PROIECTUL CATEHETIC „HRISTOS ÎMPĂRTĂȘIT

COPIILOR” ÎN LEGISLAȚIA BISERICEASCĂ

Pr. drd. Sorin Lungoci

INTRODUCERE.
Acest proiect a fost iniţiat de WORDIRECT, o organizaţie creştină non-profit, dezvoltată de „Gospel
Light Worldwide” din S.U.A., cu scopul de a susţine activitatea de catehizare a copiilor prin punerea
la dispoziţia preoţilor şi a cateheţilor a unui set de instrumente catehetice pentru a transmite copiilor,
încă de la cele mai fragede vârste, învăţăturile biblice, ajutându-i astfel să atingă maturitatea întru
credinţă. El se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani şi are ca obiectiv, pe de o parte,
aducerea lor mai aproape de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Biserică, pe de altă parte, modelarea
sufletelor, după chipul lui Hristos.

Prin acest proiect se realizează aducerea Sfintei Scripturi, a Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa omului
la modul cel mai concret, pentru ca omul să înţeleagă că în Sfânta Scriptură se află izvorul tuturor
celorlalte învăţături. În cadrul parohiilor unde proiectul este deja implementat, copiii, tinerii devin
mult mai responsabili şi activi în biserică şi participă la foarte multe proiecte social-filantropice şi
pastorale în cadrul comunităţii din care fac parte.

Proiectul a fost iniţiat cu aproximativ 17 ani în urmă (1996) în America, apoi a fost exportat în
Europa. Spre deosebire de alte metodologii de studiu biblic, specifice, în general, lumii protestante,
acest proiect este, dintru început, ortodox şi a apărut ca reacţie împotriva lumii secularizate
americane. A fost iniţiat de Biserica Ortodoxă Rusă, care s-a confruntat în ultimii ani cu secularizarea
masivă şi, de aceea, a gândit un proiect pentru tineri, prin care să-i aducă mai aproape de Cuvântul lui
Dumnezeu şi în care să se prezinte mesajul şi Cuvântul lui Dumnezeu într-o formă atractivă, uşor de
înţeles şi de asimilat[1]. Programul catehetic s-a dezvoltat şi pentru că, în general, în Biserica
Ortodoxă lipsea cateheza biblică, fiind redusă în foarte multe situaţii la serviciul divin, fără a face
obiectul unui studiu separat, mai aprofundat, decât în puţine cazuri, unde vocaţia catehetică s-a
dovedit un dar exemplar. Această iniţiativă s-a concretizat prin editarea în limba engleză a mai
multor ghiduri catehetice, adresate copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani. În total vor fi editate
12 volume, fiecare volum fiind împărţit în două părţi (două cărţi distincte), a câte 18 lecţii fiecare[2].
Până în prezent, proiectul a fost lansat şi se află în plină desfăşurare în următoarele ţări: Albania,
Armenia, Bosnia, Georgia, Egipt, Liban, Federaţia Rusă, Bielorusia, Polonia şi România. Următoarea
ţară în care va fi lansat acest proiect este Grecia. În aceste ţări s-au tradus şi tipărit, cu adaptare la
specificul şi tradiţia fiecărei Biserici locale, ghidurile catehetice ortodoxe publicate în limba engleză,
avându-i ca autori pe Dr. Constance Tarasar, Pr. John Matusiak şi Valerie Zahirsky[3].
Se simţea nevoia şi în ţara noastră a unei cateheze mai specializate pentru că lumea în care trăim nu
este foarte diferită de cea a Occidentului, iar secularizarea se face simţită şi la noi, mai mult sau mai
puţin agresiv, în toate mediile, cu atât mai mult în rândul tinerilor care sunt cei mai expuşi, iar
capcanele imoralităţii întinse copiilor noştri devin tot mai numeroase. Tinerii cu vârste cuprinse între
6 şi 17 ani, cărora li se adresează acest program naţional, se află în perioada formării personalităţii lor
şi sunt cei mai vulnerabili în faţa unei lumi fără Dumnezeu. Astfel, se face simţită necesitatea
educaţiei religioase şi a catehizării lor în biserică. Deşi ora de religie a făcut paşi importanţi în
această direcţie, totuşi ea este supusă rigorilor şi limitelor strategiei şcolare şi spaţiului şcolar. Nu de
puţine ori, în cadrul ei, accentul cade pe caracterul informativ[4](asimilarea de cunoştinţe religioase),

1
în defavoarea celui formativ (ce vizează formarea de creştini practicanţi şi aspiranţi la împărăţia lui
Dumnezeu).
Nevoia acoperită de acest proiect provine, pe de o parte din necesitatea urgentă de a oferi copiilor
Cuvântul lui Dumnezeu într-o formă atractivă, care să le deschidă inimile spre un set de valori
autentice într-o lume seculară înţesată de pseudovalori, pe de altă parte din golul care s-a format în
societatea românească, după perioada comunistă. Importanţa proiectului rezidă în generaţia care
acum se formează şi devine responsabilă pentru viitorul ţării[5].
Legislaţie – hotărârile sfântului sinod al bisericii ortodoxe române.
În noul Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române,[6]catehizarea, ca un
mijloc educaţional-creştin de maximă importanţă şi ca o îndatorire pastorală majoră, este prevăzută
în mod expres. Astfel, la art. 50, lit. „a”, referitor la atribuţiile preotului paroh, citim: „Catehizează
copiii, tinerii şi adulţii, conform îndrumărilor Centrului eparhial”. Iar la art. 52, alin. „3” se
prevede: „Preoţii şi diaconii, personalul didactic din învăţământul teologic şi cel care predă religia,
studenţii în teologie, precum şi dascălii (cateheţii) care au absolvit Şcoala de cântăreţi bisericeşti au
îndatorirea pastorală şi misionară de a face catehizare în parohiile la care slujesc sau în care
locuiesc, în acord cu preotul paroh, conform normelor stabilite de către Sfântul Sinod şi centrele
eparhiale”.
Pornind de la acest cadru legal, în Patriarhia Română dezvoltarea unui program catehetic (numit
ulterior „Hristos împărtăşit copiilor”) a apărut de mai multe ori pe masa Sfântului Sinod. În acest
sens, vom avea în vedere hotărârile Sfântului Sinod: 4682/2000, 4508/2005, 1924/2008 şi 5180/2008.

1. Hotărârea 4682/2000[7] a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adoptată în şedinţa Sa

din 12-13 septembrie 2000, când s-a luat în discuţie referatul Sectorului Învăţământ privind
elaborarea de către P.C. Pr. Prof. Vasile Mihoc a unui Manual de cateheză ortodoxă pentru copii de
11-12 ani (preadolescenţi) şi a Învăţătorului Ortodox, precum şi posibila lor folosire ca manuale
alternative de Religie pentru clasa a V-a. Cele două lucrări s-au evidenţiat prin atractivitate din punct
de vedere al conţinutului, având un bun nivel de sistematizare a informaţiei şi o formă de prezentare
grafică de calitate, fără însă a respecta programa la disciplina Religie din acea vreme.
În urma discuţiilor în plen şi la propunerea Comisiei Învăţământului pentru pregătirea personalului
bisericesc, Sfântul Sinod a aprobat cele două lucrări ca material bibliografic suplimentar (o
alternativă a manualelor de religie).

Această hotărâre a Sfântului Sinod avea să se concretizeze prin tipărirea, în anul 2001, la editura
„Oastea Domnului” din Sibiu, a Manualului de cateheză ortodoxă pentru copiii de 11-12 ani
(preadolescenţi) şi a Învăţătorului Ortodox.
Manualul de cateheză, având tema centrală „Cu noi este Dumnezeu”, este o prelucrare după
manualul realizat în limba engleză de Prof. Constance Tarasar pentru copiii ortodocşi din America.
Traducerea după versiunea originală, apărută la editura „Gospel Light” – USA, şi contextualizarea la
specificul şi la tradiţia Bisericii noastre s-au realizat prin strădania părintelui profesor universitar dr.
Vasile Mihoc, care a coordonat echipa compusă din: Asist. dr. Daniel Mihoc de la Facultatea de
Teologie Ortodoxă din Sibiu, prof. Daniela Blaga, prof. Ana-Maria Ilieş şi Costică Balan
(responsabil cu îngrijirea ediţiei, machetarea, corectura şi viziunea grafică a manualului). De
asemenea, de menţionat este şi faptul că prelucrarea şi editarea în limba română a manualului de
cateheză s-a realizat cu sprijinul organizaţiei World Vision România, cea care avea să devină ulterior
un partener oficial şi constant al Biserici Ortodoxe Române pentru implementarea viitoarelor proiecte
catehetice iniţiate de Patriarhia Română.

2
Manualul de cateheză cuprinde 36 de lecţii (cateheze), fiind împărţit în două părţi distincte (două
cărţi). Prima parte, intitulată “Iisus Hristos, Mesia cel făgăduit”, cuprinde primele 18 lecţii, iar
partea a doua, intitulată “Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu”, cuprinde următoarele 18
lecţii. Manualul oferă elevilor preadolescenţi posibilitatea de a studia Biblia, atât Vechiul cât şi Noul
Testament, sub mai multe aspecte. Fiecare lecţie conţine istorisiri din Biblie, exerciţii, activităţi,
scurte pasaje de lectură şi poezii. Acestea au menirea de a arăta cum este utilizată Biblia în
rugăciunile, imnele şi în celelalte elemente care formează cultul ortodox.
Temele incluse în acest manual de cateheză sunt: „Ţara Bibliei”, „Mărturia Bibliei”, „Poporul lui
Israel”, „Judecătorii şi regii poporului lui Dumnezeu”, „Proorocii mântuirii”, „Ioan
Înaintemergătorul”, „Fecioara Maria se supune voii lui Dumnezeu”, „Mântuitorul făgăduit Se
naşte!”, „Mântuitorul făgăduit creşte”, „Ioan botează şi predică”, „Botezul lui Iisus”, „Iisus Se
pregăteşte pentru misiunea Sa”, „Chemarea ucenicilor”, „Iisus învaţă şi vindecă”, „Împărăţia lui
Dumnezeu este aproape”, „Parabolele împărăţiei”, „Semne ale Împărăţiei lui Dumnezeu”,
„Trimiterea ucenicilor”, „Cine zic oamenii că sunt Eu?”, „Mântuitorul Îşi descoperă Slava Sa”,
„Păcatul şi iertarea”, „Întoarcerea la Dumnezeu”, „Învierea şi Viaţa”, „Cu şase zile înainte de Paşti”,
„Osana, Împăratul lui Israel”, „Semne ale sfârşitului veacurilor”, “Venirea Mirelui”, “Cina cea de
Taină”, “A sosit ceasul!”, “De la moarte la Viaţă”, “Vederea şi credinţa”, “O reîntâlnire lângă mare”,
“Născut din apă şi din Duh”, “Iisus se întoarce la Tatăl”, “O alegere importantă” şi “Pogorârea
Duhului Sfânt”.

Manualul de cateheză este prevăzut ca un instrument auxiliar pentru profesorii şi preoţii care predau
religia în şcoală, de aceea, el este fidel principiilor de bază ale educaţiei religioase şi educaţiei în
general. În acest sens, structura fiecărei lecţii propuse cuprinde următoarele componente de bază[8]:
La început, o activitate cu rol explicativ prin care elevii vor fi ajutaţi să folosească şi să înţeleagă o
anumită parte din Biblie;

Istorisirea biblică – relatarea biblică sau o privire de ansamblu asupra unor persoane sau evenimente
din Biblie;

Activităţi şi exerciţii prin care se leagă lecţia scripturistică de cultul ortodox şi, aplicativ, de
experienţa de viaţă axată pe tema în discuţie;

Trăirea credinţei noastre – are caracter aplicativ. Este secţiunea din lecţie ce cuprinde tema pentru
acasă. În dialog cu ceilalţi membri ai familiei, copilul descoperă ceva, reflectând asupra unei
experienţe de viaţă care se află în strânsă legătură cu tema predată;

Poeziile[9] – cultivă sensibilitatea, latura afectiv-religioasă pe calea frumosului artistic, contribuind

la formarea receptivităţii religioase a elevilor.
Un instrument auxiliar, deosebit de util în sprijinirea profesorilor şi preoţilor care predau religia în
şcoală este Învăţătorul ortodox. Acesta conţine sugestii pentru pregătirea, organizarea şi desfăşurarea
fiecărei etape a lecţiei în parte, avându-se în vedere: tema lecţiei, obiectivele predării/învăţării,
metode adecvate, introducerea şi utilizarea materialului biblic, liturgic, doctrinal şi spiritual în
demersul educaţional. Totodată, include şi un fragment biblic, cel puţin o activitate (exerciţiu,
aplicaţie, întrebări) referitoare la textul biblic relatat, materiale folositoare la sărbătorile şi praznicele
anului bisericesc, vieţile sfinţilor, descrieri ale icoanelor, poezii şi ilustraţii. Sugestiile prezentate aici
sunt generale, flexibile, lăsând loc pentru prezentarea lecţiei în stil propriu[10].

3
E adevărat că acest manual de cateheză avea să fie utilizat, cu precădere, ca instrument de catehizare
în cadrul „Oastei Domnului”, şi, pe alocuri, ca material suplimentar pentru ora de religie, o
alternativă a manualului de religie pentru clasa a V-a. Însă, meritul incontestabil al părintelui
profesor Vasile Mihoc ca, de altfel, şi al întregii echipei care a prelucrat manualului, a fost acela de a
face cunoscut curriculum biblic iniţiat de organizaţia World Vision prin editura „Gospel Light
Worldwide” din S.U.A, ca mijloc de catehizare. Totodată, evenimentul marchează începutul unei
colaborări cu organizaţia World Vision România, ce se va extinde după 2005. Astfel, prin această
hotărâre a Sfântului Sinod, se deschide calea spre noi iniţiative ce aveau să promoveze nevoia unui
program catehetic coerent, ca activitate permanentă în parohii, de catehizare a copiilor şi a tinerilor.
Acest fapt avea să prindă contur în 2005.

2. Hotărârea 4508/2005[11] a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adoptată în şedinţa Sa

din 17-18 ianuarie 2006, a luat în discuţie adresa Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei nr.
9320/16.11.2005, cu privire la editarea unui ghid catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”. În cadrul
şedinţei s-a evidenţiat că un astfel de ghid, care se constituie într-un instrument de lucru, va fi de
mare folos preoţilor la parohii, în lucrarea lor pastoral-misionară şi, mai ales, catehetică. În urma
discuţiilor în plen şi la propunerea Comisiei Teologice şi Liturgice, Sfântul Sinod aprobă editarea
ghidului catehetic „Hristos împărtăşit copiilor” la editura Golia din Iaşi, în vederea distribuirii lui în
rândul parohiilor din cadrul Patriarhiei Române. Demn de menţionat este şi faptul că Preafericitul
Părinte Patriarh Teoctist a dispus prezentarea acestui proiect, spre analiză şi aprobare, la proxima
şedinţă a Sfântului Sinod, pentru ca toate parohiile din cuprinsul Patriarhiei Române să se bucure de
roadele acestei iniţiative. Mai mult, Preafericirea Sa a binecuvântat lucrarea cu un Cuvânt înainte, din
conţinutul căruia ne-a atras atenţia fragmentul: “… orice iniţiativă creştină în sprijinul înzestrării
sufleteşti a copiilor este cât se poate de binevenită. Ghidul catehetic de faţă, publicat sub titlul
generic, atât de frumos, „Hristos împărtăşit copiilor”, se adaugă mijloacelor care pot ajuta efectiv
efortul preoţilor pe linia instruirii religioase a copiilor …”[12].
Prin această hotărâre a Sfântului Sinod, la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei
şi Bucovinei, începe derularea celui mai amplu program de catehizare, de după 1989, intitulat
“Hristos împărtăşit copiilor”. Acesta a fost momentul oficial de începere a colaborării dintre
Fundaţiei World Vision România şi Patriarhia Română. În baza parteneriatului, World Vision
România a susţinut financiar organizarea sesiunilor de formare în vederea perfecţionării catehetice a
preoţilor pentru implementarea programului “Hristos împărtăşit copiilor” şi, în mod deosebit,
editarea şi tipărirea în limba română a unui set de ghiduri catehetice cu acelaşi nume[13].
Două dintre obiectivele majore ale proiectului urmăresc editarea şi publicarea unor Ghiduri
catehetice pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 – 17 ani, însoţite de Ghidurile catehetului, care să
fie apoi distribuite şi puse în aplicare la nivelul fiecărei parohii din B.O.R., precum şi pregătirea
preoţilor şi profesorilor/cateheţilor pentru folosirea eficientă a ghidurilor în vederea valorificării
proiectului. În total, vor fi editate 12 volume, fiecare volum fiind împărţit în două părţi (două cărţi
distincte) a câte 18 lecţii fiecare.

