinuind în fiecare lucru! / Eşti şi Aton şi Horus al celor două
zări”.128
*Faraonul Amenophis IV nu s-a sprijinit pe popor, ci pe
administraŃie. Aşa numita “Casă Mare” (Faraon), care schimbând
stăpânul a schimbat repede şi credinŃa, potrivind-o după cea a
noului stăpân, Tutankhamon.
Chiar dacă a fost ratată, din motive pe care le cunoaştem,
în parte, reforma regelui Akhenaton rămâne un punct de referinŃă
în Istoria şi filosofia religiilor. Ea mărturiseşte, pe cât îi stă în
putinŃă, că măcar într-un grup restrâns de oameni exista conştiinŃa
că divinitatea nu poate fi decât una, şi că oamenii, care nu pot
ajunge la cunoaşterea deplină a divinităŃii, nici la exprimarea
obiectivă a numelui ei, au denumit-o diferit şi au diferenŃiat-o după
denumiri, fărmiŃând unicitatea ei într-un politeism adesea exagerat.

Din Cartea formulelor magice (papyrus hieratic nr. 3027

păstrat la Muzeul din Berlin şi datând din a doua jumătate a
secolului al XV-lea în. Hr.)
Formulă pentru alungarea bolii din pântecul unei mame
însărcinate: «O, tu boală / care sfărâmi oasele / şi faci să se
macine pietrele / când inti în vine, / ieşi afară! / Du-te în bălŃi / şi
pe pustii! / Du-te în bălŃi / şi pe câmpuri / până în pustiile pustii./
Glasul lui Ra / o strigă pe purtătoarea veştilor, / pentru că
pântecul în care este acest copil / căruia Eset îi va da viaŃă / este
bolnav.
De cine va fi alungată boala? / Va fi alungată de un descântec /
care o va izgoni din casă. / Atunci ea va cădea şi va fugi./ Iată s-a
iscat un foc! / Cine-o să-l stingă? / O să fie stins de descântecul /

127 Poezia Egiptului faraonic, pag. 52.

128 Ibidem, pag.46.
117
care-l va alunga din casă./ Eu apăr mădularele / cu descântecul
care-l alungă din casă / ca boala să fie gonită din cap / din frunte
şi din toate mădularele / pe care Khnum le-a creat / pentru acest
copil / pe care-l va naşte maică-sa.»129

Formulă pentru descântat o apă oarecare, rostită de patru ori:

Vino la mine! Vino la mine, chip al milioanelor de ani,/ Khnum,
unicul fiu,/ Care ieri a fost dus de-aicea culcat,/ Iar astăzi a fost
renăscut!/ O, tu al cărui nume îmi e cunoscut,/ Tu cel cu şaptezeci
şi şapte de ochi,/ Iar urechi ai tot atâtea de-asemeni;/ Vino la
mine,/ Şi fă al meu glas ascultat pretutindeni,/ Cum ascultat e
glasul acelui/ Ce scoate mari Ńipete în ceasul de noapte!/ Eu, eu
sunt potopul cel mare,/ Eu sunt potopul cel mare!130

Cronică:
5000, se prelucrează minereul neferos; apare cuprul; se taie
primele basoreliefuri; se îmbunătăŃeşte tehnica emailului albastru
clar;
3500, se încheie structura primei forme statale cu capitala la This;
se structurează cultul triteist: Osiris, Isis, Horus;
3200, se clădeşte oraşul Memfis; apar primele morminte regale de
la Saqqara şi Abydos;
2815, se constitue protocolul regal şi se consemnează relaŃii cu
oraşul Byblos;
2788, se constitue imperiul vechi; se aşează capitala la Memfis; se
impune triada: Ptah, Sekhmet, Nefer Tum; se ridică Piramida de la
Saqqara; se exploteaza minereu de aramă din Peninsula Sinai; se
scriu învăŃăturile lui Imutes şi Sfaturile lui Ka-Gemi;
2723-2563, se construiesc: Piramida romboidală de la Dafşur,
marea Piramidă de la Gizeh şi Sfinxul; începe impunerea denumirii
solare: Ra, Re; se dăltuieşte scrierea hieroglifică din piramide; apar
ÎnvăŃăturile lui Ptahotep; se construiesc templele solare de la
Abusir;

129 Ibidem, pag. 100-101.

130 Ibidem, pag. 104.
118
2200-2000, Herakleopolis devine fortăreaŃa copilului regal; se
scriu Textele sarcofagelor, Dialogul unui om deznădăjduit cu
sufletul său, ÎnvăŃătura pentru regele Meri-ka-re, Povestea
Ńăranului bun de gură; se clădec mormintele regale de la Deir el-
Bahr;
2000, Amon devine zeu suprem al regatului egiptean; se
construieşte «Labirintul»; se scriu Povestea lui Sinuhet (a cărui
conŃinut ne trimite la relaŃia lui Avraam cu egiptenii) şi Povestea
naufragiatului;
1785-1680, se construieşte capitala hiksoşilor la Avaris, în deltă, în
dreapta ultimului braŃ, în regiunea Piton; preponderent este zeul
Seth;
1580-1314, regele Ahmosis va reuşi să-i alunge pe hiksoşi din
Egipt şi va reinstaura supremaŃia lui Amon la Theba; se
construieşte templul de la Karnak; statele din sud (Nubia va fi
încorporată) şi din orientul apropiat (Mitani) vor deveni vasale
egiptului şi se vor lăsa influenŃate de civilizaŃia egipteană, regina
Nefertitii, prinŃesă de Mitani va deveni regina Egiptului ca soŃie a
regelui Amenofis al IV-lea reformatorul; se construieşte templul de
la Deir el-Bahr; se va purta o corespondenŃă în cuneiformă cu
statele din Orientul Apropiat; este şi timpul lui Moise şi cel al lui
Tutankamon;
1314-1200, Ramses construieşte Pi Ramses, în deltă, în regiunea în
care fuseseră hiksoşii şi evreii. După tehnica şi materialele de
construcŃie se crede că în timpul lui au fost sclavizaŃi evreii.
Părerea noastră este că timpul lui Moise trebuie legat de două
evenimente extraordinare: izgonirea hiksoşilor care-i favorizau pe
evrei fiind din acelaş neam semit şi drept urmare ginta evrească a
fost sclavizată; şi încercarea de reformă a regelui Amenofis IV
(1372-1354) ceea ce presupune că cei doi tineri egipteni: Moise şi
Amenofis au avut aceeaşi educaŃie, aceleaşi idealuri monoteiste şi
privire ecumenică asupra lumii. Egiptenii se vor confrunta cu
invazia popoarele mării (filistenii);
1200, Ramses al III-lea codifică legile imperiului; popoarele mării
sunt izgonite din Egipt, dar pentru aproximativ două secole se va
instala instabilitatea: lupte cu libienii, tulburări lăuntrice,

119
conspiraŃia haremului, greve, spargeri de morminte, fărmitarea
puterii;
1054-1000, se construiesc mormintele regale de la Tanis, este
rezultatul tulburărilor amintite care pentru o vreme duc la apariŃia
de dinastii paralele, la Theba şi Tanis; se înscrie Călătoria lui
Uenamon la Byblos, când Egiptul a fost umilit refuzânduse
onorarea contractelor de import de cherestea de cedru;
929, se scriu ÎnvăŃăturile lui Amen-em-ope;
817, în sud se fondează regatul Napata, se continuă regalitatea
paralelă;
715, apar regi în Sais, în Deltă, instalându-se Dinastia a XXIV-a şi
se declanşează «reforma saită»;
656, regii kuşiŃi, din Napata, după încercări repetate din 751
reuşesc să se impună şi în Deltă, dar se confruntă cu invazia
asiriană; Psametic I îi alungă pe asirieni cu ajutorul
«mercenarilor»;
614, se fondează oraşul colonie greacă, Naukratis, în Deltă, în
partea stângă a ultimului braŃ; se constată renaşterea artei şi a
scrierii egiptene sub influenŃa valorilor de mult apuse şi
redescoperite; este vorba despre «renaşterea saită»;
525-404, este vremea dominaŃiei persane foarte ostilă faŃă de
tradiŃiile egiptene care se încheie cu reaşezare în funcŃie a regelui
egiptean, cu ajutorul flotei greceşti ca a pătruns în Egipt până la
Memfis;
398-378, regii egipteni domnesc din nou peste tot Egiptul şi
reuşesc să bată primele «monede egiptene»;
341-332, este din nou domnie persană;
332, Alexandru cel Mare, Machedon, se proclamă faraon al
Egiptului;
321, în urma morŃii premature a lui Alexandru cel Mare, se aşează
Dinastia Lgidă a Ptolomeilor;
221-203, sub Ptolomeu al IV-lea Filopater se traduce în limba
elenească «Tora» sau Vechiul Testament de astăzi pe seama
diasporei iudaice din spaŃiile elenistice ale întregii Mediterane;
30, Caesarion, fiul lui Caesar şi al Cleopatrei este ucis şi se
intaurează regatul Romei;

120
28 î. Hr.-2 d. Hr., Iosif, Maria şi Iisus petrec patru ani în Egipt
autoexilaŃi din cauza lui Irod Idumeul;
44 d. Hr., apar în Alexandria Egiptului primele formaŃiuni creştine
şi se începe prin activitatea Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu
constituirea Şcolii Catehetice Alexandrine.
Azi Egiptul este condus de un guvern islamic care din
respect faŃă de creştini participă la slujba de înviere şi la Liturghia
de Paşte până la comentariul evangheliei liturgice, respectând
tradiŃia creştină impusă prin vremi.

Bibliografie:
Acsan, Ioan ~ Ion - Larion Postolache, Poezia Egiptului faraonic,
Editura Univers, Bucureşti, 1974.
Andronescu, Şerban, Cadmos, scurtă istorie a scrisului, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966.
Bonardel, Francaise, Hermetismul, Editura de Vest, Timişoara,
1992, traducerea Stanciu, Beatrice.
Daniel, Constantin, Cultura spirituală a Egiptului antic, Ed. Cartea
Românească, Bucureşti, 1985.
Daniel, Constantin, Gândirea egipteană antică în texte, Biblioteca
orientalis, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974.
Daniel, Constantin, Gândirea egipteană antică în texte, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975.
Daniel, Constantin Gândirea egipteană antică în texte, Biblioteca
Orientalis, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974, traducere din
egipteană.
Daniel, Constantin, CivilizaŃia Egiptului antic, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1962.
Daniel, Constantin, CivilizaŃia Egiptului antic, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1962.
Daniel, Constantin, Cultura spirituală a Egiptului antic, Editura
Cartea românească, Bucureşti, 1985.
Eliade, Mircea, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol. I, pp.
93-94; cf. Rundle Clark, Myth and Symbol in Ancient Egypt.
Frantev, I. P., Istoria Universală, vol. I, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1959.

121
Herodot, Istorii, II, 48, 59, 60, 72, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1961.
Herodot, Istorii, II, 5, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,1961.
Korostovsev, M. A., Introducere în filologia egipteană, Moscova,
1963.
Lalouette, Claire, CivilizaŃia Egiptului antic Editura Meridiane,
Bucureşti, 1988, traducerea Maria Berza.
Matei, Horea C., Mică enciclopedie de istorie universală, Editura
Politică, Bucureşti, 1988.
Meronensis, Plutarh, De Iside et Osiride, Omnium, que exftant,
operum, tomus secundus, continens Moralia, interprete Guliemo
Xylandro; Piramide 1867.
Montet, Pierre, Egiptul pe vremea dinastiei Ramses, Editura
Eminescu, Bucureşti, 1973.
Moreng, S., La religion egyptenne.
Morineau, Raymond, Egipte, Editions Rencontre, Lausanne, 1964.
Moscati, Sabatino, Vechi imperii ale Orientului, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1982, traducerea Adriana Lăzărescu.
Murray, Margatet A., The splendour that was Egypt, Book Club
Associates, London, 1979, reeditare.
Paler, Octavian, Mitologii subiective, Editura Eminescu, Bucureşti,
1975.
Povestirile Egiptului antic, Biblioteca pentru toŃi, Editura Minerva,
Bucureşti, 1977, traducerea Constantin Daniel şi Ion Acsan.
Sala, Marius A. şi Oana Vintilă, Rădulescu, Limbile lumii,
Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1981.
Sauneron ~ Yoyote La Naissance du Monde.
Schure, Eduard, Sanctuarele orientului, Editura Princeps, Iaşi,
1994, traducerea Gabriel Avram.
Stan, Alexandru, Rugăciunea în creştinism şi în alte mari religii, în
“Ortodoxia”, XXXV, nr. 4/1983.
Stan, Alexandru - Remus Rus, Istoria religiilor, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1991.
Tănase, Alexandru, O Istorie a culturii în capodopere, Editura
Univers, Bucureşti, 1984, vol. I.

122
 CredinŃe şi cultură în Asia Mică şi Canaan
SchiŃa abordării:
SecvenŃe din credinŃele popoarelor anatoliene hattieni-
hurriŃi-hitiŃi cu accent pe cadru religios hitit, mitologia hurrită-
hitită şi textele moral-sapienŃiale hitite.
CredinŃe din Canaan cu accent pe cadrul religios fenician,
mitologia şi literatura feniciană.
Keywords: hitiŃi, fenicieni, Baal, El.

DisertaŃia:
CredinŃele anatoliene
Ajunse la cel de-al şaselea strat de civilizaŃie, săpăturile
arheologice de la Catal Hoyuk au scos la lumină, între alte
artefacte, reprezentări ale zeului furtunii, Teşub, o divinitate
masculină aşezată pe spinarea unui taur, precum şi a soŃiei sale,
Hepat, zeiŃa cu leoparzi. Aceste artefacte au fost datate în mileniul
VI î. Hr. Numele date de arheologi sunt sub rezervă, pentru că
populaŃia şi limba mileniului VI î. Hr. nu ne sunt cunoscute şi prin
urmare şi numirile zeilor puteau fi altele. Această aserŃiune se
susŃine şi de faptul că până în anul 1876 aveam foarte puŃine date
despre popoarele Anatoliei antice şi credinŃele lor.
Sfânta Scriptură a Vechiului Testament face unele
menŃiuni: ”Din Canaan s-au născut Sidon, întâiul născut al său şi
apoi Het, Iebuseu, Amoreu, Ghergheseu, Heveu, etc.” (Facere 10:
15-16);
”Atunci s-a sculat Avraam şi s-a închinat poporului Ńării aceleia,
adică fiilor lui Het” (Facere 23: 7);
”Iar Isav, fiind acum de 40 de ani, şi-a luat două femei: pe Iudit,
fata lui Beeri Heteul, şi pe Basemata fata lui Elon Heteul” (Facere
26: 34);
”Amalec locuieşte în partea de răsărit a Ńării; Heteii, Heveii,
Iebuseii şi Amoreii locuiesc în munŃi, iar Canaaneii locuiesc pe
lângă mare şi pe lângă râul Iordanului” (Numerii 13: 30);
”Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie. Şi i s-
a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul” (2
Regi 11: 3);
123
”Regele Solomon, în afară de fata lui Faraon, a iubit şi alte multe
femei străine: moabite, amonite, idumeiene, sidoniene, hetite şi
amoriene” (3 Regi 11: 1);
”Căci Domnul făcuse în tabăra sirienilor să se audă zgomot de
care şi nechezat de cai şi zgomot de oştire mare. Şi au zis ei unul
către altul: ”De bună seamă, regele lui Israil a tocmit să vină
împotriva noastră pe regii Heteilor şi ai Egiptului” (4 Regi 7: 6);
”Un car de război se cumpăra şi se aducea din Egipt cu şase sute
sicli de argint, iar calul cu o sută cincizeci. Tot astfel aduceau ei şi
tuturor Heteilor şi regilor Siriei” (2 Cronici 1: 17);
”Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu către fiica Ierusalimului:
”obârşia ta şi patria ta este Ńara Canaan; tatăl tău e amoreu şi
mama ta este hetită” (Iezechil 16: 3).
Începând cu anul 1876 apar scrieri despre poporul şireligia
hitiŃilor, iar mai târziu şi traduceri de texte. Savantul englez A. H.
Sayce (Seis) a scris despre un monument hitit. Misionarul William
Wright se ocupă şi el de monumentele hitite de curând descoperite.
Iar în 1879 s-au descoperit table de lut ars care conŃineau texte.
Astfel s-a putut alcătui, în anul 1900, un “Corpus al inscripŃiilor
hitite”, cuprinzând 96 de inscripŃii, întipăriri şi sigilii.
În 1906-7 orientalistul Hugo Winkler a efectuat săpături la
Boghazkoi, pe locul fostei capitale hetite “Hattousa”, reuşind să
scoată la iveală mai bine de 10.000 de tăbliŃe, toate pline cu texte
scrise în cuneiformă, care conŃineau arhivele regilor hitiŃi şi a
marelui templu.
În 1947 s-a descoperit o lungă inscripŃie hieroglifică hitită,
care s-a constituit în elementul de bază pentru descifrarea limbii
hitite.131
Din anul 1915, prin strădania lui B. Hrozny, ceh, s-a reuşit
descifrarea textelor cuneiforme din tăbliŃele descoperite. Tot el îşi
aduce o contribuŃie importantă la descifrarea textului hitit scris cu
hieroglife.132

131 Al. Stan şi Remus Rus, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bucureşti, 1991, pag. 102.
132 Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bucureşti, 1975, pag. 140.
124
 Din punct de vedere etnic, cea mai veche populaŃie
anatoliană, care locuia în Ńinuturile cunoscutei Capadocii, şi al
cărei limbă se cunoaşte a fost populaŃia hatti sau hattienii. Aceştia
nu erau indo-europeni şi nici semiŃi, ci făceau parte din vechile
populaŃii a căror glorie a apus odată cu începutul migraŃiilor indo-
europene, dar a căror credinŃe au rămas încă vii prin miturile care
le-au fost asimilate de cuceritori. Contemporani cu hattienii au fost
mai spre răsărit, în bazinele superioare ale râurilor Tigru şi Eufrat,
hurriŃii.
TradiŃiile, ritualurile şi miturile hitite au paralele în
tradiŃiile religioase hattiene-hurrite. Etnia indo-europeană
desemnată în istoriografia modernă sub numele de hittiŃi a dominat
Anatolia în mileniul al II-lea, în timpul regatului vechi, 1740-1460,
şi a Imperiului, 1460-1200 î. Hr.133
ZeităŃile se distingeau prin forŃa terifiantă şi luminoasă
care emana din ele “splendoarea divină”. Panteonul era vast, dar
despre cei mai mulŃi dintre zei nu se ştie nimic în afară de nume.
Este cert că mulŃimea zeilor se datorează mulŃimii oraşelor care
aveau fiecare patron o zeitate aparte înconjurată de alte zeităŃii.
DivinităŃile locuiau în temple, preoŃii şi slujitorii aveau îndatorirea
de a le spăla, îmbrăca, hrăni şi distra. Uneori zeii călătoreau, cu
ocazia unor sărbători sau cu prilejul unor eşecuri sau mari nevoi.
Aceste călătorii s-au perpetuat în procesiunile religioase de stradă,
întâlnite şi în zilele noastre, în religiile actuale.
CredinŃele hitiŃilor stăteau în relaŃie cu o familie, cuplu
primordial, format din zeul furtunii şi zeiŃa mamă. O imagine mai
clară ne oferă trecerea în revistă a zeilor din izvoarele disponibile:
Alalu era divinitatea cea mai înaltă, altfel spus, cea mai de sus.
Despre el se aminteşte în câteva fragmente de istorie feniciană, a
lui Philon din Byblos, conservate de către Eusebius şi Porfhyr, în
care Alalu (Eliun) era divinitatea cea mai înaltă, cea dintâi, care a
născut pe zeii: Anu şi Arinna (Ea, Gaia), în urma legăturii sale cu
Bruth (despre care nu se cunoaşte nimic). Din aceste informaŃii,
rezultă că Alalu nu era şi singurul zeu, la vremea lui, ci avea o

133 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol. I, Editura

Universitas, Chişinău, 1992, pag. 146.
125
pereche, ceea ce înseamnă că zeul primordial lipseşte (este
necunoscut).
Anu este născut de Alalu. Numele său înseamnă “cer” şi
corespunde în greaca clasică lui Ouranos. SoŃia lui Anu era Arinna
(Ea, Gaia, adică pământul). Ei vor avea patru fii, dintre care pe
nume îl cunoaştem pe Kumarbi şi pe Upelluri, acesta din urmă
corespunzând lui Atlas, la greci. Deşi ne sunt cunoscute şi alte
nume de zei, aceştia au suferit influenŃe cananite şi sumero-
akkadiene, de aceea avem rezerve în a-i declara fiii lui Anu.
Kumarbi este zeul care corespunde lui “El”, adorat în Canaan.
kumarbi avea patru fii: pe Teşub (zeul furtunii), pe Hepat (mama
pământ, care asimilează pe Arinna), pe Ullikummi (un diorit) şi pe
Şanşka (nume hurrit, corespunzătoare lui Iştar steaua Venus).
Teşub, zeul furtunii, născut din Anu şi Kumarbi, cu destinul de a-l
doborî pe Kumarbi, de pe tronul divin, va fi zeul consacrat al casei
regale, aşa cum reiese dintr-un text preluat de M. Eliade de la A.
Goetze, (ANET, p. 735): ”Mie, Regelui, zeul furtunii şi zeul-Soare
mi-au încredinŃat Ńara şi casa...Zeii mi-au dat mie, Regelui, ani
mulŃi. Aceşti ani nu au limită”.134
Suveranul îl reprezenta, în mijlocul poporului, pe Teşub.
El era pentru aceasta consacrat, prin ungere cu untdelemn,
îmbrăcat într-un costum special şi încoronat. Suveranul era şi
Marele Preot. El oficia singur sau cu regina cele mai importante
oficii liturgice prilejuite de anotimpuri, între care zilele de
săbătoare mai importante erau legate de Anului Nou, Purulli. La
moartea sa el era declarat zeu şi drept urmare statuia sa era plasată
în templu şi suveranii care urmau îi aduceau ofrande. Teşub era
apărătorul drepturilor şi garantul justiŃiei. Fiul său a fost Telepinu.
Telepinu deşi este considerat fiul lui Teşub, numele său şi fondul
mitic legat de el este de origine “hatiană”. Uneori el este asociat
zeului soare. În mitul ajuns până la noi, zeul soare, deşi nedefinit,
este divinitate aparte. El este zeul de care depinde existenŃa întregii
creaŃiei. În mitul pe care-l vom aminti mai târziu acest fapt este
evident.

134 Ibidem, pag. 148.

126
Illuyanka este dragonul, monstrul terifiant, care se întâlneşte în
diferite mituri cosmogonice sau în luptele pentru suveranitatea
lumii cu nume cum sunt: Tiamat, Typhon, etc.

Mitologia hurrită-hitită are ca şi caracteristică principală

lupta zeilor pentru suveranitate135, abordând scenarii apropiate
celor greceşti. Desprindem mai întâi supremaŃia zeului Alalu, ca
zeul suveran, ce are ca slujitor pe Anu. Anu se posterna în faŃa lui
în fiecare zi, ca un adevărat preot. Dar după 9 ani, Anu l-a atacat şi
l-a învins, iar Alalu s-a refugiat în lumea subterană. Anu, devenit
suveran şi avea ca slujitor pe Kumarbi. Dar după 9 ani, Kumarbi l-
a atacat pe Anu. Acesta a luat-o la fugă spre cer. Kumarbi l-a
urmărit, l-a prins şi l-a muşcat de rinichi sau testicule apoi l-a
aruncat pe pământ. Învingător, el se bucura de isprava lui, dar Anu
îl anunŃă că l-a însămânŃat. Îngrozit, Kumarbi scuipă tot din gură,
dar cu toate acestea el va naşte trei zei, dintre care pe Teşub, zeul
furtunii. Teşub, împreună cu fraŃii săi, porneşte lupta împotriva lui
Kumarbi şi reuşeşte să-l detroneze. Kumarbi, deşi detronat nu
renunŃă. El va impregna o stâncă, din care se naşte Ullicummi, un
diorit, altfel spus, un antropomorf de piatră, aşezat pe umărul
gigantului Upelluri care, cu trupul lui ieşit pe jumătate din mare,
susŃine cerul şi pământul. Ullicummi a crescut cu o viteză atât de
mare încât a atins cerul. Teşub s-a îndeptat spre el (spre mare) ca
să-l înfrunte, dar este învins. Ullicummi ameninŃă să distrugă
întreaga omenire şi astfel zeii se alarmează şi apelează la Ea
(Arinna). Acesta se duce întâi la Enlil (zeu sumerian) şi apoi la
Upellurii ca să-i întrebe dacă au aflat că un uriaş de piatră a hotărât
să-l doboare pe Teşub. Răspunsul lui Enlil s-a pierdut. Upellurii
însă dă următorul detaliu: ”Când cerul şi pământul au fost aşezate
în spinarea mea, eu nu am ştiut nimic. Când cerul a fost despărŃit
de pământ cu un cuŃit, la fel nu am ştiut. Acum umărul meu drept
suferă, dar eu nu ştiu cine este acest zeu”. A fost de ajuns ca Ea
să-şi amintească de posibilitatea retezării uriaşului diorit cu cuŃitul
din vechime. Îi roagă, deci, pe zeii de demult să deschidă
depozitele parinŃilor şi ale străbunilor lor pentru a lua cuŃitul

135 Ibidem, pag. 152-154.

127
trebuitor. Se retează astfel picioarele lui Ullicummi, lăsându-l astfel
olog. În cele din urmă este doborât de către Teşub. Acest mit este
deosebit pentru că prezintă anumite elemente arhaice:
autofecundarea lui Kumarbi, unirea unui zeu cu o stâncă, naşterea
unui monstru antropomorf mineral, raporturile dintre acest gigant
cu Upelluri, existenŃa unirii primordiale dintre cer şi pământ,
despărŃirea cerului de pământ, printr-un cuŃit. În ce priveşte
existenŃa unui mit analog, el s-a dezvoltat în Frigia (Pampas), unde
Zeul fertilizează o piatră din care se va naşte Agditis, monstru
hermafrodit, care stă la baza mitologiei în misterele Cibelei.

Mitologia dragonului se recita cu ocazia Anului Nou,

Purulli. Prin ea se reitera lupta dintre zeul furtunii, Teşub, şi
dragonul Illyanka. Într-o primă întâlnire zeul furtunii este învins şi
este nevoit să ceară ajutor altor divinităŃi. Cea care îl ajută este
zeiŃa Innara, ce corespunde zeiŃei sumeriene Innana cât şi zeiŃei
akkadiene Iştar, şi de asemenea zeiŃei Astartea din Canaan.
Innara a pregătit un banchet, la care l-a invitat pe dragon.
Ca toate divinităŃile, de acest tip teluric, dragonul se caracterizează
prin lăcomie. Pentru reuşită, Innara a cerut ajutorul unui muritor,
Hupaşiya. Acesta a acceptat, cu condiŃia ca zeiŃa să-l ia de bărbat.
De voie, de nevoie, zeiŃa a acceptat. Dargonul Illyanka a mâncat şi
a băut cu asemenea verocitate încât n-a mai putut să coboare în
grota sa. Atunci Hupaşiya l-a legat cu o funie, iar Teşub l-a ucis
fără luptă. În cadrul acestui mit mai interesantă este situaŃia
muritorului Hupaşiya, care îi cere,după acest episod, zeiŃei Innara,
învoirea de a se reîntoarce acasă. Deşi sfârşitul mitului nu s-a
păstrat, Mircea Eliade este de părere că Hupaşiya va împărtăşi
starea lui Tammuzi-Dummuz, adică va sfârşi murind, pentru că n-a
răbdat îndepărtarea de familia sa şi s-a uitat pe fereastră, de unde
rezultă incompatibilitatea unui muritor cu starea divină.
Acest mit are şi o a doua versiune. Dargonul Illyanka îl
invinge pe Teşub, îi ia inima şi ochii (corespondenŃă găsim la
egipteni în mitologia Osiris-Seth), dar Teşub nu moare, ci se
căsătoreşte cu fiica unui om sărac, cu care a avut un fiu. Acesta
crescând a hotărât să se căsătorească cu fiica dragonului Illuyanka.
Instruit de tatăl său, tânărul, abia intrat în casa soŃiei, cere inima şi
128
ochii zeului furtunii şi le obŃine. Revenit la forma proprie şi în
posesia forŃelor sale, Teşub, la malul mării, îl învinge pe dragon.
Dar fiul său, din cauza căsătoriei, avea obligaŃia de a fi loial
dragonului şi astfel i-a cerut tatălui său Teşub să nu-l cruŃe nici pe
el şi, prin urmare, sunt ucişi amândoi: Illuyanka şi ginerele său.

Mitologia agrară stă în legătură cu zeul Telepinu, un zeu

de origine hattiană. Sunt texte care conferă rolul celui ce dispare
zeului soare, zeului furtunii sau chiar anumitor zeiŃe. Dar Telepinu
este de asemenea asimilat ca zeu soare. Şi acest lucru va rezulta din
soaptele mitului. Începutul naraŃiunii nu ni s-a păstrat astfel că nu
se ştie din ce pricini a hotărât Telepinu să dispară. Mircea Eliade
crede că oamenii l-au supărat. Dar urmările dispariŃiei sale privesc
atât pe oameni, lumea lor, cât şi pe zei. Aceste urmări sunt pe scurt
următoarele: focurile se sting în cămine, zeii şi oamenii se simt
zdrobiŃi, oaia îşi lasă mielul, vaca îşi părăseşte viŃelul, orzul şi
grâul nu se mai coc, animalele şi oamenii nu se mai unesc, păşunile
se usucă şi izvoarele seacă. Cu un cuvânt legile naturale nu-şi mai
fac simŃită prezenŃa. În aceste condiŃii, Teşub îşi trimite mesagerii
ca să-l găsească pe Telepinu. La început este trimis vulturul, iar
apoi însuşi zeul furtunii, Teşub, dar fără succes. În cele din urma
zeiŃa mamă Arrina (Innara, Ea, Gaia) are o idee inspirată. Ea
trimite o albină. Aceasta îl găseşte repede pe zeu dormind într-un
boschet şi înŃepându-l îl trezeşte. Furios, Telepinu provoacă
asemenea calamităŃi în Ńară încât zeii se înfricoşează şi pentru a-l
calma recurg la magie (aşa cum Ra o îmbată pe Hator ca să salveze
pe oameni din potop). Prin ceremonii şi formule magice Telepinu
este liniştit, pacificat şi se reîntoarce printre zei. ViaŃa revine la
normal. De remarcat că deşi isparva lui Telepinu afectează
vegetaŃia şi fertilitatea, el nu aparŃine grupului de zei ai vegetaŃiei,
pentru că nu moare ca să reînvie.

Texte hitite moral-sapienŃiale

HitiŃii, despre care dă mărturii Biblia, au fost un popor
indo-european despre care se crede că s-a aşezat în Asia Mică la
sfârşitul mileniului III î. Hr. Textele rămase de la ei au fost
redactate în scrierea cuneiformă, de provenienŃă mesopotamiană,
129
iar o mică parte sunt în scriere hieroglifică asemănătoare scrierii
egiptene şi cretane, cu deosebirea că hieroglifele hitite sunt în relief
realizate cu o matriŃă. Textele datează cu precădere din perioada
1400-1200 î. Hr., şi aparŃin Imperiului Nou Hitit. PuŃine dintre ele
provin din perioada mai timpurie, a Imperiului Vechi (1650-1400 î.
Hr.). În textele religioase sunt intercalate fraze întregi în limbaj
hurrit, ceea ce dovedeşte continuarea moştenirii hattiene şi hurrite,
prin asimilare. Aceste texte sunt în general descrieri legendare a
unor campanii războinice sau rugăciuni ale regelui, ca mare preot,
dar şi texte cu conŃinut ritualic şi literar. Textele sunt în general
fragmentate, dată fiind modalitatea prin care s-au păstrat, aceea a
tablelor de lut ars constituite într-o bibliotecă, dar peste care s-a
aşternut, până la începutul secolului XX d. Hr., uitarea şi nisipul.
Redăm câteva mici fragmente dintr-un text religios în care
înŃelepciunea este arătată ca o însuşire divină. Zeul ni se prezintă
ca cel înŃelept prin sine însuşi: “Pe-al zeilor părinte, Kumarbi,-l
voi cânta! / ÎnŃelepciunea naşte Kumarbi-n mintea sa, / Zi neagră
iscodeşte ca pe-o fiinŃă-abjectă. / El plănuieşte rele-mpotriva lui
Teşub / Şi-n calea lui Teşub ridică un potrivnic / Pătrunde-
nŃelepciunea în mintea lui Kumarbi”.136
Aici Kumarbi, fiul zeului Anu, căruia i-a uzurpat tronul
transformându-l într-un deus ottiosu, adică zeu uitat sau cel puŃin
scos afară din cult, se află în luptă cu Teşub, zeul furtunii, fiul său,
care-i urmează exemplul şi la vremea potrivită îl detronează.
ÎnŃelepciunea pe care o zămisleşte în mintea sa, Kumarbi, nu-i este
de folos. Teşub va învinge. Scenariul mitic este mai vechi decât cel
grec redat de Hesiod şi este cotat ca cel ce ne poate duce la
izvoarele religiei indo-europenilor, mai înainte de începutul marii
lor migraŃii.

Cronică:
2.000 î. Hr., HitiŃii se stabilesc în Anatolia.
1.650 î. Hr., Hattuşaş devine capitala Regatului Hitit.

136 TăbliŃele de argilă, traducere Constantin Daniel şi Ioan Acsan,

Editura Minerva, Bucureşti, 1981, pag. 237.
130
1.380-1.340 î. Hr., sub regele Şuppiluliuma, Regatul Hitit este în
apogeul dezvoltării sale.
1.285 î. Hr., în urma bătăliei de la Kadeş, în care sunt înfrânŃi de
egipteni, începe declinul regatului.
1.280 î. Hr., faraonul Ramses al II-lea face pace cu hitiŃii.
1.195 î. Hr., HitiŃii sunt înfrânŃi de Popoarele Mării.

CredinŃele fenicienilor
În cadrul literaturii universale, încă din perioada antică, s-a
scris foarte mult despre fenicieni, dar informaŃiile precise despre ei
sunt foarte puŃine. Se spune că această bogăŃie de texte ce
alternează cu sărăcia documentelor se datorează, pe de o parte,
antipatiei pe care o aveau popoarele mediteraniene, în special
grecii şi romanii, faŃă de fenicieni,137iar pe de altă parte se
datorează faptului că fenicienii scriau pe foi de papirus, importate
din Egipt, foi a căror durabilitate în timp era redusă şi în al treilea
rând, s-ar datora cuceririi romane care a distrus civilizaŃia feniciană
reprezentată, la acea vreme de Cartagena, oraşul fenician din
nordul Africii care a fost distrus de romani până-n temelii.
Sunt totuşi câteva izvoare sigure care ne ajută să vorbim
despre fenicieni, şi anume: Biblia sau Sfânta Scriptură; Scrierile lui
Herodot: Iliada şi Odiseea; TăbliŃele cuneiforme descoperite la
Tell-el-Amarna, în Egipt; TăbliŃele descoperite la Ras-Samra,
vechiul Ugarit, şi în alte oraşe feniciene; InscripŃiile şi literatura
feniciană în traducerile europene cu începere dinsec. al XVII-lea;
Literatura modernă de specialitate.
Poporul fenician, în numirea sa stricto sensu ocupa o fâşie
îngustă din pământul Canaanului, pe coasta răsăriteană a Mării
Mediterane, de la înălŃimile Tartus şi până la MunŃii Carmel. De
asemenea o bună parte din Nordul Africii, unde sunt cunoscuŃi mai
ales ca puni sau cartaginezi, după numirea pe care le-au dat-o
romanii sau vestita cetate antică, Cartagena. CărŃile sacre, ale
iudeilor, nominalizează o mulŃime de popoare care trăiau în oraşe-

137 Daniel, Constantin, CivilizaŃia feniciană, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1978, pag. 5.
131
state, în Canaan, cum ar fi: amoreii, refaimii, ferezei, heveii,
ghergheseii, iebusiŃii, moabiŃii, edomiŃii, amoniŃii, amaleciŃii,
madianiŃii, care aveau aceeaşi limbă, cultură şi religie ca şi
fenicienii şi formau împreună cu aceştia populaŃia Canaanului antic
de dinainte de cucerirea evreiască. De remarcat că până în sec. V,
d. Hr., fenicienii din Africa de Nord, se autointitulau
cananiŃi.138Numele de fenicieni li se trage de la greci. Aceştia îi
numeau, pe cananiŃii care locuiau pe Ńărmurile Mediteranei,
fenicieni. Denumirea stă în relaŃie cu adjectivul purpuriu. Această
denumire se află şi în Linearul B micenian, în forma po-ni-ki-ja, cu
sensul de roşu. Este neîndoielnic că această denumire a fost
folosită de micenienii, iar mai târziu de greci. Homer,139aminteşte
un personaj cu numele Fenix, fiul lui Agenor, tatăl Europei. Tot cu
acest nume este şi fiul lui Amyntor, perceptorul lui Ahile. De
asemenea grecii îi mai numeau feaci.140 Evreii le vor da nume
după oraşele în care trăiau, de exemplu, sidonieini (Judecători 10,
12; 3 Regi 11, 1-33; Iezechil 32, 30), poate şi pentru faptul că
numele de Canaan nu este menŃionat în textele dinainte de mijlocul
mileniului al II, î. Hr.141
În scrisorile de la Tell-el-Amarna,142locuitorii micilor
oraşe-state din perimetrul numit mai târziu Siria, Palestina şi Liban

138 Fericitul Augustin, Patrologia greacă, ColecŃia Migne, XXXV, col.

2096; Daniel, Constantin, Op. cit., pag. 14.
139 Homer, Iliada, IX, 168 şi XVI, 196
140 Idem, Odiseea, VI, 156 şi VI, 267 şi următoarele.
141 R.de Vaux, Histoire ancienne d’Israel, I, pag. 58; Mircea Eliade,
Op. cit. I, pag. 156.
142 Scrisorile de la Tell-el-Amarna sunt scrise pe tablete din lut, cu
caractere cuneiforme în babiloniană şi sunt adresate faraonului
Aminophis al III-lea (1408-1372) şi fiului acestuia, Amenophis al IV-lea,
cunoscut şi sub numele de Ikenaton (1372-1354), de către dregătorii pe
care aceştia îi lasaseră în oraşele Canaanului sau de către regii Asiriei, ai
Babilonului şi de către unii prinŃi din Asia Mică. Pe lângă aceste scrisori,
s-a mai descoperit acolo şi un papirus Anastasi I, în care sunt menŃionate
unele oraşe-state canaaneene (feniciene): Byblos, Berit, Sidon, Sarepta şi
Tyr, ”unde apa de băut este adusă cu corabia, iar peştele e mai mult decât
nisipul mării”; Daniel, Constantin, Op. cit., pag. 30.
132
îşi dădeau numele de kinahu sau kinanu. Dacă, cu privire la numele
lor sunt păreri diferite, cu privire la originea lor geografică părerile
sunt unanime şi susŃin că nu au fost autohtoni, ci au pătruns în
Canaan, împreună cu ceilalŃi cananiŃi, în valuri succesive, începând
cu puŃin înainte de 3000, î. Hr., venind din Peninsula Arabiei, tot
probabil cu o escală în bazinul superior al Eufratului, care în
mileniului al III-lea era cunoscut ca łara Amurru, în akkadiană şi
Mar’tu, în sumeriană.

Limba fenicienilor a fost semita. Azi aproape toate

dialectele semite sunt moarte, cu excepŃia ivritului, limba creată în
mod artificial şi vorbită şi astăzi în Israel. Cu toate acestea s-au
păstrat o mulŃime de texte şi astfel au putut fi studiate nu mai puŃin
decât opt din limbile semite, dintre care: ugarita, limba din
Peninsula Sinai, limba scrierilor de la Tell-el-Amarna, limba
amorită, eblaita, moabita şi feniciana.
Limba feniciană ni se comunică prin izvoare directe
inscripŃiile risipite prin oraşele feniciene din întreg bazinul
mediteranian. Cele mai timpurii dintre aceste inscripŃii datează din
cea de a doua jumatate a mileniului II, î. Hr., iar cele mai târzii din
sec. IV, d. Hr. Aceste inscripŃii se referă la clădiri de temple,
inscripŃii funerare, votive; inscripŃii pe cioburi de oale, aşa
numitele ostraka, cea mai veche prezenŃă este în calendarul sătesc
de la Gezer, sec. X, î. Hr.; în tarife pentru aducerea jertfelor în
temple; decrete şi inscripŃii istorice. Ele au ajuns până la noi într-o
limbă feniciană fără vocale, care a fost vorbită în Fenicia până în
sec.al II-lea d. Hr. În unele părŃi ale Asiei Mici, la începutul
mileniului I, î. Hr. limba feniciană era a doua limbă scrisă şi a doua
limbă vorbită. În bazinul de apus al Mării Mediterane, după
mărturia Fericitului Augustin, feniciana sau punica era vorbită
până mai târziu. Trebuie să menŃionăm că feniciana avea ea însăşi
mai multe dialecte: de la Byblos, din Samal, din Cipru şi dialectul
punic.
În sec. al XVII-lea d. Hr., în Europa, se începe studiul
limbii feniciene. Se publică primele inscripŃii, de pe monedele
feniciene. În 1735 Guyau de Marnome, comandor al Ordinului
Cavalerilor de la Malta, publică prima inscripŃie bilingvă greco-
133
feniciană provenind de pe o ostraka din Malta. În 1758, abatele I. J.
Barthelemy descifrază inscripŃii feniciene de pe monede şi în 1837,
semitologul W. Gesenius scoate două volume despre limba şi
scrierea feniciană.143
În secolele XIX-XX s-au mai descoperit inscripŃii, de
exemplu: tariful jertfelor aduse la templu la Marsilia (1854);
inscripŃia sarcofagului regelui din Sidon, Eşmunazar (1855);
inscripŃia regelui din Sidon, Iehavmilk (1869); inscripŃia regelui
asirian din Byblos (1923); inscripŃia lui Azitavad (1947);
inscripŃiile greco-feniciene de la El-Hofra (1955).
Au fost publicate gramatici ale limbii feniciene, de către:
Z. S. Harris şi J. Freidrich.144

CredinŃele fenicienilor se desprinde din textele

descoperite în vechiul Ugarit (Ras-Samra) care au fost redactate în
secolele XIV-XII, î. Hr. Ele conŃin însă concepŃii mitico-religioase
mai vechi, dar trebuie să specificăm că acestea n-au fost niciodată
ale întregului Canaan. Din mulŃimea de peste 500 de zei (73 numai
în oraşul Byblos), îi considerăm mai importanŃi pe cei care fac
obiectul mitologie ajunse până la noi:
El, numele său înseamnă zeu şi era folosit atât ca substantiv
comun, cât şi ca nume propriu, era divintatea principală a oraşului
Byblos şi şeful panteonului cananit. De aceea a fost numit
puternicul, taurul, părintele zeilor şi al oamenilor, regele, tatăl
anilor. El este plin de milă, sfânt şi preaînŃelept. Pe o stelă din sec.
XIV, î. Hr., El este reprezentat asezat pe tron, maiestos, bărbos,
într-o haină lungă, cu o tiară împodobită cu coarne. El avea două
soŃii, pe Aşerat, steaua de dimineaŃă, zeiŃă a mării şi pe ‘Anat,
steaua de seară, zeiŃa fecioară şi războinică. Aşerat, ea însăşi
născută de El, este numită Mama zeilor, (tableta 51); ea naşte
şaptezeci de fii divini. Cu excepŃia lui Baal, toŃi zeii descind din
prima pereche, El-Aşerat. Pe listele de sacrificii numele El apare

143 W. Gesenius, Scripturae linguaeque Phoeniciae Monumenta,

Lipsiae, II, vol.; Daniel, Constantin, Op. cit., pag. 154.
144 Z. S. Harris, Grammar of the Phoenician Language, Philadelpphia,
1936; J. Friedrich, Phonizisch-Punische Grammatik, Romae, 1951.
134
totdeauna în frunte, deşi în mituri el este prezentat fragil fizic,
indecis, resemnat, din cauza ascensiunii lui Baal. Va suferi
îndepărtarea din cult cunoscută sub numele de deus otiosus.
Baal este numit fiul lui Dagan, deşi se numără printre fiii lui El,
tatăl tuturor zeilor. Prin această înfiere se poate vedea faptul că
Baal este un zeu mai tânăr, venit, cu un alt val de migraŃii, dinspre
regiunile Eufratului Înalt şi Mijlociu, probabil adus de amoriŃi.
Numele de Baal înseamnă stăpân, dar ca şi El această numire va fi
personalizată. Baal va asimila pe unii dintre zei,145cu alŃi va face, în
inscripŃiile punice, binomele: Baal-Addir, stăpân puternic; Baal-
Berit, stăpân al alianŃei şi al oraşului Berit; Baal-Hammon,
stăpânul altarului pentru mirodenii; Baal-Hadad, călăreŃul norilor,
stăpânul norilor, de la Hadad, zeul furtunii în Ugarit, identic cu
Adad în Babylonia; Baal-Gad, stăpânul norocului; Baal-Malage,
ocrotitorul marinarilor; Baal-Pharas, stăpân al răului; Baal-
Lebanon, stăpânul Libanului; Baal-Şamim, stăpânul cerurilor.
Baal este principiul fertilităŃii, călareŃul norilor şi mare
războinic. Baal îi va lua zeului El cele două soŃii, şi, pe El îl va
alunga de pe muntele Sapan.
Dagan, un zeu antic canaaneean, al cărui nume înseamnă grâu,
cereale, în general sămânŃă pare a fi fost adorat pretutindeni în
Canaan. Despre el dă mărturie Filon de Byblos, care-l numeşte
inventator al cerealelor şi al plugului.
Yamm, zeul mării, PrinŃul Mării, Fluviul Regent de la Ugarit.
Lotan, balaurul cel rău din Ugarit, amintit şi în Biblie, în Cartea
Iov. După descrierea biblică ar fi un monstru marin sau o balenă.
Numele biblic dat este apropiat: Leviathan.
Mot, zeitate, în Ugarit, identificată cu moartea. El stă în legătură
cu recolta şi cu sezonul ei. De aceea are un frate, cu care face
schimbul prezenŃei pe pământ. Fratele său e Alijan, patron al
recoltei. Când Alijan este pe pământ, Mot este în Infern şi invers.
Mot este singurul exemplu cunoscut în Orientul Apropiat ca
personificare, şi în acelaşi timp, ca o divinizare a morŃii.

145 Exemplificăm cu Melqart, pe care-l asimilează El, la Byblos, iar mai

târziu Baal. Melqart are înŃeles de “regele oraşului”. Regele Ahab, îi va
ridica un templu în Samaria (3Regi, 16: 32).
135
Adonis, al cărui nume înseamnă domn, este mai cunoscut din
literatura greacă, în care Adonis este un vânător de care zeiŃa
Afrodita s-a îndrăgostit şi pe care caută să-l înduplece să se lase de
vânătoare, ocupaŃie prea periculoasă, dar nu reuşeşte, de aceea
Adonis va sfârşi răpus de un mistreŃ. La fenicieni Adonis era un
râu ale cărui ape deveneau roşii în unele timpuri ale anului când, în
urma topirii zăpezi sau a ploilor abundente, torenŃii se amestecau
cu hematitul munŃilor, îndreptăŃindu-i pe fenicieni a crede că este
vorba de sângele zeului ucis de mistreŃ, zeu care moare şi învie în
fiecare an simbolizând în fapt renaşterea vegetaŃiei.146
Kothar-Wa-Haiss este un făurar zeificat. În mitologia ugaritică el
face bâtele pentru biruinŃa lui Baal asupra PrinŃului Mării, Yamm.

Cultul era săvârşit în temple sau în sanctuare ridicate în

aer liber lângă copaci, lângă izvoare sau pe locuri înalte.
Sanctuarele erau formate dintr-un altar, care avea una sau mai
multe pietre, în care sălăşluiau zeii147. Templele au fost construite
în stil egiptean148. Ele erau înălŃate pe culmile dealurilor. O
îngrădire sacră avea în centrul său o clădire care adăpostea un betil,
adică o piatră sfântă, iar în faŃa pietrei era înălŃat un altar pentru
sacrificii. O fântână, un râuleŃ sau un lac sacru, precum şi un
boschet se aflau alături. Câteva din aceste temple erau edificii mari
cu curtea acoperită149.
Slujitorii templelor şi a sanctuarelor erau preoŃii kohanim
în frunte cu un Mare Preot cârmuitor. De asemenea, între
sacerdoŃii mai intrau: preotese, profeŃi şi ghicitori. PreoŃii umblau
curaŃi, cu capul ras, cu veşminte de in egiptean. Această stare
trebuia meticulos îngrijită. De aceea existau purificări. Purificarea
privea chiar şi pe zei. Există texte care vorbesc despre purificarea
zeiŃei Anat, în sângele vitejilor, ea fiind zeiŃa războiului: ”Anat

146 Lucian de Samosata, De Dea Syria, capitolul 58.

147 Al. Stan şi Remus Rus, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991, pag. 99.
148 Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975, pag. 144.
149 Daniel Constantin, CivilizaŃia feniciană, pag. 217.
136
scoate apă şi se spală cu ea, şi cu roua cerului şi cu grăsimea
pământului. Cu ploaia călăreŃului norilor. Ea varsă roua cerului.
Cu ploaia pe care o vărsau stelele”(Mitul lui Baal şi al lui Anat”,
II, 38-41). Ce este însă grăsimea pământului? Daniel Constantin150
crede că este vorba despre petrolul care era din abundenŃă în zonă
şi adesea izvora la suprafaŃă. Dar un text vorbeşte despre
purificarea în sângele vitejilor: ”Fecioara Anat îşi spală mâinile şi
degetele, îşi spală mâinile în sângele vitejilor, degetele ei în
sângele luptătorilor”(Mitul lui Baal şi al lui Anat, III, 32-35).
După modelul divin, regele, înainte de a aduce o jertfă, şi
preoŃii se purificau: ”Du-te şi te spală şi te primeneşte. Spală-Ńi
mâinile până la cot, degetele tale până la umăr (cu apa ce coboară
în mare)” (Poemul lui Aqhat, IV, 41).
PreoŃii îşi rădeau tot trupul şi-îşi depilau tot părul de pe
corp. Pentru aceasta existau bărbieri sacri, buni mânuitori de brice,
după cum dovedeşte numărul mare de brice de ras descoperite în
mormintele punice de la Cartagena151.
Purificarea se făcea cu apă.
Alte tipuri de purificări sunt cele ale femeii slujnice care
trebuie să nască. Despre aceasta e scris: ”Slujnică, presară-Ńi
corpul, mâinile şi picioarele cu Ńărână, încolăceşte-te (adică să
stea în genunchi, cu genunchii încolăcind două pietre) şi naşte”152;
şi purificarea Ńesăturilor atinse de boli (lepră) prin ardere.

Mitologia feniciană a Dragonului s-a păstrat într-un text

ugaritic deteriorat. Ceea ce s-a putut reconstitui vorbeşte despre
atacul asupra lui El făcut de către Baal şi grupul său de susŃinători.
El este surprins în palatul său pe Muntele Sapan, legat, rănit şi silit
să se refugieze la capătul lumii, la izvorul Râurilor, în hăul
Abisurilor, unde va fi de acum locuinŃa lui. Stăpânirea şi cele două
soŃii ale sale: Aşerat şi Anat îi sunt luate de Baal. El plânge şi
imploră sprijin din partea zeilor, fiii săi. Yam este cel dintâi care-l

150 Ibidem, pag. 249.

151 Donald Harden, The Phoenicians, London, 1962, pag. 205; D.
Constantin, Op. cit., pag. 251.
152 Herodot, Istorii, I, 22-34.
137
aude şi-i aduce o băutură tare. El îl binecuvintează, îi dă un nume
nou şi-l proclamă succesorul său, promiŃându-i ridicarea unui palat
şi rugându-l să-l alunge pe Baal de pe tronul divin. Yam trimite
mesagerii şi-i cere lui Baal supunere. Grupul lui Baal tremură. Baal
îi ceartă: ridicaŃi capul, de pe genunchii voştri, zeilor, eu îi voi
înfricoşa pe mesagerii lui Yam! Cu toate acestea Baal îi primeşte
bine pe soli şi se declară sclavul lor promiŃând tribut lui Yam.
Acestea au fost doar zise ca paravan, căci ajutat de Anat, Baal se
pregăteşte să-l înfrunte pe Yam. Există o tabletă în care Yam îl
învinge pe Baal, dar intervine Anat care-l răpune. Ea se laudă apoi
astfel: ”Nu l-am zdrobit pe Yam, cel drag lui El? Nu l-am nimicit
pe marele zeu Nahar? Nu l-am redus la tăcere pe Tannim
dragonul? L-am redus la tăcere! Am nimicit şarpele răsucit,
Puternicul, cu şapte capete!”153
Fierarul divin Kothar-Wa-Hasis, dibaci şi îndemânatic, îi
aduce lui Baal două bâte magice care au calitatea de a se lansa ca
nişte săgeŃi din mâna celui care le foloseşte. Prima bâtă îl loveşte
pe Yam în umăr, dar acesta nu cade. A doua îl loveşte însă în
frunte şi PrinŃul Mării se prăbuşeşte zdrobit la pământ. Baal îl
răpune. ZeiŃa ‘Athart (Astartea) îi cere să-l dezmembreze şi să-i
împrăştie cadavrul. Aici PrinŃul Mării, Yam, este o epifanie a
Apelor subterane. Victoria lui Baal desemnează biruinŃa ploii
asupra mării şi asupra apelor subterane. De asemenea biruinŃa
binelui, a ordinii, a încrederii în stabilitatea anotimpurilor.
Odată victoria pecetluită, Anat oferă un banchet în onoarea
lui Baal. Va urma înălŃarea Palatului lui Baal. Baal nu dispunea de
un templu suficient de grandios spre a-şi proclama suveranitatea.
Dar pentru zidirea unui palat pe potrivă el are nevoie de aprobarea
lui El. Pentru a o şi obŃine, Baal trimite pe Aşerat să-i pledeze
cauza. El consimte şi Baal îl însărcinează pe Kothar-Wa-Hasis să-i
ridice palatul. Templul lui Baal, din Ugarit, era prevăzut cu o
lucarnă cu uluc, astfel încât ploaia cădea pe faŃa zeului reprezentat

153 În traducerea lui Ulf Oldenburg, The Conflict between El and Baal in
Canaanite Religion, pag. 198; ANET, pag. 137; M. Eliade, Op. cit. I, pag.
161.
138
pe o stelă. Când palatul este terminat Baal se pregăteşte să-l
înfrunte pe Mot, pentru a fi stăpân universal.

Confruntarea cu Môt (moartea) este declanşată de Baal

care îi trimite lui Môt mesagerii săi pentru a-l informa că de acum
înainte el este singurul rege al zeilor şi al oamenilor, ”pentru ca
zeii să se poată îngrăşa, şi oamenii, mulŃimea pământului să poată
fi săturaŃi” (VII: 50, 2). Mesagerii îl găsesc pe Môt aşezat pe
tronul său în nămol. Môt trimite înapoi mesagerii somându-l pe
Baal să vină să-l întâlnească căci, precizează el, Baal l-a ucis pe
Yam şi este acum rândul lui să coboare în Infern. Baal este
înfricoşat de aceste cuvinte. El trimite încă un rând de soli ca să-i
declare lui Mot: ”Salut Ńie, Môt, fiu drag al lui El, eu sunt robul
tău, al tău pentru totdeauna”. Pe fondul dulceag al umilinŃei,
limguşitorul Baal se pregăteşte de confruntarea cu Môt. Môt nu
este un neştiutor, el prevede cele ce vor urma aşa că îl sfătuieşte pe
Baal să-şi ia cu sine şi cortegiul de vânturi, nori şi ploi, când va
coborî în Infern. Prevăzător, Baal îşi asigură un succesor. Textul
este frânt, Nu ştim cum a murit Baal, dar este cert că a fost învins,
de către Môt. La vestea că Baal a fost ucis, El se întristează. Îşi
sfăşie hainele, obicei întâlnit şi la evrei, în textele: 2 Regi, 1, 11; 4
Regi, 18, 37; 19, 1; 1 Ezdra 9, 3. El îşi loveşte pieptul, îşi crestează
faŃa şi proclamă doliu la Ugarit. El, zeu cosmocrator, prin
excelentă, îşi dă seama că viaŃa universală este în pericol: ”Baal
este mort. Ce vor deveni mulŃimile de oameni?” Dar, ca unul care a
fost un bun suveran, îi cere fostei soŃiei sale ‘Aşerat să numească
rege pe unul dintre fiii lui. ’Aşerat desemnează pe Athar, cel
groaznic, pentru că era un pitic, care vrând a urca pe tron constată
că este prea mic de statură şi recunoaşte că nu poate fi rege. Atunci
Anat pleacă în căutarea trupului lui Baal. Ea îl găseşte, îl ia pe
umăr, se îndreaptă spre Nord, unde îl îngroapă, sacrificând la
această îngropare un mare număr de animale pentru banchetul
funerar. Săvârşind cele îndătinate, Anat pleacă să-l întâlnească pe
Môt. Întâlnindu-l, ea “îl prinde, cu sabia îl taie, cu vânturătoarea
îl vântură, cu focul îl arde, cu moara îl macină, în câmpii îl
împrăştie şi păsările cerului îl mănâncă”. Ea procedează aici ca şi
cu un snop de grâu. E un omor ritualic specific zeilor vegetaŃiei.
139
Odată Môt ucis, zeul El visează că Baal este viu: ”cerurile plouau
untdelemn şi pâraiele curgeau cu miere”(expresia o găsim şi în
cărŃile Iezechil 32: 14; Iov 20: 17). De fapt Baal va învia. Dar la 7
ani va învia însă şi Môt şi se plânge de tratamentul la care l-a supus
Anat şi de faptul că Baal, înviind, i-a răpit suveranitatea. Se iveşte
astfel o nouă stare de conflict. Cei doi reîncep lupta. Ei se înfruntă,
se lovesc ca sălbaticii, se muşcă precum şerpii până când se
prăbuşesc la pământ. El trimite soarele să-i spună lui Môt că este
inutil să continue lupta. La cuvântul lui El, Môt se supune lui Baal
şi-i recunoaşte suveranitatea. Se inaugurează o epocă de pace, dar
se şi proclamă normalitatea morŃii, care se dovedeşte o condiŃie
sine qua non a vieŃii154.

Un loc aparte în spiritualitatea feniciană îl au texte moral-

sapienŃiale care apar după modelul vremii. InfluenŃaŃi politic şi
economic de oraşele Ugarit şi Byblos, de regatele cananeene, de
Siria şi Mesopotamia, fenicienii au influenŃat la rândul lor
civilizaŃiile mediteraneene, cu precădere cele greco-romane.
Filosoful grec Zenon avea legături deosebite cu filosofia feniciană.
Pe epitaful155 lui stă scris: “Dacă Fenicia Ńi-e mamă, n-ai grijă./
Doar Cadmos la fel/ dat-a tăbliŃa de scris Eladei, fenician fiind”.
Se spune că defăimările grecilor şi ale romanilor,
războaiele dintre romani şi fenicieni, de exemplu,: dărâmarea
până-n temelii a Cartagenei, au ştirbit numărul creaŃiilor feniciene,
însă o parte din creaŃiile feniciene au trecut prin secole în lucrările
scriitorilor romanii Virgiliu, în Georgicele, Cato cel Bătrân şi
Columella, care preiau traduceri latine din tratatele scrise de
cartaginezii Magon şi Hamilcar.
Descoperirile arheologice, cu începere din anul 1928, de la
Ras-Samra, vechiul Ugarit, au dat la iveală o mulŃime de tăbliŃe cu
conŃinut variat: literar, religios, texte şcolare, liste de cetăŃi şi

154 M. Eliade, Op. cit. pag. 160-167.

155 Diogene LaerŃios, Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor, Editura
Academiei, Bucureşti, 1963, pag. 338.
140
Ńinuturi, de corporaŃii şi persoane, jertfe şi dedicaŃii, documente
administrative şi comerciale, scrisori, etc.156
În anul 1930, Charles Virolleaud, la Paris, a publicat
primele texte, descifrate, în fascimil. În acelaşi timp Paul Edouard
Dhorme, independent, a făcut o traducere a textelor. Aceste
traduceri au dat la iveală limba feniciană a cărei grafie era
cuneiformă, dar numărul semnelor folosite era pur fenician, 27.
ConŃinutul acestor tăbliŃe poate fi împărŃit în trei grupe: al
textelor religioase, în care zeul El şi Baal predomină scenariile; al
doilea grup, cu conotaŃii sapienŃiale în care cea mai semnificativă
este epopeia regelui Keret din Khubur; şi al treilea grup de mituri
şi legende, în care cu conŃinut sapienŃial evidenŃiem Legenda lui
Aqat.

Epopeia regelui Keret

S-a conservat în trei tăbliŃe, dintre care ultima este uşor
deteriorată, ceea ce ne determină să-i ghicim sfârşitul.
Regele Keret, rămas singur după moartea soŃiei sale iubite
şi a copiilor săi, îşi jelea amarnic soarta. Într-o noapte i se arată în
vis chiar zeul El, care-l întreabă despre tristeŃea sa. Regele Keret îi
adresează o unică dorinŃă, «să am copii!». Zeul îi cere să se
purifice şi să aducă o jertfă apoi să se pregătească de un război
lung de 6 luni. În timpul războiului, el va asedia oraşul Udum, al
cărui rege Pabil va cere pace, dar el să-i ceară drept plată, pentru
pace, pe fiica sa, frumoasa fecioară Hurrya (numele poate veni de
la hurriŃi), cu care să se căsătorească şi va avea copii. Lucrurile se
împlinesc precum s-au spus şi regele Keret va avea cu prinŃesa
Hurrya şapte copii. Copii le aduc multă bucurie, dar anii trec şi
perechea regală Keret şi Hurrya îmbătrânesc. La bătrâneŃe regele
se îmbolnăveşte şi nefiind nimeni în stare să-l vindece, îl împloră
pe zeul El. Acesta, însuşi, se coboară, rosteşte un descântec şi o
trimite pe zeiŃa tămăduirilor, Satagat să-l vindece.
Văzându-l în starea aceasta decăzută, unul dintre fii îi cere
să-l facă rege în locul lui. Auzind această cerere, Keret se mânie şi-

156 Athanasie NegoiŃă, Gândirea feniciană în texte, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1979, pag. 100.
141
i spune că zeii îl vor osândi pentru trufia lui şi lipsa de cinste pe
care i-a arătat-o tatălui suferind şi bătrân.
La început Keret este un Iov fenician, care-şi pierde toată
familia, mai puŃin regatul, şi rămâne fără posibilitate de a preda
tronul după regula mandatului ceresc. De aceea toată rugămintea
sa se îndreaptă spre zeul El, tatăl său, care-i ascultă ruga.
Odată ruga împlinită, Keret se comportă prea uman.
ÎnŃelepciunea dată lui de zeu devine în zilele bătrâneŃii sale un
semn al bătrâneŃii, nici măcar un stindard de pace. În plus sfârşitul
lui este lamentabil. Înconjurat de copii vrednici, Keret se agaŃă de
tron cu disperare, chiar dacă o boală necruŃătoare îi prevesteşte
moartea. Printr-o atare atitudine, darurile primite de la zeul El
devin ineficiente.
Dacă în tinereŃe şi-n maturitate «Keret, bunul slujitor al
zeului El, ura răul. Familia lui îşi pierduse tăria şi se spulberase;
nimicită fost-a casa tatălui său şi toŃi cei 7 fraŃi ai regelui au
pierit, doar el rămânând din cei 8 feciori ai aceleiaşi mame. Copiii
regelui au pierit şi ei, casa lui a fost distrusă, ajungând acum o
ruină. SoŃia lui, pe care o cumpărase după datină, muri de
asemeni” (...) “Lacrimile i se scurgeau pe faŃă şi adormi. Somnul
lui era bântuit de vise şi arătări tulburându-i tihna. Zeul El pogorî
până la rege, arătându-i-se în vis; tatăl oamenilor se apropie de el
şi îi spuse: ... -“De ce verşi lacrimi? De ce plânge îndrăgitul
slujitor al zeului El? Vrea el să aibe parte de domnia peste alte
Ńări, la fel ca Taurul, tatăl său, ori puterea lui să fie la fel de mare
ca a părintelui lumii?» Keret răspunse zeului El: “Ce să fac eu cu
domnia peste alte Ńări? Ce nevoie am eu de aur sau de argint, sau
de locul din care se scoate aurul, de robi de-o viaŃă întreagă, ori
de slugi la carele de luptă, adăpostite în grajdul fiului slujnicei?
Mie să-mi dăruieşti fii, fă să am urmaşi!” (...)
Apoi faptele s-au petrecut, după vorbele lui El. Keret porni
război împotriva regelui Pabil. Acela văzându-se împresurat ceru
pace. Un mic fragment prezintă cum Keret refuză oferta de pace
făcută de regele Pabil: “Dar Keret trimite înapoi pe soli. / Ce îmi
foloseşte mie argintul sau aurul, / Ce nevoie am eu de robi pe
vecie? / Dă-mi ce-i lipseşte neamului meu, / Dă-mi-o pe frumoasa
Hurrya / Cea mai frumoasă din neamul tău, întâia ta născută / A
142
cărei gingăşie este la fel ca cea a lui Anat, / A cărei frumuseŃe este
aidoma ca cea a lui Astarte, / Ai cărei ochi sunt pietre scumpe de
lapis-lazuli, / A cărei pleoape sunt ca nişte potire de alabastru, /
Eu îmi voi afla pacea cufundându-mă în vederea ochilor ei /
Pentru că El, tatăl oamenilor, mi-a făgăduit / Arătându-mi-se în
vis / Naşterea unui copil al meu, al lui Keret / Al unei mlădiŃe mie,
sluga lui El”.157
Regele Pabil i-o dădu de nevastă pe fiica sa Hurrya. Zeul
El aduse binecuvântarea nobilului Keret; se arată milostiv faŃă de
îndrăgitul slujitor şi-l binecuvântă: “Dobândit-ai o soaŃă, Keret, Ńi-
ai luat o nevastă în casa ta şi Ńi-ai adus o fecioară în palatul tău.
Ea îŃi va zămisli 7 fii, ba chiar 8 îŃi va dărui. Ea va da naştere
feciorului tău Yasib, care va fi alăptat de zeiŃa Athirat, şi va suge
la sânul zeiŃei tinere Anat, cea care pe toŃi îi hrăneşte. Preamărit
vei fi, o, Keret, printre regii cetăŃilor pământului şi în adunarea ce
reuneşte pe toŃi craii. SoŃia ta va aduce pe lume 6 fiice şi-Ńi va
naşte o copilă numită Thimanat (Octavia). Fii aşadar slăvit, o,
Keret, printre mai marii pământului”.
Odată cu trecerea anilor pofta de putere a lui Keret crescu
proporŃional cu vârsta, uitând promisiunile tinereŃii sale. De aceea
«zeiŃa Athirat îşi aminti de legământul ce-l făcuse Keret (...) ea îşi
înălŃă glasul şi grăi: “Uite că regele Keret îşi calcă legământul, de
aceea şi eu îmi voi lua înapoi ceea ce i-am promis!”
Auzind strigătul zeiesc,“Keret cel blând spuse fiului (Ilhu)
său:”Pune mâna pe tâmpinele tale şi i-aŃi în mâna dreaptă
Ńimbalul, du-te apoi şi ocupă-Ńi locul în faŃa Ńiitoarelor tatălui tău,
adă prinosul tău însoŃit de rugămintea pe care o faci lui El, şi,
desigur, zeul o va primi!”
Văzând aceasta,“Fiul său Yasib care se afla la casele sale,
s-a dus, mânat de duhul din el şi i-a zis: “Ia aminte şi ciuleşte-Ńi
urechile: când dau năvală duşmanii, tu fugi şi te retrage în munŃi.
łi-ai părăsit domnia şi stăpânirea când ai dat de necazuri. Tu nu
dezlegi pricina văduvei şi nici nu dai dreptate celor prigoniŃi şi
năpăstuiŃi. Boala a ajuns să te însoŃească mereu şi oriunde,

157 Daniel, Constantin, CivilizaŃia feniciană, pag. 175.

143
suferinŃa ta este de-a pururi cu tine. Coboară-te de pe tron, ca să
fiu eu rege, dă-te jos din jilŃul tău, ca să mă aşez eu!”
La rândul lui, Yasib, fiul cel tânăr, se duse la tatăl său şi-i
spuse: ”Tu nu izgoneşti pe cel care fură şi dezbracă pe omul
sărac; tu nu dai orfanului să mănânce de faŃă cu tine, şi pe văduvă
o laşi să stea în spatele tău. Coboară-te de pe tron!” Dar Keret,
cel de neam ales, îi răspunse: “Fiul meu, zeul Horon să-Ńi spargă
capul tău! ZeiŃa Atihart, care vine pe urmele lui Baal, să-Ńi spargă
Ńeasta ta! Să cazi în prăpastie de pe munte. Sfârşească-se anii
tăi!158
Keret se dovedeşte neînŃelept. El ceru zeului El să-l
binecuvinteze cu o familie şi copii. Când însă s-a văzut bătrân şi
bolnav, n-a renunŃat la tron, ci a preferat să-şi osândească pruncii
care-i cereau tronul.

Legenda lui Aqat

Legenda lui Aqat s-a păstrat în trei tăbliŃe, dintre care
primele două sunt în stare bună, iar a treia are partea finală
deteriorată.
Legenda începe prezentându-l pe regele Danel jertfind
zeilor pentru a dobândi un urmaş la tron. Jertfa lui este bineprimită,
iar bucuria naşterii de prunc este cu atât mai mare cu cât cel ce se
naşte, Aqat, este un fecior de toată frumuseŃea şi voinic fără egal.
Aqhat merge pe calea tatălui său, este viteaz şi totodată milostiv,
ajută pe văduve şi pe orfani.
Regele îşi exprima mulŃumirea: “Acum pot să stau şi să
aflu odihnă, să las sufletul meu să răsufle. Căci mi s-a născut un
vlastar, un fiu”
Într-o zi zeul făurar, Kothar-Wa-Hasis, îl vizitează pe
regele Danel. Este bine primit. La plecare regele îi cere în dar
pentru fiul său arcul minunat, pe care făurarul zeu îl avea, şi zeul
se învoieşte. Aqhat, cu acest arc, doboară jivine sălbatice şi astfel
zeiŃa războinică Anat îl pizmuieşte. Ea îi făgăduieşte ca plată
pentru arc aur şi argint mult, dar Aqhat, nu se învoieşte,
îndemnând-o să-i ceară unul asemenea lui Kothar-Wa-Hasis.

