Colinda-ne, Doamne
La Viflaim S-a nascut
Pruncul Cel far’ de-nceput
Colinda-ne, Doamne
Pe brate a fost purtat
Cel pe cruce ridicat
Colinda-ne, Doamne
De ingeri a fost slavit
Cel de oameni rastignit
Colinda-ne, Doamne
Cu lapte a fost hranit
Cel ce fiere a primit
Colinda-ne, Doamne
In scutece s-o ‘nfasat
Cel in giulgiu imbracat
Colinda-ne, Doamne
Din Fecioara S-a ‘trupat
Si din morti a inviat
Colinda-ne, Doamne
Intr-o iesle a venit
Si pe noi ne-a mantuit
Colinda-ne, Doamne
DATI DRUMUL LA CER
Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler
Doamne-n noaptea asta m-am gândit să-ți cer
Să trimiți un înger tânăr și frumos,
Cu fum de tămâie și de chiparos
Să-mi sfințească, Doamne, temnița săracă
Și s-o scoată bunul, de sub promoroacă.
Și să mai aducă, Doamne, pentru noi,
Pentru osândiții flămânziți și goi,
Aburul din pâinea pe care-o visăm,
Care ne-ncălzește când toți o gustăm.
Pâinea sfântă-n care, Doamne, Tu te frângi,
Și aghiasma-n care lacrimile-ți plângi.
Un amnar s-aducă dintr-o stea mai mare,
Să ne încălzeasca lanțuri la picioare.
Și din scutecelu-n care-ai stat legat
Să ne-aducă, Doamne, bundă de iernat.
Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler
Tu mă iartă Doamne pentru câte-ți cer,
Dar în deznădejdea-n care suntem noi
Sfinții înșiși, Doamne, ar avea nevoi.
Și ți-ar face-n taină rugăciune ‘naltă,
Prin Pruncul din iesle și cea Preacurată
Leru-i Doamne ler și iar leru-i ler,
Vin colindătorii, dați drumul la cer
Pe cale la Betleem, pe cale la Betleem
Vin 3 magi purtand desagi
Domnul pe pamant S-a nascut
Vin sa vada pe-mparat, vin sa vada pe-mparat
Cel de stea le-or aratat
Domnul pe pamant S-a nascut
Imparat preastralucit, imparat preastralucit
In palate de argint
Domnul pe pamant S-a nascut
In porfira imbracat, in porfira imbracat
Si de slava-nconjurat
Domnul pe pamant S-a nascut
Dar cand steaua s-a oprit, dar cand steaua s-a oprit
Magii nu s-au dumirit
Domnul pe pamant S-a nascut
Ca pe Marele Imparat, ca pe Marele Imparat
L-au aflat prunc infasat
Domnul pe pamant S-a nascut
Pestera loc de palat, pestera loc de palat
In iesle de boi culcat
Domnul pe pamant S-a nascut
Magii mult s-au minunat, magii mult s-au
Si smeriti s-au inchinat
Domnul pe pamant S-a nascut
Si pe Domnul L-au slavit, si pe Domnul L-au slavit
Ca pe noi ne-a mantuit
Domnul pe pamant S-a nascut.
Colindul detinutilor din temnitele comuniste – Pitesti
„Călătoare sfanta stea
Locului rămâi/
Să cobori pe-un fulg de nea/
Să te prind în mâini/
Linu-i Seara Sfântă, lin,/ Glas de îngeri cântă lin/ Linu-i cer de stele plin/ Raze prin zăbrele
vin/ Robilor alin
Să te port cu glas plăpând/
Binevestitor/
Peste pârtiile din gând/
Prin ogrăzi de dor/
Linu-i Seara Sfântă, lin,/ Glas de îngeri cântă lin/ Linu-i cer de stele plin/ Raze prin zăbrele
vin/ Robilor alin
Tu să arzi, eu să colind/
Peste ani și zări/
Amintiri de mult s-aprind,/
Albe lumânări.
