Viaţa Sfântului Mucenic Sozont

Maximian, ighemonul Ciliciei, când a intrat în cetatea Pompeiopol, f ăcându-se

praznic idolului de aur, a adus multe jertfe. Era acolo un tân ăr cu neam din Licaonia,
anume Sozont, creştin cu credinţă, cu deprinderi bune, plin de lucruri bune, pentru
că învăţa ziua şi noaptea legea Domnului. Acesta, păscând oile cele ne-
cuvântătoare, pe cele cuvântătoare le povăţuia la păşunea cea bun ă; pentru c ă unde
era el cu oile, acolo se adunau la dânsul şi ceilalţi păstori, copii şi b ărba ţi, şi îi înv ăţa
pe ei să cunoască pe unul Dumnezeu. Aşa, pe mul ţi a adus la Sfântul Botez, pentru
că darul Domnului nostru Iisus Hristos era întru dânsul.

Odată, păscând oile pe lângă un izvor unde se afla un stejar mare, a adormit cu
somn dulce şi a avut o vedenie dumnezeiască, care îl chema pe el la nevoin ţa
mucenicească, şi i s-a mai spus că acel loc are să fie multora de folos, pentru c ă se
va sfinţi cu darul cel ce se coboară de sus şi mul ţi vor afla mântuire printr-însul şi
vor preamări Sfânta Treime. Deci, sculându-se din somn bunul p ăstor, a încredin ţat
altora oile şi a lăsat în locul acela arcul său şi trei s ăge ţi spre pomenirea sa, iar el
singur a intrat în cetatea Pompeiopol şi a văzut păgân ătatea ce se înmul ţea şi
sfânta credinţă scăzând, şi l-a durut inima de aceasta. Intrând în capiştea idoleasc ă,
unde se găsea un idol de aur, a luat de la dânsul o mân ă şi, sf ărâmând-o, a împ ăr ţit-o
la săraci. Apoi fiind mare tulburare în cetate pentru mâna cea de aur care se luase
de la idol, mulţi erau cercetaţi şi chinuiţi. Dar Sfântul Sozont, nevrând ca altcineva
să pătimească pentru vina lui, a mers singur la ighemonul Maximian şi s-a dat pe
faţă. "Eu sunt - zise el - cel ce am luat mâna idolului vostru, pe care am zdrobit-o, iar
aurul l-am dat celor ce aveau trebuinţă".

Fiind cercetat pentru ce a îndrăznit a face un lucru ca acela şi a aduce necinstire

idolului lor, a răspuns : "Am făcut aceasta ca să vă încredin ţa ţi de puterea cea slab ă
a idolului vostru. Când am luat mâna de pe dânsul, el nu s-a împotrivit. S ă fi zis
ceva!? Nici că l-a durut şi nici nu a suspinat. Şi cum putea s ă se împotriveasc ă fiind
mut şi fără de suflet ? Că de ar fi fost Dumnezeu adevărat şi viu, mi s-ar fi împotrivit
şi nu s-ar fi lăsat să-i fac rău. Iar eu, cunoscându-l pe el c ă este idol, iar nu
Dumnezeu, i-am sfărâmat mina; ba încă era să-l zdrobesc cu totul, ca s ă nu v ă mai
închinaţi lucrului cel făcut de mâini omeneşti care, deşi are ochi, urechi, mâini şi
picioare, nici nu vede, nici n-aude, nici nu grăieşte, nici nu pip ăie, nici nu umbl ă şi
nici nu poate să-şi ajute lui ceva, când l-ar bate cineva sau l-ar preface în bucăţi".

Auzind aceasta, ighemonul a poruncit ca să-l lungeasc ă pe el f ăr ă mil ă. Deci, mai

întâi, l-au spânzurat şi cu drugi de fier peste coaste l-au strujit; apoi înc ăl ţându-l cu
încălţăminte de fier care avea piroane ascuţite pe dinăuntru, l-au pornit prin cetate,
iar sfântul preumblîndu-se astfel, slăvea pe Hristos Dumnezeu. Dup ă aceasta, iar ăşi
îl spânzurară pe lemn şi cu toiege de fier foarte tare îl bătură, cât nu numai trupul, ci
şi oasele i-au sfărâmat. În acele munci sfântul şi-a dat duhul în mâinile lui
Dumnezeu. Apoi, văzându-l pe el prigonitorii că murise, l-au luat de pe lemn, dup ă
porunca ighemonului şi au făcut foc mare ca să-i ardă trupul pentru a nu fi cinstit de
credincioşi. Şi când aruncară în foc trupul lui, cel mult p ătimitor, deodat ă se f ăcur ă
fulgere şi tunete groaznice şi a căzut ploaie mare cu grindin ă, încât îndat ă focul s-a
stins. Iar poporul ce se afla acolo s-a răspândit de fric ă şi a r ămas trupul sfântului
întreg. Şi, venind noaptea, credincioşii vroiau să ia sfintele lui moaşte, dar nu
puteau fiind întuneric mare. Şi mâhnindu-se ei foarte tare de aceasta, iat ă în miezul
nopţii, o lumină din cer a strălucit peste moaşte pe care, luându-le credincioşii, le-
au îngropat cu cinste. Iar de la mormântul lui multe minuni se făceau şi nu numai de
la mormânt, ci şi de la izvorul cel de sub stejar, unde sfântul, dormind, a avut
vedenia aceea. Asemenea felurite tămăduiri se dau bolnavilor, cu darul lui Hristos şi
cu rugăciunile sfântului pătimitor. Pentru aceea, mai pe urm ă s-a zidit acolo o
biserică în numele lui, spre lauda întru dânsa a unuia în Treime adevăratului
Dumnezeu, Căruia se cuvine slava în Veci. Amin.