Colinda-ne, Doamne

La Viflaim S-a nascut

Pruncul Cel far’ de-nceput

Colinda-ne, Doamne

Pe brate a fost purtat

Cel pe cruce ridicat

Colinda-ne, Doamne

De ingeri a fost slavit

Cel de oameni rastignit

Colinda-ne, Doamne

Cu lapte a fost hranit

Cel ce fiere a primit

Colinda-ne, Doamne

In scutece s-o ‘nfasat

Cel in giulgiu imbracat

Colinda-ne, Doamne

Din Fecioara S-a ‘trupat

Si din morti a inviat

Colinda-ne, Doamne

Intr-o iesle a venit

Si pe noi ne-a mantuit

Colinda-ne, Doamne

DATI DRUMUL LA CER

Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler

Doamne-n noaptea asta m-am gândit să-ți cer

Să trimiți un înger tânăr și frumos,

Cu fum de tămâie și de chiparos

Să-mi sfințească, Doamne, temnița săracă

Și s-o scoată bunul, de sub promoroacă.

Și să mai aducă, Doamne, pentru noi,

Pentru osândiții flămânziți și goi,

Aburul din pâinea pe care-o visăm,

Care ne-ncălzește când toți o gustăm.

Pâinea sfântă-n care, Doamne, Tu te frângi,

Și aghiasma-n care lacrimile-ți plângi.

Un amnar s-aducă dintr-o stea mai mare,

Să ne încălzeasca lanțuri la picioare.

Și din scutecelu-n care-ai stat legat

Să ne-aducă, Doamne, bundă de iernat.

Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler

Tu mă iartă Doamne pentru câte-ți cer,

Dar în deznădejdea-n care suntem noi

Sfinții înșiși, Doamne, ar avea nevoi.

Și ți-ar face-n taină rugăciune ‘naltă,

Prin Pruncul din iesle și cea Preacurată

Leru-i Doamne ler și iar leru-i ler,

Vin colindătorii, dați drumul la cer

Pe cale la Betleem, pe cale la Betleem

Vin 3 magi purtand desagi

Domnul pe pamant S-a nascut

Vin sa vada pe-mparat, vin sa vada pe-mparat

Cel de stea le-or aratat

Domnul pe pamant S-a nascut

Imparat preastralucit, imparat preastralucit

In palate de argint

Domnul pe pamant S-a nascut

In porfira imbracat, in porfira imbracat

Si de slava-nconjurat

Domnul pe pamant S-a nascut

Dar cand steaua s-a oprit, dar cand steaua s-a oprit

Magii nu s-au dumirit

Domnul pe pamant S-a nascut

Ca pe Marele Imparat, ca pe Marele Imparat

L-au aflat prunc infasat

Domnul pe pamant S-a nascut

Pestera loc de palat, pestera loc de palat

In iesle de boi culcat

Domnul pe pamant S-a nascut

Magii mult s-au minunat, magii mult s-au

Si smeriti s-au inchinat

Domnul pe pamant S-a nascut

Si pe Domnul L-au slavit, si pe Domnul L-au slavit

Ca pe noi ne-a mantuit

Domnul pe pamant S-a nascut.

Colindul detinutilor din temnitele comuniste – Pitesti

„Călătoare sfanta stea

Locului rămâi/
Să cobori pe-un fulg de nea/
Să te prind în mâini/
Linu-i Seara Sfântă, lin,/ Glas de îngeri cântă lin/ Linu-i cer de stele plin/ Raze prin zăbrele
vin/ Robilor alin

Să te port cu glas plăpând/

Binevestitor/
Peste pârtiile din gând/
Prin ogrăzi de dor/
Linu-i Seara Sfântă, lin,/ Glas de îngeri cântă lin/ Linu-i cer de stele plin/ Raze prin zăbrele
vin/ Robilor alin