Ghidurile catehetice sunt concepute într-un limbaj aflat în concordanţă cu nivelul de înţelegere al
fiecărei vârste, de la 6 la 17 ani. Metoda folosită are trei componente: descoperirea, interacţiunea şi
aplicaţia. Ghidurile catehetice nu se substituie manualelor de religie folosite în şcoli, nu le înlocuiesc,
ci reprezintă instrumente complementare de lucru de care preoţii şi cateheţii au nevoie pentru a
transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, învăţăturile biblice şi a-i ajuta astfel să atingă
maturitatea întru credinţă. Sunt concepute astfel încât să asigure interactivitatea în cadrul lecţiilor de
cateheză şi implicarea directă a copiilor în procesul de învăţare. Predarea este centrată pe copil.

4
Lecţiile aduc Cuvântul lui Dumnezeu la nivel personal, asociindu-l întotdeauna cu experienţele de
viaţă personale ale copilului, extinzându-l şi la nivelul familiei.

Cateheza, având ca suport ghidurile catehetice, se desfăşoară (de preferat) în biserică[14], pentru a
spori şansele fiecărui copil de a deveni un creştin practicant.
Noutatea pe care o aduc aceste ghiduri catehetice propuse de Wordirect o reprezintă metoda modernă
de predare a unor cunoştinţe religioase (biblice, liturgice, istorice, aghiografice, iconografice),
precum şi accentul pe însuşirea şi aplicarea în viaţa de zi cu zi a acestor cunoştinţe. Fiecare lecţie
are, la sfârşit, o serie de îndrumări practice, strâns legate de conţinutul respectivei lecţii, reunite sub
titlul “Acasă şi în familie”[15]. Catehizarea efectuată după metoda propusă în ghidurile „Hristos
împărtăşit copiilor” creează o adevărată emulaţie religioasă în sânul familiei, copilul fiind în
permanenţă îndemnat să discute cu ceilalţi membri ai familiei, să rezolve sarcinile propuse pentru
acasă şi să aplice, în viaţa de zi cu zi, cunoştinţele dobândite prin cateheză.
În spaţiul ortodox român, această iniţiativă s-a materializat prin tipărirea Ghidului de cateheză pentru
parohii şi a Îndrumarului pentru catehet pentru categoria 9-10 ani[16], având tema „Viaţa noastră cu
Dumnezeu”, şi pentru categoria 11-12 ani[17], cu tema „Cu noi este Dumnezeu”.
În volumul „Viaţa noastră cu Dumnezeu”[18], ce se adresează copiilor cu vârsta cuprinsă între 9 şi
10 ani[19], sunt propuse, pentru a fi tratate, 36 de teme. Prima parte (18 teme) tratează evenimente
petrecute în Vechiul Testament, iar a doua parte cele din Noul Testament. Aceste teme sunt:
„Dumnezeu creează lumea”, „Dumnezeu l-a creat pe om”, „Adam şi Eva calcă porunca lui
Dumnezeu”, „Ascultarea lui Noe”, „Credinţa lui Avraam”, „Dumnezeu îşi ţine cuvântul dat”, „O
mireasă pentru Isaac”, „Un târg necinstit”, „Visul lui Iacob”, „Împăcarea fraţilor”, „Dumnezeu îl
păzeşte pe Iosif”, „Iosif îşi ajută familia”, „Dumnezeu îl cheamă pe Moise”, „Dumnezeu eliberează
poporul Israel”, „Dumnezeu călăuzeşte pe poporul Său”, „Cele 10 porunci şi slujirea lui Dumnezeu”,
„Naşterea Domnului”, „Botezul lui Iisus”, „Hristos Îşi alege ucenici”, „Oamenii vor să-L vadă pe
Hristos”, „O rugăciune smerită”, „Întoarcerea fiului risipitor”, „Samarineanul milostiv”, „Hristos ne
învaţă să ne rugăm”, „Cine este cel mai mare?”, „Hristos ne învaţă iubirea”, „Lucrătorii cei răi”,
„Femeile mironosiţe”, „Intrarea Domnului în Ierusalim”, „Hristos a murit pe cruce”, „Hristos a
Înviat!”, „Oameni pe care faptele i-au arătat prieteni ai lui Hristos”, „Iisus Hristos, Dătătorul de viaţă
nouă”, „Hristos a venit pentru toţi oamenii”, „Hristos S-a înălţat la cer” şi „Pogorârea Duhului
Sfânt”.
Temele propuse copiilor cu vârsta între 11 şi 12 ani[20] sunt cuprinse în volumul intitulat „Cu noi
este Dumnezeu”[21]. Iată care sunt acestea: „Ţara Bibliei”, „Consemnarea Bibliei”, „Poporul lui
Israel”, „Judecătorii şi regii poporului lui Dumnezeu”, „Proorocii mântuirii”, „Ioan
Înaintemergătorul”, „Fecioara Maria se supune voii lui Dumnezeu”, „Mântuitorul Se naşte!”,
„Mântuitorul făgăduit creşte”, „Ioan botează şi predică”, „Botezul lui Iisus”, „Iisus Se pregăteşte
pentru misiunea Sa”, „Chemarea ucenicilor”, „Iisus învaţă şi vindecă”, „Împărăţia lui Dumnezeu este
aproape”, „Parabolele împărăţiei”, „Semne ale Împărăţiei lui Dumnezeu”, „Trimiterea ucenicilor”,
„Cine zic oamenii că sunt Eu?”, „Mântuitorul ne arată slava lui Dumnezeu”, „Păcat şi iertare”,
„Întoarcerea la Dumnezeu”, „Învierea şi Viaţa”, „Şase zile până la Paşti”, „Osana Fiul lui David!”,
„Semne ale sfârşitului”, “Venirea Mirelui”, “Cina cea de Taină”, “A venit ceasul!”, “De la moarte la
Viaţă”, “Văzând şi crezând”, “O întâlnire la malul mării”, “Născut din apă şi din Duh”, “Iisus se
întoarce la Tatăl”, “O alegere importantă” şi “Pogorârea Duhului Sfânt”. După cum se poate observa,
toate aceste teme se regăsesc în Manualul de catehezătipărit în anul 2001, la Editura “Oastea
Domnului” din Sibiu.
Şi aceste ghiduri catehetice sunt fidele principiilor de bază ale educaţiei religioase şi educaţiei în
general. De aceea, fiecare lecţie respectă următoarea structură[22]:

5
La început, o activitate prin care elevii vor fi ajutaţi să descopere ceva, reflectând asupra unei
experienţe de viaţă care se află în strânsă legătură cu tema scripturisitică predată;

Lecţia scripturistică cu activităţi de revizuire şi fixare a cunoştinţelor;

Activităţi sau secţiuni prin care se leagă lecţia scripturistică de tradiţia fiecărei comunităţi de credinţă
şi, aplicativ, de experienţa de viaţă axată pe tema în discuţie;

Un verset biblic de memorat;

Colţul casei şi familiei.

Alături de ghidurile pentru parohii, un sprijin util în susţinerea preoţilor cateheţi este Îndrumarul
pentru catehet. Acesta conţine sugestii pentru introducerea şi utilizarea materialului biblic, liturgic,
doctrinal şi spiritual în demersul educaţional. Totodată, include şi un rezumat al textului biblic, cel
puţin o activitate referitoare la textul biblic relatat, materiale folositoare la sărbătorile şi praznicele
anului bisericesc, vieţile sfinţilor, descrieri ale icoanelor, alte activităţi şi ilustraţii. Sugestiile
prezentate aici sunt generale, flexibile, lăsând loc pentru prezentarea lecţiei în stil propriu. La unele
lecţii se poate începe cu textul biblic, urmând a se discuta despre sărbătorile din acea perioadă
liturgică sau a se efectua unele exerciţii practice prevăzute în ghidul elevilor. În săptămâna
premergătoare unui praznic mare se poate vorbi mai întâi despre sărbătoare şi apoi se poate trece la
textul biblic, care s-ar putea să nu aibă legătură cu sărbătoarea respectivă[23].
Alături de ghidurile menţionate, pentru pregătirea şi susţinerea eficientă a unei cateheze,
preotul/catehetul mai are nevoie de o serie de alte materiale didactice,desigur, ţinându-se cont de
posibilităţile reale financiare ale parohiei, cum ar fi: Sfânta Scriptură, Mica Biblie, Biblia pentru
copii, cărţi de rugăciune, Vieţile Sfinţilor, Manualul de Liturgică Generală şi Specială, diverse cărţi
cu povestiri religioase, icoane, vederi, imagini, materiale şi rechizite pentru a realiza activităţi
practice (de ex. diferite tipuri de hârtie, foarfece, lipici, creioane colorate, pixuri, caiete, mape,
markere, ecusoane, foi flipchart, agrafe, capse, capsator, plicuri, perforator, scocth etc.), calculator,
videoproiector, ecran, CD, DVD, scaune, mese etc.
După aprobarea Sfântului Sinod, echipa de implementare a programului, condusă de părintele
Constantin Naclad, avea să stabilească planul de activitate pentru următoarea perioadă de timp.
Astfel, demersurile s-au concretizat prin tipărirea primului set de ghiduri catehetice (pentru vârsta 9 -
10 ani), organizarea conferinţelor de lansare şi mediatizare a programului catehetic în mai multe
eparhii din ţară, precum şi desfăşurarea sesiunilor de formare a preoţilor şi profesorilor de religie în
vederea utilizării ghidurilor catehetice.

În perioada 2006-2007[24], proiectul a fost lansat şi implementat în numeroase eparhii din ţară, prin
intermediul sesiunilor de formare (23), conferinţelor de presă şi lansărilor la sediul Arhiepiscopiilor
din cuprinsul Patriarhiei Române (7), conferinţelor cu profesorii de catehetică de la nivel universitar
(2), conferinţelor preoţeşti anuale (5) sau altor evenimente organizate prin proiect. Astfel, proiectul
avea să fie cunoscut şi implementat la nivelul parohiei în: Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
(Arhiepiscopia Iaşilor, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Episcopia Romanului şi Episcopia
Huşilor), Mitropolia Munteniei şi Dobrogei (Arhiepiscopia Bucureştilor, Arhiepiscopia Tomisului şi
în Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor), Mitropolia Olteniei (Arhiepiscopia Craiovei şi Episcopia

6
Râmnicului), Mitropolia Banatului (Arhiepiscopia Timişoarei), Mitropolia Ardealului (Arhiepiscopia
Sibiului), Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (Arhiepiscopia Alba Iuliei).
Toate aceste demersuri reprezentau paşi importanţi făcuţi pe calea implementării proiectului, dar nu
suficienţi. Erau încă multe eparhii (16) care nu beneficiaseră de prezentarea şi lansarea proiectului.
Chiar şi acolo unde preoţii au participat la sesiunea de formare, implementarea proiectului intâmpina
dificultăţi. Iniţiativa de revigorare a catehezei parohiale avea nevoie încă de susţinere, atât centrală
cât şi locală, prin organizarea unei structuri catehetice la nivel de Patriarhie, eparhie şi protopopiat.
Următoarele două hotărâri ale Sfântului Sinod aveau să se contretizeze în acest sens.

3. Hotărârea 1924/2008[25] a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luată în şedinţa Sa din
8-10 iulie 2008, ca urmare a dezbaterii referatului Sectorului Teologic-educaţional nr. 1924/2008, cu
privire la înfiinţarea în cadrul Sectorului Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, a unui Birou de
catehizare a tineretului, în vederea dezvoltării proiectului “Hristos împărtăşit copiilor”. Se aminteşte
că tipărirea ghidurilor “Hristos împărtăşit copiilor” a primit aprobarea Sfântului Sinod, prin hotărârea
nr. 4508/2005, la iniţiativa Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în colaborare cu Organizaţia World
Vision, şi se adresează tinerilor între 6 şi 17 ani, bazându-se pe metode interactive de predare, în
concordanţă cu exigenţele psihopedagogice contemporane.
Având în vedere necesitatea reorganizării şi dezvoltării catehezei parohiale, precum şi rezultatele
înregistrate până în prezent în cadrul proiectului, în urma discuţiilor din plen şi la propunerea
Comisiei teologice, liturgice şi didactice, Sfântul Sinod aprobă înfiinţarea, în cadrul Sectorului
Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, a unui Birou de catehizare a tineretului[26], în vederea
dezvoltării proiectului „Hristos împărtăşit copiilor”, având ca suport de curs, pentru catehizarea
tinerilor din parohie, curriculum-ul biblic “Hristos împărtăşit copiilor”. Tot atunci, s-a aprobat
înfiinţarea la nivelul fiecărei eparhii din ţară şi din străinătate a unui birou de catehizare a tineretului,
coordonat de un inspector, responsabil cu reorganizarea catehezei parohiale. Totodată, se recomandă
intensificarea activităţii catehetice în parohiile din ţară şi din străinătate, ca necesitate permanentă în
misiunea preoţească, şi se precizează că activitatea catehetică va constitui unul dintre criteriile de
promovare a personalului clerical.
În completarea acestei hotărâri, în acelaşi an, apare Hotărârea 5180 a Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române.

4. Hotărârea 5180/2008[27] a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, adoptată în şedinţa Sa

din 29 octombrie 2008, când s-a luat în dezbatere referatul Sectorului Teologic-educaţional nr.
5180/2008, cu privire la lucrările Seminarului Naţional cu tema: “Programul catehetic Hristos
împărtăşit copiilor”, desfăşurat în perioada 27-28 august 2008, la Bucureşti. La acest seminar au
participat reprezentanţi din fiecare eparhie. Propunerile au fost elaborate de către toţi cei participanţi,
ulterior au fost comunicate centrelor eparhiale şi însuşite prin aplicarea lor, conform graficului
stabilit.
Astfel, în urma discuţiilor din plen, pe baza hotărârii 1924/2008 a Sfântului Sinod, a constatărilor din
teritoriu şi la propunerea Comisiei teologice, liturgice şi didactice, Sfântul Sinod a aprobat
propunerile de la acest seminar, propuneri care detaliază proiectul. Acestea sunt următoarele:

Biroul de catehizare trebuie să aibă o structură distinctă în cadrul unui sector al Centrului eparhial,
cum ar fi cel cultural, pentru învăţământ sau misionar, după specificul fiecărei eparhii;

Trebuie elaborată o fişă a postului[28], care să cuprindă obiectivele acestei funcţii;

Denumirea funcţiei să fie cea de inspector pentru catehizarea parohială;

7
Biroul să poarte denumirea comună de Birou eparhial pentru catehizarea tineretului.
Referitor la întocmirea unui calendar de activităţi s-au stabilit următoarele:

Organizarea Biroului pentru catehizarea tineretului în fiecare eparhie şi numirea unui inspector
pentru catehizarea parohială până la 15 septembrie 2008;

Numirea responsabililor pentru cateheza parohială la nivelul fiecărui protopopiat, conform Hotărârii
Sfântului Sinod nr. 1924/2008, până la data de 1 octombrie 2008;

Se recomandă ca la temele conferinţelor preoţeşti din această toamnă să fie adăugată şi

tema “Proiectul Hristos împărtăşit copiilor”;
Până la data de 1 decembrie 2008 să se stabilească, la nivelul fiecărei parohii, grupele de copii care
vor participa la orele de cateheză;

Întocmirea, până la data de 30 ianuarie 2009, a unui calendar de distribuţie a ghidurilor catehetice.