158 Ibidem, pag. 109-139.

144
Atunci Anat îi propune lui Aqhat nemurirea în schimbul arcului:
“Cere viaŃă, o viteazule Aqhat! / Cere viaŃă şi eu Ńi-o voi dărui! /
Nemurirea Ńi-o voi hărăzi. / Te voi face să numeri anii cu Baal / Cu
fiii lui El vei socoti lunile”.
Însă Aqhat îi răspunse: “Să nu rosteşti minciună, ZeiŃă, /
Un om viteaz dispreŃuieşte neadevărul tău! / Ce altă viaŃă poate să
mai aibă omul / Care este oare soarta lui? / CărunteŃea îmi va
cuprinde capul. / Da, părul alb se va întinde pe capul meu, / Voi
muri aşa cum moare orice om. / Voi muri, fără nici o
îndoială”...“Nu-mi spune neadevăruri, o fecioară Anat, încetează
cu ademenirile spuse unui voinic. Ce sfârşit ar putea oare să aibă
un bărbat? Ce soartă poate să afle omul, la capătul zilelor sale?
De var amestecat cu lut avea-va parte. E oare treaba femeilor să
se ducă la vânătoare cu arcul?”
Jignită, în mândria ei, zeiŃa se duce la El, tatăl ei, şi-i cere
îngăduinŃa de a se atinge de Aqhat pentru a-i lua arcul: “Sufletul
lui să i se stingă, să piară ca un vânt, ca o boare, ca un abur al
nărilor lui, ca un fum al răsuflării sale. Tot eu voi fi cea care îi voi
reda viaŃa!” (...) “Ea îl jeli zicând: -“Amar de tine, Aqat, că te-ai
prăpădit, dar eu te voi readuce la viaŃă şi, în schimbul învierii, îmi
vei dărui arcul şi săgeŃile tale!”
El se învoieşte. ZeiŃa îi cere zeului Yatpan să se prefacă în
vultur. Acesta se execută şi într-o zi, pe când Aqhat stătea la masă,
vulturul se repede asupra lui şi-l ucide: “În vreme ce Aqhat îşi ia
prânzul, / În timp ce fiul lui Danel stă în faŃa mesei / Vulturii
zboară peste capul lui / Stolul de şoimi îl priveşte / Printre vulturi
zboară şi zeiŃa Anat / Atunci se aruncă Yatpan pe el / Şi îl loveşte
de două ori în cap / De trei ori după ureche / Îi varsă sângele ca
apa / Ca un izvor pe genunchii lui / Sufletul său pleacă din el ca
vântul / Duhul lui se duce ca răsuflarea / Şi ca aburul din nări”.
Aqat căzu în lumea de jos, în apă, în mijlocul mocirlelor şi
când se prăvăli, arcul se rupse, cele opt săgeŃi se frânseră şi ele.
ZeiŃa Anat se înfurie şi dinŃii ei începură să sfâşie pe potrivnici
Yatpan apucă arcul, dar arcul, e rupt şi nu mai poate ajunge în
mâna lui Anat.
Moartea lui Aqhat provoacă însă uscăciune, secetă şi
nimicirea câmpiilor semănate. În faŃa acestui dezastru, zeiŃa Anat
145
începe să-l plângă pe Aqhat, şi promite că-l va readuce la viaŃă, ca
rodnicia ogoarelor să se restabilească.
Odată cu moartea lui Aqat: “CălăreŃul norilor a întârziat
să plouă vreme de 7 ani, timp de 8 ani a lăsat Ńara fără de ploaie.
Cele două ape n-au mai crescut deloc, nu s-a auzit de fel plăcutul
glas al lui Baal, după ce Danel Refaitul şi-a rupt veşmintele sale,
după ce omul din Harnamiyy şi-a sfâşiat mantia sa” (...) “Zilele
deveniră luni, lunile deveniră ani. ToŃi l-au plâns pe Aqat cel
viteaz vreme de 7 ani”.159
Şapte ani a Ńinut seceta. Şapte ani l-a plâns pe Aqhat, tatăl
său Danel şi sora lui Pughat. Pentru a-l răzbuna Pughat, neştiind că
Yatpan este autorul omorului, îl roagă s-o ajute.
Sfârşitul mitului nu s-a păstrat. Presupunem că în cele din
urmă Aqhat a fos înviat şi că fertilitatea pământului a fost
restabilită.
Aqhat are aici rolul unui zeu al vegetaŃiei, care moare
pricinuind uscăciune şi învie aducând fertilitate pământului.
De reŃinut şi ideea clară asupra vieŃii şi nemuririi, în forma
exprimată de Aqhat. El nu este un visător, nu este un aventurier
cum a fost Ghilgameş, ci este un om realist şi un cunoscător al
condiŃiei umane.
El exprimă spiritul caracteristic al fenicienilor, încrezători
în forŃele lor, mai mult decât în ajutorul zeilor.

Cronică:
1.200 - 1.000 î. Hr., fenicienii sunt bogaŃi şi puternici.
814 î. Hr., în expansiunea lor nord africană şi sud-vest europeană,
clădesc centrul comercial al Cartagenei.
701 î. Hr., Fenicia este cucerită de asirieni.
332 î. Hr., Fenicia e cucerită de Alexandru cel Mare.
146 î. Hr., Regatul Cartaginei este distrus de romani.

Bibliografie:
Daniel, Constantin, Scripta aramaica, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1980.

159 TabliŃe de argilă, pag. 201-214.

146
Daniel, Constantin, CivilizaŃia feniciană, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1978.
De Vaux, R., Histoire ancienne d’Israel, I.
Eliade, Mircea, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol.,
Editura Universitas, Chişinău, 1992, traducere de Cezar Baltag.
Fericitul Augustin, Patrologia greacă, colecŃia Migne, XXXV, col.
2096.
Harden, Donald, The Phoenicians, London, 1962.
Harris, Z. S., Grammar of the Phoenician Language,
Philadelpphia, 1936.
Friedrich, J., Phonizisch-Punische Grammatik, Romae, 1951.
Laertios, Diogene, Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor, Editura
Academiei, Bucureşti, 1963, traducere de C. I. Balmuş.
NegoiŃă, Athanasie, Gândirea feniciană în texte, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.
Oldenburg, Ulf, The Conflict between El and Baal in Canaanite
Religion.
Potter, C. F., Fondatori de mari religii, Editura Prietenii CărŃii,
Bucureşti, 1997.
Sf. Grigore de Nyssa, ViaŃa lui Moise, în P. S. B. nr. 29/ 1982,
trad. Stăniloae, Dumitru ~ Buga, Ioan.
Stan, Al. şi Remus Rus, Istoria religiilor, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
1991.
TăbliŃele de argilă, traducere Constantin Daniel şi Ioan Acsan,
Edit. Minerva, Bucureşti, 1981.
Toynbee, Arnold J., Study of History, Oxford University Press,
1956, vol. I.
Vasilescu, Emilian, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975.
W. Gesenius, Scripturae linguaeque Phoeniciae Monumenta,
Lipsiae, II.

147
 CredinŃe şi cultură cretană şi greacă antică
SchiŃa abordării:
PopulaŃile şi credinŃele cretane se constitue într-o condiŃie
sine qua non a înŃelegerii credinŃelor şi culturii greceşti clasice.
Spre mijlocul mileniului II î. Hr. şi până la sfârşitul acestui
mileniu, triburile nomade de limbă indo-europeană ale grecilor:
ahei, ionieni, eolieni şi dorieni, coboară din Asia Septentrională
înspre Miazăzi şi se stabilesc în Tracia, Pelopones, Marea Egee şi
Asia Mică, dislocând sau asimilând populaŃiile preexistente în
acele teritorii.
Cele mai importante izvoare ale credinŃelor religioase sunt
Iliada şi Odiseea de Homer şi lucrările sistematice, în formă
literară, ale lui Hesiod.
Theogonia greacă are un aspect panteist materialist, în
bază având haosul primordial, prin care se înŃelegea spaŃiul infinit,
întunecat, dar nu un spaŃiu gol, ci plin cu materia neorganizată care
a existat înaintea tuturor lucrurilor, ca potenŃialitate a tuturor.
Scenariul antropologic hesiodian prezintă teoria raselor
succesive, oamenii se nasc, generaŃii după generaŃii, din Geea,
Mama Pământ. Zeii se implică în viaŃa şi moartea oamenilor.
Cultele de mistere greceşti sunt legate de zeii: Demeter,
Persefone, Dionysos, Orfeu.
Prin Pytagoras şi Platon se întrevăd elemente ale unei
religii adevărate care reduce divinul la Binele Absolut şi se
conturează conceptul nemuririi omului.

Keywords: Creta, Grecia, minoic, teogonia, Prometeu,

mistere, Eleusis, orfism, pitagorism, platonism.

DisertaŃia:
Perimetrul ocupat, în antichitate, de populaŃiile indo-
europene ale grecilor a fost sudul Peninsulei Balcanice, insulele
Mării Egee, Ńărmurile apusene şi sudice ale Asiei Mici, o parte din
insulele Mării Mediterane şi Ńărmul vestic al Pntului Euxin. Din
aceste spaŃii, cele mai timpurii dovezi le avem în Creta şi aplecarea
în cercetare asupra ei este condiŃie sine qua non a înŃelegerii
148
religiei greceşti clasice. În Insula Creta a înflorit în mileniul al III-
lea î. Hr. o civilizaŃie pe care astăzi o cunoaştem sub numele de
civilizaŃia minoică, iar acest nume care i se trage de la un rege
legendar Minos. CivilizaŃiea cretană a fost contemporană cu cea
egipteană a piramidelor şi în strânsă legătură cu ea pe plan
comercial, cultural şi religios, poate chiar şi etnic, căci se
presupune că prin a doua jumătate a mileniului II, î. Hr., Creta a
fost colonizată prin migraŃii dinspre Est şi Sud160. Din răsărit
puteau migra protocananienii împinşi de migraŃia cananienilor
propriu-zişi, iar din sud, libienii şi egiptenii.
Centrele urbane marcante până azi şi de referinŃă ale
civilizaŃiei minoice sunt: Cnossos, Phaistos şi Mallia. Dezvoltarea
lor facilitează delimitarea civilizaŃiei minoice în trei epoci:
Minoicul vechi, al cărui început n-a fost stabilit, dar
sfârşitul lui a fost pus pe la finele mileniului al III-lea, î. Hr.
Despre această epocă sunt mai multe vorbele decât datele concrete.
Minoicul mijlociu care a început în jurul anilor 2000 î.
Hr., şi a Ńinut până în 1580, î. Hr. El s-a evidenŃiat prin ridicarea
Palatului şi Labirintului din Cnossos şi a Palatului din Mallia. În
această epocă, cretanii foloseau scrierea hieroglifică, mult
răspândită în zonă. Tot probabil că la confluenŃa cu fenicienii,
cretanii au reuşit să inventeze o scriere liniară proprie, cunoscută
sub numele de “Liniarul A”. Aceste două tipuri de scriere nu au
fost încă descifrate.
Minoicul târziu (recent) cuprins între 1580-1150. Această
epocă se caracterizează prin începutul pătrunderii primilor greci
aheii, dinspre Elada. Aheii au clădit în Pelopones oraşul Mycene
care întreŃinea relaŃii cu oraşele Cretane. Ca urmare se întroduce în
Creta o nouă scriere liniară “Liniarul B”, care a fost descifrat. Din
această cauză Minoicul târziu se va numi şi “Perioada
myceniană”. Minoicul târziu se sfârşeşte prin anul 1150 când
dorienii distrug definitiv civilizaŃia cretană.
În Creta, ca dealtfel în toate insulele mediteranene,
peşterile au fost primele adăposturi umane. Aici sunt urmele celor

160 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, Editura

Universitas, Chişinău, 1992, pag. 135.
149
mai vechi locuinŃe cretane. Odată cu înflorirea civilizaŃiei minoice,
în timpul căreea s-au construit oraşe întărite şi înzestrate cu case
impunătoare şi chiar palate, peşterile au devenit sanctuare şi
cimitire. Acest rol al lor s-a prelungit până în timpurile noastre. O
bună parte din zeităŃile greceşti de mai târziu, a căror existenŃă este
legată de peşteri sau grote, s-au născut aici, în Creta. Dintre grotele
cretane mai celebre amintim: Grota lui Zeus, din Muntele Dicte,
Grota din Anunissos, din apropierea oraşului capitală, Cnossos,
consacrată zeiŃei prehelenice Eileithya, a naşterilor.
TăbliŃele eshumate la Cnossos, Phylos, Mallia, Mycene, îi
menŃionează pe zeii homerici: Zeus, care se naşte în Creta în
Peştera Muntelui Dicte, Hera, Atena, Poseidon şi Dionysos.
Alături de aceştia îşi petrec copilăria în Creta: Dionysos, Apollon,
Herakles; tot în Creta Demeter l-a iubit pe Iason, iar Minos primise
legile şi împreună cu Rhadamanthys a devenit judecător în Infern.
Minos este regele legendar al Cretei, fiul lui Zeus şi al
Europei, care, pentru echitatea lui în legislaŃie, a devenit judecător
în Infern. A avut de soŃie pe Pasifae şi, cu ea, drept fii pe:
Deucalion, Glaucos, Androgeu, Ariadna şi Flora. Mâniind pe
Poseidon, fiindcă nu i-a jertfit un taur alb, care i-a fost oferit chiar
de către zeu, acesta s-a răzbunat, făcând pe soŃia lui, Pasifae, să dea
naştere unui monstru, Minotaurul. Minos, indignat, a închis acest
monstru cu trup de om şi cap de taur în labirintul pe care i l-a
construit arhitectul Dedal. Când fiul lui, Androgeu, a fost ucis de
atenieni, Minos i-a atacat şi i-a învins, obligându-i apoi să dea la
fiecare şapte ani, pentru Minotaur, şapte tineri şi şapte tinere.
Teseu, fiul lui Egeu şi al Etrei, din Atica, fiind unul dintre cei şapte
tineri consacraŃi Minotaurului, a reuşit, ajutat fiind de către
Ariadna, să ucidă monstru şi să scape pe atenieni de groaznicul
tribut. Dedal, împreună cu fiul său Icar, după ce au terminat de
ridicat labirintul au fost închişi de Minos înlăuntru, dar ei ş-au
confecŃionat aripi şi lansându-se de pe peretele labirintului au
planat până în Sicilia (mai puŃin Icar, care s-a apropiat prea mult de
soare şi arzându-şi aripile s-a prăbuşit în mare). Minos i-a urmărit
pe cei doi, cu barca, dar a fost ucis de regele Siciliei Cocal. Ajuns
în Infern, Minos a devenit judecătorul tuturor damnaŃilor. El a

150
reprezentat pentru Creta o personalitate care a definit o epocă de
cel puŃin două secole (1600-1400, î. Hr.)161.
Deucalion, fiu al lui Minos şi Pasifae, este considerat şi fiu
al lui Prometeu, soŃ al Pirrei. Aflând că Zeus vrea să dezlănŃuie un
potop, prin care să distrugă omenirea, şi-a făurit o corabie prin care
a reuşit să se salveze. După nouă zile şi nouă nopŃi el s-a oprit pe
muntele Parnas. Când apele s-au retras cu totul a consultat un
oracol care l-a sfătuit să se arunce în mare, el şi soŃia lui, oasele
mamei lor. ÎnŃelegând prin oasele mamei pietrele Mamei Terra, ei
au aruncat în urma lor, din corabie, pietre. Din ele au ieşit tot atâŃia
oameni şi femei şi astfel pământul s-a repopulat162.
Glaucos, este fiul lui Poseidon şi al nimfei Naide, în
calitate de pescar din BeoŃia163.
Androgeu a fost un atlet victorios la toate jocurile
Panatene164de aceea a şi fost pizmuit şi în cele din urmă ucis, de un
grup de rivali atenieni, împinşi la acest act de însuşi regele Atici,
Egeu. Pentru a-l răzbuna pe Androgeu, Minos a pornit un război
împotriva atenienilor, pe care i-a învins şi de la care a pretins
tribut, la fiecare şapte ani un număr de şapte tineri şi şapte tinere
drept hrană pentru Minotaur165.
Ariadna, fiica lui Minos şi a lui Pasifae, când Teseu a fost
condamnat să fie devorat de Minotaur, i-a dăruit un ghem cu aŃă
care i-a servit să iasă din Labirint, după ce l-a ucis pe Minotaur. A

161 Virgiliu, Eneida, VI, 432; Dante, Infernul, c. III; George Lăzărescu,
DicŃionar de mitologie, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1979, pag. 251.
162 Ovidiu, Metamorfoze, I, 313 şi următoarele.
163 Ibidem, XIII, 898 şi următoarele.
164 Panatenele erau serbări fastuoase organizate la trei ani după
Olimpiade, în cinstea zeiŃei Atena. În timpul procesiunilor zeiŃa era
purtată în triumf, pe străzile oraşului, apoi era aşezată în “Partenon”,
sanctuarul ei de pe “Acropolă”; Olimpiadele erau jocuri de atletism care
se organizau - în cinstea lui Zeus, care avea aici statuia uriaşă, oprera
făurarului Fidias, una din cele şapte minuni ale lumii: piramida lui Keops;
grădinile Semiramidei, din Babilon; statuia lui Zeus; farul din Alexandria;
templul zeiŃei Artemis din Efes şi mormântul lui Mausol -la patru ani, în
timpul solstiŃiului de vară, la Olimpia, oraş în Peloponez.
165 Virgiliu, Op. cit. VI, 20.
151
fugit apoi cu Teseu care, după un timp, a părăsit-o pe o stâncă din
insula Naxon. Aici ea a devenit credincioasă lui Dionysos, căruia i-
a fost pe urmă soŃie. Din partea lui a primit o cunună de aur,
lucrată de Hefaistos, şi astfel a intrat în rândul stelelor166.
Flora, a devenit în cele din urmă zeiŃă romană a florilor şi
a grădinilor. Zefirul, (personificare la greci a vântului de Est, iar la
romani mesagerul primăverii, de unde şi numele de binefăcătorul)
a făcut-o să de-a naştere Primăverii, cu toată tinereŃea şi mireasma
florilor. Sărbătorile organizate în cinstea ei se numeau Floralia.
Aşa se face că pentru Grecia antică Creta reprezenta miracolele
originilor şi ale autohtoniei, fiind astfel investită cu prestigiile
fabuloaselor începuturi.
Cultul se celebra pe vârfurile munŃilor unde existau
sanctuare, cel puŃin în perioada anilor 2100-1900, î. Hr., în peşteri,
iar mai târziu în capelele palatelor şi în incinta caselor particulare.
În cadrul sanctuarelor de pe înălŃimi, arborii jucau un rol deosebit.
Cel puŃin aceasta o sugerează imaginile ajunse până la noi care
reprezintă: personaje pe punctul de a atinge arborele; o femeie
goală îmbrăŃişând un arbore; dans împrejurul arborelui; un
oficiant smulge un arbore privind la însoŃitoarea lui, care jeleşte
un mort;
Obiecte de cult: secure cu aripi, purtată în mâini de femei;
colaoane care poartă în vârfuri păsări.
Animale sacre sau avataruri: taurul sacru.
În centrul cultului era misterul vieŃii şi a morŃii. Acest
mister avea să includă în el şi sacrificiile umane, a celor 7 băieŃi şi
7 fete, pe care regele Minos era nevoit să le de-a drept hrană
Minotaurului. Minotaurul era un monstru cu trup de om, dar cu
grumaz şi cap de taur fioros. Pentru a-l putea stăpâni, Minos a
construit Labirintul, cu ajutorul arhitectului atenian, Dedal care,
tocmai era exilat din Atena din cauza unor construcŃii, şi a
naufragiat în Creta. Aici l-a închis pe Minotaur, dar cum acesta era
zgomotos din cauza foamei, i se jertfeau anual câte un tânăr şi o
tânară, care erau închişi înlăuntrul labirintului şi sfârşeau ca hrană
monstrului. Victoria asupra Atenei, în urma războiului răzbunător,

166 Ovidiu, Op. cit. VIII, 168 şi următoarele.

152
pricinuit de uciderea lui Androgeu, i-a adus hrană Minotaurului
pentru şapte ani, după care întâmplându-se între tinerii care
constituiau tributul însuşi Teseu, fiul lui Egeu, Minotaurul a fost
ucis, cu concursul Ariadnei, sora Minotaurului, şi prin urmare,
Minos şi toŃi locuitorii Cretei şi Aticii dezlegaŃi de blestemul lui
Poseidon.
În ceea ce priveşte cultul morŃilor, repausaŃii erau întroduşi
în osuare (morminte impunătoare) prin tavan. mormântul unui
rege-preot, din Cnossos, tăiat în stâncă, comporta o criptă cu
coloane, al cărei tavan, vopsit în albastru deschis, semnifica cerul.
La Hagia-Triad s-a exhumat un sarcofag. Pe unul din panourile
sale era zugrăvit sacrificiul unui taur spre care înaintează în
procesiune trei preotese. De cealaltă parte a victimei este
reprezentat un sacrificiu sângeros, în faŃa unui arbore sacru. Pe al
doilea panou se afla desfăşurarea unei libaŃii funerare: o preoteasă
răstoarnă lichidul sacru, roşu, dintr-un crater într-o mare urnă.
Ultima scenă este şi cea mai misterioasă: în faŃa mormântului său,
un mort în haină lungă asistă la ofranda funerară: trei sacrificatori
bărbaŃi îi aduc o mică barcă şi doi viŃei. Se pare că mortul este
zeificat.”167
În mileniile III-II, î. Hr., pe când în Creta înflorea
civilizaŃia minoică, reprezentată de centrele mari ca: Cnossos,
Phaistos, Mallia, în Grecia peninsulară înflorea civilizaŃia
heladică. Aceste două civilizaŃii: minoică şi heladică sunt
considerate ca cele mai strălucite din Europa epocii bronzului168.
PopulaŃia căreia i se datorează această civilizaŃie a fost numită
pelasgi sau mediteraneeni de către Prof. Emilian Vasilescu, în
Istoria religiilor, anilor «70».169 Peste această populaŃia au migrat
spre mijlocul mileniului II, î. Hr. triburile nomade, de limbă indo-
europeană, ale grecilor: ahei, ionieni, eolieni şi dorieni. Aceste

167 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, Editura

Universitas, Chişinău, 1992, vol. I, pag. 141.
168 Marcel D. Popa-Horia C. Matei, Mică enciclopedie de Istorie
Universală, Editura Politică, Bucureşti, 1988, pag. 150.
169 Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975, pag. 267.
153
triburi porniseră la începutul mileniului II, î. Hr, în migraŃie, din
zona de Nord-Vest a Mării Caspice şi se aşezaseră în câmpiile din
Nordul Balcanilor, de unde au coborât în Pelopones. Cei dintâi,
aheii, s-au stabilit în Elada şi au creat o civilizaŃie cunoscută, după
numele oraşului mai important (Mycene), sub numele de
miceniană.
Aheii, au întreŃinut relaŃii comerciale şi culturale cu
cretanii reuşind influenŃarea lor, cel puŃin în dezvoltarea scrierii
lineare B. La rându-le şi cretanii au avut partea lor de contribuŃie în
civilizaŃia greacă miceniană, concretizată în polisurile: Mycene,
Tirynth, Pylos.
Al doilea val de migratori greci a fost cel al ionienilor.
Aceştia s-au stabilit pentru o vreme în Atica, dar cu vremea (înspre
anul 1000 î. Hr.) au colonizat insulele Mării Egee şi Ńărmurile
vestice ale Anatoliei. După numele lor Marea Egee se va numi şi
Ionică. Cel de-al treilea val migrator grec a fost al eolienilor, care
după un scurt popas în Pelopones au colonizat Lidia, inclusiv
Troia. Ultimul val al migraŃiilor greceşti, cel al dorienilor, a fost ca
un tăvălug, dărâmând totul în cale. Dorienii au cucerit Peloponesul,
stabilindu-se în special acolo şi dislocând triburile greceşti aşezate
aici mai înainte şi împingându-i în mare. Se declanşează al doilea
val, cel al coloniilor din Asia Mică, Creta, Cipru şi Pontul Euxin.
CivilizaŃiile: miceniană şi minoică se prăbuşesc.
Deşi delimitaŃi în patru valuri de migraŃii, statorniciŃi într-
un vast teritoriu, în mare parte insular, cu individualităŃi care s-au
concretizat adesea la instituŃia unui polis, adică, oraş-stat, grecii au
ajuns cu vremea la conştiinŃa unităŃii lor etnice şi au definit cea mai
de seamă civilizaŃie pe care a cunoscut-o antichitatea şi care a
influenŃat cea mai mare parte a lumii cunoscute, la vremea aceea,
precum şi cultura erei noastre.
Cele mai timpurii mărturii care vorbesc despre religia
greacă sunt inscripŃiile liniarului B, descoperite la Mycene şi
Pylos. Acestea au fost traduse de către savanŃii englezi M. Ventris
şi J. Chadwick. Aceste inscripŃii poartă unele nume de zei cinstiŃi
de către ahei în perioada minoicului târziu şi în perioada
miceniană, aşa cum s-a văzut în parte şi în cadrul religiei
prehelenice cretane. Mărturii mai complete ne oferă literatura
154
greacă antică, în cadrul căreia delimităm trei categorii: poetică,
istorică şi de erudiŃie.
Literatura poetică este reprezentată de poemele homerice:
Iliada şi Odiseea compuse de către poetul Homer170(sec. VIII, î.
Hr.) a cărei paternitate a fost stabilită de Zenodot din Efes şi
Aristofan din BizanŃ (445-380, î. Hr.), care au eliminat adausurile
şi interpolările târzii şi au făcut primele comentarii temeinice
asupra operei.
Literatura istorică reprezentativă aparŃine lui Hesiod (sec.
VIII-VII, î. Hr)171, de la care au ajuns până la noi două din lucrările
sale: Theogonia şi Munci şi zile. În Theogonia povesteşte naşterea
universului, succesiunea şi lupta generaŃiilor divine. Theogonia are
1022 de hexametri şi reprezintă unica cosmogonie mitică păstrată
integral. În Munci şi zile se cuprinde, în prima parte, o istorie a
omenirii, concepută ca o decădere continuă, de la vârsta de aur la
cea de fier a epocii scriitorului, iar cea de-a doua parte conŃine
sfaturi concrete despre munca câmpului, navigaŃia pe mare,
comportamentul oamenilor faŃă de semeni şi divinităŃi, conturând
două teme: dreptatea şi munca. Autorul este pesimist aşa cum a

170 Homer, pe numele adevarat Melesigenes, a trăit în sec.VIII î. Hr.

într-una din cele şapte cetăŃi care-şi disputau cinstea de-a fi patria natală a
vestitului bard. Dintre acele cetăŃi, preferinŃele istoricilor s-au îndreptat
spre: Smirna şi Chios. Se ştie cu certitudine doar că în epoca lui
Pisistrates (600-527, î. Hr.) “Iliada” şi “Odiseea” încep a fi recitate la
sărbătorile “Panatene”, de la Atena şi consemnate în scris. Faima de care
s-au bucurat le-a constituit în manuale şcolare până în epoca bizantină şi
în model al creaŃiei poetice. Cf. H. C. Matei, Lumea antică, Edit.
Danubius, 1991, p. 127.
171 Hesiod este cea dintâi personalitate din literatura europeană despre a
cărei existenŃă istorică avem date concrete, deşi puŃine, în chiar opera sa.
Tatăl său s-a mutat din Kyme (Asia Mică) în BeoŃia, la Askra, cetate în
care s-a născut. Fratele său “Perses” avea să fie un păstor şi agricultor de
condiŃie medie. Hesiod a părăsit Beotia, zice-se, o singură dată, când s-a
dus în Eubeea, la Calchis, la un concurs, la care a şi primit un premiu, ca
rapsod. Acest premiu a fost stimulativ. Opera lui a fost studiată în şcoli cu
începere din sec. VI, î. Hr.şi a găsit admiratori în epoca elenistică, romană
şi bizantină, chiar şi în Renaştere.
155
ieşit el dintr-o experienŃă amară de viaŃă. Opera lui Hesiod este mai
degrabă o operă literară poetică decât istorică, din cauza prezentării
sistematice a celor 300 de zei şi a felului în care a fost elaborată.
Herodot (484-425 î. Hr.), istoric grec, născut într-o familie
aristocrată din Halicarnas, în Sud-Vestul Asiei Mici (Caria), face
călătorii de studiu şi se stabileşte la Atena, ne-a lăsat, în dialect
ionic, în cărŃile 1-4 istoria principalelor cetăŃi greceşti. Opera sa
Istorii, trece însă peste perioada mitică şi-şi propune tratarea
ascensiunii puterii persane şi istoria unor popoare implicate în
confruntarea dintre Orient şi lumea europeană: lidieni, babilonieni,
egipteni, sciŃi, libieni, ş. a. Din această cauză opera lui Herodot
este mai ales de erudiŃie.
Filosoful grec Platon (427-347, î. Hr.), născut într-o
familie aristocrată, la Atena, în lucrarea sa Politeia sau Republica
defineşte conceptul de divinitate.
Tot în cadrul izvoarelor istorice şi de erudiŃie se încadrează
şi Descrierea Eladei sau Călătorie în Grecia, a lui Pausanias (115-
180, d. Hr.), care oferă informaŃii ample despre geografia şi istoria
cetăŃilor greceşti, a locaşurilor de cult şi a monumentelor artistice;
lucrările lui Plutarh (46-127, d. Hr.), îndeosebi în Moralia sau
Ethika tratează cu precădere probleme de religie, filosofie şi ştiinŃă.
Era de fapt adept al cultului lui Apollo, din al cărui colegiu
sacerdotal, de la Delfi, a făcut parte; părinŃii Bisericii: Clement
Alexandrinul (150-215), născut la Atena, de formaŃie filosof,
convertit la creştinism, ajuns succesor al lui Pantainos, la şcola
catehetică din Alexandria Egiptului, încearcă să unească filosofia
greacă cu doctrina creştină şi să determine raporturile dintre
credinŃă şi raŃiune. De la el reprezentative sunt lucrările:
Protrepticul, Pedagogul şi Sromatele, Sfântul Ipolit, Sfântul
Arnobiu; în fine scrierile neoplatonicilor Plotin (204-270), filosof
grec, născut în Egipt, la Lycopolis, se stabileşte la Roma (244),
unde deschide o şcoală filosofică. Prelegerile sale au fost
prelucrate de către discipolul său Porfiriu (234-305), în lucrarea
Enneiade.
Izvoare epigrafice. Ele sunt mărturii scrise, dar şi mărturii
arheologice şi sunt constituite din: texte gravate pe piatră sau

156
obiecte din metal; legi sacre; dedicaŃii; scene ritualice; formule
funerare; inventare de ofrande; calendare sacre; oracole, etc.
Izvoare arheologice constituite din: ruine de temple, altare,
construcŃii destinate cultelor de mistere, morminte şi monumente
funerare, statui, ornamente şi bazoreliefuri, frize, picturi pe vase
reprezentând scene rituale sau mitologice, etc.

Concepte religios-filosofice
1) Politeismul cultural homerian
Pentru a reda aspectul obiectiv al credinŃei din epoca
homeriană înserăm explicaŃia pe care ne-o oferă Lucian Blaga
„Religiozitatea omului homeric consistă în credinŃa că rostul
omului se împlineşte în lume, iar nu dincolo de ea, adică în lumea
aceasta dată, care este şi spaŃiul zeilor. Omul homeric crede că
zeii intervin distant, familiar, dar destul de omeneşte în treburile
omeneşti. Moartea nu joacă nici un rol în realizarea nemuririi
omeneşti ca atare, căci ea e semiexistenŃă. Totuşi sentimentul
profund al morŃii subliniază şi dă o tonalitate foarte complexă
afirmării vitale greceşti. În spaŃiul mărginit intermundan, oamenii
sunt conlocuitori cu zeii, într-un fel de familiaritate ierarhică cu
ei”.172
În versurile poetului Homer, spiritul grec este un spirit al
normelor tragice, al ordinii, dar undeva, într-un ungher de suflet,
păstrează un obscur interes pentru misteriosul ce depăşeşte orice
normă.
Iliada, epopeea unei clipe în istoria omenirii
Iliada este cea dintâi mare capodoperă literară din spaŃiul
culturii europene. Limba în care a fost scrisă reprezintă mărturia
cea mai arhaică pe care o avem auspra istoriei limbii greceşti. Ca
epopee, Iliada se află în lunga dezvoltare a poeziei orale, operă
colectivă a aezilor cântăreŃi, pe care oamenii îi preŃuiau şi-i onorau
deoarece se credea că sunt inspiraŃi de zei. Aceşti aezi puneau în
circulaŃie cânturi prin recitări publice. Fiecare cântăreŃ recita din
memorie, dar în acelaşi timp îşi îngăduia o anume libertate de

172
Lucian Blaga, Trilogia valorilor, FundaŃia pentru literature şi artă,
1946, pag. 431.
157
improvizaŃie, procedând ca un povestitor care narează istorii
eroice. La început aezii cântau fapte eroice la curŃile regilor şi
prinŃilor micenieni, iar apoi în pieŃele publice, în cetăŃile eoliene şi
ioniene ale Asiei, precum şi în cele atice.
Iliada, care lasă o impresie de unitate contradictorie,
paradoxală chiar, e o capodoperă de compoziŃie în ceea ce priveşte
mai ales unitatea indestructibilă, strălucită a fiecărui cânt, dar nu şi
în ansamblul, ale cărui piese componente sunt incoerent articulate.
Fiecare cânt este în aşa măsură un model desăvârşit de compoziŃie,
încât incoerenŃele întregului pălesc şi lasă să se impună ideea de
ordine clasică. Iliada a fost, timp de două secole, victima unei
controvere tehnice de erudiŃie filologică în ceea ce priveşte
compoziŃia şi autorul ei.
Vorbind despre semnificaŃia poemelor homerice pentru
istoria culturii greaceşti şi a celei universale, Ovidiu Drîmba scria:
„CalităŃile esenŃiale ale artei greceşti sunt prefigrate aici. De-a
lungul secolelor care au urmat ele au rămas baza învăŃământului,
a creaŃiei artistice, a formaŃiei culturale şi a educaŃiei morale a
grecilor. De o importanŃă socială enormă este şi faptul că Homer
a dat grecilor din toate locurile unde se aflau conştiinŃa unităŃii lor
de neam şi de cultură”.173 Da, Homer şi înaintaşii săi anonimi au
dat grecilor şi Europei o lecŃie de seriozitate şi umanism în modul
de a trata literatura ca o cheie de descifrare a sufletului omenesc, ca
un mijloc de a explica locul şi rolul omului într-o lume care se
trezeşte treptat din somnul mitologic şi pătrunde dincolo de
aparenŃele lucrurilor. Pe zeii şi eroii mitologici el nu-i elimină din
drama umană, dar îi umanizează, îi aduce pe pământ, şi-i face
prieteni sau duşmani.
După M. I. Finley, „Scriitorul grec, îşi menŃine picioarele
ferm plantate pe pământ deoarece el ştie că este locul de întâlnire
al zeilor şi oamenilor. În această privinŃă, epica homerică
constituie un exemplu. Ea se referă la fapte ale oamenilor, mai
puŃin la zei, dar îi prezintă împreună în acŃiune, într-o lume

173
Ovidiu Drîmba, Istoria culturii şi civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, 1984, pag. 528.
158
comună”.174 Homer reprezintă în Iliada conştiinŃa eroică de sine a
lumii elenice; el a găsit echilibrul ideal între două elemente,
necesare oricărei arte autentice: tradiŃia şi o nouă perspectivă
asupra propriei sale epoci; trecutul, care-şi păstrează vivacitatea şi
prezentul, înnobilat prin raportare la trecut. Modalitatea artistică de
a realiza aceasta a constituit-o cântarea faptelor eroice ale
trecutului, ce constituiau pentru cârmuitorii ionieni ca şi pentru cei
din Grecia continentală un prilej de mândrie şi un izvor de tărie
morală în lupta de afirmare istorică. Societatea timpului era încă
una semiarhaică în care poeŃii, barzii, nu erau nici nobili, nici
sclavi, aveau o poziŃie mijlocie, comparabilă cu cea a
meşteşugarilor, a fizicienilor, a primilor filosofi, a profeŃilor. Erau,
într-un cuvânt, oameni liberi, dar depinzând de patronajul unor
prinŃi şi potentaŃi ai zilei. Cântul eroic era, prin însăşi natura sa,
obiectiv şi dramatic, astfel încât trecutul este reconstituit de Homer
aşa cum şi-l imagina, dar într-o tonalitate epică perfect obiectivă.
Societatea pe care o înfăŃişează Iliada este civilizaŃia bronzului care
coincide de fapt cu civilizaŃia arhaică înŃeleasă ca o fază de trecere
spre timpul civilizaŃiei în sensul istoric al cuvântului. În structura
Greciei, aşa cum se reflectă în Iliada, unitatea socială primordială
este ginta, iar forma sa superioară de organizare este tribul.
CombatanŃii care au participat la asediul Troiei proveneau din mai
multe triburi, iar Agamemnon era nu un rege suprem, aşa cum a
fost considerat de unii comentatori, ci comandantul suprem al unor
grupuri aliate. Sub raport politic, această societate se caracterizează
printr-o democraŃie militară.175
Dacă a existat sau nu cu adevărat un asediu al cetăŃii Troia,
istoricii greci, poeŃii greci, şi toate legendele circulând în templele
Ńării l-au acceptat fără nici o ezitare. Arhelogii au scos la lumină
ruinele cetăŃii distruse şi azi lumea este de acord că această poveste
corespunde realităŃii şi că eroii ei au existat cu adevărat. O

174
M. I. Finley, Lumea lui Odiseu, Editura ŞtiinŃifică, 1968, pag. 167.
175
Respectiv, în cazul expediŃiei contra Troiei, adunarea ostaşilor este un
fel de organ suprem care are mai ales funcŃia de a-l alege pe bazileu,
comandantul suprem care îndeplineşte în acelaşi timp funcŃia de preot şi
judecător.
159
inscripŃie egipteană din vremea lui Ramses al III- lea spune că pe
la anul 1196 î.Hr. insulele erau agitate; Pliniu face o aluzie la un
Ramses sub domnia căruia Troia fusese distrusă. Marele savant
Eratostene, care trăia în Alexandria, a calculat, bazându-se pe
genealogiile culese către sfârşitul secolului VI î. Hr. de geograful şi
istoricul Hecateu, că asediul a început în anul 1194 î. Hr. Vechii
perşi şi fenicienii erau de aceeaşi părere cu grecii, afirmând că
războiul Troiei era urmarea răpirii a patru femeii frumoase.176
Egiptenii, spuneau ei, o răpiseră pe Io din Argos; grecii au răpit-o
pe Europa de la fenicieni şi pe Medeea din Colhida; legea
compensaŃiei nu cerea, oare, ca Paris să o răpească pe Elena177 din
Grecia? Stesihor şi, după el, Herodot şi Euripide, refuzau să creadă
că Elena a fost dusă vreodată în Troia; ei afirmau că ajunsese în
Egipt, adusă cu forŃa, şi a aşteptat doisprezece ani ca Menelau să
vină s-o caute; în plus, se întreabă Herodot, cine ar putea crede că
troienii s-au luptat zece ani pentru o femeie? Euripide pune
expediŃia pe seama unui exces de populaŃie apărut în Grecia, care
impusese extinderea neamului grec pe noi teritorii.
Oricum ar fi fost motivată acŃiunea, Will Durant consideră
că este aproape sigur că războiul Troiei n-a fost altceva decât o
luptă între două mari puteri pentru stăpânirea Helespontului şi a
bogatelor Ńinuturi de la Marea Neagră. Întreaga Grecie, ca şi Asia
Occidentală, a simŃit că era vorba de o luptă decisivă, aşa că toate
cetăŃile aheilor au venit să-l sprijine pe Agamemnon, în timp ce
popoarele din Asia Mică trimiteau neîncetat întăriri troienilor.
În momentul în care începe poemul, trecuseră deja nouă
ani de când grecii asediau Troia fără succes; erau descurajaŃi, le era
dor de Ńară şi mulŃi pieriseră din cauza epidemiilor. IniŃial fuseseră
reŃinuŃi în Aulida din lipsa vântului şi din cauza bolilor;
Agamemnon o supărase pe Clitemnestra şi-şi pregătise propria
nenorocire, consimŃind ca Ifigenia să fie sacrificată, în speranŃa că
vântul va începe în sfârşit să bată. Pe drum, grecii s-au oprit ici şi

176
Will Durant, CivilizaŃii istorisite. Moştenirea noastră orientală. ViaŃa
în Grecia Antică, vol. I, Editura Prietenii CărŃii, Bucureşti, 2002, pag. 90.
177
Elena, era, după cum bine se ştie, fiica lui Zeus. Acesta, sub înfăŃişarea
unei lebede, o seduse pe Leda, soŃia lui Tindar, regale Spartei.
160
colo pentru a-şi reînnoi proviziile de merinde şi de concubine;
Agamemnon o găsise astfel pe frumoasa Cryseis, iar Ahile pe
frumoasa Briseis. Dar iată că un ghicitor le-a spus că Apollon,
furios că Agamemnon o violase pe fiica lui Cryses, unul din preoŃii
săi, îi împiedica pe greci să dobândească victoria. Regele acceptă
să i-o redea pe Cryseis tatălui ei, dar, în semn de consolare, o
obligă pe Briseis să vină în cortul său. Ahile cere convocarea
adunării generale. Cu mânie îl învinuieşte pe Agamemnon şi
afirmă şi aceasta este tema fundamentală a poemului, că, din
această cauză, nici el şi nici oamenii lui nu vor mai lupta alături de
greci.
În cele ce urmează, se trec în revistă navele şi armatele
fiecărui trib, de greci, care ia parte la expediŃie.
Apoi, Menelau, soŃul înşelat, îl provoacă pe Paris la o luptă
în doi, de rezultatul ei depinzând soarta războiului. Cele două
armate se aşează faŃă în faŃă, cu multă încredere, pentru a asista la
duel, dar înainte de asta Priam şi Agamemnon fac împreună un
sacrificiul zeilor. Menelau îl învinge pe Paris, dar, chiar atunci,
Afrodita îl învăluie pe tânărul troian într-un nor protector şi-l
depune, gata pudrat şi parfumat, în patul conjugal.
Agamemnon îl declară pe Menelau învingător.
S-ar putea crede că războiul s-a terminat, dar zeilor le este
încă sete de sânge. Ei se adună la sfat în Olimp şi Zeus votează
pentru pace, dar îşi retrage votul din cauza soŃiei sale Hera, care-i
propune ca ea să ajute la distrugerea Troiei, iar el să distrugă
Micene, Argos şi Sparta. Această înŃelegere fiind făcută, războiul
continuă, mulŃi războinici vor cădea străpunşi de săgeată, de
lovitură de lance sau sabie, iar întunericul le va învăluii ochii.
Zeii se angajează în război ca-ntr-o distracŃie, atacându-
se unii pe alŃii. Ares, năprasnicul zeu al războiului, rănit de lancea
lui Diomede, Ńipă cât nouă mii de oameni şi dă fuga să i se plângă
lui Zeus. Într-un episod emoŃionant, Hector, fiul lui Priam,
comandantul armatelor troiene, vine, înainte de a pleca la luptă, să-
şi ia rămas bun de la soŃia sa Andromaca. Dragostea mea, spune
ea, vitejia ta se va pierde; nu Ńi-e milă de fiul tău şi nici de mine
care voi fi curând văduvă? Tatăl meu, mama mea, fraŃii mei au
fost ucişi cu toŃii; aşa că tu-i înlocuieşti, Hector, şi pe tata şi pe
161
mama; tu eşti soŃul tinereŃii mele. Ai milă şi rămâi aici în turn. Ştiu
bine, îi răspunde el, că Troia trebuie să moară şi cunosc dinainte
durerea tatălui meu şi a fraŃilor mei; dar ce mă doare cel mai mult
este gândul că tu vei ajunge sclavă în Argos. Totuşi chiar cu acest
preŃ, n-o să lipsesc din luptă.
Astianax, fiul său, care în curând va fi aruncat de pe
zidurile cetăŃii de grecii victorioşi, Ńipă înspăimântat la vederea
penelor unduitoare de pe coiful lui Hector, în vreme ce eroul
coboară scările cetăŃii îndreptându-se spre câmpul de bătălie.
Iată-l înfruntăndu-se într-o luptă corp la corp cu Aiax,
regele din Salamina. Amândoi se luptă cu vitejie, dar se despart o
dată cu venirea serii, nu înainte de a schimba cadouri şi de a se
lăuda reciproc. Astfel, o floare de curtoazie pluteşte pe o mare de
sânge.
După o zi plină de victoriile troienilor, Hector îşi îndeamnă
războinicii să meargă la odihnă. Nestor, regele din Pyos, îl
sfătuieşte pe Agamemnon să i-o înapoieze lui Ahile pe Briseis;
regele este de acord, ba mai mult, îi promite lui Ahile, dacă revine
în luptă, să-i dea jumătate din Grecia, dar eroul îşi menŃine refuzul.
Ulise şi Diomede dau o raită în puterea nopŃii în tabăra
troiană şi reuşesc să ucidă doisprezece şefi.
Agamemnon se luptă cu mult curaj în fruntea armatei sale,
dar este rănit şi trebuie să plece de pe câmpul de luptă.
Ulise este înconjurat de duşmani, Aiax şi Menelau îşi
croiesc drum până la el şi reuşesc să-l salveze.
Troienii ajung în incinta pe care grecii o construiseră în
jurul taberei lor şi Hera este atât de supărată, încât se hotărăşte să
le dea o mână de ajutor grecilor. Unsă cu arome, parfumată,
îmbrăcată cu cele mai frumoase găteli ale sale şi punându-şi
năframa Afroditei, care i-a adus acestei zeiŃe atâtea succese, se
străduieşte să-l seducă pe Zeus, în timp ce Poseidon îi ajută pe
greci să respingă atacurile duşmanului; situaŃia este în cumpănă;
troienii ajung până la navele grecilor şi poetul se aprinde
descriindu-i pe grecii care se luptă cu disperare în timpul unei
retrageri care este gata să se termine cu un dezastru. Patrocle,
prietenul drag al lui Ahile, primeşte aprobarea acestuia să-i

162
conducă oştirea împotriva troienilor; dar este ucis de Hector, care
se luptă, chiar pe trupul tânărului, cu Aiax.
Moartea lui Patrocle îl aduce, în sfârşit, pe Ahile din nou în
luptă. ZeiŃa Thetis, mama sa, îl convinge pe divinul fierar Hefaistos
să confecŃioneze arme noi pentru Ahile, în special un minunat scut.
Ahile se împacă cu Agamemnon, şi se luptă cu Enea; este pe
punctul să-l omoare, dar Poseidon îi vine în ajutor eroului troian.
Ahile măcelăreşte un număr mare de troieni, pe care îi trimite în
Hades însoŃiŃi de interminabile discursuri genealogice. Zeii iau şi ei
parte la luptă. Atena îl doboară pe Ares cu o piatră, apoi, în
momentul în care Afrodita încearcă să salveze un soldat, Atena o
doboară cu o lovitură dată în frumosul ei piept. Hera o pălmuieşte
pe Artemis; iar Poseidon şi Apollon se mulŃumesc doar să se
insulte reciproc. ToŃi troienii, cu excepŃia lui Hector, fug din faŃa
lui Ahile. Priam şi Hecuba îl roagă pe fiul lor să vină la adăpostul
zidurilor, dar el refuză. Apoi, pe neaşteptate, când Ahile se
îndreaptă spre el, o ia la goană, făcând de trei ori înconjurul
zidurilor Troiei. Până la urmă, Hector se opreşte brusc şi este ucis.
Către finalul dramei, Patrocle este ars pe rug într-un
ceremonial complicat. Ahile sacrifică în onoarea lui un mare
număr de boi, doisprezece prizonieri troieni şi propriul său păr.
Grecii cinstesc memoria lui Patrocle, organizând diverse întreceri;
apoi, Ahile leagă trupul neînsufleŃit al lui Hector de carul său şi îl
târăşte de trei ori în jurul rugului. Priam, doborât de durere, vine să
ceară solemn resturile pământeşti ale fiului său. Ahile se lasă
înduplecat, le acordă troienilor un armistiŃiu de douăsprezece zile
şi-i dă voie bătrânului rege să ia cu el trupul lui Hector, spălat şi
uns cu uleiuri parfumate.
Celebrul poem se opreşte brusc aici, ca şi cum poetul îşi
îndeplinise sarcina, lăsând în grija altui bard continuarea povestirii.
Aflăm, totuşi, din literatura scrisă ulterior, că Paris, Ńinându-se
departe de focul bătăliei, l-a ucis pe Ahile, străpungându-i cu o să
geată călcâiul vulnerabil, şi că Troia a sfârşit prin a fi cucerită, în
urma renumitei stratageme a grecilor, Calul Troian.
Dar se poate spune că învingătorii au fost, la rândul lor,
doborâŃi de victoria obŃinută, şi au pornit, obosiŃi şi trişti, pe
drumul de întoarcere spre casele lor. Însă mulŃi dintre ei au
163
naufragiat; dintre aceştia, unii, o dată ajunşi pe Ńărmuri străine, în
Asia, în lumea egeeană sau tocmai în Italia, au întemeiat acolo
colonii greceşti. Menelau, de pildă, care jurase că o va ucide
negreşit pe Elena, s-a îndrăgostit incă o dată de ea în clipa în care a
văzut-o înaintând spre el, în toată frumuseŃea ei, şi a readus-o în
Sparta, pentru a domni din nou, alături de el, pe femeia aceasta, pe
care o numise zeiŃa rătăcită în mijlocul muritorilor. Iar când
Agamemnon a ajuns în Micene, s-a repezit să sărute pământul
patriei, lacrimi fierbinŃi curgându-i şiroaie din ochi. Dar, în timpul
lungii sale absenŃe, Clitemnestra, crezând că soŃul ei era mort, se
căsătorise deja cu vărul său Egist, pe care, de altminteri, îl şi urcase
pe tron. Revenit la palat, Agamemnon este ucis de către cei doi
complici.

Odiseea, epopeea rătăcirii omului şi a întoarcerii sale

acasă, în sânul familiei şi în cetate
Unitatea fundamentală a celor două poeme homerice nu
înseamnă identitatea lor, Iliada dă impresia unui mod de viaŃă mai
aspru, mai puŃin evoluat, tributar subiectului.
CivilizaŃia troiană este relativ evoluată, dar aici este vorba
de o lume încleştată în luptă, într-un război pustiitor.
Odiseea ne descoperă un om contemplativ.
Al. Tănase consideră că în Odiseea omul dobândeşte o
conştiinŃă mai acută cu privire la fragilitatea fericirii din cauza
nenumăratelor primejdii ce pândesc viaŃa noastră, altele decât
războiul propriu-zis.178 De asemenea, elenistul român Dionisie
Pippidi apreciază că ultimul cuvânt al înŃelepciunii e resemnarea,
în afară de cazul când spectacolul unei nedreptăŃi se întâmplă să
smulgă chiar celui mai pios un strigăt de revoltă.179
Dar nu acesta este ultimul cuvânt al înŃelepciunii în
Odiseea, căci destinul lui Ulise infirmă teza renunŃării. Nu-i însă

178
Al. Tănase, O istorie a culturii în capodopere, vol. II, Editura Univers,
Bucureşti, 1988, pag. 93.
179
D. M. Pippidi, Studiu introductiv la Homer, Odiseea. În româneşte de
G., Murnu, Editura de stat pentru literature şi artă, Bucureşti, 1956, pag.
12.
164
mai puŃin adevărat că răspunderea oamenilor pentru ceea ce li se
întâmplă lor şi celorlalŃi este împărŃită cu zeii şi cu soarta.180
Eroii homerici acŃionează, nu sunt nişte resemnaŃi, în
Iliada avem o tesiune permanentă, o atmosferă saturată de violenŃă,
în Odiseea atmosfera este mai puŃin furtunoasă, idealul de viaŃă
eroică este altul, orientat în primul rând spre bucuriile simple ale
existenŃei.
În Iliada, prins de vârtejul acŃiunii, cititorul ca şi poetul, n-
are parcă răgazul să gândească, în Odiseea, poezia însăşi e o poezie
a reflexiunii, izvorâtă din frumuseŃea pe care aceasta ştie s-o
descopere în lucrurile cel mai umile.181 Iliada aste un episod al
războiului troian, Odiseea începe cu al zecelea an al rătăcirilor
eroului, aventurile lui sunt povestite de el însuşi la celebrul ospăŃ
dat de Alcinous în cinstea sa, prin întoarcerea la trecut, procedeu
pe care-l va folosi şi Vergiliu în Eneida.
E ca şi cum un alt Homer ne-a lăsat povestea întorcerii
sale, într-un poem ceva mai lipsit de forŃă şi mai puŃin eroic, dar
mai plăcut şi mai amuzant decât Iliada. Ulise, se arată în
Odiseea,182 a naufragiat în insula Ogygia, o insulă de vis, unde
regina zeiŃă Calipso l-a Ńinut prizonier timp de opt ani. Deşi iubit
de regină, eroul suspina în taină, cu gândul la ziua în care îi va
regăsi în Ithaca pe soŃia sa Penelopa şi pe fiul lor Telemah, care la
rândul-le îl aşteptau narăbdători să se întoarcă acasă.
Atena îl convinge pe Zeus să-i trimită lui Calipso porunca
de a-l lăsa pe Ulise să plece. ZeiŃa se duce, apoi, să-l întâlnească pe

180
„Nu sunt eu de vină, ci numai / Zeus, Ursita şi Furia, iasma hoinară
prin umbră / Care-n sobor mă făcură din minte să-mi ies ca nebunii / Şi să
răpesc lui Ahile răsplata ce obştea-i dăduse”, Homer, Iliada, Editura
Mondero, 2002.
181
D. M. Pippidi, Op. cit., pag. 20 -21.
182
Este foarte probabil ca, în această epopee, povestea să fie mai departe
de istorie decât în Iliada. Legenda bătrânului marinar sau a bătrânului
războinic pe care soŃia nu-l recunoaşte când revine acasă este, fără doar şi
poate, anterioară asediului Troiei, regăsindu-se în majoritatea literaturilor.
Ulise este Sinouhe, Sindbad, Robinson Crusoe, Enoch Arden al grecilor.
În privinŃa geografiei poemului, ea rămâne în continuare un mister care
încă nu dă pace minŃilor curioase.
165
Telemah şi ascultă cu simpatie povestea nenorocirilor sale: cum
prinŃii din Ithaca şi din insulele vecine vasale îi fac o curte asiduă
Penelopei, cu scopul de a pune mâna pe tronul vacant al soŃului ei;
şi cum, aşteptând alegerea pe care o va face regina, ei trăiesc veseli
în palatul lui Ulise, pe cheltuiala acestuia. Telemah vrea să-i
alunge, dar ei nu-l iau în serios, datorită tinereŃii lui. Atunci, el se
îmbarcă în secret pe o navă şi pleacă să-şi caute tatăl, în timp ce
Penelopa, care acum îşi plânge atât soŃul cât şi fiul, încearcă să-şi
liniştească pretendenŃii, amânând momentul în care-l va alege pe
unul dintre ei până în clipa când va termina o tapiserie. Dar toată
lumea ştia că ea îşi petrecea nopŃile desfăcând ceea ce lucrase în
ziua precedentă. Telemah se duce la Nestor în Pylos şi la Menelau
în Sparta, dar nici unul, nici altul nu-i pot da informaŃii despre
soarta tatălui său.
Poetul face aici un portret plin de farmec al Elenei, care e
acum o femeie aşezată şi, în sfârşit, mai înŃeleaptă, dar tot la fel de
frumoasă; greşelile îi sunt de mult iertate şi ea mărturiseşte că, în
momentul în care Troia a căzut, începuse deja să se sature de traiul
pe care-l ducea în acel oraş.183
Ulise intră acum în scenă pentru prima dată. Stând pe
Ńărmul insulei lui Calipso, ochii săi nu mai aveau lacrimi; simŃea
cum viaŃa se scurgea din el în timp ce se gândea cu tristeŃe la
întoarcerea în patrie. Noaptea, se odihnea, fără să vrea, în peştera
lui Calipso, indiferent, dar alături de nimfa pătimaşă; iar ziua,
stătea pe nisip sau pe vreo stâncă, cu inima sfărâmată, gemând şi
suspinând, pe malul mării furtunoase.
Calipso, după ce îl mai reŃine o noapte, îi porunceşte să-şi
facă o plută şi să plece.
La capătul unei îndelungate lupte cu marea, Ulise eşuează
în mitica Ńară a feacilor, unde este găsit pe Ńărm de Nausicaa, fiica
regelui Alcinous, care îl duce la palatul tatălui său. Tânăra se

183
După moarte, spun legendele greceşti, Elena a fost venerată ca o zeiŃă.
Se credea că zeii îi pedepseau pe cei care o vorbeau de rău şi se lăsa a
înŃelege că orbirea lui Homer provenea tocmai din faptul că în poemul său
se făcuse ecoul calomniei ce pretindea că ea fugise în Troia cu iubitul ei,
în loc să afirme că fusese dusă în Egipt fără voia ei.
166
îndrăgosteşte de eroul cu trup viguros şi suflet tare. AscultaŃi-mă,
dragele mele prietene cu braŃe albe, le spuse ea fetelor care o
însoŃeau, acest om mi se pare a fi la fel cu zeii nemuritori care
locuiesc în cerul nemărginit. Cât mi-aş dori să-l iau de soŃ şi să-l
Ńin în această Ńară. Ulise îi face o impresie atât de bună lui
Alcinous încât acesta îi oferă mâna fiicei sale, Nausicaa. Ulise îi
respinge oferta şi începe atunci a istorisi drumul lui de întoarcere
de la Troia.
A ajuns mai întâi, împins de vânturi cu navele sale, în Ńara
mâncătorilor de lotus, care le-au dat însoŃitorilor săi fructe cu
parfum de miere şi după ce le-au mâncat, au început să-şi uite
patria îndepărtată, astfel încât Ulise a trebuit să-i aducă cu forŃa la
bordul corăbiilor. Au poposit apoi în Ńara ciclopilor, uriaşi care n-
aveau decât un singur ochi şi trăiau, fără să fie nevoiŃi să
muncească, pe o insulă care le oferea, în stare sălbatică, grâu din
abundenŃă şi fructe. Închis într-o peşteră de ciclopul Polifem, care-i
mâncase deja câŃiva marinari, Ulise n-a putut scăpa, împreună cu
restul supravieŃuitorilor, decât după ce l-au îmbătat pe uriaş cu vin
şi, profitând de momentul în care acesta a adormit, i-a străpuns
singurul ochi cu ajutorul unui Ńăruş încins în foc.
Călătorii, pornind din nou pe mare, au ajuns în Ńara
lestrigonilor, de asemenea, canibali, de care Ulise a scăpat ca prin
minune. A ajuns, apoi, împreună cu însoŃitorii săi, în insula Enea,
unde trăia seducătoarea zeiŃă Circe, care, atrăgându-i prin cântece
în peştera unde locuia, le-a dat să bea marinarilor o băutură vrăjită
care i-a transformat pe loc în porci. Ulise deşi a vrut s-o omoare, n-
a putut, aşa că a rămas un an pe insulă, nevoit să accepte dragostea
ei, ca să-i poată readuce pe ai săi la forma omenească. Ridicând din
nou pânzele, au ajuns într-o Ńară mereu întunecată, care se afla la
intrarea în Hades. Pătrunzând în regatul morŃilor, Ulise a stat de
vorbă cu umbrele lui Agamemnon, Ahile, dar şi cu umbra mamei
sale. Continuând călătoria, au trecut pe lângă insula sirenelor şi
Ulise a fost obligat, pentru a-i împiedica pe oamenii săi să cedeze
chemării seducătoare a cântecelor lor, să le astupe urechile cu
ceară.

167
 În strâmtoarea Scyllei şi Carybdei vasul său a naufragiat.
Rămas singurul supravieŃuitor al dezastrului, a treebuit să rămână
opt ani mari şi alŃi pe insula lui Calypso.
Alcinous a fost atât de emoŃionat de povestirea lui Ulise,
încât a pus să se pregătească o navă care să-l ducă pe erou în
Ithaca, dar el a trebuit să se lase legat la ochi pentru a nu afla locul
exact unde se găsea fericita Ńară a feacilor.
În Ithaca, zeiŃa Atena l-a dus, mai întâi, în coliba
bătrânului porcar Eumeu, care fără a-şi recunoaşte stăpânul, l-a
primit foarte bine. Când Telemah a fost şi el adus în colibă de
zeiŃă, Ulise i-a spus cine este şi amândoi încep să plângă amarnic.
El i-a dezvăluit lui Telemah planul pe care îl concepuse pentru a-i
goni pe pretendenŃii la mâna Penelopei.
Travestit în cerşetor, a intrat nevăzut de rivalii săi, care
petreceau pe banii lui, şi s-a înfuriat când i-a auzit noaptea glumind
cu servitoarele reginei, după ce, pe parcursul zilei, îi făcuseră
reginei curte. Hotărât să se stăpânească până în clipa potrivită
pentru răzbunare, s-a lăsat insultat şi lovit de pretendenŃi. Între
timp, aceştia îşi dăduseră seama de şiretlicul Penelopei; aşa că o
grăbeau să îşi termine pânza şi să se hotărască pe care din ei îl ia de
bărbat. În acest context, ea le-a spus că pe acela dintre ei care va
reuşi să întindă arcul lui Ulise, atârnat de multă vreme pe un perete
al sălii, şi va trimite o săgeată într-unul din spaŃiile lăsate de un
rând de douăsprezece topoare care serveau drept Ńintă, pe acea îl va
lua de bărbat. ToŃi au încercat, unul după altul, dar au dat greş.
Ulise a cerut să i se dea şi lui voie să încerce şi a reuşit, apoi, cu un
răcnet care i-a băgat pe toŃi în sperieŃi, şi-a scos zgrenŃele de
cerşetor, şi-a îndreptat arma spre pretendenŃi şi, ajutat de fiul său,
Telemah, i-a ucis pe toŃi.
Penelopa a pierdut dintr-o dată douăzeci de îndrăgostiŃi
pentru un singur soŃ. Lupta lui Ulise a continuat cu fiii
pretendenŃilor, cu care a reuşit să cadă la pace şi aşa a reintrat în
stăpânirea regatului său.
Odiseea întruchipează în esenŃă mitul rătăcirii şi al
întoarcerii, întruchipează spiritul însuşi, care, înainte de a ajunge la
sine şi de a dobândi cunoaştere şi conştiinŃă de sine, rătăceşte
printre lucruri, se îmbogăŃeşte mereu cu experienŃa lumii, trebuie
168
să se încarce cu uriaşa experienŃă milenară a contactului cu
lucrurile, a dialogului cu lumea înconjurătoare.184
Odiseea nu reprezintă, desigur, conştiinŃa filosofică clară a
unei asemenea rătăciri şi întoarceri, dar prefigurează o asemenea
traiectorie a spiritului în sublima lui aventură cognitivă.
AcŃiunea unică a Odiseei este întoarcerea eroului la
căminul său şi răzbunarea împotriva celor ce, în lipsa lui, îi
prăpădeau avutul şi-i pofteau nevasta. Rătăcirile şi primejdiile la
care se supune sunt determinate de existenŃa reală a acestor
primejdii şi de setea de cunoaştere.
Iliada reprezintă latura războinică a vechilor ahei; Odiseea
simbolizează lupta împotriva capcanelor mării şi lupta pentru
restabilirea fericirii familiale, conjugale. Primejdiile mării sunt
primejdii reale şi transfigurate, legate de o anumită disponibilitate
pentru fantastic.
Elementul fantastic care apare în Iliada, este prezent mai
acut în Odiseea. Aici zborul şi libertatea imaginaŃiei pare fără frâu:
sălbaticii antropofagi; ciplopii; zeiŃele zâne ce-i reŃin pe navigatori
în desfătările şi capcanele lor; zeiŃa Circe care, în clipa când se dă
bărbaŃilor ce o doresc, îi loveşte cu o nuia transformându-i în lei,
lupi şi alte animale; Nimfa Calypso de care Ulise se îndrăgosteşte;
Sirenele zâne ce-i atrag pe marinari cântând cu o voce minunată şi
apoi îi sfâşie. Nici un marinar care atrecut pe lângă insula lor nu a
rezistat chemări acestor voci magice şi s-au transformat într-o
grămadă de oase.
Ulise înfruntă acest risc teribil şi triumfă, fiind singurul
muritor care a auzit vocea acestora fără să piară. Pentru Ulise,
marea este plină de primejdii, dar şi de atracŃii, mai exact atracŃiile
rezidă în chiar primejdiile sale. Înainte de acuceri natura, de a
îmblânzi marea şi drumurile mării, Ulise o înfruntă şi o populează
cu visele, cu speranŃele şi cu temerile lui. O imaginează şi, într-un
fel, o reinventează, plină de minunile pe care poate, într-o zi, omul
chiar le va descoperi în ea. Această putere de reinventare a lumii dă
toată valoarea, tot farmecul unuia dintre episoadele cele mai

184
Al. Tănase, O istorie a culturii în capodopere, vol. II, Editura Univers,
Bucureşti, 1988, pag. 96.
169
frumoase din Odiseea, aventura lui Ulise în Tara feacilor, întâlnirea
cu Naussicaa.185
Marea este, din acest punct de vedere, o proiecŃie a viselor,
a depărtărilor neştiute, a perspectivelor în care pământul se uneşte
cu cerul. Homer exprimă prin Ulise mitul rătăcirii şi al întoarcerii,
conştiinŃa negatoare de limite.
Iliada şi Odiseea rămân opere literare şi nu epopei
religioase, rămân parte din conştiinŃa culturală a Europei şi chiar a
lumii.

