filocalia.

ro

: Evagrie Ponticul :: Filocalia.ro

69-88 minutes

Evagrie �mparte viaţa spirituală �n activă şi

contemplativă sau gnostică. Viaţa activă este numai
pregătirea pentru cea gnostică. Toată strădania omului
trebuie să ducă la cunoaştere sau la gnoză, a cărei
�ncoronare este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul
ascezei este să �nlăture piedicile ce stau �n calea
cunoaşterii, prin curăţirea sufletului de patimi.

Virtuţile, care sunt treptele vieţii active, se r�nduiesc

�n următoarea ordine: cea mai de jos e credinţa, care
naşte frica de Dumnezeu. Aceasta naşte păzirea
poruncilor, ale cărei fiice sunt: �nfr�narea, cuminţenia,
răbdarea şi nădejdea. Toate duc la nepătimire, al cărei
rod e dragostea. De acum părăsim viaţa activă.
Dragostea ne introduce �n viaţa contemplativă.

Treapta cea mai de jos a vieţii contemplative este "gnoza

naturală". După ea urmează "teologia", gnoza cea mai
�naltă, contemplarea Sfintei Treimi, care e şi treapta
"rugăciunii curate".

Cunoaşterea lui Dumnezeu, ca ţintă supremă a vieţii

duhovniceşti, nu se realizează prin cugetare discursivă.
Cel curăţit ajunge p�nă la o cunoaştere intuitivă a Lui,
�n lumina sufletului �ndumnezeit. �n timpul
rugăciunii, sufletul contemplativului este asemenea
cerului, �n care străluceşte lumina Sfintei Treimi. Dar
pentru acestea se cere o curăţire de toate patimile şi de
toate g�ndurile �n legătură cu ele. Acesta e curăţirea
ce se cere sufletului, care e sediul patimilor. Dar se cere
şi o curăţire a minţii, v�rful cunoscător, sau ochiul
sufletului. P�nă ce mintea mai păstrează chiar şi numai
g�nduri nestrăbătute de patimi, ea poate cunoaşte prin
ele pe Dumnezeu �n chip mijlocit. Dar dacă vrea să
ajungă la vederea Sfintei Treimi, trebuie să se cureţe şi
de aceste g�nduri, ca să devină cu totul pură. La
această stare nu poate ajunge dec�t prin harul lui
Dumnezeu. Ajuns omul aci, �n inima lui străluceşte
lumina Sfintei Treimi, el vede lumina dumnezeiască.
Lumina aceasta este fără formă", �ntruc�t şi
Dumnezeu este fără chip, simplu şi nepătruns. �n
cunoaşterea aceasta a lui Dumnezeu nu e nimic care să
se �ntipărească �n mintea omului. De aceea mintea
trebuie să se elibereze de orice �ntipărire a lucrurilor şi
�nţelesurilor lor. Cunoaşterea lui Dumnezeu e dincolo
de orice chip. Viziunile imaginative sunt suspecte.
Cunoaşterea aceasta e simplă, necompusă,
indescriptibilă, fără imagini. Este o cucerire a minţii de
către nemărginirea Celui infinit. Tocmai de aceea lumina
aceasta este �ntr-un anumit �nţeles şi �ntunericul cel
mai ad�nc, "neştiinţa fără margini". Dar această
cunoaştere are şi altă latură. C�nd lumina
dumnezeiască răsare �n minte, aceasta se vede pe sine
�nsăşi. Vederea proprie este o condiţie a desăv�rşirii
minţi. Astfel mintea �n vremea rugăciunii se vede pe
sine, strălucind ca safirul şi ca cerul, ca locul unde s-a
cobor�t Sf�nta Treime.

Mult vorbeşte Evagrie de starea de nepătimire � apatia,

ca o condiţie a vederii lui Dumnezeu. Semnul că cineva
ajuns la adevărata lipsă de patimi stă �n faptul că se
poate ruga netulburat şi ne�mprăştiat, eliberat de toate
grijile şi de toate g�ndurile şi imaginile lucrurilor. Dar
această nepăsare faţă de lucrurile lumii, nu este
diferenţă faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, ci o
condiţie pentru ca să-i poată iubi cu adevărat.

Patimile, care pun stăp�nire pe om şi de care trebuie să

se curăţească pentru a ajunge la nepătimire, iubire şi
groază, le aduce Evagrie �n legătură cu demonii,
�nc�t lupta cu ele este �n acelaşi timp o luptă cu ei.
Această idee devine un leit-motiv important al �ntregii
asceze răsăritene.

Tot la Evagrie găsim pentru prima dată teoria celor opt

patimi, sau vicii, sau g�nduri păcătoase, teoria ce va
reveni mereu la scriitorii ascetici de după el, la Casian,
Nil, Ioan Scărarul, Ioan Damaschin etc.

La Evagrie sunt trasate directivele ascezei şi misticei

ulterioare, la el se cuprind sistematizate aproape toate
�nvăţăturile psihologice şi pneumatologige, aplicate
�n viaţa ascetică şi mistică din Răsărit.

�          C�t priveşte hainele, să nu pofteşti să ai haine

de prisos, ci �ngrijeşte-te numai de cele care sunt de
trebuinţă trupului. �Aruncă mai bine asupra Domnului
grija ta şi El va purta grijă de tine�. �Căci el se
�ngrijeşte, zice, de noi�. Dacă eşti lipsit de hrană sau
de haine, nu te ruşina să primeşti c�nd ţi le vor aduce
alţii, căci ruşinea aceasta este un fel de m�ndrie. Iar
dacă prisoseşti tu �n aceasta, dă şi tu celui lipsit. Aşa
voieşte Dumnezeu să se chivernisească �ntre d�nşii
copiii Săi. De aceea scrie Apostolul către Corinteni cu
privire la cei lipsiţi: �Prisosul vostru să �mplinească
lipsa altora, ca şi prisosul acelora să �mplinească lipsa
voastră; ca să se facă potrivire, precum este scris: Celui
ce are mult, nu i-a prisosit şi celui ce are puţin, nu i-a
lipsit�. Deci av�nd pentru timpul de acum cele de
trebuinţă, nu te griji pentru vremea ce vine, nici pentru o
zi, nici pentru o săptăm�nă şi nici pentru o lună. Căci
venind de faţă ziua de m�ine, va aduce El cele de
trebuinţă. Tu caută mai bine �mpărăţia cerurilor şi
dreptatea lui Dumnezeu. �Căutaţi, zice Domnul,
�mpărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate
acestea se vor adăuga vouă�.(Evagrie Ponticul)41

�          Să nu-ţi iei t�năr slujitor, ca nu cumva vrăjmaşul

să st�rnească prin el vreo sminteală şi să-ţi tulbure
cugetul, ca să te �ngrijeşti de m�ncări alese, căci nu
vei mai putea să te �ngrijeşti numai de tine. Să nu faci
aceasta g�ndindu-te la odihna trupească, ci cugetă la
ce e mai bine, la odihna duhovnicească, căci cu adevărat
e mai bună odihna duhovnicească dec�t cea trupească.
Iar dacă te g�ndeşti la folosul t�nărului, să nu te
�nvoieşti nici atunci, căci nu este a noastră datoria
aceasta, ci a altora, a sfinţilor părinţi din chinovie.
Grijeşte-te numai şi numai de folosul tău, păzind chipul
liniştii. Cu oameni cu multe griji şi iubitori de materie să
nu-ţi placă să locuieşti, ci locuieşte sau singur, sau cu
fraţi neiubitori de materie şi de acelaşi cuget cu tine. Că
cel ce locuieşte cu oamenii iubitori de materie şi cu
multe griji, vr�nd-nevr�nd va face şi el tovărăşie cu ei
şi va sluji poruncilor omeneşti. Nu te lăsa atras �n
vorbire deşartă, nici �n oricare altă năpastă, ca m�nia,
�ntristarea, nebunia după lucruri păm�nteşti, frica de
sminteală, grija de naşteri, sau de rudenii, ba mai mult,
ocoleşte �nt�lnirile dese cu acestea, ca nu cumva să
te scoată din liniştea din chilie şi să te tragă �n grijile
lor. "Lasă, zice Domnul, pe cei morţi să-şi �ngroape
morţii lor, iar tu vino de urmează Mie". Iar dacă şi chilia,
�n care locuieşti, e �ncărcată cu multe, fugi, nu o
cruţa, ca nu cumva să te topeşti de dragul ei. Toate să le
faci, toate să le �mplineşti, ca să te poţi linişti!
�ncălzeşte-ţi inima, s�rguind să te afli �n voia lui
Dumnezeu şi �n războiul nevăzut. (Evagrie Ponticul)22

�         Dacă nu te poţi linişti uşor �n părţile tale,

grăbeşte spre �nstrăinarea cu voia şi �ntăreşte-ţi
g�ndul spre ea. Fă-te ca un neguţător priceput, care le
cearcă pe toate cele folositoare liniştii şi pe toate căile
pune stăp�nire pe cele liniştitoare şi de folos acestui
scop. Te sfătuiesc iarăşi: iubeşte �nstrăinarea, căci te
izbăveşte de �mprejurările ţinutului tău şi te lasă să te
bucuri numai de folosul liniştii. Fugi de zăbovirile �n
cetate şi rabdă cu bărbăţie pe cele din pustie: �că iată,
zice Sf�ntul, m-am depărtat fugind şi m-am sălăşluit
�n pustie�. De este cu putinţă, �n nici un chip să nu te
arăţi prin cetate. Căci nu vei vedea acolo nimic de folos
şi nimic bun pentru petrecerea ta. �Am văzut, zice iarăşi
Sf�ntul, fărădelege şi pricini �n cetate". Aşadar caută
locurile netulburate şi singuratice şi să nu te �nfricoşezi
de ecoul lor. Chiar năluciri de la draci de vei vedea acolo,
să nu te �nspăim�nţi, nici să fugi, lepăd�nd alergarea
ce �ţi e spre folosul tău. Să stai pe loc fără frică şi vei
vedea măririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea de grijă şi
toată cunoştinţa spre m�ntuire. �Căci am primit, zice
fericitul bărbat, pe Cel ce mă m�ntuieşte de
�mpuţinarea sufletului şi de furtună�. �Pofta
vagabondării să nu biruie inima ta, căci vagabondarea
�mpreunată cu pofta strică mintea cea fără de
răutate�. Multe ispite sunt cu acest scop. De aceea
teme-te de greşeală şi stai cu aşezăm�nt �n chilia ta.
(Evagrie Ponticul)22
�         Dacă ai prieteni, fugi de �nt�lnirile dese cu ei,
căci numai �nt�lnindu-te rar cu d�nşii le vei fi de
folos. Iar, dacă vezi că �ţi vine prin ei vreo vătămare, cu
nici un chip nu te mai apropia de d�nşii. Trebuie să ai
ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii
tale. Fugi şi de �nt�lnirile cu bărbaţii răi şi războinici, şi
cu nici unul din aceştia să nu locuieşti �mpreună; ba şi
de sfaturile lor cele de nimica să te lepezi. Căci nu
locuiesc l�ngă Dumnezeu şi nici statornicie n-au.
Prietenii tăi să fie bărbaţii paşnici, fraţii duhovniceşti şi
părinţii sfinţi; căci pe aceştia şi Domnul �i numeşte aşa
zic�nd: �Mama mea, fraţii şi părinţii mei aceştia sunt,
care fac voia Tatălui Meu cel din Ceruri�. Cu cei
�mprăştiaţi de griji multe să nu te aduni, nici ospătare
cu d�nşii să nu primeşti, ca nu cumva să te tragă �n
�mprăştierea lor şi să te depărteze de la ştiinţa liniştii.
Căci au �ntr-�nşii patima aceasta. Nu pleca urechea ta
la cuvintele lor şi nu primi socotinţele inimii lor, căci sunt
cu adevărat păgubitoare. Spre credincioşii păm�ntului
să fie osteneala şi dorinţa inimii tale şi spre r�vna lor
de-a pl�nge. �Căci ochii mei, zice, spre credincioşii
păm�ntului, ca să şadă ei �mpreună cu mine". Iar dacă
cineva dintre cei ce vieţuiesc potrivit cu dragostea de
Dumnezeu vine să te poftească la masă şi vrei să te
duci, du-te, �nsă de grabă să te �ntorci la chilia ta. De
este cu putinţă, afară de chilie să nu dormi niciodată, ca
de-a-pururi să răm�nă cu tine harul liniştii şi vei avea
�ntr-�nsa ne�mpiedicată slujirea jertfei tale. (Evagrie
Ponticul)22