Cu privire la modul de coordonare, monitorizare şi verificare s-au propus următoarele:

Organizarea de activităţi în teritoriu, de două ori pe lună, pentru inspectorul de catehizare parohială;

Dezvoltarea relaţiilor directe cu cei care aplică proiectul în teritoriu;

Întocmirea rapoartelor pentru activitatea catehetică după un format standard, care să reflecte
specificul acestei activităţi;

Întocmirea, la biroul de catehizare, a unei baze de date, care mai târziu să poată fi verificată în
teritoriu;

Întocmirea de către preotul paroh a unui jurnal pastoral catehetic[29] sau a unui caiet de evidenţă
catehetică;
Stabilirea unor indicatori prin care să se poată cuantifica activitatea catehetică din parohii, cum ar fi:
diminuarea influenţei sectare, înmulţirea numărului de proiecte, întocmirea unor fişe de evaluare a
activităţii catehetice, a unui ghid de evaluare pentru copii, părinţi, preoţi etc;

Dezvoltarea unor relaţii de colaborare între Biroul de catehizare şi inspectoratele şcolare;

Profesorilor de Religie care se implică în activităţile proiectului „Hristos împărtăşit copiilor” să li se

acorde punctajul necesar pentru promovare (acordare salariu de merit, gradaţie, înscriere la grade
didactice conform metodologiei aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului);

Includerea în procesul verbal anual de inspecţie a protopopului şi a activităţii catehetice;

8
Stabilirea unei zile pe săptămână pentru susţinerea catehezei;

Susţinerea la Centrele eparhiale a unor conferinţe sau întâlniri cu cei care aplică proiectul „Hristos
împărtăşit copiilor”.

Având în vedere rolul fundamental pe care îl are cateheza în viaţa Bisericii, Sfântul Sinod, odată cu
aprobarea propunerilor formulate la Seminarul Naţional de la Bucureşti, dispune ca fiecare eparhie să
raporteze modul de implementare a programului catehetic până la data de 1 februarie 2009.

Prin urmare, proiectul „Hristos împărtăşit copiilor“, a devenit proiect oficial al Bisericii Ortodoxe
Române din luna iulie a anului 2008 şi, mai apoi, prin a doua hotărâre a Sfântului Sinod, din luna
octombrie a devenit obiectul de activitate al Biroului eparhial pentru catehizare parohială,
instituindu-se, astfel, o întreagă structură catehetică în Biserica noastră. Doar la un an distanţă de la
aprobarea acestor hotărâri[30], această structură era formată din 226 de persoane, fiind deja numiţi
28 de inspectori eparhiali şi 198 de responsabili la nivel de protopopiat sau la nivel de cerc misionar.

Concluzii
Cu toate acestea, ştim că sunt şi greutăţi în aplicarea proiectului şi suntem convinşi şi de limitele
acestui proiect. Mai sunt mulţi paşi de parcurs pentru ca roadele proiectului să fie în totalitate
mulţumitoare. Însă, credem că familia „Hristos împărtăşit copiilor”, care s-a format prin acest cadru
legal şi s-a consolidat prin cele cinci întâlniri ale Congresului Naţional, dar mai ales prin
implementarea proiectului „Alege Şcoala!”, are prospeţimea de intensificare şi revigorare a
activităţilor catehetice, ca o necesitate permanentă în misiunea preoţească, astfel încât, proiectul să
rodească în cât mai multe parohii.

La al IV-lea Congres „Hristos împărtăşit copiilor”, Preafericitul Părinte Daniel, în mesajul adrest
participanţilor, evidenţia că acest proiect arată preocuparea permanentă a Bisericii noastre pentru
lucrarea educativ-misionară în rândul noii generaţii, fiind convinsă că toţi copiii şi tinerii crescuţi în
credinţă sunt prezentul şi viitorul Bisericii: „prin programul misionar numit „Hristos împărtăşit
copiilor”, Biserica Ortodoxă Română revigorează cateheza parohială pentru creşterea spirituală a
copiilor în iubirea lui Hristos. Colaborând cu Organizaţia World Vision România, Biserica îi educă
astfel pe copii şi tineri în spiritul valorilor creştine, chemând la o viaţă trăită în lumina credinţei, a
dragostei şi a speranţei mântuirii, ca unire a omului cu Dumnezeu – Izvorul vieţii veşnice. Prin orele
de cateheză parohială, ea îi cheamă pe copii să se apropie de Hristos şi să se împărtăşească din
iubirea Sa jertfelnică, pentru a creşte în iubire sfântă faţă de Dumnezeu, de Biserică, de familie şi de
semeni”[31].
Prin proiectele sale educaţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege Şcoala!”, Biserica Ortodoxă
Română face eforturi multiple să-i educe pe copii în spiritul iubirii de Dumnezeu şi de oameni, prin
promovarea rugăciunii, a prieteniei şi a întrajutorării, şi să prevină abandonul şcolar cauzat de sărăcie
sau de absenţa părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile ei de cateheză parohială, prin
taberele pentru copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să
suplinească, în viaţa multor copii, lipsa de afecţiune părintească şi a atmosferei de familie, dar şi să
descopere copii talentaţi pe care îi încurajează să-şi cultive talentul în folosul Bisericii şi al societăţii
româneşti de azi[32]. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente şi viitoare sunt imense.

9
[1]Ciprian Bâra, Roade în proiectul „Hristos împărtăşit copiilor”, interviu cu Pr. Constantin Naclad,
inspector pentru cateheza parohială în cadrul Sectorului teologic-educaţional al Patriarhiei Române,
în „Ziarul Lumina”, anul V, nr. 80 (1282), marţi, 7 aprilie 2009, p.16.

[2] În prezent sunt editate 9 ghiduri complete din cele 12 preconizate.

[3] Pr. Constantin Naclad, Raport privind activităţile desfăşurate pe parcursul anilor 2006-2007, p. 2

[4]. Pr. prof. univ. dr. Sebastian Şebu, prof. Monica Opriş, prof. Dorin Opriş, Metodica predării
religiei, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2000, p. 42-43.

*** Comunicat de presă, Al doilea Congres Naţional „Hristos împărtăşit copiilor”, 28 august
[5]

2009

[6]
Aprobat de Sfântul Sinod în şedinţa sa de lucru din 17 februarie 2011, prin hotărârea nr.
385/2011..

Hotărârea Sfântului Sinod nr. 4682 din 13.09.2000, în „Biserica Ortodoxă Română”, buletinul
[7]

oficial al Patriarhiei Române, anul CXVIII, nr. 7-12, iulie – decembrie, 2000, p. 460

[8]*** Învăţătorul ortodox „Cu noi este Dumnezeu”, Ghidul profesorului de Religie, partea a II-a
(11-12 ani), Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 2001, p. 5.

[9]În versiunea originală, poeziile nu sunt prezente. Intercalarea lor la sfârşitul fiecărei lecţii
surprinde amprenta Asociaţiei „Oastea Domnului”. Printre autori îi regăsim pe: Traian Dorz, Vasile
Militaru, Ion Iftimie, Radu Gyr, Cristian Mihalache, Ioan Alexandru, Zorica Laţcu, Costache Ioanid,
Nichifor Crainic, Iancu Văcărescu, Vasile Voiculescu, Paul Sterian, Nichita Danilov, Ştefan I.
Neniţescu, Panait Cerna, Adrian Maniu, Mihai Codreanu, Sergiu Grossu, Gheorghe Precupescu,
Valeriu Anania, Magda Isanos, George Sebavia, dar şi Lucian Blaga, Mihai Eminescu, Alexandru
Vlahuţă şi Ştefan O. Iosif.

10
[10]*** Învăţătorul ortodox „Cu noi este Dumnezeu”, Ghidul profesorului de Religie, partea a II-a
(11-12 ani), Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 2001, p. 5-8

. Hotărârea Sfântului Sinod nr. 4508 din 2005, în „Biserica Ortodoxă Română”, buletinul oficial al
[11]

Patriarhiei Române, anul CXXIV, nr. 1-3, ianuarie – martie, 2006, p. 71

. Prof. Constance Tarasar, „Hristos împărtăşit copiilor”. Ghid catehetic pentru parohii, partea I
[12]

(9-10 ani) a vol. „Viaţa noastră cu Dumnezeu”, trad. din engleză de Cristina Sturzu, Ed. Golia, Iaşi,
2006, p. 6.

[13]Până în momentul de faţă au fost tipărite la Editura Golia din Iaşi două seturi de Ghiduri
catehetice “Hristos împărtăşit copiilor” pentru categoria 9-10 ani (în 2006) şi 11-12 ani (în 2008),
însoţite de tot atâtea seturi din Ghidul catehetului.

[14]Sfintele lăcaşuri oferă o atmosferă aparte, fapt ce stimulează sporirea atenţiei, receptivităţii şi
evlaviei copilului; pictura bisericii şi structura sa arhitectonică, mobilierul bisericesc sau vasele
liturgice constituie tot atâtea posibilităţi de a ilustra „pe viu” cele cuprinse în anumite lecţii, aspect
care facilitează asimilarea cunoştinţelor religioase.

[15] Pr. Constantin Naclad, Raport privind activităţile desfăşurate pe parcursul anilor 2006-2007, p. 2.

A apărut cu binecuvântarea, vrednicului de amintire, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, care a

[16]

semnat şi prefaţa ghidului, la Editura Golia, Iaşi, 2006; întrucât numărul solicitărilor a fost tot mai
mare, acest ghid a fost reeditat în anul 2008, la Ed. IBMBOR.

A apărut tot la Ed. Golia din Iaşi, în anul 2008, cu binecuvântarea şi prefaţa Preafericitul Părinte
[17]

Patriarh Daniel, iar în 2010 aveau să fie reeditate la Editura Basilica a Patriarhiei Române.

[18] Tradus în limba română şi adaptare de Cristina Sturzu

. Din experienţa noastră, la orele de cateheză, având ca suport didactic acest ghid, pot participa,
[19]

până la apariţia altor ghiduri, copiii din clasele a III-a, a IV-a şi a V-a.

[20] Şi la aceste cateheze pot participa copiii din clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a.

11
[21] Tradus în limba română şi adaptare de Cristina Sturzu şi Lect. dr. Alexandru Mihăilă.

[22] *** Atelier de formare „Hristos împărăşit copiilor”, suport de curs tehnoredactat, 2007, p. 1.

.*** „Viaţa noastră cu Dumnezeu”, Îndrumar pentru catehet, partea I (9-10 ani), Ed. Golia, Iaşi,
[23]

2006, p. 4-5

Pr. Constantin Naclad, Raport privind activităţile desfăşurate pe parcursul anilor 2006-2007, p.
[24]

14-15.

Hotărârea Sfântului Sinod nr. 1924 din 10.08.2008, în „Biserica Ortodoxă Română”, buletinul
[25]

oficial al Patriarhiei Române, anul CXXVI, nr. 7-12, iulie – decembrie, 2008, p. 49.

În acest sens, Pr. dr. Constantin Naclad a fost numit inspector pentru cateheza parohială în cadrul
[26]

Sectorului Teologic-educaţional al Patriarhiei Române, fiind totodată şi manager de proiect.

Hotărârea Sfântului Sinod nr.5180 din 4.11.2008, în „Biserica Ortodoxă Română”, buletinul
[27]

oficial al Patriarhiei Române, anul CXXVI, nr. 7-12, iulie – decembrie, 2008, p. 104-105.

[28] Potrivit fişei model a postului, inspectorului pentru catehizarea parohială îi revine
responsabilitatea de a implementa Hotărârile Sfântului Sinod, precum şi deciziile ierarhului cu privire
la activitatea catehetică; de a organiza, coordona, promova, monitoriza şi verifica activităţile
catehetice din eparhie; de a coordona proiectul „Hristos împărtăşit copiilor”; de a organiza structura
catehetică la nivelul eparhiei, a protopopiatelor şi a parohiilor; de a organiza şi susţine întâlniri cu
preoţii pentru pregătirea lor în vederea implementării proiectului; de a oferi sprijin, îndrumare şi
ajutor logistic preoţilor care desfăşoară activităţi catehetice; de a centraliza şi întocmi statistici şi
rapoarte privind activitatea catehetică în teritoriu.

[29]Acest jurnal va conţine: planificarea calendaristică a catehezelor (ziua, ora, tema), numele şi
prenumele copiilor, prezenţa copiilor care beneficiază de orele de cateheză, evidenţierea diferitelor
aspecte pozitive/negative întâmpinate în derularea programului catehetic, alte aspecte etc. Pe baza
lui, se face monitorizarea, evaluarea şi verificarea activităţii catehetice dintr-o parohie. Sunt eparhii
(Sălaj, Oradea, Caransebeş) care au tipărit şi au pus la dispoziţia preoţilor jurnalul catehetic.

12
 Aceste date statistice au fost prezentate la al doilea Congres Naţional „Hristos împărtăşit
[30]

copiilor“, desfăşurat între 1-3 septembrie 2009 la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus.

[31]† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mesaj adresat participanţilor la al IV-lea
Congres Naţional „Hristos împărtăşit copiilor“, organizat de Patriarhia Română în zilele de 19-
21septembrie 2011, Bucureşti, în „Ziarul Lumina”, http://ziarullumina.ro/actualitate-
religioasa/inceput-iv-editie-congresului-national-hristos-impartasit-copiilor, 21.06.2013.

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat elevilor,
[32]

părinţilor şi profesorilor, cu ocazia începerii anului Şcolar 2011-2012.

ALEGE SCOALA

Din luna martie până în luna noiembrie a anului 2015, pentru o perioadă de 9 de
luni, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în parteneriat cu Patriarhia Română, a
derulat Proiectul "Alege şcoala", în 15 judeţe ale ţării, în 4 regiuni de dezvoltare –
Nord-Est, Bucureşti – Ilfov, Sud Muntenia şi Sud-Est, din mediul rural şi urban de la
nivelul învăţământului preuniversitar, cu preponderenţă din zone foste industrializate, în
care rata şomajului depăşeşte cu 20% media existentă la nivel naţional şi care sunt
izolate, lipsite de mijloace de comunicaţii şi infrastructura este slab dezvoltată.
Înfiinţarea, dezvoltarea şi consolidarea unei reţele regionale pentru îmbunătăţirea
educaţiei prin înfiinţarea unui număr de 50 de centre educaţionale inovative "Alege
Şcoala", în patru regiuni de dezvoltare cu o abordare preventivă prin furnizarea
serviciilor de consiliere şi asistenţă educaţională.