2) Politeismul istoric după Hesiod şi este prezentat în

formă literară. Din cei 300 de zei despre care vorbeşte Hesiod,
selectăm câŃiva, mai des întâlniŃi în formele litarare cu care avem
confluenŃe. Ordinea inserării lor este alfabetică.
Adonis, tânăr de o rară frumuseŃe, din mitologia greacă, născut din
iubirea incestuoasă dintre “Cinir”, regele Ciprului şi “Mirra”, fiica
acestuia. El a fost adorat de zeiŃa Afrodita, dar a murit, spre
durerea ei, ucis de un mistreŃ aŃâŃat împotriva lui de Ares. Atunci
Afrodita l-a schimbat pe Adonis într-o anemonă, dar Persefona s-a
înduioşat de durerea Afroditei şi i l-a redta cu condiŃia ca o
jumătate de an să petreacă la ea. Afrodita s-a învoit, dar trecându-i
prima jumătate nu l-a lăsat pe Adonis să plece la Persefona. Atunci
Zeus a intervenit hotărând ca Adonis să stea o treime a anului cu
Afrodita, o altă treime cu Persefona, iar în cea de-a treia treime să
fie liber. Adonis s-a dăruit şi în treimea libertăŃii lui Afroditei.
După o altă versiune, Zeus a hotărât ca Adonis să trăiască jumatate
anul în lumea umbrelor, iar cea de-a doua jumătate printre cei
vii.186 Adonis este o divinitate de tip oriental, întâlnită şi în
panteonul canaanean. Are caracteristicile unui zeu al vegetaŃiei.
Afrodita, zeiŃa frumuseŃii, a iubirii, a voluptăŃii şi a fecundităŃii.
După Homer187este fiica lui Zeus: ”fiica lui Zeus, Afrodita” şi a
Dianei. Dar după cum i se traduce şi numele ea s-a născut din

185
Idem, pag. 80 – 81.
186 Ovidiu, Metamorfoze, X, 519.
187 Homer, Iliada, XX, 40; V, 312, Editura Tineretului, Bucureşti, 1965,
vol. I, pag. 145.
170
spuma mării şi este zeiŃa mării, calitate în care se numeşte
Anadiomene = ieşită din mare, şi în concluzie este protectoarea
marinarilor şi a porturilor.
Amazoane Sub acest nume descoperim fiinŃe mitologice, fiice ale
lui Ares şi Afroditei. Acestea au apărut în Capadocia, şi s-au
stabilit pe râul Termodont. Au ajuns până în Sicilia şi au luat parte
la războiul troian, luptând împotriva grecilor pentru a o răzbuna pe
regina lor Pentesilea ucisă de Ahile. Erau exclusiviste. În
comunitatea lor nu admiteau bărbaŃi. Au avut totuşi copii, prin
unirea cu gargarii (popor legendar din Caucaz, format numai din
bărbaŃi. Aceştia se întâlneau cu amazoanele în fiecare an pentru
două luni. Copiii care se năşteau se împărŃeau: fetele reveneau
amazoanelor, iar băieŃii gargariilor). Fetelor li se ardea de mici
sânul drept, pentru a putea folosi mai bine lancea şi arcul şi de la
acest ritual războinic sunt numite amazoane,adică fără de un sân.
Amazoanele au fost înfrânte de Heracles, ajutat de Teseu, care a
pus stăpânire pe regina lor Hippolita, luându-i centura puterii
dăruită ei de Apollo, şi obligând-o să se mărite cu Teseu, regele
Aticii. Homer (Iliada VI, 186 şi u.) vorbeşte despre invadarea
Liciei de către amazoane şi înfrângerea lor de către Bellerofon,
erou din Corint.
Apollo este fiul lui Zeus188 şi al Latonei sau Leto, născut la Delos,
în Grecia, la poalele muntelui Cint. Zeu al luminii şi al soarelui
(Phoebus), al cântecului al muzicii şi al poeziei, maestru al
Muzelor, ideal al frumuseŃii masculine. În plus era şi zeu al binelui
şi al frumosului care determină pe oameni să fie împlinitori ai
legii; aducător de fericire; zeu al medicinii, în calitatea lui de
părinte al zeului Asclepios. Era protectorul oracolului de la Delfi,
unde avea un templu pe al cărui frontispiciu era înscrisul care
îndemna pe care cerceta oracolul să se cunoaască pe sine, în ideea
de a fi vrednic să primească răspunsul echivoc al pytiei (oficiantei).
I s-a ridica de asemenea un sanctuar la Roma în perioada greco-
romană, pe colina Palatinului.
Ares, zeu al războiului, fiu al lui Zeus şi al Herei. Avea ca prietene
nedespărŃite: Discordia, Spaima, Groaza şi Uciderea. Iubea

188 Ibidem, I, 9, pag. 21.; Virgiliu, Eneida, VIII, 70.

171
războiul cu voluptate. Iubit de Afrodita au avut împreună pe Eros.
Zeu nemuritor era totodată vulnerabil, astfel că GiganŃii l-au
înlănŃuit pe un munte, de unde a fost eliberat de Heracles189.
Artemis, fiica lui Zeus şi a Latonei, este zeiŃa luminii Lunii. Este
zeiŃa vânătorii şi protectoarea săgeŃilor, care nu-şi greşesc Ńinta.
Zeus i-a dăruit un arc şi săgeŃi şi a făcut-o regina pădurilor.
Templul său, de la Efes, făcea parte dintre cele şapte minuni ale
lumii190.
Asclepios, zeu al sănătăŃii şi al medicinei, fiu al lui Apollo şi al
nimfei Coronida (o fiică a Tesaliei, de care s-a îndrăgostit Apollo,
care a ucis-o pentru necredinŃă, nu înainte de a avea cu ea pe
Asclepios. Cei care o au trădat-o au fost corbii. Ei aveau până
atunci penele albe, dar fapta lor le-a înegrit penele). Asclepios a
fost educat de către Chiron (centaur, fiu al lui Cronos, care
primise de la Apollo harul înŃelepciunii şi al medicinei). Asclepios
folosea, pentru vindecări, plantele pădurii, precum şi chirurgia şi
chiar muzica. A fost ucis de către Zeus, printr-un fulger, pentru că
el nu îngăduia unui muritor atâta har. Asclepios a lăsat ca urmaşi ai
lui, în arta vindecărilor pe: Igea, fiica sa, şi pe Asclepiazii,
discipolii săi, înaintaşii medicilor de azi. Lui Asclepios i s-au
înălŃat mai multe temple. Cel mai important a fost cel din Epidaur,
oraş în Agros, Peloponez.
Atena, zeiŃă a înŃelepciunii, născută din fruntea lui Zeus. Pentru că
s-a născut într-o armură, a fost zeită războinică, dar şi protectoare a
artelor, a păcii şi a meşteşugurilor, şi chiar a agriculturii. Ea a
învăŃat pe oameni să înjuge boii, să ară şi să cultive câmpul, să
călătorească pe mări, să Ńese şi să coasă. Se numea şi Pallas, nume
prin care proteja Atena. A fost zeiŃa fecioară, protectoare a
tinerelor fete din Atena. I s-a ridicat un templu la Atena,

189 George Lăzărescu, DicŃionar de mitologie, Editura Ion Creangă,

Bucureşti, 1979, pag. 74.
190 Cele şapte minuni ale lumii antice: Piramida lui Keops; Grădinile
suspendate ale Semiramidei, din Babilon; Statuia lui Zeus, din Olimpia,
Peloponez,opera sculptorului Fidias; Farul din Alexandria Egiptului;
Colosul din Rodos, de 32 m, reprezentând pe zeul Helios; Templul zeiŃei
Artemis din Efes şi Mormântul lui Mausol, rege al Cariei, în Halicarnas,
Lycia, ridicat de soŃia sa Artemisia.
172
Parthenonul. Ei îi erau dedicate serbările numite Panateneene. S-a
îndrăgostit de Ulise, pentru iscusinŃa lui.
Atlas, unul dintre titani, fiu al lui Zeus şi al nimfei Climene. A fost
condamnat să susŃină pe umerii săi Pământul, pentru că s-a
răzvrătit împotriva lui Zeus. A fost pietrificat de Perseu, care s-a
folosit de capul Meduzei (una dintre Gorgone, furii: Medusa,
Euriale şi Steno, care locuiau la soare-apune), şi astfel a devenit
Muntele Atlantic, din Africa de Nord, care prin înălŃimea lui pare a
susŃine bolta cerească. Lui Atlas i sa atribuit şi o bună cunoaştere a
astrologiei. La el a studiat Heracles şi în timpul iniŃierii Heracles a
Ńinut pe umerii săi Pământul.
Cronos, cel mai tânăr dintre Titani. Fiu al lui Uranus şi al Geei, el
şi-a detronat tatăl, ajutat de mama sa. A avut ca soŃie pe Rheia. La
Atena se organizau în cinstea lui sărbători, numite Croniile.
Demetra, fiica lui Cronos şi al Rheei, a fost iubită de Zeus şi a
născut pe Persefona. Unul din epitetele sale era Cabiria, nume sub
care avea o pădure în BeoŃia, în care nici un profan nu putea intra.
SoldaŃii regelui persan Xerses, care au vrut să pătrundă în ea cu
forŃa, şi-au pierdut minŃile şi s-au aruncat în mare. Templul său cel
mai important a fost la Eleusis, şi în el se celebrau cultele de
mistere. Ea a fost zeiŃă a agriculturii. I-a dăruit lui Triptolemeus
grâul “triticum decoctum”, cu trei spice, şi l-a învăŃat agricultura.
Este reprezentată, pe o frescă din oraşul Pompei (azi la British
Museum din Londra), ca o femeie încununată cu spice de grâu, cu
o torŃă aprinsă în mâna dreaptă şi un mănunchi de spice în mâna
stângă.
Dionysos, fiu al lui Zeus şi al Semelei, este zeu al vinului şi al
euforiei. Proteja agricultura alături de Demeter, împreună cu care
era şi venerat, în cadrul cultelor de mistere la Eleusis. Era invocat
de poeŃi şi de artişti, care găseau în entuziasmul produs de vin
inspiraŃie creatoare. Dionysos a inventat şi plugul şi prin vin
înveselea munca câmpului. Era sărbătorit pretutindeni în Grecia, cu
veselie şi dans, dar mai ales la Atena. Menadele sau bacantele,
îmbrăcate în piei de animale, îi ofereau sărbători frenetice, în
strigăte şi jocuri orgiastice, pe muntele Parnas.

173
Epitemeu, fiu al titanului Iapet şi al Climenei, soŃ al Pandorei şi
frate a lui Prometeu. El este cel care a deschis cutia Pandorei, din
care au ieşit toate relele pe pământ.191
Eros, zeu al iubirii, fiul Afroditei şi al lui Ares, soŃ al nimfei
Psyche. Zeii l-au oferit oamenilor în dar, ca pe o forŃă de inspiratie
a poeŃilor şi artiştilor, calitate în care este reprezentat ca un copil
sau ca un tânăr în mână cu o făclie, şi cu un deget de la cealaltă
mână pe gură, cerând discreŃie. Homer nu-l aminteşte, dar la
Hesiod el este un zeu al naturii, al dragostei şi o forŃă teogonică,
născut din Haos, sau fiu al NopŃii şi al Zilei, reprezentat ca un copil
cu aripi şi cu un arc în mână, având pe spate o tolbă plină cu săgeŃi,
care nu dau niciodată greş şi lansate spre zei sau oameni îi
înflăcărează cu sentimentele iubirii delicate.
Geea, zeiŃă personificare a Pământului, mamă a tuturor celor
însufleŃite, divinitate apărută din Haos. Ea a conceput cerul, munŃii
şi apele şi a dat naştere întregii vieŃi. Totul se reîntoarce prin
moarte în sânul ei. Fiii săi divini au fost: Ciclopii, Erniile, Titanii,
dar şi Cronos, Rhea, Oceanus, Eros, Thetis. Într-o perioadă mai
târzie a fost identificată cu Demeter. Semnele ei erau: şarpele,
cornul abundenŃei, florile şi fructele.
Hades personificare a timpului, stăpân al Infernului împreună cu
soŃia sa Persefona, precum şi stăpân al bogăŃiilor subsolului.
Semnele sacre îi erau: narcisul şi chiparosul.
Hefaistos192zeu al focului şi al metalelor, soŃ al Afroditei, primită
în dar de la Zeus, pentru că-l lăsase şchiop în timpul unei
neînŃelegeri, pe care o avea cu Hera. Ca zeu meşteşugar avea
atelierele în interiorul vulcanilor Etna şi sub muntele Mosychos, în
insula Lemnos. A făurit sceptrul pentru Zeus, tridentul pentru
Poseidon, scutul pentru Heracles şi platoşa pentru Ahile. Avea un
cult special la Atena, centru vestit de prelucrare a metalelor.
Helios zeu al soarelui. El conducea în fiecare zi astrul pe bolta
cerească într-un car de foc, confecŃionat de Hefaistos şi tras de
patru cai nărăvaşi. Cultul lui s-a dezvoltat mai ales în insula

191 Ovidiu, Metamorfoze, I, 350 şi următoarele.

192 Homer, Iliada, XVIII, 344 şi următoarele.
174
Rhodos. Colosul din Rhodos îl reprezenta. Avea ca semne sacre:
cocoşul şi acvila.
Hera, fiica lui Cronos şi a Rheei, soŃia lui Zeus, regină a zeilor,
protectoare a căsătoriei şi a maternităŃii pentru faptul că a fost o
soŃie credincioasă şi foarte atentă cu comportamentul matrimonial
al soŃului ei. NeînŃelegerile dintre ei, pe fondul infidelităŃii lui
Zeus, s-au repercutat pe seama muritorilor prin fenomenele
atmosferice dezlănŃuite în natură. De asemenea proteja ogoarele.
Era prototipul frumuseŃii feminine robuste. Cultul ei a fost mai
dezvoltat în Sparta, Argos, Corint şi Samos. Îi erau sacri: păunul,
cucul, corbul şi şoimul.
Heracles fiul lui Zeus şi al Alcmenei, soŃia lui Amfitrion. Când
Amfitrion a lipsit de acasă, Zeus i-a luat înfăŃişarea, înşelând-o
astfel pe Alcmena. Heracles este simbolul omului în lupta cu
forŃele răufăcătoare ale naturii şi cu pedepsele zeilor. Lui i se
atribuie următoarele fapte: uciderea leului, care înspăimânta pe
locuitorii din Nemeea; uciderea hidrei din Lerna, în Argos;
prinderea porcului mistreŃ, care distrugea ogoarele, în Arcadia;
prinderea căprioarei din Cerineia, care avea coarne de aur şi
copite de bronz; uciderea păsării monstruoase de pe lacul Stinfal,
care se hrănea cu carne de om; curăŃirea, într-o singură zi, prin
devierea cursului râurilor Peneu şi Alfeu, a staulelor lui Augia,
regele Elidei, care cuprindea 3.000 de capete, uitate acolo de 30
de ani; prinderea taurului din Creta, care devasta Ńara lui Minos;
îmblânzirea iepelor lui Diomede, care se hrăneau cu carne de om;
răpirea centurei reginei amazoanelor; răpirea boilor lui Gerion;
răpirea merelor de aur, din grădina Hesperidelor; îmblânzirea
cerberului din Infern; eliberarea din lanŃuri a lui Prometeu, s. a.
Hermes fiu al lui Zeus şi al Maiei (nimfă, fica lui Atlas,
transformată într-o stea). A fost mesagerul zeilor şi zeu al
comerŃului şi al tuturor acŃiunilor îndrăzneŃe, inclusiv protectorul
hoŃilor. Lui i se atribuie inventarea: lirei, a flautului, a măsurilor, a
greutăŃilor şi a sportului. Reprezentarea lui este în forma unui om
puternic, cu barbă sau a unui tânăr.
Pandora, o femeie creată de Hefaistos la porunca lui Zeus pentru
a-i pedepsi pe oameni, din cauza focului, pe care-l aveau de la
Prometeu care, pentru ei, l-a furat de la zeii din Olimp. Ea a fost
175
atât de frumoasă şi înzestrată cu toate darurile, încât a înnebunit pe
muritori şi le-a provocat multe nenorociri. Trimisă oamenilor, ea a
primit în dar de la zei un vas, o cutie sau ladă de zestre, în care se
ascundeau toate relele. Acest vas trebuia să-l Ńină însă închis, dar,
din curiozitate, ea l-a deschis şi toate cele dinlăuntru s-au
împrăştiat pe pământ. Când să-l închidă, nu mai rămăsese pe fund
decât speranŃa.
Persefona fiica lui Zeus şi a Demetrei a fost răpită de Hades în
Infern, întru-cât Zeus i-o promisese de soŃie şi îşi tot amâna
împlinirea cuvântului dat. Tot prin mijlocirea lui Zeus, Demeter a
reuşit s-o readucă pe pământ, cu condiŃia ca trei luni să stea în
Infern şi nouă pe pământ.193Ea se încadrează astfel între zeii
vegetaŃiei.
Pitia, o preoteasă în templul lui Apollo, de la Delfi. Aşezată pe un
triped, înveşmântată cu pielea şarpelui Typhon (ucis de Apollo) ea
reuşea să intre în transă şi să facă unele descoperiri, de la zeu, în
expresie echivocă.
Prometeu, fiul lui Iapet şi al Climenei era considerat, după
înŃelesul numelui ca “cel prevăzător”. Acest apelativ i se trage şi
de la salvarea omenirii din potop, prin fiul său Deucalion; de la
creerea oamenilor din humă împreună cu Pallas Atena; furtul
focului, pentru oameni, din Olimp şi sfătuirea lui lui Epitemeu de
a nu primi nici un dar de la Zeus. Pentru faptele sale Prometeu a
fost înlănŃuit de Zeus în Muntele Caucaz (de unde au pornit în
migraŃie elenii) şi vreme de 30 de ani un vultur îi devora ziua
ficatul, care noaptea se refăcea. După 30 de ani, Zeus a poruncit lui
Heracles să ucidă vulturul şi să-l elibereze pe Prometeu. Prometeu
este simbolul civilizaŃiei umane, al geniului activ şi temerar, al
luptei împotriva prejudecăŃilor de orice fel.194
Psyche, personificare a sufletului, cu o frumuseŃe ce a trezit invidia
Afroditei, care a trimis pe Eros cu misiunea de a o face să se
îndrăgostească de un om cu înfăŃişare urâtă, dar Eros s-a
îndrăgostit chiar el de Psyche şi pentru ca ea să nu-i vadă chipul, el
s-a înŃeles cu Psyche să se întâlnească doar noaptea. Dar

193 Ibidem, V, 341 şi următoarele.

194 Eschil, Prometeu înlănŃuit.
176
curiozitatea tinerei zeiŃe a întrecut dragostea şi într-o nopate ea a
aprins un opaiŃ şi în loc de monstru, precum i se prezise, ea a văzut
chipul deosebit de frumos al lui Eros, dar îndată el s-a făcut
nevăzut. Pysche l-a căutat neîncetat până când zeii înduplecaŃi i-a
îngăduit să-l vadă, să fie primită printre nemuritori, alături de cel
iubit. Şi de atunci sufletul petrece printre zei.
Rhea, fiica lui Uranos şi a Geei, soŃia lui Cronos şi mamă a lui
Zeus, era considerată regina zeilor. De fapt asimilează pe Geea şi
va fi la rându-i asimilată de Hera.
Semele, o muritoare, fiica regelui fenician Cadmos şi a Harmoniei
(fiica lui Ares şi a Afroditei), a fost iubita de Zeus. Invidioasă,
Hera i-a propus să-i ceară lui Zeus să i se arate în toată strălucirea
şi astfel Zeus a apărut în faŃa ei însoŃit de tunete şi fulgere care au
ars-o pe Semele. Fiind însă însărcinată cu Dionysos, Zeus a luat
pruncul încă nenăscut şi l-a încorporat în coapsa sa.
Sisif, fiu al lui Eol195 (rege al vânturilor, pe care le stăpânea în
insulele Eoliene, din apropierea Siciliei) şi al nimfei Enarete. Este
rege nelegiuit al Corintului şi, ajuns în Infern, a fost pedepsit să
ridice o stâncă de piatră pe o colină, unde ajunsă, se prăvălea din
nou la vale şi munca revenea. Este simbol al luptei apelor mării cu
stâncile, al nesfârşitului efort al voinŃei umane către mai bine, dar
şi expresia speranŃei, pentru că, dacă stânca şi-ar fi găsit locul pe
culme, el s-ar fi stins, de aceea urca stânca pe colină cu greutate,
dar şi cu speranŃă.
Temis zeiŃă a justiŃiei, fiică a lui Uranus şi a Geei, este cea dintâi
soŃie a lui Zeus, cu care a avut, ca fii, pe Orele şi Moirile (zeiŃe ale
desinului). A avut un templu la Delfos. Ea este aceea care, stând pe
treptele tronului lui Zeus, în mână cu o balanŃă şi cu cornul
abundenŃei, îl inspira pe acesta în hluarea hotărârilor drepte.
Titanii sunt cei 12 fii ai lui Uranus şi ai Geei, şase bărbaŃi:
Oceanus, Ceos, Crio, Hiperion, Iapet şi Cronos şi şase femei:
Rhea, Thetis, Temis, Mnemosine, Febe şi Tea. În lupta lor
împotriva tinerilor zei au fost învinşi de către Zeus şi aruncaŃi în

195 Homer, Iliada, VI, 152; Odiseea, XI, 593-600; Eschil, Sisif fugărit;
Euripide, Sisif; Ovidiu, Metamorfoze; Alexandru Paler, Mitologii
subiective.
177
Tartar (cea mai adâncă şi mai înfiorătoare zonă a Infernului).
Titanii au avut ca fii pe GiganŃi.
Uranos, divinitatea cea mai veche a mitologiei greceşti, soŃul Geei,
părintele titanilor şi a Ciclopilor (uriaşi cu un singur ochi în frunte,
care trăiau ca păstori, pe muntele Etna şi-l ajutau pe Hefaistos în
făurirea uneltelor. Uranos şi Geea văzând urâŃenia lor i-au aruncat
în Tartar, de unde au fost eliberaŃi de Zeus şi folosiŃi în lupta
împotriva Titanilor). Uranos a fost detronat de Cronos, unul dintre
fii săi.
Zeus divinitatea supremă prin excelenŃă care şi-a câştigat
supremaŃia prin lupta cu titanii. Numele lui însemnă = cel plin de
raze, strălucitorul, şi semnifica cerul luminos, precum şi
firmamentul. Zeus proteja întreaga natură, viaŃă socială şi
bunăstarea oamenilor. Era însă un mare iubeŃ şi cobora adesea între
muritori pentru a iubi câte o femeie, spre indignarea Herei, soŃia sa
divină. Cultul său, mai dezvoltat, era în: Dodona, Olimpia şi Creta.
Sălaşul său era Olimpul, muntele din Tesalia, dar şi: muntele Ida,
din Frigia; muntele Liceu, din Arcadia. Reprezentarea sa este ca un
om viguros, cu barbă. Statuia sa sculptată de Fidias, pentru templul
din Olimp, îl reprezintă aşezat şi reprezenta una din cele şapte
minuni ale lumii.

Cosmologia greacă prezintă elemente comune

cosmologiilor hittite-hurrite şi canaaneene. Specific acestor
cosmologii este scenariul mitic al generaŃiilor divine, care se
perindă în urma unor dramatice confruntări. Cel care a sintetizat
pentru prima oră scenariul mitologic grecesc a fost Hesiod. Dar din
cauza unei sistematizări pretenŃioase, persoanajele sale divine, par
să joace mai degrabă o piesă de teatru, decât să se implice în
cosmogonia şi providenŃa lumii, ceea ce face din lucrările sale,
“Theogonia” şi “Munci şi zile”, mai degrabă opere literare decât
de istorie a religiilor.
În poemul “Theogonia” Hesiod prezintă unica
cosmogonie mitică păstrată integral, în care se narează: naşterea
universului, succesiunea şi lupta generaŃiilor divine şi triumful lui
Zeus.

178
 Theogonia greacă are un aspect panteist materialist. El
rezidă în Haosul primordial, care este material. Prin el se înŃelegea
spaŃiul infinit, întunecat, dar nu un spaŃiu gol, ci plin cu materia
neorganizată; ceva care a existat înaintea tuturor lucrurilor, ca
potenŃialitate a tuturor, din care a şi fost posibilă naşterea ulterioară
a tuturor: zei şi oamenii, astre, pământ şi ape, palante şi toate
vietăŃile universului, după fel lor.
Din acest Haos a apărut Gaia (Gee), Mama Pământ, cea
dătătoare de viaŃă, la tot ce trăieşte şi creşte pe trupul ei, care a
cuprins întinderi nemărginite,196 iar în adâncurile-i nesfârşite l-a
zămislit pe Tartar, bezna cea îngrozitoare şi noaptea veşnică. Tot
din Haos, izvor al vieŃii, s-a născut Eros, dragostea care
însufleŃeşte totul şi odată cu ea lumea întreagă îşi începea fiinŃa.
Haosul mai zămisli întunerecul nemărgint al spaŃiului Erebos şi
noaptea Nyx, iar din Nyx şi din Ereobos s-a născut lumina
veşnică, Himera, ce s-a revărsat peste lumea întreagă şi astfel ziua
şi noaptea au început a urma una alteia.
Geea cea imbelşugată zămisli cerul albastru şi necuprins,
pe Uranos, munŃii şi marea. Uranos era cerul înalt, plin de stele.
”Ce mult îşi iubea Geea soŃul!...Nu mai putin o îndrăgise Uranos
pe soŃia lui. Ca să-i arate dragostea, zeul îi aşternea pe frunte
cununi de lauri şi lumină, atâta timp cât era ziuă, iar noaptea, o
învălea într-o hlamidă albăstrie, plină de aştrii strălucitori. O
dezmierda cu ploi şi vânturi şi nu se sătura să-i spună că va fi
mereu a lui, cât o să fie lumea lume. Iar ea se-mpodobea pentru
Uranos şi îşi punea veşminte scumpe, pe care le Ńesea anume din
frunze şi din ierburi verzi. Şi îl privea cu ochii limpezi, strălucitori
şi azurii, ai lacurilor de cleştar. La vremea sorocită, Geea i-a dăruit
soŃului său şase feciori şi şase fete, pe care i-a numit titani”.197 Mai
avură împreună: trei ciclopi uriaşi, cu câte un singur ochi în frunte;
trei hecatonheiri, cu câte cincizeci de capete şi o sută de braŃe
fiecare. Pe aceşti fii Uranos s-a mâniat şi i-a închis în străfundurile

196 N. A. Kun, Legendele şi miturile Greciei antice, Editura ŞtiinŃifică,

Bucureşti, 1964, pag. 7 şi următoarele.
197 Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, ediŃ. a II-a revizuită, Editura
Tineretului, Bucureşti, 1966, pag. 27-28.
179
pământului, în pântecele Geei. Dar Geea sufera cumplit pentru
aceasta şi-i chema pe fiii ei titani să se răzvrătească împotriva
părintelui lor, dar ei se temeau să ridice mâna împotriva lui, mai
puŃin Cronos, care, era mai viclean şi printr-un şiretlic198reuşi să-l
răstoarne de pe tron pe tatăl său şi-i luă puterea. Aici Cronos are
înŃelesul lui Chronos = timpul care mistuie totul. Ca să-l
pedepsească pe Cronos, zeita Nyx zămisli la rându-i o ceată
înfricoşătoare: Thanatos, moartea; Eris, discordia; Apate,
înşelăciunea; Ker, nimicirea; somnul şi nălucirile lui Hypnos;
Nemesis, răzbunătoarea fărădelegilor, care au semănat groaza,
dezbinarea, înşelaciunea, lupta şi nenorocirea în lumea în care
domnea Cronos. Odată acestea zămislite, Cronos nu mai putea
avea linişte. El se gândea la fapta-i netrebnică şi se aştepta ca şi fiii
săi să se poarte la fel. De aceea porunci soŃiei sale Rhea să-i aducă
copii, de cum se năşteau, şi primindu-i, îi înghiŃea şi unul după
altul, şi aşa au fost înghiŃiŃi: Hestia, Demeter, Hera, Hades şi
Poseidon. Cât priveşte pe Zeus, ascultând sfaturile părinteşti ale lui
Uranos şi Geea, Rhea înainte de a-l naşte, pe Zeus, s-a ascuns într-
o peşteră în Creta şi după ce a născut a înfăşurat un bolovan în
scutece şi pe acesta i l-a dat lui Cronos să-l înghită. Şi astfel a
crescut, Zeus în Creta, sub ocrotirea nimfelor Adrasteia şi Ida,
care-l crescură cu dragoste şi-l hrăniră cu laptele caprei sacre
Amaltheia. Albinele îi aduceau miere din flora muntelui Dicte, iar
atunci când plângea, tinerii CureŃi, semizei, paznici ai intrării în
peşteră, izbeau cu sabiile în scuturi ca să nu audă Cronos. Ajuns
mare şi puternic, Zeus se răzvrăti împotriva tatălui său, Cronos, şi-l
sili să dea afară pe fraŃii săi înghiŃiŃi. Cronos îi scoase afară pe toŃi,
unul câte unul. Ajunşi împreună, tinerii zei au pornit lupta
împotriva titanilor. Şi-au aşezat tabăra pe muntele Olimp. Au fost
ajutaŃi de titanul Okeanos, care a trecut de partea lor, de Stix, fica
acestuia şi fii ei: Avântul, Puterea şi BiruinŃa. Lupta nu se hotăra,
de aceea i-au ajutat şi ciclopii, care, au făurit pentru Zeus fulgerele

198 ”Istovită Geea a dat fiilor săi un cosor şi i-a îndemnat pe aceştia să-l
atace pe Uranos. Când Uranos s-a apropiat, beat de dorinŃa de a pătrunde
pământul, Cronos l-a tăiat cu cosorul (l-a castrat)”, Eschil, ”Nanck”, frg.
44.
180
şi tunetele. Aşa au trecut 10 ani, fără nici o biruinŃă. Atunci Zeus i-
a eliberat, din Taratar, pe Hecathonieri. S-a pornit o luptă de se
cutremura chiar şi Tartarul. Titanii au dat înapoi. Curând puterile i-
au părăsit şi au fost înfrânŃi. Olimpienii i-au legat şi ferecaŃi i-au
aruncat în beznele Tartarului, aşezând la porŃile lui pe
Hecathonieri. Domnia titanilor s-a sfârşit. Dar nu şi lupta. Geea s-a
mâniat pe Zeus că s-a purtat aşa de aspru cu titanii şi s-a unit cu
întunecatul Tartar dând naştere monstrului înfricoşător, cu 100 de
capete de balaur, Typhon. Când a ieşit acesta din pântecele Geei,
cu urletu-i sălbatic ce avea în el hămăit ca de câine, glas de om,
muget de taur înfuriat, răcnet de leu, a cutermurat atmosfera. Limbi
ca de foc se învârteau împrejuru-i, iar pământul se cutremura sub
picioarele-i grele. Pe zei îi prinse groaza, dar Zeus se năpusti
vitejeşte asupra lui. Trăsnetele prinse a scânteia în mâinile sale,
tunetele-i cutremurau norii. Bolta cerului şi pământul se
cutremurau şi ele. Pământul deveni o mare de flăcări. Pârjolul se
vedea pretutindeni. Astfel a prefăcut, Zeus, în cenuşă cele 100 de
capete de balaur ale lui Typhon, iar pe el l-a transformat într-un
leş, care mistuit de flăcări mirosea greu şi topea totul în juru-i.
Atunci Zeus l-a ridicat şi l-a aruncat în beznele Tartarului, care-i
dăduse viaŃă. Dar chiar şi ajuns în Tartar, Typhon este o
ameninŃare, potenŃială pentru zei (pentru că născu pe: Orthos,
dulăul fioros cu două capete; pe Cerber, câinele Infernului; Hidra
din Lerna şi pe Chimera) şi sigură pentru oamenii, căci el
provoacă cutremure şi declanşează vulcani şi furtunile devastatoare
de pe mări. Olimpienii, biruitori, şi-au împărŃit stăpânirea în aşa fel
ca nici o luptă să nu se mai pornească: Zeus, cel mai puternic
dintre ei, stăpânul tunetelor, a fulgerelor şi a trăznetelor, a luat în
stăpânire Cerul; Poseidon a luat în stăpânire marea; Hades a ajuns
stăpânul Infernului, iar Pământul a revenit tuturor zeilor. Peste toŃi
şi peste toate domnea Zeus, adevăratul cârmuitor al zeilor şi al
oamenilor, care orânduieşte toate cele din lume. Iată cum îl
prezintă Homer: ”Tu, piscul gloriei divine atotnumit şi-nveci
puternic, /O, Zeus, părintele naturii orânduind prin lege totul, /Fii
salutat! Cu-ndreptăŃire îŃi pot grăi toŃi muritorii/ Doar ei sunt spiŃa

181
ta în care te regăseşti împuŃinat/ Printre făpturile ce suflă şi se
târăsc pe-această glie./ De-aceea te slăvesc în imnuri”199. În ciuda
faptului că nu era creatorul lumii, al vieŃii şi al oamenilor, Zeus se
arată a fi regele necontestat al zeilor şi stăpânul absolut al
Universului. Triumful lui nu s-a tradus prin dispariŃia divinităŃilor
şi a cultelor arhaice, unele de origine prehelenică200, ci dimpotrivă,
influienŃele egeene şi cretane au persistat chiar şi în perioada
clasică.
Problema omului, Hesiod o pune în “Theogonia”, şi o
elaborează în “Munci şi zile”într-un scenariu antropologic. Ca şi
zeii, oamenii se nasc, generaŃii după generaŃii, din Geea, Mama
Pământ. Scenariul antropologic hesiodian se poate numii teoria
raselor succesive, pentru că nu mai puŃin decât cinci rase umane se
perindă în “lucrarea sa”, după cum urmează:
Prima rasă a fost considerată de către Hesiod ca fiind cea mai de
valoare, drept pentru care el a numit-o “de aur”. Aceată rasă ar fi
trăit pe vremea domniei zeului titan Cronos. Pe atunci oamenii nu
munceau, ci tot ceea ce le era de trebuinŃă se găsea din belşug în
natură, astfel că fiecare zi le era sărbătoare petrecută în dansuri şi
veselie. Ei nu cunoşteau nici bolile nici bătrâneŃea şi atunci când
mureau era ca şi cum ar fi căzut într-un somn adânc. (Munci şi zile,
113 s.u.) Această rasă, odată cu căderea lui Cronos, a fost acoperită
cu pământ şi au devenit “daimonii”, care ajută, în orfism,
redistribuirea trupurilor, în vederea reîncarnării.
A doua rasă, a fost mai puŃin valoroasă şi a fost numită “de
argint”. Oamenii acestei rase s-au remarcat prin mulŃimea
păcatelor şi prin îndărătnicie faŃă de zei. Pentru că nu vor să aducă
sacrificii zeilor, s-a hotărât nimicirea lor.
A treia rasă, numită “de bronz” s-a dovedit a fi una sălbatică şi
războinică şi a sfârşit ucigându-se până la ultimul.
A patra rasă este creată de Zeus. Ea se numeşte “a eroilor”.
Aceştia au devenit celebrii în războaiele dintre Theba şi Troia.

199 Homer, Imnuri, trad. Ion Acsan, Editura Minerva, Bucureşti, 1971,
pag. 276-277. Imnul aparŃine lui Cleanthes. Cf. Al. Stan şi Remus Rus,
Istoria Religiilor, pag. 121.
200 Charles Picard, Les religions pre-helleniques.
182
MulŃi dintre aceştia au murit, dar ei au fost aşezaŃi de către Zeus în
Insula Fericirilor, la marginea pământului, unde domneşte peste ei
Cronos. (Munci 140-169 şi u.).
A cincea rasă este numită “de fier” şi pare a fi cea în care
vieŃuieşte Hesiod, care se plânge că i-a fost dat să vieŃuiască în
această epocă. (Munci 176 şi u.)
Trebuie să menŃionăm că mitul vârstelor succesive nu a
fost împărtăşit de către toŃi grecii, că vârstele succesive reprezintă
rezultatul unei lucrări literare care şi-a propus a demonstra
degradarea succesivă a creaŃiei şi a creaturilor.
Pe lângă mitologia generaŃiilor succesive mai circula mitul
creaŃiei omului prin mijlocirea lui Prometeu, a fiului său Deucalion
şi a soŃiei acestuia Pirra. Aceştia, scăpând din potopul dezlăntuit de
Zeus, au aruncat, la îndemnul oracolului din Delfi, în mâlul încă
neuscat, lăsat de apele potopului, care se retrăgeau, pietre, care, ca
nişte seminŃe adevărate, au dat naştere la oamenii
postpluviali.201După o mitologie prelucrată,202 la ieşirea din arcă,
Deucalion şi Pirra au adus lui Zeus jertfă de mulŃumire. Atunci
puternicul Zeus îl trimise pe Hermes mesagerul să afle care este
dorinŃa acestor oamenii salvaŃi şi recunoscători. Deucalion
răspunse lui Hermes: ”O, mare Hermes, o singură rugă am de
înălŃat lui Zeus: să umple din nou pământul cu oameni!” Hermes
comunică dorinŃa acestora lui Zeus care-l trimise din nou să le
spună să adune pietre şi să le arunce peste spate, fără să se uite
unde cad. Şi ei au făcut aşa şi toate pietrele aruncate de Deucalion
s-au făcut bărbaŃi, iar cele aruncate de Pirra s-au făcut femeii, şi
aşa a apărut o nouă generaŃie de oamenii “generatia epocii de
piatră”. Odată cu întroducerea lui Dionysos, se poate vorbi de un
nou scenariu al creerii oamenilor, din cenuşa titanilor trăzniŃi de
Zeus, din cauza sfâşierii lui Dionysos.

Începutul formei de vieŃuire umană clasică demarează

odată cu înlănŃuirea lui Prometeu. Mitologia greacă transmisă

201 Ovidiu, Metamorfoze, I, 313, şi următoarele.

202 N. A. Kun, Legendele şi miturile Greciei Antice, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1964, pag. 98.
183
prin Homer (Iliada şi Odiseea) şi prin Hesiod (Theogonia; Munci şi
zile) vorbeşte despre petrecerea laolaltă, în vremurile primordiale,
a zeilor şi a oamenilor. Dar la o vreme, din motive neştiute de
oameni, Zeus a hotărât ca zeii să se despartă de oameni. S-a făcut
astfel o înŃelegere, la Mekone (Theog. 535). De acum legatura cu
zeii se va lua prin sacrificii. Oamenii oferă cu prilejul acestei
înŃelegeri, un sacrificiu. Este momentul în care intervine Prometeu.
El ascunde carnea animalului sacrificat în pielea lui, iar oasele
descărnate le acoperă cu grăsime şi astfel le pune pe altarul de
jertfă, pentru holocaust. Zeii sunt atraşi de mirosul plăcut al
grăsimei fripte, însă Zeus cunoaşte înşelaciunea. Drept urmare, el
i-a privat pe oameni de flacăra focului, ascunzând-o în palatul
zeilor din Olimp. Fără de foc, oamenii aveau să coboare curând în
rândul animalelor mâncătoare de carne crudă. Dar Prometeu nu-i
abandonează. Cu ajutorul lui Pallas Atena, el fură focul din palatul
zeilor, din Olimp, ascunzându-l într-o tulpină de “soc” şi dăruindu-
l din nou oamenilor. Mânios, Zeus porunceşte ForŃei, Puterii şi lui
Hefaistos să-l prindă pe Prometeu şi să-l ducă pe vârful Muntelui
Caucaz, unde să fie înlănŃuit şi pironit de o stâncă. Prometeu este
astfel înlănŃuit203şi pironit, cu un piron în piept de stâncă. ForŃa i se
adresează: ”ei bine, aici poŃi să fii trufaş cât vrei şi să-Ńi păstrezi
mândria mai departe! Pofteşte acum de mai trimite muritorilor
darurile zeilor, pe care tu le-ai furat! Să vedem dacă muritorii tăi
sunt în stare să te ajute. Va trebui să te gândeşti cum să scapi
singur din cătuşele acestea”. Aşa trecură peste el veacuri de-a
rândul, ba încă fu învăluit o vreme în “bezna fără de margini, în
întunerecul cel veşnic”204. Dar chinurile lui Prometeu nu s-au
limitat doar la atât, ci “în fiecare zi, un vultur uriaş venea în zbor
pe stâncă bătând din aripile-i puternice. El se aşeza pe pieptul lui
Prometeu şi i-l sfâşia cu ghearele ascuŃite ca de oŃel. Vulturul rupea
în bucăŃi cu ciocul ficatul titanului. Sângele îi curgea şiroaie,
înroşind stânca şi orpindu-se în cheaguri înegrite la poalele
ei...Peste noapte rănile lui Prometeu se închideau şi ficatul i se
refăcea, pentru ca în ziua următoare pasărea uriaşă să aibă cu ce se

203 Eschil, Prometeu înlănŃuit.

204 Tragedia lui Eschil se termină cu aceste fapte.
184
hrăni. Ani şi veacuri de-a rândul Ńinură chinurile acestea. Titanul
Prometeu era istovit, dar suferinŃele nu-i frânseră firea cea
mândră...Se apropie însă timpul în care Prometeu să fie dezlegat de
chinuri. Se născuse şi acum ajunse la vârsta bărbăŃiei marele erou
desemnat de soartă să-l descătuşeze pe titan...Eroul acesta era
Heracles, cel mai puternic dintre oameni şi falnic întocmai ca un
zeu. El privi îngrozit la chinurile titanului şi fu cuprins de milă...el
văzu vulturul care venea la ospăŃu-i sângeros. Uriaşul înaripat se
roti în zbor deasupra lui Prometeu, gata-gata să se arunce spre
pieptu-i. Dar Heracles nu-l lăsă să-l tortureze, pe Prometeu. El puse
mâna pe arc, scoase din tolbă o săgeată aducătoare de moarte, îl
invocă pe Apollo săgetătorul, ca nu cumva să dea greş, şi slobozi
săgeata. Coarda arcului zbârnâi puternic, săgeata îşi luă zborul şi
vulturul căzu străpuns în marea furtunoasă, chiar la poalele stâncii.
Venise ceasul eliberării. De pe Olimpul cel înalt sosi în zbor
Hermes şi în cuvinte blânde făgădui titanului că îl va elibera de
îndată ce îi va dezvălui taina care-l lega pe Zeus de o rea ursită.
Puternicul titan se învoi şi-i spuse: ”Stăpânul tunetelor nu trebuie
s-o ia de soŃie pe Thetis, zeiŃa mării, deoarece, Moirile i-au ursit
zeiŃei Thetis că oricine îi va fi soŃ ea să nască un fiu mai puternic
decât tatăl lui. Zeii s-o dea pe Thetis de soŃie eroului Peleu şi fiul
lor va fi cel mai mare dintre toŃi eroii muritori ai Greciei (acest
erou a fost Ahile)...Heracles zdrobi-atunci-cu gioaga lui grea
cătuşele titanului şi-i smulse din piept pironul de oŃel cu care
fusese Ńintuit de stâncă. Titanul se ridică în picioare. Era liber!
Chinurile i se sfârşiseră. Astfel se împlini şi profeŃia legată de el,
că dezrobirea avea să-i fie adusă de un muritor...De atunci
Pormeteu poartă în mâna sa dreaptă o brăŃară de fier având
incrustată o piatră din stânca pe care atâta amar de veacuri îndurase
chinuri”.
La despărŃirea dintre zei şi oameni, prin intervenŃia lui
Prometeu, oamenii au primit focul sacru, iar apoi Prometeu i-a
învăŃat artele şi meşteşugurile, comunicându-le tot felul de
cunoştinŃe trebuitoare pentru ca viaŃa lor pe pământ să fie fericită,
chiar şi fără prezenŃa zeilor. Pentru aceste fapte şi pentru taina pe
care o avea despre Zeus titanul a fost înlănŃuit de stânca din vârful
munŃilor Caucaz.
185
 La rândul lor nici oamenii nu au fost trecuŃi cu vederea şi
nu au rămas nepedepsiŃi. Ci Zeus, mâniat peste poate, a poruncit
zeului făurar, Hefaistos, să facă dintr-un amestec de lut şi apă o
fecioară cât mai frumoasă care să aibe putere omenească, un glas
gingaş, iar în ochi priviri la fel ca ale zeiŃelor fără de moarte. Fiica
lui Zeus, Pallas-Atena urma să-i Ńese veşminte minunate; zeiŃa
dragostei, Afrodita, cea strălucitoare ca aurul, avea s-o înzestreze
cu un farmec cuceritor, iar Hermes avea să-i dea agerime la minte
şi iscusinŃă. “Zeii împliniră îndată porunca lui Zeus. Hefaistos făcu
din lut o fecioară neobişnuit de frumoasă, apoi zeii îi dădură viaŃă.
Pallas-Atena, împreună cu Charitele, o îmbrăcară pe fecioară cu
veşminte strălucitoare ca razele soarelui şi-i puse podoabe de aur.
Horele prinse în părul ei inelat o cunună de flori înmiresmate, iar
Hermes îi strecură pe buze cuvinte mincinoase şi pline de
linguşire. Zeii îi dădură atunci numele de Pandora căci primise
daruri de la toŃi. Ea fu sortită să aducă oamenilor numai
nenorocire”205. Odată zidită, Pandora a fost dăruită, de Zeus, ca
soŃie lui Epimetheus, fratele lui Prometeu care trăia printre
muritori. Acesta, deşi fusese de multe ori sfătuit de către Prometeu
să nu primească daruri de la Zeus pentru că ele ar putea pricinui
rele oamenilor, văzând-o pe Pandora, cea dăruită lui, n-a putut s-o
refuze. Ea l-a fermecat cu frumuseŃea ei, iar el a luat-o de soŃie. În
casa lui ea a adus un vas mare (ladă, cutie) în care primise multe
lucruri de la Zeus. Dar nimeni nu ştia ce fel de lucruri stăteau
încuiate acolo. La avertizarea lui Prometeu, nimeni nu îndrăznea să
ridice capacul vasului, însă Pandora, nestăpânindu-şi curiozitatea,
ridică pentru o clipă capacul şi indată ieşiră din el toate relele
pământului. Singură SperanŃa rămase pe fundul vasului. Capacul
căzu peste vas şi SperanŃa nu mai parăsi casa lui Epimetheus. S-a
împlinit astfel dorinŃa lui Zeus. Oamenii au fost şi ei pedepsiŃi. În
fiecare clipă, din zi şi din noapte, aceste rele umblă ne auzite, căci
Zeus nu le-a dat darul vorbirii, şi tăbărăsc ne chemate asupra
oamenilor.
ConcepŃia greacă despre viaŃă şi moarte şi implicarea
zeilor în viaŃa şi moartea oamenilor am desluşit-o în bună măsură

205 După A. N. Kun, Op. cit., pag. 109.

186
prezentând elementele cosmologice legate de naşterea zeilor şi a
oamenilor. În cele următoare vom puncta felul în care se făceau
înmormântările precum şi starea sufletelor după moarte.
Ritualurile de înmormântare
În timpul apropiat morŃii, muribundului, i se tăia un smoc
de păr, simbol al dăruirii totale. Acesta era închinat, însoŃit cu
rugăciuni, zeilor telurici către care zeul Hermes, conducea sufletele
spre a fi aşezate potrivit stării hotărâte lor. Ritualul se încheia cu un
sărut de adio, dat muribundului şi cu zăngănirea unor vase de
aramă spre a alunga spiritele rele. După ce murea, i se închideau
ochii şi gura şi i se acoperea faŃa. Urmau: spălările cu apă caldă,
ungerea, înfăşurarea trupului repausat într-un giulgiu alb şi
încoronarea lui cu flori. Astfel pregătit, era aşezat în tinda casei, cu
picioarele spre uşă. I se aşeza în gură un ban, pentru a-şi plăti
trecerea în lumea cealaltă şi a râului Stix, din Infern. La intrare se
aşeza un vas cu apă pentru purificarea celor vii atinşi de
repausat.,Toate acestea fiind făcute, repausatul se ducea la
mormânt. IniŃial mormintele erau săpate în mijlocul locuinŃei şi
pregătite ca un coş. Cu vremea existau locuri anume rezervate, în
afara urbei, în care se făceau înhumările. În astfel de locuri,
mormintele au început să difere, de la simpla groapă până la
mormintele cu cupolă şi cu anticameră. S-a ajuns la folosirea
sarcofagelor. Pe drumul spre aceste cimitire se intonau cântece
funebre. Pe lângă înhumare, grecii, sub influienŃa dorienilor, au
folosit şi incinerările. În timpul incinerării se făceau libaŃii
repausatului şi se invocau sufletele strămoşilor săi. Cenuşa era
strânsă, aşezată într-o urnă, care se înhuma la cimitir.
Mormintele erau împodobite cu flori de trandafir. În
morminte se aşezau: arme, podoabe, vase cu hrană. Încheierea
procesiunii funerare se făcea cu un ospăŃ. Ritualul se continua a
treia zi, a noua zi şi a treisprezecea zi de la înhumare, prin
comemorări. De asemenea se comemora şi la un an. Pe parcursul
acestei perioade se purta doliu: veşminte modeste, părul tuns, pe

187
cap cenuşă şi chiar desfigurarea feŃei. Toate acestea le practicau cei
din familie, ca pe o obligaŃie tradiŃională.206
După moarte sufletele mergeau în Infern, cu excepŃia
sufletelor eroilor şi a oamenilor virtuoşi, care mergeau în
“Câmpiile Elizee” sau în “Codrii Persefonei”.
“Câmpiile Elizee” era o regiune paradisiacă, fixată de
Homer şi Hesiod în centrul pământului. Au fost alŃii care le-au
crezut a fi în câmpiile Andaluziei, dincolo de “Coloanele lui
Hercule”, despre care se credea că sunt la capătul pământului.207
“Codrii Persefonei”. M. Eliade descrie în baza lui Platon
(Republica, 614) şi a “foiŃelor de aur” găsite în mormintele din
Italia Meridională şi Creta,208 aceşti codrii ai Persefonei ca pe un
veritabil Rai al celor care au trăit, în viaŃă, cu bunătate. Spre aceşti
codrii sunt două drumuri.
Pe drumul din dreapta, care duce la ei, sunt îngăduiŃi cei
buni, iar cei păcătoşi sunt împinşi pe drumul din stânga, spre
Infern-ul propriu-zis: ”La stânga de lăcaşul lui Hades, vei găsi un
izvor (Izvorul Lethe, al uitării) alături de care se înalŃă un chiparos
alb; nu te apropia prea tare de acest izvor. Ci vei găsi un altul: apa
proaspătă Ńâşneşte din Lacul Mnemosine (al Memoriei) şi paznicii
stau acolo de pază. Spune-le: ”Sunt fiul Gliei şi al Cerului înstelat,
voi ştiŃi acest lucru; dar sunt însetat şi pe punctul de a muri. DaŃi-
mi degrabă apă proaspătă din Lacul Mnemosine!” Şi paznicii îŃi
vor da să bei din izvorul sfânt şi după aceasta vei fi mai mare
printre eroi” (Lamele de la Petelia şi Eleutherne). Sufletele care
trebuie să evite apa Lethei sunt cele ale drepŃilor care nu mai
trebuie să se reîncarneze. Ei nu trebuie să bea din apele uitării, ca
să-şi aducă aminte de faptele vieŃii, pe când cei care trebuie să se
reîncarneze trebuie sa bea din aceste ape tocmai pentru a uita
faptele vieŃii anterioare.
Celui ce avea drumul rânduit spre Lacul Mnemosine i se
deschid codrii Persefonei. Odată ajuns acolo el este întâmpinat de

206 Al. Stan şi Remus Rus, Op. cit., pag. 118; Emilian Vasilescu, Op.
cit., pag. 291.
207 George Lăzărescu, Op. cit., pag. 129 şi 135.
208 M. Eliade, Op. cit., vol. II, pag. 187-189.
188
zeiŃa Persefone, regina Infernului, cu cuvinte beatifice: ”O, prea
norocosule, o fericitule! Din om ce erai ai devenit zeu”. El
răspunde: ”Eu vin dintr-o comuniune de puri, o pură stăpână a
Infernului.. Mă pot lăuda că aparŃin fericitei voastre seminŃii”.
Conştient că suferise mai multe cicluri de reîncarnări spre
purificarea deplină, el zice: ”am suferit pedeapsa meritată pentru
faptele-mi nedrepte...Acum vin rugându-mă la atotstrălucitoarea
Persefone, pentru ca în marea ei bunăvoinŃă, să mă îndrepte spre
locaşul celor sfinŃi!”.
ZeiŃa îl primeşte cu mărinimie: ”Mântuire Ńie, care ai
pătimit o suferinŃă, pe care niciodată înainte nu o ai cunoscut-
o...(se referă la iniŃierile de mistere) Mântuire, mântuire, mântuire
Ńie, ia drumul din dreapta către câmpiile sfinte şi codrii sacrii ai
Persefonei” (traducere de A. Boulanger).
ImportanŃa religioasă a acestei concepŃii despre
postexistenŃa sufletului, alta decât cea a clasicilor Homer şi
Hesiod, constă în paralele pe care le are cu alte eshatologii
(mesopotamiană, indiană - tehnica uitării -, gnostică) şi în
imaginea paradisiacă (cu apa vieŃii, pomul vieŃii, grădina fericirii,
etc) pe care o vehiculează.

3) Cultele de mistere greceşti sunt legate de zeii:

Demeter, Persefone, Dionysos, Orfeu. Numele acestor zei se leagă
de: vegetaŃie şi agricultură, lumea subpamânteană a Infernului,
viaŃă, moarte şi înviere.
Misterele Eleusine, sunt descrise de Pindar,209care închină
un imn lui Demeter, în care slăveşte cultul de mistere din Eleusis
astfel: ”Fericit acel om de pe pământ care a văzut aceste mistere!
Dar cel care nu a fost iniŃiat şi nu a luat parte la rituri, nu va avea

209 Pindar, poet liric grec (c. 522/518-c. 442, î. Hr.), născut la
Kynoskephalai (Kinoskefale) lângă Theba, într-o familie aristocrată, de
origine dorică stabilită în BeoŃia. A fost educat de poeta Corinna, apoi la
şcoala din Atena, unde avea colegi pe Eschil şi Simonide din Cheos. A
trăit la Theba. Călătorind mult pe la jocurile greceşti, a scris o mulŃime de
imnuri slăvind pe zei şi pe învingatori. Din opera sa, în 17 cărŃi, au
supravieŃuit doar 4: Olympionika, Pythionika, Nemeonika, Isthmionika.
A murit la Argos, iar cenuşa sa a fost depusă la Theba.
189
parte, după moarte, de toate splendorile de dincolo, din sălaşurile
întunecate”210. Marea zeiŃă Demeter face să rodească pământul.
Fără puterile-i binefăcătoare nimic nu creşte în codrii cei umbroşi,
nici pe păşuni, nici pe ogoare. Ea are o fiică nespus de frumoasă şi
tânără, pe nume Persefone. Tatăl copilei este marele Zeus. Într-o zi
Persefone, împreună cu Okeanidele zbură fără de grijă prin
frumoasa vale Nyse,211pentru a culege trandafiri, viorele, crini,
zambile şi tot felul de flori minunate care creşteau pe acolo. Ea nici
nu bănuia că se bucura de soare cum nu se va mai bucura decât
peste multă vreme, căci, tatăl ei, Zeus o promisese de soŃie lui
Hades (Pluto) fratele său, iar acest Hades tocmai o privea ne mai
răbdând întârziere în primirea ei. El o rugă atunci pe Geea să-i
crească în fundul văii Nyse o floare neobişnuită. Şi Geea i-a
crescut îndată o floare foarte frumoasă şi mirositoare. De parfumul
ei, ce umplu valea, se lăsă ademenită Persefone. Ea alegă spre
floare şi rupând-o, pământul se deschise şi îndată a fost prinsă de
Hades şi dusă în împărăŃia sa. Tânara fecioară mai avu timp doar să
scoată un Ńipăt ce se auzi până în Olimpul zeilor. În afara lui Helios
nimeni nu-i văzu lui Hades fapta-i hoŃească.
ZeiŃa Demeter auzi stigătul copilei sale şi începu s-o caute,
întrebând peste tot şi pe toŃi, fără să primească vreun răspuns. În
cele din urmă se duse la Helios şi-l rugă cu lacrimi în ochii: ”O,
strălucite Helios! Tu care cutreieri cerul cu carul tău de aur,
înconjurând pământul şi mările toate, tu vezi totul şi nimic nu Ńi se
poate ascunde; dacă Ńi-e câtuşi de puŃin milă de o mamă îndurerată,
spune-mi unde mi-e fiica, Persefone, spune-mi unde s-o caut? I-am
auzit strigătul şi ştiu c-a fost răpită. Spune-mi cine este răpitorul?”
Strălucitul Helios îi răspunse: ”MăreaŃă zeiŃă tu ştii cât te cinstesc,
tu vezi cât sunt de mâhnit de durerea ta. Află că Zeus cel ce mână
norii a dat-o pe fiica ta întunecatului său frate, Hades. Acela a
răpit-o şi a dus-o în împărăŃia lui subpământeană”.212

210 M. Eliade, Istoria ideilor şi credinŃelor religioase, vol. I, pag. 305;

Pindar, Imn către Demeter, 480-482.
211 Nyse, este o vale în regiunea Megara, pe Ńărmul golfului Salonic.
212 A. N. Kun, Op. cit., pag. 67.
190
 Mâniată peste poate, zeiŃa Demeter a părăsit Olimpul şi pe
zei, şi luând înfăŃişarea unei muritoare, s-a îmbrăcat în haine
cernite şi a rătăcit mult plângând printre oameni. Urmarea se văzu
imediat peste tot: iarba şi culturile agricole nu mai creşteau,
frunzele copacilor se veştejau, pădurile începeau să se usuce,
livezile şi viile nu şi-au mai plinit rodul lor; viaŃa abia mai pâlpâia
pe pământ. Neamul omenesc era ameninŃat. Dar Demeter copleşită
de durere nu băgă de seamă nimic. Ajunsă în oraşul Eleusis se
aşeză la umbra zidurilor lui, pe “piatra uitării” de lângă “fântâna
fecioarelor” şi rămase multă vreme ca o stană de piatră, doar
ochii-i păreau două izvoare vii, de lacrimi. Aici o aflară ficele lui
Keleos, regele cetăŃii. Acestea o întrebară cu grijă, spre mângăiere,
despre necazurile ei. Ea le spusese că se numeşte Deo (Doso) şi că
este din Creta, dar că tâlharii au răpit-o şi scăpând din mâna lor a
pribegit până la Eleusis. Le-a încredinŃat că este o bună slujnică şi
doică. Atunci felele o duseră la mama lor, regina Metaneira. Când
Demeter intră în casa regească, ea se atinse cu capul de pragul de
sus al uşii şi îndată toată casa se lumină. Văzând aceasta,
Metaneira îi ieşi în întâmpinare convinsă că ficele sale nu-i aduse
în casă o muritoare de rând. Metaneira se plecă în faŃa ei şi o
îndemnă să se aşeze în jilŃu-i de regină, dar Demeter se aşeză pe
scaunul slujnicei. Iambe, slujitoarea casei, a reuşit s-o înveselească
furându-i primul surâs, după atât de multă vreme. În casa lui
Keleos, Demeter primi să-i poarte de grijă lui Demofon, mezinul
familiei. ZeiŃa se hotărî să-i dea acestuia nemurirea. De aceea îl
freca cu băutura divină ”ambrozia”, îl Ńinea la pieptul său ca să
respire răsuflarea zeilor, şi pe genunchii săi, ca să nu cunoască
oboseala, iar noaptea îl înfăşa în scutece şi-l punea într-un cuptor
încins. Spre sfârşitul acestui ritual de iniŃiere, Metaneira văzu
pruncul în cuptor şi Ńipă. Demeter îl scoase afară şi mâniată îi zise:
”oameni neştiutori şi smintiŃi, care nu vă cunoaşteŃi nici norocul,
nici nefericirea!”213şi se descoperii în toată splendoarea,
poruncindu-le să-i zidească un templu, la “Izvorul Kallirrhoe” şi
rămase să petreacă acolo. La templu ea însăşi era aceea care
orânduia serbările. Cu toate acestea, durerea ei nu s-a împuŃinat,

213 Pindar, Imn către Demeter, v. 256.

191
pământul nu dădea roade, foametea era tot mai mare, vaietele
ajungeau la cer, şi în cele din urmă oamenii au încetat a aduce
sacrificii, considerând că toate erau supuse pieirii. Dar Zeus nu
dorea peirea oamenilor. El trimise la Eleusis pe Iris, vestitoarea
zeilor, apoi pe alŃi soli, dar zadarnic, Demeter promitea să se
reîntoarcă printre zei numai dacă Persefone va fi reînapoiată de
Hades. Atunci Zeus îl trimise la Hades pe Hermes şi acela îl
convinse pe Hades să-i dea drumul Persefonei, nu înainte de a o
pune să înghită un grăunte de rodie, simbolul căsniciei. ”Persefone
se urcă în carul de aur al soŃului său, împreună cu Hermes; caii
nemuritori ai lui Hades porniră în goană, fără teamă de vreo
primejdie, şi într-o clipă ajunseră la Eleusis. Demeter uită de toate
de bucurie şi ieşi în întâmpinarea fiicei, pe care o îmbrăŃişă şi
împreună se reîntoarseră în Olimp. Marele Zeus hotărî ca
Persefone să trăiască două treimi din an cu mama sa Demeter, iar
cea de-a treia treime să o petreacă alaturi de soŃul ei Hades. ZeiŃa
Demeter dădu atunci iarăşi rodnicie pământului şi întreaga fire se
trezi la viaŃă”214. Dar cum în fiecare an Persefone îşi părăseşte
mama şi se duce la Hades, Demeter se întristează şi în întristarea ei
cuprinde întrega natură şi iarna învăluie pământul, iar firea doarme,
până la primăvară când Persefone se reîntoarce şi totul prinde din
nou viaŃă. Este cert că Demeter şi Persefone au rol de zei ai
vegetaŃiei. Dacă Homer nu-i acordă mare importanŃă este pentru
faptul că încă agricultura nu era ramura principală înainte de el.
Mai târziu, când agricultura primise importanŃă mai mare decât
creşterea animalelor, rolul celor două zeiŃe s-a conturat şi cultele de
mistere s-au dezvoltat. În acest context trebuie să remarcăm că
Demeter i-a învăŃat pe greci cum să lucreze pământul. Ea a dat
seminŃele de grâu “triticum decoctum” lui Triptolemeos şi l-a
iniŃiat pe acesta şi pe Diocles, Eumolphus şi Keleos în cultul de
mistere, ”riturile sfinte, cu neputinŃă de călcat, de pătruns ori de
divulgat: respectul faŃă de zeiŃă este atât de mare încât îŃi sugruma
glasul”(v. 418 şi u.), rituri care să le asigure perenitatea vieŃii.
Ştim puŃin despre cultele de mistere, tocmai din cauza
interdicŃiilor ce le învăluia. Sunt rare textele vechi care se referă la

214 N. A. Kun, Op. cit., pag. 70.

192
mistere. Ele insistă asupra beatitudinii postmortem a iniŃiaŃilor.
Pindar în “Imn către Demeter” face din expresia “fericit acela
dintre oameni”, un lait-motiv repetândul adesea. În esenŃă cultele
de mistere eleusine au un concept comun în care atât viaŃa aceasta
cât şi viaŃa de după morate sunt puse în analogie cu ciclul
vegetaŃiei. Ele oferă un antre la viaŃa de dincolo, din “Codrii
Persefonei”: fericit cel ce a văzut aceasta înainte de a pleca sub
pamânt!”
Serbarea misterelor, la Eleusis, începe cu sec. XV, î. Hr.
Se cunoaşte existenŃa a două tipuri de mistere: Mici şi Mari.
Misterele Mici erau celebrate de obicei odată pe an,
primăvara, în luna Anthesterion, de unde şi numele lor de
Anthesteriile de primăvară. Ceremoniile se Ńineau la Agra, un
cartier al Atenei, şi presupuneau o serie de rituri: posturi, purificări,
sacrificii, efectuate de un mystagog.
Misterele Mari erau celebrate tot o dată pe an în luna
Boedromion (septembrie-octombrie). Ceremoniile durau 8 zile. La
ele puteau participa toŃi cei ce aveau mâinile pure, vorbeau greaca,
inclusiv femeile şi copiii, cu condiŃia să îndeplinească riturile
preliminare de primăvară de la Agra. Scenariul celor 8 zile era
următorul: în prima zi se făcea deschiderea sărbătorii, la Atena
unde în ajun fuseseră aduse obiectele sacre ; a doua zi se pornea o
procesiune spre mare. Fiecare aspirant ducea cu sine un purceluş
pe care îl spăla ajutat de tutorele său (naşul) în apa mării, după care
se reîntorceau la Atena unde purceluşii erau sacrificaŃi, în prezenŃa
lui Archon Basileus, mai marele cetăŃii, în următoarele două zile.
În ziua a cincea, în zori, se pornea o nouă procesiune, mai
mare, care-i cuprindea pe toŃi, în marş spre Eleusis, aflat la
aproximativ 15 km. depărtare. Cu torŃe în mâini, spre seară,
perelinii pătrundeau în curtea sanctuarului, din Eleusis. O parte din
noapte era petrecută în dansuri şi cântece închinate zeilor. În ziua a
şasea, aspiranŃii posteau şi aduceau sacrificii. Ce făceau avansaŃii?
Este de domeniul presupunerilor. În ziua a şaptea totul era
culminant şi de nepătruns. În ziua a opta se aduceau libaŃii pentru
morŃi, după care urma întoarcerea la Atena. Se ştie că mystii
aduceau cu ei spice de grâu. Mai multe spice de grâu sunt gravate
pe monumentele din Eleusis. Se presupune că atât Demeter, zeiŃa
193
agriculturii, cât şi Triptolemeos, autorul primului plug, aveau roluri
bine definite în misterele eleusine.
În încercarea de reconstituire a ritualurilor din mistere
eleusine s-a luat ca punct de pornire formula înserată de Clement
Alexandrinul, el însuşi originar din Atena şi probabil participant la
ritualul de iniŃiere, pe când încă nu era creştin şi urma şcoala
filosofilor, formulă care se găseşte în comentariul pe care-l face la
ritualurile celor fără de Dumnezeu215 (Protrepticul, II, 21. 2.): ”am
postit, am băut cyceon, am luat panerul şi după ce l-am folosit am
pus în coş, am pus la loc în paner”. Expresia acestor cuvinte vagi
este limpede în prima lor parte. Se poate pretinde că s-a postit şi că
s-a băut cyceon (o băutură fermentată din orz, apă şi busuiocul
cerbilor). Că mystii participau la o masă sacramentală este doar o
presupunere care nu-i exclus să fie şi adevărată, având în vedere
prezenŃa spicelor de grâu şi sacrificiile purceluşilor.

Misterele Dionysiace (Dionisiile) se leagă de existenŃa

zeului Dionysos şi se numesc “Dionisii”. Dionysos a fost, potrivit
mitului216, fiul lui Zeus şi al unei muritoare Semele, arsă de
strălucirea lui Zeus, prin intriga Ńesută de Hera, soŃia lui Zeus. În
timp ce flăcările mistuiau trupul matern al lui Semele, Zeus l-a luat
pe Dionysos încă nenăscut şi la aşezat în coapsa sa. Aşa se face că
acest semizeu, Dionysos, s-a născut de două ori217. Herodot crede
că poate fixa cu aproximaŃie anii naşterii zeului. El înserează în
istoriile sale urmatoarele: ”De la Dionysos, cel despre care se
spune că s-a născut din Semele, fiica lui Cadmos, sunt cel mult o
mie şase sute de ani până la mine”218. Dionysos născut dintr-o
muritoare, nu aparŃinea de drept Olimpului. De aceea Zeus, când

215 Clement Alexandrinul, Scrieri, Partea Întâia, P. S. B. nr. 4/1982,

traducerea D. Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rromâne, Bucureşti, pag. 77 şi următoarele.
216 George Lăzărescu, DicŃionar de mitologie, Editura Ion Creangă,
Bucureşti, 1979, pag. 151-152.
217 Dau mărturie: Pindar, fragmentul 58; Herodot, II, 146; Euripide,
Bacantele, 94 şi următoarele; Apollodor, Bibliotheka, III, 4, 3.
218 Herodot, Istorii, II, 145, în traducerea Felicia Van Ştef, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961, vol. I, pag.197.
194
Dionysos s-a născut, la vremea sorocită naşterii, din coapsa sa, l-a
dus la Nysa219. Cu greutate Dionysos se face acceptat, ”ca un zeu
tânăr” în Olimp. Homer l-a cunoscut220şi dă cea mai veche
mărturie despre el: ”şoimanul Licurg...în vrajbă se puse cu zeii; el
fugări oarecând pe zânele doice ale lui Dionysos (Bacchus, la
romani) cel ameŃit la un chef de pe Nysa cea sfântă, iar ele beŃele
şi-au lepădat, că din urmă le ajunse cu boldul, ucigătorul Licurg.
Luând fuga şi Dionysos în mare s-a scufundat sub talaz şi acolo
primitu-l-a-n brate Thetis pe el tremurând, că mare-i fu spaima de
gura şi-nfricoşările lui. Dar zeii ce-n tihnă duc traiul s-au supărat
pe Licurg, şi-orbitu-l-a fiul lui Cronos” (Iliada, VI, 128-140). După
M. Eliade, care-l citează la rându-i pe Erwin Rohde,221 majoritatea
savanŃilor îl consideră pe Dionysos un zeu trac, întrodus în Grecia,
fie direct din Tracia, fie din Frigia. În acest context Walter Otto a
insistat pe caracterul lui prehelenic, folosindu-se de o inscripŃie
miceniană (fragmentul Pylos, X, a O 6, în Linearul B) în care s-a
descifrat numele zeului în următoarea formă: di-wo-nu-so-jo.
Oricare ar fi fost istoria pătrunderii cultului dionysiac în Grecia -
crede M. Eliade- miturile şi fenomenologia festivă legate de el ne
spun că atât el cât şi manifestările religioase legate de el au stârnit
împotriviri şi rezistenŃă, concretizate în atâtea dispariŃii şi reapariŃii
ale zeului, pentru că el ameninŃa religia olympienilor şi instituŃiile
sale. Pe de altă parte apariŃiile şi dispariŃiile sale sunt legate de
faptul că acest zeu aparŃine zeilor vegetaŃiei. (La sărbătorile
Agrionia, din Cheroneea, femeile îl căutau zadarnic şi se întorc cu
vestea că zeul a plecat la muze. El dispare fie în fundul Lernei, fie
în Mare, ca să reapară la Anthesterii, într-o barcă pe valuri.). S-a
încercat să se vadă în Dionysos şi un zeu al arborilor, al grâului şi
al viŃei de vie şi s-a interpretat mitul sfâşierii sale de către titani ca
o analogie a zdrobirii snopului de grâu sau a tescuirii strugurilor

219 Au existat mai multe oraşe cu acest nume: în Etiopia, Egipt,

Babilonia, Arabia, Grecia. Numele egiptean al oraşului pare a veni de la
Isis, prin combinaŃia “n-isi” cu înŃelesul de “locuinŃa lui Isis”.
220 Homer, Iliada, Editura Tineretului, traducerea G. Murnu, Bucureşti,
1965, vol. I., pag. 125.
221 M. Eliade, Op. cit., vol. I, pag. 378.
195
(Diodor III, 62). Începând de pe vremea lui Pisistrate (600-
528/527, î. Hr.), se celebrau la Atena patru sărbători în cinstea lui
Dionysos: Dionisiile Câmpeneşti; Lenaion; Anthesterion şi Marile
Dionysii.
1. Dionisiile Câmpeneşti aveau loc în luna Decembrie. Un cortegiu
plimba în procesiune un “phalus” de mari dimensiuni. Ca
divertismente rituale se practicau concursuri atletice şi defilări de
măşti, cu personaje deghizate în animale.
2. Lenaion se sărbătoreau în mijlocul iernii. Zeul era invocat.
Preotul eleusin, cu o torŃă în mână rosteşte: ”ChemaŃi-l pe zeu!” şi
participanŃii strigă: ”Fiu al Semelei, Iacchos, dătător de
bogăŃie!”222
3. Anthesteriile erau celebrate prin februarie-martie. Tucidide (II,
15, 4) le considera ca cele mai vechi sărbători ale zeului. Erau şi
cele mai importante. În cadrul lor se făcea deschiderea butoaielor
în care se păstra recolta de vin din toamnă. În sanctuarul zeului se
făceau libaŃii cu vin şi apoi se gusta vinul cel nou. Urma un
concurs, dar de băut vin. Se anticipa euforia vieŃii de dincolo.
Urma un cortegiu care purta o barcă semn al apropierii zeului, care
trebuia să se întoarcă, din mare. Cu timpul în cursul acestui
cortegiu se mima fenomenologia legată de naşterea, dispariŃia şi
apariŃia zeului şi asigurarea fertilităŃii. În aceste scenarii se implica
şi soŃia arhontelui, care simbolic era considerată soŃia lui Dionysos,
iar zeul protectorul întregii cetăŃi. Anthesteriile durau trei zile,
dintre care primele două erau considerate nefaste, pentru că în ele
zeul era încă dispărut, iar pe pământ se credea că s-au întors
sufletele morŃilor şi odată cu ele kere-le cele ce poartă relele din
Infern. Odată cu venirea nopŃii, dintre ziua a două şi a treia, se
striga: ”alungaŃi kerele!” şi se consuma o fiertură din diferite
seminŃe. A treia zi era de bucurie, iar zeul era considerat înviat şi
prezent.
Orfismul este efectul de reformă impus cultului dionisiac,
cu începere din sec. VI, î. Hr. Orfeu, zice M. Eliade “este
menŃionat pentru prima oră în sec al VI-lea de poetul Ibykos din
Rhegium, care vorbeşte “despre Orfeu cel renumit”. Pentru Pindar

222 M. Eliade, Op. cit., I, pag. 380.

196
el este “cântăreŃul din forminx, tatăl melodioaselor
cântece”(Pythionika, IV, 177). Eschil îl evocă pe “cel care farmecă
natura întreagă cu farmecele sale” (Agamemnon, 1830). El este
numit în mod expres şi figurat pe o metopă din sec. al VI-lea
aparŃinând tezaurului sicyonienilor din Delfi; e înfăŃişat la bordul
unei corăbii, cu lira în mâini. Din sec. al V-lea iconografia lui
Orfeu se îmbogăŃeşte continu: îl vedem cântând din liră şi
înconjurat de păsări, fiare sau de credincioşi traci. Îl vedem sfâşiat
în bucăŃi de menade, sau în Hades, împreună cu alte divinităŃi. Tot
din sec. al V-lea datează şi primele aluzii la coborârea sa în Infern
pentru a o scoate pe Euridice (Alceste, 357 şi u.)...Legenda îl arată
trăind în Tracia, ”cu o generaŃie înaintea lui Homer”(sec. IX-VIII,
î. Hr.)...Potrivit dramei pierdute a lui Eschil “Bassarizii”, Orfeu
urca în fiecare dimineaŃă pe muntele Pangaios, ca să se închine
soarelui. Iritat, Dionysos a trimis împotriva lui menadele.
Citharetul a fost sfâşiat şi mădularele sale împrăştiate. Capul lui,
azvârlit în Hebron, a plutit cântând până la Lesbos. Cules cu
evlavie, el a slujit apoi de oracol”.223
Orfeu era considerat ca un vechi preot al soarelui (Apollo),
promotor al civilizaŃiei, mag şi poet, ghicitor şi muzicant,
reformator al cultului dionysiac, din care cauză şi-a atras mânia
zeilor. Şi în această variantă a fost sfâşiat de menadele trimise
asupra lui de către Dionysos. Dar pentru că despre Orfeu şi despre
începuturile orfismului nu se ştiu prea multe şi aproape nimic
sigur, E. Vasilescu vede în Orfeu pe Dionysos, pe care mâniată,
Hera224asmuŃă titanii, iar aceştia îl fură de la doică cu ajutorul unei
jucării, o sfârlează, după care îl sfâşie în bucăŃi şi-l mănâncă. Zeita
Atena izbuteşte să le smulgă inima lui Dionysos, pe care
înfăŃişând-o înaintea lui Zeus îi va mijlocii reînvierea lui Dionysos.
Pe titani, Zeus îi trăzneşte, şi din cenuşa lor va creea neamul
oamenilor, neam care e astfel susceptibil a crede că are o condiŃie
divină cu dublă stare: bună şi rea izvorâtă din titani şi din
Dionysos.

