Școala Biblica „La Grazia”

Curs de Ucenicizare, Anul I.

Dr. Ovidiu S. Bulzan Iunie 2021

Se spune ca tot ce e vechi se și trece, e demodat. Și totuși, trăim la umbra

binefăcătoare a doua mișcări globale ce au schimbat cursul istoriei omenirii si ne
învață același lucru. Una este Renașterea (1300- 1700) si a doua, Reforma (1500-
1600). Ambele s-au distins prin aceea ca au adus ceva nou prin descoperirea a
ceva neglijat din trecut in cazul Renașterii, antichitatea greco-romana, iar in ce
privește Reforma, primatul Sfintelor Scripturi. Privind spre trecut, au făcut pași
uriași înainte, spunea Robby Galatty in ‚Redescoperind Ucenicizarea’
O temeinica reîntoarcere la Ucenicizare ar însemna reforma secolului 21. Strategia
nu e noua, metoda a fost testată si răs-testată, si e relevantă cultural in orice
societate.
Ucenicizarea funcționează in contextual restrâns de biserica la țară, cât si
in cel al unei biserici cu mii de membri. Un pastor cu vastă experiență poate
înregistra aceleași rezultate bune ca șiș un pastor de abia ordinat, iar un laic fără
înalte studii teologice sau experiență bisericească poate contribui semnificativ la
întoarcerea mulțimilor la Hristos, toți urmând cu dedicare principiile esențiale ale
Ucenicizării.
Motivul alcătuirii acestui curs, preocuparea dindărătul așezării acestuia la
sfârșitul primului nostru an scolar la Școala Biblica „La Grazia” nu este însă să
flutur drapelul Ucenicizării peste anul nostru universitar, să dăm cu parfum de
ucenicizare peste filele celorlalte eforturi si studii teologice ale anului nostru școlar
2020-2021: chemarea aceasta la Ucenicizare este o chemare copleșitoare înapoi la
trăirea unei vieți de adâncă dependență si ascultare de Hristos. Ucenicizarea este
pasiunea mea doar pentru că vreau din toată inima si cu toata puterea mea să-I fiu
ascultător lui Isus Domnul, si un înainte- mergător pentru Dumneavoastră,
nădejdea in slujirea Diasporei.

Când cineva se apropie de Hristos intru ascultare, aplicația va fi întotdeauna

Ucenicizarea: va deveni un ucenic.

1
Ucenicizarea este eficienta pentru ca îl învrednicește si întărește pe credincios sa
poarte jugul slujirii alături de cei din comunitatea sa de credință. A te implica într-o
lucrare de Ucenicizare înseamnă că lucrezi cu cineva, cu altcineva, că ți-ai asumat
personal nu doar credința in Isus, ci și responsabilitatea delegata de El. Daca azi
avem acces la Evanghelie este pentru ca întâii ucenici au făcut din Marea Trimitere
a lui Hristos Domnul, lucrarea lor expresă, misiunea lor. P15
Pana când nu vom vedea lucrarea de Ucenicizare devenind lucrarea Bisericii, nu
doar o lucrare intre altele, in Biserica, nu vom apuca sa vedem rodul adevăratei
Ucenicizări în lume așa cum l-a intenționat Isus.
Generația voastră, ca de altfel fiecare generație, are o oportunitate proaspătă de a-și
adjudeca acest tipar al lucrării Bisericii primare, dacă își aduce aminte că
“Împărăția Cerurilor se ia cu navală!”
Deși tot mai mulți lideri vizionari ai Bisericii întrezăresc importanța strategică a
acestei reforme, ceea ce lipsește este o cale de a evalua si trasa eficiența
Ucenicizării noastre.

Caracteristicile esențiale ale Ucenicizării

Ucenicizarea a ajuns un subiect foarte des discutat in bisericile contemporane, si se
cuvine sa începem cu o definiție cuprinzătoare a Ucenicizării: Ea este un legământ
de viață fața de Persoana, învățătura si spiritul lui Hristos. Viața sub conducerea lui
Isus implica învățarea permanentă, creșterea în asemănarea cu Hristos, aplicarea
adevărului biblic in toate aspectele vieții, responsabilitatea împărtășirii credinței
creștine si responsabilitatea fața de biserică.
“Creează si dezvoltă principii ce decurge din întrupare, nu șabloane sau
metodologii prefabricate pe care oamenii sa le reproducă mecanic.
“Create incarnational principles, not duplicatable processes for people to implement,”
Se întâmplă ceva molipsitori intre strategii bisericilor mari: Multe biserici
experimentează succes într-o anume perioadă, cu anume metode, și mai apoi
încearcă să împacheteze experiența lor in manuale si tehnici de urmat pas cu pas.

