Calugarul de arhim Ioanichie Balan ,,Iubite frate muritor, De vei vedea un calator Cu hainele cernite, singurel Descult, flamand

Si insetat Te rog sa ai mila de el Ca poate-i un calugar! De intanlesti la vre-o rascruce Un om strain, ce-ar vrea s-apuce Departe, undeva in lume De-l vezi mereu Oftand din greu Sa nu-l intrebi atunci de nume, Ca poate-i un calugar! De vei vedea trecand prin sat Un om cu capul aplecat C-o traista goala in mana lui Te rog acum Sa-i iesi in drum Si un cuvant mai bun sa-i spui Ca poate-i un calugar! Sau cand e frig si ploua afara De vei vedea ca asteapta-n gara Un calator infrigurat Nu-l judeca Cu gura ta De ce e trist si-ngandurat Ca poate-i un calugar! De vei vedea in multe randuri Un om la munca stand pe ganduri Privind cu ochi-n departare, Mereu tacut Si abatut Nu-l intreba ce cata-n zare, Ca poate-i un calugar! Iubitul meu, nu te-ndoi, Ci, daca tu vei intalnii Un om in lume fara rost Ce plange-ades Neinteles. Sa stii iubitul meu c-a fost In viata lui calugar. C-acela care a trait Si-n manastire-a-mbatranit, Orice i-ai spune si i-ai da Sa nu socoti Ca o sa poti Sa-i schimbi cumva inima sa, Ca el e tot calugar! De-i vei canta de bucurie De asta el nu vrea sa stie De jale de ii vei canta, El tot mereu Oftand din greu Plangand incet va suspina Cu lacrimi de calugar! Deci nu cata sa-i mangai plansul, Ci roaga-te si tu cu dansul, Caci el de-atata pribegie, De toti uitat Si-ndepartat Va suspina dupa pustie Caci este tot calugar! Iar daca lumea-l va-nsela, Tu, frate, nu te bucura, Nici sa vorbesti de el oricui, Caci el oricand Mustrat de gand, Se va scula din calea lui Caci inca-i tot calugar! Iar daca va imbatrani Si-n lume frate, va muri, Sa-l pui atunci intr-un mormant, Si nimanui Sa nu mai spui Ca sub acest strain pamant Se afla un calugar!"