Obiectivul general al Proiectului „Alege Şcoala” l-a constituit elaborarea şi

implementarea unui plan de acţiune şi măsuri la nivel multiregional pentru prevenirea
fenomenului de părăsire timpurie şcolii şi menţinerea în sistemul de educaţie a
persoanelor expuse acestui risc, precum şi dezvoltarea unor acţiuni remedial corective
pentru persoane care au părăsit timpuriu şcoala. Am avut în vedere totodată
programele inovative de tip orientare şi consiliere, sprijin financiar pentru elevi şi
campanii de conştientizare. Operaţiunile au umărit să asigure creşterea accesului la
educaţie, reducerea absenteismului, creşterea motivaţiei pentru învăţare şi rămânerea
în sistemul de educaţie pentru persoanele care sunt expuse riscului de a părăsi timpuriu
scoala, prin dezvoltarea unor soluţii alternative de tip Şcoala de vară/duminică în cadrul
unor centre înfiinţate întrun parteneriat comunitate şcoală.

Ca şi obiective specifice am avut în vedere:

1. Înfiinţarea, dezvoltarea şi consolidarea de reţea regională pentru îmbunătăţirea

educaţiei prin înfiinţarea unui număr de 50 de centre educaţionale inovative

13
 "Alege Şcoala", în patru regiuni de dezvoltare cu o abordare preventivă prin
furnizarea serviciilor de consiliere şi asistenţă educaţională.
2. Crearea şi dezvoltarea în cadrul acestei reţele a unui parteneriat între şcoli şi
instituţiile locale, inclusiv prin dezvoltarea unei reţele virtuale, în vederea
prevenirii fenomenului de părăsire timpurie a şcolii şi reintegrarea în educaţie a
celor care au părăsit timpuriu şcoala.
3. Dezvoltarea activităţilor de tip „şcoală de vară/duminică” pentru un număr
de 750 de elevi provenind din regiunile specifice, în special pentru persoanele
aparţinând grupurilor vulnerabile şi familiilor acestora şi sprijinirea participării
acestora în mod regulat la activităţile educaţionale specifice vârstei lor, pentru
achiziţia competenţelor cheie, necesare menţinerii în educaţie, inclusiv sprijinul
financiar acordat părinţilor acestora şi consiliere pentru a înţelege importanţa
educaţiei şi a intervenţiei timpurii, precum şi rolul lor în educaţia copiilor. Se vor
organiza sesiuni de tabără şi concursuri în sprijinul acestui obiectiv.
4. Dezvoltarea şi furnizarea unui program cu caracter corectiv/remedial de tip
”şcoală după şcoală” pentru 750 de copii, îndeosebi pentru cei aparţinând
grupurilor vulnerabile, prin organizarea de grupe pentru citire şi calcul
matematic. În cadrul programului tip afterschool vor fi oferite şi sesiuni de
educaţie remedială, meditaţie, servicii de orientare, îndrumare, consiliere şi
sprijin financiar.
5. Furnizarea unui program flexibil de educaţie de tip „a doua şansă” pentru o
perioadă de 5 luni prin care se urmăreşte dobândirea competenţelor de bază şi
dezvoltarea abilităţilor personale pentru un grup de 100 de persoane cu vârsta
sub 18 ani care au părăsit timpuriu şcoala.
6. Organizarea a 2 campanii de creştere a gradului de conştientizare în regiunile
specifice în vederea informării, conştientizării, valorificării şi diseminării
informaţiilor privind proiectul şi rezultatele acestuia, adresate familiilor şi
comunităţilor, în legătură cu riscurile pe termen lung pe care le reprezintă
marginalizarea, neintegrarea şcolara şi socială.

Grupul ţintă al proiectului şi rezultatele adiacente au cuprins un număr de participanţi la

programe de educaţie de tip „a doua şansă” 100 copii iar ponderea absolvenţilor de
programe de educaţie de tip „a doua şansă” (%) a fost de 99%.

Dotarea celor 50 de centre înfiinţate în proiect cu materiale consumabile şi aparatură

pentru activităţi a fost în valoare de aprox 36.000 RON fiecare cu un total dotare centre
de 1.800.000 RON. Numărul de copii şi părinţi participanţi la activităţile din proiect
(Şcoala de duminică, concursuri, tabere etc.) a fost de 947 de copii şi 571 părinţi.
Angajarea unui număr de 50 de preoţi responsabili de centre şi a unui număr de 50 de
profesori colaboratori pentru centrele "Alege Şcoala". În total au fost angajate 137 de
persoane 50 de preoţi şi 87 profesori. Echipa totală a proiectului a însumat un număr de
168 persoane angajate. De asemenea s-au acordat subvenţii, ajutoare şi premii pentru
copiii implicaţi în program (ajutoare financiare pentru 850 de copii în valoare de 425
RON lunar de copil, timp de 5 luni, subvenţii pentru cei 100 de copii din programul a
doua şansă în valoare de 400 RON lunar timp de 5 luni, premii diferite în concursurile
din tabere şi centre constând în cărţi, aparate electronice, biciclete, trening, etc ) în

14
valoare totală de 2.335.700 RON. Totodată, toţi cei 850 de copii au participat în tabere
de vară.

Având în vedere că o bună parte dintre copiii participanţi la acest program sunt afectaţi
de pericolul abandonului şcolar, datorat lipsei de motivaţie pentru a rămâne în sistemul
educaţional, precum şi a lipsei de perspectivă, ideea proiectului „Alege Şcoala!” implică
promovarea valorilor creştine în vederea sporirii motivaţiei educaţionale. El a fost
construit pe obiectivele programului „Hristos împărtăşit copiilor” care sunt: editarea şi
publicarea unor Ghiduri de Cateheză Biblică pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 – 17
ani, însoţite de Ghidurile catehetului, care să fie apoi distribuite şi puse în aplicare la
nivelul fiecărei parohii din Biserica Ortodoxă Română, pregătirea preoţilor şi
profesorilor/cateheţilor pentru folosirea ghidurilor şi organizarea activităţii catehetice la
nivelul fiecărei parohii.

În contextul socio-economic actual, Proiectul „Alege Şcoala!” a fost extrem de binevenit

dacă ţinem cont de faptul că în Romania ultimilor ani fenomenul de părăsire timpurie a
şcolii tinde să se amplifice. El este favorizat de accentuarea sărăciei în zonele rurale,
de lipsa pe perioade extinse de timp a părinţilor plecaţi la muncă în străinătate - ceea
ce scade foarte mult coeziunea familiei -, dar mai ales a lipsei unui sistem de valori
sănătos, care să contribuie decisiv la cultivarea motivaţiei de a frecventa şcoala.
Biserica Ortodoxă, prin valorile spirituale pe care le promovează, este un factor care nu
poate lipsi din actul educativ şi filantropic şi poate întări motivaţia educaţională într-un
mod în care alte instituţii nu o fac.

Tezaurul axiologic creştin dăruit copiilor şi tinerilor prin actul catehetic nu oferă doar o
edificare teologică şi duhovnicească, ci poate contribui decisiv şi la iniţierea şi la
cultivarea motivaţiei educaţionale şi la conturarea profilului psiho-social al copiilor. Din
acest motiv numărul mare al beneficiarilor Proiectului participă la activităţi catehetice, de
tip „Şcoală de duminică” şi „Şcoală după şcoală”, organizate în fiecare parohie,
la taberele de vară şi la concursuri de creaţie.

În cadrul taberelor de creaţie a apărut ideea efectuării unor cercetări ştiinţifice cu scopul
identificării şi combaterii factorilor psihologici de risc pentru abandonul şcolar.

. Rezultatele unei astfel de evaluări pot constitui un fundament al unor proiecte viitoare
şi o justificare a prezenţei Bisericii în spaţiul educaţional şi social într-o manieră
acceptată de cei care au nevoie de aceste justificări.

Rezultatele obţinute au reprezentat un sprijin substanţial şi necesar celor sincer şi

serios implicaţi în prevenirea abandonului şcolar şi implicit în identificarea de soluţii
eficiente şi imediate de reducere a acestuia. Totodată ele se constituie într-un puternic
argument în favoarea unei împreunelucrări, între Biserică şi comunitatea ştiinţifică,
concretizate printr-un tandem funcţional, viabil si realist: preot- psiholog-pedagog.
Dealtfel această iniţiativă s-a concretizat prin Protocolul de colaborare dintre Patriarhia
Română, Fundaţia World Vision România, Universitatea Babeş-Bolyai prin Facultatea
de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, elaborat şi datorat participării depline din partea

15
profesorului univ. dr. Adrian Opre de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei
din Cluj Napoca care, împreună cu o echipă de studenţi doctoranzi şi masteranzi de la
aceeaşi facultate - s-au implicat în monitorizarea şi evaluarea psihologică a celor
aproape 10.000 de copii participanţi în Taberele de creaţie „Licăr de lumină”.

Studiile şi rapoartele de specialitate confirmă faptul că flexibilizarea programelor de tipul

„A doua şansă” în care să fie implicate deopotrivă şcoala, familia, şi comunitatea
(implicit Biserica) reduc considerabil factorii de risc în abandonul şcolar şi cresc şansele
reintegrării copiilor aflaţi în abandon şcolar.

Lumea copilăriei cu valorile sale oferă elevilor posibilităţi de a crea în diferite domenii,
de a-şi dezvolta imaginaţia, aptitudinile şi talentul. Prin Concursul de creaţie „Alege
Şcoala!” am dorit să înţelegem această lume, să cunoaştem mai bine preocupările,
interesele şi aspiraţiile generaţiilor actuale de elevi şi să oferim şansa ca acestea să fie
evidenţiate şi fructificate.

Pe lângă acei factori interni, trăsături înnăscute (vârstă, temperament, gen, stare
generală de sănătate), factorii interni dobândiţi (valori, credinţe, cunoştinţe, imagine
despre sine, despre lume, convingeri legate de eficienţa personală, etc.) exercită
aceeaşi presiune motivaţională asupra elevilor.

Scopurile acestui concurs au fost: Potenţarea aptitudinilor şi competenţelor sociale ale

copiilor înscrişi în proiect; Identificarea elevilor cu aptitudini speciale: artistice (literare şi
de dezvoltare a interesului pentru lectură şi pentru creaţie literară), plastice (desen,
fotografie), teologice, de comunicare şi organizare, etc. Cunoaşterea, afirmarea şi
stimularea potenţialului social, artistic, plastic, teologic şi de comunicare al elevilor din
clasele I-VIII; Conştientizarea rolului educaţiei în viaţa unui copil şi a posibilităţilor pe
care le oferă aceasta pentru integrarea în viaţa socială; Prevenirea abandonului scolar
si a delincventei juvenile; Integrarea copiilor în viaţa şcolară şi combaterea abandonului
şcolar prin reabilitarea socio-emoţională şi comportamentală a elevilor participanţi la
programele catehetice; Asigurarea educaţiei morale de bază necesară fiecărui copil.

A fost încurajată cultivarea talentului fiecărui copil, concursurile cu premii stimulându-i şi

contribuind la conştientizarea rolului învăţăturii şi răsplătirea efortului depus pentru
obţinerea rezultatelor meritorii.

„Alege Şcoala!” reprezintă un proiect cu ecouri profund naţionale şi internaţionale (s-

au înregistrat prin mijloacele media şi internet peste 15.000 de preluări în presă a
evenimentelor desfăşurate în proiect prin articole şi intervenţii scrise şi peste 700.000
de postări pe internet pe diferite canale bloguri, site-uri dedicate sau alte mijloace), prin
calitatea activităţilor şi informaţiilor transmise numărului impresionant de copii
participanţi, implicarea performantă a membrilor echipei de proiect şi a partenerilor.
Toate acestea generează efecte multiplicatoare pe termen lung de cunoaştere şi
implementare interculturală a rezultatelor proiectului în spaţiul european din care facem
parte.

16
Sumarizând datele din toate cele patru ediţii ale proiectului "Alege Şcoala" putem
concluziona sintetic următoarele:

Grupul ţintă înregistrat şi monitorizat cuprinde 31.954 copii vulnerabili la care se adaugă
un număr cel puţin egal de copii care au beneficiat indirect (în sensul în care nu au fost
înregistraţi) de activităţile proiectului, 1.808 părinţi înregistraţi la care se adaugă cel
puţin 30.000 de părinţi beneficiari neînregistraţi care s-au bucurat de beneficiile
proiectelor, 11.790 copii participanţi la tabere şi organizarea unui număr de 295 sesiuni
de tabără, 3363 de parohii implicate din cuprinsul întregii ţări, 247 sesiuni de formare
pentru preoţi, 127 profesori angajaţi în proiect, 103 centre educaţional inovative
înfiinţate, 2 reţele virtuale create în proiecte, 106 persoane acreditate ca ”lucrător de
tineret”, crearea a două cursuri de formare pentru preoţi, a unui toolkit în 7 module
pentru activităţi cu copiii, a unui curs de formare pentru ocupaţia ”lucrător de tineret” şi a
unui volum de modele catehetice. Ca şi beneficii s-au acordat un număr de 33.488 de
premii în cadrul concursurilor organizate în toate cele patru proiecte cu o valoare ce
depăşeşte 4.000.000 RON şi deasemeni s-au acordat 11.800 premii în cadrul taberelor
pentru fiecare copil participant, ajutoare financiare lunare pentru familiile cu dificultăţi în
a-şi întreţine copiii în cuantum de 2075 familii cu o valoare de 300 RON lunar, subvenţii
pentru copiii participanţi la programul ”a doua şansă” în cuantum de peste 400 RON
lunar pentru 418 copii. La acestea se adaugă alte numeroase beneficii acordate
centrelor înfiinţate, coordonate de preoţii responsabili angajaţi în proiect (103 centre)
împreună cu şcolile partenere. De asemenea publicarea unui studiu, rezultat a cercetării
realizate în proiect, intitulat ”Studiu psihologic complex şi integrat asupra factorilor
de risc ai abandonului şcolar”. Una din concluziile acestui sudiu remarcă:” În fapt,
rezultatele obţinute aici vin să consolideze importanţa educaţiei moral – religoase ca
factor facilitator în adaptarea eficientă a programelor de consiliere şi asistenţă
psihoeducaţională la particularităţile culturale şi socioeconomice ale spaţiului nostru
geografic. Altfel spus, ele probează, încă o dată, rolul cheie al educaţiei moral –
religioase în tandem cu dezvoltarea competenţelor psihosociale în pregătirea tinerilor
pentru viaţă. Echipaţi astfel, copiii şi tinerii vor face faţă cu succes provocărilor unui
mediu educaţional şi mai apoi celui profesional, care şi-au dovedit deopotrivă şi
redundant versatilitatea.”

Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate acestea au fost posibile cu o echipă de oameni

dedicaţi, care au crezut în aceste proiecte, în valoarea lor pentru educaţia copiilor dar şi
pentru fiecare dintre noi.

În ziua de 25 mai 2016 Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi

Bucovinei, a acordat echipei de implementare a proiectului, distincţii de vrednicie pentru
munca depusă în proiect, într-o ceremonie organizată la reşedinţa mitropolitană.