Linu-i Seara Sfântă, lin,/ Glas de îngeri cântă lin/ Linu-i cer de stele plin/ Raze prin zăbrele
vin/ Robilor alin
Avem atatia morti" - versuri Radu Gyr
Avem atatia morti, atatea oseminte, Cu smirna lor pe frunte ne sfintim Si de la noi la gropile lor sfinte
Intinde luna aurit chilim.
Atatia morti, atatea dragi morminte, Ca o catapeteasma cresc in noi, Cum mucenicii slavei mai-nainte,
Prin gloante, prin furtuna, prin ploi.
Ne palpaie pe maini si in cuvinte Ca soarele ce arde pe obraz, Atatia morti, atatea oseminte, In somn se-
aprind icoane de topaz.
Atatia morti ascut in noi otele, Se sparge veacul in tandari mari de fier. Cu jertfele de ne izbim de stele,
Cu ranile noi ne-am atins de cer.
Zidim destin, Parang de ziduri sfinte Dar nu din var si piatra ctitorim, Ci tencuim cu albe oseminte, Din
caramida ranilor zidim.
Turnati in cremene si juraminte, Cu ochi de foc aprinsi de-un sfant mister, Privim cum zilnic alte noi
morminte Se inalta pajuri albe catre cer Sa puna tarii temelii de fier.
Avem atatia morti, atatea oseminte...
Sus la Alba intre creste,
A Aiudului poveste,
Ingerii in cor Se adun' usor
Sa o dea de veste.
E-o poveste-adevarata
Despre cum au fost odata
Ingropati de vii
Cei mai buni copii
In mormant de piatra.
Munti intregi de suferinte,
Doruri, foame, neputinte
Si chin ne-ncetat
Greu v-au incercat Sfanta tinerete.
N-ati avut lacasuri sfinte,
Nici odajdii aurite,
Piept de muribund
V-a fost altar sfant,
Zeghele vesminte.
Cand bataia nemiloasa
Umplea lada pantecoasa,
Veneau ingeri sfinti
Mortii schiloditi Sa ii prohodeasca.
Iar din lacrimile-amare
Pentru-a celor morti plecare
Se iveau in zori,
Pe mormantul lor,
Dalbe lacramioare.
Dat-ati pilda cum se moare
Pentru-o tara ca un soare,
Cum sa fii oricand Gata pe pamant
Pentru-o jertfa mare.
Au ucis in temniti crunte
Trupuri slabe si flamande,
Insa nici un chin Suflete de crin
N-a putut ucide.
Suferinta voastra multa
Azi la Alba-n munti o canta
Lacrimatii brazi
Pentru cei ce azi Prea usor va uita.
Din adancuri de morminte
Invia-vor oseminte,
Robii din Aiud,
Pentru neam plangand,
S-or ruga fierbinte.
Robii din Aiud La Hristos Cel Bland
Ducand lacrimi sfinte.
COLINDUL PRIZONIERILOR ROMÂNI DIN URSS
Sub fereastra amintirii ne-adunăm
cântecul de-altădată-l colindăm,
Şi-a cernut un înger florile tiptil
peste fruntea mea senină de copil.
Brazii ard in vatra vechiului cătun
noi cântăm colindul unui nou Crăciun
Cresc nămeţii, Doamne, si pierim,
fara cruce, fara tara, velerim!
Trec în caravană magii dorului
peste fruntea rece-a luptătorului
Răbufneşte’n vaier stepa către cer
Brazii vârfurile’si pleaca, Lerui Ler!
Gandul nostru’n gandul tarii’l impletim\
Cad pe gene flori de gheata, velerim
Cresc nămeţii, Doamne, suferim,
fara cruce, fara tara, velerim!
Cresc nămeţii, Doamne, suferim,
pentru cruce, pentru tara, velerim!