�         Aşez�ndu-te �n chilia ta, adună-ţi mintea şi

g�ndeşte-te la ceasul morţii. Priveşte atunci la moartea
trupului, �nţelege �nt�mplarea, ia-ţi osteneala şi
dispreţuieşte deşertăciunea din lumea aceasta, at�t a
plăcerii c�t şi a străduinţei, ca să poţi să răm�i
nestrămutat �n aceeaşi hotăr�re a liniştii şi să nu
slăbeşti. Mută-ţi g�ndul şi la starea cea din iad,
g�ndeşte-te cum se chinuiesc sufletele acolo, �n ce
tăcere prea amară? Sau �n ce cumplită suspinare? �n
ce mare spaimă şi frăm�ntare? Sau �n ce aşteptare?
G�ndeşte-te la durerea sufletului cea ne�ncetată, la
lacrimile sufleteşti fără sf�rşit. Mută-ţi apoi g�ndul la
ziua �nvierii şi la �nfăţişarea �naintea lui Dumnezeu.
�nchipuieşte-ţi scaunul acela �nfricoşat şi
cutremurător. Adu la mijloc cele ce aşteaptă pe păcătoşi:
Ruşinea �naintea lui Dumnezeu, a lui Hristos �nsuşi, a
�ngerilor, a Arhanghelilor, a Stăp�nilor şi a tuturor
oamenilor, toate muncile, focul cel veşnic, viermele cel
neadormit, şarpele cel mare, �ntunericul şi peste toate
acestea pl�ngerea şi scr�şnirea dinţilor, spaimele,
chinurile. G�ndeşte-te apoi şi la bunătăţile ce �i
aşteaptă pe drepţi: �ndrăznirea cea către Dumnezeu
Tatăl şi către Iisus Hristos, către �ngeri, Arhangheli,
Stăp�nii, �mpreună cu tot poporul �mpărăţiei şi cu
darurile ei: bucuria şi fericirea. Adu �n tine amintirea
acestora am�ndouă şi pl�nge şi suspină pentru soarta
păcătoşilor, �mbracă vederea ta cu lacrimi de frică să
nu fii şi tu printre d�nşii. Iar de bunătăţile ce aşteaptă
pe drepţi bucură-te şi te veseleşte. S�rguieşte-te să te
�nvredniceşti de partea acestora şi să te izbăveşti de
os�nda acelora. Să nu uiţi de acestea, fie că te afli �n
chilie, fie afară ş nicidecum să nu lepezi pomenirea
aceasta dinaintea ta, ca cel puţin printr-aceasta să scapi
de g�ndurile spurcate şi păgubitoare. (Evagrie
Ponticul)22

�         Uneori trupul e bolnav şi de trebuie să măn�nci

şi de două, de trei şi de mai multe ori, să nu fie �ntristat
cugetul tău căci ostenelile trupeşti nu trebuie să fie
ţinute şi �n timpuri de boală şi de slăbiciune, ci trebuie
lăsate atunci mai slobod �n anumite privinţe, ca să se
�ntărească trupul din nou spre aceleaşi osteneli ale
vieţuirii. Iar �n privinţa �nfr�nării de la anumite
bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuv�nt ca să nu
m�ncăm ceva, ci a zis: �Iată am dat vouă toate, ca pe
legumele ierburilor�, �m�ncaţi-le nimic cercet�nd�,
şi: �Nu cele ce intră �n gură spurcă pe om�. Deci
�nfr�narea de la anumite bucate e lucru ce răm�ne la
alegerea ta, ca o osteneală a sufletului. (Evagrie
Ponticul)10 34

�         Diavolii ori de c�te ori ne văd că stăm la

rugăciune, ne stau şi ei cu s�rguinţă �mpotrivă, sădind
�n mintea noastră cele ce nu trebuie, ca să ni le
aducem aminte sau să le g�ndim �n vremea
rugăciunii. Aşa vor ei să ducă mintea �n robie, iar
rugăciunea noastră să o facă nelucrătoare, deşartă şi
nefolositoare. Căci deşartă cu adevărat şi nefolositoare
este rugăciunea făcută fără frică, fără trezvie şi
priveghere. (Evagrie Ponticul)40

�          Dintre dracii care se �mpotrivesc lucrării

noastre, cei dint�i, care se ridică cu luptă, sunt cei
�ncredinţaţi cu poftele lăcomiei p�ntecelui, cei ce ne
furişează �n suflet iubirea de argint şi cei ce ne
momesc cu slava de la oameni. Toţi ceilalţi vin după
aceştia să ia �n primire pe cei răniţi de ei. Căci este cu
neputinţă să cadă cineva �n m�inile duhului curviei,
dacă n-a fost dobor�t �nt�i de lăcomia p�ntecelui.
Precum nu poate tulbura m�nia pe cel ce luptă pentru
m�ncăruri, sau bani, sau slavă. Şi este cu neputinţă să
scape de dracul �ntristării cel ce nu s-a lepădat de toate
acestea. Nici de m�ndrie, cel dint�i pui al diavolului, nu
va scăpa cineva, dacă n-a smuls din sine iubirea de
argint, rădăcina tuturor răutăţilor, dacă şi sărăcia
smereşte pe om, după �nţeleptul Solomon. Scurt
vorbind, este cu neputinţă să cadă omul �n puterea
vreunui drac, dacă n-a fost rănit mai �nt�i de acele
căpetenii ale lor. De aceea şi diavolul aceste trei
g�nduri i le-a �nfăţişat M�ntuitorului: �nt�i
�ndemn�ndu-l să facă pietrele p�ini, al doilea
făgăduindu-i toată lumea dacă i se va �nchina, şi al
treilea spun�ndu-i că va fi acoperit cu slavă dacă va
asculta, �ntruc�t nu va păţi nimic dintr-o aşa de mare
cădere. Dar Domnul, dovedindu-se mai presus de
acestea, i-a poruncit diavolului să meargă �napoia Lui.
Prin acestea ne-a �nvăţat că nu este cu putinţă să
alunge cineva de la sine pe diavolul, dacă n-a dispreţuit
aceste trei g�nduri. (Evagrie Ponticul)27

�         Toate g�ndurile diavoleşti furişează �n suflet

chipurile lucrurilor sensibile, cari, pun�ndu-şi
�ntipărirea �n minte, o fac să poarte �n ea formele
acelor lucruri. Deci de la �nsuşi lucrul care se deapănă
�n minte poţi cunoaşte care drac s-a apropiat de tine.
De pildă, dacă �n cugetul mea se �nfăţişează chipul
omului care m-a păgubit, sau m-a necinstit, el dă pe faţă
g�ndul ţinerii de minte a răului, furişat �n minte. Dacă
iarăşi se �nv�rteşte �n minte g�ndul la bani sau la
slavă, dintr-acestea se va cunoaşte duhul care ne
necăjeşte. Asemenea şi la alte g�nduri, din lucru afli pe
dracul ce e de faţă şi �ţi furişează năluciri. Cu aceasta
nu zic că toate amintirile acestor fel de lucruri vin de la
draci, deoarece şi mintea �nsăşi, st�rnită de om,
aduce �nchipuiri de lucruri şi fapte; ci numai acelea
dintre amintiri, care aprind m�nia şi pofta �mpotriva
firii. Căci, prin tulburarea acestor puteri, mintea
preacurveşte �n cuget şi este războită, neput�nd primi
arătarea lui Dumnezeu, Cel ce i-a dat legea, dar
strălucirea luminii dumnezeieşti se arată puterii
cugetătoare a sufletului �n vremea rugăciunii, după
�nlăturarea g�ndurilor lucrurilor. (Evagrie Ponticul)27

�          Nu va putea să alunge de la sine amintirile

pătimaşe, omul care n-a avut grijă de poftă şi m�nie, pe
una sting�nd-o cu posturi, cu privegheri şi cu culcatul
pe jos; iar pe cealaltă �mbl�nzind-o cu �ndelungă
răbdare, cu suferirea răului, cu nepomenirea de rău şi cu
milostenii. Căci dintr-aceste două patimi se ţes mai
toate g�ndurile dracilor, care duc mintea la primejdie şi
pierzanie. Dar este cu neputinţă să biruim patimile
acestea, dacă nu dispreţuim m�ncărurile, banii şi slava,
ba �ncă şi propriul nostru trup, pentru cei ce caută
adeseori să-l aţ�ţe. Pildă fără zăbavă să luăm de la cei
ce se primejduiesc pe mare, care sar şi din corabie de
furia v�nturilor şi a valurilor răsculate. Aici �nsă
trebuie să fim cu luare aminte ca să nu sărim din corabie
spre a fi văzuţi de oameni. Căci vom pierde plata noastră
şi ne va lua �n primire un alt naufragiu şi mai cumplit,
sufl�nd �mpotrivă-ne v�ntul dracului slavei deşarte.
(Evagrie Ponticul)27

�         Trebuie să cercetăm cum �ntipăresc dracii

nălucirile cele din somn �n mintea noastră şi-i dau o
anumită formă. Una ca aceasta obişnuiesc să se
�nt�mple minţii, fie privind prin ochi, fie auzind prin
auz, fie printr-o simţire oarecare, sau fie prin amintire,
care �ntipăreşte �n minte, mişc�ndu-le, cele ce le-a
agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare,
răscolind amintirea o �ntipăresc �n cuget. Căci
organele trupului stau �n nelucrare, ţinute de somn. Dar
iarăşi, trebuie să cercetăm cum răscolesc amintirea?
Sau poate prin patimi? Aşa trebuie să fie, deoarece cei
curaţi şi nepătimaşi nu mai păţesc una ca aceasta. Este
�nsă şi o mişcare simplă a amintirii, st�rnită de noi
sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim şi petrecem cu
Sfinţii. Să fim �nsă cu atenţie. Căci chipurile pe care
sufletul �mpreună cu trupul le primeşte �ntru sine,
amintirea le mişcă fără să se mai ajute de trup. Aceasta
se vede din faptul că adesea pătimim una ca aceasta şi
�n somn, c�nd trupul se odihneşte. Trebuie să ştim că
precum ne putem aduce aminte de apă, şi cu sete şi fără
sete, tot aşa ne putem aduce aminte de aur şi cu
lăcomie şi fără lăcomie; şi aşa şi cu celelalte. Iar faptul
că mintea află aceste sau acele deosebiri �ntre
nălucirile sale, se datoreşte vicleniei vrăjmaşilor. Dar
trebuie să ştim şi aceasta: că pentru năluciri se folosesc
dracii şi de lucrurile de dinafară, ca de pildă de vuietul
apelor, la cei ce călătoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)25
28

�         Scopul dracilor e ajutat mult de m�nia noastră,

c�nd se mişcă �mpotriva firii, făc�ndu-se al lor. De
aceea toţi zoresc să o �ntăr�te zi şi noapte. C�nd o
văd �nsă legată de bl�ndeţe, atunci caută pricini
�ndreptăţite ca să o dezlege �ndată, ca făc�ndu-se
foarte aprinsă, să o folosească pentru g�ndurile lor
furioase. De aceea nu trebuie să o �ntăr�tăm nici
pentru lucruri drepte, nici pentru nedrepte, ca să nu dăm
chiar noi sabie primejdioasă �n m�na vrăjmaşului,
ceea ce ştiu că fac mulţi şi .mai mult dec�t trebuie,
aprinz�ndu-se pentru motive ne�nsemnate. Căci
spune-mi de ce te prinzi grăbit la harţă dacă dispreţuieşti
bucatele, banii şi slava? De ce hrăneşti c�inele c�nd te
lauzi că nu ai nimica? Iar dacă acesta latră şi se ia după
oameni, trebuie că ai niscai lucruri şi vrei să le păzeşti.
Dar eu despre unul ca acesta cred că e departe de
rugăciunea curată, ştiind că m�nia este ciumă pentru o
astfel de rugăciune. Şi mă mir că unul ca aceasta şi pe
Sfinţi i-a uitat: pe David, care strigă: �Opreşte m�nia şi
părăseşte turbarea�; pe Ecclesiastul care porunceşte:
�Alungă m�nia de la inima ta şi scoate vicleşugul din
trupul tău"; pe Apostolul care r�nduieşte: � Să ridicăm
�n toată vremea şi �n tot locul m�ini cuvioase spre
Domnul, fără m�nie şi g�nduri�. De ce oare nu
�nvăţăm şi noi de la obiceiul tainic şi vechi al
oamenilor, care alungă c�inii din casă �n vremea
rugăciunii? Obiceiul acesta ne dă să �nţelegem că
m�nia nu trebuie să fie cu cei ce se roagă. � M�nia
este vinul şerpilor�. De aceea nazireii se �nfr�nează
de la vin. (Evagrie Ponticul)3