Proiectul „Alege Şcoala!” reprezintă o împlinire a tuturor celor care au crezut în el şi

au dăruit din sufletul lor toată dragostea jertfelnică izvorâtă din iubirea lui Dumnezeu şi
sădită în inima copiilor, care au nevoie de ea. Nu există bucurie mai mare decât să faci
un copil fericit atunci când este privat de dragoste, posibilităţi materiale şi prietenie. Am
descoperit copii cu poveşti de viaţă incredibile, care nu au mai fost niciodată cu

17
autobuzul, nu au mai văzut blocuri sau au tresărit de bucurie la atingerea unor cărţi şi
crearea unei icoane. Toate acestea şi încă multe altele nespuse poate îndeajuns, dar
simţite şi trăite cu Dumnezeu în suflet ne-au încurajat şi ne-au dat puterea şi voinţa de a
merge mai departe, de a continua cu noi proiecte „Alege Şcoala!”.

Pr. Dr. Constantin Naclad

Manager proiect "Alege Şcoala"

Proiectul catehetic „Alege Şcoala!“. Interferenţe cu

proiectul „Hristos împărtăşit copiilor“
Pr. drd. Sorin Lungoci

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în

conformitate cu Temeiurile nr. 3769 din 19 iunie 2009 şi 747 din 11 februarie 2010 ale Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia Română, prin Sectorulteologic-educaţional, în
parteneriat cu Fundaţia World Vision România, derulează proiectul „Alege Şcoala!“.
I. Obiectivele proiectului „Alege Şcoala!“[1]. Obiectivul general al proiectului „Alege Şcoala!“ îl
constituie prevenirea şi combaterea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii şi prevenirea
delincvenţei juvenile prin dezvoltarea unor soluţii alternative de tip „şcoala de duminică“. Copiii din
mediul rural şi urban, inclusiv populaţia romă, cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani, sunt asistaţi în
însuşirea educaţiei morale de bază, în dezvoltarea motivaţiei necesare rămânerii în şcoală prin
intermediul participării la „şcoala de duminică“, la concursuri şi la tabere de creaţie.
Alături de obiectivul general – prevenirea şi combaterea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii şi
prevenirea delincvenţei juvenile – proiectul „Alege Şcoala!“ are în vedere şi unele obiective
specifice:
– dezvoltarea unor comportamente şi atitudini pozitive faţă de şcoală şi semeni pentru cel
puţin 28.854 de copii din mediul rural şi urban, cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani;
– formarea specifică a 3.206 persoane adulte implicate în prevenirea fenomenului de părăsire a şcolii,
în vederea dezvoltării deprinderilor de lucru cu copiii şi a aptitudinilor psiho-pedagogice.

Proiectul „Alege Şcoala!“ este un proiect cu finanţare europeană. El se încadrează în linia de

finanţare a proiectelor strategice nr. 61, „A doua şansă în educaţie“, axa prioritară 2, domeniul major
de intervenţie 2.2., „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii“ şi este finanţat de Uniunea
Europeană prin Fondul Social European. La nivel naţional, proiectele ce se încadrează în această
linie de finanţare sunt gestionate de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional
Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013 (AMPOSDRU) prin Organismul
Intermediar – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (OIPOSDRU – MECTS).
II. Aplicare şi dezvoltare. Proiectul a fost lansat în două etape succesive, dar pentru zone diferite,
după cum urmează:
A) La 1 septembrie 2009, Patriarhia Română a început implementarea proiectului „Alege Şcoala!“,
pe o perioadă de 34 de luni, în trei regiuni[2] de dezvoltare: Bucureşti-Ilfov, nord-est (în judeţele:

18
Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui) şi sud Muntenia (judeţele: Argeş, Călăraşi,
Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman), cuprinzând 10 eparhii (Arhiepiscopia
Bucureştilor, Arhiepiscopia Iaşilor, Arhiepiscopia Târgoviştei, Arhiepiscopia Sucevei, Arhiepiscopia
Romanului şi Bacăului, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, Episcopia Huşilor, Episcopia
Sloboziei şi Călăraşilor, Episcopia Alexandriei şi Teleormanului şi Episcopia Giurgiului).
B) Deşi nu trecuse mult timp de la lansare şi înregistrându-se rezultate pozitive prin aplicare
proiectului în cele trei regiuni, acesta fiind primit cu interes de către mulţi preoţi [3], cât şi de către
copii, în urma analizei necesităţii aplicării proiectului şi în celelalte regiuni de dezvoltare ale
României, s-a considerat oportună extinderea proiectului la nivelul întregii ţări. Prin
urmare, începând cu 1 august 2010, proiectul „Alege Şcoala!“ a devenit un proiect
naţional. Fiind un proiect naţional, acesta a fost prezentat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române în şedinţele de lucru din 18–19 iunie 2009 şi 10–11 februarie 2010, care a aprobat
implementarea proiectului „Alege Şcoala!“ odată cu activităţile propuse în cererea de finanţare.
Pentru această a doua etapă de aplicare prin extindere, proiectul este prevăzut a se desfăşura pe o
perioadă de 36 de luni (începând cu luna august 2010), în celelalte cinci regiuni de dezvoltare[4],
regiuni care nu au fost cuprinse în faza iniţială a proiectului început la 1 septembrie 2009, şi anume:
centru (în judeţele: Alba, Braşov, Covasna, Sibiu, Mureş, Harghita), nord-vest (judeţele: Bihor,
Bistriţa-Năsăud, Cluj, Satu-Mare, Sălaj, Maramureş), vest (judeţele: Arad, Caraş-Severin,
Hunedoara, Timiş), sud-vest Oltenia (judeţele: Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea) şi sud-est
(judeţele: Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea), cuprinzând 19 eparhi: Arhiepiscopia
Sibiului, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Arhiepiscopia Craiovei, Arhiepiscopia
Timişoarei, Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Arhiepiscopia Râmnicului,
Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, Arhiepiscopia Dunării de Jos, Arhiepiscopia Aradului, Episcopia
Maramureşului şi Sătmarului, Episcopia Covasnei şi Harghitei, Episcopia Caransebeşului, Episcopia
Oradiei, Episcopia Severinului şi Strehaiei, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, Episcopia Tulcei,
Episcopia Sălajului, Episcopia Devei şi Hunedoarei.
III. Beneficiarii proiectului „Alege Şcoala!“. Beneficiarii direcţi ai proiectului sunt 3.206[5] de preoţi
şi profesori de religie din cuprinsul celor opt regiuni de dezvoltare menţionate mai sus şi 28.854[6] de
copii de vârstă şcolară, aflaţi sub riscul abandonului şcolar. Beneficiari indirecţi sunt preoţii şi
profesorii de religie (aproximativ 17.000 de persoane), prin preluarea unui model concret şi eficient
de lucru cu copiii aflaţi sub riscul abandonului şcolar şi 72.000 de copii de vârstă şcolară, aflaţi sub
riscul abandonului şcolar[7].
IV. Activităţile proiectului. Activităţile prevăzute în proiect şi care sunt generate de către
obiectivele propuse cuprind: 246[8] de sesiuni de formare pentru preoţi şi profesori de religie, 235[9] de
tabere de creaţie pentru 9.618[10] de copii, un concurs naţionaldesfăşurat în 4 etape (la nivelul
parohiilor, protopopiatelor, eparhiilor şi Patriarhiei).
Totodată, proiectul propune dezvoltarea unui program special pentru menţinerea elevilor în educaţie
şi prevenirea părăsirii timpurii a şcolii, în aria de aplicare menţionată, ce include: acţiuni adresate
formatorilor şi acţiuni adresate copiilor.
IV.1. Acţiuni adresate formatorilor – sesiuni de formare de formatori pentru 3.206 de preoţi şi
profesori de religie responsabili cu formarea elevilor în cadrul unor activităţi extraşcolare de tip
„şcoala de duminică“. Acestea se vor desfăşura pe parcursul a 24 de luni. Fiecare sesiune de formare
de formatori durează două zile. În prima zi are loc pregătirea teoretică a formatorilor, iar a doua zi
sunt prezentate modalităţi practice de aplicare a cunoştinţelor dobândite.
IV.1.1. Obiectivele dobândite[11]. La sfârşitul cursului se estimează ca participanţii să fie capabili:
– să demonstreze înţelegerea informaţiilor de bază despre abandonul şcolar;

– să identifice propriile valori şi atitudini faţă de fenomenul de părăsire timpurie a şcolii;

19
– să identifice situaţiile şi atitudinile care pot crea risc de abandon şcolar şi delincvenţă juvenilă;

– să descrie rolul Bisericii în prevenirea abandonului şcolar şi în sprijinirea persoanelor afectate, în

însuşirea educaţiei morale de bază prin intermediul participării la „şcoala de duminică“.

În ce priveşte obiectivele seminariilor de formare, au fost identificate mai multe, printre care:

– completarea cunoştinţelor participanţilor referitoare la problematica abandonului şcolar;

– îmbunătăţirea nivelului de conştientizare şi sensibilizare asupra problemelor create de abandonul

şcolar şi asupra nevoilor copiilor;

– îmbunăţăţirea abilităţilor de organizare a activităţilor de prevenire în comunitate/şcoală;

– îmbunătăţirea abilităţilor de motivare şi de mobilizare a membrilor comunităţii.

Aşadar, rezultatele aşteptate ale sesiunilor de formare şi, implicit ale proiectului, sunt:

– specializarea participanţilor în elaborarea şi derularea de activităţi de informare, sensibilizare şi

prevenire;

– îmbunăţăţirea gradului de implicare voluntară şi a motivaţiei participanţilor: preoţi, profesori,

membri ai comunităţii, elevi;

– scăderea nivelului de toleranţă faţă de abandonul şcolar în familie;

– consolidarea relevanţei Bisericii Ortodoxe Române pentru echilibrul societăţii româneşti.

IV.1.2. Suportul de curs. Atelierul (sesiunea) de formare are la bază un suport de curs destinat
formării preoţilor în cadrul proiectului „Alege Şcoala!“, ce oferă indicaţiile şi materialele necesare
pentru a dezvolta/îmbunătăţi capacitatea acestora de a aborda problema abandonului şcolar la nivelul
catehezei parohiale.
Ambele dezvoltări ale proiectului au avut ca obiectiv şi alcătuirea unui curriculum (suport de curs) de
către un colectiv redacţional. Aşa au fost elaborate două cursuri de formare. Pentru proiectul „Alege
Şcoala!“, lansat în 2009, echipa de redactare a cursului de formare de formatori a fost formată din:
pr. lect. dr. Gheorghe Holbea, diac. dr. Florin Marica, pr. drd. Mihail Arcadius Iliescu, diac. George
Jambore, pr. Eugen Sebastian Teacu şi conf. dr. Marius Ciprian Ceobanu, iar pentru proiectul lansat
în 2010, echipa de redactare a cursului a fost formată din: pr. lect. dr. Gheorghe Holbea, pr. conf. dr.
Constantin Necula, pr. conf. dr. Miron Erdei, pr. lect. dr. Jan Nicolae, pr. asist. dr. Sorin Şelaru, pr.
drd. Florin Stan, pr. drd. Sorin Lungoci şi diac. George Jambore.

20
Primul suport de curs de formare conţine opt secvenţe în cadrul căruia se regăsesc următoarele teme:
„Înţelegerea vieţii lăuntrice a copilului din perspectivă duhovnicească“, „Caracteristicile vârstelor
şcolare“, „Exigenţe ale educaţiei creştine la vârstele şcolare“, „Dinamica valorilor la vârsta şcolară“,
„Criza valorilor şi lipsa de modele în relaţia Biserică–şcoală–familie“, „Abandonul şcolar – cauze şi
mijloace de prevenire“, „Asumarea vocaţiei de părinte în familie“, „Comunicarea şi lucru în reţea“,
„Învăţarea – mod de transformare a vieţii“ şi „Cum învaţă copiii?“

Al doilea suport de curs de formare, pe lângă o bogată bibliografie în domeniul problematicii

proiectului inserată la sfârşitul cursului, conţine următoarele teme: „Principii pedagogice creştine în
proiectul naţional Hristos împărtăşit copiilor“, „Drama abandonului şcolar. Reflecţia şi soluţia
pastorală a Bisericii“, „Familia creştină – laborator al învierii şi şcoală a vituţilor“, „Exigenţe ale
educaţiei creştine la vârstele şcolare“, „Formarea duhovnicească a catehetului. Importanţa
fundamentării duhovniceşti a catehezei“, „Învăţarea ca mod de transformare a vieţii“, „Asumarea
vocaţiei de părinte în familie“, „Criza valorilor şi lipsa de modele în relaţia Biserică–şcoală–familie“,
„Modalităţi de cultivare a motivaţiei creştine a copiilor şi a tinerilor“, „Impactul televizorului în
educaţia copilului contemporan“ şi „Metode practice ale comunicării în comunitate. Comunicarea
socială şi lucru în reţea“.

Considerând că Biserica, alături de alte instituţii şi organizaţii, poate contribui la ameliorarea situaţiei
referitoare la abandonul şcolar, s-au elaborat aceste manuale, luând în considerare specificul misiunii
preoţilor şi natura muncii lor în mijlocul credincioşilor prin şi adaptând informaţia ştiinţifică la
nevoile şi înţelegerea participanţilor.

IV.1.3. Cauzele care favorizează apariţia abandonul şcolar[12]

Preotul este slujitorul comunităţii pe care o păstoreşte şi părintele duhovnicesc al fiecăruia dintre
membrii săi. Scopul preotului, pentru demersul nostru, este de a fi informat corect astfel încât să
poată lua decizii eficiente.

Având în vedere că abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea
contemporană, pentru a putea contribui la prevenirea şi reducerea numărului abandonurilor şcolare,
este necesar cunoşterea de către preot a cauzelor care determină apariţia abandonului şcolar. Astfel,
prin intermediul cursului de formare, pot fi identificate câteva cauze:

a) Şcolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, sărăcie şi lipsa oportunităţilor de
succes socio-profesional pentru absolvenţi. Lipsiţi de motivaţie, mulţi dintre elevii claselor
gimnaziale renunţă în primii ani de studiu, rămânând să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii,
sau muncind ca zilieri la oameni mai avuţi din sate.

b) Sărăcia comunităţilor din zonele defavorizate limitează posibilităţile părinţilor de a oferi copiilor
resursele materiale necesare educaţiei. Această stare provoacă deseori, exploatarea copiilor prin
muncă de către părinţi. Tendinţa de a considera că familiile din zonele defavorizate nu valorizează
pozitiv importanţa educaţiei este superficială. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin
presiunile de ordin economic, prin dezamăgirile personale ale părinţilor şi prin lipsa de cultură a
comunităţii care poate fi susceptibilă faţă de instituţiile formale.

21
c) Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre şcoli din asemenea
zone, prin stabilirea unor legături cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri
care să asigure transportul elevilor, dar şi asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distanţe
mari de şcoală.

d) Cultura de origine a elevilor – cercetările din domeniul educaţional au relevat faptul ca mediul
socio-cultural de provenienţă al elevilor este una dintre cele mai importante variabile în reuşita sau
eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala.
Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate faţă
de cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea abandonurilor.

e) Climatul familial – are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar. Astfel, dezorganizarea vieţii
de familie, consecinţă a divorţului[13], a decesului vreunui părinte, a muncii în străinătate, a
navetismului, a lipsei părinţilor de acasă pe o perioadă mai mare, transferarea funcţiilor parentale
asupra bunicilor sau alte rude, climatul familial conflictual (nemulţumiri, reproşuri, certuri etc) şi
imoral, excesiv de permisiv, divergenţa metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinţilor,
atitudinea rece, indiferentă sau dimpotrivă, tiranică [14] a acestora, iată alte câteva aspecte care conduc
spre abandonul şcolar.
f) Factori de natură socială şi economică – cum ar fi: crize politice, economice, sociale şi morale,
prabuşirea sistemului de protecţie socială, confuzia sau absenţa unor norme sau valori.

g) Factorii de natură educaţională – insubordonare faţă de normele şi regulile şcolare, chiul,

absenteism, repetenţie, motivaţii şi interese slabe în raport cu şcoala, greşelile dascălilor (de atitudine
şi relaţionare, competenţă profesională, autoritate morală) – au şi ei un rol important în apariţia
fenomenului de abandon şcolar[15].
h) Anturajul – de proastă calitate debusolează elevii cu un psihic labil datorat unor carenţe din
copilărie – dorinţa de a scăpa de sub tutela educaţională sau familială, dorinţa de a primi obiecte,
haine sau mâncare prin căi ocolite, necinstite.