223 M. Eliade, Op. cit., vol. II, pag. 177-178.

224 Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, pag. 277.
197
 În aceste considerente, în aceasta stă conceptul orfic despre
nemurirea sufletului şi despre condiŃia sa divină, cât şi despre trup,
pe care-l consideră alcătuit din materia rea ca o închisoare pentru
suflet. Rezultă nevoia eliberării. Şi pentru că aceasta nu se poate
realiza la toŃi deopotrivă şi într-o singură viaŃă, s-a născut doctrina
transmigraŃiei şi a metempsihozei.
Privilegiul de a nu se mai renaşte şi de a se reîntoarce
printre zei îl au doar orficii. De unde nevoia iniŃierii în orfism.
Tipul acestei iniŃieri nu se cunoaşte din cauză că orfismul a făcut
parte din “cultele de mistere”. Ce se ştie despre orfici? Că erau
vegetarieni, iar dintre legume se abŃineau de la bob; aduceau
sacrificii; cerşeau; se ocupau cu ghicitul; făceau prozelitism pe la
casele oamenilor, în special ale celor bogaŃi spre a-i convinge că ei,
prin sacrificii şi farmece au dobândit, de la zei, puterea de a şterge
nedreptăŃile comise sau moştenite; pentru susŃinerea credinŃei lor
fac trimitere la cărŃi sacre, pretinse a fi ale lui Orfeu; practicau
abluŃiunile pentru morŃi şi purificările pentru morŃi.

4) Pitagorismul şi platonismul se dezvoltă în sec. al-VI-

lea, î. Hr. ca efect al orfismului ce a ajuns în mare vogă prin teoria
transmigraŃiei. Ea era bine formulată, în această perioadă doar în
India, în sistemul “samsara” (avidia, karma - samsara - vidia,
mokşa - nirvana). În zona mediteraneeană existau anumite
referinŃe, de exemplu, în Egipt, că sufletul nemuritor ia diferite
forme animale, dar teoria nu era constituită. Cu toate acestea
Pherekyde din Syros susŃinea că sufletul omului este nemuritor şi
că se reîntoarce mereu ca să se întrupeze pe pământ. Despre el dă
marturie Cicero Marcus Tullius (106-43, î. Hr.), în “Tuscul”, I,
38,225 iar după o tradiŃie de mai mică valoare Pherekyde s-ar fi
folosit de “cărŃile sacre feniciene”, care ar confirma sfera de
influienŃă orientală. Ecourile teoriei lui Pherekyde au fost puŃine în
Grecia, chiar dacă adepŃii lui au fost de marcă, ca: Pythagoras,
Platon, Empedocle (490-430, î. Hr, filosof, medic şi mag grec,
presocratic).

225 M. Eliade, Op. cit., II, pag. 195.

198
 Pythagoras (580-500, î. Hr.) filosof şi matematician grec,
născut la Samos, în Asia Mică. A studiat matematica, la Milet, cu
Anaximandru, precursorul lui Tales, apoi a intreprins lungi
călătorii de studii în: Iudeea, Persia, Fenicia, Egipt, Sparta, Creta.
S-a stabilit prin 531 în sudul Ilaliei, la Crotona, unde fondează o
comunitate religioasă şi politică, reuşind să obŃină supremaŃia
politică în regiune. Din elementele gândirii pitagorice, de factură
religioasă şi filosofică amintim: dragostea de ştiinŃă o numeşte
filosofie. În cadrul ei un rol deosebit îl ocupă matematicile care
permit accesul la divinitate, numerele constituind principiul, sursa,
rădăcina tuturor lucrurilor; numărul 10 are un rol esenŃial în
cosmologia pitagorică, el constituind partea raŃională a universului,
graniŃa dintre acesta şi infinit; haosul avea forma unei sfere în
mijlocul căreia se afla focul central; alături de matematică şi
muzica reprezintă unul dintre cele mai înalte fenomene ale
universului, prin ea realizându-se purificarea sufletului,226etc.
Gândirea lui Pitagora a fost transmisă prin viu grai, el n-a
lăsat nimic în scris. Acest fapt se datorează sistemului său didactic,
dar şi incendierii casei lor de adunare, din care n-a scăpat nimeni,
din cei de faŃă. Pitagora a avut norocul de a nu fi prezent atunci şi
reuşind să se refugieze la Metapont, s-a stins în linişte, împreună
cu puŃinii săi discipoli pitagorici. Urmaşii lor s-au scindat în două
grupări: una cu caracter politic, iar cealaltă cu caracter religios.
Pitagoricii religoşi erau vegetarieni, adepŃi ai postului. De
asemenea credeau în reîncarnare. Ei (Empedocle, Leucip,
Democrit, Pitagora) au ajuns la concluzia că pământul este rotund
şi deci nici Hadesul şi nici “Câmpiile Elizee” (în care ajungeau
după moarte eroii şi oamenii virtuoşi) nu mai puteau fi localizate
într-o mito-geografie terestră (în centru pământului). Astfel o
maximă pitagorică proclamă că ”Insulele FericiŃilor” erau
“Soarele” şi “Luna”. Aşa se face că în curând s-a impus o nouă
eshatologie şi geografie funerară. După Leucip şi Democrit sufletul

226 Horia C. Matei, Lumea antică, Editura Danubis, Bucureşti, 1991,

pag. 179.
199
este de origine cerească, el este “ca de foc”, aşa cum este Soarele şi
Luna şi va sfârşi întorcându-se în cer.227
La această eshatologie aduce îmbunătăŃiri Platon228 (427-
347, î. Hr), filosof grec născut la Atena, într-o familie de oamenii
celebrii precum: Solon şi Critias. Om politic, dar după moartea lui
Socrate se dedică pentru o vreme călătoriilor de studii, în: Megara,
Egipt, Cirene, Sudul Italiei, la Tarent şi Siracuza. El a elaborat o
nouă şi mai coerentă mitologie a sufletului, de factură sincretistă,
în care se amestecă idei: orfice-pitagorice, orientale şi viziunea
proprie, personală. Pentru Platon sufletele sunt tot atât de vechi ca
şi universul şi ele sunt într-o continuă migrare în succesiune
fiinŃelor muritoare. Principiul suprem al universului este ideea de
bine. ”Platon -zice M. Eliade229 redescoperă şi dezvoltă ceea ce s-
ar putea numi ontologia arhaică: teoria ideilor, prelungeşte doctrina
modelelor exemplare, specifică spiritualităŃii tradiŃionale ...
Discipolii lui Platon dezvoltă, apoi, doctrina nemuririi astrale ... şi
prin intermediul ... sintezei platoniciene, elementele orfice şi
pitagorice pe care ea le integrase vor cunoaşte cea mai largă
răspândire. Această doctrină, în care distingem şi un aport
babilonian, va deveni dominantă începând cu epoca elenistică”.

Cronică :
6.000 î. Hr., Pe insula Creta se stabilesc agricultori.
2.500 î. Hr., în insula Creta se dezvoltă oraşele: Cnossos, Mallia,
Faistos, Zakros şi se concretizează aşa numita civilizaŃie minoică.
1.900 î. Hr., Se construiesc primele palate minoice. Se practică
pictura murală.
1.700-1.450 î. Hr., se refac palatele distruse de cutremurul din anul
1.700 şi se consemnează apogeul civilizaŃiei minoice. CivilizaŃia
minoică a fostalcătuită din perioada timpurie, care se încheie pe la
sfârşitul mileniului al III-lea, î. Hr. ; minoicul mijlociu a început în
jurul anilor 2000 î. Hr., şi a Ńinut până în 1580, î. Hr. El s-a

227 M. Eliade, Op. cit., II, pag. 196.

228 Platon, Gorgias, 493; Menon, 81; Phaidon, 107; Republica, VII;
Phaidros; Timaios.
229 M. Eliade, Idem, pag. 198.
200
evidenŃiat prin ridicarea Palatului şi Labirintului din Cnossos şi a
Palatului din Mallia. În această epocă, cretanii foloseau scrierea
hieroglifică şi o scriere liniară, cunoscută sub numele de “Liniarul
A”. Aceste două tipuri de scriere nu au fost încă descifrate ;
minoicul târziu cuprins între 1580-1150. Această epocă se
caracterizează prin începutul pătrunderii primilor greci aheii,
dinspre Elada. Aheii au clădit în Pelopones oraşul Mycene care
întreŃinea relaŃii cu oraşele Cretane. Ca urmare se întroduce în
Creta o nouă scriere liniară “Liniarul B”, care a fost descifrat. Din
această cauză Minoicul târziu se va numi şi “Perioada
myceniană”.
1.950 î. Hr. triburile indo-europene ale grecilor pornesc în migraŃie
din zona de Nord-Vest a Mării Caspice şi se aşează în câmpiile din
Nordul Balcanilor, apoi coboară în Pelopones.
1.500 î. aheii, s-au stabilit în Elada şi au creat, după numele
oraşului mai important Mycene, o civilizaŃie cunoscută sub numele
de “miceniană”. Ei au au întreŃinut relaŃii comerciale şi culturale
cu cretanii reuşind influenŃarea lor, cel puŃin în dezvoltarea scrierii
lineare B. La rându-le şi cretanii au avut partea lor de contribuŃie în
civilizaŃia greacă miceniană, concretizată în polisurile: Mycene,
Tirynth, Pylos. Al doilea val de migratori greci a fost cel al
ionienilor. Aceştia s-au stabilit pentru o vreme în Atica, apoi au
colonizat insulele Mării Egee şi Ńărmurile vestice ale Anatoliei.
După numele lor Marea Egee se va numi şi “Ionică”. Cel de-al
treilea val migrator grec a fost al eolienilor, care după un scurt
popas în Pelopones au colonizat Lidia, inclusiv Troia.
1.250 î. Hr., micenienii, într-o uniune de triburi, cuceresc Cetatea
Troia.
1.150 î. Hr., se produce ultimul val al migraŃiilor greceşti, cel al
dorienilor, care distruge definitiv civilizaŃia cretană şi o impune pe
cea greacă.
1.100 – 800 î. Hr., o perioadă gri se abate asupra civilizaŃiei
greceşti.
776 î. Hr., se întrevăd semnele revigorării civilizaŃiei greceşti. Se
organizează primele Jocuri Olimpice.
508 î. Hr., Se impune o nouă formă de guvernare, democraŃia
ateniană.
201
490 – 479 î. Hr., cetăŃile greceşti se confruntă cu Imperiul Persan.
338 î. Hr., regele Macedoniei, Filip al II-lea, ia în stăpânire Grecia.
336 – 323 î. Hr., Alexandru cel Mare, Macedon, stăpâneşte Grecia
şi clădeşte Imperiul Elenistic.
323 – 281 î. Hr., generalii lui Alexandru se luptă între ei şi
destramă Imperiul Elenistic.
146 î. Hr., Grecia devine parte a Imperiului Roman, dar cultura şi
religia clasică greacă îşi continuă existenŃa şi va influenŃa
civilizaŃia romană.
60 – 313 d. Hr., credinŃele necreştine coabitează împreună cu
creştinismul.
313 d. Hr. împăratul Constantin cel Mare aduce religia creştină în
legalitate, prin edictul de la Mediolan.
386 d. Hr., un grup de călugări creştini dărâmă cea mai rămas din
complexul cultelor de mistere de la Eleusis.
391 d. Hr., împăratul bizantin Theodosie proclamă creştinismul ca
religie oficială a Imperiului Bizantin.

Bibliografie:

Blaga, Lucian, Trilogia valorilor, FundaŃia pentru literature şi artă,

1946.
Clement Alexandrinul, Scrieri, Partea Întâia, P. S. B. nr. 4/1982,
traducerea D. Fecioru, Edit. Institutului Biblic şi de misiune al B.
O. R., Bucureşti.
Drîmba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaŃiei, Editura ştiinŃifică şi
enciclopedică, 1984.
Durant, Will, CivilizaŃii istorisite. Moştenirea noastră orientală.
ViaŃa în Grecia Antică, vol. I, Editura Prietenii CărŃii, Bucureşti,
2002.
Eliade, Mircea, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, Editura
Universitas, Chişinău, 1992, traducerea Cezar Baltag.
Finley, M. I., Lumea lui Odiseu, trad. De Liliana şi D. M. Pippidi,
Editura ştiinŃifică, 1968.
Herodot, Istorii, II, 145, în traducerea Felicia Van Ştef, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961.
Homer, Iliada, Editura Mondero, 2002.
202
Homer, Iliada, Editura Tineretului, traducerea G. Murnu,
Bucureşti, 1965, vol. I.
Homer, Imnuri, trad. Ion Acsan, Editura Minerva, Bucureşti, 1971.
Kun, N. A., Legendele şi miturile Greciei antice, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1964.
Lăzărescu, George, DicŃionar de mitologie, Editura Ion Creangă,
Bucureşti, 1979.
Matei, H. C., Lumea antică, Edit. Danubius, 1991.
Mitru, Alexandru, Legendele Olimpului, ediŃ. a II-a revizuită,
Editura Tineretului, Bucureşti, 1966.
Pippidi, D. M., Studiu introductiv la Homer, Odiseea. În româneşte
de G., Murnu, Editura de stat pentru literature şi artă, Bucureşti,
1956.
Popa, Marcel D. ~ Horia C. Matei, Mică enciclopedie de Istorie
Universală, Editura Politică, Bucureşti, 1988.
Tănase, Al., O istorie a culturii în capodopere, vol. II, Editura
Univers, Bucureşti, 1988.
Vasilescu, Emilian, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi
de misiune al B. O. R., Bucureşti, 1975.
Virgiliu, Eneida, VI, 432; Dante, Infernul, c. III; cf. George
Lăzărescu, DicŃionar de mitologie, Editura Ion Creangă, Bucureşti,
1979.

203
 Legendă şi istorie, credinŃe, cultură şi
civilizaŃie romană
SchiŃa abordării:
Pentru ca Roma să fie nemuritoare, istoria se împleteşte cu
legenda.
Evantaiul credinŃelor şi al sărbătorilor romane.
ReprezentanŃi de seamă ai culturii precreştine romane.
Societatea şi cultura romană la confluienŃa cu lumea
creştină. Încreştinarea Romei prin lucrarea SfinŃilor Apostoli Petru
şi Pavel.
Literatura romană din perioada creştină primară.
CivilizaŃia romană.

Keywords:
Roma, Romulus, sărbători latine, mistere, cultura
precreştină, Petru, Pavel, părinŃi latini, monumente.

DisertaŃia:
Istoria Romei, transmisă din generaŃie în generaŃie, arată
rolul jucat de ea în istoria lumii, asupra căreea şi-a pus, mai mult
decât oricare alta amprenta, vizibilă şi azi.
În perimetrul italic, de timpuriu, se consemnează un
mozaic de populaŃii. Mai întâi este vorba de populaŃia băştinaşă din
Sardinia şi cea de triburi de elini şi sicani de origine mediteraneană
din Sicilia care au fost împinse cu timpul în regiunea vestică a
insulei de către segmentele de populaŃii indoeuropene. Sudul
peninsulei era ocupat de triburi paleoitalice, ca de exmplu: osci,
ausoni, morgeti, italici. Mai în centrul Italiei, locuiau, ca vorbitori
de limbă indoeuropeană, latini, umbri, sabini, samniŃi, volsci,
peligni, equi şi marsi, alături de care s-au instalat valuri succesive
de etrusci. În nordul Italiei predominantă era populaŃia de origine
mediteraneană. Zona nord-estică fusese ocupată apoi de populaŃii
indoeuropene, de rheŃi sau eugani. Ultimii veniŃi din regiunea
Europei Centrale, în migraŃii succesive timp de un secol, începând
din secolul V î.Hr., au fost triburile războinice ale celŃilor care au

204
ocupat jumătatea Padului. Latium, regiunea ocupată cu precădere
de latini de-a lungul ultimei porŃiuni a Văi Tibrului, era o zonă
îngustă, iar printre aşezările stabile ale triburilor latine, cele mai
vechi atestări arheologice se referă la colibele păstorilor latini şi
sabini care se instalaseră, încă din secolul X î.Hr., pe colinele
viitoarei Romei.230
În secolul VIII î.Hr. au apărut în Campania, locuită de
samniŃi, colonişti greci. Ei au întemeiat oraşe-state împingându-i
pe băştinaşi în munŃi. În această perioadă, intră pe scena istoriei şi
etruscii, un popor a cărui origine este încă în discuŃii. De la etrusci,
treptat, treptat, dominaŃia politică trece la romani. În felul acesta
Roma devine beneficiara întregii acumulări anterioare, din
domeniul civilizaŃiei şi al culturii.231
Vreme de un mileniu, adică perioada dintre întemeierea sa
legendară, de către Romulus, şi căderea sa sub barbari, Roma a
creat una dintre cele mai mari civilizaŃii ale lumii. Folosind
bucoavna legendei, Vergiliu, în epopeea “Eneida”, povesteşte cum
Eneas, un erou al Troiei lui Homer, după căderea cetăŃiiTroa,
pleacă într-o călătorie spre vest, pentru a trăi şi guverna în Latium.
Tot o legendă, din secolul VIII î.Hr. vorbeşte despre
prinŃesa latină Rhea Silvia care a născut gemenii Romulus şi
Remus, al căror tată era zeul Marte. Unchiul său, regele Amulius,
mânios că prinŃesa şi-a încălcat jurământul de castitate, ca vestală,
a întemniŃat-o, iar pe băieŃi i-a lăsat să moară, abandonându-i pe un
mal de râu. Aici, ei au fost adoptaŃi de o lupoaică, care i-a alăptat
până ce au fost găsiŃi de familia unui păstor care i-a crescut ca pe
proprii săi fii. Ajunşi la maturitate, cei doi fraŃi au condus un grup
de tineri latini rebeli în căutarea unei aşezări numai pentru ei. Cum
s-au apropiat de dealurile Romei, le trecură pe deasupra, în zbor
nişte vulturi, ceea ce arăta un semn al zeilor. Prin acest semn au
înŃeles că au găsit un loc favorabil pentru construirea unui nou

230 Ovidiu Drâmbă, Istoria culturii şi civilizatiei, vol. I, Editura

Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag. 707
231 Gheorghe Curinschi, Roma, cetate eternă, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1971, pag. 9
205
oraş.232 Şi astăzi oraşul Roma este aşezat pe malul stâng al
Tibrului, la 24 de km de vărsarea sa în Marea Mediterană, ocupând
în cadrul peninsulei Italice o poziŃie centrală, în inima lumii
mediterane. Apropierea sa de mare i-a deschis posibilitatea
schimburilor comerciale şi dezvoltarea meşteşugurilor şi a
comerŃului cu Ńări de peste ape, facilitând în acelaşi timp şi legături
cu alte civilizaŃii. MunŃii din apropiere puneau la îndemâna
locuitorilor materiale de construcŃie lesne de prelucrat, solul
vulcanic furniza lava, cenuşa vulcanică a permis producerea de
mortare şi betoane foarte rezistente, devenite o componentă
fundamentală a tehnicii constructive a poporului roman, iar luncile
le oferea stuful.
Tot în cadre de legendă se exprimă şi Titus Livius în
lucrarea De la fundarea Romei (Ab Urbe Condita) în care
precizează că este cunoscut faptul că după cucerirea Troiei de către
greci, aceştia s-au răzbunat pe troienii rămaşi în viaŃă, cruŃând
numai două persoane, pe Aeneas, eroul naŃional legendar al
mitologiei romane, şi pe Antenor, o căpetenie vestită a troienilor.
După multe peripeŃii, Antenor împreună cu numeroşi heneŃi, o
mică populaŃie situată pe litoralul sudic al Mării Negre, care
fuseseră izgoniŃi din Paflagonia în urma unei răscoale şi al căror
rege, Pylaemenes, căzuse în faŃa Troiei, au ajuns într-unul din
golfurile Mării Adriatice. După ce i-au învins pe euganei, populaŃie
legendară la sud de Vicenza, care ocupau un mare teritoriu între
mare şi munŃii Alpi, heneŃii şi troienii le-au ocupat perimetrul,
dând locului numele de Troia. Neamul acesta s-a numit venet. Pe
Aeneas ursita îl hărăzise unor Ńeluri mai înalte, astfel a ajuns în
Macedonia, apoi în Sicilia. Din Sicilia a debarcat cu corăbii şi a
pus stăpânire pe Ńinutul laurenŃilor, locuitorii regiunii din jurul
oraşului Lavinium, azi Pratica, care poartă şi el, de atunci, numele
de Troia. Şi pentru că troienilor care debarcaseră în aceste regiuni,
nu le mai rămăseseră decât armele şi vasele, s-au apucat de
prădăciuni, jefuind ogoarele. De aceea Latinus, regele aborigenilor,
nume dat celor mai vechi locuitori din Latium care locuiau în acele
Ńinuturi, a adunat în grabă locuitorii înarmaŃi din oraşe şi din sate,

232 Ghid complet Italia, Editura Aquila, Oradea, 1993, pag. 31

206
ca să-i alunge pe venetici. Unii spun că regele Latinus, învins în
luptă, a încheiat pace cu Aeneas, ba chiar că s-a încuscrit cu el; alŃii
spun că, după ce oştirile s-au rânduit faŃă în faŃă, gata să se înfrunte
şi înainte de a se da semnalul de luptă, Latinus a ieşit în faŃa primei
linii de luptători şi a chemat pe căpetenia oastei străine, la o
întrevedere cu dânsul. El a întrebat pe comandantul troienilor cine
sunt ei, de unde vin, pentru care temei şi-au părăsit vetrele şi ce
caută în Ńinutul laurenŃilor. Astfel, Latinus a aflat ca mulŃimea
aceea de oameni sunt troieni, iar căpetenia lor este Aeneas, fiul lui
Anchise şi al zeiŃei Venus, că după căderea Troiei şi pustiirea
patriei lor, şi-au părăsit căminele şi-şi căuta loc de fundare a unui
nou oraş. Impresionat de faima neamului şi numele lui Aeneas,
precum şi de hotărârea acestuia de a fi gata de război ori de pace,
regele îi întinse mâna drept chezăşie a viitoarei prietenii. Cele două
căpetenii au încheiat apoi o învoială, în vreme ce ostaşii lor făceau
obişnuitul schimb de saluturi.
Pe acest fond, s-a încheiat o alianŃa între cele două
popoare, în faŃa zeilor penaŃi, s-a stabilit o legătură de rudenie,
Latinus i-a dat lui Aeneas pe fiica sa de soŃie. Din noua căsnicie s-a
zămislit un fiu căruia parinŃii i-au pus numele de Ascanius.
Ascanius a fondat la poalele munŃilor Albani, situaŃi în
sud-vestul Romei, un oraş nou, cu numele de Alba Longa, pentru
că era aşezat de-a lungul coastei muntelui.
Între formarea cetăŃii Lavinium şi a coloniei Alba Longa s-
au scurs aproape 30 de ani, răstimp în care starea acestei cetăŃi
ajunse la o astfel de înflorire încât nimeni nu a cutezat să pornească
război împotriva acestei colonii.
Tiberinus, un urmaş al regelui de Alba, s-a înecat în vreme
ce încerca să treacă fluviul Albula şi apa s-a numit de atunci Tibru,
nume care dăinuie până azi.
A urmat la tron Agrippa, fiul lui Tiberinus.
După Agrippa a urmat Romulus Silvius, dar fiind lovit de
trăsnet, sceptrul domniei trece în mâinile lui Aventinus. Acesta a
fost îngropat pe colina care îi poartă numele, şi care acum face
parte din Roma.
După Aventinus a urmat Proca, tatăl lui Numitor şi
Amulius. Primul ajunge domnitor şi sceptrul regesc al gintei Silvia,
207
dar Amulius uzurpând tronul fratelui său, îi ia locul. La aceasta el
mai adaugă o nelegiuire: ucide urmaşii de sex bărbătesc ai fratelui
său, iar pe fiica acestuia Rhea Silvia, arătându-i, o falsă cinstire, o
numeşte vestală, pentru ca, rămânând fecioară toată viaŃa, să-i
răpească speranŃa de a avea urmaşi.
Constrânsă de zeul Marte să-şi calce legământul de vestală,
Rhea Silvia a născut doi gemeni. Pentru aceasta, Vestala a fost
aruncată în temniŃă, iar copiii ei au fost condamnaŃi să fie aruncaŃi
în apa fluviului Tibru.
Din voia zeilor, Tibrul tocmai se revărsase peste maluri,
formând bălŃi, din care pricină nu se mai putea ajunge până la albia
propriu-zisă a fluviului. Aşa se face că slujitorii care duceau copiii
i-au aruncat la marginea mlaştinii, acolo unde se găseşte smochinul
Ruminalis, odinioară numit Romularis.
Apa puŃin adâncă a împins spre uscat coşul plutitor în care
erau aşezaŃi pruncii, iar o lupoaică împinsă, care ieşise din codrii
munŃilor apropiaŃi, auzind Ńipetele copiilor, s-a abătut din drum
spre ei şi, aplecându-se asupra lor, i-a luat din coş şi le-a dat să
sugă cu blandeŃe.
Mai apoi, Faustulus, un cioban al turmei regeşti, i-a găsit şi
i-a dus la stâna sa unde, împreună cu nevasta sa LaurenŃia, i-a
crescut.
LaurenŃia era numită, de ciobani, ”Lupoaica”.
Copiii au crescut la stână şi pe lângă turme, colindând
pădurile vecine şi umblând după vânat.
Prin aceste îndeletniciri, ei au crescut în putere trupească şi
bărbăŃie, înfruntau primejdii şi organizau jocuri.
Faustulus bănuise de la început că crescuse vlăstari de
neam regesc, căci ştia că nişte copii fuseseră aruncaŃi din ordinul
regelui, iar vremea în care el îi luase la dânsul se potrivea întocmai
cu aceea în care avusese loc acea întâmplare. Dar el nu voia să dea
pe faŃă acest fapt, decât dacă s-ar fi ivit vreun prilej favorabil sau
dacă nevoia l-ar fi silit. Dar iată că nevoia s-a ivit.
Oamenii lui Amulius i-au surprins pe Romulus şi Remus
pe când se ocupau cu pregătirea unor jocuri.
Remus a fost prins şi predat regelui Amulius, care i-a
învinuit, atât pe Romulus cât şi pe Remus, că ar face incursiuni pe
208
ogoarele lui Numitor, împreună cu o adunătură de tineri fără
capătâi, şi că s-ar deda la prădăciuni ca într-o Ńară vrăjmaşă.
Ca urmare Remus este predat lui Numitor spre a fi
pedepsit.
Faustulus, împins de teamă, îi dezvăluie lui Romulus
obârşia lor regească.
La rândul lui şi Numitor, care Ńinea pe Remus în temniŃă,
după ce a aflat că, cei doi sunt fraŃi gemeni şi comparând atât
vârsta cât şi înfăŃişarea lor, care nu părea a unor oameni de rând, îşi
aduse aminte de nepoŃii săi. Şi tot cercetând el, ajunse până acolo
încât nu mai era departe de a afla obârşia lui Remus.
În felul acesta se urzi din toate parŃile un complot
împotriva regelui. Romulus n-a venit în fruntea cetei sale, ci
porunci păstorilor să vină la palatul regal fiecare pe un alt drum şi
la o anumită vreme; apoi îl atacară pe rege cu toŃii deodată. La
rândul său Remus, îl ajuta şi el cu o ceată alcatuită din oamenii lui
Numitor.
În chipul acesta fu suprimat regele Amulius.
Romulus şi Remus l-au aclamat pe bunic ca rege, iar
strigătele de aprobare ale mulŃimii au întărit acest titlu şi în felul
acesta domnia a fost încredinŃată regelui Numitor.
După acest eveniment pe cei doi fraŃi i-a cuprins dorinŃa de
a întemeia un oraş pe acele meleaguri unde fuseseră găsiŃi şi
crescuŃi, deoarece populaŃia albanilor şi latinilor era foarte
numeroasă, la ea adăugându-se şi păstorii, care erau convinşi cu
toŃii că atât Alba cât şi Lavinium vor fi mici pe lângă oraşul pe care
îl vor întemeia ei.
Pentru că cei doi fraŃi erau gemeni şi deci respectul pentru
vârstă nu putea face deosebire între dânşii, au cerut ajutorul zeilor
ca să arate prin auguri cine va da numele noii cetăŃi şi cine o va
cârmui.
Romulus îşi alesese, ca loc de observaŃie, Palatinul iar
Remus, Aventinul.
Mai întâi lui Remus i s-au arătat semnele prevestitoare şi
anume şase vulturi; dar numai ce s-a anunŃat această prevestire, că
lui Romulus i s-au arătat de două ori mai mulŃi vulturi, astfel încât
amandoi au fost aclamaŃi ca regi, fiecare de tabăra sa, unii
209
învocând faptul că Remus văzuse mai întâi vulturii, iar ceilalŃi că
Romulus a văzut un număr mai mare. Din această pricină s-a iscat
o mare vrajbă, care s-a transformat într-o încăierare sângeroasă, iar
în învălmăşeală, grav lovit de fratele său, Remus a căzut, fără
suflare, mort.
O altă versiune de legendă spune că Remus a sărit peste
noile ziduri ridicate de Romulus, cu intenŃia de a-şi bate joc, iar
Romulus l-a ucis rostind aceste cuvinte: aşa să piară de aici
înainte toŃi cei care vor îndrăzni să sară peste zidurile ridicate de
mine.
Astfel a ajuns Romulus singurul stăpân pe putere, iar
cetatea întemeiată a luat numele de Roma, după numele
fondatorului său.
Muntele Palatin unde crescuse a fost cel dintâi loc pe care
Romulus l-a întărit.233
George Lăzărescu inserează pe firul legendei că Eneea,
după incendierea Troiei, împreună cu bătrânul părinte şi fiul său
Iuliu, a pornit, pe mare, la porunca zeilor, spre Italia şi după o
oprire în Cartagina, cetatea Didonei, a ajuns în Latium, unde, după
ce l-a învins pe Turnus, regele rutulilor, a luat de soŃie pe fiica lui
Latinus şi a Amatei. După moartea lui Eneea, Iuliu a întemeiat
oraşul Alba Longa sau Roma de mai târziu, iar urmaşii lui au
format dinastia Iulia”.234
Se mai spune că Romulus îndeplinea prin excelenŃă rolul
de „pater familias” pentru întreaga cetate, că el oficia ceremoniile
religioase, chema poporul la adunare, le rânduia legi de
convieŃuire, iar pentr-un a avea un chip impunător, purta veşminte
strălucitoare şi se înconjura de doisprezece lictori, după numărul
vulturilor ce-i prevestise demnitatea de rege, gardă specială ce-l
însoŃea pretutindeni şi arăta că el avea puterea supremă a statului.

233 Titus Livius, Ab urbe condita (traducere şi note Popescu Găleşeanu,

cuvânt introductiv Anton Marinescu-Nour), Editura Minerva, Bucureşti,
1976, pag. 5-15
234 Gheorghe Lăzărescu, DicŃionar de mitologie, Editura Ion Creangă,
Bucureşti, 1979, pag. 168

210
Sub autoritatea lui, Roma creştea şi-şi lărgea incinta, înglobând
mereu alte şi alte terenuri. Pentru a spori mai mult populaŃia, a
deschis un asilum între două dumbrăvi, la coborârea de pe
Capitoliu, unde s-au adăpostit o mulŃime de oameni dornici de o
viaŃă nouă din sânul populaŃiilor vecine, fie liberi fie sclavi,
temelie a viitoarei puteri a romanilor.
Pentru o mai eficientă cârmuire, Romulus le-a rânduit un
sfat care să-i cârmuiască; a ales din rândul lor o sută de senatori pe
care i-a numit patres, şi pentru această cinste ce le-a fost acordată,
urmaşii lor s-au numit patricieni.
De aceşti senatori, fiind sfătuit, a trimis soli la ginŃile
învecinate pentru a le propune să încheie alianŃe şi căsătorii cu
poporul de curând înjghebat. Dar megieşii se temeau pentru ei şi
pentru urmaşii lor, de această putere care se ridica ameninŃătoare în
mijlocul lor şi solii romani n-au fost bine primŃi.
Romulus a recurs la o altă strategie, a pregătit în cinstea lui
Neptunus Equester, patronul tagmei cavalerilor, zile festive pe care
le-a numit consualia, l-a care i-a invitat şi pe vecinii. S-a adunat
astfel lume multă, din Caenina, Crustumerium, Antemnae şi o
mulŃime de sabini cu soŃiile lor, din dorinŃa de a vedea noul oraş.
După ce oaspeŃii au apreciat oraşul cu zidurile şi numeroasele sale
locuinŃe, a început spectacolul şi în timp ce atenŃia şi privirile
tuturor erau aŃintite la jocuri, la un semnal dat de Romului, tinerii
romani se repeziră din toate părŃile ca să răpească femeile şi fetele
prezente.
În faŃa oaspeŃilor indignaŃi, Romulus spunea că acest lucru
s-a întâmplat din cauza trufiei părinŃilor care se împotriviseră
căsătoriei lor cu vecinii, că ele vor deveni soŃiile romanilor, cu care
vor împărŃi toate bunurile şi patria şi vor naşte copii.
Ei fiind foarte supăraŃi de acestea s-au dus la Titus Tatius,
regele sabinilor cerându-i să intervină. Dar părinŃii lezaŃi de romani
considerau că Tatius şi sabinii acŃionează prea încet şi pregatiră ei
înşişi război împotriva romanilor năvălind pe teritoriul lor. Pe când
pustiau Ńinutul roman, răspândiŃi în cete, Romulus le iese înainte cu
oastea lui şi într-o luptă uşoară le dovedeşte că mânia fără putere
nu înseamnă nimic. El împrăştie cetele vrăjmaşe, le pune pe fugă
nu înainte de a le lua armele. Apoi Romulus, în fruntea trupelor
211
învingătoare şi ca un erou acoperit de slavă, şi mândru de isprăvile
sale, pentru ca toată lumea să ştie de romani, aşeză armele
căpeteniei vrăjmaşe pe o tipsie anume făurită şi se urcă pe
Capitoliu, colina pe care se va înălŃa vestitul templu a lui Jupiter, şi
depuse acolo trofeul la trunchiul unui stejar, arbore sacru.235

Începuturile Romei ca oraş, Ńine, după o sursă folosită de

Ovidiu Drâmbă, de aportul etruscilor, care ar fi dat numele oraşului
după numele unei famili pe nume rumla.236
Ideea porneşte de la căpeteniile etrusce Tarchu şi Mastarna
care au găsit pe colinele de pe Ńărmurile fluviului Tibru un loc
favorabil economic şi strategic. Ei au înconjurat oraşul, pe un
perimetru de 7 km, cu un zid de apărare; au realizat un sistem de
asanare a mlaştinilor dintre coline şi un sistem de canalizare; au
construit un forum, străzi, sanctuare, o adevărată structură
urbanistică; au impus o organizare socială, politică, religioasă şi
militară. În aceste noi condiŃii a apărut Roma, care, ca urmare a
războaielor purtate pe durata a trei secole, după 509 î.Hr., în timpul
republicii, a unificat Peninsula Italică.237
Scriitorii italieni Giovanni Filoramo şi Marcello
Massenzio ne sugerează ideea că Roma este una din cetăŃile
care existau şi în Italia antică, dar care s-a impus cu începere
din secolele VIII-VII î.Hr., prin aportul indoeuropenilor care
au pătruns în peninsula italică dinspre Europa Centrală şi
Răsăriteană, aducând cu ei obiceiuri, tradiŃii religioase şi
culturale, instituŃii sociale, sisteme de clasificare şi tehnici de
cultivare a pământului, pe care în decursul timpului le-au
modificat şi adaptat la noile lor cerinŃe, suportând influenŃele
culturii etrusce, a coloniilor greceşti din Italia meridională şi

235 Titus Livius, op.cit., pag. 17-23

236 Ovidiu Drâmbă, Op.cit., pag. 707.
237 Ibidem, pag. 708.
212
influenŃe feniciano-punică238, context în care nu se mai poate
vorbi despre o Romă la origini romană, dar care explică
literatura legendară alcătuită despre întemeierea cetăŃii. Aşa
s-ar explica şi de ce Roma şi-a însuşit cu uşurinŃă zei străini,
folosindu-se de termenul evocatio, evocare, formulă rituală
de origine străveche, păstrată în Arhivele Vaticanului, care
arată cum comandantul trebuia să rostească evocatio în faŃa
duşmanilor pentru a-i îndemna pe zei să-i abandoneze şi să se
ducă binevoitori la Roma, unde s-ar fi bucurat de o mare
cinstire.239
Dumitru Tudor susŃine ipoteza clasică ce arată că
numele de Roma semnifică cel mai însemnat oraş al
Peninsulei Italice şi capitala Imperiului Roman, aşezată în
Latium, pe cursul inferior al Tibrului. Oraşul s-a întins pe
cele şapte coline numite septimontium: Quirinal (Collis
Quirinalis), în italiană colle Quirinale. Cuprinde şi înălŃimile
secundare ale Collis Latiaris; Collis Mucialis şi Collis
Salutaris; Aventin (Mons Aventinus), în italiană Aventino;
Caelius (Mons Caelius), în italiană Celio. Panta sa orientală
purta denumirea de (Caeliolus), în italiană Celiol; Viminal
(Collis Viminalis), în italiană colle Viminal; Capitoliu (Mons
Capitolinus), în italiană colle Campidoglio. O şa (Asylum)
desparte coama nordică (Arx) de cea sudică (colina
Capitolium propriu-zisă); Palatin (Mons Palatinus), în
italiană Palatino. Pantele sale occidentale poartă numele
Germalo (Cermalus) şi Esquillin (Mons Esquilinus), în
italiană Esquilino. Sunt cunoscute ramificaŃiile sale (Oppius),
(Cispius) şi (Fagutal), în italiană Oppio, Cispio şi Fagutale.
Toate cele şapte coline sunt la est de râul Tibru, în italiană

238 Giovanni Filoramo, Marcello Massenzio, Massimo Raveri, Paolo

Scarpi, Manual de istorie a religiilor, Editura Humanitas, Bucureşti,
2004, pag. 100.
239 Giovanni Filoramo, Marcello Massenzio, Massimo Raveri, Paolo
Scarpi, Op.cit., pag. 101.
213
Tevere. A mai existat o colină separată, care nu este cuprinsă
în lista celor şapte coline (colle Velia), netezită în secolul al
XX-lea, pentru deschiderea drumului spre Forul Imperial.A
mai existat un lanŃ de dealuri care lega pantele Capitoliului
cu cele ale Quirinalului, escavat în secolul al II-lea, pentru a
se putea construi complexul ce cuprinde Forul lui Traian.
Dealul ce apare în inscripŃia de pe Columna lui Traian, cu o
înălŃime considerabilă, este interpretat ca fiind acest deal
dispărut.240
Regele ei legendar a fost Romulus, iar după el au urmat
alŃi şase regi: Numa Pompilius, Tullius Hostilius, Ancus Martius,
Tarquinius Priscus, Servius Tulius şi Tarquinius Superbus, ultimii
trei fiind, ca şi numele oraşului, de origine etruscă.. După aceştia,
în 509 î. Hr., Roma devine Republică. Astfel statul roman a
parcurs trei mari perioade, şi anume: perioada RegalităŃii, a
Republicii şi a Imperiului, toate ilustrând o istorie unică şi
exemplară. 241
Principale etape ale operei de cucerire, federalizare şi
unificare a Italiei înterprinse de Roma au fost:242
*războaiele contra frigii latine conduse de oraşul Alba Longa
(teminate în 338 î.Hr.) care au dus la unificarea Latiumului sub
autoritatea Romei;
*încheierea de tratate cu Cartagina (anii 509 şi 348 î.Hr.);
*războiul contra puternicului oraş-stat etrusc Veies (406-396
î.Hr.);
*momentul dramatic al cuceririi şi jefuirii Romei de către celŃi
(387 î.Hr.);
*războaiele îndelungate contra federaŃiei triburilor samnite (343-
272 î.Hr.) contra celŃilor din nordul Italiei (285-282 î.Hr.) contra
coloniei greceşti Taranto (282-272 î.Hr.) şi a aliatului ei Pyrros,
regele Epirului (280-275 î.Hr.);

240
Cf. Vikpedia
241 Dumitru Tudor, Enciclopedia civilizaŃiei romane, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 679.
242 Ovidiu Drâmbă, Op.cit., pag. 708.
214
*primul act al politicii mediteraneene a Romei (262 î.Hr.);243
Epopeea militară desfăşurată metodic de-a lungul a şapte
secole, a făcut dintr-un mic oraş stat stăpânul unuia dintre cele mai
mari Imperii pe care le cunoaştem în istorie.
În prima perioadă a RegalităŃii, populaŃia Romei era
împărŃită în trei triburi, corespunzând populaŃiilor latine, sabine şi
etrusce. La rândul lor ele erau împărŃite în câte zece curii, iar
fiecare curie era împărŃită în zece ginŃi, iar în final, ginta se
împărŃea în mai multe ramuri sau familii. Tatăl, numit pater
familias, avea o putere aproape absolută asupra membrilor, a
bunurilor şi a sclavilor familiei. Se întruneau în treizeci de adunări
separate, numite comiŃii curiate, adunări ce hotărau asupra
problemelor importante cum ar fi: legile ce se propuneau;
declararea războiului; condamnarea la moarte a vreunui cetăŃean
roman, şi altele asemenea.
ComiŃiile alegeau regele şi magistraŃii, iar activitatea
regelui era controlată de senatul compus din trei sute de patricieni,
care erau de fapt consilierii regelui. Regele era comandantul şef al
armatei, judecătorul suprem şi Marele Preot.
Negustorii şi meşteşugarii erau oameni liberi, cu drept de a
avea pământ în posesie, de a încheia acte juridice, dar şi cu
obligaŃia de a presta serviciul militar. Un patrician avea un număr
de clienŃi, străini stabiliŃi la Roma, oameni săraci, uneori Ńărani sau
sclavi eliberaŃi, liberŃi. ToŃi aceştia făceau parte din clasa
plebeilor, ei având obligaŃia de a-l ajuta pe patron sub orice formă,
acesta îi datora în schimb clientului protecŃie şi ajutoare
economice.
În perioada Republicii populaŃia a fost împărŃită după
avere în cinci clase, fiecare clasă fiind obligată să dea un anumit
număr de centurii, unităŃi de câte o sută de soldati. Regimul
monarhic a fost înlocuit cu instituŃia magistraturilor. Un magistrat
deŃinea fie puteri legislative, fie executive, fie de decizie sau
control. Primul loc în rândul magistraŃilor, aleşi pentru un an de
zile, îl ocupau cei doi consuli, ca puterea supremă executivă.

243 Ibidem, pag. 708.

215
 Praetorul avea atribuŃii judiciare, organiza instanŃele şi
stabilea formulele proceselor. Senatul era instituŃia supremă a
Republicii, senatorii bucurându-se de numeroase privilegii, fiind
numiŃi pe viaŃă.
În perioada Imperiului ce începe în anul 30 î. Hr., odată
cu inaugurarea principatului lui Octavianus, căruia i se acorda
epitetul de Augustus, cel demn de veneraŃie.

ViaŃa cea de toate zilele în Roma antică

În prima perioadă romană, ocupaŃia de bază a fost cea
agricolă. Se cultiva: mei, grâu, orz, viŃă de vie, pomi fructiferi atât
pe micile proprietăŃi cât şi pe latifundii. Pomii cei mai apreciaŃi
erau: măslinii, merii, perii, smochinii, migdalii, cireşii, rodii,
gutuii, nucii, piersicii. Gama de legume şi zarzavaturi era foarte
largă, în gospodării se creşteau păsări, şi de asemenea era deosebit
de dezvoltat albinăritul, existând chiar stupari de profesie.244
În privinŃa profesiilor se delimitau: zidarii, meşterii,
meşteşuguriii, metalurgiştii,245 cizmarii şi brutari specializaŃi
pentru pâinea albă, intermediară şi cea de calitate inferioară pentru
sărăcime şi sclavi. Alte domenii profesionale erau: olăritul,
prelucrarea sticlei, confecŃionarea Ńesăturilor de lână şi tâmplăria
de lux.246
Serviciul militar era obligatoriu pentru toŃi cetăŃenii de la
17 la 60 de ani, cei care se eschivau îşi pierdeau cetăŃenia romană,
putând fi vânduŃi ca sclavi. Armata romană era împărŃită în legiuni,
fiecare legiune având zece cohorte, iar numărul soldaŃilor unei
legiuni varia între 4200 şi 6000. În timpul lui Augustus se puteau
înrola în rândurile trupelor auxiliare, voluntari din provinciile
cucerite, ceea ce le dădea dreptul la cetăŃenie romană. Durata

244 Ovidiu Drâmbă, Op.cit., pag. 721.

245 Romanii au învăŃat de la etrusci tehnicile prelucrării metalelor, iar în
ceea ce priveste volumul considerabil al activităŃii metalurgice legate de
nevoile militare, echipament şi armament, exista un număr mare de
războaie purtate aproape continuu de romani. În mine se folosea mâna de
lucru a sclavilor şi a celor condamnaŃi la muncă silnică.
246 Ovidiu Drâmbă, Op.cit., pag. 723.
216
serviciului militar era de 20 de ani, iar în trupele auxiliare de 25 de
ani. Ca armament foloseau: suliŃa, lancea, sabia iberică, pumnalul;
alte tipuri de arme: arcul şi praştia. Ca arme de apărare: casca,
scutul, care era ornat cu embleme cu rol magic, cuirasa sau cămaşa
de zale. Disciplina era extrem de severă, iar ca distincŃii militare
erau medalii de aur sau argint şi mai presus de toate era cununa cu
frunze de laur. Începând din secolul III î.Hr., generalului victorios i
se acorda titlul de imperator şi i se organiza intrarea triumfală în
Roma.
Legea celor 12 Table enunŃa principiul egalităŃii tuturor
cetăŃenilor în faŃa legii.
Despre împărŃirea poporului în clase şi pături sociale,
aceasta se făcea fie pe baza originii, fie în baza averii. Astfel
existau nobilitas care includea patricienii şi vârfurile plebeilor
bogaŃi, membri ai senatului şi persoane ce deŃinuseră anumite
magistraturi. Între nobilitas şi poporul de rând se situa ordinul
cavalerilor, equites,care purtau ca semne distinctive inelul de aur şi
toga tivită cu o fâşie îngustă de purpură.
Cei mai numeroşi erau Ńăranii liberi. Caesar, care a fondat
numeroase colonii în provinciile romane, a dat pământ atât foştilor
soldaŃi cât şi cetăŃenilor liberi.
Pe ultima treaptă se situau sclavii al căror număr a crescut
enorm în urma războaielor de cucerire. La început sclavul putea fi
vândut, dăruit sau lăsat moştenire prin stăpânire de către stăpânul
său care avea asupra lui drept de viaŃă şi de moarte. Sclavii nu
aveau nici un drept. Marii proprietari aveau până la 500 sau chiar
1000 de sclavi.247
ComerŃul i-a amploare odată cu apariŃia monedei oficiale
în secolul IV î.Hr. În marile antrepozite ale Romei intrau mărfuri
aduse din îndepărtatele hotare. În provinciile cucerite, romanii
menŃineau monopolurile locale, volumul importului fiind, în
general, cu mult superior volumului de mărfuri exportate.
Activitatea comercială era, pe uscat, mult uşurată de reŃeaua de
drumuri care totaliza aproximativ 90.000 de km. amenajate iniŃial

247 Ibidem, pag. 715-719.

217
în scopuri militare, dar folosite, începând cu secolul II î.Hr., şi de
negustori. În construcŃia podurilor, romanii i-au întrecut cu mult
pe greci, astfel că, cel mai lat pod din Roma avea 11 metri iar cel
mai lung era cel construit de, inginerul lui Traian, Apolodor din
Damasc, la Turnu Severin, cu o lungime de 1.127 metri.
LocuinŃele erau la început atrium, o locuinŃă cu o singură
încăpere; mai târziu din atrium s-au deschis una sau mai multe
încăperi laterale; iar triclinium reprezenta camera în care se lua
masa, sufrageria. Camere de baie existau numai în casele celor
foarte bogaŃi, casele acestora având şi o curte interioară cu:
gradină, statuete, măsuŃe de marmură, un mic bazin şi fântâni
arteziene. Spre deosebire de casa modernă, casa romană era
orientată spre interior. Pe lângă casa din oraş numita domus, marii
proprietari aveau pe domeniul lor şi o locuinŃă numită villa rustica,
în jurul căreia se concentra întreaga gospodărie. Marii bogătaşi îşi
mai construiseră locuinŃe de lux, numite villa urbana, ele aflându-
se în apropierea oraşului. Faimoase erau vilele lui Cicero, Plinius
cel tânăr şi ale Împăratului Hadrian. Dar majoritatea locuitorilor
Romei locuiau în case de închiriat numite insulae, ceva
asemănător blocurilor din zilele noastre.248
Cultul s-a manifestat la Roma în două forme: cultul casnic
şi cultul public.
Cultul casnic sau familial era oficiat de către capul
familiei, pater familias, centrat pe venerarea strămoşilor şi a zeilor
protectori. Cultul familial nu a suferit transformări în cursul
antichităŃii, până la adoptarea creştinismului. El a reprezentat
elementul de stabilitate şi de tradiŃie religioasă.
Cultul public nu a avut niciodată grandoarea şi
dimensiunile întâlnite la alte popoare, fiind mai curând o
componentă a activităŃii civice. Cultul public a fost de mai multe
ori reorganizat, prin integrarea unor credinŃe orientale.
TradiŃia istorică atribuie organizarea ceremonialului, a
primului calendar şi întemeierea colegiilor sacerdotale, celui de-al
doilea rege: Numa Pompilius.

248 Ibidem, pag. 723-724.

218
 Cultul public, controlat de stat, era condus de rege şi, mai
târziu, de împăraŃii care vor ocupa functia de Pontifex Maximus,
Marele Preot. Corpul sacerdotal era compus din mai mute categorii
de slujitori, organizaŃi în colegii şi confrerii. Cel mai important era
Colegiul Pontifilor, compus iniŃial din 4, apoi din 8 şi chiar 15
membri, conduşi de Pontifex Maximus, care era ales pe viaŃă şi se
bucura de un mare prestigiu. Pontifii stabileau ritualurile şi
formulele magice, supravegheau celelalte colegii, erau istoriografi
şi jurişti, întocmeau calendarul, aveau în subordine: flaminii şi
vestalele.
Flaminii erau preoŃi dedicaŃi doar anumitor divinităŃi,
funcŃia lor pare a fi cea mai veche deoarece chiar în primii ani ai
istoriei romane sunt mentionaŃi flaminii zeilor ce alcătuiau triada
capitolină; se presupune că oficiau în templele zeilor respectivi şi
conduceau ceremoniile din cadrul sărbătorilor dedicate acestuia.
Vestalele, slujitoarele zeiŃei Vesta, alcătuiau singurul
colegiu de preotese. Ele erau în număr de şase, conduse de Marea
Vestală, slujeau 30 de ani începând cu vârsta de 10 ani şi respectau
condiŃia esenŃială a funcŃiei lor: castitatea. În compensaŃie, aveau
numeroase avantaje, căci locuiau într-o clădire specială lângă Forul
Roman, puteau cere graŃierea unui condamnat, păstrau în Templu
testamentele unor personalităŃi, iar cei care le ofensau plăteau cu
viaŃa.
Romanii nu consultau oracole cu excepŃia CărŃilor
Sibiline, care conŃineau prezicerile celebrei Sibila din Cumae.
Cultul public cuprindea: precatio, rugăciunea rostită de
oficiant şi repetată întocmai de cei prezenŃi; supplicatio, o
rugăciune solemnă rostită în caz de mare primejdie; votum prin
care se invoca ajutorul zeilor, în schimbul unor anumite promisiuni
şi devotio, când se oferea propria viaŃă.
DivinităŃilor li se ofereau ofrande de: cereale, fructe, flori,
iar ca sacrificii se aduceau animale şi păsări.

219
 Calendarul religios roman cuprindea sărbători legate de
întemeierea Romei, 21 aprilie, de solstiŃii şi echinocŃii, sau
dedicate zeilor.249
Compilarea calendarului Ńinea de competenŃa colegiului
pontificat. Un pontif avea sarcina de a observa luna şi anunŃa
regelui sacral apariŃia lunii noi Regele convoca la adunare poporul
şi proclama începutul lunii, indicând data la care aveau să cadă
nonele, la primul pătrar al lunii şi idele, cu prilejul lunii pline.
Luna calendaristică bazată pe ciclul lunar era divizată în trei părŃi:
calendele, nonele şi idele. La Roma, ca şi în alte părŃi, coincidenŃa
imperfectă dintre ciclul lunar cu care se măsura anul prin
intermediul lunaŃiei şi ciclul solar, impusese intercalarea câtorva
zile până la reforma lui Iulius Caius Caesar, promulgată în anul 46
î.Hr., care introduce anul bisect, la sugestia matematicianului şi
astrologului Sosigene.
Numărul zilelor anului depindea de autoritatea pontificilor
cu consecinŃe politice asupra duratei magistraturilor.250
Un calendar anterior, Calendarul din Anzio, s-a descoperit
în 1915 atestă sărbători care se regăsesc neschimbate în diferite
calendare şi dezvăluie prezenŃa unui nucleu originar care nu face
decât să trimită la calendarul arhaic. Instituirea calendarului din
Anzio era atribuită în mod tradiŃional lui Numa, care ar fi mutat
începutul anului în Ianuarie şi ar fi ridicat la 12 cele 10 luni ale
calendarului precedent, ce începea în Martie, Februarie fiind luna
cu care se închidea anul.
Astfel, calendarul cadenŃa cu meticulozitate toate
activităŃile anului şi reprezenta controlul exercitat de Roma asupra
timpului, în mod simbolic, Ńintuit prin cuiele înfipte în peretele
templului lui Jupiter Capitolinul, începând din anul 509 î.Hr.
Calendarul devenea, pentru Roma, un instrument prin care canaliza
şi controla suspendările periodicce ale timpului, reprezentate de
ocaziile festive. Sărbătorile erau distribuite de-a lungul întregului

249 Elena Cozma, Istoria religiilor -manual opŃional pentru liceu, Editura
Polirom, Bucureşti, 2000, pag. 82.
250 Giovanni Filoramo, Marcello Massenzio, Massimo Raveri, Paolo
Scarpi, Op.cit., pag. 113.
220
an, iar această organizare minuŃioasă şi amănunŃită se reflecta în
cultul public, care, potrivit dreptului pontifical, se celebra pentru
popor pe cheltuiala statului. DivinităŃile principale se bucurau de
un cult pe vârfurile dealurilor, de unde dominau Cetatea.
Organizarea timpului şi a spaŃiului în sens sacral, distribuirea
cultului pe baza calendaristică şi teritorială, dar şi personală, sunt
expresia simbolică şi sintetica a Romei.251

Câmpul credinŃelelor religioase romane cuprinde un

evantai de zeităŃi ce stau în legătură cu cerul, timpul, activităŃile
agricole, păstoritul, războiul, viaŃa cetăŃii, viaŃa casnică, relaŃiile de
familie, cultul strămoşilor şi culte esoterice sau de mistere. Pe acest
considerent se pot grupa în: credinŃe politeiste şi culte de mistere.

1) CredinŃe politeiste252
Pentru că avem o mulŃime de zeităŃii, au fost rânduite în
ordine alfabetică.
Ceres, îngloba în sine pe Terra Mater sau Tellus Bona Dea
şi pe Ops şi era personificare a pământului, mama câmpurilor şi
zeiŃa fecundităŃii şi a căsătoriei. Până astăzi se mai aruncă, peste
tinerii miri boabe de grâu, simbol al fecundităŃii şi al bogăŃiei.
Ceres a fost cunoscută mai întâi în regiunea Campaniei. Romanii
au adoptat-o sub dictatorul Postumius, prin anul 493, î. Hr.
Hotărârea adoptării ei a fost luată după cercetarea “CărŃilor
Sibiline”. ZeiŃei i-a fost ridicat un templu la Roma. Cultul, de
mistere, clasat între “sacra peregrina” i se oficia în ritul grec şi
pentru început numai de către preotese aduse din Grecia. Principala
sărbătoare era “Cerealia”celebrată la început numai cu ocazii
extraordinare, iar mai târziu, în fiecare an la data de 12 sau 14
aprilie. Cerealia era o sărbătoare veselă care comemora întoarcerea
Prosepinei (Persefonei) pe pământ, şi începerea unui nou ciclu al
vegetaŃiei. În cadrul cultului sărbătorii intrau: sacrificii, jocuri şi
procesiuni populare. Alături de acestă sarbătoare, i se mai celebra,

251 Ibidem, pag. 114.

252
Cf. Volumului nostru “Istoria şi filosofia relligiilor”, note de curs
aprute în editura Umbria, Baia Mare, 199, paginile 187-198.
221
prin luna August, o zi, a recoltei, în care, după nouă zile de
abstinenŃă conjugală, femeii îmbrăcate în haine albe de in,
împodobite cu coroane de spice pe cap, îi prezentau roadele
recoltei. Ceres era reprezentată într-o mână cu un cosor, iar în
cealaltă cu un mănunchi de spice, semnele recoltei.
Ianus este una dintre cele mai vechi divinităŃi romane.
Cultul său a precedat cultul lui Jupiter. Ianus este o divinitate
casnică care locuieşte în pragurile uşilor şi al porŃilor de intrare şi
ieşire. Este astfel patronul începuturilor şi al finalităŃii lucrurilor.
Reprezentarea lui este în două feŃe, cu una priveşte spre interior,
iar cu cealaltă spre exterior; una fiind simbol al Lunii, iar cealaltă
simbol al Soarelui. Ca stăpân al porŃilor el era şi păzitorul tuturor
intrărilor terestre, fluviale şi maritime. Fiecare activitate umană era
fundamentată prin prezenŃa şi lucrarea lui. El a fost acela care a
vegheat asupra apariŃiei vieŃii umane individuale şi colective, a dus
la naşterea lumii, a zeilor, a universului însuşi, fiind totodată şi
tatăl oamenilor. În Forumul roman, cele două porŃi: Paxa şi
Victoria erau închise în timp de pace, pentru ca pacea şi victoria să
nu lipsească din cetate, iar în vreme de război ele erau deschise,
pentru ca pacea şi victoria să-i însoŃească pe soldaŃii romani. I se
aduceau rugăciuni, de cu zorii zilei, el fiind invocat pentru
începutul fiecărei zi. De asemenea prima lună a anului îi purta
numele “Ianuarius”. Lui i-au fost consactrate “calendele” care se
serbau în primele zece zile ale anului. În ziua de şapte ianuarie i se
aduceau ofrande, iar de nouă ianuarie “Agonalia” i se jertfea un
berbec. Pe parcursul calendelor, romanii îşi făceau urări de bine şi
schimbau între ei cadouri. TradiŃia romană legendară face din
Ianus cel dintâi rege care a domnit în Latium pe vremea când zeii
petreceau împreună cu oamenii, în “epoca de aur” a omenirii.
Iunona o divinitate atestată la toate popoarele italice. În
perioada elenistică a fost asimilată de Hera. La origine a fost
adorată ca o divinitate lunară, iar mai apoi a fost consacrată
căsătoriilor, femeilor însărcinate, naşterilor şi primelor zile ale
noilor născuŃi, pe care-i proteja. A ajuns să fie expresia ideală a
tuturor matroanelor romane, fiind numită: Iunona Populania,
Iunona Caprotina şi Iunona Martialis. Protectoare a familiei a
ajuns şi protectoare a cetăŃii. Ei i se atribuie salvarea Romei, de la
222
invazia galilor din anul 300 î. Hr. când Iunona a stârnit gâştele
trezind romanii să salveze capitoliul. Pasărea consacrată ei era
gâsca. Ea făcea parte din Triada Capitolina, în stânga lui Jupiter:
Iunona Regiana, Jupiter şi Minerva. Calendele de la începutul
lunilor îi erau ei consacrate. De asemenea la 1 martie se celebra în
onoarea ei (acum având numele de Iunona Luciana)
“Matronalia”o sărbătoare la care nu participau celibatarii şi nici
femeile de moravuri uşoare. De “Matronalia” soŃul şi copii ofereau
soŃiei, respectiv mamei cadouri, iar zeiŃei i se aduceau jertfe de
miei. Sub numele Iunona Caprotina se celebra în nonele lui iulie o
zi veselă a pământului, dar şi a ferilităŃii. Iunona Regiana avea ca
zi fastă 1 octombrie. Iunona avea un sanctuar în templu capitolin
alături de Jupiter, şi un altul pe Colina Arx. Din pricina numirilor
şi funcŃiilor sale, Iunona a fost reprezentată ca o femeie cu copii, o
războinică cu scut şi lance, o regină cu sceptru, panteră, voal şi
păun.
Jupiter divinitatea supremă a religiei romane; stăpânul
cerului şi al oamenilor, care şi-a câştigat locul în panteonul roman
prin asimilarea unor vechi divinităŃi italice; Mars, Ianus, Vulcanus.
La început a fost adorat ca divinitate agrară, dar cu vremea s-a
identificat cu Diaus Pater, şi ca şi Zeus, la greci, Jupiter va fi zeul
cerului strălucitor şi zeu atmosferic. Ca atare va primi numiri ca:
Jupiter Pluvius (al ploii), Jupiter Tonans (al tunetului), Jupiter
Fulguralis (al fulgerului), Jupiter Lucetius (al luminii), Jupiter
Silvanus (al pădurii), Jupiter Fagatalis (al arborilor), Jupiter
Ruminius (al vitelor), Jupiter Terminus (al hotarelor).
Jupiter asigura fertilitatea pământului. Lui îi erau
consacrate principalele sărbători legate de strânsul recoltelor. El
proteja căsătoriile, veghea supra fecundităŃii familiale şi asupra
fidelităŃii în căsnicie pedepsind infidelitatea. I se aduceau ofrande
în cele mai importante momente ale vieŃii. Domeniile agricol şi
familial erau cele două evidenŃe ale multiplei protecŃii pe care acest
zeu omipotent şi omniprezent le asigura. Căci el veghea şi asupra
Romei şi a statului roman, calitate în care avea epitete definitorii
învăluite în legende. De exemplu, Asa Stator = Cel care opreşte, i
se trage de la oprirea înaintării sabinilor. Este un epitet dat de
însuşi Romulus, care i-a promis şi ridicarea unui sanctuar pe locul
223
orpirii sabinilor; Jupiter Feretrius, cu înŃelesul de a primi parte din
prăzile de război, practică foarte veche, consemnată îndeosebi în
Egipt, unde templele şi-au dobândit sclavii din prizonierii de
război. În această calitate Jupiter veghea ca buna credinŃă să fie
condiŃia sine qua non a relaŃiilor dintre state. În templul lui Jupiter
se găsea piatra folosită de preoŃii colegiului ”Fetiales” care oficiau
la încheierea tratatelor internaŃionale; Jupiter Hospitalis = Jupiter
ospitalier, patronul ospitalităŃii, şi al Ńinerii jurămintelor sau
cuvântului dat (onoarei); Jupiter Optimus Maximus = Prea bun şi
mare, defineşte personalitatea sa divină, magistraŃia sa prin care
deŃinea formele multiple şi variate ale puterii; Pistor = Brutarul.
Este o denumire pe care a primit-o pe timpul asediului Romei de
către “gali”. Aceştia aveau de gând să-i înfrângă pe romani prin
înfometare. Dar romanii au cerut sfatul zeului Jupiter, care le-a
recomandat să arunce de pe metereze, peste asediatori, ceea ce
aveau ei mai scump în cetate. Atunci ei au frământat făina, pe care-
o mai aveau ca hrană şi au copt pâini pe care le-au aruncat
asediatorilor gali. Văzând această faptă nemaîntâlnită, galii au
crezut ca poporul Romei are provizii din destul şi despresurând
cetatea au părăsit lupta. Drept recunoştinŃă pentru această victorie
neaşteptată, i-au zis lui Jupiter “Pistor”, adică brutarul.253
Templul său, de pe Palatin, era un locaş în care se îmbina
religiosul cu politicul. Acolo se păstrau “CărŃile sibiline, legile şi
tratatele”, de acolo se pleca în expediŃiile militare şi tot acolo se
întorceau vicorioşi împăraŃii şi la templul lui urcau să îmbrace toga
virilă tinerii. Într-o încăpere a acestui templu-palat se Ńineau
adunările zeilor, prezidate de Jupiter, care stătea pe un tron înalt,
aşa cum îl prezintă poetul Ovidiu254: ”Joe (Jupiter) cheamă pe zei
la întrunire; ei fără zăbavă veniră/ E sus o cale în cer, care-n
vremea senină se vede,/ Strălucitor de albă fiind: Calea Laptelui.
Merg pe ea / Zeii mari când se-ndreaptă spre casa regească a lui
Joe (Jupiter)/ Cel care tună; şi atrii de zei cu rang mare se-nşiră-n

253 Anca Balaci, Mic dicŃionar de mitologie greacă şi romană, Editura

Mondero, Bucureşti, 1992, pag. 317-318.
254 Publius Ovidius Nasso, Metamorfoze, Libri XV, Editura Academiei,
Bucureşti, 1959, pag. 22-23.
224
dreapta şi-n stânga;/ Prin uşi deschise, mereu ies şi intră./ Plebea
stă mai la o parte. În faŃă şi pe două laturi/ Cei mai puternici dintre
zei aşezat-au penaŃii./ Acesta-i locul pe care dacă aş cuteza să
vorbesc, îndrăzneală/ Cred c-aş avea să-l numesc Palatinul din
cerul cel mare./ Când zeii s-aşezară în sala de marmură, Joe, stând
sus/ Pe tronul mai înalt, sprijinindu-se-n-sceptrul de fildeş,/ Clatină
pletele-nfricoşătoare de trei-patru ori”
Ziua aniversară a zidirii templului era 13 septembrie, ziua
investirii în funcŃie a noilor consuli. Lui Jupiter îi erau consacrate
“idele”, adică zilele de la mijlocul lunii. Adorat chiar şi în
provincii, unde asimilase zeii locali, era reprezentat cu barbă,
îmbrăcat cu mantie, şi cu simboalele: fulgerul şi acvila.
Lares erau divinităŃi protectoare ale familiei şi ale casei.
Întruchipau sufletele strămoşilor morŃi care vegheau asupra
urmaşilor. După o altă versiune, larii, în număr de doi, erau fraŃi
gemeni-fiii zeului Mercurius şi al nimfei Lara. Lara a dat în vileag
dragostea lui Jupiter pentru Iuturna vorbindu-i Iunonei despre
infidelitatea soŃului ei. Drept pedeapsă Jupiter i-a smuls Larei
limba din gură, apoi a încredinŃat-o lui Mercurius ca s-o
călăuzească în Hades, dar Mercurius a abuzat de ea şi astfel a
născut Lara pe gemenii Lari sau Lares.255Lares au tot probabil o
origine etruscă. Cultul lor vine din vremurile ancestrale în care
morŃii se îngropau sub vatra casei. Lares mai protejau drumurile,
pe lângă care, cu vremea erau amplasate, la ieşirea din cetăŃii,
necropolele. Lares erau reprezentaŃi ca doi tineri purtând în mâini
fructe. Li se oferea lunar ofrande de prăjituri din făină şi miere,
lapte, vin şi flori.
Marte fiu al lui Jupiter şi al Iunonei şi una dintre cele trei
divinităŃi protectoare ale Romei (alături de Jupiter şi Quirinius) era
considerat de drept şi de fapt ca tată al primului rege roman
“Romulus”. La origini este un zeu al renaşterii naturii vegetale, de
unde şi luna “Martie”, prima a calendarului roman, care-i poartă
numele. Din cauză că latinii obişnuiau să-i închine copiii născuŃi
primăvara, pe care nu-i sacrificau, ci-i trimiteau la fruntarii să facă
noi cuceriri, cu alte cuvinte, să-şi găsească o nouă patrie şi prin

255 Anca Balaci, Op. cit. Pag. 225.

225
prezenŃa lor acolo s-o apere pe cea lasată în urmă, zeul protector al
acestora primeşte treptat caracter războinic. Îi erau reprezentative:
calul, lupul şi ciocănitoarea. Avea un altar pe “Câmpul lui Marte”,
unde se sărbătoreau principalele zile închinate lui: 27 februarie şi
14 martie.
Manes divinităŃi subpământene care întruchipau sufletele
strămoşilor apropiaŃi. Ei erau genii protectoare care supravegheau
viaŃa de familie. De asemenea hotărau lungimea anilor urmaşilor
lor. Iar când aceştia repausau, ei îi călăuzeau până la fluviile
Infernului. Cei mai apropiaŃi manes erau tatăl şi bunicul. Aveau
zile de sărbătoare: Parentalia, care se Ńineau în luna februarie şi
Lemuria, care avea loc în luna mai. Parentalia era o sărbătoare în
care magistraŃii nu-şi mai purtau însemnele, templele erau închise,
focurile se stingeau la altare şi nu se mai făceau nunŃi, morŃii se
întorceau pe pământ şi se hrăneau cu hrana de pe morminte.256Dar
ceea ce liniştea sufletele strămoşilor era mai ales “pietas” (animas
placare paternas). Deoarece în calendarul roman, februarie era
ultima lună a anului, ea împărtăşa condiŃia fluidă, haotică, zice
Mircea Eliade,257caracteristică intervalului dintre ani.
Lemuria Ńinea trei zile, în 9, 11 şi 13 mai. Şi în cadrul acestor zile
se credea că morŃii se reîntorceau pe pământ şi îşi vizitau rudele.
Ca să-i împace şi să-i împiedice să ducă cu ei pe unul dintre cei vii
ai al casei, capul familiei lua seminŃe negre de bob şi le arunca
rostind: ”mă răscumpăr pe mine şi pe ai mei, cu bobul acesta”.
Apoi lovind puternic un obiect de bronz (un taler) făcea zgomot
spre alungarea manilor, rostind de nouă ori formula: ”Mani ai
părinŃilor mei, plecaŃi!”
Minerva zeiŃa înŃelepciunii, a artelor şi a strategiilor
războinice. La origine a fost o divinitate etruscă. Ea apare pentru
cea dintâia oră la “Marele sacrificiu” (Lictisternium) din anul 537,
î. Hr. şi de atunci a făcut parte din grupul celor 12 mari zei romani.
Alături de Jupiter Optimus Maximus şi de Iunona Regiana făcea
parte din “Triada Capitolina”. La Roma cel mai vechi sanctuar îl
avea pe colina Aventinului, iar sărbătoarea în cinstea ei se Ńinea la

256 Ovidiu, Fasti, II, 533, 557-567; 565-576.

257 M. Eliade, Op. cit., II, pag. 117.
226
19 martie şi se numea “Quinquatrus”. În această zi tineretul avea zi
liberă şi ducea dascălilor plata pentru lecŃii (“minerval”). În arene
aveau loc circuri, sacrificii şi lupte cu gladiatori. De asemenea cu
acest prilej se întâlneau corporaŃiile de postăvari, cizmari, dulgheri,
blănari, etc. Minerva mai proteja asociaŃiile de medici “Minerva
medica”, pictori, sculptori, muzicieni, scriitori, etc.
Penates erau divinităŃi protectoare ale familiei, ale casei şi
ale statului Roman. Pentru ei ardea neîncetat în casă o flacără.
Penates au fost aduşi din Frigia de către Tarquinius cel Bătrân sau
din Troia de către Aeneas. Împreună cu Lares şi cu Vesta (focul
sacru) formau triada protectoare a familiei romane. Penates se
puteau moştenii. Adesea ei nu ajungeau la o condiŃie pur divină.
Fericitul Augustin258aminteşte cu umor cum se invocau: Vaticanus
şi Fabulinus, pentru a-l ajuta pe noul născut să scâncească; Educa
şi Polina pentru a-l face să mănânce şi să bea; Abeona, (proteja
drumeŃii) ca să-l facă să meargă în picioare, etc. Aceste divinităŃi,
sunt lipsite de personalitate, puterea lor nu depăşeşte zona limitată
în care acŃionează, morfologic ele nu împărtăşesc condiŃia zeilor.
Quirinius este o veche divinitate războinică de origine
sabină. La romani era numele divin al lui Romulus, după dispariŃia
acestuia într-o furtună. Cultul lui era celebrat de unul din cei trei
“flamen majores”. Sărbătoarea Ńinută în cinstea lui se numea
“Quirinalis”(17 februarie) şi avea aspectul de carnaval. Avea un
templu pe colina Quirinalului.
Venus o veche divinitate latină protectoare a vegetaŃiei şi a
fertilităŃii. A fost identificată cu Afrodita, din mitologia greacă.
Vesta fiica lui Saturnus o divinitate latină protectoare a
focului sacru, şi prin el a statului şi a căminului familial. Numele ei
este de origine indo-european şi înseamnă “a arde”. Ea îşi avea
locul bine definit alături de Lares, de Manes şi de Penates. Cultul
ei era simplu şi consta din întreŃinerea “focului sacru”. Această
întreŃinere o asigurau “vestalele”, care erau şase fecioare alese de
mici, pe când aveau vârsta de aproximativ 10 ani şi consacrate
până la 30 de ani sau chiar pe toată viaŃa. Colegiul vestalelor avea
în frunte pe “Virgo Vestalis Maxima” şi Ńineau direct de “Colegiul

258 Fericitul Augustin, De civitate Dei, VII, 3.

227
Pontifical”, condus de “Pontifex Maximus”, care putea fi chiar
regele. Tot din cadrul Colegiului Pontifical făceau parte: ”Colegiul
flaminilor” şi “Colegiul Augurilor”. Virgo Vestalia Maxima avea
dreptul de a graŃia infractorii, duşi spre execuŃie şi pe care-i
întâlnea în drumul ei. Vestalele aveau îndatorirea sacră de a
rămâne caste. Cele care nu-şi respectau jurământul de castitate erau
îngropate de vii.
Sanctuarul Vestei era de formă rotundă. Toate celelalte
temple erau de forme patrate sau dreptunghiulare. Această
deosebire se datorează, după cum explica şi Georges Dumezil ideii
ancestrale indo-europene a lui “axis mundi”. Potrivit acestei ideii,
sanctuarul era un simbol al unirii cerului cu pământul, o poartă a
cerului. DirecŃia spre care era orientat templul Vestei era Cerul.
Astfel el nu putea avea o altă formă decât cea rotundă. Templul ei
este, în aceste condiŃii, mai mult o “aedes sacra”, decât un
palat.259 Primul sanctuar i-a fost ridicat de către “Numa Pompilius”
(717-673, î. Hr.), pe colina Palatinului, iar al doilea, în Forumul
Roman, de către soŃia lui Septimus Severus (193-211, d. Hr.).
Principala sărbătoare a zeiŃei se numea “Vestalia” şi se serba timp
de trei zile, de la 7 la 10 iunie. Pe timpul serbării templul zeiŃei era
deschis tuturor mamelor. Morarii şi brutarii, pe care-i patrona, îi
aduceau acum ofrande. Din pricina caracterului ei abstract, n-a fost
reprezentată în forme antropomorfe sau zoomorfe, focul era cel
care-o definea. Animalul ei sacru era măgarul, iar obiectele
reprezentative erau voalul şi sceptrul. Cultul ei s-a limitat la cetatea
Romei.