�         Despre faptul că nu trebuie să ne �ngrijim de

�mbrăcăminte şi bucate, socot de prisos a mai scrie,
�nsuşi M�ntuitorul oprind acest lucru �n Evanghelii.
�Nu vă �ngrijiţi, zice, �n sufletul vostru ce veţi
m�nca, sau ce veţi bea, sau cu ce vă veţi �mbrăca�,
căci toate acestea le fac păg�nii şi necredincioşii, care
leapădă purtarea de grijă a Stăp�nului şi tăgăduiesc pe
Făcătorul. De creştinii este cu totul străin acest lucru, de
�ndată ce cred că şi cele două vrăbii v�ndute cu un
ban stau sub purtarea de grijă a Sfinţilor �ngeri. Au
�nsă dracii şi obiceiul acesta: după g�ndurile necurate,
aduc �n suflet şi pe acelea ale grijii, ca să se depărteze
Iisus de la noi, umplut fiind locul cugetării cu mulţime de
g�nduri, şi să nu mai poată rodi cuv�ntul, fiind copleşit
de g�ndurile grijii. Lepăd�nd dar asemenea g�nduri,
să lăsăm toată grija noastră �n seama Domnului,
�ndestul�ndu-se cu cele de faţă, cu �mbrăcăminte şi
hrană sărăcăcioasă, ca să slăbim �n fiecare zi pe
părinţii slavei deşarte. Iar dacă cineva socoteşte că nu-i
stă bine �n haină sărăcăcioasă, să privească la Sf�ntul
Pavel cum aşteaptă �n frig şi dezbrăcat, cununa
dreptăţii. Dacă Apostolul a numit lumea aceasta stadion
şi teatru, oare cel ce s-a �mbrăcat cu g�ndurile grijii,
mai poate alerga spre răsplătirea chemării de sus a lui
Dumnezeu, sau mai poate să lupte cu �ncepătoriile, cu
domniile şi cu stăp�nitorii �ntunericului veacului
acestuia? Eu nu ştiu dacă-i va fi cu putinţă; acest lucru
l-am �nvăţat de la �nseşi cazurile văzute. Căci se va
�mpiedica �n haină şi se va rostogoli la păm�nt, ca şi
mintea de g�ndurile purtării de grijă, dacă e adevărat
cuv�ntul care zice că mintea răm�ne statornic lipită de
comoara sa, că �unde este comoara ta, acolo va fi şi
inima ta�. (Evagrie Ponticul)6 41

�         Dintre g�nduri unele taie, altele se taie. Şi

anume taie cele rele pe cele bune, dar şi cele rele se taie
de către cele bune. Sf�ntul Duh ia aminte la g�ndul cel
dint�i ce l-am pus şi după acela ne os�ndeşte sau ne
primeşte. Iată ce vreau să zic: Am g�ndul de a primi pe
străini şi-l am �ntr-adevăr pentru Domnul, dar venind
ispititorul, �l taie şi furişează �n suflet g�ndul de-a
primi pe străini pentru slavă. Sau am g�nd să primesc
pe străini ca să fiu văzut de oameni; dar dacă vine peste
el un g�nd bun, �l taie pe cel rău, �ndrept�nd către
Domnul virtutea noastră şi silindu-ne să nu facem
aceasta pentru laudă de la oameni. (Evagrie Ponticul)28

�         Deci dacă stăruim cu fapta la g�ndurile dint�i,

cu toată ispita celor de-al doilea, vom avea numai plata
g�ndurilor ce ni le-am pus mai �nt�i, deoarece
oameni fiind şi lupt�nd cu dracii, nu putem ţine g�ndul
drept nestricat, nici pe cel rău neispitit, odată ce avem
�n noi seminţele virtuţii. Dar dacă zăboveşte cineva pe
l�ngă g�ndurile care taie (de-al doilea), se aşează �n
ţara ispititorului şi va lucra st�rnit de ele. (Evagrie
Ponticul)28

�         După multă băgare de seamă am aflat că �ntre

g�ndurile �ngereşti, omeneşti şi de la draci este
această deosebire: �nt�i g�ndurile �ngereşti
cercetează cu de-amănuntul firea lucrurilor şi urmăresc
�nţelesurile şi rosturile duhovniceşti, de pildă: de ce a
fost făcut aurul şi pentru ce e ca nisipul şi a fost risipit
�n anumite părticele de sub păm�nt şi de ce trebuie
multă osteneală şi trudă p�nă să fie aflat, apoi după ce
e aflat, e spălat cu apă şi trecut prin foc, ca apoi să fie
dat meşterilor, care fac sfeşnicul cortului, căţuia,
cădelniţa şi vasele de aur, din care, din darul
M�ntuitorului nostru, nu mai bea acum regele
babilonian. Dar g�ndul drăcesc nu le ştie şi nu le
cunoaşte pe acestea, ci furişează numai plăcerea
c�ştigării aurului fără ruşine, şi zugrăveşte desfătarea şi
slava ce va veni de pe urma lui. Iar g�ndul omenesc nu
se ocupă nici cu dob�ndirea aurului şi nu cercetează
nici al cui simbol este, sau cum se scoate din păm�nt,
ci aduce numai �n minte forma simplă a aurului,
despărţită de patimă şi lăcomie. Acelaşi cuv�nt se
poate spune şi despre alte lucruri, după regula aceasta
desprinsă �n chip trainic. (Evagrie Ponticul)28

�         Este un drac care se numeşte rătăcitor, care se

�nfăţişează mai ales �n zorii zilei �naintea fraţilor şi
le poartă mintea din cetate �n cetate, din sat �n sat şi
din casă �n casă, prilejuind, zice-se, simple �nt�lniri,
apoi convorbiri mai �ndelungate cu cei cunoscuţi, care
tulbură starea celor amăgiţi şi puţin c�te puţin �i
depărtează de cunoştinţa de Dumnezeu şi-i face să-şi
uite de virtute şi de făgăduinţă. Trebuie deci ca monahul
să observe acest g�nd de unde vine şi unde sf�rşeşte,
că nu fără rost şi din �nt�mplare face cercul acesta
lung, ci vr�nd să strice starea sufletească a monahului,
ca, după ce şi-a aprins mintea cu acestea şi s-a ameţit
de prea multe convorbiri, să fie fără veste de atacat de
dracul curviei, sau al m�niei, sau al �ntristării, care
�ntinează şi mai tare strălucirea tăriei lui. Noi �nsă,
dacă vrem să cunoaştem lămurit vicleşugul lui, să nu
grăim �ndată către el, nici să dăm pe faţă cele ce se
petrec, cum �nfiripă �n minte şi �n ce chip puţin
c�te puţin vrea să o �mpingă la moarte; căci va fugi de
la noi, fiindcă nu vrea să fie văzut făc�ndu-le acestea şi
aşa nu vom cunoaşte nimic din cele ce ne-am străduit să
aflăm. Ci să-i mai �ngăduim o zi sau două, să-şi
isprăvească lucrarea, ca afl�nd cu de-amănuntul tot
lucrul pe care l-a meşteşugit, să-l dăm pe faţă cu
cuv�ntul şi să-l alungăm. Dar fiindcă se �nt�mplă că
�n vremea ispitirii mintea, fiind tulburată, nu poate
urmări cu de-amănuntul cele ce se petrec, să facă
aceasta după alungarea dracului. După ce te-ai liniştit,
adu-ţi aminte �n tine �nsuţi de cele ce ţi s-au
�nt�mplat, de unde ai �nceput, pe unde ai umblat şi
�n ce loc ai fost cuprins de duhul curviei, sau al
m�niei, sau al �ntristării şi cum s-au petrecut acestea.
�nvaţă-le acestea şi ţine-le minte, ca să-l poţi da pe faţă
c�nd se va mai apropia de tine. Dă pe faţă şi locul unde
stă ascuns, ca să nu-i mai urmezi. Iar dacă vrei să-l faci
să se �nfurie de-a binelea, vădeşte-l �ndată ce se
apropie şi dezvăluie cu cuv�ntul locul dint�i �n care a
intrat şi al doilea şi al treilea. Căci foarte tare se
sc�rbeşte, nesuferind ruşinarea. Iar dovada că i-ai grăit
tocmai la vreme o vei avea �n faptul că a fugit g�ndul
de la tine. Căci este cu neputinţă să stea, fiind scos la
arătare. Iar după biruirea acestui drac urmează un somn
ad�nc şi greu, o amorţire a pleoapelor, �nsoţită de
căscări nenumărate şi de umeri �ngreuiaţi; dar de toate
acestea ne sloboade Duhul Sf�nt, prin rugăciune
�ncordată. (Evagrie Ponticul)28

�         Foarte mult ne foloseşte spre m�ntuire ura

�mpotriva dracilor, care ne ajută şi la lucrarea virtuţii.
Dar să o nutrim aceasta de la noi, ca pe un vlăstar bun,
nu suntem �n stare, pentru că duhurile iubitoare de
plăceri o sting şi cheamă din nou sufletul la prietenie şi
obişnuinţă cu ei. Această prietenie, sau mai bine această
rană, anevoie de lecuit, o tămăduieşte �nsă doctorul
sufletelor, prin părăsirea noastră. Căci ne lasă să
pătimim lucruri �nfricoşate de la duhuri, noaptea şi
ziua, p�nă ce sufletul aleargă iarăşi la ura cea de la
�nceput, �nvăţ�ndu-se a zice către Domnul,
asemenea lui David: �Cu ură desăv�rşită i-am ur�t, că
vrăjmaşi s-au făcut mie�. Iar cu ură desăv�rşită urăşte
pe vrăjmaşi acela care nu păcătuieşte nici cu fapta nici
cu g�ndul, lucru care este semnul celei mai mari şi celei
dint�i nepătimiri. (Evagrie Ponticul)28

�         Dar ce să zicem despre dracul care face sufletul

nesimţit? Căci mă tem a şi scrie despre el. C�nd
năvăleşte acela, iese sufletul din starea sa firească şi
leapădă cuviinţa şi frica Domnului, iar păcatul nu-l mai
socoteşte păcat, fărădelegea n-o mai socoteşte
fărădelege şi la os�nda şi la munca veşnică se
g�ndeşte ca la nişte vorbe goale. De cutremurul
purtător de foc el r�de. Pe Dumnezeu, e drept, �l
mărturiseşte, �nsă poruncile Lui nu le cinsteşte. De-i
baţi �n piept c�nd se mişcă spre păcat, nu simte: de-i
vorbeşti din Scripturi, e cu totul �mpietrit şi nu ascultă.
�i aminteşti de ocara oamenilor şi nu o ia �n seamă.
De oameni nu mai are ruşine, ca porcul care a �nchis
ochii şi a spart gardul. Pe dracul acesta �l aduc
g�ndurile �nvechite ale slavei deşarte. �Şi dacă nu
s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai m�ntui�.
De fapt dracul acesta este dintre cei ce atacă rar pe fraţi.
Iar pricina este �nvederată. Căci nenorocirile altora,
bolile celor dosădiţi, �nchisorile celor nefericiţi şi
moartea năprasnică a unora, pun pe fugă acest drac,
�ntruc�t sufletul e străpuns puţin c�te puţin şi e trezit
la milă, fiind dezlegat de �mpietrirea venită de la
demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de
noi, dată fiind şi raritatea celor cuprinşi de neputinţe
printre noi. De aceea Domnul alung�nd acest drac,
porunceşte �n Evanghelii să mergem la cei bolnavi şi să
cercetăm pe cei din �nchisori, zic�nd: �Bolnav am
fost şi n-aţi venit la Mine�. �n orice caz să se ştie:
dacă cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta,
n-a primit g�nd de curvie, sau nu şi-a părăsit chilia din
nepăsare, unul ca acesta a primit din cer răbdarea şi
neprihănirea şi fericit este pentru o nepătimire ca
aceasta. Iar c�ţi s-au făgăduit să cinstească pe
Dumnezeu locuind laolaltă cu lumea să se păzească de
acest drac. Căci a zice sau a scrie mai multe despre el,
mă ruşinez şi de oameni. (Evagrie Ponticul)1

