Cântarea

Dimineţii
Cântarea dimineţii
Din buzi nevinovate
Cui altui se cuvine,
Puternice Părinte,
Decât Ţie a da ?
 Tu Eşti Stăpân a toate,
Tu Eşti Preabunul Tată;
A Ta putere sfântă
Făptura ţine-ntreagă,
Ne ţine şi pe noi.
 În inimă,-n tot omul
Tu ai sădit dreptatea,
Unirea şi frăţia,
Tu conştiinţa scumpă,
Tu bun ce-avem ne-ai dat.
 P-aceste saduri sfinte
Răcoritoare ploaie
De adevăr să pice,
Să crească, să dea rodul,
Să fim preafericiţi.
 Îndreptătorul lumii,
Tu ai slăvit popoare,
Le-ai dat Tu legi preasfinte
Ce ţin aceste saduri;
Slăveşte şi pe noi !
I. Heliade Rădulescu
 Din slava strămoşească
De am căzut, ne nalţă;
De am uitat unirea
Cea tare întru toate,
Acum ne fă uniţi.
 Să ştim c-avem dreptate,
Să ştim ce, cine suntem,
Ş-aşa să nu se uite
O naţie slăvită
Ce-am fost şi ce-am fi noi.
 Cu toţii, dară, Ţie
Cântăm cântare nouă;
În flacăra unirii
Întindem mâini la Tine,
Rugăm să ne-nsoţeşti.
 Ne luminează mintea
Să Te cunoaştem, bine,
Să ştim că ne eşti Tată,
Să Te iubim mai bine,
Ş-aşa să ne-mpăcăm.

 Ş-aceste legi prea drepte

Orice popor le calcă,
Sau care nu le ştie,
Cade, ruini rămâne,
Se face neştiut.