IV.1.4. Modalităţi de intervenţie la nivelul Bisericii sau activitatea practică a preoţilor[16]

Pentru a realiza misiunea complexă de a promova şi proteja copiii din cadrul unei comunităţi este
important ca toate grupurile profesionale şi instituţiile care intră în contact cu copilul şi familia să-şi
cunoască atribuţiile şi să-şi înţeleagă locul în reţeaua instituţiilor şi serviciilor comunitare. Între
instituţiile importante din comunitate, Biserica are un rol aparte, pentru că, deşi nu se poate vorbi de
un rol sau atribuţii conferite prin lege, Biserica a acordat dintotdeauna sprijin categoriilor vulnerabile
din punct de vedere social şi a militat pentru păstrarea valorilor familiale. Ca şi în alte ţări europene,
şi în România primele aşezăminte de ocrotire pentru persoanele defavorizate s-au constituit în jurul
bisericilor şi al mănăstirilor şi au fost susţinute de acestea cu resurse materiale, financiare şi umane.

Având în vedere valorile creştine pe care le promovează şi vocaţia lor umanitară, preoţii pot contribui
la prevenirea abandonului şcolar din comunitatea lor prin:

– educarea comunităţii cu privire la drepturile copilului şi la beneficiile pe care respectarea acestora

le aduce întregii comunităţi;

22
– identificarea nevoilor copiilor şi familiilor, precum şi a situaţiilor de risc în care se pot afla acestea;

– îndrumarea, informarea şi orientarea către servicii specializate;

– medierea în vederea restabilirii relaţiilor familiale sau în vederea prevenirii abandonului (mediere
între mamă şi tată, copil şi părinţi, familie şi comunitate, mama singură şi familia acesteia) prin
promovarea reconcilierii şi a iertării greşelilor celorlalţi etc.;

– sesizarea situaţiilor de abuz sau neglijare a copiilor;

– implicarea în rezolvarea problemelor prin structurile comunitare;

– mobilizarea comunităţii pentru a sprijini familiile şi copiii aflaţi în nevoie;

– implicare în dezvoltarea unor servicii pentru copii şi familii la nivelul comunităţii.

În cele ce urmează vom detalia modalităţile prin care preoţii pot realiza aceste activităţi.

a) Educarea comunităţii cu privire la drepturile copilului şi la beneficiile pe care respectarea

acestora le aduce întregii comunităţi
O misiune importantă a preoţilor în comunitate este cea a promovării unui nou tip de atitudine faţă de
copil, bazată pe respect, pe înţelegerea capacităţilor şi nevoilor fiecărei vârste, stimularea participării
şi implicării copiilor în viaţa comunităţii şi în luarea deciziilor care îi privesc. Pentru a îndeplini
această misiune, preoţii pot folosi ocaziile în care comunitatea este prezentă în biserică pentru slujbă
sau alte momente religioase şi în care este receptivă şi deschisă la îndrumările privind relaţia cu
copilul. Pe lângă promovarea valorilor iubirii, a bunei înţelegeri şi convieţuiri în cadrul comunităţii, a
întrajutorării şi respectului pentru fiecare membru al acesteia, predica preotului poate conţine
informaţii valoroase privind importanţa educaţiei copilului şi consolidarea unui sistem de valori
moral-civice. Mai mult decât atât, prin intermediul ei, preotul le poate da oamenilor repere despre ce
înseamnă un climat familial şi social pozitiv, în cadrul căruia copilul să se simtă respectat şi în
siguranţă.

b) Identificarea nevoilor copiilor şi familiilor, precum şi a situaţiilor de risc în care se pot afla
acestea
Sarcina creşterii şi educării unui copil poate fi mai dificilă decât anticipează un părinte. De multe ori
problemele ce ţin de îngrijirea unui copil sau problemele de relaţie între membrii unei familii
depăşesc cunoştinţele părinţilor sau capacitatea acestora de a gestiona relaţia cu copilul. Prin natura
relaţiilor pe care le stabileşte cu familia, preotul este, de cele mai multe ori, învestit cu încredere şi
poate afla care sunt problemele familiei sau copilului. Uneori, părinţii sau copiii se adresează
preotului atunci când se confruntă cu anumite dificultăţi, destăinuindu-i-se şi cerându-i sfatul. Printr-
o serie de întrebări simple, preotul poate obţine numeroase informaţii privind situaţia familiei şi va
reuşi să consilieze părinţii sau copiii pentru depăşirea situaţiei respective sau să îi îndrume spre alte
servicii din comunitate. Alteori, preotul observă el însuşi anumite probleme, de natură materială sau
care privesc relaţiile din cadrul familiei, atunci când vizitează casele oamenilor în diferite ocazii

23
legate de sărbători religioase. Aceste vizite pastorale au avantajul de a înlesni comunicarea directă,
dat fiind faptul că membrii familiei acceptă cu uşurinţă prezenţa preotului în casă şi nu o percep ca
având un scop de evaluare a situaţiei lor (cum se întâmplă în cazul evaluărilor făcute de asistenţii
sociali sau alţi profesionişti locali). Este o ocazie de a afla dacă în acea familie copiii frecventează
şcoala, dacă sunt martori sau victime ale violenţei domestice, dacă părinţii pot răspunde nevoilor de
bază ale copiilor.

c) Îndrumarea, informarea şi orientarea către servicii specializate

Părinţii au, uneori, nevoie să fie susţinuţi, sprijiniţi să-şi dezvolte abilităţile, într-un mod în care să le
fie respectată viaţa de familie, iar accentul să cadă pe valorificarea calităţilor şi resurselor intrinseci
fiecărei familii. Atunci când se află în situaţii dificile, părinţilor le vine, câteodată, greu să apeleze la
autorităţile competente, din diferite motive: teama de a fi etichetat, necunoaşterea procedurilor şi a
metodelor de intervenţie ale acestor instituţii sau chiar a instituţiilor la care pot apela. În aceste
cazuri, preotul îi poate consilia pe părinţi, încurajându-i să ceară ajutor şi orientându-i către
instituţiile sau serviciile adecvate, din domenii precum educaţia, protecţia şi asistenţa socială,
sănătatea. Preotul poate discuta cu părinţii, atunci când este cazul, despre importanţa creşterii,
educaţiei şi îngrijirii copilului de către aceştia, precum şi despre faptul că nici un alt tip de îngrijire
alternativă nu poate înlocui un mediu familial stabil, şi poate ajuta familia, dacă este nevoie, să
devină conştientă de consecinţele abandonului, ale neglijării sau abuzului asupra dezvoltării
copilului. Organizarea şi moderarea de grupuri de sprijin pentru părinţi, în cadrul cărora aceştia îşi
pot împărtăşi experienţele legate de creşterea şi educarea copiilor reprezintă un alt tip de activitate în
care pot fi antrenaţi preoţii, cu rezultate extrem de utile şi eficiente.

d) Medierea în vederea restabilirii relaţiilor familiale prin promovarea reconcilierii

Medierea este o modalitate de rezolvare a conflictelor care îi permite preotului să sprijine familia în
vederea restabilirii echilibrului şi a depăşirii situaţiilor de criză. În cadrul acestui proces, preotul
poate trage semnale de alarmă cu privire la repercusiunile situaţiilor de violenţă, abuz şi neglijare, îi
poate sprijini pe membrii familiei să găsească singuri soluţii la problemele care tulbură echilibrul
familiei, afectând emoţional şi fizic copilul, şi poate facilita valorizarea resurselor familiei în
depăşirea unor situaţii de criză care pot conduce la abandon şcolar. Medierea este un proces care se
bazează pe ascultarea celor implicaţi, pe respectarea confidenţialităţii, pe încredere în autoritatea
mediatorului (în această situaţie, a preotului), dată de statutul său în comunitate, de capacitatea de
comunicare, de competenţele şi de calitatea sa de „avocat al copilului“.

Atunci când se discută trebuie avut în vedere tonul folosit, respectul faţă de demnitatea părinţilor şi
faţă de eforturile acestora de a se îngriji de copii. Unul dintre aspectele cele mai complexe este acela
al recomandărilor privind creşterea capacităţilor parentale, mulţi părinţi manifestând reticenţă la a
introduce schimbări în modul în care relaţionează cu copilul şi la a accepta intervenţii ale
profesioniştilor. Prin chiar vocaţia sa, preotul poate găsi cel mai potrivit mod de comunicare cu
părinţii, dovedind înţelegere pentru situaţia fiecărei familii în parte şi adaptându-şi mesajul astfel
încât acesta să fie accesibil fiecărei persoane căreia i se adresează.

e) Sesizarea situaţiilor de abuz şi neglijare a copiilor

Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au
suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de
urgenţă „Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului“. Articolul 91 alin.1 din Legea
nr. 272/2004 precizează: „Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează

24
direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a
acestuia este obligată să sesizeze Serviciul public de asistenţă socială sau Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv“. Aşa
cum am arătat anterior, preoţii, prin natura profesiei lor, intră în contact cu copiii şi familiile lor în
diverse ocazii. Ei au astfel prilejul de a remarca indicii care pot sugera existenţa unor abuzuri asupra
copiilor. Dacă implicarea preoţilor în respectarea şi promovarea celorlalte drepturi ale copiilor nu
este prevăzută în mod imperativ de lege, ea ţinând de propria lor vocaţie, când vine vorba despre
semnalarea cazurilor de abuz, aceasta este în mod clar o obligaţie. Uneori preoţii pot afla despre
existenţa abuzurilor din spovedaniile enoriaşilor, ceea ce creează o conjunctură delicată, generată de
conflictul dintre obligaţia de a păstra confidenţialitatea mărturisirilor care le sunt făcute şi aceea de a
sesiza autorităţile. Chiar dacă nu poate trece peste obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, preotul îl
poate sfătui pe cel care mărturiseşte că a comis un abuz sau că are cunoştinţă despre existenţa unui
abuz să anunţe el însuşi autorităţile, pentru a fi iertat de păcate sau pentru a se elibera de povara care
îl apasă, ştiind ceea ce ştie.

f) Implicarea în rezolvarea problemelor prin structurile comunitare consultative

Sprijinul oferit familiei şi copilului este cu atât mai eficient cu cât sunt utilizate cât mai multe dintre
resursele comunităţii. Astfel, în situaţia unei familii cu mulţi copii care se confruntă cu sărăcia,
problemele asociate pot fi multiple: de exemplu, părinţii nu au un loc de muncă, copiii sunt antrenaţi
în munci agricole sau în gospodărie şi lipsesc de la şcoală din acest motiv, condiţiile de viaţă sunt
inadecvate, unii membri ai familiei au probleme deosebite de sănătate etc. Pe termen lung, toate
acestea pot avea consecinţe majore asupra educaţiei copiilor şi asupra integrării lor sociale şi
profesionale. Dintre grupurile sociale cele mai expuse situaţiilor de risc şi care pot să beneficieze de
sprijinul profesioniştilor şi al comunităţii, putem menţiona: familiile cu mulţi copii, familiile cu
situaţie materială dificilă, familiile monoparentale, femeile însărcinate care nu beneficiază de
sprijinul familiei, copiii cu dizabilităţi, familiile cu istoric de violenţă domestic, copiii străzii, copiii
neglijaţi sau exploataţi prin muncă.

Un sprijin unilateral (venit doar din partea Bisericii) nu poate garanta întotdeauna depăşirea
problemelor, intervenţia coordonată a profesioniştilor şi utilizarea tuturor resurselor disponibile fiind
în aceste situaţii mai eficiente. În acest sens, Legea nr. 272/2004 a prevăzut posibilitatea ca
autorităţile administraţiei publice să creeze structuri comunitare consultative, având în componenţă
oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice, personal medical, consilieri locali, poliţişti.

g) Mobilizarea comunităţii pentru a sprijini familiile şi copiii aflaţi în nevoie

Preotul poate contribui la sensibilizarea membrilor comunităţii şi la angajarea lor în diverse activităţi
caritabile concrete de sprijin în beneficiul acestor familii.

h) Implicarea în dezvoltarea unor servicii pentru copii şi familii la nivelul comunităţii

În cadrul „şcolii de duminică“, preotul poate antrena membrii comunităţii sale în acordarea de
asistenţă educaţională copiilor cu risc de abandon şcolar prin antrenarea voluntară a enoriaşilor în
acordarea gratuită de meditaţii şcolare, ajutor în rezolvarea temelor, organizarea de activităţi extra-
şcolare, cercuri tematice etc[17].
Prin urmare, rolul proiectului „Alege Şcoala“ este unul de orientare şi de recomandare în ceea ce
priveşte modalitatea de interacţiune cu enoriaşii păstoriţi: atât cu cei care suferă din cauza
abandonului şcolar, cât şi cu cei care cauzează aceste situaţii, de găsire a unui reper de folosit în
construcţia unei strategii de abordare a acestui fenomen, în contextul comunităţii de azi. Însă, nu

25
există recomandări care să se potrivescă tuturor cazurilor abordate, fiecare caz în parte are o tipologie
unică.

IV.2. Acţiuni adresate copiilor – 235 de tabere de creaţie pentru 9.618 de copii, un concurs
naţional desfăşurat în 4 etape (la nivelul parohiilor, protopopiatelor, eparhiilor şi Patriarhiei), precum
şi serii de cateheze pentru cel puţin 28.854 de copii care prezintă risc de părăsire a şcolii şi potenţial
infracţional, din comunităţile celor opt regiuni de dezvoltare. Temele de educaţie morală vor fi
corelate cu realităţile mediului din care provine fiecare copil, în vederea conştientizării necesităţii
şcolii pentru formarea lor profesională viitoare. Preoţii formatori vor susţine în comunităţile de
provenienţă cateheze/sesiuni de formare pentru copiii şi tinerii cu vârste între 6 şi 16 ani.
Întrucât în spaţiul dedicat interferenţei proiectului „Alege Şcoala!“ cu programul catehetic „Hristos
împărtăşit copiilor“ vom aborda problema seriilor catehetice cu copiii, în cele ce urmează vom avea
în vedere celelalte activităţi adresate copiilor.

IV.2.1. Organizarea de tabere de creaţie[18] – taberele de creaţie se vor desfăşura pe perioada

vacanţelor de vară, conform graficului şi programului zilnic stabilit dinainte, pe grupe de vârstă,
fiecare tabără având o perioadă de minimum 5 zile. Toţi copiii, beneficiari ai acestor tabere, vor
participa şi la un concurs de creaţie.
La nivelul parohiilor cuprinse în proiect, au fost selectaţi câte nouă copii, dintre care trei vor merge în
tabere de creaţie organizate la diferite mănăstiri din ţară[19].
Copiii vor participa la trei ateliere de creaţie: un atelier de creaţie religioasă care va însemna
confecţionarea de diferite obiecte religioase din materiale refolosibile sau din alte materiale, un
atelier religios care va cuprinde activităţi legate de studiul Bibliei, de orientare turistică, de lecţii
demonstrative, dar şi un atelier de pictură care va cuprinde desen şi grafică. Pe lângă aceste ateliere
tabăra va avea în fiecare seară şi un film tematic, film care va fi urmat de o dezbatere cu copiii.