2) Cultele romane de mistere sunt culte de împrumut din

zonele traco-elenistice şi anatoliene.
Cultul de mistere al Cybelei
În anii 205-204, î. Hr.), urmând sugestia “CărŃilor
Sibiline”, Roma a întrodus prima divinitate străină, pe “Marea
Mamă” de la Passinote260. Este vorba despre zeiŃa Cybele, de

259 Serge Berstein - Pierre Milza, Istoria Europei, Editura Institutului

European, Bucureşti, 1995, pag. 199.
260 Titus Livius, XXIX, 10 şi următoarele.
228
origine frigiană, considerată mama tuturor zeilor, asemenea zeiŃei
greceşti Rheia, mama lui Zeus. Dar ca fond mitic anatolian, numele
zeiŃei se leagă de povestea lui Attis, relatată de Pausanias (VII, 17:
10-12). Conform mitului, un monstru hermafrodit Agditis s-a
născut dintr-o piatră fecundată de Zeus. Zeii au hotărât să-l
castreze şi să-l transforme în zeiŃa Cybele. După o altă tradiŃie,
Agditis/Cybele a dat naştere unui fiu Attis. Acesta ajunge mare şi
se căsătoreşte cu fiica regelui. Agditis-Cybele, care-l iubea a intrat
furioasă în sala de nuntă provocând un dezastru. În urma acestei
intervenŃii neaşteptate, regele îşi retează organele genitale, iar Attis
fuge şi, sub un pin, se mutilează şi moare. În disperare Agditis-
Cybele încearcă să-l readucă pe Attis la viaŃă, dar Zeus se
împotriveşte îngăduind doar să nu putrezească şi să-i crească părul,
iar degetul mic să i se micşoreze, ca dovadă că nu e mort de tot.
Comemorările ritualice ale acestor întâmplări dramatice se Ńineau
în Frigia în zilele de 15-23 martie. ZeiŃa era reprezentată pe o
piatră neagră. Această piatră a fost dusă la Roma de la Pergam cu o
escadră romană. Solemn întâmpinată la Ostia zeiŃa a fost instalată
în templul ridicat ei pe Palatin.
Caracterul orgiastic al cultului Cybelei şi prezenŃa preoŃilor
eunuci contrasta vizibil cu austeritatea romană. De aceea Senatul
va reglementa manifestările de cult. Sacrificiile au fost limitate
strict la interiorul templului. S-a admis doar o singură procesiune
publică anuală, legată de spălarea zeiŃei la râu. CetăŃenilor romani
le era interzis să sacrifice după ritul anatolian. De aceea personalul
de cult a fost restrâns la un singur preot, o preoteasă şi asistenŃii
lor. Aceste funcŃii nu erau însă îngăduite romanilor şi nici chiar
sclavilor lor. Peste toate acestea cultul era controlat de către un
pretor urban. Cu toate aceste interdicŃii, cultul Cybelei a prins la
popor. Procesiunile festive se Ńineau între 23-28 martie. În ziua de
23 martie se aducea un pin tăiat. Trunchiul acestuia era acoperit cu
bandaje, ca un cadavru. La mijlocul lui era prinsă o imagine a lui
Attis. A doua zi era a sângelui. PreoŃii şi neofiŃii se dedau la orgii:
dans sălbatec, sunete de flaute, chimvale, tobe, flagelări până la
sânge, crestări de braŃe cu cuŃite, chiar mutilări prin retezare de
organe sexuale şi oferirea acestora zeiŃei. După acestă zi
lamentabilă urma una a bucuriei explosive. În zorii ce urmau se
229
anunŃa învierea zeului. Se făcea brusc lumină, de torŃe. Preotul
anunŃa: ”Curaj mystilor, zeul este nevătămat; şi pentru voi tot din
mijlocul durerilor va veni mântuirea” (Firmicius Maternus, ”De
errore profanorum religiorum”, 22). Această zi se numea
“Hilaria”, ziua bucuriei. După o zi de odihnă urma ziua
procesiunii. Piatra zeiŃei se ducea la râu şi se spăla, apoi se returna
la templu.

Cultul dionisiac
Cu toate restricŃiile religioase, a pătruns la Roma şi cultul
dionisiac, care presupunea mistere orgiaste nocturne. El se lega de
o sărbătoare cunoscută sub numele de “Bacchanalia”, de la
numele latin al zeului Bacchus, zeul vinului şi al viŃei de vie.
Acest cult cunoscuse în epoca elenistică o mare difuzare în bazinul
mediteranean. Ca urmare asociaŃiile esoterice de “mysti” (de la
care vine şi denumirea de “must”) s-au răspândit şi în Peninsula
Italică, cu precădere în Campania. De aici cultul dionisiac a fost
întrodus la Roma de către o preoteasă “Bacchae” (Bacchantes =
însoŃitoarele lui Bacchus). În urma unui denunŃ, existenŃa lor s-a
făcut publică. A urmat o anchetă minuŃioasă, care a scos la iveală
mai mulŃi de 7.000 de adepŃi, care au fost judecaŃi şi condamnaŃi.
Mii de adepŃi au fost executaŃi. Dar cu toate aceste măsuri drastice
cultul bahic nu a fost cu totul abolit. S-a interzis însă cetăŃenilor
romani să participe la el. În plus orice ceremonie bacchică era
limitată obligatoriu la cel mult cinci membri şi posibilă numai după
autorizarea Senatului. Edificiile şi obiectele culturale au fost
distruse cu excepŃia celor care cuprindeau obiecte sacre. Era prima
formă de prigoană religioasă consemnată istoric.261

Cultura Romei precreştine-reprezentanŃi de seamă

Quintus Ennius (239-169 î.Hr.)
S-a născut la Rudiae, Apulia din sud-vestul Italiei, pe la
anul 239 î.Hr. Cunoscător al limbii elene, cita pe Homer şi pe
ceilalti poeŃi mari ai Eladei fără dificultate. A imprimat literaturii
latine un suflu poetic; spaŃiul istoric înfăŃişat de Anale este imens.

261 M. Eliade, Op. cit., II, pag.134-135.

230
Cele 18 cărŃi ale epopeii cântă faptele de arme prin care s-au
ilustrat seminŃiile de lângă Tibru, de la întemeierea Romei, până la
timpul poetului. Ennius s-a bucurat de preŃuirea contemporanilor şi
de faimă postumă. Din cartea „Auspicii consultate după
întemeierea Romei”, în care autorul pune în versuri evenimentele
întemeierii Romei,262 redăm un fragment: „TulburaŃi de mari
nelinişti, înfocaŃi după domnie / Amândoi pândesc de zor, păsările
semnelor/ Remus singur, certează de pe culmea palatină/ Nu
cumva vreo zburatoare a noroc spre el se-nclină./ Romulus cel plin
de fală, de pe piscul aventin,/ Cată-n zbor înalt de vulturi, mărturie
pe deplin,/ Roma sau Remora, care fi-va numele cetăŃii?/ Între-
acestea albul soare, în abisele pustii / Ale nopŃii, se ascunse. Apoi,
candida văpaie/ Năvăli din nou afară, luciu-i risipindu-şi iar/ Şi cu
ele în înalturi, dinspre stânga se arată/ Zbor de pasăre semeaŃă, care
semn de bine dă:/ Pe când soarele de aur cu splendoarea lui răsare,
/ Trei de câte patru păsări sacre vin strălucitoare./ Cu temei vădit se
simte Romulus învingător,/ Pus în scaun de-auspicii, care la
domnie-l vor!”
Titus Maccius Plautus (254-184 î.Hr.)
Este cel mai de seamă poet comic roman, născut în
Sardinia, oraş din Umbria, la două decenii de când acesta se afla în
stăpânirea Romei. Face câtva timp negoŃ în afara Romei, pentru a
putea trăi. Dar cum Romanii aveau nevoie de spectacole de
calitate, Plaut va avea succes în teatru roman de comdie, în piese el
folosind personaje din spaŃiul geografic grec, prin care făcea aluzii
la comportamentul dregătorilor romani.263 I s-au atribuit, în afară
de cele 40 de piese autentice, peste 90 de imitaŃii jucate cu succes
pe scenă. Până la noi au ajuns 21 de comedii care, în ciuda unor
lacune nu întotdeauna însemnate, ne fac să înŃelegem farmecul

262 PoeŃi latini, de la Ennius până la HoraŃiu (Antologie, prezentări ale

autorilor, traduceri şi note Petre Stati, prefaŃă de Mihai Nechita), Editura
Minerva, Bucureşti, 1973, pag. 4-5
263 PoeŃi latini, de la Ennius până la HoraŃiu (antologie, prezentări ale
autorilor, traduceri şi note de Petre Stati, prefaŃă de Mihai Nechita),
Editura Minerva, Bucureşti, 1973, pag. 10.
231
unei lumi unde tragicul se îmbracă, mulŃumită isteŃimii celor
asupriŃi, în forme ce maschează realităŃi crude.264
Publius Terentius Afer (194 î.Hr.)
Ajunge la Roma, fiind răpit de piraŃi, pentru a fi sclav al
senatorului Terentius Lucanus care, dându-şi seama de calităŃile
strălucite ale tânărului, nu după mult timp, îl eliberează. Având
succes cu comedia Andria, se consacră teatrului, şi vreme de 7 ani
a oferit publicului şase comedii, preŃuite de oamenii cu gust ai
epocii. Călătorind în Grecia pentru studii, a tradus întreg teatrul lui
Menandru, pe care însă nu a reuşit să-l pună în şcenă, el murind,
după cum relatează Suetoniu în „VieŃileŃ celor 12 Cesari”, „de
inimă rea în Arcadia, fară să fi revăzut cerul Italiei, aflând de
naufragiul corabiei care îi purta manuscrisele”.265
Marcus Tullius Cicero (106 î.Hr.)
S-a născut într-o localitate din Latium, într-o familie care
aparŃine clasei cavalerilor. Pentru a-i putea oferi o instrucŃie pe
măsura posibilităŃilor lui intelectuale, familia sa se mută la Roma
unde va studia retorica. Cicero a fost: avocat, om politic şi orator,
face călătorii în Asia Mică, Rodos, peste tot Ńinând discursuri de
neuitat care sunt păstrate în scrierile sale. Succesele oratorice sunt
legate de succesele politice; după marea criză prin care trece la
izbucnirea războiului civil dintre Cesar şi Pompei şi după moartea
acestuia din urmă, revine la Roma şi fiind dezamăgit, se hotărăşte
să nu mai participe activ la viaŃa politică. Asasinarea lui Cesar, la
Idele lui Martie anul 44, păreau că recheamă la viaŃa regimul
republican şi pe cel care trăise 15 ani de o presiune morală,
compromisuri, resemnare şi silă de sine. Octavian se unise cu
Antoniu declarând război crimei comise la Idele lui Martie, iar
prescripŃiunile ce au urmat cuprindeau printre primele nume pe
Marcus Tullius Cicero, condamnat ca victimă expiatorie a uciderii
lui Cesar. Cicero părăseşte Roma pentru a scăpa de mânia lui
Antoniu, dar fiind scârbit de fugă şi de viaŃă, porunci sclavilor lui
să-i taie capul, iar soldaŃii i-au tăiat şi mâinile, socotind că ar fi
scris ceva împotriva lui Antoniu. Astfel capul a fost adus în faŃa lui

264 Ibidem, pag. 11.

265 Ibidem, pag. 44.
232
Antoniu, şi împreună cu mâinile au fost depuse la tribuna de unde
fusese altădată ascultat cu mare admiraŃie pentru oratoria sa.
În lucrarea sa, De oratore, Cicero face o descriere a
retorului: „unui orator trebuie să-i pretindem ascuŃimea de minte a
logicianului, cugetarea filozofului, exprimarea poetului, memoria
juristului, vocea tragidianului şi gesturile unui actor celebru. De
aceea nu se poate găsi nimic mai rar pe lume ca un orator
desăvârşit” (De oratore, I, 28, 128). Proza de idei, Scrisorile sale
sunt unice în toată literatura antichităŃii. Persoanele cărora le sunt
adresate sunt diferite: oameni politici precum Cesar, Pompei,
Crassus, Marcellus; oameni de afaceri; membri ai familiei , rude,
prieteni; scrisorile având un conŃinut foarte variat.
Moartea tragică a lui Cicero marchează sfârŃitul regimului
republican. Marile merite ale lui Cicero sunt operele oratorice,
filozofice, retorice, şi corespondenŃa lui; cultura, talentul şi arta lui
oratorică ce se constitue într-un monument al spiritului creator
roman care a exercitat timp de două milenii, asupra conştiinŃei
literare şi morale a lumii antice şi moderne,266 o fecundă acŃiune
comparată doar cu cea a lui Vergiliu.
Titus Lucretius Carus (95-55, î.Hr.)
Eusebiu Cezareea arată în lucrarea Cronica, însemnarea
Sfantului Ieronim, că LucreŃiu sa-r fi născut în anul 95, şi că,
suferind de o gravă boală mintală, în urma unui eşec în dragoste, s-
a sinucis la vârsta de 44 de ani, după ce şi-a scris poemul în
momentele de luciditate pe care i le lăsase boala. Cele trei
componente ale numelui: Titus LucreŃius Carus arată că poetul ar
aparŃine clasei nobililor romani, ceea ce-i permite un studiu şi o
viaŃă spirituală intensă, o profunda cunoaştere a filosofiei eline
însuşită la Atena,267 reflectată în De natura rerum, una dintre cele
mai frumoase creaŃii ale Romei. Lucrarea lucreŃiană a fost tradusă
în limbile importante ale Europei: franceză, engleză, germană,
italiană, rusă, iar în a doua jumatate a secolului XIX şi în limba

266 Marcus Tullius Cicero, Opere alese, vol. I, Editura Univers,

Bucureşti, 1973, pag. 5-63.
267 Titus LucreŃius Carus, Poemul naturii, Ed.Minerva, Bucureşti, 1981,
pag. XXV-XXVIII.
233
romană. Poemul preaslăveşte pe zeiŃa Venus, divinitatea a
romanilor şi mama lui Eneea, prin urmare, a poporului roman,
zeiŃa care simbolizează însăşi natura capabilă să se refacă prin
propriile ei puteri şi să-şi permanentizeze existenŃa.268 Poemul, în
şase cânturi, face risipă de culori şi lumini impresionând prin
plasticitatea comparaŃiilor şi vigoarea amănuntelor.269
Caius Valerius Catulus (87-54, î.Hr.)
Se naşte în apropiere de Verona, într-o peninsulă măruntă
numită Sirmio, scăldată de valurile aurii ale lacului Larius, azi,
Lago di Como. În anul 64, la vârsta de 20 de ani, însoŃit de tânărul
Manlius fecior al unei case înstărite, merge la Roma, unde voia să-
şi dezvolte aplicaŃiile literare şi să-şi potolească o sete de viaŃă
neobosită. La 23 de ani, se îndrăgosteşte de Lesbia, nume ce apare
în versurile lui prin Clodia, sora vestitului tribun Clodius. Moartea
fratelui său îl duce pe alte meleaguri smulgându-l pentru un timp
de mrejele acestei pasiuni. Pe când el suferea, iubita lui îl înşeală şi
revenind la Roma iubirea i se preface în ură. De aici înainte,
Catulus este văzut mai rar în Cetatea eternă, el stând mai mult la
Tibur (Tivoli), unde avea o vilă.
Împreună cu pretorul Caius Memmius Gemellus
intreprinde o călătorie în Bitinia, Ńinut din Asia Mică situat pe
coasta Mării Negre, unde se îmbolnăveşte de o afecŃiune
pulmonară, şi în fine, la numai 30 de ani, Catulus moare.
În urma sa rămân: ode erotice, epitalamuri, elegii,
epigrame, poeme mitologice, în total un număr de 116 poezii,
publicate într-o singură carte. BucăŃile lungi ale operei sunt
influenŃate de scoala alexandrină, compoziŃiile scurte însă
alcătuiesc adevăratul titlu de glorie. VersificaŃia lui Catulus este în
concordanŃă cu emoŃiile variate, fiecare specie poetică
prezentându-se sub un alt aspect sonor. Mlădierea adusă de el
versului, patetismul tumultos ce se revarsă în imagini colorate, fac
din Catulus, maiestrul poeŃilor romani de mai târziu. De evidenŃiat

268 Titus LucreŃius Carus, Op.cit., pag. XXXII.

269 PoeŃi latini, de la Ennius până la HoraŃiu, Editura Minerva,
Bucureşti, 1973, pag. 70.
234
câteva titluri: Împotriva lui Caesar, La moartea vrabiei, Lui
Licinius, Reîntoarcerea Lesbiei,Rugă, Scrisorile pierdute.270
Publius Vergilius Maro (70-19, î.Hr.)
Este considerat cel mai de seamă poet al Romei antice. S-a
născut într-un sat din preajma oraşelului Mantua, din părinŃi de
condiŃie modestă,271 în plus, rămâne orfan de mic. Primeşte totuşi o
educaŃie aleasă, studiind mai întâi la Cremona, oraş cu o atmosferă
intelectuală recunoscută, unde stă timp de 3 ani până când îmbracă
toga virilă. După o scurtă şedere la Milano, poetul vine la Roma,
urbe cu posibilităŃi de instruire academică. Atras de filosofie,
frecventează prelegerile epicureului Siron, după ce aprofundase în
prealabil matematicile, fizica, medicina, istoria şi literatura. Se
familiarizează în acest timp cu sistemul stoic şi pitagoreic272 într-o
societate romană frământată şi zguduită de răscoala sclavilor
conduşi de Spartacus (73-71 î.Hr.), într-o Romă încleştată într-un
lung război împotriva lui Mithradates al VI-lea Eupator, care după
Hannibal, se arătase a fi, timp de un sfert de veac, cel mai aprig
vrăjmaş al Republicii romane. Ca să scape de aceste frământări, se
va retrage la Ńară într-un peisaj pitoresc, la mica sa fermă de lângă
Mantua, tatăl lui orientându-l spre o formaŃie retorică şi filozofică
temeinică, desăvârşită la Roma. Astfel va face incursiuni în
întregul teritoriul filozofiei, însuşindu-principiile lui Epicur,
teoriile stoice şi cele platonice,273 dar marea şi statornica sa
dragoste rămâne poezia, în genul fundat pe „cunoaştere şi
cultură”.
După bătălia de la Philippi, anul 42 î.Hr., unde oştile lui
Brutus şi Cassius sunt zdrobite, „triumvirii” învingători răsplătesc
pe veterani împroprietărindu-i cu loturi de pământ din Ńinuturile
care se alăturaseră conjuraŃilor. Locuind într-un astfel de Ńinut,
familia lui va pierzând, pentru puŃină vreme, pământul pe care îl

270 Ibidem, pag. 104.

271 Publius Vergilius Maro, Bucolice şi Georgice, Editura Amarcord,
Timişoara, 1997, pag. 7.
272 PoeŃi latini, de la Ennius până la HoraŃiu, pag. 15
273 Publius Vergilius Maro, Op.cit., pag. 7.
235
avea, dar Vergilius cu influenŃa pe care o avea la Roma, va reuşi
să-şi redobândească proprietatea.274
Din vasta sa operă, mai cunoscutele sunt: Bucolicele, în
zece poeme pastorale, reprezentând fie expuneri ale poetului, în
dialog, fie mici drame întemeiate pe dialog şi caracterizate prin
absenŃa totală a naratorului; Georgicele, în patru cântari, fiecare
purtând un titlu semnificativ astfel: Plugăritul, Pomii, ViŃa de vie,
Vitele, Albinele. Valoarea artistică a operei rezidă în unitatea de
compoziŃie, în armonia ei, în proporŃionalitatea arhitecturală a
părŃilor, în frumuseŃea şi perfecta articulare internă a episoadelor,
în căldura inspiraŃiei, în dragostea frenetică pentru poezie şi
subiectul ales, în incomparabila desăvârşire a expresiei. Cele 2188
de versuri ale Georgicelor, au fost elaborate de-alungul a 7 ani de
migală şi trudă275 şi reprezintă un amplu şi armonios poem
didactic, profund original în ceea ce priveşte concepŃia şi
construcŃia, impecabile ca realizare artistică, al cărui echivalent
grecesc se găseşte în poemul Munci şi zile, a lui Hesiod. Prin
acestea el se impune în conştiinŃa literară a vremii; Eneida, scrisă
cu gândul de a da Romei o epopee naŃională, de aceea şi cuprinde
povestea lui Eneas izbăvit de zei din dezastrul de la Troia, pentru
ca după multe suferinŃe pe mare şi pe uscat, să întemeieze
Lavinium, sâmburele din care va răsării mai târziu copacul
Imperiului Roman. Textul iniŃial al epopeii fusese aşternut în proză
şi apoi versificat.276
ConŃinutul brodat pe pânza tradiŃiei şi legendei îi stârneşte
dorinŃa de a vizita ruinele vechii Troie, aşa se face că va reface în
sens invers o parte din peregrinările lui Enea. Dar fiind plăpând şi
fragil la trup, această emoŃionantă „aventură”, a fost pentru poet
fatală. Abia întors în pământul italic, el va muri la Brundisium în
vârstă de numai 51 de ani.
Vergiliu, s-a bucurat încă din timpul vieŃii, de laurii unei
glorii pe deplin meritate. Foarte apreciat în Evul Mediu, i s-a
acordat o apreciere universală în Epoca Modernă, iar actualitatea îl

274 Ibidem, pag. 8.

275 Ibidem, pag. 19.
276 Poeti latini, de la Ennius până la HoraŃiu, pag. 150.
236
preŃuieşte şi-l admiră ca pe unul din marii ctitori ai culturii
universale.277
Quintus Horatius Flaccus (65-8, î.Hr.)
Se naşte la Venusia, colonie romană situată chiar pe
hotarul dintre Lucania şi Apulia ca fiu de libert.
Primeşte o educaŃie bună în localitatea natală, apoi este dus
de tatăl său la Roma, ca să-şi desăvârşească instrucŃia. În anul 45,
HoraŃiu se îndreaptă spre Atena, cel mai mare centru de cultură al
epocii, unde frecveantează doi ani şcolile ateniene de filosofie şi
retorică, apoi este luat de valul luptelor civile şi este înrolat în
armata lui Brutus, care îi încredinŃează comanda unei legiuni, nu
atât pentru meritele militare deosebite, cât în virtutea prieteniei lor
din timpul studiilor. Ia parte în lupta de la Phillippi, gustând din
plin amărăciunile înfrângerii, stă câteva luni ascuns la Roma în
casa unui fost profesor de-al său, până la admistia acordată de
Octavian.
Înainte de a începe să scrie, fusese scrib de registre şi
casier în serviciul unui quaestor. După desfinŃarea acestui post i-au
naştere primele epode şi satire. AmiciŃia lui cu Vergiliu îl scoate
din impasul material deoarece este prezentat lui Mecena,
consilierul lui Octavian şi un bogat ocrotitor al literelor. Din anul
38 el se dedică exclusiv creaŃiei literare, în vila de la Tibur
(Tivoli), cu bucata de pământ din jurul ei, ambele daruri făcute de
Mecena, care îi devine în scurt timp amic.278 În acest cadru
pitoresc va scrie: Odele, Epistolele, Arta poetica, îmbinând utilul
cu plăcutul şi-n realitate şi-n ceea ce oferea cititorilor.
În versurile sale freamătă viaŃa Romei din epoca lui
Augustus pe care în bună parte o poate reconstitui, astfel râde cu
vervă de anumite trăsături ridicole, tipice pentru unele categorii
umane, dar întârzie mult şi asupra viciilor atacând ipocriŃii,
cămătarii, vrăjitoarele şi superstiŃioşii. MenŃiona, precum Cicero,
că „poporul roman urăşte luxul particularilor, dar iubeşte măreŃia

277 Ibidem, pag. 151.

278 Ibidem, pag. 204 -207.
237
construcŃiilor publice”,279 prin gândirea lui se aşază între marii
creatori umanişti antici. Fugind de extreme pe teren practic, el este
adeptul unei înŃelepte cumpătări, a căii de mijloc între avariŃie şi
risipă.
Titus Livius (59 î.Hr.-17 d.Hr.)
S-a născut la Patavium, Padova de azi, în provincia
VeneŃia, într-o familie bogată ce făcea parte din patriciatul local,
păstrător al vechilor tradiŃii ale spiritului italic. Prima parte a vieŃii
şi-o petrece la Padova, iar cea de-a doua la Roma, unde îşi
desfăşoară activitatea timp de 48 de ani.
Se cunosc puŃine amănunte din viaŃa lui, el însuşi descriind
evenimentele pe care le trăieşte în epoca lui Augustus, în ultima
parte a operei sale, de 142 de cărŃi, nu spune nimic despre familia
sa. A fost crescut ca patrician în respectul tradiŃiilor şi a admiraŃiei
pentru trecutul patriei. Ca bază a pregătirii sale a avut retorica.
Lucrarea sa Ab urbe condita, De la fondarea Romei arată
evenimente desfăşurate de-a lungul a şapte secole din istoria
poporului roman, de la întemeierea Romei până în epoca lui
Augustus. Lucrarea a fost planificată să cuprindă 150 de cărŃi, a
fost scrisă până la cartea 142 inclusiv, dar, din păcate, nu s-au
păstrat în întregime decât 35 de cărŃi. Pentru cărŃile pierdute însă,
s-au păstrat unele rezumate denumite epitome, alcătuite mult mai
târziu, după moartea autorului. Aceste rezumate, deşi nu înlocuiesc
textele pierdute, dau o idee despre planul pe care l-a urmat istoricul
roman şi mai ales despre ordinea în care a relatat evenimentele
istorice. ConcepŃia dominantă este că istoria este învăŃătorul vieŃii,
lucrarea lui urmând a servi ca îndrumător al societăŃii romane
contemporane lui căreia îi oferea exemple vii de eroi care au luptat
şi s-au jertfit pentru patria romană.280 La vârsta de 76 de ani, se
stinge la Padova.
Publius Ovidius Nasso (43 î.Hr.-17 d.Hr.)

279 HoraŃiu, Cele mai frumoase poezii, în traducere de Lascăr Sebastian,

Editura Tineretului, Bucureşti, 1966, pag. 10.
280 Titus Livius, Ab urbe condita (traducere şi note Popescu Găleşeanu,
cuvânt introductiv Anton Marinescu-Nour), Editura Minerva, Bucureşti,
1976, pag. V-XXV.
238
 S-a născut la 20 martie în oraşul Sulmo, la 158 km. de
Roma, într-o familie de cavaleri.281
În vremea tinereŃii sale, spiritele erau agitate la Roma căci
teama de războinicii geto-daci de la Dunăre, CarpaŃi şi Pontul
Euxin, era mare. După ce, în anul 44 î.Hr. mor Caesar şi Burebista,
la Roma aristocraŃia nu-şi mai regăseşte virtuŃile strămoşeşti, aşa
că se instituie monoconducerea în stat, cunoscută în istorie sub
numele de Pricipatul lui Augustus. Acesta îşi încununează opera de
conducător inaugurând-o cu strălucirea unei epoci de autentică
valoare culturală, reprezentată de o adevarată pleiadă de poeŃi
precum: Catulus, Vergiliu, HoraŃiu, Ovidiu.282.
Pentru completarea formaŃiei sale intelectuale, la 18 ani a
fost trimis să cerceteze cultura elena în Grecia, Asia Mică şi
Sicilia, Ńinuturi de veche tradiŃie istorică şi culturală elinească,
aflate în componenŃa extraitalică a Imperiului Roman de atunci.
În anul 8 al erei noastre, pornea spre Tomis pe drumul fără
întoarcere al exilului, şi se apropia de amurgul vieŃii. Cât priveşte
cauzele exilului rămân încă cu multe necunoscute, poetul însuşi
păstrează o tăcere totală asupra acestui aspect. Sigur era vorba de o
învinuire adusă unei părŃi a operei sale literare care nu se încadra în
acŃiunea intreprinsă de Imparatul Augustus pentru însănătoşirea
moravurilor şi a întregii vieŃi romane, de exemplu elegiile:
Amores, Ars armandi, Madicamina faciei, poate chiar Heroides. Şi
aici probabilitatea rezidă în faptul că, la ora surghiunului, Ovidiu
părăsise de mult preocupările poetice minore şi scrisese opere
serioase precum Metamorfozele care i-au dat drept de cetăŃenie în
panteonul poeŃilor cu circulaŃie universală şi a făcut să nu se piardă
atâtea legende şi mituri, unele mai frumoase decât celelalte prin
semnificaŃia lor simbolică.
Ovidiu a avut fericita inspiraŃie de a le aduna cu grijă de pe
aria greco-romană, de a le fi revalorificat la potenŃialul său artistic
şi de a le oferi contemporanilor şi posterităŃii.283

281 Adrian Radulescu, Ovidiu la Pontul Euxin, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1981, pag. 21.
282 Ibidem, pag. 17-20.
283 Adrian Rădulescu, Op.cit., pag. 23-44.
239
 Desigur că poezia sa reflectă societatea timpului, o
societate obosită de atâtea decenii de războaie interne şi dornică
acum de plăceri, idealul vremii fiind tihna şi liniştea. Obiectul
literaturii devine iubirea, poeŃii îşi cântă în versuri iubitele,
plăcerile şi necazurile minore ale dragostei, viaŃa la Ńară şi, sub
influenŃa poeziei alexandrine, descriu monumente de artă şi fac
abuz de mitologie.
În exil, Ovidiu trăieşte gustul amar al singurătăŃii şi
înstrăinării fiind lovit de dezamăgire în prietenie căpătând
sentimentul acut al nestatorniciei soartei. Tristia, Libri ex Ponto
sunt elegiile compuse pe Ńărmurile Pontului Euxin, care ascund în
ele, printre atâtea speranŃe spulberate, sentimentul tragic al
ireversibilului. Primele elegii cunoscute sub denumirea de Amores
au fost compuse între anii 23-15 î.Hr. şi reprezintă cântece dedicate
iubitei Corinna, personaj despre care aflăm că nu a existat în
realitate. Opera Heroides scrisă în jurul anului 15, descrie în cele
21 de epistole dorinŃa eroinelor legendare de a-li-se întoarce soŃii.
Ars Armandi era în realitate un cod al manierelor elegante, un ghid
despre comportamentul faŃă de femei, sfaturi practice pentru
bărbaŃi şi locuri de promenadă, cele mai favorabile întâlnirilor
amoroase: porticurile, templele şi fântânile Romei, teatrele şi
circul. Acestei mari opere, scrisă între anul I î.Hr. şi anul I d.Hr.,
poetul i-a adăugat o urmare numită Leacurile iubirii (Remedia
amoris), în care arată cum munca şi activităŃile cetăŃeneşti îl pot
feri pe om de păcatele dragostei.284
Când, din edictul de relegare, află că va fi exilat la Tomis,
familia lui este cuprinsă de disperare:285 „Plângeam, plângea soŃia
şi mă strângea în braŃe/ Şi pânsu-i ca o ploaie, brăzda al ei obraz/
Am zis un trist adio mâhniŃilor prieteni/ Ce mulŃi eraŃi odată! Şi-
acuma numai doi”/ (Tristia, I ,3, versurile 15-18).

284 Maria-Valeria Petrescu, Ovidiu-cele mai frumoase poezii, Editura 13

Decembrie, Bucureşti, 1983, pag. 5-16.
285 Adrian Rădulescu, Op.cit., pag. 44.
240
Publius Ovidius Nasso, va muri la Pontul Euxin, neuitând nici o
clipă de Roma, în care şi-a dorit să ajungă, şi pe care a iubit-o
neîncetat.286

Societatea şi cultura romană la confluienŃa cu lumea

creştină
Perioada secolelor I-II d.Hr. este marcată de dinnastiile
Iulio Claudienilor (14-68 d.Hr.), Flavienilor (69-96 d.Hr.) şi
Antoninilor (96-192 d.Hr.). Luptele politice acute desfăşurate în
cursul secolului I d.Hr. n-au afectat în profunzime provinciile
romane, excepŃie făcând războiul civil din anii 68-69 d.Hr. care a
implicat considerabile mişcări militare, întreruperi în relaŃiile
economice şi de altă natură dintre părŃile Imperiului şi a lăsat
traume psihice serioase.287
În această perioadă sunt inventate unelte precum: plugul
greu, teascul perfecŃionat, butoiul, secerătoarea, moara cu apă şi
pergamentul. După moartea lui Traian însă societatea romană deşi
consuma mai mult decât producea, economia a înflorit şi s-a
dezvoltat o puternică infrastructură rutieră şi portuară, la baza
succesului stând cuceririle. Creşte considerabil numărul sclavilor,
influenŃa exercitată de liberŃii bogaŃi se diminuează simŃitor, şi
categoria de plebei devine o categorie sociala privilegiată. În
această perioadă au domnit: Tiberiu (14-37), Caligula (37-41),
Claudiu (41-54), Nero (54-68) din dinastia Iulio-Claudienilor;
Galba (68-69), Vespasian (69-79), Titus (79-81), DomiŃian (81-96)
din dinastia Flavienilor; Nerva (96-98), Traian (98-117), Hadrian
(117-138), Antoninus Pius (138-161), Marcus Aurelius (161-192)
din dinastia Antoninilor.288
Până la sfârşitul Imperiului se menŃine o viaŃă dulceagă la
Roma. Aproape nimeni nu mai credea în vechile divinităŃi romane
ale Capitoliului, însă credinŃele în ele s-au menŃinut multă vreme în
zonele rurale din Italia şi în provincii, de căatre aşa numiŃii

286 Maria-Valeria Petrescu, Op. cit., pag. 19.

287 Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol. II, Editura Societatea
Adevărul, Bucureşti 1994, pag. 393-394.
288 Ibidem, pag. 399.
241
„paganus”. La Roma se dezvoltă un fel de religie politică, cultul
împăratului, August, Claudiu, Vespasian, Titus, Traian, Hadrian şi
rudele acestora fiind trecuŃi, după moarte în rândurile zeilor. În
acelaşi timp se împrumută culte soteriologice, de sorginte
orientală, ce stimulau imaginaŃia şi sensibilitatea oamenilor. Se
dezvoltă ca unităŃi autonome adevarate secte religioase păgâne. De
exemplu, cultul zeiŃelor Demeter şi Cybele. Se propagă foarte rapid
şi alte culte de mistere şi iudaismul. În această societate apare
creştinismul ca să salveze poporul.
Lucius Annaeus Seneca (anul 1 d.Hr.)
Se naşte la Cordoba, în Hispania, într-o familie din elita
provincială, dar a ajuns la Roma la o vârstă foarte fragedă primind
aici o educaŃie foarte complexă de retorica şi folosofie. Chinuit de
astm şi suspect în ochii regimului imperial, el a stat în Egipt timp
de 6 luni unde a luat contact cu filosofia egipteană, cu riturile
religioase locale, cu ideile lui Philon şi ale greco-egipteanului
Chaeremon.
Întors la Roma, Seneca începe dificil o carieră senatorială,
e posibil să se fi angajat într-o carieră publică, tocmai pentru a-şi
salva familia, deoarece personal nu fusese implicat în acŃiunile
clanului Seian, lichidat în anul 31, şi chiar fusese parŃial obligat să
părăsească Roma din cauza lor. Cu timpul devine un orator
celebru, dar este persecutat de Caligula, exilat de Claudiu în
Corsica în anul 41până în anul 49 când se întoarce la Roma şi
reuşeşte să-şi adune propriul cerc cultural-politic care se
distanŃează de strategia şi optica politică a acŃiunilor aristocratice
intransingente. În anul 50 devine praetor şi perceptor a lui Nero, iar
după ce acesta ajunge împărat, influenŃează masiv ideile şi
deciziile politice ale noului regim. În anul 65 însă, Seneca este
implicat în reprimarea conjuraŃiei lui Piso şi ca urmare, se sinucide.
Seneca a scris proză, filozofie, tragedii, epigrame şi lucrări
de erudiŃie. Proza şi poezia lui se remarcă prin opere cunoscute
precum: Despre providenŃă (De providentia), Despre scurtimea
vieŃii (De brevitate vitae), Despre liniştea sufletului (De
tranquilitate animi), Despre viaŃa fericită (De vita beata).
Prietenului său pe nume Lucilius, Seneca i-a adresat, sub titlul de
Epistule către Lucilius, 124 de scrisori, ce reprezintă opera lui cea
242
mai importantă. Ca filosof cu o deosebită forŃă expresivă Seneca a
inspirat pe Corneille, Rousseau, Shakespeare, Petrarca, având o
semnificativă audienŃă şi în spaŃiul cultural românesc.289
Marcus Valerius Mertialis (38-104, d.Hr.)
S-a născut la Bilbao într-o familie modestă dar care s-a
îngrijit ca să primească o educaŃie intelectuală mulŃumitoare. Mai
târziu, ajuns la Roma, a căutat ocrotirea unor hispano-romani
influenŃi, rămânând toată viaŃa tributar condiŃiei de client în goană
după renumeraŃii şi adesea dispus să mustre ocrotitorii prea puŃin
zeloşi. S-a lansat, ca poet, în anul 80 şi a compus aproximativ 1500
epigrame, în 15 cărŃi, prima cuprinzând 33 de epigrame a fost
scrisă cu prilejul jocurilor care, în anul 80, au inaugurat amfiteatrul
numit Colosseum. La Roma acelui timp epigrama a fost corelată
poeziei scurte, investită cu caracter omagial ori mai ales cel al
epitafurilor. Poezia sa satirică şi parasatirică corespundea vieŃii
cotidiene. În Cartea de spectacole, abundă elogiile aduse
Flavienilor pentru exilarea anumitor delatori, descrieri ale
reprezentaŃiilor în care apăreau animale domestice şi sălbatice, ori
în care luptau gladiatori şi nu lipsesc epigramele referitoare la
prieteni, viaŃă, călătoriile şi sărbătorile de familie. Se sfârşeşte din
viaŃă la Bilbao frământat de nostalgia Romei.290
Publius Cornelius Tacitus (57 d.Hr.)
S-a născut într-o familie de cavaleri din Galia Narboneză;
în familia sa a primit o educaŃie severă; a crescut ca un tânăr auster
şi tăcut, onorându-şi numele de Tacitus.
În anul 75 se afla la Roma, coleg de şcoală cu Pliniu cel Tânăr,
urmând cursurile unor profesori de arta declamaŃiei, printre care
Quintilian. Ocrotit de socrul său, Iulius Agricola, a început, spre
sfârşitul domniei lui Vespasian, o carieră senatorială pe care a
continuat-o sub ceilalŃi Flavieni. Tacit, a fost unul dintre cei care
au prezidat sub DomiŃian comemorarea formării Romei, de altfel el
făcea parte dintr-un colegiu sacerdotal. După o misiune în
provincii, probabil în Germania, se întoarce la Roma, unde a
trebuit să asiste neputincios la excesele tiraniei lui DomiŃian. În

289 Ibidem, pag. 449-469.

290 Eugen Cizek, Op. cit., pag. 524-527.
243
anul 112 Traian a avut nevoie de serviciile lui Tacit, care a devenit
pentru doi ani, proconsul al provinciei Asia. De la el au au rămas o
parte din lucrările sale istoriografice.
Din lucrările sale remarcăm: Despre viaŃa şi moravurile lui
Iulius Agricola, în evocă probleme esenŃiale ale politicii interne şi
externe ale Romei Imperiale;291 monografia De origine et situ
germanorum, Despre originea şi aşezarea germanilor, ce ne oferă
date despre populaŃiile germanice; Istoriile, care infăŃişează criza
anului 69 şi domniile flavienilor. Discursul său debutează puŃin
după moartea dramatică a tiranului Nero şi se încheie cu sfârşitul
violent a despotului DomiŃian. Nu s-au păstrat decât 4 părŃi şi
începutul celei de-a cincea, adică prezentarea anilor 69 şi 70
d.Hr.292
Cea mai valoroasă şi mai importantă lucrare a sa o
constituie Analele cunoscută şi sub titlul De la moartea lui
Augustus, însuşi autorul utilizând termenul de anale nu ca titlu al
operei, ci spre a-şi defini metoda şi a evidenŃia apartenenŃa ei la
specia istoriografică a analisticii. Istoricul pune adesea în contrast
fenomene petrecute de fapt în momente diferite aşa înât viaŃa
Capitalei să devină principalul centru de interes; semnalează
solidaritatea plebei cu sclavii nevinovaŃi, elogiază pe sclavii rămaşi
credincioşi stăpânilor şi-i reprobă sever pe cei care se revoltau
împotriva condiŃiilor lor.
Tacit a avut o poziŃie relativă faŃă de condiŃia umană,
afirmând că virtutea poate triumfa, dar omul este fascinat de viciu,
şi că vor exista vicii atâta timp cât vor fi oameni, însă ele pot fi
întrerupte şi compensate de intervenŃia binelui. Prin această
atitudine, el e martor al istoriei şi implicit un martor al omului
Romei.293

Decimus Iunius Juvenalis ( anul 60 d.Hr.)

Este originar din Aquinum, orăşel în Campania. A urmat
cursuri de retorică şi a susŃinut declamaŃii. Avea o casă la Roma şi

291 Eugen Cizek, Op. cit., pag. 555.

292 Ibidem, pag. 558-559.
293 Eugen Cizek, Op. cit., pag. 589.
244
un petic de pământ la Tivoli. În jurul anului 100 începe să-şi scrie
satirele, dar este sigur că s-a bucurat de succes, deoarece la
lecturile publice, auditorii se îmbulzeau să-i asculte. ConŃinutul lor
este marcat de viaŃa socială. Imaginea pe care ne-o oferă cele 16
satire juvenalice este sumbră, vorbele poetului indignat sunt pure,
sau mai degrabă impure adevăruri. 294
Strânsa legătură a poetului cu Roma este dezvăluită în cea
de-a treia satiră, numită Pacostele vieŃii la Roma, unde este
descrisă viaŃa cetăŃeanului roman confruntat cu problemele de zi cu
zi : „Câtă vreme-aici la Roma, meseriile cinstite/ Nu-şi mai au de
mult cătare, munca nu Ńi-e răsplătită,/ Şi puŃina ta avere o vezi
astăzi mai puŃină/Decât ieri, iar mâine încă, tot pe-atata o să
scadă...”
Juvenal aminteşte de cruzimile ce au cuprins Roma mulŃi
ani de-a rândul, de luptele gladiatorilor şi diferite alte jocuri ce
duceau în final la cruzimea morŃii şi vărsara de sânge, imagini ce-i
încântau pe romani: „Foşti cândva însoŃitorii nelipsiŃi ai unor
circuri/ Prin provincii, puşi să sufle cu putere-n corni şi
trâmbiŃi.../Azi ei înşişi pun la cale lupte de gladiatori şi jocuri./Şi
când gloata aŃâŃată cere moarte, întorcându-şi/ Policarul ei, pe
dătă doritori să intre-n voie/ Dau învinşilor sărmanii, lovitura cea
din urmă.” El observă situaŃia vremii în care a trăit, fără restricŃii
toate nedreptăŃile existente precum şi diferenŃele dintre clasele
sociale.295 Pentru a-l îndepărta de Roma, la vârsta de 80 ani a fost
numit comandant al unei cohorte cu garnizoana în Egipt, unde, nu
după multă vreme, se stinge în mâhnire adâncă. 296

Plinius Cel Tânăr (61 sau 63-113, d.Hr.)

Se naşte în Galia Cisalpină, într-o familie de rang ecvestru,
ce dispunea de o situaŃie materială şi socială foarte bună. Cum,
tatăl său a murit pe când el avea doar 8 ani, a crescut la Roma sub
oblăduirea fratelui mamei sale, unde a avut ca profesori pe

294 Iuvenal, Satire (traducere, cuvânt introductiv şi note de Lascăr

Sebastian), Editura Tineretului, 1980, pag. 15-16.
295 Iuvenal, Op.cit., pag. 31-32.
296 Ibidem, pag. 10.
245
Quintilian, Nicetas şi filosoful Musonius Rufus. A devenit foarte
bogat, ca mare proprietar de pământ şi a urcat treptat în cariera
senatorială. A fost un avocat valoros pledând în faŃa lui Traian, şi
împreună cu Tacitus, împotriva lui Marius Priscus, guvernator
corupt al Africii. În anul 100, Pliniu devine consul pentru lunile
septembrie şi octombrie ale aceluiaşi an şi rosteşte înaintea lui
Traian un discurs de mulŃumiri. Probabil în 111, a fost trimis de
Traian să guverneze provincia Bitinia, una din bazele campaniei pe
care o pregătea împotriva parŃilor.297
Mare parte din opera sa a fost pierdută, dar ce a rămas este
vorba de discursul scris pe bază alocuŃiunii rostită de Plinius cu
prilejul inaugurării mandatului său de consul, lucrare intitulată
Panegiricul lui Traian (Traiani Panegyricus). Panegiricul a purces
de la obiceiul consulilor de a rosti câteva cuvinte de mulŃumire
împăratului în momentul asumării demnităŃilor. Este cert că
alocuŃiunea rostită de Pliniu în anul 100, era de dimensiuni mult
mai modeste decât forma ulterioară, a cărei recitare ar fi durat prea
mult şi ar fi obosit împăratul. Editarea textului scris trebuie să fi
survenit în anul 103, după triumful repurtat de Traian în urma
primului război dacic. Pe scurt, cele 95 de capitole cuprind
următoarele idei: introducerea înglobează o invocaŃie adresată lui
Jupiter şi prezentarea scopului şi caracterului discursului, urmând
înfăŃişarea carierei lui Traian înainte de anul 100, misiunile
asumate de principe celui de al treilea consulat al împăratului,
vieŃii lui private, pentru ca sfârşitul discursului să conŃină
mulŃumiri vibrante aduse cezarului, deoarece acceptase
desemnarea lui Pliniu ca magistrat suprem. Ca lait-motiv, Pliniu
contrapune permanent însuşirilor benefice ale lui Traian, defectele
lui DomiŃian, concentrată într-o adevarată satiră îndreptată
împotriva ultimului dintre Flavieni; dar Panegiricul informează şi
asupra conflictelor dintre romani şi daci.
O colecŃie de scrisori Epistulae, schimbate cu prietenii
autorului. Aceste scrisori constituie partea cea mai importantă a
operei sale. În prima parte a epistolelor sale el vorbeşte despre
viaŃa romană a epocii, mai ales cea socială, patru domenii fiind

297 Eugen Cizek, Op.cit., pag. 541.

246
privilegiate de corespondenŃa pliniană: viaŃa socială şi economică,
viaŃa culturală, personajele epocii şi problema creştinismului.

Încreştinarea Romei prin lucrarea SfinŃilor Apostoli

Petru şi Pavel
Sfântul Apostol Pavel298 este cel mai mare propovăduitor al
Evangheliei creştine a Domnului Iisus Hristos care a fost
desemnat, prin chemare ca Apostol al neamurilor s-a născut în
oraşul Tars, în Cilicia, Asia Mică. Este din neamul evreilor farisei,
aşa se face că în tinereŃe este ucenic al marelui rabin Gamaliel, iar
la vârsta împlinirilor devine fariseu şi aprig prigonitor al
creştinilor, din convingere şi nu din răutate.
Într-una din expediŃiile sale împotriva creştinilor siriaci,
este chemat la apostolat pe drumul Damascului, într-un mod cu
totul aparte, prin arătarea Domnului Iisus Hristos, asemenea
arătării pe care a avut-o Moise (Ieşire 3: 1-15). Era prin anii 34-35
d.Hr. Această o minune dumnezeiască, această manifestare a
harului Duhului Sfânt face din el un misionar creştin, un
administrator al Bisericii lui Dumnezeu şi un scriitor creştin
motivat care scrie aşa cum vorbeşte şi vorbeşte aşa cum trăieşte. 299
În urma acestei extraordinare chemări, este botezat de
prezbiterul Anania din Damasc, prilej cu care primeşte numele de
Pavel, aşa cum tot în urma întâlnirii cu Domnul Iisus Hristos,
Simon va fi numit Chefa. Numele de Chefa-Petru s-a impus în
lumea creştină precum s-a impus numele de Pavel, tocmai pentru
că lor li se atribuie o mai mare lucrare de răspândire a
creştinismului în perimetrul Imperiului Roman al vremii.
După chemarea şi convertirea sa, Pavel petrece o perioadă
de trei ani în Arabia şi abia apoi el îl caută pe Chefa, la Ierusalim,
ca să primească de la acesta confirmarea credinŃei, apoi, stabilindu-
se în Antiohia Siriei, unde pentru „întâia oară, ucenicii s-au numit
creştini” (Fapte 11: 26), întreprinde trei călătorii misionare, prin
care converteşte Asia Mică, Tracia, Peloponesul şi marile insule

298 Ion M. Stoian, DicŃionar religios - termeni religioşi, credinŃe populre

şi nume proprii, Editura Garamond, Bucureşti, 1994, pag. 203.
299 I. Constantinescu, Op. cit., pag. 211-212.
247
din Marea Mediterană, după care este în captivitatea la Cezareea
Palestinei şi în final la Roma, unde după ce petrece doi ani într-o
casă cu chirie (Fapte 28: 30-31), având libertatea de a primi
oaspeŃi, e martirizat în anul 67 în timpul împăratului Nero, prin
decapitare, pentru că era şi cetătean roman (Fapte 16: 37). Biserica
îl prăznuieşte pe 29 iunie. Pentru buna ei organizare, el a scris 14
scrisori sau epistole.
Sfântul Apostol Petru s-a născut în anul 10 î.Hr., fiind unul
din cei doisprezece chemaŃi în rândul ucenicilor, născut în Betsaida
Galileii, fiul lui Iona şi frate cu Andrei. De ocupaŃie pescar, a fost
chemat de Iisus, care i-a schimbat numele din Simon în Petru. A
propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până la
Babilon şi ultima parte a vieŃii sale, la Roma, unde a fost întemniŃat
de două ori, fiind martirizat odată cu Pavel, pe 29 iunie 67, prin
răstignire pe cruce cu capul în jos. Pe lângă cele opt cuvântări din
Faptele Apostolilor, a mai scris şi două epistole care-i poartă
numele.300
La începutul creştinismului, creştinii nu reprezintă pentru
romani decât o sectă evreiască. Şi ei, evreii, vor fi aceia care îi vor
denunŃa pe creştini lui Nero, în anul 64. Atitudinea provocatoare a
creştinilor, spre sfârşitul secolului II, d. Hr., îi face să apară ca un
pericol pentru securitatea şi coeziunea Imperiului. Mai mulŃi
împăraŃi încearcă, prin intermediul persecuŃiilor, să elimine
creştinismul, de la Decius (249-251, d. Hr.) până la DiocleŃian, în
303, d. Hr. 301 Nero a declanşat acest tip de persecuŃii împotriva
creştinilor, pe care i-a acuzat că au incendiat Roma.
Din punct de vedere al credinŃelor idolatre, Roma
adăpostea zeii ai tuturor străinilor ce se duceau să trăiască acolo şi
care acceptau a se supune legilor imperiale. Din acest punct de
vedere, Roma era într-adevăr caput mundi, dar Celsus arată că
refuzul romanilor de al adora pe împărat însemna a nu te supune

300 Studiul Noului Testament -pentru Institutele teologice, Editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti
1983, pag. 279-281.
301 Jean-Noel Robert, Roma, traducere de Simona Ceauşu, Editura Bic
All, Bucureşti, 2002, pag. 157-158.
248
legilor statului, iar creştinii îl puneau pe Hristos mai presus de
împărat, şi prin urmare desconsiderau statul şi pe împărat şi
condiŃia sa semidivină, din care pricină s-au produs aceste
persecuŃii. În timpul lui Septimiu Sever persecuŃiile au început să
devină sistematice, acest împărat a decretat că botezul creştin este
un delict. PărinŃii postapostolici au fost pietrele vii prin care
Biserica s-a zidit mereu şi s-a rezidit după fiecare persecuŃie. Este
remarcabilă activitatea Sfântului Iustin Martirul şi filosoful care în
Apologia întâi, se adresează împăraŃilor romani, senatului şi
poporului roman, cu scopul de ai apăra pe creştini, afirmând că nu
ar trebui să se aducă învinuire lor pentru că nu adoră chipurile
cioplite şi nu duc daruri zeilor, pentru că Dumnezeu este Acela
care dă toate darurile oamenilor. Apoi dezvăluie motive pentru ce
sunt urâŃi creştinii, pentru numele lui Hristos. Astfel că prima
Apologie, se încheie cu reproducerea textului unei scrisori a lui
Hadrian, dată în favoarea creştinilor, la care se adaugă edictul lui
Antonius şi scrisoarea lui Marcus Aurelius.302
Cu toate astea creştinii au rezistat şi în secolul IV
creştinismul s-a impus ca religie de stat. 303Episcopul Eusebiu de
Cezareea304 arată că împăratul Constantin cel Mare, prin Edictul de
la Milan din 313, a dat creştinilor actul de libertate religioasă.
Constantin nu a fost creştin adevărat. El a păstrat titlul religios de
“Pontifex Maximus” şi a tolerat încă păgânismul, botezându-se
aproape de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia,
semiarian, având uneori o atitudine echivocă între creştinism şi

302 *** ApologeŃi de limbă greacă, PărinŃi şi Scriitori Bisericeşti 2, carte

tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, pag. 9-10.
303 Indro Montanelli, Op. cit., pag. 331.
304 Eusebiu de Cezareea, ViaŃa lui Constantin cel Mare, P. S. B. Nr. 14,
Scrieri (partea a II-a), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, pag. 19.
249
păgânism, între ortodoxie şi arianism. Un rol determinant îl are în
atitudinea pozitivă a împăratului faŃă de creştini mama lui Elena.305
Eusebiu prezintă viziunea împăratului, spunând că acesta
dându-şi seama de inferioritatea militară în care se afla, s-a rugat
Dumnezeului tatălui său şi i-a cerut să se descopere cine este el, să
îl ajute în necazul de faŃă. Era cam pe la ceasurile amiezei, când
ziua începuse să scadă iar Constantin a văzut cu ochii săi pe cer,
deasupra soarelui, semnul de biruinŃă al crucii, făcut din lumină iar
deasupra avea inscripŃia : “Întru aceasta vei învinge!”. Uimit de ce
se întâmplase, şi neînŃelegând tâlcul, noaptea, în timpul somnului i
s-a arătat Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu, cu semnul crucii
poruncindu-I să folosească acest semn spre ajutor ori de câte ori va
avea de luptat cu duşmanul. A doua zi preoŃii i-au argumentat că
acela pe care l-a visat este Iisus Hristos, iar crucea era simbolul
nemuririi şi al biruinŃei. Şi în Panegiricul de la Trier din toamna
anului 312, precizează că după intrarea în Roma împăratul nu a
urmat drumul tradiŃional de triumf spre Capitoliu şi nu a adus jertfă
lui Jupiter, cum se obişnuia. Este adevărat că pe Arcul de triumf a
lui Constantin din Roma, terminat în 315 este reprezentat Soarele
neânvins (sol invinctus) , dar aceasta este opera senatului păgân din
capitala imperiului. Constantin a înclinat din ce în ce mai mult spre
creştinism, iar dovada cea mai clară a atitudinii sale în această
vreme a fost statuia sa din Forul de la Roma, care după
instrucŃiunile lui trebuia să poarte în mâna dreaptă o cruce.
Semnificative în privinŃa simpatiei lui Constantin faŃă de
creştinism, după anul 312, sunt două scrisori, una trimisă lui
Maximin în Orient, şi alta, expediată prefectului Anullius în Africa
de Nord. Dintr-un alt document, afirmă Eusebiu, aflăm că tot
atunci Constantin trimite o sumă mare de bani episcopului ortodox
Caecilian de Cartagina, pe care acesta putea s-o folosească pentru
clerul drept măritului şi preasfântului cult ortodox.

305 Istoria Bisericească Universală -manual pentru Institutele teologice,

vol. I, ediŃia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975, pag. 103.

250
 Politica religioasă favorabilă creştinilor se dovedeşte prin
convocarea Sinodului I Ecumenic, de la Niceea 325 şi aşezarea de
măsuri favorabile Bisericii, prin care scuteşte pe clericii creştini de
obligaŃia grea şi costisitoare a funcŃiunilor municipale, favoare de
care se bucurau deja preoŃii păgâni, şefii iudeilor, medicii şi
profesorii; înlătură din legile penale, dispoziŃii şi pedepse contrare
spiritului creştinismului ca: răstignirea, zdrobirea fluierelor
picioarelor, stigmatizarea; i-a măsuri de protecŃie şi de ajutor
pentru săraci, orfani, văduve şi bolnavi; impune restricŃii luptelor
de gadiatori; îngreunează pronunŃarea divorŃului; pedepseşte
adulterul şi a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, în 321,
Duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, zi în care şi
soldaŃii asistau la slujbe.306
VoinŃa lui Constantin cel Mare de a susŃine creştinismul s-
a văzut şi în alegerea unei noi capitale, căci el s-a hotărât să
părăsească definitiv Roma păgână şi să ridice un alt oraş de
reşedinŃă, acesta fiind BizanŃul, care a primit numele de
Constantinopol, inaugurat pe 11 mai 330. Politica lui religioasă, a
fost urmată în general de fiii lui şi de succesorii acestora, cu
excepŃia lui Iulian Apostatul (361-363). Astfel că înainte de
sfârşitul secolului IV, sub Teodosie cel Mare (379-395),
creştinismul devine religie de stat, iar ortodoxia este confesiunea
oficială a Imperiului.nConstantin a murit la 22 mai 337, în
Duminica Rusaliilor şi a fost îngropat în Biserica SfinŃii Apostoli
din Constantinopol, ctitoria sa, cu mare fast.307
Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe 21 mai SfinŃii mari
împăraŃi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi maica sa Elena, iar
cu o zi înainte, pe 20 mai, se aminteşte şi despre SfinŃii PărinŃi de
la Sinodul I Ecumenic. La Roma, cu trei ani înaintea Sinodului I
Ecumenic şi nouă ani după Edictul din 313, s-a ridicat biserica cu
numele de SfinŃii Apostoli Petru şi Pavel, care azi poartă numele
Sf. Petru pe considerentul că Apostolul Petru ar fi fost primul papă
al Romei, în temeiul textului biblic după Matei16:18-19: „Eu îŃi
zic Ńie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi

306 Ibidem, pag. 105.

307 Ibidem, pag. 108.
251
porŃile iadului nu o vor birui pe ea. Şi îŃi voi da cheile împărăŃiei
cerurilor şi orice vei lega pe pamânt va fi legat şi în ceruri, şi
orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.
Azi în Cetatea vaticanului găsim Biserica Sfântul Petru,
împreună cu marea piaŃă din faŃa ei, Palatul Vaticanului şi
celebrele lui grădini.În faŃa catedralei se întinde imensa şi solemna
piaŃă, de forma unei elipse, cu axa mare de 240 m şi cea mică de
196 m, înconjurată de o dublă colonadă acoperită cu o galerie
încoronată de 140 de statui reprezentând pe sfinŃi. Colonada,
compusă din 284 gigantice coloane şi 88 de stâlpi, este capodopera
marelui arhitect al barocului G. Lorenzo Bernini, care a realizat
întreaga piaŃă între anii 1656-1667. În mijlocul pieŃei se ridică un
obelisc, adus la Roma încă din Antichitate, pentru a împodobi
circul împăratului Caligula. Montat în centrul pieŃei în anul 1586,
obeliscul a fost încununat de o cruce în interiorul căreia se află un
mic fragment din crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus.
De o parte şi de alta a obeliscului au fost construite două
fântâni arteziene. Biserica Sf. Petru este cea mai importantă
catedrală a creştinătăŃii catolice, fiind construită pe locul unde a
fost înmormântat Apostolul, adică lângă circul lui Caligula, care se
afla la stânga actualei basilici.
Cupola bisericii, desenată de Michelangelo, are o înălŃime
de 132 m., basilica are o lungime de 187 m., interiorul ei e decorat
cu opere de artă, iar în mijloc se află impresionantul baldachin de
bronz cu coloane în torsadă, datorat lui Bernini.
Într-una din capelele ei este aşezată sculptura Pieta ce
reprezintă pe Fecioara Maria cu Iisus mort, pe genunchi, opera de
tinereŃe a lui Michelangelo. În biserică se află 45 de altare,
numeroase morminte împodobite de sculpturi, iar în cripta de sub
ea, într-o grotă împodobită, se află mormântul Sfântului
Petru.308Creştinii din Roma consideră că primul papă la Roma a
fost Sfântul Petru.
Termenul de papă afost dat exclusiv „Marelui Pontif” după
patru secole, timp în care el fusese acordat tuturor episcopilor,

308 Luigi Armioni, Roma -ghid turistic, Editura Vremea, Bucureşti, 2004,
pag. 30-31.
252
pentru a marca egalitatea dintre ei. In DicŃionarul de termeni
religioşi309 al preotului Ioan M. Stoian, termenul de papă este
explicat ca "titlu onorific purtat de episcopii din Orient în primele
secole, iar după anul 325, de episcopii din Alexandria şi Roma;
şeful Bisericii Romano-Catolice şi al statului Vatican, cu sediul la
Roma, in cetatea Vaticanului".