�         Toţi dracii fac sufletul iubitor de plăceri; numai

dracul �ntristării nu primeşte să facă aceasta, ci el
ucide g�ndurile celor ce au �nceput această vieţuire,
tăind şi usc�nd prin �ntristare orice plăcere a
sufletului, dacă e adevărat că oasele bărbatului trist se
usucă. Dacă acest drac războieşte pe un monah cu
măsură, �l face �ncercat, căci �l convinge să nu se
apropie de nimic dintr-ale lumii acesteia şi să �nlăture
toată plăcerea. Dar dacă stăruie mai mult, naşte
g�nduri care sfătuiesc pe monah să-şi ia viaţa, sau �l
silesc să fugă departe de locul unde petrece. Acest lucru
l-a g�ndit şi l-a pătimit dreptul Iov fiind asuprit de acest
drac. �De aş putea, zice, să mă omor, sau pe altul să
rog să-mi facă mie aceasta�. Simbol al acestui drac
este sălbăticiunea numită năp�rcă, a cărei fire se arată
prietenoasă, �nsă al cărei venin cov�rşeşte veninul
celorlalte fiare, ba dacă e primit fără măsură, omoară şi
animalul �nsuşi. Acestui drac i-a predat Pavel pe cel ce
a făcut nelegiuire �n Corint. De aceea şi scrie cu r�vnă
Corintenilor, zic�nd: �Arătaţi-i dragoste, ca nu cumva
să fie �nghiţit unul ca acesta de o �ntristare mai
mare�. Dar duhul acesta, care �ntristează pe oameni,
ştie să se facă şi pricinuitor de bună pocăinţă. De aceea
şi Ioan Botezătorul �i numea pe cei ce erau străpunşi
de duhul acesta şi alergau la Dumnezeu �pui de
năp�rci�, zic�nd: �Cine v-a arătat vouă să fugiţi de
m�nia ce va să vie? Faceţi deci roade vrednice de
pocăinţă; şi să nu vi se pară a grăi �ntru voi: Părinte
avem pe Avraam�. Căci oricine a urmat lui Avraam şi a
ieşit din păm�ntul şi din neamul său, s-a făcut mai tare
dec�t dracul acesta. (Evagrie Ponticul)9

�         Cine şi-a stăp�nit m�nia a supus pe draci; iar

cine s-a robit de d�nsa nu se mai ţine de viaţa
monahală şi e străin de căile M�ntuitorului, dacă se
zice că �nsuşi Domnul �nvaţă pe cei bl�nzi căile Sale.
De aceea cu anevoie poate fi v�nată mintea monahului,
care aleargă pe c�mpia bl�ndeţii. Căci de nici o altă
virtute nu se tem dracii ca de bl�ndeţe. Aceasta a
dob�ndit-o acel mare Moise, care a fost numit "bl�nd,
mai mult dec�t toţi oamenii�. Iar proorocul David a
arătat-o că este vrednică să fie pomenită de Dumnezeu,
zic�nd: �Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toată
bl�ndeţea lui�. �nsuşi M�ntuitorul nostru ne-a
poruncit să ne facem următori ai bl�ndeţii Lui, zic�nd:
��nvăţaţi de la Mine că sunt bl�nd şi smerit cu inima
şi veţi afla odihnă sufletelor voastre�. Iar dacă cineva
s-ar �nfr�na de la m�ncări şi băuturi, dar prin
g�ndurile rele ar �ntăr�ta m�nia, acela se aseamănă
cu o corabie ce călătoreşte pe mare, av�nd pe dracul
c�rmaci. De aceea trebuie să fim cu luare aminte din
toată puterea la c�inele nostru, �nvăţ�ndu-l să rupă
numai lupii şi să nu măn�nce oile, arăt�nd toată
bl�ndeţea faţă de toţi oamenii. (Evagrie Ponticul)3

�         Dintre g�nduri singur cel al slavei deşarte

lucrează cu multe mijloace. El cuprinde aproape toată
lumea şi deschide uşile tuturor dracilor, făc�ndu-se ca
un fel de trădător viclean al cetăţii. De aceea el umileşte
foarte tare mintea pustnicului, umpl�nd-o cu multe
vorbe şi lucruri şi �ntin�ndu-i rugăciunile, prin care
acesta se străduieşte să-şi tămăduiască toate rănile
sufletului său. G�ndul acesta �l fac să crească toţi
draci după ce au fost biruiţi, ca printr-�nsul să
primească intrare din nou �n suflet, şi să facă astfel
cele mai din urmă mai rele ca cele dint�i. Din g�ndul
acesta se naşte şi cel al m�ndriei, care a făcut să cadă
ca un sunet din ceruri pe păm�nt pecetea asemănării şi
cununa frumuseţii. Saltă-te din el şi nu zăbovi, ca să nu
vindem altora viaţa noastră, nici petrecerea noastră,
celor fără de milă. Pe acest drac �l alungă rugăciunea
stăruitoare de a nu face sau zice cu voia nimic din cele
ce ajută blestematei slave deşarte. (Evagrie Ponticul)44

�         C�nd mintea pustnicilor a ajuns la puţină

nepătimire, şi-a agonisit şi calul slavei deşarte, căruia
�ndată �i dă pinteni prin cetăţi, purt�ndu-şi fără
stăp�nire lauda izvor�tă din slavă. şi
�nt�mpin�nd-o duhul curviei, printr-o r�nduială
nevăzută, o �nchide �ntr-o cocină de porci,
�nvăţ�nd-o să nu se mai ridice altădată din pat
�nainte de a se face sănătoasă deplin, nici să nu facă
ceea ce fac bolnavii neascultători care, purt�nd �ncă
urmele bolii �ntr-�nşii, se dau la drumuri şi merg la băi
�nainte de vreme, căz�nd din nou �n boală. De aceea
şez�nd locului, să luăm şi mai bine aminte la noi
�nşine, ca �nainte de virtute, să ne facem greu de
mişcat spre păcat, iar �nnoindu-ne �ntru cunoştinţă să
dob�ndim mulţime de vederi felurite. Şi aşa
�nălţ�ndu-ne şi mai tare, vom vedea şi mai bine
lumina M�ntuitorului nostru. (Evagrie Ponticul)44

�         A descrie toate lucrările cele rele ale dracilor mi-e

cu neputinţă, iar a �nşira cu de-amănutul meşteşugirile
lor mi-e ruşine, sfiindu-mă de cititorii mai simpli. Totuşi
ascultă unele viclenii ale duhului curviei. C�nd cineva a
dob�ndit nepătimirea părţii poftitoare şi g�ndurile de
ruşine s-au răcit, atunci arată bărbaţi şi femei juc�nd
�mpreună şi-l face pe pustnic să privească lucruri şi
forme de ruşine. Ispita aceasta �nsă nu e printre cele
ce ţin multă vreme, deoarece rugăciunea ne�ncetată şi
m�ncarea foarte �mpuţinată, privegherea şi
�ndeletnicirea cu contemplaţiile duhovniceşti o alungă
ca pe un nor fără ploaie. Uneori se atinge �nsă şi de
trupuri, st�rnind �ntr-�nsele fierbinţeala
dobitocească. Şi alte nenumărate meşteşugiri unelteşte
vicleanul acesta, pe care nu e nevoie să le mai
răsp�ndim şi să le mai �ncredinţăm scrisului. Faţă de
astfel de g�nduri foloseşte şi aprinderea m�niei,
pornită �mpotriva dracului. De această m�nie se teme
el mai mult, c�nd se aprinde �mpotriva acestor
g�nduri şi �i strică planurile despre ea e vorba c�nd
se zice: �M�niaţi-vă şi nu păcătuiţi�. Ea dă sufletului
�n ispite o folositoare doctorie. Dar uneori şi m�nia
aceasta e imitată de dracul m�niei. Aceasta
plăsmuieşte chipurile părinţilor, sau ale unor prieteni şi
rudenii, ocăr�ţi de oameni nevrednici şi prin aceasta
mişcă m�nia pustnicului şi-l �ndeamnă să zică sau să
facă vreun rău celor ce i s-au arătat �n minte. La
acestea trebuie să fie monahul cu luare aminte şi
�ndată să-şi smulgă mintea de la astfel de chipuri, ca
nu cumva, zăbovind pe l�ngă ele, să se pomenească
�n vremea rugăciunii tăciune ce se mistuie de foc. �n
ispite de acestea cad mai ales cei iuţi la m�nie şi cei ce
uşor se prind la harţă, care sunt departe de rugăciunea
cea curată şi de cunoştinţa M�ntuitorului nostru Iisus
Hristos. (Evagrie Ponticul)3 4

�         G�ndurile veacului acestuia le-a dat Domnul

omului, ca pe nişte oi, păstorului bun. Şi s-a scris: �A
dat fiecărui om cuget �ntru inima sa�, sădind �n el şi
pofta şi m�nia �ntru ajutor, ca prin m�nie să alunge
g�ndurile lupilor, iar prin poftă să iubească oile, chiar
c�nd e biciuit de v�nturi şi de ploi. I-a mai dat pe
l�ngă acestea şi lege după care să păzească oile, loc
de verdeaţă, apă de odihnă, psaltire, chitară şi toiag. Şi
i-a r�nduit să se hrănească şi să se �mbrace de la
această turmă, iar la vreme să-i adune f�n. Căci zice
cuv�ntul: �Cine păstoreşte turmă şi din laptele ei nu
măn�ncă?� Pustnicul trebuie să păzească deci zi şi
noapte turma aceasta, ca nu cumva să fie răpit vreun
miel de fiarele sălbatice, sau să-l ia t�lharii, iar dacă s-ar
�nt�mpla una ca aceasta �n pădure, �ndată să-l
smulgă din gura ursului şi a lupului. Aşadar, dacă
g�ndul despre fratele nostru se �nv�rte �n noi cu
ură, să ştim că o fiară l-a luat pe el; asemenea şi g�ndul
despre muiere, dacă se �ntoarce �n noi amestecat cu
poftă de ruşine; la fel g�ndul despre argint şi aur, dacă
se cuibăreşte �nsoţit de lăcomie; asemenea şi
g�ndurile sfintelor daruri, dacă cu slavă deşartă pasc
�n minte! Şi tot asemenea se va �nt�mpla şi cu alte
g�nduri de vor fi furate de patimi. Şi nu numai ziua
trebuie să fie monahul cu luare aminte la ele, ci şi
noaptea să le păzească priveghind. Căci se �nt�mplă
să piardă ceea ce a agonisit, dacă se lasă �n năluciri
ruşinoase şi viclene. Aceasta este ceea ce zice
patriarhul Iacov: �Nu am adus ţie oaie răpită de fiară
sălbatică; eu plăteam furtişagurile de zi şi de noapte; şi
mă topeam de arşiţa zilei şi de gerul nopţii, �nc�t s-a
dus somnul de la ochii mei�. Iar dacă din osteneală ni
s-ar �nt�mpla vreo nepurtare de grijă, să grăbim puţin
�n sus pe st�nca cunoştinţei şi să păştem iarăşi oile
sub muntele Sinai, ca Dumnezeul părinţilor noştri să ne
cheme şi pe noi şi să ne dăruiască �nţelesurile
semnelor şi minunilor. (Evagrie Ponticul)28