Prin participarea la activităţi de creaţie artistică în cadrul atelierelor de educaţie plastică, dar şi de
dezvoltare a unor abilităţi practice din tabere, copiii îşi dezvoltă creativitatea, afectivitatea,
sensibilitatea estetică, dar şi motivaţia de a continua şcoala. Tabăra şi ambianţa din interiorul ei
stimulează dezvoltarea unor sentimente superioare, de natură intelectuală, morală şi estetică.
Intensificarea interacţiunilor psiho-sociale, a convieţuirii şi a lucrului în echipă, conduc la
accentuarea sensibilităţii umane, la consolidarea unor sentimente morale pozitive. Prin toate aceste
activităţi se urmăreşte încurajarea fiecărui copil de a participa activ la descoperirea adevărurilor
despre lucruri şi fenomene, care corespund orizontului de cunoaştere specific vârstei, în vederea
continuării studiilor pentru reuşita în viaţă.

Taberele de creaţie care s-au desfăşurat în anii precedenţi aveau să confirme aşteptările proiectului, a
echipei de implementare, a celor care s-au ocupat direct de organizarea şi derularea activităţilor cu
copiii în tabără, a părinţilor copiilor şi, implicit, a copiilor participanţi. În sprijinul argumentării celor
afirmate ne vin impresiile copiilor participanţi la taberele de creaţie. Sugestiv vom reda doar câteva
dintre ele[20]: „Această tabără m-a făcut să privesc lumea cu alţi ochi şi să nu ezit să dau o mână de
ajutor celor ce au nevoie. A fost o adevărată lecţie de viaţă. Mi-am făcut o mulţime de prieteni. Am
cunoscut profesori de la care am avut ce învăţa. Am cunoscut alte stiluri de viaţă. Am învăţat să
apreciez viaţa pe care o am, văzând că alţii nu par să aibă ce am eu“; „Această tabără m-a schimbat
foarte mult. Am învăţat unele lucruri pe care nu credeam că le voi face. Această experienţă va fi de
neuitat. A fost cea mai frumoasă tabără“; „Eu aici am învăţat un lucru: să-L iubim pe Dumnezeu şi pe
aproapele. A fost foarte frumos, şi-mi pare rău că mă despart de voi“.

26
IV.2.2. Concursul de creaţie „Alege Şcoala!“[21] se va desfăşura în 4 etape:
A) În prima etapă (etapa parohială) participă toţi copiii (cca. 28.854) incluşi în proiect din cele
3.206 de comunităţi (câte 9 copii din fiecare grupă/parohie). Pentru această etapă, tema concursului
este Şcoala mea, iar copiii participanţi la concurs au de ales o singură abordare din cele trei secţiuni:
a) Secţiunea literară: o scrisoare către Dumnezeu despre şcoala mea; un articol de ziar despre şcoala
mea; o poezie despre şcoala mea; o povestioară moralizatoare despre şcoală; o rugăciune către
Dumnezeu pentru cei care nu merg la şcoală.
b) Secţiunea artistică: un desen/pictură despre şcoala mea (A4 sau A3); o fotografie inedită în
concordanţă cu tema concursului; o descriere a unui joc imaginat de copii, care a fost jucat/poate fi
jucat.

c) Secţiunea multimedia: interviu cu preotul (profesorul de religie) – un copil din grupa de cateheză
intervievează preotul/prof. de religie despre cum a fost şcoala lui; o prezentare multimedia despre
şcoala mea (film, ppt. etc.).

B) La etapa a doua (etapa la nivel de protopopiat) lucrările tuturor copiilor participanţi vor fi evaluate
de către o comisie de jurizare formată din: părinţii protopopi, responsabilii la nivel de protopopiat
pentru cateheza parohială, un profesor de religie, un profesor de desen şi un profesor de limba
română. Pentru evaluarea lucrărilor, membrii juriului au în vedere: conţinutul (conexiunea cu
educaţia catehetică a Bisericii: valorile educaţiei creştine, necesitatea educaţiei creştine, mijloace
educative creştine, finalitatea educaţiei creştine), claritatea, imaginaţia, originalitatea, precum şi
viziunea unitară a portofoliului. În urma evaluării lucrărilor, alcătuite de către copii, comisiile de
jurizare vor desemna pe cei 9 câştigători, câte trei pentru fiecare secţiune (literară, artistică şi
multimedia) şi vor evidenţia portofoliul parohiei cu punctajul cel mai mare.

C) Următoarea etapă a concursului este cea la nivel de eparhie. Pentru această etapă, tema
concursului este Şcoala din pridvorul Bisericii. Dacă la prima etapă lurările aveau ca temă
centrală Şcoala mea, în cadrul acestei etape lucrările vor avea în vedere parohia mea. La această
etapă vor participa toţi copiii desemnaţi câştigători la faza pe protopopiat. Ei vor realiza lucrări
individuale (una singură) pe tema dată, alegându-şi abordarea care li se potriveşte (poate fi alta decât
cea din prima etapă, conform sugestiilor din conceptul concursului), dar numai din secţiunea la care
au câştigat. Şi la această etapă, în urma evaluării lucrărilor copiilor, comisiile de jurizare vor
desemna pe cei 9 câştigători, câte trei pentru fiecare secţiune (literară, artistică şi multimedia).
D) Ultima etapă a concursului este cea naţională (etapa la nivel de Patriarhie). Pentru această etapă,
tema concursului va fi În Biserică şi în şcoală, educaţie pentru viaţă. La această etapă vor participa
toţi copiii desemnaţi câştigători la faza pe eparhie. Ei vor realiza, de asemeni, lucrări individuale pe
tema dată, alegându-şi abordarea care li se potriveşte, din secţiunea la care au câştigat. Ca şi la
etapele precedente, în urma evaluării lucrărilor copiilor, comisia de jurizare va desemna pe cei 9
câştigători, câte trei pentru fiecare secţiune (literară, artistică şi multimedia).
IV.2.2.1. Scopul concursului[22]. Scopul acestui concurs este multiplu: valorificarea aptitudinilor şi
competenţelor sociale ale copiilor înscrişi în proiect; identificarea elevilor cu aptitudini speciale:
artistice (literare şi de dezvoltare a interesului pentru lectură şi pentru creaţie literară), plastice
(desen, fotografie), teologice, de comunicare şi organizare etc.; cunoaşterea, afirmarea şi stimularea
potenţialului social, artistic, plastic, teologic şi de comunicare al copiilor; conştientizarea rolului
educaţiei în viaţa unui copil şi a posibilităţilor pe care le oferă aceasta pentru integrarea în viaţa
socială; integrarea copiilor în viaţa şcolară şi combaterea abandonului şcolar prin reabilitarea socio-

27
emoţională şi comportamentală a elevilor participanţi; asigurarea educaţiei morale de bază necesară
fiecărui copil.
IV.2.2.2. Obiectivele concursului[23]. Obiectivele concursului „Alege Şcoala!“ sunt:înţelegerea
valorilor copilăriei ca etapă esenţială în formarea personalităţii copiilor; stimularea creativităţii prin
realizarea/redactarea unor creaţii artistice, plastice, literare sau teologice; dezvoltarea imaginaţiei şi a
încrederii în talentul lor; utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje
scrise; dezvoltarea competenţelor lingvistice şi a abilităţilor artistice; interpretarea plastică a unui
mod de a-şi petrece copilăria; socializarea şi culturalizarea elevilor şi a comunităţii; integrarea
copiilor de vârstă şcolară şi formarea unei atitudini favorabile faţă de şcoală; identificarea elevilor cu
devieri comportamentale şi cuprinderea lor într-un program de reabilitare socio-emoţională şi
comportamentală de tip „şcoala de duminică“; depistarea cauzelor care duc la înregistrarea absenţelor
şi a efectelor imediate resimţite în plan şcolar, analiza complexităţii problemelor puse de prevenirea,
diminuarea şi înlăturarea lor; asigurarea unei bune colaborări a şcolii cu familia şi monitorizarea
copiilor a căror părinţi lucrează în străinătate.
IV.2.2.3. Acordarea premiilor. Se ştie că motivaţia educaţională se naşte nu doar în contextul unui
complex de factori şi procese interne, ci şi cu concursul unei suite de factori externi. Factorii interni
cuprind atât trăsături înnăscute (vârstă, temperament, gen, stare generală de sănătate), cât şi
dobândite. Factorii externi se referă la acele influenţe contextuale generale sau specifice cum ar fi:
mediul socio-cultural general, familia, educaţia, Biserica etc.
Pe lângă acei factori interni înnăscuţi pe care i-am amintit, factorii interni dobândiţi (valori, credinţe,
cunoştinţe, imagine despre sine, despre lume, convingeri legate de eficienţa personală etc.) exercită
aceeaşi presiune motivaţională asupra elevilor. Prin valorile, credinţele şi cunoştinţele antropologice
pe care le promovează în cadrul activităţilor catehetice, taberelor şi concursurilor de creaţie, Biserica
este un factor major în reducerea riscului de abandon şcolar şi în reintegrarea educaţională a copiilor
şi tinerilor aflaţi în abandon şcolar.

Metoda cea mai viabilă în cultivarea şi potenţarea autoeficacităţii copiilor aflaţi în risc de abandon
şcolar este creaţia. Activităţile de creaţie contribuie decisiv la descoperirea şi cultivarea unor
aptitudini înnăscute, sporind astfel încrederea în potenţialul personal şi în valoarea actului educativ.
Lumea copilăriei cu valorile sale oferă elevilor posibilităţi de a crea în diferite domenii, de a-şi
dezvolta imaginaţia, aptitudinile şi talentul. Prin Concursul de creaţie „Alege Şcoala!“ se are în
vedere înţelegerea acestei lumi, să se cunoască mai bine preocupările, interesele şi aspiraţiile
generaţiilor actuale de elevi pentru ca acestea să fie evidenţiate şi fructificate.

Un alt aspect motivaţional al concursului îl reprezintă acordarea premiilor [24]. La prima etapă toţi
copiii participanţi vor primi premii şi diplome, urmând ca la celelalte etape premiile să fie acordate
doar copiilor clasaţi pe primele trei locuri, la una dintre cele trei secţiuni. Acordare premilor se va
face într-un cadru festiv, conform sugestiilor din conceptul concursului. Într-una dintre duminici sau
sărbători, va avea loc premierea copiilor câştigători. La acest eveniment vor fi invitaţi să participe
copiii câştigători, împreună cu părinţii şi preoţii/profesorii lor îndrumători, precum şi alţi copii şi
tineri implicaţi în activităţile catehetice ale Bisericii, profesorii de religie din localitate, alte cadre
didactice etc. După Sfânta Liturghie coordonatorul programului catehetic va rosti un scurt cuvânt în
care va evidenţia: efortul Bisericii pe tărâmul educaţiei catehetice şi importanţa acesteia în
promovarea valorilor educaţiei autentice în rândul tinerilor; activitatea educativ-catehetică a
proiectului „Alege Şcoala!“; efortul şi rezultatele copiilor câştigători ai fazei respective a
Concursului de creaţie „Alege Şcoala!“.

28
Concluzionând, activităţile acestui proiect: cateheze, tabere de creaţie, concursuri, ateliere de formare
pentru preoţi au în intenţie prevenirea şi combaterea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii şi
apropierea copiilor de viaţa Bisericii.
V. Interferenţa cu proiectul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor“
Asigurarea educaţiei morale de bază, necesară fiecărui copil, este unul dintre pilonii ce susţin
formarea şi menţinerea în educaţie a copiilor şi ajută la prevenirea delincvenţei juvenile. Prin
aplicarea proiectului propus rezultă formatori care, la rândul lor, vor asigura furnizarea educaţiei
moral-civice şi a motivaţiei necesare rămânerii în şcoală, printr-o educaţie de tip „şcoala de
duminică“.
Proiectul „Alege Şcoala!“ nu este un proiect separat de activitatea de catehizare, el fiind gândit ca un
mod de a ajuta preoţii şi copiii din parohii să înţeleagă mai bine metoda de catehizare a proiectului
„Hristos împărtăşit copiilor“ şi să susţină începerea efectivă a activităţilor cu grupa de copii în
parohie, acolo unde demersul catehetic este mai anevoios şi să consolideze activitatea catehetică cu
copiii, acolo unde ea este în desfăşurare. Nu întâmplător, în a doua zi de participare la cursul de
formare, li se prezintă celor prezenţi în mod practic, pe viu, o lecţie, o cateheză conform programului
„Hristos împărtăşit copiilor“[25]. Astfel, proiectul „Alege Şcoala!“ este parte integrantă a programului
de catehizare „Hristos împărtăşit copiilor“, aplicat de Patriarhia Română, fiind dezvoltat împreună cu
acesta. Acest program propune o metodă de catehizare şi un curriculum biblic adaptat vârstei şi
caracteristicilor specifice dezvoltării psihologice a copiilor. Întâlnirile catehetice pe grupe cu copiii
sunt necesare asigurării educaţiei de bază şi motivaţiei pentru rămânerea în educaţie a copiilor din
mediul rural şi urban. Copiii sunt asistaţi în însuşirea educaţiei morale de bază, în dezvoltarea
motivaţiei necesare rămânerii în şcoală prin intermediul participării la „şcoala de duminică“, la
concursuri şi la tabere de creaţie. Prin acestea copilul poate dobândi o nouă perspectivă
duhovnicească asupra vieţii, având orientare nu numai către viaţa aceasta, care este din păcate
observată ca o viaţă de consum şi de plăcere, ci o perspectivă şi o orientare, o finalitate în viaţa
veşnică.
În ce priveşte programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor“, acesta s-a dezvoltat cu scopul de a
susţine activitatea de catehizare a copiilor prin punerea la dispoziţia preoţilor şi a cateheţilor a unui
set de instrumente catehetice pentru a transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste,
învăţăturile biblice, ajutându-i astfel să atingă maturitatea întru credinţă pentru că, în general, în
Biserica Ortodoxă lipsea cateheza biblică, fiind redusă în foarte multe situaţii la serviciul divin, fără a
face obiectul unui studiu separat, mai aprofundat[26].
Se simţea nevoia şi în ţara noastră a unei cateheze mai specializate pentru că în lumea în care trăim
secularizarea se face tot mai simţită, mai mult sau mai puţin agresiv, în toate mediile, cu atât mai
mult în rândul tinerilor care sunt cei mai expuşi, iar capcanele imoralităţii întinse copiilor noştri
devin tot mai numeroase. Tinerii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani, cărora li se adresează acest
program naţional, se află în perioada formării personalităţii lor şi sunt cei mai vulnerabili în faţa unei
lumi fără Dumnezeu.

Nevoia acoperită de acest program catehetic provine şi din necesitatea urgentă de a oferi copiilor
Cuvântul lui Dumnezeu într-o formă atractivă care să le deschidă inimile spre un set de valori
autentice într-o lume seculară înţesată de pseudovalori precum şi ca urmare a golului care s-a format
în societatea românească, după perioada comunistă. Importanţa proiectului rezidă în generaţia care
acum se formează şi devine responsabilă pentru viitorul ţării[27].
Prin acest proiect se realizează aducerea Sfintei Scripturi, a Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa
tânărului la modul cel mai concret, pentru ca el să înţeleagă că în Sfânta Scriptură se află izvorul
tuturor celorlalte învăţături. În cadrul parohiilor unde proiectul este deja implementat, copiii, tinerii

29
devin mult mai responsabili şi activi în biserică şi participă la foarte multe proiecte social-filantropice
şi pastorale din cadrul comunităţii din care fac parte.