Tu să arzi, eu să colind/
Peste ani și zări/
Amintiri de mult s-aprind,/
Albe lumânări.
Linu-i Seara Sfântă, lin,/ Glas de îngeri cântă lin/ Linu-i cer de stele plin/ Raze prin zăbrele
vin/ Robilor alin

Avem atatia morti" - versuri Radu Gyr

Avem atatia morti, atatea oseminte, Cu smirna lor pe frunte ne sfintim Si de la noi la gropile lor sfinte
Intinde luna aurit chilim.
Atatia morti, atatea dragi morminte, Ca o catapeteasma cresc in noi, Cum mucenicii slavei mai-nainte,
Prin gloante, prin furtuna, prin ploi.
Ne palpaie pe maini si in cuvinte Ca soarele ce arde pe obraz, Atatia morti, atatea oseminte, In somn se-
aprind icoane de topaz.
Atatia morti ascut in noi otele, Se sparge veacul in tandari mari de fier. Cu jertfele de ne izbim de stele,
Cu ranile noi ne-am atins de cer.
Zidim destin, Parang de ziduri sfinte Dar nu din var si piatra ctitorim, Ci tencuim cu albe oseminte, Din
caramida ranilor zidim.
Turnati in cremene si juraminte, Cu ochi de foc aprinsi de-un sfant mister, Privim cum zilnic alte noi
morminte Se inalta pajuri albe catre cer Sa puna tarii temelii de fier.
Avem atatia morti, atatea oseminte...

Sus la Alba intre creste,

A Aiudului poveste,

Ingerii in cor Se adun' usor

Sa o dea de veste.

E-o poveste-adevarata

Despre cum au fost odata

Ingropati de vii

Cei mai buni copii

In mormant de piatra.

Munti intregi de suferinte,

Doruri, foame, neputinte

Si chin ne-ncetat

Greu v-au incercat Sfanta tinerete.

N-ati avut lacasuri sfinte,

Nici odajdii aurite,

Piept de muribund

V-a fost altar sfant,

Zeghele vesminte.

Cand bataia nemiloasa

Umplea lada pantecoasa,

Veneau ingeri sfinti

Mortii schiloditi Sa ii prohodeasca.

Iar din lacrimile-amare

Pentru-a celor morti plecare

Se iveau in zori,

Pe mormantul lor,

Dalbe lacramioare.

Dat-ati pilda cum se moare

Pentru-o tara ca un soare,

Cum sa fii oricand Gata pe pamant

Pentru-o jertfa mare.

Au ucis in temniti crunte

Trupuri slabe si flamande,

Insa nici un chin Suflete de crin

N-a putut ucide.

Suferinta voastra multa

Azi la Alba-n munti o canta

Lacrimatii brazi

Pentru cei ce azi Prea usor va uita.

Din adancuri de morminte

Invia-vor oseminte,

Robii din Aiud,

Pentru neam plangand,

S-or ruga fierbinte.

Robii din Aiud La Hristos Cel Bland

Ducand lacrimi sfinte.

COLINDUL PRIZONIERILOR ROMÂNI DIN URSS

Sub fereastra amintirii ne-adunăm

cântecul de-altădată-l colindăm,
Şi-a cernut un înger florile tiptil
peste fruntea mea senină de copil.

Brazii ard in vatra vechiului cătun

noi cântăm colindul unui nou Crăciun
Cresc nămeţii, Doamne, si pierim,
fara cruce, fara tara, velerim!

Trec în caravană magii dorului

peste fruntea rece-a luptătorului
Răbufneşte’n vaier stepa către cer
Brazii vârfurile’si pleaca, Lerui Ler!

Gandul nostru’n gandul tarii’l impletim\

Cad pe gene flori de gheata, velerim
Cresc nămeţii, Doamne, suferim,
fara cruce, fara tara, velerim!

Cresc nămeţii, Doamne, suferim,

pentru cruce, pentru tara, velerim!