�         Dintre necuraţii draci, unii �l ispitesc ca om, iar

alţii �l tulbură pe om ca pe un dobitoc necuv�ntător.
Cei dint�i apropiindu-se ne furişează g�nduri de slavă
deşartă, sau de m�ndrie, sau de pizmă, sau de
�nvinuire, care nu se ating de nici unul din dobitoace.
Cei de-al doilea �nsă, aprind �n trup m�nie şi poftă de
fire. Acestea le avem �ndeobşte cu dobitoacele, fiind
ascunse �nsă sub firea cea cuv�ntătoare. De aceea
zice Duhul Sf�nt către cei ce cad �n g�nduri
omeneşti: �Eu am zis: dumnezei sunteţi şi fii ai Celui
Prea�nalt, toţi; iar voi ca nişte oameni muriţi şi ca
orişicare dintre căpetenii cădeţi�. Iar către cei st�rniţi
dobitoceşte zice: �Nu fiţi cum e calul sau cat�rul, la
care nu este �nţelepciune, ci trebuie să str�ngi cu
zăbală şi cu fr�u fălcile lor, căci nu se apropie de tine�.
Dar sufletul care păcătuieşte va muri. Şi �nvederat este
că oamenii, dacă mor ca oameni, se �ngroapă de
oameni, iar c�nd sunt omor�ţi ca dobitoacele, sau cad
jos, vor fi m�ncaţi de vulturi. Iar dintre puii acestora unii
vor chema pe Domnul, alţii se tăvălesc �n s�nge. Cel
ce are urechi de auzit să audă. (Evagrie Ponticul)27

�         C�nd vreunul dintre vrăjmaşi te va răni �n luptă

şi vrei să-i �ntorci sabia lui, precum scrie, asupra inimii
lui, fă aşa precum te sfătuim: descoase �n tine �nsuţi
g�ndul aruncat de el, ce fel este şi din c�te lucruri este
alcătuit şi care lucru tulbură mai mult mintea ta. Iar ceea
ce zic, aceasta este: să zicem că e trimis de el g�ndul
iubirii de argint. Desfă-l pe acesta �n mintea care l-a
primit, �n sensul aurului, �n aurul �nsuşi şi �n
patima iubirii de bani. Apoi �ntreabă: �Ce este păcat
dintre acestea? Oare mintea? Dar atunci cum este ca
chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, av�nd
minte, va spune aceasta vreodată? Oare aurul �nsuşi e
păcat? Dar atunci de ce s-a făcut? Urmează aşadar că al
patrulea lucru este pricina păcatului. Iar aceasta nu e
nici lucrul ce stă de sine, nici ideea lucrului, ci o plăcere
oarecare vrăjmaşă omului, născută din voia cea liberă a
sa şi care sileşte mintea să se folosească rău de
făpturile lui Dumnezeu. Această plăcere avem să o
tăiem, după �ndatorirea ce ne-a dat-o legea lui
Dumnezeu. Cercet�nd �n acestea, se va nimici
g�ndul, desfăc�ndu-se �ntr-o simplă contemplaţie a
ta şi va fugi de la tine dracul, după ce prin cunoştinţa
aceasta mintea ta s-a ridicat la �nălţime. Iar dacă,
vr�nd să te foloseşti �mpotriva lui de sabia sa, doreşti
să-l dobori mai �nt�i cu praştia ta, scoate şi tu o piatră
din traista de păstor a ta şi caută vederea lui, spre a afla
cum vin �ngerii şi dracii �n lumea noastră, iar noi nu
mergem �n lumile lor? De ce nu putem adică şi noi să
unim pe �ngeri şi mai mult ca Dumnezeu şi ne
hotăr�m să-i facem pe draci şi mai necuraţi? Şi cum se
face că luceafărul, care a răsărit dimineaţa, a fost
aruncat la păm�nt şi a socotit marea ca o coajă de
nucă, iar tartarul ad�ncului ca un rob? Şi de ce
�ncălzeşte ad�ncul ca pe o topitoare, tulbur�nd pe
toţi prin răutatea sa şi pe toţi vr�nd să-i stăp�nească?
Căci trebuie să ştim că �nţelegerea acestor lucruri
foarte mult �l vatămă pe diavol şi alungă toată tabăra
lui. Dar acestea vin cu �ncetul �n cei care s-au curăţit
şi văd �ntruc�tva �nţelesurile �nt�mplărilor. Cei
necurăţiţi �nsă nu cunosc vederea acestora. Şi dacă,
afl�nd-o de la alţii, ar spune-o şi ei, nu vor fi auziţi, fiind
mult colb şi zgomot de patimi �n toiul războiului. Căci
trebuie să fie cu totul liniştită tabăra celor de alt neam,
pentru ca singur Goliat să se �nt�lnească cu David al
nostru. �n felul acesta ne vom folosi de desluşirea
războiului şi de vederea lui şi �n cazul celorlalte
g�nduri necurate. (Evagrie Ponticul)28

�         C�nd vor fugi degrabă de la noi vreunele din

g�ndurile necurate, să căutăm pricina pentru care s-a
�nt�mplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind
greu de găsit materia, sau pentru nepătimirea noastră,
n-a putut vrăjmaşul nimic �mpotriva noastră? De pildă
dacă unui pustnic i-ar veni �n minte g�ndul că i s-a
�ncredinţat oc�rmuirea duhovnicească a primei cetăţi,
desigur că nu va zăbovi la �nchipuirea aceasta; şi
pricina se cunoaşte uşor din cele spuse mai �nainte.
Dar dacă unuia i-ar veni acest g�nd �n legătură cu
oricare cetate s-ar nimeri, şi ar cugeta la fel, acela fericit
este că a ajuns nepătimirea. Asemenea şi �n privinţa
altor g�nduri se va afla pricina cercet�ndu-se �n
acelaşi chip. Acestea trebuie să le ştim pentru r�vna şi
puterea noastră, ca să vedem dacă am trecut Iordanul şi
ne-am apropiat de verdeaţă, sau �ncă petrecem �n
pustie, loviţi de cei de alte neamuri. De pildă foarte multe
feţe mi se pare că are dracul iubirii de argint şi e foarte
dibaci �n puterea de-a amăgi. Astfel c�nd e
str�mtorat de desăv�rşita lepădare de sine, �ndată
face pe purtătorul de grijă şi iubitorul de săraci. Primeşte
bucuros pe străinii care nu-s �ncă de faţă, celor lipsiţi le
trimite ajutor, cercetează �nchisorile oraşului şi
răscumpără sclavii; arată alipire femeilor bogate, �i face
�ndatoraţi pe cei cărora le merge bine, sfătuieşte pe
alţii să se lepede de punga lor largă. Şi astfel amăgind
sufletul, pe �ncetul �l �nvăluie �n g�ndurile iubirii
de argint şi-l dă pe m�na dracului slavei deşarte. Iar
acesta aduce �nainte mulţimea celor ce slăvesc pe
Domnul pentru aceste purtări de grijă şi pune pe unii să
vorbească �ntreolaltă c�te puţin despre preoţie,
prevestind moartea preotului de acum şi iscodind
nenumărate chipuri ca să nu scape. Şi aşa biata minte,
�nvăluită �ntr-aceste g�nduri, se luptă cu
�nverşunare cu aceia dintre oameni care nu l-au primit,
iar celor ce l-au primit le face daruri şi-i primeşte cu
recunoştinţă. Pe cei ce se �mpotrivesc �i dă pe m�na
judecătorilor şi unelteşte ca să fie scoşi din hotarele
cetăţii. Afl�ndu-se apoi aceste g�nduri �nlăuntrul său
şi �nv�rtindu-se �n minte, �ndată ce �nfăţişează
dracul m�ndriei, nălucind străluciri necontenite şi draci
�naripaţi �n văzduhul chiliei, ca p�nă la urmă să
scoată pe om din minţi. Noi, �nsă, dorind pierzarea
ăstor fel de g�nduri, să trăim cu mulţumire �n sărăcie.
�Căci e vădit că nimic n-am adus �n lume şi nimic nu
putem duce din ea. Av�nd hrană şi �mbrăcăminte, să
ne �ndestulăm cu ele�, aduc�ndu-ne aminte de
Sf�ntul Pavel, care zice că � rădăcina tuturor relelor
este iubirea de argint�. (Evagrie Ponticul)41

�         Toate g�ndurile necurate, stăruind �n noi din

pricina patimilor, duc mintea la stricăciune şi pieire. Căci
precum icoana p�inii zăboveşte �n cel flăm�nd din
pricina foamei sale şi icoana apei din pricina setei, tot
aşa şi ideea avuţiei şi a banilor stăruie din pricina
lăcomiei, iar �nţelesurile g�ndurilor ruşinoase ce se
nasc din bucate, zăbovesc din pricina patimilor noastre.
Acelaşi lucru se �nt�mplă şi �n cazul g�ndurilor
slavei deşarte şi al altor g�nduri. Iar minţii �necate �n
astfel de g�nduri �i este cu neputinţă să stea
�naintea lui Dumnezeu şi să primească cununa
dreptăţii. Căci de aceste g�nduri fiind trasă �n jos şi
mintea aceea ticăloasă din Evanghelie s-a lepădat de
bunul cel mai mare al cunoştinţei de Dumnezeu.
Asemenea şi cel legat de m�ini şi de picioare şi aruncat
�ntru �ntunericul cel mai dinafară, din aceste g�nduri
�şi avea ţesută haina sa, pentru care motiv Cel ce l-a
chemat la nuntă l-a găsit nevrednic de o nuntă ca aceea.
Haina de nuntă este nepătimirea sufletului raţional care
s-a lepădat de poftele lumeşti. Iar pricina pentru care
g�ndurile lucrurilor sensibile, care zăbovesc �n minte,
strică cunoştinţa, am arătat-o �n �Capetele despre
rugăciune�. (Evagrie Ponticul)28

�         De trei feluri sunt căpeteniile dracilor care se

�mpotrivesc lucrării noastre. Lor le urmează toată
tabăra celor de alt neam. Aceştia stau cei dint�i la
război şi cheamă sufletele la păcat prin g�ndurile cele
necurate. Unii din ei aduc poftele lăcomiei p�ntecelui,
alţii strecoară �n suflet iubirea de argint, şi �n sf�rşit
alţii ne momesc cu slava de la oameni. Dacă r�vneşti
aşadar rugăciunea curată, păzeşte m�nia; dacă iubeşti
neprihănirea, stăp�neşte p�ntecele, nu-i da p�ine să
se sature şi necăjeşte-l cu apa. Priveghează �n
rugăciune şi alungă de la tine amintirea răului. Cuvintele
Duhului Sf�nt să nu te părăsească ci bate �n porţile
Scripturilor cu m�inile virtuţilor. Atunci �ţi va răsări
nepătimirea inimii şi vei vedea �n rugăciune mintea �n
chipul stelei. (Evagrie Ponticul)27

�         Dintre cele ce le cugetăm, unele �şi pun tiparul

pe minte şi dau o formă, altele �i dau numai o
cunoştinţă şi nu-şi pun tiparul pe ea şi nici nu-i dau o
formă. De pildă: �La �nceput era Cuv�ntul şi
Cuv�ntul era la Dumnezeu� lasă un �nţeles �n
inimă, dar nu dau o formă minţii, nici nu-şi pun tiparul pe
ea. Cuvintele: �lu�nd p�ine� dau o formă minţii, iar:
�a fr�nt-o� iarăşi �şi pun tiparul pe ea. Versetul:
�Am văzut pe Domnul şez�nd pe un scaun �nalt şi
ridicat�, �şi pune tiparul pe minte, afară de �am văzut
pe Domnul�. Aceste cuvinte, după literă par să-şi pună
tiparul pe minte, dar �nţelesul lor nu şi-l pune. Proorocul
a văzut cu un ochi profetic firea raţională, �nălţată prin
fapte bune, primind �n sine cunoştinţa lui Dumnezeu.
Căci se zice că Dumnezeu şade acolo unde se cunoaşte,
fiindcă mintea curată se zice şi scaun al lui Dumnezeu.
Dar se zice şi de femeie, că e scaun al necinstei,
�nţeleg�ndu-se prin femeie sufletul care urăşte cele
drepte; iar necinstea sufletului este păcatul şi neştiinţa.
Aşadar noţiunea de Dumnezeu nu este dintre cele ce-şi
pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-şi pun tiparul pe
minte. De aceea cel ce se roagă trebuie să se despartă
cu totul de cele ce-şi pun tiparul pe minte. Aceasta te
face să te �ntrebi dacă, precum este �n privinţa
trupurilor şi a sensurilor lor, aşa este şi �n privinţa celor
trupeşti şi a raţiunilor lor; şi dacă altfel se modelează
mintea privind o minte, şi altfel va fi starea ei cuget�nd
�nţelesul aceleia? Desigur ştim că cunoştinţa
duhovnicească depărtează mintea de sensurile care �şi
pun tiparul pe ea şi o �nfăţişează fără nici un tipar, lui
Dumnezeu, fiindcă noţiunea lui Dumnezeu nu este dintre
cele ce-şi pun tiparul. Căci Dumnezeu nu este trup, ci
mai degrabă din cele ce nu-şi pun tiparul. Şi iarăşi ştim
că, dintre vederile care nu-şi pun tiparul pe minte, unele
�nsemnează fiinţa celor netrupeşti, altele raţiunile lor.
Dar nu se �nt�mplă la fel ca �n cazul trupurilor şi al
celor netrupeşti. Căci �n cazul celor trupeşti unele �şi
pun tiparul pe minte, altele nu, pe c�nd dincolo, nimic
nu-şi pune tiparul pe minte. (Evagrie Ponticul)7