Dacă pe planul pastoraţiei individuale, educaţia religioasă se realizează mai ales prin Taina
Spovedaniei, pe planul pastoraţiei colective, ea se realizează prin grupul de dialog catehetic în cadrul
programului „Hristos împărtăşit copiilor“. Specificul grupului catehetic în raport cu alte grupuri de
interes sociologic, terapeutic sau psihosocial, constă în prezenţa lui Hristos în mijlocul celor adunaţi
în numele Lui şi a Duhului Adevărului, care-i luminează şi călăuzeşte spre o mai profundă înţelegere
a realităţilor spirituale şi spre o adâncire a comuniunii ecleziale [28].
Grupul/grupurile catehetice nu constituie o tentativă de fragmentare şi separare de comunitatea
bisericii parohiale, ci o expresie a misionarismului şi dinamismului didactic parohial. Educaţia în
grupul catehetic reprezintă o introducere în experienţa comunitară eclezială, dezvoltând relaţii de
solidaritate şi influenţare reciprocă între membrii săi. Grupul catehetic, pe lângă faptul că
îndeplineşte un rol instructiv-educativ, devine şi un important factor de influenţare a personalităţii şi
de dezvoltare a simţului comunitar-eclezial, în el regăsindu-se „funcţionarea exemplară a experienţei
comunităţii apostolice“ (Luciano Meddi) a Bisericii primare [29].
Făcând parte din tehnologia educaţională colectivă, promovată de numeroase orientări
psihopedagogice actuale, cateheza de grup, pe lângă faptul că oferă un cadru propice dezvoltării
personalităţii moral-duhovniceşti şi de stimulare a creativităţii, este şi un mijloc remarcabil de
învăţare a adevărurilor de credinţă şi de formare duhovnicească atât a copilului, cât şi a celorlalte
vârste. Se impune însă o nouă viziune catehetică, hristocentrică şi pnevmatizată, care să aibă drept
scop nu doar simpla informare teologică, ci înduhovnicirea copilului [30]. Un astfel de demers îl
constituie programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor“ având drept consecinţă şi schimbarea
atitudinii faţă de învăţământul de masă a copiilor aflaţi în risc de părăsire timpurie a şcolii.
Aducerea Cuvântului lui Dumnezeu mai aproape de copii şi tineri într-o formă atractivă şi creativă,
uşor de înţeles şi de asimilat se realizează în cadrul proiectului „Hristos împărtăşit copiilor“ prin
intermediul ghidurilor catehetice. Acestea sunt concepute într-un limbaj aflat în concordanţă cu
nivelul de înţelegere al fiecărei vârste, de la 6 la 17 ani. Metoda folosită are trei componente:
descoperirea, interacţiunea şi aplicaţia. Ghidurile catehetice nu se substituie manualelor de religie
folosite în şcoli[31], nu le înlocuiesc, ci reprezintă instrumente complementare de lucru de care preoţii
şi cateheţii au nevoie pentru a transmite copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, învăţăturile
biblice şi a-i ajuta astfel să atingă maturitatea întru credinţă. Sunt concepute astfel încât să asigure
interactivitatea în cadrul lecţiilor de cateheză şi implicarea directă a copiilor în procesul de învăţare.
Predarea este centrată pe copil. Aceasta înseamnă că activitatea catehetului, înţelepciunea Sfintelor
Scripturi, resursele curriculum-ului şi puterea lui Dumnezeu sunt toate concentrate pe fiecare elev şi
către progresul său spre deplina maturitate spirituală. Cu alte cuvinte, chiar şi cele mai bune materiale
de educaţie creştină şi cel mai dedicat catehet pot avea un impact scăzut asupra elevului dacă nu este
provocată o schimbare într-un anumit fel. Este imperativ să se folosească doar acele metode de
predare[32] care pot determina o schimbare în viaţa fiecărui elev.
Un alt element demn de reţinut este şi acela că o cateheză captivantă, atractivă şi ziditoare pentru
copii solicită şi impune o atmosferă relaxantă, dar plină de evlavie. Copilul doreşte să se detaşeze
(să scape) de tiparele existente în şcoală. El nu mai vrea o altă oră de religie, care îşi are limitele şi
neajunsurile ei. La biserică nu mai există constrângerea vreunei note. El vine din plăcere, pentru a
afla lucruri noi. Se aşteaptă să găsească altceva. De aceea, preotul este chemat, ca prin tactul său
pastoral şi prin experienţa sa didactică, să asigure un climat psiho-afectiv relaxant. O asemenea
atmosferă are ca efect consolidarea grupului, asigurarea continuităţii lui, stimulează gândirea,
creativitatea, comunicarea, oferă echilibru interior, încredere personală în exprimarea opiniilor,
favorizează propria cunoaştere.

30
Astfel întâlnirea catehetică devine o adevărată sărbătoare a dialogului şi a frăţietăţii, în care copilul se
simte în elementul lui, se poate deschide, spune ce gândeşte, ce simte, ce îl frământă, întreabă la
rându-i, are sentimentul susţinerii, comuniunii şi comunicării sincere cu preotul şi cu colegii săi [33].
Lecţiile aduc Cuvântul lui Dumnezeu la nivel personal, asociindu-l întotdeauna cu experienţele de
viaţă personale ale copilului, extinzându-l şi la nivelul familiei. Noutatea pe care o aduce „şcoala de
duminică“ prin aceste ghiduri catehetice propuse o reprezintă metoda modernă de predare a unor
cunoştinţe religioase (biblice, liturgice, istorice, aghiografice, iconografice), precum şi accentul
pe însuşirea şi aplicarea în viaţa de zi cu zi a acestor cunoştinţe. Fiecare lecţie are, la sfârşit, o serie
de îndrumări practice, strâns legate de conţinutul respectivei lecţii, reunite sub titlul „Acasă şi în
familie“[34]. Catehizarea efectuată după metoda propusă în ghidurile „Hristos împărtăşit copiilor“
creează o adevărată emulaţie religioasă în sânul familiei, copilul fiind în permanenţă îndemnat să
discute cu ceilalţi membri ai familiei, să rezolve sarcinile propuse pentru acasă şi să aplice în viaţa de
zi cu zi cunoştinţele dobândite prin cateheză. Elevul este călăuzit să descopere el însuşi adevărul prin
activitatea proprie. Această metodă prezintă avantajul implicării active şi directe, al participării
afective şi efective a lui la procesul învăţării şi al cunoaşterii [35]. Nu este vorba doar de acceptarea
pasivă a unor cunoştinţe gata formulate. Ea are menirea de a dezvolta capacitatea de autoinvestigaţie
a copilului, punând bazele unei gândiri autonome, învăţându-l să descopere, să ştie ce şi cum să
caute, să problematizeze, să vadă dincolo de aparenţe cauza interioară a manifestărilor
comportamentale, a atitudinilor, „îl ajută să descopere esenţa vieţii, nu numai cu mintea, ci cu
întreaga lui fiinţă“[36].
Concluzii
Concluzionând ne manifestăm convingerea că atât proiectul „Alege Şcoala!“, cât şi proiectul
catehetic „Hristos împărtăşit copiilor“ arată preocuparea Bisericii noastre pentru lucrarea educativ-
misionară a noii generaţii. Ele sunt un impuls de revigorare a catehezei parohiale, este o invitaţie de
implicare în demersul de creştere a copiilor în iubirea lui Hristos. Prin ele, Biserica dă un
răspuns[37] unei tot mai largi de tineri şi copii, care încearcă să-şi regăsească rostul şi propriul drum în
viaţă. Sfântul Ioan Gură de Aur în Comentariu la Evanghelia după Matei (LIX; Despre Ana, III)
îndemna: „Să depuneţi în sufletele copiilor bunătatea, smerenia, buna-cuviinţă, înţelepciunea şi orice
altă virtute. Dacă strângem această bogăţie pentru noi şi pentru copiii noştri, şi în această viaţă ne
vom bucura de strălucire, dar şi în cea viitoare vom auzi vocea fericită cu care Domnul Iisus Hristos
îi recunoaşte ca ai Săi pe toţi cei care L-au mărturisit“.
Preot drd. SORIN LUNGOCI

[1]
*** „Alege Şcoala!“, Curs de formare pentru formatori, Iaşi, 2011, p. 3.

[2] *** „Alege Şcoala!“, Curs de formare pentru formatori, 2010, pp. 1–5.

Au fost şi preoţi reticenţi la implicarea în derularea şi aplicarea proiectului ca urmare a

[3]

dificultăţilor întâmpinate: în a identifica şi convinge pe părinţi/copii pentru a face parte din proiect

31
(mai ales la parohiile urbane); dificultatea de a înregistra copii aflaţi în abandon şcolar, copii
delincvenţi sau adolescenţi care au depăşit vârsta de 18 ani şi care nu au finalizat perioada de
şcolarizare obligatorie; greutatea de a obţine documentele justificative pentru înregistrarea copiilor,
conform formularului de înregistrare a grupului ţintă; nemulţumirea cauzată de imposibilitatea ca toţi
cei 9 copii înscrişi în proiect (cu atât mai mult a copiilor preoţilor) din parohie să participe la tabăra
de creaţie de cinci zile etc.

[4]
*** „Alege Şcoala!“, pliant de prezentare, 2010, p. 2.

1.206 preoţi şi profesori de religie cuprinşi în proiectul „Alege Şcoala!“ lansat în 2009, iar diferenţa
[5]

de 2.000 cuprinşi în proiectul „Alege Şcoala!“ lansat în 2010.

10.854 de copii cuprinşi în proiectul „Alege Şcoala!“ lansat în 2009, iar diferenţa de 18.000
[6]

cuprinşi în proiectul „Alege Şcoala!“ lansat în 2010.

Deşi am prezentat datele statistice privind beneficiarii indirecţi ai proiectului, totuşi acestea trebuie
[7]

privite ca având un caracter estimativ.

(I-92; II-154). Am folosit această notaţie (I, respectiv II) pentru a indica cele două regiuni de
[8]

aplicare a proiectului.

[9] (I-91; II-144).

[10] (I-3.618; II-6.000).

[11] *** „Alege Şcoala!“, Curs de formare pentru formatori, Iaşi, 2011, pp. 4–5.

[12]
*** „Alege Şcoala!“, pliant de prezentare, 2010, pp. 7–8.

Pr. prof. dr. Ioan C. Teşu, Familia contemporană între ideal şi criză, Editura Doxologia, Iaşi,
[13]

2011, p. 312.

32
 A se vedea lucrarea: Michaela Poenaru, Eu te-am făcut, eu te omor. Ghidul bunelor maniere
[14]

pentru părinţi, Editura Coresi, Bucureşti, 2008, p. 60.

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula, Duc in altum. Ieşiţi în larg. O introducere în
[15]

catehetică, Editura Andreiana, Sibiu, 2011, pp. 50–51.

[16] *** „Alege Şcoala!“, Curs de formare pentru formatori, 2010, pp. 48–53.

O serie de activităţi sunt recomandate în ghidul practic „Centrul parohial pentru copii şi
[17]

tineri“, editat la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă în anul 2008, şi anume: organizarea unor
activităţi cu caracter formativ şi recreativ (cercuri de informatică, literatură, pictură, artă fotografică,
muzică, folclor, teatru, oratorie; tenis de masă, fotbal, volei, baschet; concursuri, dezbateri; audiţii şi
vizionări), organizarea unor excursii şi pelerinaje la obiective religioase şi turistice, desfăşurarea unor
activităţi filantropice în parohie etc.

Pr. dr. Costin Naclad, Un proiect de succes. Proiectul „Alege Şcoala!“, în „Tinerii în Biserică“,
[18]

anul I, 2011, nr. 1, Baia Mare, pp. 10–11.

În vara anului 2011 taberele de creaţie „Alege Şcoala!“ au fost organizate la mănăstirea
[19]

prahoveană Caraiman, Mănăstirea Tismana din judeţul Gorj, Centrul cultural-pastoral „Sfântul Daniil
Sihastrul“ de la Durău, judeţul Neamţ şi Mănăstirea Miclăuşeni, din judeţul Iaşi.

Intenţia echipei manageriale a proiectului (pr. dr. Constantin Naclad – manager de proiect, diac. dr.
[20]

Florin Marica – manager II, Olivia Ailenei – asistent manager şi pr. drd. Mihail Arcadius Iliescu –
asistent manager) este aceea de a evidenţia potenţialul creativ al copiilor participanţi la tabere prin
publicarea unui volum care să cuprindă creaţiile lor, însoţite de impresiile culese la încheierea
fiecărei serii de tabere.

[21] *** Concursul de creaţie „Alege Şcoala!“, conceptul concursului tehnoredactat, 2010, pp. 7–16.

[22] Ibidem, p. 6.

[23] Ibidem.

33
 În cadrul proiectului au fost prevăzute acordarea mai multor premii: rucsacuri, tabletă electronică,
[24]

player MP4, aparat foto, sistem audio cu dvd-player, calculator desktop, laptop, calculator all in one.
Acestea se vor acorda diferenţiat, ţinându-se cont de etapele de desfăşurare a concursului.

Una din responsabilităţile celor instruiţi este şi aceea de a susţine în prima lună cel puţin trei
[25]

cateheze cu copiii incluşi în proiect.

Ciprian Bâra, Roade în proiectul „Hristos împărtăşit copiilor“, interviu cu pr. Constantin Naclad,
[26]

inspector pentru cateheza parohială în cadrul Sectorului teologic-educaţional al Patriarhiei Române,

în „Ziarul Lumina“, anul V, nr. 80 (1282), marţi, 7 aprilie 2009, p.16.

*** Comunicat de presă, Al doilea Congres Naţional „Hristos împărtăşit copiilor“, 28 august
[27]

2009.

Pr. dr. Eugen Jurca, Experienţa duhovnicească şi cultivarea puterilor sufleteşti,Ed. Marineasa,
[28]

Timişoara, 2006, p. 185.

[29] Ibidem, p. 187.

[30] Ibidem, pp. 189–190.

A se vedea şi art. pr. prof. V. Gordon, Simpozion cu temă catehetică: Hristos împărtăşit copiilor,
[31]

în „Vestitorul Ortodoxiei“, din 31 ianuarie, 2006, p. 8.

De real folos este lucrarea soţilor Dorin şi Monica Opriş, Metode active de predare-învăţare.
[32]

Modele şi aplicaţii la religie, apărută la Editura Sfânta Mina, Iaşi, 2006. Printre metodele prezentate
aici regăsim: „brainstormingul“, „ciorchinele“, „cubul“, „unul stă, trei circulă“, „turul galeriei“,
„jocul de rol“, „mozaicul“, „studiul de caz“, „phillips 6-6“ etc.

[33] Pr. dr. Eugen Jurca, op. cit., Editura Marineasa, Timişoara, 2006, p. 172.

[34] Pr. Constantin Naclad, Raport privind activităţile desfăşurate pe parcursul anilor 2006–2007, p. 2.

34
 Sophie Koulomzin, Biserica şi copiii noştri, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, pp. 155–156,
[35]

recomandăm capitolul IV „Şcoala duminicală“, pp. 145–169.

Ioannis V. Kokulis, Îmbisericirea elevilor – pentru o educaţie religioasă liturgică,Editura

[36]

Deisis, Sibiu, 2012, p. 138.

Pr. Iacob Cismaş, Preotul – misionar în contextul lumii contemporane, Editura Renaşterea,
[37]

Cluj-Napoca, 2010, p. 243.

35