I Imp. 22: 31-37 Arcașul ce a tras la întâmplare a scris manualul „Tehnici

de săgetat Împărați”

“Biserica condusa de Scopuri” este un exemplu al anilor 1990. Odată cu trecerea

anilor, acest pachet bine organizat si corect verbalizat -atunci si acolo-, a inceput să

2
se vestejească, pentru ca nu peste tot in lume avem condițiile si contextual cultural
din Los Angeles-ul de atunci…
Cuvântul lui Dumnezeu si principiile Sale sunt transcendente si neschimbătoare, nu
însă și programele analitice de om asamblate, pentru anume condiții create, in
anume context aplicate.

Cum ne măsurăm rodirea?

Când Dumnezeu evaluează maturitatea unei biserici, El nu-I numără pe creștini, ci-
i cântărește. Asta înseamnă ca El măsoară, cântărește, evaluează ce anume din El,
din viața Sa, din învățăturile Sale au devenit deja parte integranta din viața mea si a
ta.
Adâncimea e mai importantă ca suprafața; cu toții știm, transformarea profundă a
unei vieți poate avea cu mult mai mare impact decât sute de “declarații de
adeziune” de pe vârful limbii. Planul Domnului Isus de a duce Evanghelia pana la
marginea Pământului a fost același de la inceput: oameni cari sa se investească in
alți oameni, prin Ucenicizare. p18

Ucenicizarea in Vremea Rabinilor

Cu siguranță cunoaștem cu toții vorba “ Cunoașterea înseamnă putere!” Poporul
evreu a trăit însă aceasta zicala într-o notă aparte: Cunoașterea aceasta își are
obârșia în Sfânta Scriptura. Din această pricină, poporul evreu a fost numit
dintotdeauna “Poporul Cărții.” Astfel, deopotrivă copiii si adulții erau învățați într-
un sistem total diferit de ceea ce numim noi astăzi învățământ. Intre sistemul de
educație evreiesc si cel grecesc există diferențe majore, așa cum le subliniază si
rezumă Norman Snaith:
“Obiectul si țelul sistemului evreiesc este da’ath Elohim (cunoaște-L pe
Dumnezeu), in vreme ce obiectul si țelul sistemului grecesc este gnothi seauton
(cunoaște-te pe tine insuti)
Sistemul evreiesc începe cu Dumnezeu; înțelepciunea adevărată este a-L cunoaște
pe Dumnezeu. “Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.”…Sistemul grecesc
dimpotrivă începe de la cunoașterea omului, si încearcă să facă deducții despre
natura si căile lui Dumnezeu prin/via înțelegerea a ceea ce ei numesc “natură a
ceea ce e superior în om” Diferența dintre aceste doua sisteme este vădită din
capul locului pana la ultimele consecințe aplicative. P32

3
Înțelegerea acestor diferențe nu doar funcționale este importantă dacă e să
înțelegem modul in care Isus Si-a învățat ucenicii, in vreme ce aceștia Il numeau
atunci, ca și noi azi, Rabi/Învățătorul.

Conform învățăturii iudaice, conform Mishna (sau ‘Legea orala’) a-ți pleca inima
pentru a studia Torah însemna a-I aduce cea mai aleasă slava lui Dumnezeu. “
„Daca ești învățat cu adevărat nu te mândri cu aceasta, caci tocmai pentru
aceasta ai fost creat.” Pana astăzi se vad efectele și importanța studiului
supravegheat, chiar înregimentat in cultura ultra-ortodox iudaica.

