†

† Preot Ioan Negruțiu †

Am rămas opt copii fără tată, fără mamă, eu eram cel mai mic, n-aveam mai
mult de doi sau trei ani. Am rămas în grija unor surori mai mari, una de 16, cealaltă de
14 ani, ca să ne îngrijească. Crescusem, aveam acuma vreo 5 sau 6 ani. Într-o bună zi,
a apărut în sat un cerșetor, un orb. Cerea lumii milă și până la urmă și adăpost că-l
apucase seara. Întindeam niște pănuși de porumb peste care puneam apoi două, trei
țoale, cu unele ne înveleam, pe altele ne culcam și l-am primit și pe el. S-a ridicat pe
la miezul nopții în genunchi și a început să se roage lui Dumnezeu pentru noi. Și se
ruga cu lacrimi. Noi îl ascultam și plângeam împreună cu el. Spre dimineață, s-a
sculat și a plecat, însă rugăciunea lui ne-a rămas în așa fel întipărită în inimi încât n-
am mai uitat-o niciodată. Au trecut anii copilăriei crude și a trebuit să mă duc la
școală. La școală nu puteam să mă duc că n-aveam nici cu ce să mă încalț, iar singura
mea haină era o cămașă de pânză, și iarna și vara, din pânză de cânepă pe care o
țeseau surorile. Nici în cap n-am avut niciodată pălărie. Și nici opincă în picioare.
Școala era la doi kilometri de sat și era imposibil să mă duc, cât aș fi fost de rezistent:
era distanța prea mare, doi kilometri. Sora mai mare, însă, care făcuse școala primară
și a făcut carte chiar bună, c-ar fi putut să meargă la o școală mai departe, dar din
pricina sărăciei nu s-a putut duce, mi-a spus: ”Uite, să nu rămâi chiar prost, o să te
învăț eu în fiecare seară când vin de la fabrică - lucra la o fabrică de cherestea la 12
kilometri de sat - când vin de acolo o să te învăț eu și să scrii și să citești. Și mi-a făcut
rost de acolo de un Abecedar și de o tăbliță și am început a scrie cu dânsa. M-am putut
duce abia la sfârșitul anului școlar. Când m-a văzut învățătoarea, m-a întrebat: ”Ce
mai cauți, că acuma anul și așa s-a sfârșit și nu putem să-ți dăm note de trecere ca să
iei clasa”. Eram cu tăblița și cu Abecedarul. ”Stai acolo”. M-a pus într-o bancă în
fundul clasei și a dat o temă. Când ma auzit că a dat tema, am scos tăblița și am
început a scrie: Ea s-a apropiat contrariată: ”Da' ce faci acolo?”... ”Scriu”. Când s-a
uitat, avea în față cel mai frumos scris caligrafic din câte avea în clasa ei. Tema era ca
elevii să scrie obiectele pe care le văd în clasă și nu observase încă nici unul dintre cei
care toată iarna și toată primăvara au fost în clasă că există și o stemă a României
deasupra catedrei. Am zărit-o și pe aia și atunci, impresionată și ea, m-a dus la soțul
ei, la director și a spus: ”Uite, ce facem cu copilul ăsta?”. Și au hotărât amândoi să-mi
facă, totuși, în ciuda absențelor, că n-am fost tot anul, un certificat de absolvire a
clasei întâi și m-a trimis la un orfelinat în Oradea și acolo mi-am continuat studiile
pentru școala primară. Și a ieșit bine. După aceea, m-a trimis orfelinatul din Oradea la
un Seminar tocmai în Nordul Basarabiei, în județul Hotin, Edineț îi spune. Și am făcut
patru ani acolo. După patru ani, m-au transferat la Galați. După ce mi-am terminat
Seminarul, am făcut facultatea la București, să fiu mai în inima țării și la cea mai bună
facultate pe care o aveam… Mi-a apărut în vis Domnul Iisus Hristos. Eu mă găseam
la poalele muntelui Golgota și aveam de gând să ajung sus, poate voi găsi crucea
Domnului. Urcând greu Golgota, când am ridicat capul deja ajunsesem fără să-mi dau
seama chiar în fața Crucii Domnului Hristos. Era singur pe cruce, m-a privit, m-au
trecut fiorii, și am întrebat: ”Doamne, ai rămas singur? Nici tâlharii nu mai sunt cu
Tine? Și ei Te-au părăsit. Poruncește-mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să
mă răstignesc și eu pe o cruce alături de Tine. Pe care vrei să mă așez? Pe cea din
dreapta sau pe cea din stânga?” Și Iisus mi-a răspuns: ”Nu mai are semnificația pe
care a avut-o oarecând crucea din dreapta sau crucea din stânga. De acum încolo,
oricine ajunge la Mine poate să stea pe orice cruce, și pe cea din dreapta și pe cea
din stânga.” Și am dat să mă apropii de cruci și i-am atins fluierele picioarelor cu
mâna. Erau reci ca gheața și un fior deosebit de puternic m-a pătruns și m-am trezit.