Repere în civilizaŃia romană

Roma reprezintă, prin arhitectura sa, expresia cea mai
directă a gloriei, a continuităŃii unei civilizaŃiei şi forŃa pe care o
are progresul.310 În arta romană veche este tributară artei
populaŃiilor italice preromane şi limbajului artistic grec.
Arhitectura este elementul artistic roman predominant. Ea
se exemplifică prin construcŃii de: basilici, terme, apeducte şi
edificii destinate spectacolelor. Basilicile erau clădiri publice de
mari proporŃii, locurile unde se Ńineau şedinŃele tribunalelor şi unde
se întalneau oamenii de afaceri. Faimoasele apeducte romane,
opere impresionante de inginerie, aduceau în oraşe apa, prin tuburi
sau canale susŃinute de arcuri uriaşe, de mari dimensiuni. De
exemplu primul apeduct, construit în 312 î.Hr., avea o lungime de
16,5 km, iar două secole mai târziu a fost construit un altul, ce
aducea locuitorilor Romei apă de la o distanŃă de 91 km. În epoca
imperială, Roma dispunea de 13 apeducte, cu o lungime totală de
430 km. Impresionează şi azi ruinele faimoaselor apeducte romane
din FranŃa sau Spania.311 În secolele I-II d. Hr. se dezvoltă intensiv
artele plastice. Artiştii plastici exercită însă o influenŃă redusă
asupra centrelor care focalizau opŃiunile şi controversele estetice.
CompoziŃia riguroasă este, în chip manifest, tributară
clasicismului.312

309 Ion M. Stoian, Op.cit., pag. 199.

310 Dan Grigorescu, Roma, album, Editura. Sport-Turism, Bucurşti,
1976, pag. 1-2.
311 Ovidiu Drâmbă, Istoria culturii şi civilizaŃiei,vol I, Editura Stiintifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag. 753.
312 Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol II, Editura Societatea
adevărul , Bucureşti, 1994, pag. 404.
253
 Sculptura romană se confundă, în perioada începuturilor
ei, cu cea etruscă iar din secolul II î.Hr., gustul artistic al romanilor
a fost marcat de influenŃa grecească. Primele busturi-portrete sunt
de o mare vigoare expresivă, sculptorul roman împinge
preocuparea de redare cât mai realistă a modelului, până la a-i
sublinia diformităŃile fizice şi semnele de decadenŃă ale bătrâneŃii
particularitate ce se observă şi la portretele de femei, foarte
numeroase la Roma ce au astfel o indiscutabilă notă de
originalitate.313
Pictura se manifestă cu predilecŃie în temele narative,
istorice sau cele cu caracter pur practic. Se poate vorbi despre o
preocupare 314 faŃă de ansambluri picturale din secolul II î.Hr.
până în secolul IV d. Hr., precum cele din timpul lui Tiberiu:
edicula cu mosaic parietal al lui Pomponius Hylas, din hipogeul
acestuia de pe Via Latina; Domus Aureea a lui Nero ce avea o
boltă acoperită cu mosaic, se păstrează foarte bine conservată şi
bolta în mosaic a unor terme, precum şi cea a unui mormânt de sub
Catedrala Sfântul Petru. Termele includeau o serie de alte facilitaŃi
pentru menŃinerea corpului sănătos. Gimnastica pură şi atletismul
au rămas multă vreme necunoscute până în 186 î.Hr. când au fost
introduse primele spectacole atletice. La început majoritatea
concurenŃilor erau greci, solicitaŃi în mod special pentru această
imprejurare, pentru că publicul roman n-a gustat prea mult
asemenea spectacole, ci prefera jocurile tradiŃionale şi spectacolele
de gladiatori şi animale.315
Termele s-au constituit în loc de recreare în adevăratul sens
al cuvantului şi mijloc de a impune igiena pe ordinea de zi a Cetatii
şi la îndemâna maselor care, odată ce au avut acces la terme, au
făcut din exerciŃiile şi îngrijirea corporală o plăcere bine gustată. În
secolul II d.Hr., au apărut la Roma băile publice, barbaŃii fiind
separaŃi de femei. Agrippa a dispus recensarea termelor, acestea

313 Ovidiu Drâmbă, Op. Cit., pag. 757.

314 Dumitru Tudor, Enciclopedia civilizatiei romane, Editura Ştiintifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 529.
315 Pierre Grimal, Civilizatia romana, Editura Minerva, Bucureşti, 1973,
pag. 395.
254
fiind în numar de 170, crescând mereu. Tot el a dispus
supravegherea băilor publice, verificarea încălzirii, controlul
îngrijirii şi conducerea poliŃei lor vrând să-şi scoată în evidenŃă
magistratura printr-o liberalitate senzaŃională.
După termele lui Agrippa, au fost construite, pe Câmpul
lui Marte, termele lui Nero. Apoi Titus le-a înaltat pe ale sale
alături de vechea Domus Aurea, cu un portic exterior în faŃa
Colosseului şi din care mai există câŃiva pilaştri în îmbrcămintea
lor de cărămidă.
Mai apoi Traian a clădit pe Aventin băi în memoria unui
prieten de-al său, Licinius, iar la nord-estul termelor lui Titus, pe
locul unor părŃi ale Casei de aur, Domus Aurea, distruse de un
incendiu în anul 104, termele cărora le-a dat numele său şi le-a
inaugurat în aceeaşi zi cu apeductul său, pe 20 iunie 109 d. Hr. Mai
tarziu au fost construite excesiv termele denumite ale lui Caracalla,
deşi ar trebui numite oficial temele lui Antonius, apoi termele lui
DiocleŃian pe ruinele cărora se află astăzi Muzeul National Roman,
şi unele biserici. În secolul IV d. Hr. menŃionăm construcŃia
termelor lui Constantin pe Quirinal. Cele mai bine pastrate sunt
termele lui DiocleŃian pe o suprafată de 13 ha, şi mai ales cele ale
lui Caracalla, pe o suprafaŃă de 11 ha, una din minunile Romei
antice, ale căror căzi grandioase lasă o impresie de neuitat. Aceste
terme erau aşezăminte unde se găseau reunite, prin ingenioase
îmbinări, formele de băi cele mai diverse, precum: sudaŃia fără
apă şi baia caldă şi rece, piscinele şi căzile ; şi alături de ele, în
exterior erau porticuri animate de populaŃia şi clientele
nenumăratelor prăvălii, grădini şi promenade, stadioane şi saloane
de odihnă, săli de gimnastică şi masaj, chiar biblioteci şi adevărate
muzee ce mijloceau romanilor o viaŃă fericită şi frumoasă. 316
Bibliotecile erau, în mare patre, special amenajate pentru
public, dar existau şi biblioteci particulare, apărute odată cu
răspândirea masivă a culturii, cu implantarea în lumea romană a
literaturii şi artei elenistice. De exemplu, Augutus a creat două
biblioteci publice în templul lui Apollon pe Palatin, una consacrată

316 Jérôme Carcopino, ViaŃa cotidiană în Roma, la apogeul Imperiului,

Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1979, pag 308-309.
255
lucrărilor apărute în limba latină şi cealaltă operelor literare
greceşti.
Au mai înfiinŃat biblioteci Tiberius şi Vespasian, dar cele
mai vestite au fost cele clădite la începutul secolului II d. Hr. în
Forumul lui Traian, lângă Basilica Ulpia şi cu deschidere spre zona
centrală, unde se înalŃă Columna. Acestea au fost construite de
Apollodor din Damasc, un architect foarte cunoscut, în
conformitate cu tiparele bibliotecii elenistice. CărŃile de la început
erau sub formă de suluri de papirus închise în tocuri speciale şi
tăbliŃe cerate, iar în secolul IV d. Hr., a apărut cartea legată cu foi
din papirus sau pergament. Treptat, bibliotecile publice s-au
înmulŃit, la Roma existau vreo 28.317
Teatrul apare în secolul II î. Hr., iar tragedii şi comedii s-
au scris până la sfârşitul Republicii. Dialogul rămânea destul de
rudimentar, pentru că mai importantă era mimmarea, esenŃiale
fiind gesticulaŃiile, dansul şi tot ce se adresa simŃurilor şi
răspundea unei tendinŃe profunde a publicului roman,.318
Circul apare ca o extensie a teatrului. Traian, în anul 112
d. Hr., a plătit circul de treizeci de zile, iar teatrul, timp de numai
cinsprezece zile pentru plăcerile mulŃimii, arătând astfel
preferinŃele obştii. Cele trei teatre din Roma, puteau fi cuprinse
laolaltă, aproape de cinci ori numai în cavea din Circus Maximus.
Ele erau Teatrul lui Pompei consacrat în anul 55 î. Hr., şi conŃinea,
în jurul celor 160 metri diametru, 40 de mii loca, locuri, ceea ce
limitează probabil la 27 de mii numărul locurilor pe scaune.
Urmează apoi Teatrul lui Balbus, din 13 î. Hr., cuprinzând doar 11
mii de locuri, deci 7500 locuri pe scaune. Teatrul lui Iulius Caesar,
terminat în anul 11 î.Hr., de arhitecŃii lui Augustus ; Teatrul lui
Marcellus nu număra decât 20 de mii de locuri, deci 14 mii de
locuri pe scaune.
În sumă aceste teatre puteau primi 60 de mii de spectatori
ceea ce demonstrează pasiunea pentru teatru a romanilor.319

317 Dumitru Tudor, Op. Cit., pag. 135.

318 Pierre Grimal, Op. Cit., pag. 408-409.
319 Jérôme Carcopino, Op. cit., pag. 269-270.
256
 Amfiteatrul era loc destinat spectacolelor de gladiatori;
venations, luptelor cu fiare; naumachia, luptelor navale. Primele
amfiteatre au fost construite din lemn şi erau demontate după
încheierea spectacolelor.
În toată lumea romană s-au identificat peste 200 de
amfiteatre.
La Roma, cel mai vechi amfiteatru a fost construit din
lemn în anul 53 î.Hr., pentru luptele de gladiatori. A urmat apoi
amfiteatrul lui Caesar, pentru lupte cu fiare, în 46 î. Hr., şi apoi de
un altul din piatră, în 29 î.Hr., distrus de incendiul neronian.320
După aproape 2000 de ani de creştinism ele par locuri ale
infernului antichităŃii în care sacrificiul uman era o sărbătoare a
cetăŃii.
Cursele de care sub Imperiu funcŃionau patru fracŃiuni,
grupe de participanŃi la cursele de care: albii, albaştrii, verzii şi
roşii. Publicul favoriza o facŃiune sau alta, mai degrabă decât pe un
anumit vizitiu. Cezarii Caligula, Nero, DomiŃian, Commodus şi
Elagabal i-au favorizat pe verzi.
Spectacolul curselor era impresionat: carele trase de doi
sau patru cai, vizitii în picioare, îmbracaŃi în tunici fără mâneci şi
strâns ajustate pe pieptul lor; accidentele ce erau la tot pasul, în
plină viteză ; carele ce se răsturnau adesea, roŃile ce se sfărâmau;
vizitiii ce apucau cuŃitul pe care-l purtau la centură şi tăiau
legăturile de piele ce-i ataşau atelajelor, lăsându-şi trupurile târâte
de animale şi adesea murind în chinuri îi fascinau pe spectatori.321
Începând cu secolul III î.Hr., au fost introduse luptele cu
animale exotice şi sălbatice, începându-se cu o prezentare de
elefanŃi. Zilele de organizare ale jocurilor s-au înmulŃit de-a lungul
secolelor, concomitent cu supraîncarcarea programelor cu noi
invenŃii. În zilele respective întreaga viaŃă urbană se oprea şi tot
poporul se îngrămădea în teatru, în amfiteatru şi în circ.322

320 Dumitru Tudor, Op. Cit., pag. 53.

321 Pierre Grimal, Op. Cit., pag. 409-411.
322 Ibidem, pag. 412-415.
257
 Monumente şi vestigii semnificative
Arcul lui Constantin a fost ridicat în anul 315 d. Hr.,
pentru celebrarea victoriei Împaratului Constantin (280-337)
asupra lui MaxenŃius.323 Este cel mai bine păstrat dintre toate
arcurile de triumf ale Romei, cu înălŃimea de 20 m, lăŃimea de 25m
şi grosimea de 7 m este unul dintre ultimele mari monumente ale
Romei Antice.324 Este cunoscut sub numele de Arco di Constantino
şi e alături de Colosseum, în partea dreaptă, fiind bine păstrat şi
împodobit cu frumoase reliefuri luate de pe monumentele mai
vechi.325
Arcul lui Septimius Severus din anul 203 d. Hr., a fost
ridicat pentru a celebra victoriile împăratului în luptele cu parŃii şi
cu arabii. Arcul are trei deschideri şi este împodobit cu reliefuri
înfăŃişând scene de luptă.
Aventinul este una dintre cele şapte coline ale Romei,
situată în partea de sud-vest a oraşului, separată de Colinele Palatin
şi Caelius prin văi. Treptat Aventinul a devenit unul din cele mai
populate cartiere ale Romei. În urma reîmpărŃirii administrative
făcute de Augustus, în anul 7 î. Hr., când Roma a fost împărŃită în
14 regiuni, cu suprafeŃe inegale, limitele acestora fiind marcate
probabil prin hotare, Aventinul a fost împărŃit în două regiuni, şi
anume Aventin minor şi Aventin major, iar monumentele cele mai
importante pe care le are colină sunt: Templul Dianei, Templul
Minervei, Altarul lui Jupiter şi Ilicius, Templul lui Consus,
Termele lui Caracalla, Termele lui Severus, Vile particulare şi
palate apartinând lui Aelius Maximus, Hadrian şi Traian.326
Băile lui DiocleŃian
O largă secŃiune din acest uriaş complex din secolul III
găzduieşte azi un muzeeu de arheologie, inclusiv o sculptură din

323 Roma -ghid complet al celor mai bune locuri din oraş: restaurante,
hoteluri, magazine şi muzee, traducere de Livia PăscuŃ, actualizat de
Ruxandra Constantinescu, Editura Corint, Bucureşti, 2006, pag. 22.
324 Italia 2005 –traducere de Ionel Horga, Editura Meteor Press,
Bucureşti, 2005, pag. 636.
325 Luigi Armioni, Roma-ghid turistic, Editura Vremea, Bucureşt, 2004,
pag. 17.
326 Dumitru Tudor, Op. cit., pag. 122.
258
marmură a lui Mithra, care-şi mai păstrează încă foiŃa de aur şi
vopseaua originală. Un perisil larg, de Michelangelo, este decorat
cu un grup statuar antic. Dintre exponatele Muzeului National
amintim: statuia lui Augustus ce-l înfaŃişează pe acesta purtându-şi
toga în jurul capului, semn că în anul 12 şi-a adăugat titlul de Mare
Preot, pe lista onorurilor pe care şi le atribuise.
Coloseumul este numit şi Amfiteatrul Flavilor, a început să
fie ridicat de Împaratul Flavian Vespasian în anul 72, fiind
inaugurat 8 ani mai târziu printr-un program de jocuri şi spectacole
care au durat 100 de zile. Mai mult de 50 de mii de spectatori au
putut lua loc în circumferinŃa, de aproximativ 525 metri, arenei
acoperită cu marmură şi împodobită cu sute de statuete, dotate şi
cu un velarium un sistem ingenios de copertine pe frânghii
acŃionate de corabierii imperiali, sistem ce ferea publicul de soare
sau ploaie.327
Coloseumul reprezintă una dintre cele mai importante
realizări ale arhitecturii Romei Antice şi a întregii arhitecturi
universale. Zidul se ridică la o înalŃime de 48,5 m echivalentul
înălŃimii unui bloc de azi, de 18 etaje. A fost inaugurat de Titus în
anul 80. Arena avea mai multe caturi subterane destinate
mecanismelor camerelor pentru gladiatori, cuştilor pentru animale
sălbatice şi personalului de serviciu. Suprafata elipsei interioare era
acoperită cu pardosea de lemn peste care se presăra nisip, pentru a
ascunde cantitatea de sânge ce curgea la fiecare luptă. De aici vine
şi numele de arena, ce înseamnă nisip în limba latină.
Mecanismele arenei permiteau transformarea acesteia, la
un moment dat, într-un bazin cu apă şi prezentarea în fata
spectatorilor, a unor bătălii navale. Cele 80 de intrări, dintre care
patru aflate în axe, erau oficiale, precum şi galeriile circulare de
distribuŃie de la etaje se exprimau în exterior prin 80 de travee cu
trei caturi formate din arce deschise peste care se suprapunea un al
patrulea cat cu zidărie plină. Adoptarea soluŃiei unui cat superior

327 Roma -ghid complet al celor mai bune locuri din oraş: restaurante,
hoteluri,magazine şi muzee, pag. 21.
259
inchis se datora necesiŃăŃii de a ascunde câteva galerii joase şi scări
care nu puteau să capete o expresie exterioară favorabilă. 328
In faŃa lojei imperiale, gadiatorii îl salutau pe împărat şi
strigau: Ave imperator, morituri te salutant! Slavă Ńie, împărate, cei
ce se duc la moarte te salută!; se zice că odată, când l-au auzit pe
împăratul Claudius răspunzând: ,,Sau poate că nu“, au fost atât de
jigniŃi încât s-au răzvrâtit. Într-o vreme Coloseumul era o adevărată
carieră de piatră din care s-au luat materialele pentru construirea
bisericilor şi palatelor renascentiste. În final, a fost declarat ca loc
sacru de către Vatican, în memoria creştinilor martirizaŃi acolo.
Capitoliul a cincea dintre cele şapte coline ale Romei
citadelă şi reşedinŃă a zeilor. În secolului I î. Hr. se construieşte aici
Templul lui Jupiter şi devine centrul Romei republicane şi Forul
roman în care s-a păstrat tabularium-ul pe care erau înscrise
legile.329
În istoria culturală a Romei pe colina Capitoliului, în anul
1300, Petrarca a fost încoronat ca poet laureat, iar în secolul XVI-
lea Michelangelo a ridicat elefantul ,,Campitoglio”, consacrând
Capitoliul ca cel mai important centru architectural al Romei. Tot
aici i-a venit inspiraŃia istoricului Edward Gibbon de a scrie Istoria
Decăderii şi Căderii Imperiului Roman.
Columna lui Marcus Aurelius a fost ridicată la Roma în
anul 193 d. Hr., din marmură de Luna, de arhitectul Domenico
Fontana care a aşezat în vârful ei statuia Apostolului Pavel.
Columna este lucrată în relief ce reprezintă campanile împăraŃilor,
din anii 172-175 d. Hr., expuse în 116 scene desfăşurate pe 21 de
spirale cu scopul de a slăvi memoria. 330
Inaugurarea a avut loc după moartea celui care-i poartă
numele, în cinstea victoriilor împăratului asupra barbarilor de la
Dunăre.331

328 Gheorghe Curinschi, Roma -cetate eternă, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1971, pag. 52- 54.
329 Ibidem, pag. 28-29.
330 Dumitru Tudor, Op. cit., pag. 210-211.
331 Luigi Armioni, Op. cit., pag. 20.
260
 Circus Maximus de la poalele Palatinului e cel mai vechi
şi cel mai mare dintre circurile romane cu o capacitate de 40000 de
locuri332.
Catacombele reprezintă o reŃea subterană în forma unor
tuneluri-cimitire presupuse a fi ale primilor creştini romani şi duc
în afara Romei de-a lungul străzii Via Appia Antica. Nişele
mortuare, aidoma unor poliŃe înşiruite de–a lungul coridoarelor
întunecate, sunt cioplite în piatră şi mai poartă rămăşiŃe de fresce şi
lespezi de marmură încrustate. Catacombele de la Domitilla
reprezintă cea mai mare reŃea de catacombe din Roma. Multe
dintre mormintele secolelor I-II d.Hr., nu sunt ale creştinilor.
Camerele au fresce cu scene clasice, inclusiv una dintre cele mai
timpurii imagini ale lui Hristos, ca Dumnezeu al Păstorilor. 333
Tot aici amintim catacomba San Sebastiano, din secolul IV
d. Hr., ea purtând numele sfântului care a fost îngropat aici şi se
întinde în subteran pe patru niveluri. Este singura dintre catacombe
rămasă accesibilă în timpul Evului Mediu, având la origine
termenul catacumbas, care semnifica un loc în care drumul
coboară într-o adâncitură. Până la urmă, cimitirul creştin care a
existat aici şi care datează din secolul II d. Hr., a ajuns să fie
cunoscut sub acelaş nume, nume aplicat în timp tuturor cimitirelor
subterane descoperite în Roma în secolele următoare. O altă
catacombă, foarte bine conservată este San Callisto.334
Domus Aurea sau Casa de aur a lui Nero. După incendiul
de o săptămână care a distrus şapte cartiere întregi din Roma au
început reconstrucŃia după planurile lui Nero. Acum s-a construit
Domus Aurea, un palat, cel mai somptuos pe care l-a avut Roma
vreodată şi care ocupa peste un hectar de teren.
Domus Aurea a fost construită în întregime din beton şi
împodobită cu fresce şi reliefuri de către artistul decorator
Fabullus. Într-una din încăperile acestei case a fost descoperit
celebrul grup sculptural elenistic: faocoon. Intrarea Casei de Aur se
află pe locul pe care, mai târziu îl ocupa Templul Venerei şi al

332 Ovidiu Drâmbă, Op. Cit., pag. 729.

333 Reid Bramblett, Jeffery Kennedy, Op. cit., pag. 151.
334 Italia 2005, p.ag. 679.
261
Romei, între Arcul lui Titus şi Colosseum. În faŃa acestei intrări a
fost aşezată o imensă statuie din bronz pe care Nero a ridicat-o în
cinstea sa cu o înălŃime de 30 m, reprezentându-l pe împărat cu o
cunună solară, ca Helios. Se spune că pentru transportarea acestei
statui au fost folosiŃi 24 de elefanŃi.335
Colina Quirinal este cea mai înaltă dintre cele şapte coline
ale Romei Antice, fiind locul unde romanii din vechime, dar şi
papii de mai târziu, şi-au construit locuinŃe pentru a scăpa de
poluare şi de malaria din zona joasă din jurul Forumului. Azi
Palazzo del Quirinale este reşedinŃa oficială a preşedintelui
Italiei.336
Fontana di Trevi e o uriaşă fântână proiectată de Nicola
Salvi şi reprezintă o fantezie spectaculoasă cu creaturi mitice ale
mării printre cascade de apă curgătoare.337 Azi338 ea este înghesuită
într-o mică piaŃă aflată lângă strada Via del Tritone, şi reprezintă
un izvor al dorinŃelor, deoarece legenda spune că oricine îşi poate
asigura reîntoarcerea la Roma, dacă va arunca o monedă în
fântână. În timpul zilei este unul dintre cele mai aglomerate locuri
din oraş.
Forumul Roman construit între Dealul Capitoliului şi
Dealul Palatin a reprezentat inima civilă a Romei Republicane,
enclava austeră care a precedat societatea hedonistă ce s-a
dezvoltat sub împăraŃii din secolul I până în secolul IV d. Hr.
Forumul Roman a reprezentat un centru agitat al puterii politice,
juridice şi comerciale, dar azi e un spaŃiu gol, marcat de arcuri
grandioase, coloane solitare şi pietre sculptate, un ansamblu
pitoresc de ruine.
Forul şi Columna lui Traian
Forul şi basilica au fost inaugurate de Traian la 1 ianuarie
112 d. Hr., iar Columna la 13 mai 113 d. Hr. În mijlocul pieŃei se
înalta, în bronz aurit, statuia ecvestră a împăratului, însoŃită ca de

335 Gheorghe Curinschi, Op. cit., pag. 50-51.

336 Roma -ghid complet al celor mai bune locuri din oraş: restaurante,
hoteluri, magazine şi muzee, pag. 69.
337 Ibidem, pag. 62.
338 Italia 2005, pag. 661.
262
un cortegiu, în spaŃiul dintre coloanele ce înconjurau piaŃa, de
statuile mai modeste ale bărbaŃilor iluştri. După basilică, se aflau
cele doua biblioteci Ulpiene, una fiind destinată cărŃilor greceşti,
iar cealaltă celor latineşti, la care se adaugă şi arhivele imperiale.
Bibliotecile erau separate printr-un mic patrulater în mijlocul
căruia se înalŃă şi azi, aproape intactă Columna lui Traian.
Piedestalul ei este format dintr-un cub de piatră cu înălŃimea de
5,50 m. Fusul columnei, în întregime din marmură, măsoară în
diametru 3,70 m iar în înălŃime 29,77 m. În interior are o scară de
marmură albă, construită în spirale, care porneşte din camera
piedestalului numărând 185 de trepte. Fusul acesta suportă un
capitel doric, monumental, deasupra căruia se afla la început o
acvilă de bronz cu aripile întinse, apoi, după moartea împăratului
Traian, o statuie din bronz a acestuia, iar în 1588 a fost înlocuită cu
statuia Sfantului Petru, pe care o vedem şi azi. Pe fusul columnei
se află 43 de ferestre ce luminează scara interioară, ferestre
mascate de cele 2500 figuri care reprezintă scene din cele două
războaie dacice, 101-102 şi 105-106. Traian hotărâse construirea
columnei cu scopul de a eternizea, prin reprezentările de pe ea,
victoriile câştigate împotriva duşmanului din afară şi să
imortalizeze, prin dimensiunile neobişnuite, efortul omenesc care a
învins natura şi a adus frumuseŃe şi prospreitate Romei. Lucrările
aparŃin arhitectului Apolodor din Damasc.339 Cenuşa lui Traian a
fost îngropată înăuntrul postamentului acestei columne. Lângă
acest for se află şi ruinele Forului lui Augustus.
Muzee şi galerii de artă
Muzeul NaŃional al Romei a fost fondat în 1889, iar printre
obiectele expuse aici se numără descoperiri arheologice şi
antichităŃi nedescoperite până în 1870, la care se adaugă colecŃiile
anterioare. Acest muzeu include Băile lui DiocleŃian, precum şi
două Palate; tot aici se află şi Altarul de la Ostia pe timpul lui
Traian şi face legătura între Roma şi soŃii divini Marte şi Venus.
Marte este înfăŃişat ca tată a lui Romulus, legendarul întemeietor al
Romei; Venus îl Ńine în braŃe pe eroul Eneas care a părăsit Troia

339 Jérôme Carcopino, Op. cit., pag. 28-33.

263
pentru Roma, unde a întemeiat dinastia Iulia ; Iulius Cezar care a
introdus şi noŃiunea de arbore genealogic.340
Muzeul şi Galleria Borghese conŃin un palat construit în
nul 1613 pentru cardinalul Scipione Borghese ca un loc în care să-
şi etaleze fabuloasa colecŃie de antichităŃi şi unde să organizeze
serbări elgante, reprezentând azi un monument al celei mai
somptuoase decoraŃiuni interioare romane a secolului XVIII,
stropite în porfir şi alabastru. În marile saloane se găsesc pavaje de
mozaic şi statui ale numeroaselor zeităŃi romane antice. Alte
camere găzduiesc sculpturi importante ale lui Bernini precum şi
colecŃia de pictură ce cuprinde printre altele lucrări splendide
aparŃinând lui TiŃian, Caravaggio şi Rafael. 341 Toate acestea au
trecut în proprietatea Statului Italian în 1902.
Muzeele Capitoline conŃin colecŃii istorice însemnate,
piese ale sculpturii clasice, multe dintre lucrările aflate aici şi în
alte muzee ale Romei, copiate după originale greceşti. Arta
portretelor a fost un domeniu în care romanii i-au depăşit pe greci.
Sutele de busturi ale împăraŃilor romani, aflate în Sala ÎmpăraŃilor
precum şi busturile filosofilor din Museo Capitolini constituie o
galerie a personalităŃilor lumii antice. Între aceste personalităŃi se
află 48 de împăraŃi romani începând de la Augustus pană la
Teodosius. Spre deosebire de greci, ale căror portrete sunt
idealizate şi de obicei frumoase, romanii au adoptat şcoala de
reprezentare autentică, realistă a personajelor.342
Piazza Navona este una din celebrele pieŃe ale secolului al
XVII-lea, constituită pe locul şi urmărind forma Stadionului lui
DomiŃian din secolul I, e unul din punctele de atracŃie turistică ale
Romei ce păstrează încă aerul lipsit de griji ale acelor zile când era
scena jocurilor de circ romane, a turnirelor medievale şi a
carnavalurilor din secolul XVII. Târgul de Crăciun, Ńinut de la
începutul lunii decembrie pană pe şase ianuarie, umple piaŃa cu
jocuri şi scene ale NativităŃii. Aici se află Fontana dei Quattro
Fiumi, Fântâna celor patru râuri, a lui Bernini, cu o stâncă enormă

340 Reid Bramblett, Jeffry Kennedy, Op. cit., pag. 42.

341 Roma -ghid complet al celor mai bune locuri din oraş, pag. 72.
342 Ibidem, pag. 28.
264
Ńintită de statuile ce reprezintă cele patru colŃuri ale lumii, este o
piesă încântătoare şi centrală, foarte potrivită acestui loc. 343
Piazza del Popolo344 a fost proiectată de arhitectul
neoclasic Giuseppe Valadier (1762- 1839) la începutul anilor 1800,
această piaŃă este una dintre cele mai mari din Roma şi are în
mijloc un obelisc vechi de 3000 de ani. La capătul pieŃei se află
Poarta del Popolo.
Palatinul este o colină alcătuită dintr-un şir de ruine-
capodopere. Muzeul Palatin găzduieşte o mare diversitate de
artefacte inegalabile, incluzând ceramică, statuete, antice şi o
machetă a Palatinului Epocii de fier. Colina mai reprezintă nucleul
originar al Romei având cele mai vechi sanctuare şi marele palat al
lui Octavian Augustus ce reprezintă cea mai grandioasă resedinŃă
imperială. 345
Pantheonul sau Templul tuturor zeilor reprezintă cea mai
îndrăzneaŃă şi mai reuşită construcŃie a arhitecturii romane. A fost
zidit prima dată de Agrippa (27 î.Hr.). Incendiat şi ruinat în mai
multe rânduri, a fost refacut în 115-117 d. Hr., de către Hadrian,
care i-a adăugat monumentala cupolă sferică în locul celei conice.
346
ÎnalŃimea sa exterioară concurează cu înălŃimea Colosseumului,
iar înălŃimea sa interioară este egală cu diametrul cupolei, în aşa fel
încât în interiorul său se poate înscrie o sferă uriaşă cu un
diametrul de 43,40 m. Această minune arhitecturală are în vârful
cupolei un ochi gigant, oculus, deschis în permanenŃă către cer.
InscripŃia de pe fronton: M. Agrippa cos tertium fecit, adică ,, M.
Agrippa l-a facut”, a fost modalitatea modestă prin care Hadrian l-a
cinstit pe Agrippa. Frontal dădea iluzia unui templu mic, făcând ca
spaŃiul vast din interior să fie şi mai surprinzător. Pantheonul
cuprinde: domul, ce ar fi cel mai mare din Europa, având înălŃimea
şi diametrul de 43,3 m347, oculusul, porticul, uşile, pereŃii,
mormintele regale, mormântul lui Rafael, fântâna, decoraŃiunile

343 Italia 2005, pag. 658.

344 Reid Bramblett, Jeffry Kennedy, Op. cit., pag. 47.
345 Ovidiu Drâmbă, Op. cit., pag. 729.
346 Dumitru Tudor, Op. cit., pag. 563.
347 Reid Bramblett, Jeffrey Kennedy, Op. cit., pag. 14.
265
din marmură şi ruinele templului lui Neptun. SpaŃiul aerisit,
străbătut feeric de razele soarelui filtrate de oculus oferă
Pantheonului un aer eteric; oculusul are deschizătura îndrazneaŃă
de 8,3 m şi se află în centrul domului, permiŃând luminii să
pătrundă în clădire. Inelul acestuia face parte din structura de
rezistenŃă şi asigură stabilitatea construcŃiei. Uşile originale din
bronz au supravieŃuit mai bine de 1800 de ani, cu mult mai multe
secole în plus faŃă de ornamentaŃiile bogate de aur din interior care
au fost predate de papi şi împăraŃi. PereŃii sunt groşi de 6,2 m
având încorporate bolŃi din cărămidă ce asigură distribuirea
greutăŃii în jos, micşorând presiunea acoperişului destul de greu.
Din vecinătatea de odinioară a Pantheonului nu a mai rămas decât
o cornişă stilizată şi coloane canelate aflate lângă zidul din spate.
Pallazo dei Conservatori este un tezaur de comori antice şi
baroce. În curtea interioară fiind inşiruite fragmentele colosale ale
unui cap, picior, talpa şi mâna, toate ramăşiŃe ale faimoasei statui a
împăratului Constantin cel Mare, cel care a crezut că viitorul
Romei se bazează pe creştinism. Aceste imense efigii erau foarte la
modă în ultimele zile ale Imperiului Roman. La primul etaj se află
o sală de ceremonii cu un magnific tavan aurit, uşi din lemn
sculptat şi fresce din secolul al XVI-lea; la fiecare capăt al sălii
tronând statuile celor mai charismatici papi din perioada barocă.
Însă, renumitul simbol al Romei, Lupoaica Capitolină, este un
bronz etrusc din secolul VI î. Hr., ce deŃine un loc de onoare în
muzeu; gemenii sugari fiind adăugaŃi în timpul Renaşterii, pentru a
adăpta statuia legendei lui Romnulus şi Remus. Pinacoteca
muzeului, sau galeria de pictură, conŃine câteva capodopere ale
picturii baroce.348
Teatrul lui Marcellus a fost inaugurat de împăratul
Augustus în anul 23 î. Hr., şi dedicat nepotului şi ginerelui său
Marcellus, care murise la 19 ani. Din uriaşa construcŃie care putea
adăposti până la 20 de mii de persoane, a rămas foarte puŃin.
Ruinele lui au fost folosite, mai târziu, ca fundaŃie pentru palatele
şi fortăreŃele medievale şi renascentiste. Acest teatru oferea cel mai
vechi exemplu păstrat de suprapunere de arcade cu ordine angajate;

348 Italia 2005, pag. 644.

266
succesiunea ordinelor este cea care va deveni clasică: la parter
ordinul doric, iar la etaj ordinul ionic.349
Cel mai amplu monument al vremii lui Augustus, edificat
în Câmpul lui Marte, este mausoleul său din anul 28 î. Hr.. El
reprezenta tradiŃia funeră etruscă. Statuia de bronz a împăratului
ridicată în varful conului, se sprijinea pe un masiv care transforma
sala subterană centrală într-un coridor circular. Sistematizarea
actuală a ruinelor urmăreşte să reconstituie situaŃia iniŃială. Astăzi,
clădirea cu apartamente din secolul XVI care a răsărit din
ramăsiŃele acestui teatru, a devenit una din cele mai prestigioase
adrese rezidenŃiale din Roma; zona de sud a teatrului formează o
scenă impresionantă folosită pentru concertele de muzică de
cameră din timpul verii.
Templul lui Vespasian e un monument ridicat la Roma de
împăratul Titus la capătul vestic al Forului Roman. Restaurat de
Septimius Severus, azi se mai păstrează un fragment din stilobat,
împreună cu coloanele din partea respectivă din arhitravă, iar în
Tabularium sunt conservate câteva fragmente ale cornişei cu o
decoraŃie arhitectonică foarte bogată, abundând în elemente
clasice.
Templul Triadei Capitoline construit de regii etrusci la
sfârşitul secolului VI î. Hr., pentru triada: Jupiter-Iunona-Minerva,
a fost numit mai târziu templul lui Jupiter Capitolinus. ArhitecŃii
etrusci l-au zidit cu trei despărŃituri destinate fiecărei divinităŃi,
care-şi aveau statui. Sub cella lui Jupiter se păstra tezaurul
templului, precum şi alte obiecte sacre. În anul 83 î.Hr., a fost total
distrus de un incendiu şi refăcut în piatra din ordinul lui Sulla.
Distrugeri şi refaceri successive a suferit în urma căderii unui
fulger, în timpul luptelor dintre Vespasian şi Vitellius şi apoi în 75
d. Hr., din cauza unui incendiu în Roma. Resturile din temelia lui
şi fragmentele de marmură de la cornişă au rămas de la ultima sa
reconstrucŃie, când a fost refăcut în întregime din marmură de către
DomiŃian. Constituia templul oficial al statului roman spre care se

349 Gheorghe Curinschi, Op. cit., pag. 42-44.

267
îndreptau cortegiile triumfale ce străbăteau Via Sacra prin Forum
Romanum.350
Termele lui Caracalla
Cândva, cele mai frumoase şi luxoase băi publice din
Roma Antică, azi ruine în care mai licăcesc lumini din trecuta lor
splendoare, Băile lui Caracalla au fost inaugurate de Împăratul
Caracalla în anul 217 î.Hr. şi au funcŃionat până în secolul VI d.
Hr., deschise tuturor, deşi bărbaŃii, cetăŃenii romani puteau să facă
baie, să stea împreună şi să facă mişcare în bazine uriaşe şi săli
bogat decorate. Pe lângă celelalte băi din Roma, realizate de
Agrippa, Titus, Traian, DiocleŃian, Băile lui Caracalla sunt cel mai
bine păstrate şi cunoscute sub numele de thermae Antoninianae351 .
Templul Vestei şi al Venerei,Templul Circulara fost numit
în felul acesta prin similitudine cu templul Vestei din Forul
Roman, fiind situate în imediata apropiere a templului Fortunei
fără să fi existat intenŃia de a stabili între ele o relatie spaŃială.
Templul conŃine 20 de coloane, executate din marmură importată
de la Pharos. Partea superioară a construcŃiei a dispărut cu totul şi a
fost înlocuită cu o învelitoare de ceramică. Templul Venerei, a fost
terminat de Augustus şi reconstruit în întregime de Traian, fiind
aşezat foarte aproape de zidul perioadei Republicane şi practic
lipsit de o faŃadă exterioară. 352
Via Apia Antica reprezintă o regină a drumurilor,
cunoscută sub numele de regina Viarium. A fost cea mai
importantă cale din reŃeaua extinsă de drumuri romane care
traversau Imperiul Roman. O lucrare inginerească de mare valoare
ce a facut mijlocit controlul romanilor asupra unei suprafeŃe vaste
şi a permis transportul eficient al armatelor şi al bunurilor
comerciale. Lucrările s-au încheiat în 312 î.Hr., de către Appius
Claudius. Calea a fost prima ce sosea din Europa Antică şi lega
Roma de Brindisi, aflat la o distanŃă de 584 km, pe coasta
Adriaticii. Astăzi mai există doar o parte din vechiul drum pavat,
marea lui parte este o autostradă modernă. Cândva, taverne, case,

350 Ibidem, pag. 754.

351 Italia 2005, pag. 676.
352 Gheorghe Curinschi, Op. cit., pag. 32; 34.
268
temple şi morminte flancau soseaua antică, iar azi câte o statuie
solitară, un zid care se fărmiŃează sau o coloană, sunt încă vizibile,
acoperite de iederă sau solitare în mijocul florilor de câmp.353
Zidul lui Aurelian a început să fie construit în anul 272 d.
Hr.. Lucrările au durat şapte ani, iar lungimea lui a fost de 19 km.
Turnurile zidurilor, în număr de 383, aveau trei etaje cu înălŃimi de
până la 20 m. Zidul era prevăzut cu 14 porŃi mari şi 5 porŃi mici.354

Cronică :
1.250 î. Hr., la căderea CetăŃii Troia parte din troienii rămaşi în
viaŃă, îl însoŃesc pe Eneea în Peninsula Italică şi întemeiază aşezări
latine pe Tibru.
753 î. Hr., se consemnează întemeierea Romei.
509 î. Hr., Roma este proclamată republică.
264 î. Hr., Roma poartă războaie cu punii.
146 î. Hr., Romanii distrug Cartagena.
49. î. Hr. Iulius Caesar preia conducerea Romei.
27 î. Hr., Octavianus Augustus devine primul împărat al Romei.
58-60 d. Hr. Sf. Apostol Pavel este la Roma.
72 - 80 d. Hr., este construit Colosseumul.
117 d. Hr., Imperiul Roman atinge apogeul dezvoltării sale.
286 d. Hr., DiocleŃian desparte în două Imperiul Roman.
312 d. Hr., Constantin devine împăratul Imperiului Roman de
Apus.
313 d. Hr., Împăratul Constantin aduce religia creştină în legalitate.
324 d. Hr., Constantin reunifică imperiul.
330 d. Hr., Împăratul Constantin mută capitala imperiului la
BizanŃ.
391 d. Hr. Creştinismul devine religia oficială a Imperiului Roman.
395 d. Hr., Imperiul Roman se separă definitiv, în două părŃi.
410 d. Hr., Roma e jefuită de vizigoŃi.
455 d. Hr., Roma e distrusă de vandali.
476 d. Hr., Imperiul Roman de Apus se prăbuşeşte. Roma cade.

353 Italia 2005, pag. 679.

354 Dumitru Tudor, Op. cit., pag. 529.
269
Bibliografie:
*** Ghid complet Italia (traducere Marcela Urs, consultant
ştiinŃific, lector carte Smaranda Burcă), Ed. Aquila, Oradea, 1993.
*** Istoria Bisericească Universală (manual pentru Institutele
teologice), vol.I, ediŃia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975
*** Italia 2005 (ghid), traducere Inel Horga, Ed, Meteor Press,
Bucureşti, 2006.
*** PoeŃi latini, de la Ennius până la HoraŃiu (antologie,
prezentări ale autorilor, traducere şi note Petre Stati, prefaŃă Mihai
Nechita), Ed. Minerva, Bucureşti, 1973.
*** Roma, ghid complet al celor mai bune locuri din oraş:
restaurante, hoteluri, magazine şi muzee (traducere Livia PăscuŃ,
actualizat de Ruxandra Constantinescu), Ed. Corint, Bucureşti,
2006.
*** Studiul Noului Testament (manual pentru Institutele teologice),
ediŃia a III-a, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1983.
***ApologeŃi de limbă greacă, PărinŃi şi Scriitori Bisericeşti 2,
carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Iustin,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (traducere, introducere şi
note Preot Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Olimp Căciulă, Pr.
Prof. D. Fecioru), Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980.
Armioni, Luigi, Roma, ghid turistic, Ed. Vremea, Bucureşti, 2004
Augustin, De Magistro (Despre ÎnvăŃător), ediŃie bilingvă
(introducere, note, comentarii, table chronologic şi bibliografie
Eugen Munteanu), Ed. Institutul European, Iaşi, 1995.
Bramblett, Reid ~ Kennedy, Jeffrey, Ghiduri turistice vizuale:
TOP 10 ROMA (traducere din limba engleză Ana Budică), Ed.
Litera InternaŃional, Bucureşti, 2005.
Carcopino, Jerome, ViaŃa cotidiană în Roma, la apogeul
imperiului (traducere Cicerone Theodorescu, prefaŃă şi note
Dumitru Tudor), Ed. ŞtiinŃifică Ńi enciclopedică, Bucureşti, 1979.
Carus Titus LucreŃius, Poemul naturii (traducere, prefaŃă şi note D
Murăraşu), Ed. Minerva, Bucureşti, 1981.

270
Cicero Marcus Tullius, Opere alese, vol I, ediŃie îngrijită de G.
GuŃu, Ed. Univers, Bucureşti, 1973.
Cizek, Eugen, Istoria literaturii latine, vol.II, Ed. Societatea
Adevărul, Bucureşti, 1994.
Constantin, Pr. Prof. Ion, Studiul Noului Testament (manual pentru
seminariile teologice), Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981.
Cozma, Elena, Istoria religiilor (manual opŃional pentru liceu), Ed.
Polirom, Bucureşti, 2000 15. Curinschi, Dr. Arh. Gheorghe, Roma,
cetate eternă, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1971.
Drâmbă, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaŃiei, vol.I, Ed. Ştiinşifică
şi enciclopedică, Bucureşti, 1984.
Eusbiu de Cezareea, Sf., Istoria Bisericească şi martirii din
Palestina, PărinŃi şi Scriitori Bisericeşti 13, Scrieri (partea I), carte
tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (traducere, studiu, note şi
comentarii Pr. Prof. Teodor Bodogae), Ed. Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987.
Eusebiu de Cezareea, Sf., ViaŃa lui Constantin cel Mare, PărinŃi şi
Scriitori Bisericeşti 14 Scrieri (partea a II-a), Ed. Institutului Biblic
şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991,
traducere şi note Radu Alexandru.
Filoramo, Giovanni Massenzio, Marcelo Raveri Massimo Scarpi,
Paolo, Manual de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti,
2004.
Grigorescu, Er. Dan, Roma (album), Ed. Sport-Turism, Bucureşti,
1976.
Grimall, Pierre, CivilizaŃia romană, traducre şi note Cizec Eugen,
Ed. Minerva, Bucureşti, 1973.
HoraŃiu, Cele mai frumoase poezii (traducere Lascăr Sebastian),
Ed. Tineretului, Bucureşti, 1976.
Iuvenal, Satire (traducere, cuvânt introductive şi note Lascăr
Sebastian), Ed. Tineretului, Bucureşti, 1973.
Lăzărescu, Gheorghe, DicŃionar de mitologie, Ed. Ion Creangă,
Bucureşti, 1979.
Maro Publius Vergilius, Bucolice şi Georgice (prefaŃă şi traducere
din limba latină, G.I.Tohăneanu), Ed. Amarcord, Timişoara, 1997.
271
Miclea, Ion, Roma, prefaŃă Al. Balaci, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1970.
Montanelli, Indro, Roma, o istorie inedită, Ed. Artemis, Bucureşti,
1994.
Petrescu, Maria-Valeria, Ovidiu-cele mai frumoas poezii, Ed. 13
Decembrie, Bucureşti, 1983.
Pomian, Ştefan, Cultele de mistere şi Sfintele Taine creştine, Ed.
UniversităŃii de Nord, Baia Mare, 2001.
Rădulescu, Adrian, Ovidiu la pontul Euxin, Ed, Sport-Turism,
Bucureşti, 1981.
Robert, Jean-Noel, Roma, Ed, Bic All, Bucureşti, 2002.
Stoian, Pr. M. Ioan, DicŃionar religios (termeni religioşi, credinŃe
populare şi nume proprii), Ed. Garamond, Bucureşti, 1994.
Tenney, C. Merril, Studiul Noului Testament, Ed. Imprimeria de
Vest, Oradea, 1986.
Titus, Livius Ab Urbe Condita (De la fundarea Romei), traducere,
table chronologic şi note Paul Popescu, cuvânt introductive Anton
Marinescu-Nour, Ed. Minerva, Bbucureşti, 1976.
Tudor, Dumitru, Enciclopedia civilizaŃiei romane, Ed. ŞtiinŃifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1981.

272
 CredinŃe şi unele repere de civilizaŃie la
daco-geŃi
SchiŃa abordării:
Daco-geŃii popor unic, sunt o ramură a tracilor;
Istoricul Herodot vorbeşte despre Zalmolxis ca zeu adorat
de daco-geŃi;
Zalmolxis un ucenic al lui Pitagora a formulat religia de
mistere a daco-geŃilor;
Istoricii disting trei tipuri de atribute zalmolxiene:
chtoniene, uraniene şi profetice;
Sacerdoiu daco-get şi ritualuri;
Sanctuare;
Artele şi civilizaŃia daco-getă.

Keywords:
Daci, geŃi, traci, Zalmolxis, pileati, sacerdoŃiu, brăŃări.

DisertaŃia:
Daco-geŃii fac parte, fără dubii, din marele neam al
“tracilor”, care vieŃuiau în perimetrul carpato-danubiano-pontic.
Deşi încă obişnuim să-i numim daco-geŃi, ei erau unul şi acelaşi
popor, ramura cea mai aleasă în marea familie a tracilor, şi vorbeau
o singură limbă355, care are afinităŃi cu latina vulgară.356 Din cele
mai bine de o sută de formaŃiuni tribale şi gentilice ale tracilor,
triburile daco-geŃilor erau cele mai mari şi cele mai puternice. Ei
ocupau teritoriul cuprins între MunŃii Balcani (Haemus) şi MunŃii
Slovaciei şi de la litoralul apusean al Mării Negre până dincolo de
bazinul Tisei.

355 Strabon, Geografia, VII, 3, 13.

356 Cu latina vulgară aveau afinităŃi mai multe limbi a grupurilor mici
sau mai mari de popoare care locuiau Peninsula Italică, Tracia şi insulele
mărilor adiacente. De exemplu, limba etruscă care se folosea atât în Italia
de nord, cât şi în insula greacă Lemnos. Tableta recent descoperită la
Crotona, în textul ei de 40 de rânduri, ce conŃine un contract comercial, o
confirmă.
273
 Herodot scria că “geŃii sunt cei mai viteji şi mai drepŃi
dintre traci”.357 Desigur că vorbea despre geŃii care locuiau în
Nordul Dunării cu multă vreme înaintea sa. GeŃii nord-dunăreni s-
au delimitat de masa triburilor trace printr-o civilizaŃie distinctă, pe
la începutul mileniului I, î. Hr.358 S-ar putea avansa ideea că
această delimitare stă în legătură cu războiul troian.
Înainte de constituirea lor în “stat” erau organizaŃi în
uniuni de triburi care se aflau în stadiul democraŃiei militare având
în frunte un rege şi o reşedinŃă întărită numită “dava”.
OcupaŃia lor de bază era, în prima fază, păstoritul ;
agricultura şi apicultura, iar mai târziu se adaugă prelucrarea
metalelor, comerŃul cu coloniile elene de la Pontul Euxin359 şi
astronomia.
Tot posibil ca daco-geŃii să fi avut unele cunoştinŃe şi în
legătură cu scrisul.360
Denumirea lor de “daco-geŃi” poate fi căutată în faptul că
grecii îi numeau “geŃi”, iar romanii “daci”. Scriitorii antici au
sugerat că etinomul etnonimului dacilor este de origine greacă
(frigiană), de la daos = lup. În acest etinom avem doi factori
atestaŃi: stindardul de război al dacilor (asemănător cu cel al
iranienilor), reprezentând un lup-dragon, şi practicarea
lycantropiei.361

357 Herodot, Istorii, IV, 93: “înainte de a ajunge la Istru (Dunăre),

(Darius) îi supuse mai întâi pe geŃii care se cred nemuritori, căci tracii
care au în stăpânirea lor Salnydessos (...) i s-au închinat lui Darius fără
nici un fel de împotrivire. GeŃii însă, care luaseră hotărârea nesăbuită (de
a-l înfrunta), au fost robiŃi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi mai
drepŃi dintre traci”.
358 Hadrian Daicoviciu, Dacii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968,
pag. 17.
359 Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1982; Istoria universală, Vol. II, pag. 128.
360 Constantin Daicoviciu, Dacii au cunoscut scrisul, în Flacăra, nr.
1/1958.
361 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Ginghis-Han, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1995, pag. 11; Mihai Coman, Izvoare mitice, Editura Cartea
Românească, Bucureşti, 1980, pag. 147-175.
274
 Constituirea daco-geŃilor într-un stat propriu i se atribuie
regelui Burebista362 (70-44, î. Hr.), al cărui caracter se creionează
ca om de stat înzestrat cu emarcabile calităŃii de organizator,
strateg militar şi diplomat. El a reuşit să unifice formaŃiunile
politico-militare daco-getice, din spaŃiul carpato-danubiano-pontic,
sub autoritatea sa şi astfel să pună bazele unui puternic stat cu
centrul plitic în Podişul Transilvaniei, la Sarmisegetuza. Sfătuit
îndeaproape de marele preot Deceneu, Burebista este cel dintâi şi
cel mai mare dintre regii din Tracia. DispariŃia sa se petrece în
aceeaşi vreme cu dispariŃia lui Caezar şi aproximativ în acelaşi
mod, în urma unui complot al aristocraŃiei separatiste. Destinul
dacilor se va uni pentru aproape două secole cu cel al romanilor, şi,
prin scurgerea secolelor, din împreună vieŃuirea lor se va naşte
poporul român, un popor născut creştin, dar care va păstra însă din
vechile credinŃe: obiceiuri, ritualuri şi datini folclorice care mai
dăinuie şi astăzi.
Limba daco-geŃilor a fost foarte greu de identificat,
deoarece mărturiile sunt extrem de puŃine şi sărace. Dintre puŃinele
texte considerate a fi scrise în limba daco-getică amintim:
inscripŃia ştampilată de pe vasul de lut găsit la Grădiştea
Muncelului. Această inscripŃie are trei cuvinte “Decebalus per
Scorilo”, în care cel mai disputat a fost termenul “per”, care pare a
însemna “fiu”; textul cu litere greceşti gravat într-un inel de aur,
descoperit într-un tumul tracic de la Ezerovo (Bulgaria), un text
care deşi descifrat, n-a fost încă înŃeles.
Dacă la începutul existenŃei lor, pe aceste meleaguri, daco-
geŃii scriau folosind un alfabet grecesc, odată cu ivirea Romei ei au
adoptat alfabetul latin. I. I. Russu este de părere că daco-geŃii
aveau “un idiom indo-european independent, din grupa de Răsărit
- satem”.363 Despre scrierile sacre daco-getice aminteşte vag
Iordanes şi le numeşte “belagines” = legile naturii.364

362 Strabon, Geografia, VII, 3, 11.

363 Ioan I. Russu, Limba traco-dacilor, Editura Academiei, Bucureşti,
1956, pag.153;
Ioan I. Russu, Etnogeneza românilor, Editura ŞtiinŃifică şi enciclopedică,
Bucureşti, 1981;
275
 În afara textelor amintite se cunosc astăzi doar litere
izolate şi grupuri de litere, regăsite pe frânturi de vase sau pe pietre
în zidurile cetăŃilor vechi. Folosirea scrisului de către daco-geŃi
este confirmată de Cassius Dio Cocceianus (c. 150- c. 235), om
politic şi istoric grec, fiul senatorului Cassius Apronianus din
Niceea în Bitinia, în lucrarea sa de căpătâi Istoria romană. El
vorbeşte despre o scrisoare primită de la împăratul DomiŃian de
Decebal, precum şi de o scrisoare pe care Decebal a scris-o pe o
iască mare şi a trimis-o lui Traian, de unde se poate deduce
existenŃa unei cancelarii regale dacice. Din lipsă de documente,
mai largi şi mai la obiect, suntem îndreptăŃiŃi a crede că, asemenea
celŃilor, şi dacii foloseau scrierea doar în cancelaria regală şi că
preoŃii, asemenea druizilor, nu permiteau consemnarea în scris a
învăŃăturilor de ordin politic şi privat .365 Acestui fapt se datorează
şi lipsa documentelor autohtone privind religia propriu-zisă.
Documente existente provin de la scriitori străini, nu autohtoni. Ele
dau în general informaŃii contradictorii, uneori incoerente, cu alte
cuvinte, nu sunt în măsură să ne lămurească, pe deplin, cu privire
la religia daco-geŃilor. Poate din această cauză şi azi părerile
specialiştilor sunt diferite. Unii, cum ar fi: Russu I. Ioan, Blaga
Lucian, Eliade Mircea, Daicoviciu Constantin, Daicoviciu Hadrian,
susŃin că religia daco-geŃilor a fost politeistă. AlŃii (între care
Xenopol Alexandru) susŃin un dualism: Zalmoxis-Gebeleizis sau
Zalmoxis-Mars Geticus. În fine avem şi adepŃi ai monoteismului
daco-get: Pârvan Vasile, Coman Ioan.
Unul din zeii daco-geŃi care a făcut carieră în culte de
mistere este Dionysos-Sabazios zeu care în mitologia daco-getică
era similar lui Dionysos Zagreus din panteonul grec,366ale cărui
mistere le-am prezentat mai înainte. Conform cu glosele antice

Grigore Brâncuş, Vocabularul autohton al limbii române, Editura

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
364 Iordanes, Getica, pag. 69-70.
365 Ioan I. Russu, Daco-geŃii în Imperiul roman, pag. 17-20;
Marcu Botzan, Mediu şi vieŃuire în spaŃiul carpato-danubiano-pontic,
Editura Academiei, Bucureşti, 1996, pag. 38.
366 George Lăzărescu, Op. cit., pag. 312.
276
termenul saboi sau sabaioi echivala în limba frigiană cu grecescul
bacckhos. În sec. al IV-lea î. Hr., la Atena se sărbătoreau, de către
credincioşii lui Sabazios, “micile thyasii”, numite “Bacchein”.
Cel mai important zeu daco-get este însă Zalmoxis pe care
Herodot aproape că-l confundă cu Gebeleizis: “credinŃa lor este că
ei nu mor şi că cel care piere se duce la Zalmoxis, o fiinŃă divină
unii numesc aceeaşi fiinŃă divină Gebeleizis” (Istorii, IV, 94), în
traducerea lui Philippe E. Legrand; iar în traducerea românească de
Felicia VanŃ - Ştef: “credinŃa lor este că ei nu mor, ci că cel care
piere se duce la Zalmoxis - divinitatea lor - pe care unii îl cred
acelaşi Gebeleizis” (...) “Când tună şi fulgeră, tracii despre care
este vorba trag cu săgetile în sus, spre cer, şi îşi ameninŃă zeul, căci
ei nu recunosc vreun alt zeu decât al lor” (IV, 94).
Numele de Gebeleizis se aseamănă cu lituanianul giva şi
lezis, dătătorul de linişte,367dar ar putea veni de la meleizis,
mâncător de miere.368Gebeleizis este prezentată de istorici ca
divinitate a cerului înnorat, stăpân al furtunii şi al fulgerelor, şi prin
extensie al luminii. Impunerea lui Zalmoxis, dacă nu l-ar fi dat de o
parte pe Gebeleizis făcându-l un “deus ottiosus”, ar fi dus la un
dualism veritabil, de tip iranian. În ciuda mărturiei lui Herodot este
greu să-i consideri pe Zalmoxis şi Gebeleizis unul şi acelaşi zeu
este de parere M. Eliade pentru că structurile lor sunt total diferite:
Zalmolxis este zeu urano - solar, pe când Gebeleizis este un zeu
atmosferic, al furtunii, un dragon. Tot probabil că simbolul lui să fi
fost steagul dacic. Eliade crede că Herodot n-a înŃeles bine sensul
ritualic al tragerii cu săgeŃile în norii de furtună. El crede că nu pe
Gebeleizis îl ameninŃau dacii, cu săgeŃile, ci forŃele demonice şi
necontrolate ale naturii dezlănŃuite. De asemenea Eliade crede că
Gebeleizis n-a dispărut din cult, şi nepomenirea sa trebuie pusă fie
în supravieŃuirea sa sub un alt nume, fie în coalescenŃa sa cu o altă
divinitate similară (Marte), nicidecum cu Zalmoxis.369

367 Pârvan, Vasile, Getica. O preistorie a Daciei, pag. 157.

368 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei,
Bucureşti, 1985, pag. 111.
369 Mircea Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, pag. 162-163.
277
 Zalmolxis, potrivit cercetărilor efectuate de Gheorghe
Muşu, Ioan I. Russu şi Mircea Eliade370 îşi poate trage numele din
trei grafii: Zamolxis, Zalmolxis şi Salmolxis. De la zamos = piele,
iar olxis = urs, aşa cum dă mărturie Porphyrios din Tir (c. 232- c.
305, filosof neoplatonic, grec originar din străvechea metropolă
feniciană Tyr), în “ViaŃa lui Pythagoras”, 14. Altă formă a
numelui, Zalmoxis, vezi la M. Eliade.371
Istoricii i-au desluşit zeului Zalmolxis trei tipuri de
atribute: chtoniene, uraniene şi profetice.
Chtonicitatea i-a fost atribuită datorită coborârii
vremelnice în lumea subterană. Pornind de la consemnările lui
Herodot aflăm că Zalmolxis nu avea temple, dar că el a avut o
iniŃiativă proprie şi i-a sfătuit pe daci să-i sape o sală subterană, de
primire a oaspeŃilor de vază, cărora să le transmită învăŃătura sa
despre nemurire. (Istorii, IV, 95-96). Tot despre aceasta Strabon
(Geografia, VII, 3-10) crede că Zalmolxis şi-a ales o anume
peşteră, inaccesibilă celorlalŃi, chiar şi dregătorilor. Strabon crede
că regele îl susŃinea pentru că poporul era mai supus şi credea că
poruncile regelui sunt după povaŃa zeului. “Obiceiul acesta, ca
regele să aibe un sfetnic, care era aproape zeificat, s-a păstrat la
geŃi până în sec. II, d. Hr. Iar când peste geŃi a domnit Burebista,
împotriva căruia se pornise să facă război divinul Caesar, funcŃia
această înaltă o ocupa Deceneu. Aşa sau altminteri obiceiul
pitagoreic de abŃinere de la folosirea animalelor ca hrană, introdus
de Zalmolxis, s-a mai păstrat (...). El, Burebista, a început să
inspire teamă până şi romanilor, deoarece traversa fără frică Istrul,
devastând Tracia până în Macedonia şi Iliria. El a pustiit
deopotrivă şi Ńara celŃilor, cei amestecaŃi cu tracii şi cu ilirii, iar pe
boi aflaŃi sub stăpânirea lui Kritasiros şi pe taurisci i-a nimicit cu

370 Gheorghe Muşu, Zei, eroi, personaje, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,

1971, pag. 91 şi următoarele.;
Ioan I. Russu, Religia geto-dacilor, zei, credinŃe, practici religioase, în
Anuarul Institutului de studii clasice, V, Cluj-Napoca, 1944-1948, pag.
108; M. Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, pag. 53-56.
371 M. Eliade, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol. II, pag. 162-
166.
278
totul. Spre a-şi Ńine tribul în supunere, el a cerut sprijin vrăjitorului
Deceneu, care peregrinase prin Egipt şi învăŃase să recunoască
unele prevestiri, şi după ele anunŃa voinŃa zeilor. Curând l-au
proclamat zeu, aşa cum am mai amintit, vorbind despre
Zalmolxis”.
Istoricii moderni şi contemporani lasă la o parte
interpretarea chtoniană şi dau evenimentului mitic, al retragerii lui
Zalmolxis în peşteră, o conotaŃie de rit sapienŃial şi
eshatologic.372Retragerea lui Zalmolxis într-o locuinŃă subterană
sau peşteră şi reapariŃia sa periodică este mai mult o demonstraŃie
prin care s-a făcut înŃeles şi crezut de ai săi. Mircea Eliade a artas
atenŃia asupra caracterului ritualic al coborârii subterane
temporare, ca un mijloc de iniŃiere în moarte. Această coborâre
ritualică indică calitatea de “cosmocrator” al lui Zalmolxis, calitate
similară cu cea a lui Mithra sau Pitagora, al cărui ucenic a fost.
Peştera sau locuinŃa subterană a lui Zalmolxis a fost numită de
către Herodot “andreon”. Ea poate fi comparată cu andreonul lui
Pitagora. Retragerea într-o ascunzătoare sau coborârea într-o
cameră subterană sunt echivalente, ritualic şi simbolic, cu o
“katabasis”, cu un “descendus ad inferos”, în vederea unei iniŃieri.
Dar grota reprezintă cealaltă lume precum şi întregul univers, ea
imită uneori cerul nocturn, este o “imago mundi”, un Univers în
miniatură. Abia după interpretările naturiste ale savanŃilor din sec.
al XIX-lea, care reduceau simbolismele religioase la expresiile lor
curente, fizice, s-a limitat semnificaŃia cosmică a grotelor la o
singură valoare, aceea de locuinŃă a morŃilor şi sursă de fertilitate
telurică.373BineînŃeles că sunt şi păreri care pun pe seama
ascetismului această coborâre şi reapariŃie, după o absenŃă de 4
ani.374De existenŃa acestei peşteri, şi de relatările cu privire la
petrecerea lui Zalmolxis în ea, se leagă ideea existenŃei unui cult
esoteric adresat acestui zeu. Dacă credinŃa zalmolxiană ar fi fost a

372 Victor Kernbach, DicŃionar de mitologie generală, Editura Albatros,

Bucureşti, 1995, pag. 684.
373 Mircea Eliade, De la Zalmolxis la Ginghis-Han, pag. 35 şi 55.
374 Aura Săvulescu-Matei, Utopia nemuririi şi imortalitatea ei, Editura
Minerva, Bucureşti, 1984, pag. 48-59.
279
întregului popor, nu doar al unui mănunchi aristocratic, prezenŃa
lui în folclor ar fi covârşitoare. Elemente reale care vin în sprijinul
ideei unui cult de mistere, legat de numele lui Zalmolxis, sunt pe
de o parte cele bibliografice care-l arată ca ucenic al lui Pithagoras,
iar pe de altă parte cele materiale, la concret, existenŃa peşterii şi în
fine existenŃa unor legende legate de această peşteră.
Peştera se află pe Valea OlteŃului, o vale presărată cu
peşteri: Peştera cu apă; Peştera cu sare de salpetru, din care se
poate obŃine un explosibil; Peştera cu oase, considerate dacice;
Peştera roşie; Peştera lui Jianu; Peştera muierilor; Peştera liliecilor;
Peştera rândunelelor şi Peştera popii Sebăreanu; Peştera lui
Zalmolxis sau a lui Pahomie a cărei lungime depăşeşte, se spune,
10 km. şi se crede că străpunge munŃii: Parângului şi ai CăpăŃânii
şi iese la suprafaŃă în Sarmisegetusa. Tot posibil ca această peşteră
să fi fost cu mulŃi ani înainte de Zalmolxis o albie subterană a
OlteŃului. Cu o asemenea lungime, la care se adaugă mulŃimea de
stalagmite care opresc adeseaori înaintarea şi pe alocuri o fac încă
imposibilă, ea a putut fi folosită cu succes de Zalmolxis, aşa cum
povesteşte Herodot, pentru a dispărea vreme de patru ani. Şi pentru
că zona, în care astăzi este identificată formaŃiunea “Tronul lui
Zalmolxis”, este energetică, a păstrat în împrejurimi credinŃa în
conservarea în peşteră a puterii supranaturale a lui Zalmolxis.
În aceste locuri pecetluite de faptele multor legende, care
încă circulă, nu putea lipsi mănăstirea. Este aproape sigur că daco-
geŃii au ridicat cele mai vechi mănăstiri pe temelia vechei credinŃe
cvasimonoteiste numită azi “zalmolxism”, credinŃă care oferea
unui grup esoteric ideea unui zeu unic şi practica unei vieŃuiri
singuratice în crăpăturile munŃilor. Mănăstirea este ca o oază de
viaŃă monahală. Ea se chiamă “Mănăstirea Polovraci”. Numele îi
este legat, după legende, de existenŃa unei vechi câmpii a vracilor
“paleo-vraci”. Aceşti vraci nu sunt altceva decâ grupul esoteric al
ucenicilor lui Zalmolxis, care au fost iniŃiaŃi în mediul peşterii, în
învăŃătura zalmolxiană, iar după dispariŃia lui Zalmolxis au urmat-
o. Odată cu încreştinarea daco-geŃilor, locul vracilor a fost luat de
către călugării creştini. Tot în legătură cu ucenicii lui Zalmolxis se
spune că erau mari vindecători prin metode tainice, numai de ei

280
ştiute, şi printr-un elixir obŃinut dintr-o floare numită “Polovraga”,
şi ea dispărută, pentru că n-a putut fi identificată în zonă.
Atributele uranice ale lui Zalmolxis rezidă în definirea
zeului ca divinitate a cerului. De acest aspect se leagă credinŃa
daco-geŃilor în nemurire. Clement Alexandrinul, (în “Stromatele”,
IV, 8, 57, 2) crede că “geŃii, un neam barbar, nu necunoscător al
filosofiei, aleg în fiecare an un delegat pentru eroul lor Zalmolxis.
(...) Cel care a fost ales ca fiind cel mai vrednic să sufere
mucenicia, este ucis; ceilalŃi, care au fost insufleŃiŃi de aceeaşi
filosofie, dar n-au fost aleşi, sunt amărâŃi că au fost îndepărtaŃi de
la această slujire fericită”.375
Celsus, un adversar notoriu al creştinismului, comparase,
în Discurs adevărat, sacrificiul solului trimis la Zamolxis cu
sacrificiul Domnului Iisus Hristos. Origen, (în lucrarea Contra lui
Cels, III, 34) îl i-a în derâdere zicând: “Celsus socoteşte că şi noi
adorăm pe câte unul care a fost dat morŃii sau pe câte un prizonier
de război, cum fac geŃii, care cinstesc pe Zalmolxis”.376
Atributele profetice ale zeului Zalmolxis sunte Ńesute pe
informaŃiile cele mai pertinente şi preŃioase totodată care sunt
oferite de Herodot. După “cele ce aflase de la grecii din Helespont
şi de la Marea Neagră, Zalmoxis ar fi fost un vechi sclav al lui
Pitagora: “eliberat, el ar fi adunat multe bogăŃii şi, imbogăŃit, s-ar
fi întors în Ńara lui. Cum tracii trăiau în sărăcie şi erau mai degrabă
fără învăŃătură”, Zalmolxis a pornit să-i civilizeze. El “a făcut să i
se clădească o sală de primire în care îi primea în găzduire pe cei
mai de vază dintre concetăŃenii săi; în cursul ospăŃului îi învăŃă că
nici el, nici comesenii săi, nici urmaşii lor nu vor muri, ci vor
ajunge într-un loc în care vor trăi deapururi şi se vor bucura de o
fericire desăvârşită”. Între timp “el a pus să i se facă o locuinŃă
subpământeană”, în care “a coborât şi a trăit vreme de trei ani.
Tracii îl regretau şi îl plângeau ca pe un mort. În al patrulea an a

375 Clement Alexandrinul, Scrieri, Partea a doua, în P. S. B. 5 / 1982,

Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti.
376 Origen, Contra lui Cels, Scrieri, Partea a patra, în P. S. B. nr. 9 /
1984, pag. 193.
281
apărut înaintea lor: şi astfel cele ce spunea Zalmolxis au devenit de
crezut (...). În ce mă priveşte, adaugă Herodot, eu nu refuz să cred
cele ce se povestesc despre locuinŃa subterană, şi nici nu le cred
prea mult; dar cred că acest Zalmolxis este cu mult anterior anilor
în care a trăit Pitagora. Că a fost un om sau a fost o fiinŃă divină a
Ńării geŃilor, să lăsăm asta”(Istorii, IV, 95-95; în traducerea lui
Legrand).377
Herodot, ca de altfel şi grecii din Helespont îl încadrau pe
Zalmoxis şi învăŃătura sa într-un orizont spiritual de structură
pitagorică. De unde şi doctrina dacică în imortalitatea sufletului
precum şi anumite elemente de cult de tip “mister” sau iniŃiatic,
ceea ce apropie cultul lui Zalmolxis de cultele de mistere
dionisiace şi eleusine. Desigur singurele informaŃii despre acest
cult ni le oferă tot Herodot, când vorbeşte despre: iniŃierea în
doctrină a unui grup, coborârea în locuinŃa subterană, ocultare şi
reîntoarcerea pe pământ (epifanie). Tot în cadrul doctrinei
zalmolxiene intrau: morala dreptăŃii şi a cinstei; cultivarea
curajului şi a bărbăŃiei; cunoaşterea astrelor şi ascetismul, care
limita hrana la produse vegetale, iar din cele animale se îngăduiau:
laptele, brânza, mierea. Aceste restricŃii se aseamănă cu cele orfice,
dar deosebirea este mare. La daci trupul nu era stigmatizat ca
purtător al răului, ci acest trup putea fi oferit zeului.
Mărturia antică cea mai veche despre riturile funerare la
geto-daci este dată de Herodot (V, 8): ”Înmormântările celor cu
stare se fac astfel: Ńin mortul la vedere timp de trei zile şi după ce
jertfesc animale de tot soiul, benchetuiesc, jelindu-l mai întâi, apoi
îl îmnormântează arzându-l sau îngropându-l în pământ. Iar după
ce înalŃă mormântul rânduiesc întreceri de tot felul, în care cele
mai mari răsplăŃi sunt rânduite pentru câştigătorii luptelor corp la
corp”. După ospăŃul funerar se spărgeau deasupra mormântului
vasele folosite şi se îngropau în groapa de ofrande, alăturat
mormântului. Conducătorii militari erau înhumaŃi în morminte
tumulare, cu inventare deosebit de bogate.378 Aceste rituri au

377 Mircea Eliade, Op. cit. pag. 163.

378 D. Protase, Riturile funerare la daci şi daco-romani, Editura
Academiei, Bucureşti, 1971.
282
elemente caracteristice religiilor de mistere: credinŃa în nemurirea
sufletului, în reînvierea, după modelul lui Zalmolxis, şi banchetul
funerar.
SacerdoŃii daco-geŃi (ctise, capnobate, plisti) sunt
constituiŃi într-o tagmă sacră. Marele preot, după modelul dat de
Zalmolxis, prezida într-o peşteră situată în Muntele Kogaion.
Anual, la echinoxuri şi solstiŃii aristocraŃia militară făcea
procesiuni pe culmile munŃilor.
Pe lângă clerul superior, cum este şi firesc, exista pătura
clerului inferior. Aceştia făceau de fapt instrucŃia poporului, după
ce la rându-le erau instruiŃi.379
Iordanes aminteşte cum Deceneu “a ales dintre geŃi pe
bărbaŃii cei mai de seamă şi mai înŃelepŃi pe care i-a învăŃat
teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite divinităŃii şi sanctuare,
făcându-i preoŃi, şi le-a dat numele de pileati, fiindcă după cum
cred, având capetele acoperite cu o tiară, pe care o numim cu alt
nume pileus, ei făceau sacrificii”. (Getica, XI, 71) Despre un astfel
de personaj pare să vorbească imaginea de pe coiful de aur
descoperit la Poiana CoŃofeneşti, în care un bărbat cu tiară, dar şi
cu o cămaşă de zale sacrifică un berbec.
PreoŃii daci, de rang superior sau inferior (ktistai şi
polistai) îşi duceau viaŃa retraşi prin munŃi, necăsătoriŃi,
impresionând poporul prin viaŃa lor morală.380Poate de aceea
scriitorul iudeu, naturalizat la Roma, Josephus Flavius, îi asemăna
esenienilor (AntichităŃi iudaice, XVIII, I, 5, 22). “Flavius, zice
Pârvan, îi aseamănă cu aceea sectă din Palestina pe care o
cunoaştem sub numele de esenieni şi care aveau ca şi asceŃii geto-
daci o organizare strictă şi austeră, dându-şi ca rost al vieŃii
ajutorarea celor nenorociŃi şi săraci cu duhul şi purificarea prin
ascetism, simplitate şi renunŃare la orice bun pământesc, pentru
dobândirea nemuririi sufletului; având totul în comun şi
întreŃinându-se din munca câmpului”.381

379 Ioan Coman, Deceneu, în Gândirea, XX, nr. 8 / 1941, pag. 550-553.
380 Emilian Vasilescu, Op. cit., pag. 328.
381 Vasile Pârvan, Op. cit., pag. 162.
283
 Părerea lui Ovidiu Drâmbă este că: ”clasa sacerdotală se
bucura de cea mai înaltă consideraŃie, atât prin prestigiul funcŃiei
religioase, cât şi prin ştiinŃa şi înŃelepciunea probată. Nu
cunoaştem organizarea lor ierarhică, nici categoria în care erau
împărŃiŃi în vederea administrării diferitelor acte de cult, dar din
relatările autorilor antici se ştie că exista o categorie de asceŃi
contemplativi, abstinenŃi şi celibatari care trăiau în singurătate
ducând o viaŃă monahală sau de sihăstrie (...) fiind veneraŃi de
popor382. Mircea Eliade consideră că realităŃile religioase autohtone
dacice au suprevieŃuit, mai mult sau mai puŃin transformate, nu
numai procesului romanizării, ci şi procesului încreştinării şi-l dă
ca posibil urmaş al vechilor sacerdoŃi geto-daci pe Daniil
Sihastru.383

Repere de spiritualitate şi civilizaŃie daco-getă

Sanctuarele geto-dace erau construite din: piatră de
andezid sau calcar şi lemn. Planurile erau diferite, în funcŃie de
ritualuri. Cele mai frecvente erau formele patrulatere şi rotunde.
Vestigii ale acestor forme se găsesc la: Sarmisegetusa, în MunŃii
Orăştie; la Costeşti, unde s-au descoperit patru sanctuare apropiate;
la Grădiştea Muncelului, unde s-au descoperit vestigii a opt
sanctuare şi încă două presupuse. Ele dau însă mărturie despre
existenŃa mai multor zei, precum şi despre preocupările lor
astronomice.384
Ritualurile şi numele zeilor rămân ipotetice. Doar
folclorul românesc mai aruncă uneori vălul timpului şi al uitării
coborât asupra lor, iar aceste nume folclorice sunt de influenŃă
romană, slavă sau creştină. Presupunem că exista şi cultul casnic,
în care pater familias, făcea oficiile.
SacerdoŃii daci pe lângă faptul că erau sacrificatori, ei mai
aveau şi alte valenŃe, între care: împărŃeau dreptatea; se

382 Ovidiu Drâmbă, Istoria culturii şi a civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag. 805.
383 Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, pag. 79.
384 D. Antonescu, Întroducere în arhitectura dacilor, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1984, pag. 22.
284
îndeletniceau cu medicina (Platon Charmide, 156-157); erau
astronomi; erau asceŃi.
Iordanes îl consideră pe Deceneu, ca Marele Preot care
deschide preoŃilor daco-geŃi evantaiul unor preocupări ştiinŃifice:
“Deceneu, observând înclinaŃia lor spre a-l asculta în toate şi
inteligenŃa lor nativă, i-a învăŃat etica dezvăŃându-i de obiceiurile
lor barbare, i-a învăŃat fizica determinându-i să trăiască potrivit
legilor naturii, pe care geŃii transcriindu-le, le păstrează până astăzi
sub numele de belagines, i-a instruit logica minŃii făcându-i mai
iscusiŃi decât celelalte neamuri; arătându-le practica i-a învăŃat să
trăiască întru faptele bune, demonstrându-le teoria i-a învăŃat să
contemple cele douăsprezece semne ale zodiacului şi prin ele să
cunoască mersul planetelor şi toată astronomia, lămurindu-i în ce
chip creşte şi scade discul lunii şi cu cât globul de foc al soarelui
întrece măsura rotunjimii pământului şi le-a expus sub ce nume şi
sub ce semne cele 345 de stele trec repede de la Răsărit la Apus ca
să se apropie sau să se îndepărteze de polul ceresc. (...) Unul
cerceta aspectul cerului, altul însuşirile ierburilor, acesta cerceta
creşterea şi descreşterea lunii, celălalt lucrările soarelui şi rotaŃia
cerului (...) Acestea şi multe altele transmiŃându-le din ştiinŃa sa,
Deceneu li s-a arătat ca o fiinŃă extraordinară care-i călăuzea nu
numai pe oamenii de mijloc, ci chiar şi pe regi. El a ales dintre ei
pe bărbaŃii cei mai înŃelepŃi, cei mai nobili şi i-a învăŃat teologia, i-
a îndemnat să venereze anumite divinităŃi, să slujească anumite
sanctuare şi i-a făcut preoŃi dându-le numele de pileati pentru că
aduceau sacrificii având capetele acoperite cu nişte tiare ce se
chemau pilii. CelorlalŃi din popor le-a poruncit să li se supună,
numindu-i capilati (Getica, XI, 69-70).
Arta prelucrării metalelor este pusă de Mircea Eliade în
legătură cu matricea Mamei Pământ. Minereurile erau considerate
„embrioni” care cresc lent. Extragerea lor din sânul pământului
constituia o operaŃie făcută înainte de termen, ceea ce implica în
comportamentul minerilor daco-geŃi ritualuri de puritate, postul,
meditaŃia, rugăciuni şi acte culturale, impuse de specificul muncii
de extragere a minereurilor, desfăşurată într-o zonă sacră, ce
tulbura viaŃa subterană şi spiritele care întreŃineau ordinea

285
lucrurilor,385şi cu atât mai mare importanŃă aveau ritualurile în
lucrarea de prelucrare a minereurilor în cuptoare, activitate în care
lucrătorul se substituia naturii şi timpului pe care-l accelera prin
foc şi prin această lucrare de prelucrare el desăvârşea creşterea,
maturarea minereurilor, în matricea cea nouă a cuptoarelor. În timp
aceste practici ritualice ce însoŃeau prelucrarea minereurilor au
impus precauŃii şi tabuuri, pentru că meşterul metalurgist era un
stăpân al focului, şi prin foc, el realiza ceva special ce nu era în
mod natural în natură. Aşa se înŃelege cum, în societăŃile arhaice,
aceşti făurari, stăpâni ai focului, erau rânduiŃi în tagma şamanilor, a
vindecători şi magicienilor.
Arta făurarului metalurgist era transmisă într-o atmosferă
impregnată de sacru şi mister, comportând iniŃieri,386 ritualuri
specifice. ReŃetele şi procedeele de prelucrare erau accesibile unui
grup restrâns de iniŃiaŃi. Astfel de lucruri erau la ele acasă la daco-
geŃi. Artefacte, podoabele cu miez şi înveliş, sunt atestate mai peste
tot în perimetrul carpato-danubiano-pontic.