�         C�nd dracul p�ntecelui, lupt�nd mult şi

adeseori nu izbuteşte să strice �nfr�narea �ntipărită,
atunci �mpinge mintea la pofta nevoinţei celei mai de
pe urmă, aduc�ndu-i �nainte şi cele privitoare la Daniil,
viaţa lui săracă şi seminţele, şi aminteşte şi de viaţa altor
oarecari pustnici care au trăit totdeauna aşa, şi sileşte
pe ascet să se facă următorul acelora. Astfel, urmărind
�nfr�narea fără măsură, va pierde şi pe cea măsurată,
de la o vreme trupul nemaiput�nd-o păstra din pricina
slăbiciunii. Şi aşa va ajunge să binecuvinteze trupul şi să
blesteme inima. Socot deci că e drept să nu asculte
aceştia de acela şi să nu se reţină de la p�ine,
untdelemn şi apă. Căci această r�nduială au cercat-o
fraţii, găsind-o foarte bună. Desigur aceasta să nu o facă
spre săturare şi să o facă numai o dată pe zi. M-aş mira
dacă vreunul, sătur�ndu-se cu p�ine şi cu apă, ar mai
putea lua cununa nepătimirii. Iar nepătimire numesc nu
simpla oprire a păcatului cu fapta, căci aceasta se zice
�nfr�nare, ci aceea care taie din cugetare g�ndurile
pătimaşe, pe care Sf�ntul Pavel a numit-o şi �tăiere
duhovnicească �mprejur a iudeului ascuns�. Iar dacă
se descurajează cineva auzind acestea, să-şi aducă
aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a �mplinit
alergarea �n foame şi sete. Dar imită şi vrăjmaşul
adevărului, dracul descurajării, pe acest drac, pun�nd
�n minte celui ce se �nfr�nează, retragerea cea mai
de pe urmă, �ndemn�ndu-l la r�vna lui Ioan
Botezătorul şi a �ncepătorului pustnicilor, Antonie, ca
neput�nd răbda acesta retragerea �ndelungată şi
neomenească, să fugă cu ruşine, părăsind locul, iar
dracul să se laude zic�nd: �L-am biruit!�. (Evagrie
Ponticul)27 34

�         G�ndurile necurate primesc multe materii pentru

creşterea lor şi se �ntind după multe lucruri. De fapt ele
trec oceane cu �nchipuirea şi nu se dau �ndărăt să
umble drumuri lungi pentru marea căldură a patimii. Dar
cele ce sunt c�t de c�t curăţite, sunt mai �nguste
dec�t acelea, neput�ndu-se �ntinde �mpreună cu
lucrurile, pentru faptul că patima e slăbită. De aceea se
mişcă mai degrabă �mpotriva firii şi, după �nţeleptul
Solomon, hoinărind c�tva vreme pe afară, aduc trestie
la arderea nelegiuită a cărămizii, ca să se izbăvească
asemenea unor capre din lanţuri şi a unor păsări din
curse. Căci e mai uşor a curăţi un suflet necurat, dec�t
a readuce din nou la sănătate pe unul curăţit şi iarăşi
rănit, dracul �ntristării ne�ngăduind, ci aduc�nd
pururea �naintea ochilor, �n vremea rugăciunii, idolul
păcatului. (Evagrie Ponticul)27

�         Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii

dintre oameni. Căci singurul cunoscător al inimii este Cel
ce ştie mintea oamenilor şi a zidit inimile lor pe fiecare
deosebit. Dar ei cunosc multe din mişcările inimii, pe
baza cuv�ntului rostit şi a mişcărilor văzute ale trupului.
Vr�nd eu să le arăt acestea lămurit, m-a oprit Sf�ntul
Preot, spun�nd că e nevrednic lucru să se
răsp�ndească acestea şi să le aduc la urechile celor
�ntinaţi. Căci, zice, şi cel ce ajută pe uneltitor este
vinovat după lege. Dar că din astfel de simboluri cunosc
cele ascunse �n inima noastră, şi din acestea iau
prilejuri �mpotriva noastră, am arătat-o adeseori,
resping�nd pe unii care grăiau cele ce nu trebuie,
nepurt�ndu-ne cu dragoste faţă de ei. De aceea am şi
căzut �n puterea dracului ţinerii de minte a răului şi
�ndată am primit g�nduri rele �mpotriva lor, pe care
le cunoscusem mai �nainte că au venit asupra noastră.
Pentru aceea pe drept ne mustră Duhul Sf�nt:
�Şez�nd ai vorbit �mpotriva fratelui, şi �mpotriva
fiului maicii tale ai adus sminteală�; şi ai deschis uşa
g�ndurilor care ţin minte răul şi ţi-ai tulburat mintea �n
vremea rugăciunii, nălucindu-ţi pururea faţa vrăjmaşului
tău şi av�nd-o pe ea drept Dumnezeu. Căci ceea ce
vede mintea rug�ndu-se aceea e şi potrivit de a spune
că �i este Dumnezeu. Deci să fugim, iubiţilor, de boala
defăimării, neamintindu-ne de nimeni cu g�nd rău; şi să
nu ne �ntunecăm privirea la amintirea aproapelui, căci
toate �nfăţişările pe care le luăm le iscodesc dracii şi
nimic nu lasă necercetat din ale noastre, nici culcarea,
nici şederea, nici starea �n picioare, nici cuv�ntul, nici
mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le mişcă,
toată ziua uneltesc vicleşuguri �mpotriva noastră, ca să
�nşele �n vremea rugăciunii mintea smerită şi să
stingă lumina ei fericită. Vezi ce zice şi Sf�ntul Pavel
către Tit: �Dovedeşte �n �nvăţătură cuv�nt sănătos,
nestricat şi fără vină, pentru ca �mpotrivitorul să se
ruşineze, neav�nd de zis nimic rău despre noi�. Iar
fericitul David se roagă zic�nd: �M�ntuieşte-mă pe
mine de clevetirea oamenilor�, numind şi pe draci
�oameni� pentru firea lor raţională. Dar şi M�ntuitorul
�n Evanghelii a numit pe cel ce seamănă �n noi
neghina păcatului �om vrăjmaş�. Fie ca să ne izbăvim
de el, cu harul lui Hristos şi al Dumnezeului nostru,
Căruia I se cuvine cinstea şi slava �n vecii vecilor. Amin.
(Evagrie Ponticul)3 27

�         Cel ce a dob�ndit cunoştinţă şi culege din ea

rodul plăcerii nu mai crede dracului slavei deşarte, care
�i �nfăţişează toate plăcerile lumii. Căci nu i-ar putea
făgădui un mai mare lucru ca vederea duhovnicească.
C�tă vreme �nsă n-am gustat din cunoştinţă să ne
supunem voioşi ostenelilor cu fapta, arăt�nd lui
Dumnezeu ţinta noastră: că toate le facem pentru
cunoştinţa lui. (Evagrie Ponticul)7

�         Este de trebuinţă să arătăm şi căile monahilor

care au călătorit mai �nainte de noi şi pe acelea să
umblăm şi noi. Căci multe sunt cele făcute şi zise de ei
bine. �ntre ele şi aceasta o zice careva dintre d�nşii:
�M�ncarea mai uscată şi vieţuirea aspră, �mpreunată
cu dragostea, duce pe monah mai repede la limanul
nepătimirii�. (Evagrie Ponticul)43

�         Mă aflam �n miez de zi l�ngă Sf�ntul Macarie

şi, topindu-mă de sete, i-am cerut apă să beau. Iar el
�mi zise: ��ndestulează-te cu umbra, căci mulţi
călătoresc acum şi umblă cu corăbiile pe mare şi nici pe
aceasta nu o au�. Apoi mărturisindu-i g�nduri despre
�nfr�nare, mi-a zis: ��ndrăzneşte, fiule, că eu �n
douăzeci de ani �ntregi nu m-am săturat nici de p�ine,
nici de apă, nici de somn; ci p�inea o m�ncam
c�ntărită la cumpănă, apa o beam cu măsură, şi numai
rezem�ndu-mă puţin de pereţi furam oleacă somn�.
(Evagrie Ponticul)38
�         Mintea care hoinăreşte o statorniceşte citirea,
privegherea şi rugăciunea; pofta aprinsă o stinge
foamea, osteneala şi singurătatea; iar m�nia o
domoleşte desăv�rşit c�ntarea de psalmi, �ndelunga
răbdare şi mila. (Evagrie Ponticul)27

�         Mai �nt�i roagă-te pentru dob�ndirea

lacrimilor, ca prin pl�ns să �nmoi sălbăticia ce se află
�n sufletul tău; şi, după ce vei fi mărturisit astfel
�mpotriva ta fărădelegile tale �naintea Domnului, să
primeşti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32

�         Foloseşte-te de lacrimi pentru a dob�ndi

�mplinirea oricărei cereri. Căci foarte mult se bucură
Stăp�nul, c�nd te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32

�         Dacă verşi izvoare de lacrimi �n rugăciunea ta,

să nu te �nalţi �ntru tine, ca şi cum ai fi mai presus de
mulţi. Căci rugăciunea ta a primit ajutor ca să poţi
răscumpăra cu dragă inimă păcatele tale şi să
�mbl�nzeşti pe Stăp�nul prin lacrimi. Deci să nu
�ntorci spre patimă �nlăturarea patimilor, ca să nu
m�nii şi mai mult pe Cel ce ţi-a dăruit harul. (Evagrie
Ponticul)32

�         Mulţi pl�ng�nd pentru păcate uită de scopul

lacrimilor; şi aşa, pierz�ndu-şi mintea, au rătăcit.
(Evagrie Ponticul)32

�         C�nd te văd dracii r�vnind cu adevărat la

rugăciune, �ţi strecoară g�ndurile unor lucruri aşa zise
trebuincioase; şi după puţină vreme �ţi fură amintirea
lor, ca mişc�ndu-se mintea spre căutarea lor şi
neafl�ndu-se, să se descurajeze şi să se �ntristeze
foarte. Apoi, c�nd revine iarăşi �n rugăciune, �i aduce
aminte cele căutate şi cele amintite mai-nainte, ca
mintea căut�nd să le ia la cunoştinţă, să piardă
rugăciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40

�         C�nd te va �nt�mpina o ispită, sau te va

aţ�ţa o �mpotrivire, ca să-ţi mişti m�nia spre cel ce-ţi
stă �mpotrivă, sau să spui vreo vorbă goală, adu-ţi
aminte de rugăciune şi de porunca dumnezeiască cu
privire la ea, şi �ndată se va linişti mişcarea fără
r�nduială din tine.3 40

�         Toate c�te le vei face pentru a te răzbuna pe

fratele care te-a nedreptăţit �ţi vor fi spre sminteală �n
vremea rugăciunii. (Evagrie Ponticul)3 40

�         Necazul pe care �l rabzi cu bună �nţelegere te

va face să-i afli rodul �n vremea rugăciunii. (Evagrie
Ponticul)39 40

�         Dorind să te rogi cum trebuie, să nu �ntristezi

vreun suflet; iar de nu, �n deşert alergi. (Evagrie
Ponticul)3 40

�         Lasă-ţi darul tău, zice, �naintea altarului şi

plec�nd �mpacă-te mai �nt�i cu fratele tău, şi apoi
venind te vei ruga netulburat. Căci amintirea răului
�nnegreşte cugetul celui ce se roagă şi �ntunecă
rugăciunile lui. (Evagrie Ponticul)3 40

�         Dacă eşti răbdător, pururea te vei ruga cu bucurie.