Josephus, bine-cunoscutul istoric evreu, ne asigură că iudeii primelor veacuri erau

foarte conștienți de binefacerile și superioritatea sistemului lor educațional: “ Mai
presus de toate, ne mândrim cu educația fiilor noștri!”
„Școlarizarea consta in 3 stadii diferite, fiecare marcând un progres si asumarea
unor dificultăți sporite.
La cinci ani, băieții si fetele intrau in Bet Sefer (Casa Cărții), unde erau învățați
să scrie și sa citească folosind Tora – primele cinci cărți ale Vechiului Testament.
Mai apoi, elevii erau promovați in Bet Talmud (Casa Învățăturii) unde studiau
celelalte cărți ale Vechiului Testament și în plus fragmente din ‘Legea Orala.’
Cei mai studioși pășeau mai apoi in Bet Midrash ( Casa Studiului).
Cei mai mulți dintre cei ce nu se dovedesc apți pentru acest ultim nivel se întorceau
in familiile lor si deveneau meșteșugari, comercianți, pescari sau agricultori.
Înaintea prezentării însă pentru nivelul doctoral al instrucției lor, la vârsta de 14
sau 15 ani, numiți de acum “candidați la ucenicie”, erau testați de rabinul șef
printr-o serie de examinări din Tora, Legea Orala si Tradiție. Dacă rabinul avea
convingerea că studentul are ce-i trebuie ca să și ajungă un învățător al Legii,
acesta îl accepta în a-l urma până la vârsta de 30 de ani, vârsta la care la rându-le,
rabinii își începeau propria lucrare. Din vremea Mântuitorului se cunosc numele a
trei dintre acești mari rabini: Hillel, Shamai si Gamaliel (FA 5:34)

De altfel în cultura iudaica de la începuturile ei, accentuată încă mai mult în

perioada exilică, și la fel în vremea Domnului Isus, se punea un accent deosebit pe
credincioșia in studiu și loialitățile unui ucenic al Scripturilor. Iată câteva dintre
mostrele acestei loialități exclusive in lumea contemporana Domnului Isus:P 32

4
"Tatăl tău te-a adus in aceasta lume, însă rabinul tău îți face intrare în viața ce va să
vină.”

“Dacă atât tatăl tău cât și rabinul tău sunt luați prinși, un ucenic e dator să-l
elibereze pe rabinul său mai întâi.”

“Daca tatăl, cat si maestrul tău duc poveri grele, ești dator sa ușurezi mai întâi
povara rabinului tău, și doar mai apoi pe cea a tatălui tău.”

Roy Blizzard si David Bivin, doi autori de renume in ceea ce se numește acum
“Mișcarea de reînnoire a rădăcinilor iudaice” subliniază ineditul si unicitatea
chemării adresate de Isus celor doisprezece:
“Îl privim pe Isus la începutul lucrării Sale, pe țărmul Marii Galileei chemând-Si
ucenicii cu cuvintele “Veniti, urmati-Ma” (Lech Aharai!- veniti in urma Mea!)
apelativul evreiesc expres adresat unui viitor ucenic.
Chemarea la ucenicie presupunea uneori alegeri dureroase Cf Lc 9:61 Doamne,
lasă-mă să mă duc să-mi iau rămas bun…” dar întotdeauna implica o completă
lepădare de sine. Totul se lăsa in urmă, si însoțirea efectivă a rabinului se făcea in
cele mai aspre și austere condiții. In acest sens trebuie sa ne amintim de cate ori le
spune Mântuitorul celor ce voiau sa-L urmeze “Du-te de vinde tot ce ai si dă la
săraci, apoi urmează-Mă !”
Lc 18:22 Altădată, ucenicii Săi Ii spun “iată că noi am lăsat totul... “ Isus răspunde
in v. 29: „Adevărat vă spun că nu este nimeni cari să-și fi lăsat casa sau nevasta,
sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu și să nu
primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața
veșnică.”
Însemna să lași totul în urmă!
Chemarea lui Isus adresata ucenicilor scânteiază însă intr-un mod surprinzător
pentru ca niciodată pana la El un Rabin nu își chema ucenicii a-l urma, ci ei
depuneau cereri, memorii, apeluri pentru a fi acceptați.
Isus si-a rotit ochii peste pescarii strânși pe malul marii si a rostit celor patru Lech
Aharai! Erau pescari de-acum, si se pare nu dintre cei mai de succes, foști elevi nu
suficient de buni pentru a fi promovați la următorul nivel academic in școlile
evreiești, ca să poată spera ca vreodată ochii vreunui rabin să se oprească asupra
5
lor. N-au fost cine știe ce la scoală, nu erau cine știe ce nici ca pescari…”

Si într-o bună zi, in fața le-a stat Rabi Jeshua rostindu-le numele,
chemându-i, deși nu era mare lucru de capul lor. Pe cei ce nu erau mari nici in
ochii lor, nici in ochii lumii, El I-a chemat, si prin aceștia Isus a schimbat istoria
omenirii! I Cor 1:26...
Lucrurile stau la fel si azi: nu tu Il cauți pe Isus - El te-a căutat, El te cheamă să iei
seama, El te cheamă să-L urmezi. E primul si singurul Rabin ce te-a ales pe tine!