Varietatea podoabelor din metale preŃioase

Tezaurele dacice se împart în două grupe regionale. Grupa
nordică, localizată în Transilvania, se caracterizează prin asocierea
fibulelor cu noduri, a celor de tip La Tene târziu, a pandantivelor în
formă de cui şi a lanŃurilor din zale pliate. Grupei sudice îi sunt
specifice fibulele cu scut rombic, cele cu ornamente antropomorfe,
fibulele linguriŃă, lanŃurile din zale împletite, cunoscute şi ca
lanŃuri în coadă de vulpe, pandantivele în formă de toporaş şi cele
rombice, spiralele ornamentate cu palmete ştanŃate şi cerceii.
Alături de aceste două grupe mari se poate considera o grupă mai
mică, est-carpatică caracterizată prin fibule puternic profilate
realizate din bronz.
Fierul, ca metal al epocii, cel mai important în economia
dacică, era secundat de plumb, bronz, argint şi aur. ImportanŃa

385 Aurel Rustoiu, Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia

preromană, Academia Română, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei,
Cluj Napoca, 2002, pag. 71.
386 Ibidem, pag. 71.
286
fierului rezidă în valoarea socială a armelor. ImportanŃa bronzului
sta în obiecte de uz practic, iar cea a argintului şi a aurului se arăta
în coliere, fibule, brăŃări, inele, purtate de femei sau de bărbaŃi, de
preoŃi sau de laici.387 FineŃea execuŃiei, măiestria formelor, arătau
că sunt opera unor maieştri făurari, artizani talentaŃi, aidoma celor
din neamul elenilor patronaŃi de Hefaistos.388 Suportul acestei
afirmaŃii se aşază pe siturile daco-gete, ca cele de la Tăşad,
localitate din judeŃul Bihor, unde s-a descoperit un atelier de
orfevrărie în care a putut fi urmărit întregul proces tehnologic de
confecŃionare a fibulelor cu nodozităŃi specifice pentru geto-daci şi
folosite la prinderea mantalei.389La Băiceni s-au descoperit, pe
lângă un coif de aur, şi brăŃări răsucite în spirală şi prevăzute la
extremităŃi cu capete de animale, un colier, precum şi numeroase
piese de harnaşament. La Buneşti s-a descoperit o splendidă
diademă filigranată, cel mai probabil un produs elenistic,
înscriindu-se printre dovezile ce pledează pentru integrarea lumii
geto-dacice în cea elenistică. Ea este alcătuită din două cercuri
paralele din sârmă groasă de aur şi cinci ornamente florale
împodobite cu rozete. Tezaurul de la Saracsău care s-a păstrat
ascuns sub podina unei locuinŃe.
Nu negăm însă aportul de împrumut din alte spaŃii etno-
culturale pentru unele tipuri de piese, de exemplu, aportul celt
elocvent la realizare fibulelor cu noduri, de regulă, din argint,
bronz sau din fier, descoperite în Transilvania390 zonă locuită într-o
anumită perioadă istorică de celŃi amestecaŃi cu daci.
De asemenea, lanŃurile dacice îşi găsesc originea în piesele
similare din regiunile celtice central şi est-europene. Ele sunt
realizate din fire torsionate, în general din fier şi prevăzute la
extremităŃi cu inele de racord. În majoritatea cazurilor, au fost
utilizate ca centuri, după cum o indică sistemul de prindere cu

387 Ion HoraŃiu Crişan, CivilizaŃia geto-dacilor, vol. II, Editura Dacica,
Bucureşti, 2008, pag. 13.
388 Ion HoraŃiu Crişan, CivilizaŃia geto-dacilor, pag. 13-14.
389 Ibidem, pag. 15.
390 Aurel Rustoiu, Op. Cit., pag. 91.
287
agrafă.391 Aceste piese constituie prototipurile lanŃurilor din Dacia
preromană. LanŃurile scurte se uneau, ornamentând veşmântul.
Cele mai numeroase însă erau purtate în chip de colier şi nu lipsesc
cele ce se purtau la brâu. Un argument în sprijinul presupunerii că
unele dintre lanŃurile ornamentale se foloseau în chip de centură îl
constituie exemplarul din tezaurul de la Şeica Mică. Fără sistemul
de închidere ce nu s-a păstrat, el măsoară nu mai puŃin de 1,20 m
lungime şi cântăreşte peste o jumătate de kilogram. Cinci tipuri de
lanŃuri s-au găsit în tezaurele de argint dacice. Primul tip este
reprezentat de lanŃurile-coliere realizate din zale pliate, specifice
grupei nordice. Ele se purtau pe piept, au extremităŃile acoperite cu
un mic cilindru şi se termină într-un inel de care atârnă un
pandantiv.392Al doilea tip îl formează lanŃurile tip colier, din zale
împletite sau în formă de „coadă de vulpe”, găsite cu precădere în
tezaurele grupei sudice. Al treilea tip, lanŃuri realizate din verigi cu
capete petrecute şi înfăşurate, îl reprezintă exemplarul de la Recaş.
Al patrulea tip, lanŃuri din argint, este constituit de piesele realizate
din zale de sârme răsucite. Al cincilea tip este reprezentat de
lanŃurile-centuri, realizate din verigi cu capete petrecute şi
înfăşurate, legate între ele prin elemente de tablă îndoită.393 Un
asemenea tip de lanŃ era destul de lung pentru a putea fi purtate pe
piept şi trecut peste cap, deci se purtau în chip de centură.394
Colane
În regiunea est-carpatică au fost descoperite două coloane
din bronz395 şi mai multe coloane de argint, cu diametrul de 11-13
cm, lucrate dintr-o bară simplă, în secŃiune rotundă ori patrulateră
sau dintr-o vergea torsionată. Uneori, torsionarea este realizată
imaginativ prin linii incizate longitudinal. Alte colane sunt lucrate
dintr-o bară în jurul căreia sunt înfăşurate şase fire de argint. Nu
lipsesc nici colanele din bandă subŃire şi lată de 1 mm, măsurând la

391 Ibidem, pag. 93.

392 Ibidem, pag. 21
393 Ibidem, pag. 102.
394 Ion HoraŃiu Crişan, CivilizaŃia geto-dacilor, pag. 21.
395 Aurel Rustoiu, Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia
preromană, pag. 102.
288
mijloc 15 mm, care se purtau în jurul gâtului, atât de bărbaŃi, cât şi
de femei. Se presupune că unele dintre colane torquesuri erau
purtate pe braŃ, peste îmbrăcăminte.396
BrăŃări
BrăŃări din bronz cu capetele libere ori cu capete petrecute
şi înfăşurate sunt întâlnite frecvente în aşezările dacice de la răsărit
de CarpaŃi, aşezări de pe Siret.397 Alte tipuri sunt brăŃările cu
capete trompetiforme, frumos ornamentate, având extremităŃile
lăŃite şi modelate în protome ce reprezintă capete de şerpi.
O categorie aparte o formează brăŃările plurispiralice, cu
extremităŃile terminate în capete de şerpi stilizate, iar în imediata
apropiere a acestora se găsesc ornamente ştanŃate în forma unor
palmete.398Izolat în peisajul podoabelor apare tezaurul dobrogean
de la Suluc, cu două brăŃări de aur masiv în tezaur, împreună cu
monede de aur emise de Gallienus. Masivitatea podoabelor de aur
e o caracteristică a celor produse la sfârşitul bronzului şi începutul
Hallstattului, precum şi a acelora din epoca migraŃiilor. Mihai
Gramatopol vede în piesele de la Suluc podoabe refolosite şi în
parte remodelate.399 BrăŃările au avut o pondere importantă între
piesele de podoabă ale geto-dacilor în sec. IV-III î.Hr. când sunt
frecvente brăŃările masive deschise, din bronz, mai rar din argint,
care derivă din tipurile mai vechi hallstattiene. În acelaşi timp, se
răspândesc în spaŃiul geto-dac, sub influenŃă grecească şi scitică,
brăŃările din sârmă de bronz sau argint, cu capete modelate sau
ornamentate în formă de protome de şarpe. Unele sunt alcătuite
dintr-o singură spiră, altele sunt plurispiralice. BrăŃara
plurispiralică de aur, cu bucranii la capete, care făcea parte din
tezaurul de la Băiceni, reprezintă un unicat prin dimensiunile ei,
materialul din care a fost lucrată şi nivelul remarcabil de realizare
artistică. În perioada clasică, în principal în secolul I î.Hr., se
observă o accentuată diversificare a tipurilor de brăŃări folosite.

396 Ion HoraŃiu Crişan, Op. cit., pag. 21.

397 Aurel Rustoiu, Op. Cit., pag. 102.
398 Ion HoraŃiu Crişan, Op. cit., pag. 22.
399 Mihai Gramatopol, Dacia Antiqua, Editura Albatros, Bucureşti,
1982, pag. 217.
289
BrăŃările masive, deschise şi cele cu sârmă, cu protome de şarpe,
lucrate de regulă din argint, perpetuează tipurile mai vechi, din sec.
IV-III î.Hr. Se întâlnesc, de asemenea, în continuare, numeroase
brăŃări plurispiralice, având însă adesea extremităŃile ornate cu
palmete şi terminate cu protome de animale. 400 Tot în rândul
brăŃărilor de argint se înscriu şi piesele de sârmă, bară sau bandă,
cu capetele deschise, felurit modelate sau cu capetele petrecute şi
înfăşurate. Cele mai multe dintre aceste piese au apărut în tezaure.
Din aşezări provin mai ales exemplare din bronz, fier şi sticlă:
brăŃări cu balama, brăŃări închise, turnate, cu protuberanŃe dispuse
pe trei rânduri pe circumferinŃă şi brăŃări de sticlă policromă, toate
de origine La Tene; brăŃări simple deschise sau brăŃări închise, cu
capetele înfăşurate, pe care sunt atârnate pendantive în formă de
bastonaş profilat sau de secure.
Pentru epoca elenistică, remarcăm la Callatis o brăŃară
plurispiralică dintr-o sârmă groasă, rotundă în secŃiune, aplatizată
şi decorată în partea centrală cu ove şi incizii, la capetele rotunjite
având pe circumferinŃă alte incizii. Din necropola elenistică de la
Tomis este cunoscut un lot de şase brăŃări din bronz, rotunde în
secŃiune, cu capetele aplatizate şi apropiate sau suprapuse, decorate
cu incizii. BrăŃările romane sunt mai bine reprezentate; dintre cele
timpurii se cunosc, mai rar, brăŃări din fier (la Histria), din sârmă
de argint simple şi din bronz; din sârmă rotundă în secŃiune, cu
capetele subŃiate, petrecute şi înfăşurate sau din acelaşi material,
dar cu corpul torsionat, capetele lăŃite, prinse cu nit, din care unul
imită capul unui şarpe.
BrăŃări de aur fac parte din arta prelucrării aurului care
începe, pe teritoriul Ńării noastre, cu aproximativ şase milenii în
urmă.401 Cu foarte rare excepŃii, primele creaŃii din aur cunoscute
până în prezent la noi sunt obiecte mici, amulete. Aceasta se poate
explica prin faptul că în acea epocă aurul era foarte rar. Acest

400 Constantin Preda, coord. ştiinŃific, Enciclopedia arheologiei şi

istoriei vechi a României, vol. I, A-C, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1994, pag. 208.
401 Ştefan Burda, Tezaure de aur din România, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1979, pag. 7.
290
metal atât de preŃios a fost încredinŃat unor meşteri foarte pricepuŃi,
pentru că numai aşa se explică faptul că micii idoli sunt realizaŃi cu
o grijă deosebită, liniile marcând contururi precise, elegante.
Forma lor, în majoritatea cazurilor antropomorfă, a fost influenŃată
cu siguranŃă de reprezentările ceramice ale epocii. Decorul le
accentuează caracterul de amulete purtate ca podoabe poate chiar
de sacerdoŃi sau vraci,402 personaje cu rolul cel mai complex în
viaŃa comunităŃii neolitice.
Odată cu cristalizarea marilor culturi, îşi fac apariŃia şi
marile tezaure. La Ostrovul Mare (jud. MehedinŃi), într-un
mormânt de incineraŃie, au fost descoperite impresionante podoabe
din aur. Printre acestea, trei brăŃări din sârmă dublă, cu capetele
depărtate. BrăŃările sunt lucrate din bară masivă, modelată prin
martelare migăloasă. Aceste brăŃări, fără deosebiri esenŃiale între
ele, sunt lucrate din sârmă groasă de aur, dublată prin îndoire,
având un capăt aplatizat, iar celălalt, cu terminaŃii subŃiate,
nedecorate. Deşi fără decor, ele se remarcă prin perfecŃiunea
formelor conferite de artist. Aceste podoabe au aparŃinut, cu
siguranŃă, unei căpetenii locale, unui basileos, puternic şi bogat. Se
renunŃă la obiectele din foaie sau tablă de aur. Sunt caracteristice
obiectele mari şi masive, aceasta datorită perfecŃionării mijloacelor
de procurare a aurului, dar şi creşterii autorităŃii basileului în viaŃa
societăŃii.403 ApariŃia unor podoabe de aur, mai mici şi în
mormintele altor membri ai comunităŃii: bărbaŃi, copii sau femei,
ne poate indica faptul că aceştia erau o clasă înstărită, care guverna
alături de basileu. Aceasta este o etapă de stabilitate, de dezvoltare
generală, ce va influenŃa arta, ale cărei creaŃii, din bronz sau din
aur, vor atinge perfecŃiunea.
În legătură cu tezaurul de la Firiteaz, chiar dacă dintre cele
23 de brăŃări din bară masivă de aur, cântărind fiecare 200 de
grame, unele au rămas neterminate, ca şi în cazul celor 17
exemplare din tezaurul de la Sacoşul Mare, cele finsate dintre ele
concentrează aproape tot repertoriul ornamental din epoca
respectivă. Capetele acestor brăŃări, uni sau bispiralice, nu sunt

402 Ibidem, pag. 8.

403 Ibidem, pag. 16.
291
altceva decât discuri ce simbolizează Soarele, modelate cu o fineŃe,
în formă conică, de cele mai multe ori împodobite cu incizii oblice
sau cu «brăduŃi», cu crestături şi granule conice sau semisferice
realizate prin ponsonare atât de exactă, încât dă impresia unor
şiraguri de perle de aur sudate pe suprafaŃa obiectelor. BrăŃările de
la Firiteaz, de la Sacoşul Mare, din diferite localităŃi neprecizate
încă din Transilvania, sunt asemănătoare până la identitate,
indiferent în aria cărei culturi arheologice au fost descoperite.
Acestea sunt, desigur, obiecte de paradă, de ceremonie,
constituind, prin fastul lor, şi o emblemă a purtătorului, un însemn
al puterii. În arta acestei etape, în afara spiralei, motivul
fundamental, apar tendinŃe noi, care vor deveni componente
obligatorii în perioada următoare. De exemplu, crestăturile tind să
devină protuberanŃe sau caneluri, uneori apare şi «valul fulgerător»
care separă registrele ornamentale, linia incizată în zigzag, element
ce va deveni caracteristic abia pentru arta din epoca fierului.404
Discurile spiralice şi conice de la capetele brăŃărilor devin plate
prin batere ori se micşorează mult în diametru, însă nu dispar.
Obiectele devin şi mai masive, uneori puternic profilate, decorate
cu crestături inelare mari. Deseori apar ca ornamente şi
protuberanŃele conice, realizate prin ponsonare. Descoperirile sunt
foarte frecvente şi răspândite pe o arie ce cuprinde toată
Transilvania şi câmpia Tisei, până la Dunărea panonică, fără să se
fi observant între acestea deosebiri importante.
La sfârşitul epocii bronzului carpatic, operele artistice, în
special cele din aur, încep să-şi piardă din atributele lor simbolice
şi dobândesc altele, mai concrete, foarte asemănătoare prin
semnificaŃia lor, chiar dacă în cazul unor anumite forme apar unele
particularităŃi regionale. Arta aurului marchează la finele acestei
etape, care coincide şi cu sfârşitul epocii mari a bronzului, tocmai
fenomenul acesta, cu implicaŃii profunde, de ştergere a graniŃelor
dintre aspectele regionale, tinzând spre închegarea mult mai strictă
a ariei sale de manifestare.
În epoca fierului, arta aurului reprezintă sinteza tuturor
cunoştinŃelor dobândite de lumea daco-getică. Rafinamentul este

404 Ibidem, pag. 16.

292
evidenŃiat de artistul vremii prin realizări care depăşesc mult ca
mărime pe cele din epocile anterioare. O tendinŃă specifică epocii
este folierea excesivă a aurului, fenomen apărut, mai rar, e
adevărat, încă la sfârşitul epocii bronzului. O altă tendinŃă este
aceea spre zoomorfismul apotropaic, care se va cristaliza spre
sfârşitul primei perioade a fierului. Capetele brăŃărilor
«semilunare», derivate din atât de numeroasele exemplare cu
capetele bispiralice, sunt un element de legătură spre apariŃia
capetelor de bovidee, afrontate, care ornează brăŃările de la Târgu
Mureş, Apoldul de Sus, Vad.405 Ornamentul specific tuturor
acestor obiecte se compune din cercuri în relief sau incizate,
crestături sau incizii fine în «brăduŃ».
Din cele cincisprezece brăŃări dacice din aur din situl
arheologic Sarmizegetusa Regia din MunŃii Orăştiei, nouă aparŃin
statului şi sunt expuse la Muzeul National de Istorie a României.
Asupra acestor brăŃări s-a dispus efectuarea unei expertize
prin realizarea unor analize nedistructive, atomice şi nucleare.
Pentru determinările nedistructive de compoziŃie elementară, s-a
folosit metoda fluorescenŃei de raze X. Rezultatul analizelor a
evidenŃiat categoric componentele aliajului brăŃărilor: aur, argint şi
cupru, la care se adaugă în proporŃii mult mai mici aşa-numitele
elemente-urmă, staniu, stibiu, plumb, în cantităŃi infime.
CompoziŃia aurului din care au fost făcute brăŃările variază
considerabil de la o piesă la alta şi chiar de la o porŃiune la alta a
aceleiaşi piese, din cauza metalurgiei rudimentare folosite.406
BrăŃările sunt aproape identice, având aceeaşi schemă de
construcŃie, aceleaşi ornamente diferenŃa dintre cele de argint şi
cele de aur fiind greutatea, cele din aur au circa un kilogram, în
timp ce brăŃările din argint sunt mai fine, mai subŃiri de 300-400 de

405 Ibidem, pag. 24.

406 Extras din raportul ştiinŃific efectuat de către Dr. Bogdan C-tin, Dr.
Roxana Bugoi de la Institutul NaŃional de Cercetare Dezvoltare pentru
fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, Dr. Ernest Oberlander-
Târnoveanu şeful Cabinetului Numismatic şi Tezaur Istoric, expert atestat
de Ministerul Culturii şi Cultelor pe domeniul arheologie-numismatică,
asupra celor nouă brăŃări dacice recuperate.
293
grame. Fiind asemănătoare, se crede că sunt lucrate de către
aceeaşi meşteri, în aceleaşi condiŃii. Utilizarea pe scară largă a
motivelor vegetale se explică prin geometrismul frunzelor şi
lujerilor. Motivele zoomorfe au fost împrumutate de la sciŃi şi
greci. Figura umană este rară: se cunosc patru-cinci reprezentări
ale zeiŃei Bendis, capul descoperit la Costeşti şi medalionul de la
Sarmizegetusa.
În urma cercetărilor, s-a constatat că brăŃările datează din
sec. II î.Hr. Există prezumŃia că ascunderea lor ar fi legată de
cucerirea romană a Daciei. Specialiştii afirmă că brăŃările
recuperate sunt din două descoperiri făcute în perioade diferite: una
cu 10 brăŃări de aur, descoperite într-o groapă căptuşită cu pietre şi
acoperite cu o placă, şi o altă descoperire, care conŃine 5 brăŃări de
aur în acelaşi punct, foarte aproape de fosta cetate regală.407 Unele
ipoteze susŃin că brăŃările aparŃineau familiei regale şi că, alături de
balaurul dacic, spiralele de aur cu cap de şarpe erau simboluri ale
statului dac. Regii daci, potrivit cercetătorilor, puteau ridica armate
de până la două sute de mii de oameni şi au avut nevoie de
simboluri şi de o ideologie care să susŃină statul dac. Se presupune
că brăŃările erau un simbol al puterii, pentru că aurul era considerat
cel mai nobil dintre metale şi se crede că aparŃinea în exclusivitate
clasei de sus, adică doar casei regale, din care făceau parte şi
preoŃii daci. Clasa de jos purta bronz, argintul fiind destinat clasei
de mijloc. Cel mai probabil este faptul că preoŃii le purtau pe
antebraŃul drept, deasupra îmbrăcăminŃii, ceea ce ar explica
dimensiunile lor foarte mari. Pe unul dintre obiectele descoperite la
Cioara apare imaginea unui preot în plină incantaŃie, imagine pe
care se observă uşor brăŃările aşezate pe braŃul şi antebraŃul
acestuia. Mai mult chiar, şi acum preoŃii ortodocşi poartă la
încheieturile mâinilor nişte mânecuŃe, apărători pentru mâini,
cusute cu fir auriu. Faptul că sunt obiecte folosite de preoŃi poate fi
susŃinut şi prin modul în care au fost îngropate: sunt singurele

407 BrăŃările supuse expertizei sunt obiecte dacice autentice databile din
sec II-I î. Hr. care au făcut parte din tezaurul descoperit în anul 2000 la
Sarmizegetusa Regia, dealul Căprăreasa.
294
obiecte dacice găsite protejate de lespezi, ca într-un sarcofag, şi nu
îngropate direct în pământ.
Decebal, la fel ca precursorii săi, se pare că aduna atât
aurul extras din munŃii Apuseni, cât şi pe cel strâns de pe cursurile
apelor şi îl prelucra în unul dintre atelierele din Sarmizegetusa
Regia; pentru că brăŃările au fost descoperite la mică adâncime,
circa 10-15cm, se crede că au fost ultimele ascunse, înainte ca
romanii să pună stăpânire pe capitala dacilor.
BrăŃările dacice se pot asemăna obiectelor de cult
descoperite la perşi şi celŃi. Aceştia din urmă purtau inele răsucite,
cu capete de mistreŃ, numite “torques”, iar perşii fabricau un fel de
spirale dar fără a avea ceva la extremităŃi.
Odată cu stăpânirea romană din Dacia, partea nobilimii
dace care a fost atrasă de noii stăpânitori în politica locală, va
împrumuta de la aceştia nu numai modul de viaŃă, dar se va simŃi
onorată de libertatea nou dobândită pentru a se împodobi cu
obiecte de aur. Sunt mii de piese diferite: torquesuri, brăŃări, inele,
cercei, diademe, cununi funerare, aplice vestimentare.408 Întreaga
Dacie este invadată de produsele orfevrăriei romane, în a cărei
creaŃie însă, este uşor să-i distingem pe aurarii locali. Nu sunt
uitate, printre alte bijuterii, nici brăŃările dacice, grele, din bară
masivă, uneori pătrată şi torsionată, nici vechile colane, numite de
romani torquesuri.
Verigi şi cercei
Verigile cu capete petrecute şi înfăşurate sunt foarte des
întâlnite în aşezările de pe Siret. S-au descoperit şi exemplare din
argint, însă cantitatea replicilor în bronz şi fier este impresionantă.
În multe cazuri, de verigile de acest fel sunt agăŃate pandantive în
formă de topor, dar, mai ales, pandantive din bare profilate. Aceste
piese au fost considerate de multe ori, eronat, ca reprezentând
cercei. Ele au fost utilizate, mai degrabă, ca inele de buclă sau
digitale. Asocierea pieselor din aşezările dacice de pe Siret cu
pandantive indică utilizarea lor pe scară largă, mai ales pe
parcursul sec. I d.Hr.

408 Ştefan Burda, Tezaure de aur din România, pag. 32

295
 Verigile spiralice din argint, atât de frecvente în tezaurele
grupei sudice şi într-o serie de situri din aceeaşi regiune, lipsesc
din aşezările est-carpatice. MenŃionăm descoperirea a două
exemplare simple de bronz la Poiana şi tot acolo, a singurei piese
de bronz cu palmete ştanŃate din Dacia.409 Exemplarul respectiv
exprimă confecŃionarea unei astfel de spirale într-o zonă limitrofă
ariei principale de difuziune a pieselor realizate din argint.
Cerceii constituie cele mai caraceristice podoabe ale zonei
răsăritene, fiind documentate toate tipurile de astfel de artefacte
cunoscute în Dacia. Primul tip de cercei este constituit de piese
realizate dintr-o bară de metal, având un capăt ascuŃit, iar celălalt
prevăzut cu un buton conic. Cele mai multe sunt din bronz, dar
există şi exemplare din argint. Al doilea tip este reprezentat de
cerceii având corpul simplu sau torsionat şi unul din capete
aplatizat şi ornamentat, de regulă, zoomorf. Podoabele de acest fel
au fost cele mai des utilizate la răsărit de CarpaŃi. În aşezările
dacice de pe Siret au fost găsiŃi aproximativ 80% din totalul
cerceilor scoşi la lumină în toată Dacia. În ceea ce priveşte raportul
dintre piesele de argint şi cele de bronz, acestea din urmă constituie
80% din ansamblul pieselor. Al treilea tip a fost subîmpărŃit în
două variante. O primă variantă este constituită de cerceii realizaŃi
dintr-un fir de metal având un capăt îndoit sub forma unei bucle,
iar celălalt ca un cârlig. Piesele de acest fel sunt rare în Dacia.
Alături de exemplarul de argint din tezaurul de la Vedea (jud.
Teleorman), pot fi amintite cele din bronz de la Poiana şi Piatra
Şoimului. Cerceii celei de-a doua variante îşi au originea
morfologică în piesele menŃionate anterior. Este vorba de cercei ale
căror bucle de prindere au fost prelungite, iar sârma de bronz sau
argint a fost răsucită sub forma unor spirale înlănŃuite; corpul este
simplu sau torsionat. La Răcătău au fost descoperite trei exemplare
din bronz,410 dar este de presupus că locuitorii aşezării respective
au cunoscut şi piese de argint.
Aşadar, inelele şi cerceii apar frecvent în tezaurele dacice
de argint, de aur sau bronz. Modul de folosire a inelelor este greu

409 Ibidem, pag. 104.

410 Ibidem, pag. 104-105.
296
de precizat. Există unele deschise, terminate într-o figură
zoomorfă, altele terminate în capete conice, iar altele au
extremităŃile înfăşurate. Nu lipsesc nici cele plurispiralice, simple
ori terminate în capete de şerpi stilizaŃi.411
Cercei cu pandantive în formă de toporaş s-au descoperit
în aşezări de la răsărit de CarpaŃi. Exemplarele din argint sunt rare,
însă cele executate din bronz sau fier sunt foarte numeroase. În
Dacia, ele cunosc o răspândire sudică, fiind datate în a doua
jumătate a sec I î.Hr. şi pe parcursul sec. I d.Hr., uneori şi mai
târziu. Din aşezarea de la Grădiştea (jud. Brăila) provine un
pandantiv realizat din tablă de argint, de formă cvasi-rectangulară.
A fost ornamentat cu trei linii incizate paralele, tăiate de o linie în
zigzag. Pentru acest pandantiv nu se cunosc alte analogii în Dacia.
Ar mai fi de menŃionat pandantivele din bară profilată, realizate din
bronz şi cele în formă de căldăruşă, confecŃionate din bronz sau
fier, care, deşi nu cunosc replici în argint, sunt caracteristice, prin
numărul lor mare, în special aşezărilor de la răsărit de CarpaŃi.412
Ele se întâlnesc şi în alte regiuni ale Daciei, dar numărul lor este
net inferior.
Mărgele
Au fost descoperite şiraguri de mărgele divers colorate şi
de forme variate, alcătuite din perle de sticlă sau din pastă
sticloasă, apoi corali roşiatici şi chihlimbar. Nu lipsesc mărgelele
de aur sau cele de argint. În ceea ce priveşte mărgelele de argint,
un foarte frumos exemplu ni-l oferă colierul ce făcea parte din
tezaurul descoperit la Kovin (Iugoslavia), alcătuit din 21 de
mărgele de diferite forme, lucrate din placă subŃire de argint. Şase
au formă de pară şi au fost lucrate din două părŃi sudate la mijloc.
La partea superioară, mărgelele de acest fel au o mică tortiŃă prin
care trecea un fir ce le înconjoară şi apoi un mic inel prin
intermediul căruia se prindeau în colier. Alte şase mărgele sunt de
forma unei sfere turtite. Pe ambele feŃe, orificiile sunt încadrate de
o mică bordură. Patru mărgele sunt de forma unor mici tuburi,
fiind ornamentate la extremităŃi şi la mijloc cu un inel în relief,

411 Ion HoraŃiu Crişan, CivilizaŃia geto-dacilor, pag. 22-23.

412 Ibidem, pag. 106.
297
împodobit cu liniuŃe incizate. Alte patru mărgele sunt cilindrice,
ornamentate cu câte cinci rânduri de fire ondulate, filigranate, şi, în
sfârşit, o mărgea are forma unui con îngust, cu vârful retezat şi
ornamentat prin filigranare. Mărgelele, ca şi întregul tezaur din
care făceau parte, se datează în sec. I î. Hr.413 Mărgelele de sticlă
ori de pastă sticloasă sunt sferice, bitronconice, ovale, tubulare, în
formă de pepene, cu coaste etc. Coloritul este variat: verde, alb,
albastru ori cafeniu.414 Unele mărgele sunt ornamentate cu cercuri
de culori diferite, aşa-numiŃii „ochi” ori cu linii colorate, în diverse
compuneri.
Vase de formă specială, utilizate probabil în cult
DiferenŃierea ceramicii geto-dacice după modul de
confecŃionare (cu mâna sau la roată) continuă să fie obişnuită la
publicarea acestor categorii de materiale care, în cele mai multe
complexe, formează aproximativ 2/3 din totalul descoperirilor.415
În funcŃie de destinaŃie, acestea ar putea fi clasificate astfel:
ceramică de uz casnic, ceramică decorativă, funerară şi de cult.
Dacă separarea ceramicii care contribuie la înfrumuseŃarea
ambianŃei locuinŃelor este mai simplă de realizat, se ştie că unele
vase, căni sau amfore, prin larga lor utilizare ca urne funerare au
primit cu precădere această denumire. Se poate constata frecvenŃa
diferită a vaselor cu ofrandă, deci, faptul că, în limitele unor
posibilităŃi ecomonice apropiate, ritualul nu impunea depunerea
aceluiaşi număr şi aceloraşi forme de vase cu ofrandele respective.
Până în prezent, nu se cunosc, în mediu dacic, forme de vase
descoperite numai în morminte. Vasele de ofrandă din puŃul de la
Ciolăneşti din Deal (jud. Teleorman), de exemplu, cu toată relativa
lor uniformitate coloristică, prezintă totuşi, tipuri care pot fi
regăsite şi în locuinŃe. Vasele tronconice cu toartă, ceştile-opaiŃ
erau în primul rând „afumători”, căŃui. Denumirea a avut în vedere
o întrebuinŃare care era prioritară, nu exclusivă.416

413 Ibidem, pag. 24.

414 Ibidem, pag. 24
415 S. Sanie, Din istoria culturii şi religiei geto-dace, pag. 100.
416 Ibidem, pag. 100.
298
 Fructierele, vasele cu picior, cu decor obŃinut prin lustruire
sau pictare, au avut, desigur, şi o destinaŃie culturală. Faptul acesta
poate fi susŃinut şi prin compararea cu vasele pentru libaŃii ilustrate
pe reprezentări din Orient. Din multitudinea de vase miniaturale de
diferite forme, considerate a fi jucării sau recipiente pentru articole
farmaceutice, este posibil ca unele să fi avut şi destinaŃie culturală.
Pentru unele vase tronconice cu găuri, ca strecurătorile sau vase cu
„crampoane” la suprafaŃa interioară şi altele pentru care nu a fost
găsită o explicaŃie privind utilitatea, sunt amintite posibile
destinaŃii culturale.
Cel mai celebru dintre vasele care ar putea fi incluse şi în
această categorie este cel de formă aproape conică, de mari
dimensiuni (înălŃimea 70 cm, diametrul la gură 125 cm, iar
grosimea peretelui de 6 cm), descoperit la Grădiştea Muncelului,
vas care are aplicate de patru ori ştampilele Decebalus şi Per
Scorilo. Dacă formele emisferice ale bolurilor de import şi
imitaŃiile lor erau cunoscute şi răspândite şi în toreutică, elocvente
în acest sens fiind piesele din tezaurul de la Sâncrăieni, vasul de la
Grădiştea Muncelului este singular prin formă şi dimensiuni.
Un rhyton fragmentar de ceramică, având cupa în formă de
corn cu bandă decorativă la extremitatea superioară, tub pentru
scurgerea lichidului, protoma şi o parte dintr-un cal înfăŃişat în
galop nu este singular.417 Numărul acestor rhyta ceramice,
recipiente cu preponderentă destinaŃie culturală continuă să fie
relativ mic. Rhytonul cu sigură întrebuiŃare culturală este mai rar
cunoscut prin piese ceramice întregi. Erau, probabil, preferate
rhyta confecŃionate din coarnele unor animale, ornamentate,
recipiente accesibile şi celor mai puŃin înstăriŃi care nu puteau
accede la cele lucrate din metale preŃioase.
La Rogozen, de exemplu, s-a descoperit cel mai mare
tezaur cunoscut de pe întreaga arie de locuire a geto-dacilor,
alcătuit din 165 de vase de argint, dintre care multe aurite,
cântărind 20 kg. Cele mai numeroase vase sunt fiabile ori boluri şi
căni cu toartă, la care se mai adaugă un pocal bitronconic ce îşi
găseşte analogie apropiată la Agighiol şi un vas cu două torŃi de tip

417 Ibidem, pag. 101.

299
skyphoi. Vasele care au intrat în alcătuirea tezaurului sunt datate
diferit şi provin din ateliere diferite. Unele sunt de tip grecesc,
altele provin din ateliere persane. Cele mai multe căni (46), cu o
toartă, sunt produse getice şi se datează spre sfârşitul sec. al IV-lea
î.Hr. Unele dintre acestea sunt bogat ornamentate cu o iconografie
deosebit de valoroasă pentru descifrarea religiei geto-dacice.
Despre tezaurul de la Rogozen s-a presupus că ar reprezenta un
serviciu de băut ce a aparŃinut unui reprezentant al aristocraŃiei. O
asemenea ipoteză nu este însă plauzibilă. În primul rând, este vorba
de un număr prea mare de vase şi nu sunt reprezentate decât trei
categorii: fiale, boluri şi căni mici cu toartă, toate fiind
binecunoscute ca având rol ritual, lipsind kantharos-ul, vasul de
băut cel mai des folosit în acea vreme. Fiala este un vas mic,
rotund, plat, în mod obişnuit bogat ornamentat prin ciocănire, cu
fundul de cele mai multe ori scobit. În acest tezaur sunt prezente nu
mai puŃin de 80 de fiale, cele mai multe dintre ele bogat
împodobite. Este tezaurul cu cel mai mare număr de asemenea vase
cunoscut până acum în întreaga lume. Pe majoritatea apar motive
florale deosebite, lotusul şi palmetele fiind dominante, întâlnindu-
se şi grifoni afrontaŃi. Sunt prezente, de asemenea, şi motivele
zoomorfe sau antropomorfe. Bolurile sunt în număr de 20. Ele sunt
tot vase mici, de argint, cu corpul globular, cu gât scurt şi cu gura
largă, uşor evazată; acestea nu sunt ornamentate. Cea de-a teia
categorie o reprezintă cănile cu o toartă, în număr de 54, cu corpul
oval, mai mult sau mai puŃin bombat, cu gâtul strâmt şi cu buza
uşor răsfrântă spre exterior. Toate cănile sunt bogat împodobite,
folosindu-se aceeaşi tehnică a ciocănirii. Mai este de adăugat un
vas botroconic, de fapt un pocal, unul cu două torŃi şi unul mic, cu
gura largă, de tip skyphoi.418
Fiind vorba despre vase cu un anume rol în practicile de
cult, se poate presupune că tezaurul a aparŃinut unui sanctuar. Aşa
se explică şi diferenŃele cronologice existente între diverse piese,
diferenŃe ce se eşalonează poate, de-a lungul unui secol. Este
cunoscut faptul că marile sanctuare din Antichitate posedau bogate
tezaure, cum sunt, de pildă, cele greceşti. Deci, pe teritoriul

418 Ibidem, pag. 27-28.

300
localităŃii Rogozen sau în apropiere trebuie să fi existat un sanctuar
căruia i-a aparŃinut tezaurul îngropat în vremuri de primejdie şi
nerecuperat.
Artizanii care au lucrat tezaurele descoperite la nord ori la
sud de Dunăre au suferit numerose influenŃe atât în ce priveşte
forma, cât şi stilul decorului, urmând anumite prototipuri greceşti
sau greceşti-barbarizate (geto-tracice). Ei se integrează în acea artă
a estului Europei, care în sec. IV î.Hr. se defineşte ca scitică.
Descoperirile făcute pe întreaga arie de răspândire a strămoşilor
noştri geto-daci arată că există o bogată artă figurativă
antropomorfă şi zoomorfă geto-dacică, concretizată în metale
preŃioase (argint şi aur) ori în lut ars, produsă în ateliere locale.
Aşadar, religia nu este aniconică, aşa cum se susŃinuse, iar
descoperirile arheologice ne ajută s-o desluşim.

Alte piese din aur şi argint sau artefacte descoperite au

fost datate în sec. I d.Hr. şi la începutul veacului următor, din care
o frunzuliŃă din foaie de aur descoperită în tumulul nr. I de la
Răcătău. „FrunzuliŃa” de aur se înscrie într-un grup de descoperiri
specifice unei arii mai largi. Este vorba de piesele provenind din
mormintele aristocratice nord-balcanice din sec. III î.Hr., ele
neavând analogii în alte spaŃii şi constituind, de regulă, piese unice
ca tip.419 Inelul de aur de la Poiana şi, poate, cercelul de la
Câmpeni şi inelul de la Diaconi-Poiana, provin din lumea greco-
romană, în timp ce piesele de la Răcătău îşi au originea, foarte
probabil, în spaŃiul sarmatic.
Din inventarul bogatului mormânt princiar getic cu tumul,
de la Agighiol făceau parte şi următoarele piese de argint cu decor
antropomorf şi zoomorf: un coif, o pereche de cnemide şi două
pocale. Mormântul datează de la mijlocul secolului al IV-lea î. Hr.
Coiful, în formă de calotă înaltă, cu deschiderea feŃei
dreptunghiulară este bogat ornamentată prin tehnica ciocănirii. Pe
placa frontală se află doi ochi cu sprâncenele exagerate şi
prelungite în spirală, însoŃite de o pseudospirală. Un interes
deosebit îl prezintă cele două obrăzare. Pe cel din stânga este

419 Ibidem, pag. 106.

301
înfăŃişat un călăreŃ, relativ naiv redat, ce Ńine în mâna stângă
hăŃurile, iar cu dreapta este pe punctul de a arunca lancea. Este
îmbrăcat în zale, iar faŃa o are stilizată. Părul este sub formă de
cârlionŃi, iar barba redată prin linii paralele. Mâinile sunt
disproporŃionate şi stângaci redate, fără respectarea poziŃiei
anatomice. Calul este în mişcare spre stânga, iar harnaşamentul
este împodobit cu ornamente metalice. Pe obrăzarul drept este
redat tot un călăreŃ, ca şi cel de pe latura stângă, de care se
deosebeşte prin mici detalii. Cei doi călăreŃi sunt acoperiŃi cu foiŃă
de aur, desprinsă însă în unele locuri. Pe acoperitorul de ceafă sunt
redaŃi încă doi războinici călare, separaŃi printr-o rozetă, care se
deosebesc de cei de pe obrăzare doar prin detalii nesemnificative.
Cnemidele sunt terminate în capete de femei. În cazul cnemidei 1,
chipul personajului feminin are faŃa ovală, păr redat prin cârlionŃi,
în urechi poartă cercei, iar la gât două coliere. Deosebit de
interesantă este ornamentarea părŃilor laterale şi mai ales cea din
dreapta. Aici este înfăŃişat un personaj masculin în două ipostaze.
În cea de sus este redat în chip de călăreŃ, îmbrăcat în zale şi încins
cu o curea. CălăreŃul Ńine în mâna dreaptă hăŃurile, iar în stânga are
un arc. Părul este redat prin cârlionŃi şi îi lipseşte barba. Calul este
în mişcare, cu piciorul drept din faŃă ridicat. Spre botul calului se
îndreaptă capul unui şarpe cu gura deschisă. Corpul lui este
încolăcit în jurul unei proeminenŃe care mărgineşte cnemida. În cea
de-a duoa ipostază, personajul masculin, îmbrăcat la fel şi cu
aceeaşi figură, este reprezentat şezând pe un scaun cu spătar. De
data aceasta, el Ńine în mâna stângă un vultur cu corn, iar cu
dreapta duce spre gură un rhyton. Penajul vulturului este realist
redat, iar rhyton-ul este împodobit. Tratarea personajului şi a
calului este asemănătoare cu cea de pe coif. Pe partea opusă a
cnemidei 1 întâlnim acelaşi şarpe încolăcit în jurul proeminenŃei.
Capul lui coboară spre o pasăre puternic stilizată ori poate tot o
reptilă cu corp de şarpe. Cea de-a doua cnemidă se termină cu un
chip de femeie, cu faŃa rotundă, păr bogat redat prin cârlionŃi. La
gât poartă ornamente ce nu pot fi identificate, iar faŃa i-a fost
acoperită cu linii aurite. PărŃile laterale sunt împodobite cu acelaşi
decor pe care l-am întâlnit pe partea stângă a cnemidei 1: un şarpe
încolăcit în jurul proemineŃei laterale, care coboară spre un alt
302
şarpe, cu cap de pasăre. Se mai adaugă spirale terminate în aripi de
păsări.420
Cele două pocale de forma unor trunchiuri de con unite la
vârf sunt, de asemenea, frumos împodobite. La primul dintre ele
este vorba de o friză alcătuită dintr-un vultur cu corn, ce Ńine în
cioc un peşte, iar în gheare un iepure, urmat în succesiune de trei
animale, primul un Ńap, al doilea şi al treilea câte un cerb cu coarne
foarte stufoase. Ultimul cerb are opt picioare şi o barbă de Ńap, iar
pe spate câteva linii ar putea semnifica o aripă. Fundul vasului este
ornamentat cu un animal fantastic, având aripi şi înfăŃişare de lup,
probabil, ce Ńine în gură pulpa unui animal cu copita despărŃită, iar
în gheare un animal mic ce ar putea fi un mistreŃ, judecând după
decorul de pe fundul celui de-al doilea pocal, unde el este mai clar
redat. Mai trebuie amintit că imediat sub buză se găseşte o
ghirlandă alcătuită din capete de vultur, de data aceasta întreg, cu
ghiare exagerate. La toate acestea se adaugă motive decorative
geometrice. Cel de-al doilea vas are o friză asemănătoare cu a celui
dintâi. De data aceasta este vorba de cinci animale. Cel din mijloc
reprezintă un Ńap cu opt picioare şi cu coarne de cerb, mărginit de o
capră ce are şi ea coarne de cerb şi de un Ńap redat relativ naturalist.
În dreptul Ńapului cu opt picioare, pe partea opusă este prezentat un
animal aproape identic, având în plus doar coama, urmat de un Ńap
similar cu cel de pe partea opusă. Pe fund este redat acelaşi desen
ca şi la pocalul 1.421 Şi de data aceasta a fost adăugată ghirlanda
din capete de vulturi de sub buză şi poate fi subliniată frumuseŃea
desenului. Pe platoul „Laiu” de la Băiceni (jud. Iaşi), s-a descoperit
un tezaur de aur din care au fost recuperate 70 de piese în greutate
de 2,5 kg. Printre acestea se înscrie un coif cu calotă conică,
decorat în tehnica au repousse cu motive antropomorfe şi
zoomorfe. Un interes deosebit prezintă ornamentaŃia care
împodobeşte obrăzarul drept. Este un bărbat aşezat pe un scaun cu
spătar şi are mâinile ridicate la nivelul obrazului. În stânga Ńine un
rhyton, iar în dreapta o pasăre, un vultur stilizat. De spatele
scaunului atârnă o tolbă în care se văd câteva săgeŃi. Sub scaun, în

420 Ibidem, pag. 36-39.

421 Ibidem, pag. 39-42.
303
imediata apropiere a picioarelor din spate, se găseşte un şarpe
încolăcit.
Pe teritoriul localităŃii LetniŃa (Bulgaria) s-a descoperit un
vas de bronz ce conŃinea 25 de plăcuŃe de argint aurite, cu
reprezentări antropomorfe şi zoomorfe în relief, datate între anii
400 şi 350 î.Hr. Părerile cu privire la utilizarea plăcuŃelor sunt
diferite. Unii cercetători le consideră ornamente de harnaşament,
iar alŃii, plăci votive, fixate pe lemn, provenind dintr-un sanctuar.
Una dintre plăcuŃe reprezintă o hierogamie. Foarte numeroase sunt
reprezentările unui călăreŃ îmbrăcat în armură, cu barbă şi păr lung,
potrivit până la gât, în diverse ipostaze. Pe o plăcuŃă de formă
neregulată este înfăŃişat Ńinând cu mâna stângă frâul, iar cu dreapta
aruncând suliŃa într-un urs. Calul este cabrat, sprijinindu-se pe
picioarele din spate. CălăreŃul poartă o cnemidă terminată în cap de
gorgonă, iar la picioarele calului se găseşte, căzut pe spate, un
animal ce poate fi lup ori mistreŃ. Pe o altă plăcuŃă, călăreŃul Ńine în
mâna dreaptă o fială, iar în spatele calului este reprezentat un
animal, foarte probabil un lup. Animalul din spate este înlocuit, pe
o altă plăcuŃă, cu un cap mare de cal, al cărui bot ajunge pe crupa
calului încălecat de personajul care Ńine în mâna dreaptă o lance cu
vârful în jos.422
Cu ocazia săpăturilor din cetatea de la Piatra Roşie (jud.
Hunedoara), în turnul B, s-a descoperit o mască de bronz înfăŃişând
realist un bust feminin. Orbitele sunt adâncite cu două orificii
rotunde în care se introduceau ochii din pastă colorată. Mâinile
sunt ridicate în poziŃie de invocaŃie. Masca a fost prevăzută cu trei
tortiŃe pentru fixare, pe perete sau pe lemn, din care se mai
păstrează cea situată în partea inferioară şi cea de pe latura dreaptă
a capului.423
Cu ocazia arăturilor din anul 1928, la Poiana-CoŃofeneşti
(jud. Prahova) s-a găsit un coif de aur bogat ornamentat în relief au
repousse. Cercetările nu au reuşit să precizeze dacă este vorba de
inventarul unui mormânt sau de un tezaur. Coiful, care cântăreşte
770g, a fost lucrat din tablă groasă de aur, în formă de calotă înaltă,

422 Ibidem, pag. 49.

423 Ibidem, pag. 56.
304
având deschidere patrulateră pentru faŃă, deasupra căreia sunt
reprezentaŃi doi ochi apotropaici expresiv redaŃi, despărŃiŃi printr-o
bară ornamentată cu arcade crestate. Sprâncenele sunt exagerate şi
prelungite la mijloc cu o semispirală. Pe ambele obrăzare este
înfăŃişată, destul de stângaci, o scenă de sacrificiu. Un personaj
masculin este îngenuncheat pe spatele unui berbec, cu mâna stângă
Ńine botul animalului, iar în cea dreaptă Ńine un pumnal cu care se
pregăteşte să sacrifice animalul. Pumnalul are antene în volute.
Personajul poartă pe cap o tiară triunghiulară, are o armură cu
solzi, ce îi ajunge până deasupra genunchilor şi cu mâneci scurte.
El este încins cu o curea de care se leagă una în diagonală şi teaca
pumnalului cu care vrea să înjunghie berbecul. În spate îi flutură o
mantie şi are picioarele goale. Pe apărătoarea de ceafă pot fi văzute
două frize despărŃite printr-o bandă de spirale continue: în registrul
superior apar patrupede înaripate, cu cioc de pasăre, iar în cel
inferior grifoni în fugă, cu picioare de erbivore în fugă.424
Încă de la sfârşitul secolului trecut, la Poroina (jud.
MehedinŃi) s-a descoperit un rhyton din argint aurit, având
obişnuita formă de corn şi terminat într-un cap de taur. Îi lipsesc
urechile şi coarnele care s-au pierdut. Piesa este îngrijit şi chiar
meşteşugit lucrată. Pe peretele exterior al cornului ce alcătuia vasul
propriu-zis sunt reprezentate patru figuri feminine, mai bine zis o
scenă cu două personaje ce se repetă. Personajul central este aşezat
pe un scaun, într-o mână Ńine un rhyton, iar în cealaltă o phiala.
Lângă personajul central stă o altă femeie, în picioare, cu mâna
stângă ridicată, iar cealaltă adusă pe abdomen. Scena se repetă,
deosebirea constă în faptul că personajul feminin aşezat pe scaun
Ńine rhyton-ul în altă mână. Figurile sunt aurite, cu excepŃia feŃei, a
mâinilor şi picioarelor, care ies de sub veşminte.425
Cronică:
6.000–3.000 î. Hr., în perimetrul carpato-danubiano-pontic
locuiesc populaŃii de crescători de vite şi agricultori.
2.500–1.800 î. Hr., pătrund din stepele nord-pontice triburi indo-
europene de păstori şi impun limba indo-europeană.

424 Ibidem, pag. 57-59.

425 Ibidem, pag. 62-63.
305
1.800–1.200 î. Hr., se poate vorbi, din punct de vedere etnic şi
lingvistic, de marele grup al tracilor.
1.200–450 î. Hr., se produce separarea grupului nord-tracic al
daco-geŃilor.
513 î. Hr., se consemnează pentru prima dată numele latin de daci.
341 î. Hr., regele macedonean Filip al II-lea cucereşte regatul
triburilor daco-geŃilor odrişi, obligând reconturarea regatului daco-
get în partea nord dunăreană.
70–44 î. Hr., pe scena istoriei se consemnează existenŃa statului
daco-get condus de Burebista, cu centrul în Podişul Transilvania.
44 î. Hr. – 87 d. Hr., izvoarele literare, epigrafice şi numismatice
dovedesc existenŃa a 5 regi daco-geŃi: Deceneu, Comosicus,
Coryllus, Scorilo, Duras-Diurpaneus. Este perioada în care
pătrunde în Ńinuturile daco-geŃilor creştinismul.
87–106 d. Hr., se consemnează domnial regelui Decebal.
106-271 d. Hr., cea mai mare parte a spaŃiului daco-get este
transformat în provincia romană Dacia.
271–1.000 d. Hr., daco-geŃii îşi păstrează fiinŃa etnică cu toate că în
spaŃiul lor se perindă populaŃiile migratoare: slavi, goŃi, huni,
gepizi, avari, unguri, etc.
1.000–1. 400 d. Hr., se constituie voievodate româneşti.

Bibliografie:
Antonescu, D., Întroducere în arhitectura dacilor, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1984.
Botzan, Marcu, Mediu şi vieŃuire în spaŃiul carpato-danubiano-
pontic, Editura Academiei, Bucureşti, 1996.
Brâncuş, Grigore, Vocabularul autohton al limbii române, Editura
ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983.
Burda, Ştefan, Tezaure de aur din România, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1979.
Clement Alexandrinul, Scrieri, Partea a doua, în P. S. B. 5 / 1982,
Editura Institutului Biblic şi de misiune al B. O. R., Bucureşti,
traducere Pr. D. Fecioru.
Coman, Mihai, Izvoare mitice, Editura Cartea Românească,
Bucureşti, 1980.

306
Crişan, Ion HoraŃiu, CivilizaŃia geto-dacilor, vol. II, Ed. Dacica,
Bucureşti, 2008.
Daicoviciu, Constantin, Dacii au cunoscut scrisul, în Flacăra,
nr.1/1958.
Daicoviciu, Hadrian, Dacii, Editura pentru literatură, Bucureşti,
1968.
Drâmbă, Ovidiu, Istoria culturii şi a civilizaŃiei, Editura ŞtiinŃifică
şi enciclopedică, Bucureşti, 1984.
Gramatopol, Mihai, Dacia Antiqua, Ed. Albatros, Bucureşti, 1982.
Kernbach, Victor, DicŃionar de mitologie generală, Editura
Albatros, Bucureşti, 1995.
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Ginghis-Han, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1995.
Muşu, Gheorghe, Zei, eroi, personaje, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1971.
Origen, Contra lui Cels, Scrieri, Partea a patra, în P. S. B. nr. 9 /
1984, traducere Pr. Prof. dr. Teodor Bodogae.
Pârvan, Vasile, Getica. O protoistorie a Daciei, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1982; Istoria universală, Vol. II.
Pomian, Ştefan, Istoria şi filosofia religiilor, Editura Umbria, Baia
Mare, 1999.
Preda, Constantin, coord. ştiinŃific, Enciclopedia arheologiei şi
istoriei vechi a României, vol. I, A-C, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1994.
Protase, D., Riturile funerare la daci şi daco-romani, Editura
Academiei, Bucureşti, 1971.
Russu, Ioan I, Etnogeneza românilor, Editura ŞtiinŃifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1981.
Russu, Ioan I, Religia geto-dacilor, zei, credinŃe, practici
religioase, în Anuarul Institutului de studii clasice, V, Cluj-
Napoca, 1944-1948.
Russu, Ioan I., Limba traco-dacilor, Editura Academiei, Bucureşti,
1956
Rustoiu, Aurel, Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia
preromană, Academia Română, Institutul de Arheologie şi Istoria
Artei, Cluj Napoca, 2002.

307
Săvulescu, Aura - Matei, Utopia nemuririi şi imortalitatea ei,
Editura Minerva, Bucureşti, 1984.
Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, Editura Academiei,
Bucureşti, 1985.

Precreştinismul şi creştinismul slav cu

reper în Biserica Ortodoxă Rusă
SchiŃa abordării :
Popoarele slave au ocupat un vast teritoriu în Europa
primelor secole creştine;
După regiunile europene pe care le ocupă, slavii sunt
cunoscuŃi ca: apuseni, meridionali şi răsăriteni.
Deşi dispersaŃi în spaŃiu au avut credinŃele religioase,
cultul, sărbătorile şi ritualurile comune.
Încreştinarea lor s-a făcut treptat, având ca factor principal
Patriarhia de Constantinopol.
În creştinismul slavilor se remarcă Biserica Rusă şi ierarhi
ruşi care marchează, printr-o activitate teologică susŃinută,
coordonatele ideilor teologice creştine moderne şi contemporane.

Keywords: Slavi; moravi, cehi, poloni, sârbi, bulgari; ruşi;

Biserica Rusă; ierarhi ruşi.

DisertaŃia:
Popoarele slave au ocupat un teritoriu vast în Europa
Centrală şi răsăriteană a primelor secole creştine, teritoriu cuprins,
de la Est la Vest, între Volga şi Elba, iar de la Nord la Sud, între
Marea Baltică şi Marea Neagră.426
Din punct de vedere etnic, slavii aparŃin marii familii indo-
europene şi sunt cei care, din această mare familie, au rămas cel
mai aproape în spaŃiu de leagănul originar.

426 Alexandru Stan şi Remus Rus, Istoria religiilor, Editura Institutului

Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,1991, pag.
177 şi următoarele.
308
 Trăsăturile lor fundamentale sunt: pielea albă, părul blond,
o constituŃie potrivită, ochii albaştri la care se adaugă hărnicia şi
dorinŃa de a trăi în pace.
Slavii au trăit în antichitate despărŃiŃi de lumea greco-
romană. Între ei şi civilizaŃiile greco-romane se aflau popoarele:
germane, celte, trace, sarmate şi sciŃii. Din această cauză
menŃionarea lor este relativ târzie, abia de la Plinius cel Bătrân,427
care, în baza hărŃii generalului roman Agrippa, dar şi a experienŃei
proprii în slujba ostăşească în “Germania Inferior şi Superior”428
între anii 47-52, vorbeşte despre teritoriile de dincolo de germani,
locuite între alŃi de venezi. Sub acest nume descoperim pe slavii,
care aveau denumiri tribale ca de exemplu: venezi, venzi, vinzi,
denumiri care s-au păstrat în cadrul slavilor de Apus până târziu.
Jordanes, istoric got din secolul VI, d. H., consemnează că triburile
venezilor sunt foarte numeroase şi poartă diferite denumiri, dar în
special sunt numite sclavini şi anŃi.429
Cele mai importante izvoare le avem din secolele I-II d.
Hr. la:
Plinius cel Bătrân, Bella Germaniae, în 20 de cărŃi; Istoria
romană contemporană, în 31 de cărŃi ;
Tacitus Publius Cornelius, 55-120, De origine et situ
Germanorum, din care aflăm că germanii se deosebeau etnic de
venezi, dar că venezii sunt mai apropiaŃi de germani decât de
sarmaŃii nomazi. El le atribuia venezilor un vast teritoriu, de la
zona subcarpatică răsăriteană şi până; la nord-est de actualul golf
Riga.
Aceste date fiind puŃine şi vagi, majoritatea autorilor
greco-romani încadrau pe slavi în rândul sarmaŃilor.

427 Caius Plinius Secundus (23/24-79), istoric şi enciclopedist latin. Din

vasta sa operă ni s-a păstrat doar Naturalis Historia, în 37 de cărŃi,o
compilaŃie, după mărturia lui din 2.000 de cărŃi a 146 de scriitori romani
şi neromani, în care se ocupă de geografie, matematică, fizică, continente,
popoare, antropologie, zoologie, mineralogie, arte plastice.
428 Horia C. Matei, Lumea antică, Mic dicŃionar biografic, Editura
Danubius, Bucureşti, 1991, pag. 182.
429 E. M. Jukov şi S. L. Utcenko, Istoria Universală, vol. II, Editura
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1959, pag. 697.
309
 Ptolomeu Claudiu, 83-161, astronom, matematician şi
geograf grec, în lucrarea Îndreptar geografic denumeşte teritoriul
de la răsărit de Vistula şi de MunŃii CarpaŃi, SarmaŃia Europeană,
iar Marea Baltică, Oceanul Sarmatic.
Procopiu de Cezareea430, în secolul VI, d. H., îi aminteşte
cu numele de slavi şi face referinŃe la religia lor concentrată în
adorarea unei divinităŃi care mânuieşte fulgerul şi este stăpânul a
toate.
Ca izvoarele mai recente, pentru slavii de răsărit, avem
Cronica lui Nestor în care se dau detalii despre zeii adoraŃi de
slavii răsăriteni în timpul cneazului Vladimir, între anii 978-1018;
pentru slavii din Europa Centrală, Cronica lui Thietmar,
episcop de Merseburg, scrisă între 1012-1018; Gesta
Hamburgensis Ecclesiae a lui Adam din Bremen, scrisă între 1074-
1076; Cronica slavilor, scrisă de preotul german Helmod din
Bosau-Holstein; Cele trei biografii ale episcopului Otto de
Bamberg, din secolul XII; pentru slavii de nord, Gesta Danorum
atribuită lui Saxo Grammaticus, care aduce cronologia slavilor
nordici până la anul 1185; Knythingasaga sau istoria danezilor,
între 950-1190, alcătuită în Islanda prin 1265; Historia Polonica
alcătuită de episcopul Iohanes Longinus (Ioan Dlugosz), pe la
1460.
La acestea se adaugă istoriile de demult, aşa numitele
bâline, care transmise pe cale orală au fost culese şi fixate în scris
şi traduse în mai multe limbi, între care şi în limba română, prin
1967, sub numele Cântece bătrâne şi poveşti în versuri. 431
Mărturii arheologice aduc câteva date din primul mileniu
d. H. Inventarul lor se rezumă la mormintele care cu anevoie se pot
determina în timp.
Din perioada sfârşitului primului mileniu d. Hr. şi prima
jumătate a mileniului doi fac parte marile morminte fără tumuli, în

430 Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic şi de

Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982, pag. 345.
431
Traducerea aparŃine lui Adrian Maniu şi cartea a apărut în Editura
Tineretului, având un număr de 228 de pagini.

310
cercetarea cărora s-au identificat unele rituri de incinerare, şi de
înhumare. În urma incinerării rămăşiŃele erau închise în urne
aşezate grupat, de asemenea înhumările au aceleaşi caracteristici,
ceea ce a determinat apariŃia câmpurilor de urne funerare respectiv
a câmpurilor de morminte. Practica aceasta o aveau însă şi alte
popoare, de unde şi greutatea identificării cu exactitate a
câmpurilor slave. Delimitarea s-a făcut în principiu după teritoriul
ocupat de aceştia. Specialiştii polonezi în domeniu au ajuns la
concluzia că exponenŃii acestor culturi sunt venezii.Ei au luat în
calcul marturiile date de: Plinius, Tacitus şi Ptolomeu, pentru
grupul apusean al slavilor. Câmpurile de morminte de la răsărit de
izvorul Nistrului, descoperite abia la sfârşitul secolului al XIX-lea,
de către arheologul rus V. V. Hvoiko432au fost atribuite slavilor
răsăriteni. Cercetările au continuat. Până astăzi s-au cercetat peste
400 de astfel de câmpuri.
ExistenŃa unor relative deosebiri între aceste câmpuri a dus
la delimitarea mai multor culturi, care poartă numele aşezărilor mai
reprezentative, după cum urmează: Cultura Oksyy, de pe cursul
inferior al Vistulei; Cultura Pşevor, din bazinul Vistulei mijlocii şi
superioare; Cultura ZarubineŃ, a triburilor slave de pe cursul
mijlociu şi superior al Niprului şi Cultura Cerneahov, din regiunea
Kievului, denumită după numele arheologului Cerneahov. Această
cultură este cea mai reprezentativă, cu numeroase aşezări şi
necropole. Aşezările, de ordinul sutelor au fost bine fortificate şi se
aflau pe malurile râurilor şi a pâraielor. LocuinŃele erau din lemn şi
lut, puŃin îngropate în pământ şi mai mult ridicate deasupra solului,
aşa numitele bordee.
În apropierea aşezărilor se găsesc necropolele, destul de
mari. Ele adăpostesc urne funerare şi înhumări, înconjurate de
vase, podoabe mărunte şi obiecte de uz casnic, tipice credinŃei într-
o viaŃă de dincolo de moarte. Ceramica este de culoare neagră, de
bună calitate şi forme variate, adesea împodobită cu ornamente.
Alături de ceramica locală s-au descoperit şi amfore de provenienŃă
mediteraniană şi pontică, în care se importa uleiul de măsline şi
vinul; vase din sticlă; fibule de bronz, de argint; cătărămi;

432 E. M. Jukov şi S. L. Utcenko, Op. cit. pag. 699.

311
pandantive; piepteni din os, etc. De remarcat că lipsesc armele.
Alături de aceste obiecte s-au descoperit şi adevărate tezaure
monetare, pe care le constituie sute de monede de argint romane, a
căror greutate este cuprinsă între 4 şi 20 de kg. Acestea dovedesc
că slavii erau un popor care nu se ocupa numai cu păstoritul, ci şi
cu agricultura şi comerŃul şi că ei erau stratificaŃi în clase sociale.
Slavii apuseni trăiau la Apus de izvoarele Nistrului, în
regiunea dintre Oder şi Vistula şi în bazinul Vistulei şi au fost
numiŃi generic cu termenul de sclavini. Neam de agricultori şi
pădurari foloseau animalele pentru mucă. Meşteşugul, deşi variat,
se reducea la cel casnic, ceea ce a făcut ca ei să nu cunoască roata
olarului până pe la mijlocul mileniului I d. Hr. Ceramica neagră de
dinainte era prelucrată manual, dar era bine finisată, cu forme
variate şi bogat ornamentată. Cunoşteau însă tehnologia prelucrării
metalelor, după cum dau mărturie cuptoarele catalane, pentru topit
fierul, datate în zonă din secolele I-V, d. H.
În regiunile sudice, slavii se amestecau cu traci şi cu celŃii
ceea ce a determinat şi o diferenŃiere între ei, cei din sud având un
sistem tehnologic puŃin mai avansat. Lângă Cracovia, la
Igolomnia, s-au descoperit câteva zeci de cuptoare de ceramică
datate din secolul IV, d. H. Cu toate acestea meşteşugurile n-au
devenit o ramură independentă.
Pentru perioada secolelor I-IV, d. H. istoria slavilor de
apus continuă să fie foarte neclară. Tacitus spune că venezii
rătăceau pe întinderile dintre peucini şi fenni. Probabil că în
secolele I-IV venezii se constituiseră într-o uniune de triburi
înrudite care îşi apărau teritoriile şi îi atacau adesea pe vecini.
Acest fapt este confirmat de rolul important al artei militare în
viaŃa venezilor, care rol rezultă, pentru acest segment slav, din
însuşi inventarul mormintelor, precum şi din faptul că romanii
cunoşteau armamentul venezilor, ceea ce se reflectă în povestirea
lui Tacitus despre venezii înarmaŃi cu scuturi.433
Pe la sfârşitul secolului al II-lea d. Hr. peste teritoriul
venezilor au trecut goŃii. Se pare că venezii s-au alăturat goŃilor la
războaiele purtate de aceştia, sub conducerea lui Hermanarich, pe

433 Ibidem, pag. 701.

312
la mijlocul secolului III, pe Dunăre, cu romanii, de unde un
împărat roman se intitulează Venedicus, adică învingătorul
venezilor. Ca urmare se porneşte migraŃia slavilor, din nord-estul
Cehiei, spre sud şi slavizarea populaŃiilor celte existente în aceste
teritorii. Tot posibil ca în secolele III-IV să se fi pornit mişcarea
slavilor şi spre sud-est de Elba şi Oder.
Slavii meridionali în alianŃă cu cutrigurii şi cu bulgarii, au
început să facă primele incursiuni în provinciile balcanice, Moesia,
Tracia şi Illyria, ale Imperiului Romano-Bizantin, ajungând până la
zidurile Constantinopolului. În deceniile următoare s-au stabilit în
regiunea Dunării de Jos, transformând aceste Ńinuturi în adevărate
baze logistice, de unde porneau atacuri repetate împotriva
bizantinilor. În anul 550/555 triburile slave au iernat pentru prima
dată pe teritoriul romano-bizantin. În izvoarele bizantine, din
această epocă, apar trei confederaŃii de triburi slave: sclavini, anŃi
şi venezi.434
După eşecul împăratului bizantin Mauricios, prin comanda
generalului Priscus, în faŃa coaliŃiei slavo-avară, între anii 592-602,
frontiera bizantină de apus se prăbuşeşte, iar slavii, în valuri
succesive vor ocupa întreaga Peninsulă Balcanică, ajungând până
la Marea Adriatică, în Macedonia şi Pelopones. Aşezarea lor a fost
definitivă.
Slavii răsăriteni de pe cursul mijlociu şi superior al
Niprului au cunoscut o mai lentă dezvoltare a producŃiei şi a
relaŃiilor sociale. Dau detalii arheologice culturile: ZarubineŃ şi
Cerneahov. În primele secole d. Hr. se consemnează mişcarea
slavilor răsăriteni în partea de Răsărit, spre DoneŃul de Nord şi râul
Seima. Aşezându-se pe teritoriile sarmaŃilor, i-au împins pe aceştia
spre sud şi spre răsărit, iar în parte i-au asimilat. În acel timp, încă,
slavii răsăriteni se ocupau cu vânătoarea şi cu creşterea animalelor.
Pentru că exista un cerc restrâns de consumatori, meşteşugul se
reducea la cel casnic. Ca orânduire socială cunoşteau staratificarea
în clase, având drept conducător o căpetenie, ajutată de un sfat al
bătrânilor şi practicau într-o măsură mai mică sclavia. Până în

434 Stelian Brezeanu, O istorie a Imperiului Bizantin, Editura Albatros,

Bucureşti, 1981, pag. 33; 37.
313
secolul VI d. Hr. exista un obicei al pământului, legat de sclavie,
care interzicea să faci sclav o rudenie. Cu începere din secolul IV,
d. Hr. slavii răsăriteni se vor confrunta repetat cu migraŃia goŃilor.
De asemenea ei înşişi îşi vor continua înaintarea, mai ales spre
nord şi, urmărind cursul Volgăi, vor ajunge până la lacul Lagoda.
Curând, în istorie se impune, ca o ramură viguroasă a
slavilor, statul Rus. Către mijlocul secolului al IX-lea un grup
dinamic de vikingi scandinavi numiŃi rus, în frunte cu căpetenia
Ruric (870-912), au pătruns în Novgorod. Pătrunderea lor se face,
pe de o parte, la chemarea norodului, pentru a orândui un principat,
iar pe de altă parte, din proprie iniŃiativă şi dorinŃă de a ocupa
avan-posturile riverane slave şi a facilita relaŃiile comerciale dintre
nordici şi meridionali prin apropierea de Bizant.
După Ruric, la conducerea Novgorodului, a urmat Oleg,
care a cucerit Smolenskul, în sud de Novgorod, şi în răsărit de
poleni (poloni). Alte două grupe de vikingi conduse de către
Ascold şi Dir vor cuceri capitala polenilor, Kievul, şi partea
inferioară a Niprului. La scurtă vreme cneazul Oleg îi va asasina pe
aceştia şi va prelua prin anul 881 Kievul pe care l-a unit cu
Novgorodul. În acest fel, el pune bazele Statului Kievean.
ÎntreŃinând relaŃii comerciale cu Imperiul Bizantin, controlând
drumurile comerciale de la Nord la Sud, cneazul Oleg, încrezător, a
atacat BizanŃul şi a reuşit o pace avantajoasă, semnată în anul 911.
După acestea el va intreprinde expediŃii pe Volga până la Marea
Caspică de unde a fost nevoit să se retragă, din faŃa Khazarilor.
Succesorii cneazului Oleg, Igor, Sveatoslav şi Vladimir au
continuat războaiele de cucerire şi relaŃiile cu BizanŃul.