(Evagrie Ponticul)39

�         Rug�ndu-te tu cum trebuie, ţi se vor �nt�mpla

astfel de lucruri �nc�t să ţi se pară că ai dreptate să te
foloseşti de m�nie. Dar nu este nici o m�nie dreaptă
�mpotriva aproapelui. Căci de vei căuta vei afla că este
cu putinţă să r�nduieşti lucrul bine şi fără m�nie. Deci
foloseşte-te de tot meşteşugul ca să nu izbucneşti �n
m�nie. (Evagrie Ponticul)3 40

�         Uneori st�nd la rugăciune te vei ruga dintr-odată

bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la
ţintă, ca să ceri şi mai mult, şi primind, să ai un c�ştig
care nu-ţi mai poate fi răpit. (Evagrie Ponticul)40

�         Apropiindu-se �ngerul, se depărtează grămadă

toţi cei ce ne tulbură, şi mintea se află �n multă odihnă,
rug�ndu-se curat. Alteori, ameninţ�ndu-se obişnuitul
război, mintea se luptă şi nu poate să se liniştească,
deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi.
Totuşi cer�nd şi mai mult va afla. Căci �celui ce bate i
se va deschide�. (Evagrie Ponticul)40

�         De multe ori, rug�ndu-mă, am cerut să mi se

�mplinească ceea ce am socotit eu că e bine, şi am
stăruit �n cerere, silind fără judecată voia lui Dumnezeu;
nu i-am lăsat Lui ca să r�nduiască mai bine aceea ce
ştiu că este de folos. Iar primind, m-am sc�rbit pe urmă
foarte, că n-am cerut mai bine să se facă voia lui
Dumnezeu. Căci lucrul nu mi-a folosit aşa cum credeam.
(Evagrie Ponticul)40

�         Ce este binele, dacă nu Dumnezeu? Aşadar, să-l

lăsăm Lui toate cele ce ne privesc şi ne va fi bine. Căci
Cel ce e bun desigur că e şi dătătorul darurilor bune.
(Evagrie Ponticul)43

�         Rugăciunea ne�mprăştiată este o �nţelegere

supremă a minţii. (Evagrie Ponticul)40

�         Roagă-te mai �nt�i să te curăţeşti de patimi; al

doilea, să te izbăveşti de neştiinţă şi de uitare; al treilea,
de toată ispita şi părăsirea. (Evagrie Ponticul)40
�         Cere �n rugăciune numai dreptatea şi
�mpărăţia, adică virtutea şi cunoştinţa şi toate celelalte
se vor adăuga ţie. (Evagrie Ponticul)40

�         Rug�ndu-te, păzeşte-ţi cu putere memoria, ca să

nu-ţi pună �nainte ale sale, ci mişcă-te pe tine spre
g�ndul �nfăţişării tale la judecată. Căci de obicei
mintea e foarte răpită de memorie �n vremea
rugăciunii. (Evagrie Ponticul)19 40

�         Amintirea �ţi aduce �n vremea rugăciunii sau

�nchipuiri ale lucrurilor de odinioară sau griji noi, sau
faţa celui ce te-a supărat. Diavolul pizmuieşte foarte tare
pe omul care se roagă şi se foloseşte de tot meşteşugul
ca să-i �ntineze scopul. El nu �ncetează prin urmare
să pună �n mişcare icoanele lucrurilor prin amintire şi
să răscolească toate patimile prin trup, ca să-l poată
�mpiedica din drumul său cel mai bun şi din călătoria
către Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28

�         C�nd diavolul cel preaviclean, făc�nd multe, nu

poate �mpiedica rugăciunea dreptului, o lasă pentru
puţină vreme mai domol şi pe urmă �l războieşte iarăşi
pe cel ce se roagă. Căci fie că-l aprinde pe acesta spre
m�nie şi aşa strică starea lui cea bună dob�ndită prin
rugăciune, fie că-l aţ�ţă la plăcere pătimaşă şi aşa �i
p�ngăreşte mintea. (Evagrie Ponticul)40

�         După ce te-ai rugat cum trebuie, aşteaptă cele ce

nu trebuie şi stai bărbăteşte păzind rodul tău. Căci spre
aceasta ai fost r�nduit dintru �nceput, ca să lucrezi şi
să păstrezi. Aşadar, după ce-ai lucrat, nu cumva să laşi
nepăzit ceea ce ai făcut. Iar de nu, n-ai folosit nimic
rug�ndu-te. (Evagrie Ponticul)40

�         Tot războiul ce se aprinde �ntre noi şi dracii

necuraţi nu se poartă pentru altceva dec�t pentru
rugăciunea duhovnicească. Căci lor le este foarte
potrivnică şi ur�tă, iar nouă foarte m�ntuitoare şi
plăcută. (Evagrie Ponticul)40

�         Ce vor dracii să lucreze �n noi? Lăcomia

p�ntecelui, curvia, iubirea de argint, m�nia, ţinerea minte
a răului şi celelalte patimi, ca �ngroş�ndu-se mintea
prin ele să nu se poată ruga cum trebuie. Căci
st�rnindu-se patimile părţii neraţionale nu o lasă să se
mişte cu bună judecată. (Evagrie Ponticul)27

�         Cultivăm virtuţile pentru raţiunile făpturilor şi pe

acestea le căutăm pentru Raţiunea care le-a dat fiinţă.
Iar aceasta obişnuieşte să se descopere �n starea de
rugăciune. (Evagrie Ponticul)40

�         Starea de rugăciune este o dispoziţie

nepătimaşă, c�ştigată prin deprindere, care răpeşte
mintea �nţeleaptă spre �nălţimea spirituală, prin
dragoste desăv�rşită. (Evagrie Ponticul)40

�         Cel ce a atins nepătimirea, �ncă nu se roagă cu

adevărat. Căci poate să urmărească niscai cugetări
simple şi să fie răpit de istoriile lor şi să fie departe de
Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40

�         C�nd mintea zăboveşte �n ideile simple ale

lucrurilor, �ncă nu a ajuns la locul rugăciunii. Căci poate
să se afle necontenit �n contemplaţia lucrurilor şi să
flecărească despre �nţelesurile lor, care, deşi sunt idei
simple, dar exprim�nd vederi de-ale lucrurilor, dau minţii
forma şi chipul lor şi o duc departe de Dumnezeu.
(Evagrie Ponticul)28 40

�         P�nă ce mintea nu s-a ridicat mai presus de

contemplarea firii trupeşti, �ncă n-a privit locul lui
Dumnezeu. Căci poate să se afle �n cunoştinţa celor
inteligibile şi să se facă felurită ca ele. (Evagrie
Ponticul)7

�         Dacă vrei să te rogi, ai trebuinţă de Dumnezeu,

care dă rugăciune celui ce se roagă. Prin urmare
cheamă-l pe El, zic�nd: �Sfinţească-se numele Tău, vie
�mpărăţia Ta�, adică Duhul Sf�nt şi Fiul Tău, Cel Unul
născut. Căci aşa ne-a �nvăţat, zic�nd: ��n Duh şi
�n Adevăr se cade să ne �nchinăm Tatălui�. (Evagrie
Ponticul)40

�         Cel ce se roagă �n Duh şi Adevăr, nu-L mai

preamăreşte pe Ziditor din făpturi, ci-L preamăreşte din
El �nsuşi. (Evagrie Ponticul)40

�         Dacă eşti teolog (dacă te ocupi cu contemplarea

lui Dumnezeu), roagă-te cu adevărat; şi dacă te rogi cu
adevărat, eşti teolog. (Evagrie Ponticul)40

�         C�nd mintea ta, cuprinsă de mult dor către

Dumnezeu, pleacă oarecum c�te puţin din trup şi se
depărtează de toate g�ndurile, care vin din simţire, din
amintire, sau din starea umorală, umpl�ndu-se de
evlavie şi de bucurie, atunci socoteşte că te-ai apropiat
de hotarele rugăciunii. (Evagrie Ponticul)40

�         Duhul Sf�nt, pătimind �mpreună cu noi de

slăbiciunea noastră, ne cercetează şi c�nd suntem
necuraţi. Şi dacă află numai că mintea noastră i se roagă
cu dragoste de adevăr, se sălăşluieşte �n ea şi alungă
toată ceata de g�nduri şi de �nţelesuri care o
�mprejmuiesc, �ndemn�nd-o spre dragostea
rugăciunii duhovniceşti. (Evagrie Ponticul)40
�         Ceilalţi strecoară �n minte g�nduri, sau
�nţelesuri, sau vederi prin schimbări �n starea trupului.
Iar Domnul lucrează dimpotrivă: cobor�ndu-se �n
mintea �nsăşi, aşează �n ea cunoştinţa celor ce le
vrea, şi prin minte linişteşte ne�nfr�narea trupului.
(Evagrie Ponticul)9 28

�         Rug�ndu-te, să nu dai vreun chip lui Dumnezeu

�n tine, nici să nu �ngădui minţii tale să se modelează
după vreo formă, ci apropie-te �n chip nematerial de Cel
nematerial şi vei �nţelege. (Evagrie Ponticul)40

�         Păzeşte-te de cursele celor potrivnici. Căci se

�nt�mplă că, �n vreme ce te rogi curat şi netulburat,
să ţi se �nfăţişeze deodată �nainte vreun chip străin şi
ciudat, ca să te ducă la părerea că Dumnezeu este acolo
şi să te �nduplece să crezi că dumnezeirea este
c�timea ce ţi s-a descoperit ţie deodată. Dar
dumnezeirea nu este c�time şi nu are chip. (Evagrie
Ponticul)9 27

�         C�nd pizmaşul diavol nu poate mişca memoria

�n vremea rugăciunii, atunci sileşte starea umorală a
trupului să aducă vreo nălucire ciudată �naintea minţii
şi să o facă pe aceasta să primească o anumită formă.
Iar mintea, av�nd obiceiul să petreacă �n cugetări,
uşor se �ncovoaie. Şi astfel cel ce sileşte spre
cunoştinţa nematerială şi fără formă e amăgit, apuc�nd
fum �n loc de lumină. (Evagrie Ponticul)27

�         Stai la straja ta, păzindu-ţi mintea de cugetări �n

vremea rugăciunii, pentru a-şi �ndeplini rugăciunea şi a
petrece �n liniştea ei. Fă aşa, pentru ca Cel ce
pătimeşte �mpreună cu cei neştiutori să te cerceteze şi
pe tine, şi atunci vei primi darul atotstrălucitor al
rugăciunii. (Evagrie Ponticul)28

�         Nu vei putea să te rogi cu curăţie p�nă ce vei fi

�mpletit cu lucruri materiale şi tulburat de griji
necontenite. Căci rugăciunea este legătura g�ndurilor.
(Evagrie Ponticul)28 40

�         Nu poate cel legat să alerge, nici mintea ce

slujeşte patimilor nu poate vedea locul rugăciunii
duhovniceşti. Căci este trasă şi purtată de g�ndul
pătimaş şi nu va avea o stare neclintită. (Evagrie
Ponticul)40

�         C�nd, �n sf�rşit, mintea se roagă cu curăţie şi

fără patimă, nu mai vin asupra ei dracii din partea
st�ngă, ci din cea dreaptă. Căci �i vorbesc de slava lui
Dumnezeu şi �i aduc �nainte vreo formă din cele
plăcute simţirii, �nc�t să-i pară că a ajuns desăv�rşit
la scopul rugăciunii. Iar aceasta a spus-o un bărbat
cunoscător că se �nfăptuieşte prin patima slavei
deşarte şi prin dracul care s-a atins de creier. (Evagrie
Ponticul)27

�         Socotesc că dracul, ating�ndu-se de creier,

schimbă lumina minţii, precum voieşte. �n felul acesta
este st�rnită patima slavei deşarte spre g�ndul de a
face mintea să se pronunţe cu uşurătate, prin păreri
proprii, despre cunoştinţa dumnezeiască fiinţială. Unul
ca acesta nefiind supărat de patimi trupeşti şi necurate,
ci �nfăţiş�ndu-se � zice-se � cu curăţie, socoteşte
că nu se mai petrece �n el nici o lucrare potrivnică. De
aceea socoteşte arătare dumnezeiască lucrarea
săv�rşită �n el de diavolul, care se foloseşte de multă
pătrundere şi, prin creier schimbă lumina �mpreunată
cu el şi �i dă, precum am spus, forma care vrea.
(Evagrie Ponticul)10 27

�         �ngerul lui Dumnezeu, arăt�ndu-se, opreşte, cu

cuv�ntul numai, lucrarea potrivnică din noi şi mişcă
lumina minţii la lucrare fără rătăcire. (Evagrie Ponticul)10