Câmpul credinŃelor religioase

Deşi dispersaŃi într-o vastă arie geografică, mărginiŃi de
culturi diferite, coabitând sau asimilând în timpul migraŃiilor multe
neamuri, slavii şi-au păstrat o religie comună în centrul căreia era
divinitatea urano-solară, secondată de Mama Pământ şi de
cortegiul de divinităŃi aferente oricărei religii politeiste. Cel mai
important zeu recunoscut de toŃi slavii a fost Perun.
În revista zeilor slavi merită amintiŃi:

314
Bereghinele sau zânele apelor. Numele lor derivă de la noŃiunea
bereg, adică mal.
Bielbog, zeul alb, era patronul zilei şi al tuturor binefacerilor,
inclusiv al magiei albe.
Cernobog, zeul negru, o divinitate de echilibru, care patrona
noaptea, dar în acelaşi timp şi faptele rele ale nopŃii şi magia
neagră. Aspectul pe care-l lua raportul dintre aceşti doi zei pereche
nu era cel indian al unui echilibru, cerut de mersul ciclic al vieŃii
universale, ci un echilibru iranian al confruntări neîncetate, dintre
binele şi răul pe care-l reprezentau aceştia.
Daibog, dătătorul de belşug. Era în fapt divinitatea solară. FuncŃia
lui era de patron al vegetaŃiei şi al fertilităŃii.
Damovoi un duh al casei. Numele lui derivă de la noŃiunea dom
care înseamnă casă.
Dvorovoi un duh la curŃii, ocrotitorul gospodăriei.
Gerovit (Jerovit) o divinitate a războiului.
Lesovoi duhuri ale păduri.
Mama Pământ (Materi Zemlia) cea mai sacră realitate a slavilor
de pretutindeni. Pământul Mamă le asigura recoltele. Măsura
acestor recolte putea fi aflată, din vreme, prin alipirea urechii pe
timpul iernii de pământul îngheŃat. Dacă sunetul auzit se asemăna
celui scos de lunecarea unei sănii încărcate, atunci recolta urma să
fie îmbelşugată; dacă însă sunetul auzit se asemăna celui scos de
alunecarea unei sanii goale urma o vară secetoasă. De asemenea
Mama-Pământ era garantul jurămintelor şi a tăcerii. Tot duhul
Pământului-Mamă era invocat în rituri de apărare.
Mokoş, divinitate feminină, patroană a turmelor, invocată la tunsul
oilor şi torsul lânei.
Ogni o divinitate ancestrală, care desemna focul. El era acela care
impunea tăcerea. Este similar în parte lui Agni, indo-iranian.
Pereplu o divinitate a băuturii şi a veseliei.
Perun divinitatea principală a slavilor similar lui Diaus Pater la
indo-europeni sau lui Jupiter la romani. Zonele cu adorare intensă
au fost cele ale Novgorodului şi ale Kievului. Ca şi la populaŃiile
germanice învecinate, el comunica voia sa printr-un stejar sfânt.
Era reprezentat printr-o statuie de lemn cioplit în chipul omului.
Capul îi era îmbrăcat în argint, iar mustăŃile în aur. O astfel de
315
statuie exista în Kiev până în anul 998, când cneazul Vladimir,
proaspăt încreştinat, a distrus-o.
Rojdancele duhuri care protejau naşterile. Numirea lor vine de la
termenul rojdenie care înseamnă naştere.
Rugievit un zeu al războiului care avea şapte feŃe. Reprezentarea
sa dragonică rezidă în caracterul său războinic.
Rusalcele erau înŃelese ca suflete ale fecioarelor moarte înainte de
căsătorie, care se răzbunau, pentru viaŃa lor pamântească
neîmplinită, pe flăcăi şi pe bărbaŃi.
Svarog o divinitate a uscăciunii şi a secetei, înfricoşător pentru
locuitorii stepelor. El desemna cerul înseninat şi uscat, fără pic de
nor. Denumirea i se trage de la termenul svar, cu sens de luminos,
senin. În limba română s-a păstrat uşor deviat prin termenul
sfarogit, adică extrem de uscat, fără pic de umezeală.
Svantevit zeu al războiului, deşi la pornire a fost un zeu solar. Era
reprezentat printr-un idol antropomorf cu patru capete, îndreptate
înspre punctele cardinale, în sanctuarul de la Ankona. Acest fapt îi
atestă vechimea şi apartenenŃa sa la zeii solari.
Triglav zeu cu trei capete de argint, după cum îi spune şi numele.
Era tot un zeu războinic. Avea un templu la Scecin, la vărsarea
Oderului.
Veleş (Voloş) zeu ocrotitor al turmelor şi al păstorilor. Numele i se
trage de la termenul volos, cu sensul de blană, păr.
Vilile desemnează pe zânele primejdioase pentru răufăcători, dar
cu gânduri bune şi milostive faŃă de oameni.
Zaria (Aurora) fiica-fecioară a lui Perun. Era simbolul dimineŃii,
al revenirii făpturilor la viaŃă, din noaptea somnului. Avea un rol
protector. I se făceau invocaŃii de genul: “trage din teacă,
fecioară, sfânta spadă a părintelui tău, ia-Ńi platoşa strămoşilor
tăi, coiful tău viteaz, încalecă-Ńi murgul. Zboară prin stepă căci în
stepă vei întâlni un duşman cu nenumărate arme. Acoperă-mă,
fecioară, cu vălul tău, apără-mă împotriva puterii vrăjmaşului, de
săgeŃile aprinse şi de armele de foc, de toŃi potrivnicii şi de toate
armele: de cele din lemn, de cele din os, de fier, de oŃel şi de

316
aramă”435. Această invocare, care se făcea până prin secolul al
XIX-lea, stă mărturie a segmentelor de cult pe care le cuprinde.
Aceste segmente sunt dovedite de armele din: lemn, os, aramă,
fier, oŃel şi de foc. Ele stau mărturie a adaptării unei rugăciuni la
diferite trepte de civilizaŃie, cultură şi religie.
Cultul public era oficiat în general sub cerul liber.
Sancuarele amenajate fiind foarte puŃine, în raport cu numărul
mare al slavilor şi cu teritoriul locuit de ei. Sunt atestate doar
sanctuarul de la Ankona, închinat zeului Svantevit (Svetovit),
patronul insulei Rugen, în care era aşezată statuia zeului, înaltă de
nu mai puŃin de 8 metri; sanctuarul de la Rethra (dealul
Riedegost), care a fost dărâmat în secolul al XII-lea, în urma
încreştinării populaŃiei;436sanctuarul de la Perini, lângă Novgorod,
ridicat în cinstea lui Perun. Forma lui era cea a unei flori cu opt
petale egale, care erau, în fapt, abside semicirculare rânduite de
jur-împrejurul centrului sanctuarului, şi el rotund. Acest centru
adăpostea statuia zeului.
SacerdoŃiu nu se evidenŃiază prin dovezi, dar existenŃa
sanctuarelor a câmpurilor de urne şi a câmpurilor de morminte;
practicarea jertfelor, chiar umane, dovedesc existenŃa sacerdoŃiului.
La acestea se adaugă informaŃiile despre aşa numiŃii volhvi sau
magicieni îmbrăcaŃi în piei de lup şi despre vraci sau vindecători.
Ritualurile erau legate de ofrande şi jertfe. Ofranda, cea
mai povestită tradiŃional, era constituită dintr-o plăcintă înaltă cât
un stat de om, de formă rotundă, preparată cu miere de albine. Ea
era închinată zeului Svantevit, pentru dobândirea de recolte bogate.
Jertfa sau sacrificiul constituia o obligaŃie sacră faŃă de zei. Tot
posibil ca jertfele să fi fost, de timpuriu, de animale. Dar la
confluenŃa cu creştinismul, rivalitatea dintre cele două religii şi
misionarismul creştin a determinat practicarea jertfelor umane, prin
jertfirea prizonierilor creştini, rânduiŃi prin tragere la sorŃi. Adam

435 Al. Stan şi Remus Rus, Op. cit. pag.178-179; New Larousse
Encyclopaedia of Mythology, pag. 294.
436 Mircea Eliade, A History of Religions Ideas, vol. III, The University
of Chicago, Press, traducere din franceză de Alf Hiltebeitel şi Diane
Apostolos-Cappadona, Chicago şi Londra, 1985, pag. 32 şi nota 68.
317
din Bremen, în lucrarea sa Gesta Hamburgensis Ecclesiae,437
istoriseşte că episcopul misionar Ioan din Mecklemburg a fost
prins şi sacrificat zeilor. De regulă, până la încreştinare, zeului
Svantevit i se aducea un prizonier ca jertfă anuală, la Ankona.
Sărbătorile slavilor precreştini erau în strânsă legătură cu
Anul Agircol şi cu schimbarea anotimpurilor.
La echinocŃiul de primăvară se sărbătorea reînvierea
naturii. Tot atunci se pomeneau şi sufletele celor repausaŃi.
La solstiŃiul de vară se marca coacerea recoltei. În acelaşi
timp şi moartea vegetaŃiei, prin secetă şi deci biruinŃa morŃii.
Aceasta biruinŃă era simbolizată de o păpuşă numită kupalo, la
ruşi, sobotka, la polonezi, kupadlo, în Boemia şi Slovacia, kres, la
sloveni, kaloian, la bulgari. Ea era purtată ritualic de tinere fete,
apoi era îngropată în pământ. Păpuşa era confecŃionată la începutul
primăverii, pe vremea semănatului, iar odată cu coacerea
semănăturilor, era îngropată ritualic.
Sărbătorile se lăsau cu banchete.

Încreştinarea slavilor moravi, cehi, poloni

Încă din secolul al VII-lea în Cnezatul Moraviei era
cunoscut creştinismul. TradiŃia aminteşte pe cneazul Samo, care pe
la 623, a primit legea lui Hristos, ca urmare a relaŃiilor sale cu
Bizantul şi vădit împotriva latinismului apusean al francilor.
Un secol mai târziu, pe vremea regelui franc Carol cel
Mare, presiunea latină s-a accentuat. Ca urmare a neînŃelegerilor
iscate în anul 796 între cnejii Pribina şi Moimir, împăratul Ludovic
cel Pios a dispus ca Arhiepiscopia din Salzburg şi Episcopia din
Passau să susŃină activităŃi misionare spre Cehia. S-au folosit pe
lângă misionari şi presiuni politice.
În anul 852 Conciliul episcopilor germani de la MaienŃa a
constatat că nu s-a realizat nimic concret printre slavi. Dimpotrivă,
cneazul morav Rastislav a trimis o delegaŃie la Constantinopol,
rugându-l pe împăratul Mihail al III-lea (regentul său Bardas) şi pe
Patriarhul Fotie să le trimită misionari pentru întărirea credinŃei
celei adevărate.

437 Al. Stan şi R. Rus, Op. cit., pag. 181.

318
 Patriarhul Fotie a binecuvântat o misiune a fraŃilor
Constantin şi Metodie pentru Moravia. Aceştia vreme de trei ani au
lucrat neîncetat la zidirea credinŃei creştine răsăritene în Moravia.
De la ei a rămas alfabetul cirilic (după numele lui Constantin,
călugărit sub numele de Ciril).
În anul 881 Patriarhul Fotie a fericit misiunea,
binecuvântând pe Domnul pentru reuşita ei. În urma fraŃilor
Constantin şi Metodiu rămâneau în Moravia cărŃi de slujbă, cum ar
fi: Apostol, Evanghelie, Liturghier, Octoih.
În anul 906, statul Morav şi-a încetat existenŃa, căzând sub
unguri, şi a sfârşit catolicizat.
Ca urmare a activităŃii misionare a fraŃilor Constantin şi
Metodiu cehii s-au încreştinat. Dar începând din anul 805 imperiul
Franc trimite misionari pentru aşezarea creştinismului latin.
În urma lor se convertesc 14 jupâni, iar creştinismul slavon
este declarat erezie, Metodiu fiind considerat eretic notoriu.
Ia fiinŃă, în timpul cneazului Boleslav (+967), o episcopie
latino-papală.
Cu toate acestea tradiŃiile chirilo-metodiene nu au fost
înlăturate.
După anul 864, prin Moravia, iar din 906 şi prin Cehia-
Boemia, creştinismul pătrunde şi în Polonia. Cneazul Mieezislav al
II-lea (964-992) se căsătoreşte cu prinŃesa Doubravka, fiica
cneazului Boleslav I al Boemiei şi astfel cneazul polon este
boteazat în ritul slavon, de către preotul Bohuvid, iar idolii păgâni
au fost distruşi.
Curând însă, sub presiunea împăratului Otto I, în 968 s-a
acceptat organizarea unei episcopii latine la Poznan, pentru partea
apuseană a Poloniei. Această episcopie a fos iniŃial aşezată sub
jurizdicŃia Arhiepiscopiei de Magdeburg, iar mai târziu a trecut
direct sub jurizdicŃia Vaticanului. În anul 991 sfatul Poloniei a
hotărât, prin plata denarului Sfântului Petrru, supunerea deplină
către papa Ioan al XV-lea.

Încreştinarea slavilor sârbi şi bulgari

Sub presiunea exercitată de împăratul bizantin Heraclie
(610-641) sârbi au primit creştinismul, dar după anul 827, când au
319
reuşit să se dezlipească de Imperiul Bizantin, credinŃele idolatre au
reînviat.
Trecerea fraŃilor Constantin şi Metodiu prin Serbia de
nord-est, în anul 863, i-a determinat pe sârbi să revină la
creştinismul bizantin, în formă slavonă.
Impăratul Vasile I Macedoneanul (867-886) a pecetluit, în
anul 868 încreştinarea definitivă a sârbilor. Cât priveşte teritoriile
nord-vestice: HerŃegovina şi DalmaŃia, ele erau sub jurizdicŃia
Arhiepiscopiei latine de Spalato. În secolul X Serbia propriu-zisă a
fost încorporată Arhiepiscopiei bulgare de la Ohrida, iar mai apoi
Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Pentru nevoile proprii
sârbeşti a fost organizată Episcopia de la Raşca (Rascia).
După aşezarea lor, la sud de Dunăre, bulgarii şi-au
întemeiat un stat cu capitala la Preslav. Misiunile creştine au avut
în mijlocul lor puŃine roade. Abia atunci când sora cneazului Boris
(852-889), ajunsă în captivitate bizantină, s-a încreştinat şi când
armatele bizantine s-au arătat la hatarele bulgăreşti, Boris a primit
creştinismul în rit bizantin.
El s-a botezat la Constantinopol în anul 864 şi a primit
numele de botez de Mihail, iar împăratul bizantin i-a fost naş. La
întoarcerea acasă Boris Mihail a luat cu sine reprezentanŃi ai
clerului grec care au organizat episcopia bulgară. Încreştinarea a
avut ca efect secundar desăvârşirea unităŃii triburilor bulgare.
Consolidarea creştinismului ortodox s-a făcut prin ucenicii sfinŃilor
Constantin şi Metodiu: Gorazd, Clement, Sava, Naum, LaurenŃiu şi
Anghelar. I-au asftfel fiinŃă Episcopiile de la Ohrida şi Preslav.
După o perioadă de relativă instabilitate, în anul 1019, statul bulgar
şi-a pierdut independenŃa devenind provincie bizantină până în
anul 1186.

Încreştinarea ruşilor
O cronică rusească vorbeşte despre un proces de
încreştinare a slavilor răsăriteni foarte îndelungat. Prin anul 937,
împăratul Constantin Porfirogenetul relatează o minune săvârşită
pe vremea Patriarhului Fotie. Patriarhul trimisese în misiune
printre slavii răsăriteni un Arhiepiscop. Acela a aruncat, în foc
Evanghelia din care citise slavilor, iar cartea a rămas neatinsă de
320
flăcările focului. Atunci slavii au rămas foarte uimiŃi şi au început
să primească credinŃa creştină şi să se boteze.
Cneazul rus Oleg, un adept al politeismului, l-a alungat pe
Arhiepiscop şi a iniŃiat, în anul 907, o expediŃie împotriva
bizantinilor, reuşind să apară la zidurile Constantinopolului cu
2.000 de corăbii. Bizantinii au încheiat o pace, în care li s-au dat
slavilor privelegii comerciale, dar li s-a cerut îngăduinŃa zidirii
unei biserici în Kiev, cu hramul Sfântul Ilie.
PuŃin mai târziu s-a produs încreştinarea în masă a ruşilor
la îndemnul cneazului Valadimir (980-1015), care, s-a botezt prin
anul 987, iar din 988 şi până în 990 el reuşeşte încreştinarea tuturor
slavilor răsăriteni, organizând episcopii în Rostov, Novgorod,
Cernigov, Vladimir-Vomsk, Turov şi PoloŃk.
La Kiev s-a ridicat în 991 catedrala BogorodiŃei
Desjatinskaja, iar între anii 1018-1037, fiul lui Vladimir, Iaroslav
cel ÎnŃelept a zidit o biserică grandioasă cu numele Sfânta Sofia la
Kiev, iar o copie a acesteia la Novgorod. Primii episcopi au fost
greci. Între ei mai important a fost Teofilact de Sebasta.
Cel dintâi arhiepiscop rus a fost Ilarion (1051-1054)
unul din ctitorii Lavrei Pecerskaja şi autor al Cuvântului despre
Lege şi Har, prin care impune şi afirmă cu putere ortodoxia la
ruşi438.
A apărut legenda că ruşii şi-au ales religia, refuzând
islamismul pentru că interzicea alcoolul, refuzând şi iudaismul
pentru că reprezenta credinŃa unui popor învins şi fără Ńară.
Rusia se afla la o intersecŃie culturală. Avea contacte cu
BizanŃul, cu alŃi vecini creştini şi cu statul musulman de pe Volga,
cu alte popoare musulmane mai îndepărtate din sud-est, precum şi
cu khazarii iudaici.
Cneazul Vladimir şi apropiaŃii săi au preferat să devină
creştini şi astfel au permis pătrunderea culturii bizantine în Rusia.

438 Ioan I. Rămureanu, Milan Şesan şi Teodor Bodogae, Istoria

Bisericească Universală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975, pag. 357 şi următoarele.
321
 Prin cneazul Vladimir, în perioada anilor 980-1015439,
Biserica Kieveană a devenit o instituŃie puternică, care a jucat un
rol important în cultura şi civilizaŃia rusă440 a vremii.
Anul 988 e înŃeles ca an oficial al încreştinării ruşilor,
chiar dacă au existat creştini şi mai înainte vreme în Rusia, pe
timpul cnejilor Dir şi Ascold (842-867), iar în timpul conducerii
cneazului Igor în Kiev era o comunitate mare de creştini şi
biserici.441 In suita cneaghinei Olga, pe când călătorea la
Constantinopol, se afla un presbiter. Aceasta arată că existau şi
preoŃi, pe care creştinii ruşi îi puteau avea atât de la
Constantinopol, cât şi din Bulgaria. Când creştinismul a devenit o
religie de Stat, s-a pus inevitabil şi problema organizării canonice a
Bisericii Ruse. Un letopiseŃ ne spune că Vladimir, a adus clerici,
inclusiv un Mitropolit.442

Organizarea Bisericii Ruse

Primind creştinismul din BizanŃ, Biserica Rusă era
dependentă de Patriarhia de la Constantinopol. Fiind vorba despre
un număr foarte mare de credincioşi, îndată cu primirea
creştinismului, s-a constituit Biserica Rusă ca cea de a 61-a
mitropolie a Patriarhiei de Constantinopol. Între cei dintâi
mitropoliŃi ruşi fiind mitropolitul Mihail şi mitropolitul Leontie,
având scaunul arhieresc în oraşul Pereiaslav, până când cneazul
Iaroslav cel ÎnŃelept a construit un imens Sobor în Kiev.
În 1051, la propunerea cneazului Iaroslav, a fost ales
mitropolit preotul Ilarion, dar această procedură a provocat la
Constantinopol o mare nemulŃumire. În cele din urmă, marele
creaz Iaroslav a fost nevoit să cedeze în faŃa Patriarhului şi, în
consecinŃă, pentru a evita naŃionalizarea scaunului mitropolitan, cei

439 Constantin N. Galeriu, Mitropolitul Filaret al Moscovei ca teolog,

în „Ortodoxia”, nr. 2/1960, pag. 280.
440 Nicholas V. Riasanovsky, O istorie a Rusiei, Traducere de Areta
Voroniuc, Editura Institutul European, Iaşi, 2001, pag. 46.
441 Eugen Drăgoi, Istoria bisericească universală, Editura Historica,
Bucureşti, 2001, pag. 342.
442 V. Niconov, La a 35-a aniversare a restabilirii Patriarhului Bisericii
Ortodoxe Ruse (1917-1952), în „Ortodoxia”, nr. 2/1953, pag. 338.
322
care au urmat mitropolitului Ilarion erau, în prealabil, aleşi la
Constantinopol şi apoi trimişi în Rusia. Se punea astfel în evidenŃă
starea de subordonare canonică a Bisericii ruse faŃă de Biserica-
mamă de la Constantinopol şi se aplica regula bizantină.
A doua încercare de a ieşi de sub regula bizantină se
produce în 1147, când cneazul Iziaslav Mstislavici a chemat
episcopii ruşi la un Sobor în Kiev şi l-a ales ca mitropolit pe rusul
Clement Smoleatici. Dar la moartea cneazului Iziaslav, cneazul
Iurie Dolgorukov, la cererea patriarhului l-a impus ca mitropolit pe
Constantin. După moartea cneazului Iurie Dolgorukov, în 1157,
fiul lui Iziaslav, Mstislav Iziaslavici, a încercat să-l reaşeze în
drepturi pe mitropolitul Clement, dar şi această încercare a eşuat
din motive politice declanşate de lupta pentru scaunul de cneaz.
Rostislav s-a temut că mitropolitul Clement Smoleatici o să-l
susŃină pe nepotul său, cneazul Mstislav Iziaslavici, şi nu pe el.
Aceasta a dus la un conflict de durată, care a fost aplanat numai
după ce au fost înlăturaŃi de la scaunul mitropolitan ambii
mitropoliŃi.
După aceste evenimente, Patriarhul Constantinopolului a
trimis în Rusia în anul 1161 pe mitropolitul Teodor Grecul. După
moartea mitropolitului Teodor în anul 1163, cneazul Rostislav
Mstislavici a încercat să-l readucă în drepturi la scaunul
mitropolitan pe acelaşi mitropolit Clement Smoleatici. Patriarhul
Constantinopolului a fost însă de data aceasta mai rapid şi, imediat
după moartea mitropolitului Teodor, a trimis deja în Rusia un alt
mitropolit.
În timpul atacului tătaro-mongol din 1240 a murit
Mitropolitul Iosif al Kievului. După căderea Kievului sub barbari
şi după moartea mitropolitului Iosif, Patriarhul Contantinopolului a
încetat să mai trimită mitropoliŃi în Rusia, pentru că în
Contantinopol nu mai existau candidaŃi pentru scaunul
mitropolitan din Rusia, aflat sub ocupaŃie tataro-mongolă. Scaunul
mitropolitan de Kiev rămâne vacant zece ani, prin urmare,
Patriarhul Constantinopolului a fost de acord ca rusul Chiril să fie
numit mitropolit.443

443 Ibidem, pag. 328-329.

323
 Candidatura acestuia a fost propusă de cneazul Daniil
Romanovici. Înscăunarea Mitropolitului Chiril a fost făcută chiar
de către Patriarh în anul 1520. PrezenŃa Patriarhului, la Kiev dorea
să transmită mesajul că Patriarhia de Constantinopol nu renunŃă la
drepturile sale asupra Mitropoliei Kievului şi că după traversarea
acestei perioade politice precară, la conducere se vor afla din nou
mitropoliŃi greci.
În secolul XIV, în Rusia începuse procesul de unire a
cnezatelor într-un singur Stat şi implicit centralizarea puterii
bisericeşti. Conducerea centrală a statului s-a aşezat în Moscova,
iar scaunul mitropolitan s-a mutat în oraşul Vladimir, iar
mitropolitul Petru a mutat conducerea Bisericii în Moscova.
În anul 1328, la conducerea statului urca cneazul Ivan
Danilovici Kalita. Din acel moment, cnejii din Moscova au început
să obŃină titlul de Mari cneji ai Moscovei şi ai întregii Rusii. În
această perioadă şi în contextul unei noi poziŃionări a Rusiei faŃă de
puterea imperială bizantină, slăbită din interior şi ameninŃată din
exterior, a început să se declanşeze lupta pentru independenŃa
totală a Bisericii Ortodoxe din Rusia.
Proiectul de emancipare canonică urma să se încheie abia
odată cu proclamarea Patriarhiei Moscovei la jumătatea secolului
al XV-lea, după sinodul unionist de la Ferrara-FlorenŃa 1438-1439,
timp de 7 ani Biserica Rusă a fost în căutarea păcii şi a unui
întâistătător.
În 1448, la cererea marelui cneaz al Moscovei, a avut loc
un sinod al ierarhilor din Rusia. La acest sinod, în data de 15
decembrie, a fost ales mitropolit al Moscovei episcopul de
Riazansk, Iona. Din acest moment putem considera că Biserica din
Rusia a devenit independentă şi autocefală. Canonicitatea alegerii
mitropolitului a fost demonstrată prin canoanele 34 şi 37 al
SfinŃilor Apostoli, dar şi prin canonul 23 al Sinodului al IV-lea
Ecumenic. În conformitate cu spiritul acestor canoane, mitropolitul
unei regiuni sau al unei Ńări, aici cel al Moscovei, trebuia ales de
către arhiereii regiunii sau ai respectivei Ńări, în speŃă de către cei

324
ruşi, reuniŃi într-un sinod local. De aici rezultă că recunoaşterea
autocefaliei a fost corectă.444

A treia Romă
După cucerirea Constantinopolului de către turci, în 29 mai
1453, cneazul Ivan al IlI-lea se considera succesorul direct al
împăraŃilor bizantini. Cu concursul VeneŃiei şi al papei, care sperau
să-şi promoveze interesele lor comerciale, politice şi religioase în
Rusia, Ivan se căsători cu Sofia Paleologul, nepoata ultimului
dintre împăraŃii bizantini, Constantin al Xl-lea Dragades.
De la această dată teologii ruşi au formulat teoria celei de-
a treia Romă la Moscova, ca moştenire firească a celei de-a doua
Romă (Constantinopolul) căzută sub turci.
De această dată cu centrul la Moscova, statul rus şi
Biserica Rusă se ridicau. Scăpat de asuprirea tătară, statul rus, a
continuat să se întărească, ajungând la mare înflorire în secolul al
XVI-lea, sub Ńarii Ivan IV cel Groaznic (1533-1584), Feodor
Ivatioviti (1584-1598) şi Boris Godunov (1598-1605).445

Patriarhia Rusiei
După moartea lui Ivan cel Groaznic, în data de 31 mai
1584, la conducerea Rusiei s-a aşezat Feodor Ivanovici. În timpul
lui, în luna Iunie 1586, a sosit la Moscova Patriarhul Ioachim al
Antiohiei, căruia i s-a făcut o primire solemnă. În numele Ńarului
Teodor, Boris Godunov a rugat pe Patriarhul Ioachim să transmită
Patriarhului ecumenic cererea Guvernului rus pentru instituirea
Patriarhatului în Rusia. Ioachim a promis. Dar, cum era de aşteptat,
Patriarhia de Constantinopol nu era deloc dispusă să-şi dea

444 Teodor M. Popescu, Teodor Bodogae, George Gh. Stănescu, Istoria

Bisericească Universală, Traducere de Ioan Muşlea, studiu introductiv de
Vasile Boari, vol.II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1956, pag. 49-51.
445 Diacon I. Pulpea, Bisericile Ortodoxe cu specială privire asupra
Bisericii Ortodoxe Ruse, în „Studii Teologice”, seria a II-A, nr. 1-2/1949,
pag. 84.
325
consimŃământul pentru institurea Patriarhatului în Rusia şi
problema ridicată de guvernul rus a fost pusă la dosar.
În anul 1588 Patriarhul Constantinopolului, Ieremia al II-
lea, se îndrepta spre Moscova. Boris Godunov nu cunoştea motivul
vizitei Patriarhului, credea că Patriarhul Ieremia al II-lea venise în
Rusia ca să discute despre proclamarea Patriarhiei în Rusia. După
puŃin timp Patriarhul a înŃeles că scopul vizitei lui Ieremia al II-lea
era să ceară ajutor de la Ńar. Tot atunci, văzând în ce situaŃie se afla
Patriarhia Constantinopolului, Boris Godunov i-a cerut Patriarhului
Ieremia al II-lea să accepte proclamarea Patriarhiei în Rusia.
Patriarhul a fost de acord să proclame Patriarhia în Rusia, dar
numai cu condiŃia ca el să fie Patriarh al Rusiei. Godunov era
conştient că după moartea Patriarhului Ieremia, Moscova ar fi
devenit prima Patriarhie ca importanŃă.
Biserica Ortodoxă Rusă s-a organizat cu 4 Mitropolii la:
Novgorod, Cazan, Rostov şi KrutiŃia; 6 Arhiepiscopii la Vologd,
Suzdal, Nijni Novgorod, Smolenac, Riazan şi Tver şi 8 Episcopii.
Patriarhul Moscovei ocupa locul al cincelea în rândul celorlalŃi
Patriarhi din Biserica de Răsărit.446
Primul patriarh, Iov, a fost înscăunat în Catedrala din
Kremlin, la 26 ianuarie 1589. Ridicarea la treapta de Patriarh a fost
confirmată de Sinodul patriarhilor răsăriteni, Ńinut la
Constantinopol în anul 1590, şi de Sinodul din 1593, la care au
participat toŃi patriarhii Bisericilor Ortodoxe.
Noul patriarh a fost trecut în diptice pe locul al V-lea, după
Patriarhul Ierusalimului.447 Aşa s-a creat acum aproape patru
veacuri Patriarhatul celui mai mare şi însemnat stat din Ortodoxie.
El a durat însă puŃin, având zece titulari, dar, cu toate acestea, a
fost cea mai de seamă epocă din viaŃa Bisericii Ruse.448

446 V. Niconov, art. cit., pag. 330-331.

447 Niculae Nicula, ConferinŃa bisericească dedicată împlinirii a 400 de
ani de la înfiinŃarea Patriarhiei Ruse, în ,,Biserica Ortodoxă Română” nr.
7-10, octombrie-noiembrie, Bucureşti, 1989, pag. 67.
448 Niculae Şerbănescu, La a 40-a aniversare a reînfiinŃării Patriarhiei
Bisericii Ortodoxe Ruse, în „Ortodoxia”, nr. 1/1958, pag. 134.
326
 Ierarhul Iov s-a născut în oraşul StariŃk. PărinŃii lui erau
oameni simpli. De mic a fost învăŃat în mănăstirea „ÎnălŃării
Domnului”. Aici el a învăŃat să citească şi să cânte din cărŃile
sfinte. EducaŃia primită la mănăstire l-a determinat pe Ioan să se
călugărească. A stat mai mult de 15 ani în mănăstirea de la StariŃk.
În anul 1571 Iov a fost numit stareŃ la mănăstirea Sfântul Simeon
din Moscova. În anul 1575 au avut loc noi schimbări. StareŃul de la
Mănăstirea Novospask, Vasian, a fost ridicat la rangul de episcop
în Cazan, iar arhimandritul Iov a fost numit stareŃ al acestei
mănăstiri . Pe parcursul a şase ani el a condus vechea mănăstire
Novospask. În aceşti ani, arhimandritul Iov a câştigat încrederea
atât a conducerii Statului, cât şi a întregii Biserici. La 16 aprilie
1581 Mitropolitul Rusiei, Dionisie, împreună cu sinodul arhiereilor
ruşi, l-a hirotonit pe ahimandritul Iov în calitate de episcop al
Kolomenskului. Acest lucru este confirmat de către Patriarhul Iov
în diploma sa duhovnicească. La 9 ianuarie 1586 episcopul Iov a
fost ridicat la rangul de arhiepiscop şi a fost mutat la vechea
catedră din Rostov . La data de 11 decembrie 1587, când a fost
numit mitropolit al Rusiei. Iar la 26 ianuarie 1589 a fost numit
Patriarh.
Primul Patriarh Iov s-a evidenŃiat ca un luptător energic si
neînduplecat împotriva nobililor polonezi, care reuşiseră să aducă
pe tronul rusesc pe protejatul lor falsul Dimitrie I. La 8 Iulie 1606,
scaunul patriarhal a fost ocupat de Mitropolitul Hermoghen al
Cazanului. Urmaşul lui, de la 24 Iunie 1639, a fost Filaret
Romanov, un mare bărbat de Stat. În timpul domniei fiului sau,
Ńarul Mihail Romanov, Filaret a fost cârmuitarul de fapt al
Statului.449Mitropolia de la Kiev, din cadrul statului polon,
cuprindea pe din Lituania, Ucraina şi Haliciu, după anul 1564
credincioşii ortodocşi erau înjosiŃi, iar Ortodoxia considerată
credinŃa vulgului. ReşedinŃa mitropolitului era şi la Vilnius. Abia
când la cârma mitropoliei din Kiev a ajuns românul Petru Movilă
(1633—1646) situaŃia s-a schimbat.450

449 V. Niconov, art.cit., pag. 331;

450 Teodor M. Popescu, Teodor Bodogae, George Gh. Stănescu, Op.cit.,
pag. 285-286.
327
 Petru Movilă s-a născut la Suceava în anul 1596, ca fiu al
lui Simion Movilă, şi al soŃiei acestuia, Marghita. ÎnvăŃătura şi-o
va începe în casa părintească, apoi o va continua la vestita şcoală a
„FrăŃiei” ortodoxe din Kiev şi la Academia Zamoiska, datorită unei
chemări lăuntrice a hotărât să se călugărească. În toamna anului
1627 a fost ales egumen al mânăstirii, la vârsta de 31 de ani.
SituaŃia ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza
încercărilor de catolicizare a nobilimii lituane, bieloruse şi
ucrainiene, care era, în mare parte, ortodoxă. Însă, prin activitatea
sa depusă timp de 5 ani ca egumen, Petru Movilă a reuşit să ridice
prestigiul cultural şi bisericesc al mânăstirii la un nivel necunoscut
până atunci. În anul 1631 a pus bazele unui colegiu în Lavră iar în
1632, prin alegerea şi înscăunarea lui Wladislav IV ca rege al
Poloniei, a reuşit să recâştige libertatea de cult a Ortodoxiei în
regatul polonez, La 2 martie 1631, mitropolitul Kievului, Ion
BoreŃki a trecut la cele veşnice, şi ca urmare a alegerilor, Petru
Movilă va fi numit mitropolit „al Kievului, Haliciului şi a toată
Rusia”, alegere recunoscută de Wladislav IV şi întărită de
Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris. La 28 aprilie 1633 va fi
hirotonit arhiereu, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii
Domnului din Lvov. În chip deosebit însă trebuie subliniată
activitatea culturală a mitropolitului Petru Movilă, care a purtat o
permanentă grijă faŃă de colegiul său din Kiev, considerată cel mai
vechi aşezământ de învăŃământ superior la slavii ortodocşi. După o
păstorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movilă a trecut la cele
veşnice, în ziua de 1 ianuarie 1647, fiind îngropat în biserica cea
mare a mânăstirii Pecerska. Prin testamentul său, averea sa fost
lăsată Colegiului de la Kiev şi catedralei Sfintei Sofia şi mânăstirii
Pecerska, pentru refacerea lor şi pentru azilul de bătrâni. În anul
1995, pe data de 27 iulie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din
Ucraina a trecut în rândul sfinŃilor pe marele ierarh român, ca dată
de prăznuire fiind stabilită ziua de 31 decembrie.451 Ierarhul Nikon
a adus o importantă contribuŃie la dezvoltarea Bisericii Ruse şi a
deschis o epocă nouă în Biserica Rusiei. El s-a născut la 07.05.
1605, la Nikita Minin, într-o familie de Ńărani din satul

328
Valmanovo, de lângă Nizni Novgorod. Copilăria lui Nikita a fost
plină de necazuri şi o dată a fugit de acasă ca să scape de tirania
mamei vitrege. EducaŃia a primit-o în mediu monahal, dar, înainte
de a fi hirotonit întru preot, el s-a căsătorit. Ajunge să fie cunocut
în Moscova, graŃie elocinŃei sale şi curând va fi titular într-o
parohie din Moscova. Dar, după ce a pierdut trei copii mici în cei
zece ani de viaŃă conjugală, el şi soŃia sa au hotărât să intre în
monahism. Prin râvnă deosebită intră în celebra mănăstire de la
Marea Albă-SoloveŃk şi în 1643 era ales egumen. Destul de
repede, Alexis l-a ridicat pe Nikon la rangul de arhomandrit şi l-a
numit la conducerea Mănăstirii Novospassky din Moscova în
1646. In 1649 Nikon ajunse episcop la Novgorod iar în 1652 era
propus la tronul patriarhal. El a primit scaunul patriarhal numai
cu condiŃia ca toŃi, Ńari şi boieri, să i se supună şi să asculte de
Biserică.
În cărŃile de cult ale Bisericii Ruse s-au strecurat multe
greşeli sesizate de mitropolitul Fotie şi luminatul teolog Maxim
Grecul, aşa că Sinodul de la Moscova din 1551 începe unele,
îndreptări fără a le duce până la capăt. Aceste îndreptări au fost
privite cu neîncredere. S-a format astfel o partidă care nu admitea
că Biserica ar fi greşit şi s-ar fi alcătuit cărŃi cu greşeli. Astfel,
protopopii Avakum şi Ivan Neronov, preoŃii Lazăr şi Nikita
Pustoviat, membri în comisiile tipografice, tipăriseră până la Nikon
cărŃi de ritual aşa cum le moşteniseră, pline de greşeli, şi nu au voit
să accepte nimic din ideile patriarhului, pe care le considerau
inovaŃii, erezii şi abateri, îndeosebi Ńineau la: facerea semnului
crucii cu două degete în loc de trei, scrierea numelui Iisus fără doi
de i, cântarea Aliluia numai de două ori şi nu de trei ori, în Crez
adăugau după şi întru Duhul Sfânt, Crucea să aibă 8 capete, nu
patru, înconjurarea Bisericii să se facă după soare şi nu împotriva
lui, să fie 7 prosfore la proscomidie şi nu cinci, apoi se respingea
rostirea predicilor şi aşezarea amvoanelor în biserică şi altele.
In această situaŃie, patriarhul Nikon a cules vreo 500 de
manuscrise din mânăstiri şi călugărul Arsenie Suhanov i-a adus de
la Sfântul Munte Athos 700 de manuscrise greceşti, pentru a se
porni la corectarea cărŃilor, pe care patriarhul o urmărea cu toată
ardoarea. Patriarhul Nikon era hotărât pentru o reformă pe care o
329
aprobase şi patriarhul Paisie din Ierusalim. Nikon şi-a însuşit
aceste propuneri şi de aceea, chemând din Kiev dascăli învăŃaŃi, ca
Epifanie SlavineŃki şi Simion PoloŃki, s-a apucat temeinic de lucru.
In 1649 a şi întemeiat Academia slavo-greco-latină la Moscova.
În 1654, la un un sinod patriarhul Nikon a făcut o expunere
amănunŃită a întregii reforme. S-a decis să se ceară şi aprobarea
patriarhilor greci, cărora li s-a şi trimis o listă cu 28 întrebări în
acest sens. Lucrul mergea repede, deşi se formase o rezistenŃă
destul de înverşunată, sub conducerea episcopului Pavel de
Colomna şi a foştilor tipografi. S-au Ńinut mai multe sinoade la care
au participat patriarhii Makarie de Antiohia, Gavriil de Peci şi alŃi
ierarhi străini, în care s-au aprobat noile cărŃi liturgice: Ceaslovul,
Triodul, Irmologhionul, Psaltirea, Molitvelnicul.
Dar patriarhul Nikon a căzut victimă intrigilor şi unor
greşeli ale sale, aşa că în 1657 a demisionat pripit. Ca urmaş a fost
ales Ioasaf. În anii 1666-1667 a avut loc sinodul de la Moscova, la
care participară 30 de ierarhi, între care şi patriarhii Paisie al
Alexandriei, Makarie al Antiohiei, trei mitropoliŃi din partea
Patriarhiei Ecumenice, teologul Paisie Ligaridis de Gaza şi
arhiepiscopul de Sinai. Patriarhul Nicon este condamnat pe baza
unor acuzaŃii nedrepte, de către aripa conservatoare a Bisericii, dar
reformele lui au fost validate.452
OpozanŃii reformei lui Nicon au provocat o mare schisma,
numită răscol condamnată de două sinoade locale ruse. Rascolnicii
s-au împărŃit în popovŃi (cu preoŃi) şi bezpopovŃi (fără preoŃi).453
După toate aceste lucruri, Alexei l-a tratat cu bunăvoinŃă
pe Nikon, trimiŃându-i bani şi daruri. Demiterea lui Nikon nu a pus
capăt disputei cu privire la relaŃia dintre biserică şi stat. Consiliul
bisericii din 1666-1667 a decretat că autoritatea Ńarului este
supremă doar în chestiunile laice. InfluenŃa Departamentului
Mănăstirilor a cunoscut un declin şi în 1675 Patriarhul Ioachim l-a
convins pe Alexei să îl dizolve. Succesorii lui Nikon au continuat
reformele liturgice iniŃiate de el. El a fost înmormântat în

452 Teodor M. Popescu, Teodor Bodogae, George Gh. Stănescu, Op. cit.,
pag. 286-290.
453 Eugen Drăgoi, Op. cit., pag. 344.
330
Moscova, cu toate onorurile cuvenite unui patriarh şi după moartea
sa, toate decretele împotriva sa au fost revocate.454
Decăderea Patriarhie Ruse se face după succesiunea a
zece patriarhi, Ńarul Petru cel Mare va întrerupe sirul marilor prelaŃi
ai Bisericii, aservind-o statului.
In istoria Statului rus, secolul al XVII-lea se caracterizează
prin întărirea monarhiei absolute, lucru îndeosebi de evident în
timpul Ńarului Alexei. Petru cel Mare reformator al Statului, ia
măsuri aspre împotriva stării de decădere a Rusiei. Ca urmare,
Adrian, ultimul Patriarh, a preferat să plece din Moscova.
După plecarea lui Adrian, la 1700, Petru nu a mai permis
alegerea unui successor ci a lăsat Biserica Rusă fără patriarh timp
de 20 de ani. Conducerea Bisericii a fost încredinŃată
Mitropolitului Ştefan Iavorski al Riazanului. Petru socotea că
Ştefan va fi mai docil, dar nici Ştefan Iavorski nu a aprobat întru
totul iniŃiativele lui Petru. În anul 1718 el a însărcinat pe
cunoscutul Teofan Procopovici să întocmească un plan pentru
reorganizarea conducerii bisericeştii după modelul colegiilor civile.
Teofan a împlinit porunca dată de Petru şi la 11 Februarie 1720
proiectul de regulament bisericesc al lui Teofan a fost îndreptat de
şi apoi prezentat spre studiere Senatului. Senatorii şi reprezentanŃii
clerului au votat regulamentul bisericesc fără nicio modificare Prin
Regulamentul Bisericesc, conducerea bisericească se supune
puterii laice a Statului.
La 1 Ianuarie 1721 a fost instituit de către Petru Colegiul
bisericesc, sau Prea SfinŃitul Sinod Guvernamental, iar la 14
Februarie, acelaşi an, a fost inaugurat. Prin aceasta s-a suprimat
conducerea patriarhală. Sinodul era supus direct persoanei
monarhului455 şi era alcătuit, la început, din mitropolitul
Petiogradului, unde din 1703 se mutase capitala Ńării, ca preşedinte,
patru arhiepiscopi, şapte arhimandriŃi şi doi protopopi, cărora li se
alăturau confesorul Ńarului şi protopopul armatei şi flotei. Mai
târziu numărul acestora s-a mai redus. łarul, adică Statul, era

454 David Warnes, Cronica Ńarilor ruşi, Traducere de Ligia Şendrea,

Editura M.A.S.T., 2001, pag. 76.
455 V. Niconov, art. cit., pag. 332.
331
reprezentat printr-un Ober-procuror, care îl informa despre viaŃa
bisericească, şcolară şi mănăstirească din Ńară.456
Sfântul Sinod era asimilat cu Senatul şi subordonat
łarului. Sfântul Sinod acŃionează şi dă dispoziŃiuni prin autoritatea
laică, iar statul conduce Biserica prin intermediul Sinodului.
Pentru a supraveghea activitatea Sfântului Sinod,
autoritatea de stat îşi numeşte un funcŃionar al său special numit,
ober-procuror. In decretul dat la anul 1722 ober-procurorul era un
ofiŃer bun, curajos şi capabil să conducă lucrările sinodului. Iar în
instrucŃiunile date ober-procurorului el e numit: ochiul împăratului
şi apărător al intereselor statului.457
Lichidarea Patriarhiei a fost primită cu nedumerire în
Răsăritul ortodox. Acest act a fost confirmat numai de Patriarhul
Constantinopolului.458 Marea Biserică Rusă a ajuns o Biserică
complet aservită Ńarului. Toate acestea au adus Biserica Rusă într-o
situaŃie destul de îngrijorătoare, căci ea era obligată să renunŃe
deseori la îndatoririle ei spirituale, pentru a nu călca poruncile
Ńarului, nu putea propovădui în libertate învăŃătura sa adevărată,
ridicându-şi glasul spre a osândi imoralitatea, trândâvia şi
nedreptatea, pentru că acestea erau însăşi temelia statului Ńarist.
Lipsită de cârmuirea canonică şi firească, Biserica Ortodoxă Rusă
nu mai era Biserica puternică, vie, activă, care, în altă vreme, îşi
aduse contribuŃia ei de seamă în întreaga lume ortodoxă şi
sprijinise în deplină concordanŃă cu învăŃăturile ei de credinŃă
luptele poporului rus pentru independenŃa şi pentru crearea unui
stat centralizat.În asemenea situaŃie, s-au ridicat voci pentru
întoarcerea Bisericii Ruse în albia adevăratului său făgaş.459
Patriarhul ecumenic Ieremia al IlI-lea a aprobat
schimbările lui Petru cel Mare la 23 septembrie 1723. De atunci s-a
mai simŃit influenŃa principiilor protestante mai ales pe vremea
Ńarinei Ana Ivanovna (1730-1740), când ministrul ei, de origine

456 Niculae Şerbănescu, art. cit., pag. 136.

457 Pavel Statov, Biserica Ortodoxă Rusă în U.R.S.S., în „Ortodoxia”,
nr. 1/1950, pag. 56-57.
458 V. Niconov, art. cit., pag. 333.
459 Niculae Şerbănescu, art. cit., pag. 137.
332
germană, a introdus nu numai limba şi moda germană, ci a luat
măsuri şi împotriva cărŃii Piatra credinŃei, scrisă de Ştefan
Iavorski, locŃiitorul de patriarh şi rivalul lui Teofan Prokopovici, în
care era combătut protestantismul. După decesul Anei, a urmat la
tron Ńarina Elisabeta 1741-1761, care, deşi participa frecvent la
slujbele religioase şi la pelerinaje460, a inaugurat o nouă epocă
pentru Biserica Ortodoxă în care au fost închise biserici armene,
moschei tătăreşti, au fost expulzaŃi evrei, ceea ce dădea
răscolnicilor posibilitatea să-şi ridice capul.
A urmat la tron Ńarina Ecaterina a II-a (1762-1796) care era
tolerantă, iar domnia ei cunoaşte chiar măsuri contradictorii.
Evlavioasă la început, din 1763 a fost de acord cu secularizarea
unor bunuri bisericeşti şi mănăstireşti pentru a putea face, din ele,
daruri pentru nobilii şi ierarhii devotaŃi şi favoriŃi, în schimb clerul
de parohie era lăsat pe seama credincioşilor. Acest fapt însă nu a
oprit-o să protesteze contra secularismului RevoluŃiei franceze ale
cărei idei propovăduite de Rene Descartes şi Voltaire, le accepta în
corespondenŃa sa, dar le şi condamna în acelaşi timp.461
Ecaterina a II-a considera Biserica braŃul moral al
statului.462ToleranŃa ei o simŃiră răscolnicii şi iezuiŃii. Abia spre
sfîrşitul domniei sale, Ńarina şi-a mai schimbat părerile prin
intervenŃia eruditului mitropolit Platon Levşin al Moscovei. Dintre
cei mai radicali ober-procurori, care a avut cea mai mare putere în
timpul Ńarului Nicolae I a fost contele Protasov, fost general de
husari, apoi consilier intim al Ńarului, care, cu voinŃa lui de fier, a
impus deviza “Un domn, o limbă, o credinŃă”.
Sub jurisdicŃia Bisericii ruse a fost încadrată, din 1686, şi
Mitropolia Kievului, în urma unirii Ucrainei cu Rusia, mai întâi în
1654, apoi prin pacea de la Andrusovo se realizează, în 1839,
întoarcerea la Ortodoxie a unei însemnate părŃi dintre rutenii uniŃi
cu Roma. S-au întors atunci la Ortodoxie trei episcopi, 1300 de
preoŃi şi mii de credincioşi.

460 David Warnes, Op.cit., pag. 120.

461 Teodor M. Popescu, Teodor Bodogae, George Gh. Stănescu, Op.cit.,
pag. 289;
462 David Warnes, Op.cit., pag. 120.
333
 Ober-procurorul Protasov a fost, în timpul Ńarului Nicolae
I, inspiratorul convertirii protestanŃilor din Ńările baltice, letoni şi
estoni, la Ortodoxie, care, o dată convertiŃi, nu mai aveau voie să
treacă la altă religie. În 1832, s-a hotărât ca pruncii născuŃi din
căsătoria unui ortodox cu un eterodox să fie trecuŃi la Ortodoxie.
Mai târziu, sub Ńarii Alexandru II (1855-1881), Alexandru III
(1881-1894) şi Nicolae II (1894-1917), s-a hotărât, în 1865, apoi
din nou în 1897, ca băieŃii să urmeze religia tatălui, iar fetele pe a
mamei. Regimul poliŃist al Ńarului Nicolae I, care a oprimat crud
răscoala decembristă din 1825 şi a închis graniŃele oricărei idei de
reformă şi de cultură din Apus, a luat măsuri de asuprire şi contra
sectelor, fie rascolnice, fie protestante, mergând până la sigilarea
cimitirelor din Moscova.
După Nicolae I, a urmat o perioadă ceva mai liberală. La
îndemnul mitropolitului Filaret al Moscovei, Ńarul Alexandru II a
desfiinŃat iobăgia Ńăranilor în 1861 şi a întemeiat o mulŃime de
seminarii.
Omul cel mai influent în timpul Ńarilor Alexandru III şi
Nicolae II a fost, între anii 1880 şi 1905, ober-procurorul
Constantin PobedonosŃev (1827-1907), profesorul Ńarului Nicolae
II, profesor universitar şi ministru al Cultelor.
Dezvoltarea industrială a Rusiei de la sfârşitul secolului
XIX a creat o puternică mişcare muncitorească, orientată spre
socialism, care, desigur, nu putea fi pe placul cercurilor
reacŃionare. Ober-procurorul C. PobedonosŃev credea, ca şi
reprezentanŃii slavofililor, că poporul rus, chiar dacă rămâne incult
şi vicios, dar îşi iubeşte Biserica şi rămâne evlavios, se mântuieşte.
De aceea oricine îndrăznea să susŃină introducerea reformelor în
stat şi în Biserică, şi ameliorarea situaŃiei Ńăranilor şi muncitorilor,
ai căror copii nu erau primiŃi nici în şcoli, trebuia să se aştepte la
deportarea în Siberia sau la alte pedepse grele. Dări şi sarcini grele
apăsau poporul rus în acest timp de creştere a capitalismului
monopolist, fără ca Biserica să poată uşura situaŃia poporului.
Ierarhia superioară rusă se etatizează, întrucât mitropoliŃii şi
episcopii ajunseseră mai mult un fel de prefecŃi eclesiastici, şcolile
se birocratizaseră. SituaŃia în Rusia s-a schimbat simŃitor după
RevoluŃia din 1905, cînd s-a acordat confesiunilor şi cultelor
334
religioase deplină libertate şi autonomie bisericească. Totuşi, când
o comisie mixtă de clerici şi mireni a cerut Ńarului Nicolae II să
restabilească patriarhatul în Biserica rusă, Ńarul a amânat
aprobarea. În timpul RevoluŃiei bolşevice din octombrie 1917,
Biserica Ortodoxă Rusă a fost asociată cu regimul Ńarist şi cu albii
din războiul civil. Liderii sovietici au perms religiei o poziŃie
redusă, aşteptând ca până la urmă, să dispară. PersecuŃiile directe s-
au extins mult. Pe lîngă exilarea şi executarea multor clerici,
călugări şi laici ortodocşi, pe lângă confiscarea averilor bisericeşti,
închiderea bisericilor şi transformarea lor în muzee, autorităŃile au
încercat să distrugă Biserica din interior, infiltrând un grup
modernist, „Biserica vie", fără succes, căci oamenii nu l-au
acceptat.463
MitropoliŃi toleraŃi în perioada comunistă
În ziua de 15 august, prin mila şi grija lui Dumnezeu în
oraşul Moscova, din ordinul Sfântutui Sinod s-a convocat Sfântul
Sobor local moment de mare bucurie pentru fiii Bisericii veniŃi din
toate părŃile. La acest sinod pan rus, a participat, ca delegat al
Bisericii Ortodoxe Române, fostul patriarh Nicodim, pe atunci
episcop de Huşi. În 21 noiembrie 1917 Sfânt Sinod local al Rusiei
după ce mai înainte s-a făcut Sfânta Liturghie şi o rugăciune
specială în Biserica Mântuitorului Hristos din Moscova l-au ales pe
Mitropolitul Moscovei Tihon ca patriarhal al Biserici Ortodoxe.
Această zi este cu adevărat ziua de naştere a noului Patriarhat
Rus.464
La 8 Decembrie, Soborul a luat o hotărire cu privire la
drepturile şi îndatoririle Patriarhului Moscovei şi a toata Rusia şi
drepturile şi îndatoririle Sfântului Sinod. În competenŃa Sfântului
Sinod cădeau problemele de ordin pastoral, cu referire specială la
viaŃa interna a Bisericii in ceea ce priveşte: credinŃa, cultul,
învăŃământul bisericesc. La şedinŃa din 2 Decembrie 1917 s-a luat
hotârirea cu privire la situaŃia Juridică a Bisericii Ortodoxe Ruse în
noile condiŃi politice. La punctul 2 din această hotărâre se spune că
în problemele de credinŃă şi de disciplină bisericească internă,

463 Nicholas V. Riasanovsky, Op.cit., pag. 598.

464 Niculae Şerbănescu, art. cit., pag. 138-139.
335
Biserica Ortodoxă Rusă este independentă de Stat. Activitatea
organelor Bisericii Ruse sunt supuse controlului autorităŃii de Stat.
La una din ultimele şedinŃe din luna Februarie 1918, Sfântul Sobor
a luat o hotărâre ca parohiile să intre sub JurisdicŃia Eparhiilor
ortodoxe şi să fie conduse după hotărârile Sinodului.465
Decretul pentru noul regim al Cultelor, promulgat de
Sovietul Suprem la 23 ianuarie 1918, hotărăşte că Biserica este
separată de stat, se asigură libertatea de conştiinŃă completă, fiecare
cetăŃean este liber să profeseze cultul după alegerea sa, sau să nu
profeseze nici unul. Acest lucru este consacrat în articolul 124 al
ConstituŃiei Staliniste.
DespărŃirea Bisericii de Stat înseamnă înainte de toate
completa împiedicare a ei de a se amesteca, într-o formă sau alta,
în activitatea politică a Statului.Toate cultele sunt egale în faŃa
Statului Sovietic. Toate cultele au drepturi absolut egale şi
obligaŃia unică, egală, pentru toate de a nu încălca legile sovietice
şi de a nu se amesteca în activitatea Statului.
FuncŃiunile Statului în raport cu asociatiunile religioase se
reduc. CetăŃenii credincioşi, când ating vârsta de 18 ani, din unul şi
acelaşi cult, confesiune, curent sau învăŃătură, dacă numărul lor nu
e mai mic de 20, au dreptul, pentru îndeplinirea în comun a
necesităŃilor lor religioase, să se unească într-o asociaŃie religioasă,
care se formează prin înregistrarea ei la organele respective
sovietice.466
Referitor la manifestarea pietăŃii şi credinŃei religioase
sărbătorile Bisericii ortodoxe sunt celebrate în Uniunea Sovietică
după calendarul Bisericii, adică după calendarul iulian, care
întârzie, faŃă de calendarul gregorian, cu 13 zile. Nimeni nu
împiedică pe credincioşi să asiste la serviciile cultului, să se roage,
să practice riturile religioase ca postul, binecuvântarea pâinii
Paştilor etc.
Ziua de odihnă săptămânală în Uniunea Sovietică e fixată
duminica. În faza instaurării regimului socialist, Biserica Ortodoxă
Rusă, din cauza crizei prin care a trecut, pentru a se adapta la noua

465 V. Niconov, art. cit., pag. 335-336

466 V. Niconov, art.cit., pag. 319-320.
336
situaŃie politică, s-a divizat în câteva mari grupări, vreo şapte de
toate, dintre care mai importante sunt: Biserica patriarhală rusă,
condusă de patriarhul Tihon, fost arhiepiscop de Vilna, întronizat
la 21 noiembrie 1917; Biserica vie, din 1923, care păstra vechea
organizare sinodală, dată Bisericii ruse la 25 ianuarie 1721 de Ńarul
Petru cel Mare. Biserica vie s-a arătat de la început foarte liberală;
Biserica panucrainiană, înfiinŃată într-un sinod Ńinut la 14
octombrie 1921, la Kiev; Biserica ucrainiană, din 1925.467
Scăpată de amestecul conducerii de Stat în treburile ei
interne şi preocupată numai de problemele legate de menirea ei
duhovnicească, Biserica Ortodoxă Rusă a putut să-şi desfăşoare
lucrarea ei fără nici o stânjenire şi să-şi reia locul de cinste pe care
se cuvine să-l ocupe în rândul Bisericilor Ortodoxe Autocefale din
lume.
Refacerea Patriarhiei Ruse
Mitropolitul Serghie în declaraŃia sa din anul 1927 arată că
drumul pe care trebuia să-l străbată i-a fost greu şi plin de necazuri.
Duşmanii Bisericii Ortodoxe începură a răspândi zvonuri
mincinoase pe seama lui.
Profitând de libertatea de mărturisire a credinŃei, decretată
în U.R.S.S., unii au început să provoace schisme în viaŃa Bisericii.
Pe deoparte, cei cari nu voiau să renunŃe la regimul Ńarist, nu mai
puteau rămâne în sânul Bisericii, care era gata să-şi vadă de
treburile ei şi fără de Ńar, şi nu mai avea nimic împotriva Puterii
Sovietice. De aci schismele emigranŃilor. Iar concomitent şi
probabil sub influenŃa acestora, se despart şi câteva grupuri
centrifuge din interiorul Rusiei: IoaniŃii, Iosefinii, Victorinii,
Danilenii şi opoziŃioniştii, care nu erau de acord să se facă
rugăciuni pentru Stăpânirea Sovietică.
În Biserica Ortodoxă s-a produs un haos. În acest haos a
avut de păstorit Mitropolitul Serghie mulŃi ani. Conştient de toată
răspunderea ce o poartă, faŃă de Biserică, marele ierarh n-a părăsit
cârma. El a înŃeles adânc pe poporul său. El cerea un singur lucru:
ca în toate împrejurările, credincioşii să trăiască, ca adevăraŃi

467 Teodor M. Popescu, Teodor Bodogae, George Gh. Stănescu, Op. cit.,
pag. 433.
337
creştini, îndeplinindu-şi în chipul cel mai loial datoriile de cetăŃeni.
In felul acesta, el a ştiut să salveze Biserica Rusă şi să o îndrume
pe o cale sigură şi adevărată.
La 4 Septembrie 1943, Conducătorul Guvernului Sovietic,
Iosif Vissarionovici Stalin, primea la Kremlin pe MitropoliŃii
Serghie, Alexei şi Nicolae. In această audienŃă, Mitropolitul
Serghie a adus la cunoştinŃă intenŃia cercurilor conducătoare de a
convoca Soborul Episcopilor, pentru alegerea unui patriarh şi
formarea pe lângă el a Sfântului Sinod. Ascultând cu atenŃie
cererea Mitropolitului Serghie, Stalin a declarat că Guvernul nu va
împiedeca deloc această iniŃiativă.
La 8 Mai 1943, s-a întrunit la Moscova Soborul
Episcopilor, care a ales pe Patriarhul Moscovei şi al întregei Rusii,
în persoana Mitropolitului Serghie468 fost Rector al Academiei
Teologice din Petrograd, Arhiepiscop al Finlandei şi al mai multor
scaune ierarhice din Rusia .El a luat hotărârea înfiinŃării Sfântului
Sinod, format din 6 Arhierei.
Alegerea Mitropolitului Serghie ca Patriarh al Moscovei şi
întregei Rusii, a fost un act canonic, aşa cum îl confirmă Patriarhii
răsăriteni în telegramele lor de felicitări, în care-şi exprimau
bucuria alegerii vrednicului Mitropolit Serghie, ca Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Ruse. Asemenea felicitări s-au primit şi din
America, Anglia, Australia, India, Canada, Siria, Palestina, Egipt şi
alte Ńări.

Cronică :
700 vichingii se aşează în spaŃiul slav al Novgorodului şi Kievului.
862 regele viching Rurik întemeiază Statul Rus, în jurul
Novgorodului.
882 Kievul devine capitala Statului Rus.
978 Vladimir devine rege. Începe orientarea spre creştinism.
988 ruşii se încreştinează la porunca regelui.
1.240 oraşul Kiev este cucerit de triburile de mongoli.
1.280 prinŃul Daniel, fiul lui Alexandru Nevsky, a fost încoronat
prinŃ al Moscovei.

468 Pavel Statov, art.cit., pag. 61-63.

338
1.328 scaunul Bisericii Ortodoxe Ruse se mută la Moscova.

Bibliografie :
Berdiaev, Nicolai, Sensul CreaŃiei, Traducere de Anca Oroveanu,
prefaŃă, cronologie şi bibliografie de Andrei Pleşu, Edit.
Humanitas, Bucureşti, 1992.
Brezeanu, Stelian, O istorie a Imperiului Bizantin, Edit. Albatros,
Bucureşti, 1981.
Drăgoi, Pr. Eugen, Istoria bisericească universală, Edit. Historica,
Bucureşti, 2001.
Eliade, Mircea, A History of Religions Ideas, vol. III, The
University of Chicago, Press, traducere din franceză de Alf
Hiltebeitel şi Diane Apostolos-Cappadona, Chicago şi Londra,
1985.
Evdokimov, Paul, Vârstele vieŃii spitituale, tradusă din franceză de
Pr. Buga, Prof. Ion şi Anca Manolescu, Edit. Humanitas,
Bucureşti, 2006.
Florenski, Pavel, Dogmatică şi Dogmatism, Traducere de Elena
Dulgheru, Edit. Anastasia, Bucureşti, 1998.
Galeriu, Pr. Magistrand Constantin N., Mitropolitul Filaret al
Moscovei ca teolog, in rev. „Ortodoxia”, nr. 2/1960.
Jukov, E. M. şi S. L. Utcenko, Istoria Universală, vol. II, Edit.
ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1959.
Lossky, Vladimir, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, Edit.
Anastasia.
Matei, Horia C., Lumea antică, Mic dicŃionar biografic, Edit.
Danubius, Bucureşti, 1991.
Niconov, V., La a 35-a aniversare a restabilirii Patriarhului
Bisericii Ortodoxe Ruse (1917-1952), in revista „Ortodoxia”, nr.
2/1953.
Nicula, Pr. Prof. Dr. Niculae, ConferinŃa bisericească dedicată
împlinirii a 400 de ani de la înfiinŃarea Patriarhiei Ruse, în rev.
,,Biserica Ortodoxă Română” nr. 7-10, octombrie-noiembrie,
Bucureşti, 1989.
Popescu, Pr. Teodor M., Pr. Teodor Bodogae, Pr. George Gh.
Stănescu, Istoria Bisericească Universală, Traducere de Ioan

339
Muşlea, studiu introductiv de Vasile Boari, vol.II, Edit.Institutului
biblic şi de misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1956.
Pulpea, Diacon I., Bisericile Ortodoxe cu specială privire asupra
Bisericii Ortodoxe Ruse în rev. „Studii Teologice”, seria a II-A,
nr.1-2/1949.
Rămureanu, Ioan, I. Milan Şesan şi Teodor Bodogae, Istoria
Bisericească Universală, Editura Institutului Biblic şi de misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975.
Riasanovsky, Nicholas V., O istorie a Rusiei, Traducere de Areta
Voroniuc, Edit. Institutul European, Iaşi, 2001.
Şerbănescu, Pr. Niculae, La a 40-a aniversare a reînfiinŃării
Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse, in rev. „Ortodoxia”, nr.
1/1958.
Stan, Alexandru şi Remus Rus, Istoria religiilor, Editura
Institutului Biblic şi de misiune al B.O.R., Bucureşti,1991.
StareŃul Herman şi părintele Damaschin, ViaŃa părintelei martir
Pavel Florenski, Edit. unavestire, GalaŃi, 2003.
Statov, Pr. Pavel, Bisericii Ortodoxă Rusă în U.R.S.S., în rev.
„Ortodoxia”, nr. 1/1950.
Vasilescu, Emilian, Istoria religiilor, Edit. Institutului Biblic şi de
mis. al B. O. R., Bucureşti, 1982.

340
Cuprins :

Introducere în conceptul general al filosofiei religiei................... .4

Istoria religiilor începe în Mesopotamia, łara dintre râuri......... .17

CredinŃe şi cultură egipteană...................................................... ..53

CredinŃe şi cultură în Asia Mică şi Canaan................................ 121

CredinŃele anatoliene...................................................................121

Spiritualitatea fenicienilor...........................................................129

CredinŃe şi cultură cretană şi greacă antică..................................147

Legendă şi istorie, credinŃe, cultură şi civilizaŃie romană............203

CredinŃe şi unele repere de civilizaŃie la daco-geŃi......................272

Precreştinismul şi creştinismul slav cu reper în Biserica Ortodoxă

Rusă..............................................................................................307

341