�         C�nd socoteşti că nu ai trebuinţă de lacrimi �n

rugăciunea ta pentru păcate, g�ndeşte-te c�t de mult
te-ai depărtat de Dumnezeu, av�nd datoria să fii
pururea �n El, şi vei lăcrima cu şi mai multă căldură.
Astfel, cunosc�nd măsurile tale, vei pl�nge cu
uşurinţă, dosădindu-te după Isaia: �Cum, necurat fiind
şi petrec�nd �n mijlocul unui astfel de popor, adică
�ntre potrivnici, �ndrăzneşti să te �nfăţişezi
�naintea Domnului Savaot?�32

�         De te rogi cu adevărat vei afla multă �ntărire şi

�ncredinţare şi �ngerii vor veni la tine ca şi la Daniil şi-
ţi vor lumina �nţelesurile celor ce ţi se �nt�mplă.
(Evagrie Ponticul)40

�         Cunoaşte că sfinţii �ngeri ne �ndeamnă la

rugăciune şi stau de faţă �mpreună cu noi, bucur�ndu-
se şi rug�ndu-se pentru noi. Dacă suntem prin urmare
cu nepăsare şi primim g�nduri potrivnice, �i amăr�m
foarte tare, dat fiind că ei se luptă at�ta pentru noi, iar
noi nu avem să ne rugăm lui Dumnezeu nici pentru noi
�nşine, ci dispreţuind slujba noastră şi, părăsind pe
Stăp�nul şi Dumnezeul acestora, petrecem cu necuraţii
draci. (Evagrie Ponticul)40

�         Psalmodierea potoleşte patimile şi face să se

liniştească ne�nfr�narea trupului. Iar rugăciunea face
mintea să-şi �mplinească propria lucrare. (Evagrie
Ponticul)40
�         Rugăciunea este lucrarea demnă de vrednicia
minţii, sau �ntrebuinţarea cea mai bună şi mai curată a
ei. (Evagrie Ponticul)40

�         Psalmodierea este un lucru al �nţelepciunii

variate; iar rugăciunea este �nceputul cunoştinţei
nemateriale şi simple. (Evagrie Ponticul)40

�         Cunoştinţa este tot ce poate fi mai bun, căci este

�mpreună lucrătoare a rugăciunii, trezind din somn
puterea de �nţelegere a minţii, pentru contemplarea
cunoştinţei dumnezeieşti. (Evagrie Ponticul)7

�         Chiar dacă ţi se pare că eşti cu Dumnezeu,

păzeşte-te de dracul curviei, căci este foarte �nşelător
şi c�t se poate de pizmaş şi vrea să fie mai iute şi mai
ager ca mişcarea şi trezirea minţii tale, ca să o desfacă
şi de Dumnezeu, c�nd �i stă �nainte cu evlavie şi
frică. (Evagrie Ponticul)4

�         Dacă te �ngrijeşti de rugăciune, pregăteşte-te

�mpotriva năvălirii dracilor şi rabdă cu bărbăţie
biciuirile lor. Căci vor veni asupra ta ca fiarele sălbatice
şi tot trupul ţi-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39 40

�         Pregăteşte-te ca un luptător �ncercat. De vei

vedea fără de veste vreo nălucire, nu te clinti. Chiar dacă
ai vedea sabie scoasă �mpotriva ta, sau lumină
năvălind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea
vreo formă ur�cioasă şi s�ngeroasă, să nu-ţi
slăbească sufletul. Ci stai drept, mărturisind mărturisirea
cea bună şi mai uşor vei privi la vrăjmaşii tăi. (Evagrie
Ponticul)6 8 39

�         Cel ce rabdă necazurile va ajunge şi la bucurii. Şi

cel ce stăruie �n cele neplăcute nu va fi lipsit nici de
cele plăcute. (Evagrie Ponticul)39

�         Cu dreptate este să nu-ţi răm�nă necunoscut

nici vicleşugul acesta, că pentru o vreme se despart
dracii �ntre ei �nşişi. Şi dacă vrei să ceri ajutor
�mpotriva unora, vin ceilalţi �n chipuri �ngereşti şi
alungă pe cei dint�i, ca tu să fii �nşelat de ei,
păr�ndu-ţi că sunt �ngeri. (Evagrie Ponticul)27

�         �ngrijeşte-te să agoniseşti multă cugetare

smerită şi bărbăţie, şi �răutatea lor nu se va atinge de
sufletul tău şi biciul nu se va apropia de cortul tău, că
�ngerilor Săi va porunci ca să te păzească pe tine�, iar
aceştia vor izgoni de la tine toată lucrarea potrivnică.
(Evagrie Ponticul)8 45

�         Cel ce are grijă de rugăciune curată, va pătimi de

la draci: ocări, loviri, strigăte şi vătămări. Dar nu va
cădea, nici nu-şi va părăsi g�ndul, zic�nd către
Dumnezeu: �Nu mă voi teme de rele, căci Tu cu mine
eşti� şi cele asemenea. �n vremea unor astfel de
ispite, foloseşte-te de rugăciunea scurtă şi stăruitoare.
(Evagrie Ponticul)39 40

�         De te vor ameninţa dracii, arăt�ndu-se deodată

din văzduh ca să te �nspăim�nte şi să-ţi răpească
mintea, să nu te �nfricoşezi de ei şi să nu ai nici o grijă
de ameninţarea lor, căci ei se tem de tine, �ncerc�nd
să vadă dacă le dai atenţie, sau �l dispreţuieşti cu
desăv�rşire. (Evagrie Ponticul)8

�         Dacă stai �n rugăciune �naintea lui Dumnezeu

Atotştiutorul, Făcătorul şi Proniatorul tuturor, de ce I te
�nfăţişezi at�t de lipsit de judecată, �nc�t �ţi uiţi de
frica Lui cea ne�ntrecută şi tremuri de nişte ţ�nţari şi
g�ndaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: �De Domnul
Dumnezeul tău să te temi�, şi iarăşi: �De El se
�nfricoşează şi tremură toate, de faţa puterii Lui� şi
cele următoare. (Evagrie Ponticul)8 40

�         Cel ce datorează zece mii de talanţi să te �nveţe

pe tine, că de nu vei ierta celui ce-ţi este dator, nu vei
dob�ndi nici tu iertare. �Căci l-a predat pe el, zice,
chinuitorilor�. (Evagrie Ponticul)3

�         Despre frate duhovnicesc am cetit că, rug�ndu-

se el, a venit o năp�rcă şi s-a lipit de piciorul lui. Dar el
nu a cobor�t m�inile, mai-nainte de ce nu şi-a
�mplinit rugăciunea obişnuită. Şi �ntru nimic nu s-a
vătămat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult dec�t pe
sine �nsuşi. (Evagrie Ponticul)6 8

�         Să ai �n rugăciunea ta ochi ne�mprăştiat şi,

lepăd�ndu-te de trupul şi sufletul tău, trăieşte prin
minte.2(Evagrie Ponticul)8 40

�         Altui iubitor de Dumnezeu, care-şi ocupa mintea

cu rugăciunea, umbl�nd prin pustie, i s-au arătat doi
�ngeri, călătorind �mpreună; dar el nu i-a băgat �n
seamă, ca să nu se păgubească de ceea ce-i mai bun.
Căci �şi amintea de cuv�ntul Apostolului, care zice:
�Nici �ncepătoriile, nici Puterile nu ne vor putea
despărţi de dragostea lui Hristos�. (Evagrie Ponticul)40

�         �nceputul rătăcirii minţii este slava deşartă. Căci

mintea fiind mişcată de aceasta, �ncearcă să
mărginească dumnezeirea �n chipuri şi �nfăţişări.
(Evagrie Ponticul)44

�         Rugăciune săv�rşeşte acela care totdeauna

primul g�nd al său ca rod al lui Dumnezeu.40
�         Ca monah ce doreşti să te rogi, fugi de orice
minciună şi orice jurăm�nt. Iar de nu, �n zadar �ţi iei
o �nfăţişare care nu ţi se potriveşte. (Evagrie
Ponticul)40

�         De vrei să te rogi �n duh, nimic să nu iei de la

trup şi nu vei avea nour care să-ţi facă umbră �n
vremea rugăciunii. (Evagrie Ponticul)40

�         �ncredinţează lui Dumnezeu trebuinţa trupului şi

vei �nţelege că o poţi �ncredinţa şi pe a duhului.
(Evagrie Ponticul)6

�         Nu căuta să alungi de la tine sărăcia şi

str�mtoarea, materiile rugăciunii ne�mpovărate.
(Evagrie Ponticul)40

�         Ia seama la g�nduri c�nd te rogi; dacă au

�ncetat cu uşurinţă, de unde vine aceasta? Ca să nu
cazi �n vreo cursă şi să te predai �nşelat. (Evagrie
Ponticul)9

�         Uneori dracii �ţi strecoară şi apoi te aţ�ţă ca să

te rogi, chipurile, �mpotriva lor, sau să le stai
�mpotrivă. Şi atunci se depărtează de bunăvoie, ca să
te �nşeli, �nchipuindu-ţi despre tine că ai �nceput să
birui g�ndurile şi să �nfricoşezi pe draci. (Evagrie
Ponticul)27

�         Dacă te rogi �mpotriva patimii, sau a dracului

care te supără, adu-ţi aminte de Cel ce zice: �Voi alunga
pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde şi nu mă voi �ntoarce
p�nă ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei şi nu vor putea
să stea; cădea-vor sub picioarele mele�, şi cele
următoare. Iar acestea le vei spune cu uşurinţă, dacă te
vei �narma cu smerită cugetare �mpotriva vrăjmaşilor.
(Evagrie Ponticul)40 45

�         Nu socoti că ai dob�ndit virtute, dacă n-ai luptat

mai �nainte p�nă la s�nge pentru ea. Căci trebuie să
te �mpotriveşti păcatului p�nă la moarte, lupt�ndu-te
cu el şi neslăbind, după dumnezeiescul Apostol. (Evagrie
Ponticul)38

�         Dacă vei folosi pe vreunul, vei fi ocăr�t de altul,

ca, simţindu-te nedreptăţit, să spui, sau să faci ceva ce
nu se cuvine şi �n felul acesta să risipeşti rău ceea ce
ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De aceea
trebuie să luăm aminte cu �nţelepciune. (Evagrie
Ponticul)10

�         Dracii cei vicleni aşteaptă noaptea ca să tulbure

pe �nvăţătorul duhovnicesc, prin ei �nşişi; iar ziua, �l
�nvăluiesc prin oameni �n str�mtorări, defăimări şi
primejdii. (Evagrie Ponticul)27

�         Nu te teme de nălbitori. Căci deşi lovesc

călc�nd şi uscă �ntinz�nd, prin acestea se fac
veşm�ntul strălucitor. (Evagrie Ponticul)39

�         Cel ce este stăp�nit de păcate şi de m�nii şi

�ndrăzneşte cu neruşinare să se �ntindă la cunoştinţa
lucrurilor mai dumnezeieşti, sau să se ridice chiar la
rugăciunea nematerială, să primească certarea
Apostolului, care-i arată că nu este fără primejdie pentru
el să se roage cu capul gol, neacoperit; �căci un
asemenea suflet, zice, trebuie să aibă pe cap stăp�nire,
pentru �ngerii care stau de faţă�, �nvelindu-se �n
cuvenita ruşine şi smerită cugetare. (Evagrie Ponticul)45

�         Precum vederea neacoperită şi tare a soarelui din

miezul zilei, c�nd luminează mai viu, nu foloseşte
ochiului bolnav, aşa nu foloseşte nici �ntipărirea
rugăciunii suprafireşti şi cu adevărat �nfricoşate, care
se face �n duh, minţii pătimaşe şi necurate. (Evagrie
Ponticul)40

�         Atenţia minţii căut�nd rugăciune va afla

rugăciune; căci rugăciunea �i urmează atenţiei mai
mult dec�t orice altceva. De aceea trebuie să ne
s�rguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28 40

�         Lauda rugăciunii nu stă simplu �n cantitatea, ci

�n calitatea ei. Aceasta o arată cei ce s-au suit la
templu precum şi cuv�ntul: �Iar voi, rug�ndu-vă, nu
bolborosiţi� şi următoarele. (Evagrie Ponticul)40