„Ucenici ce fac Ucenici’

Isus i-a luat in școala Sa pe cei doisprezece ce au schimbat fata lumii așa cum o
știm, i-a trecut printr-un program la capătul căruia i-a trimis in lume sa facă exact
ce-a făcut El pentru ei, cu ei.
Mai întâi, ucenicii au urmărit felul in care lucra, slujea, Mântuitorul: la
Predica de pe Munte, Isus ii învață si ucenicii sunt parte din auditoriu, ei aud,
înțeleg, interiorizează adevărurile lui Dumnezeu ca parte din mulțime. Mat 5-7
Când Isus predica in sinagogă, îl vindeca pe olog, curăța pe lepros, reda auzul celui
surd, ucenicii sunt preajma imediata, în toată această vreme. Marcu 1.
In al doilea rând, Isus ii cheamă pe ucenici sa-I dea o mână de ajutor în
lucrare; Când Isus hrănește mulțimile, El frânge pâinile si peștii, însă ucenicii sunt
cei ce împart mâncarea mulțimii înfometate, si tot ei strâng cele rămase. Io. 6:1-13
In al treilea rând, ucenicii au fost trimiși să facă ei înșiși lucrarea, sub
supravegherea lui Isus. După schimbarea la fata, Mântuitorul coboară direct in
mijlocul unei mulțimi agitate (Marcu 9): Ucenicii încercaseră să scoată un duh
necurat dintr-un tânăr chinuit rău, si nu au reușit nimic. In culmea disperării, tatăl
copilului Ii cere lui Isus sa intervină; El o face, după care își mustra si învață
ucenicii: “acest soi de draci,” le-a zis El, “nu poate ieși afara decât prin rugăciune
si post!” v.29
In al patrulea rând, Isus i-a urmărit/supravegheat pe ucenici făcând lucrarea
de la un capăt la celălalt. “Isus i-a trimis, doi cate doi” spunându-le să meargă in
lume, sa alunge demonii, și să predice Evanghelia. Aceștia s-au întors exclamând:
“Doamne, până si dracii ne sunt supuși în Numele Tău!” Luca 10:17
Ucenicii nu au fost niciodată doar asistența, auditoriul, Mântuitorului, ci următorii
Săi, in sensul propriu al cuvântului; au locuit cu El, au călătorit cu El, au lucrat,
mâncat si s-au odihnit alături de El, învățând la fiecare pas nu doar din predici ci
6
din felul Sau de a fi, din slujirea Sa efectivă. Chemarea in final era nu doar sa facă
ce-L vedeau făcând, ci sa devina cine era El, pe de-aîntregul. P36
A fi un ucenic al lui Isus înseamnă nu atât excelenta ta calificare într-o anume
lucrare, cu o anume specializare, ci devenirea ta, maturizarea ta, o asemănare tot
mai accentuată cu El, Hristosul. Nici la început și nici la sfârșit meritul, nu este al
tău, ci in mod exclusiv este harul Sau nemeritat! Este cea mai surprinzătoare
invitație din partea Celui de trei ori sfânt!
Să ne aducem aminte, să nu uităm, să nu trecem în grabă peste ceea ce scrie
Apostolul in Ef 2 “Noi, cei ce odată eram copii ai mâniei, morți in greșelile
noastre, ‚Neamuri’ prin naștere, fără Hristos, fără drept de cetățenie in Israel,
robi căilor si schemelor acestei lumi, străini de legămintele făgăduinței, străini de
viața lui Dumnezeu, fără Dumnezeu in lume (atheos)”, suntem acum invitați sa fim
si sa facem ceea ce neam de neamul nostru n-au visat!

Înainte de a ne arunca înainte, trebuie sa ne aducem aminte ce ar fi fost viața

noastră fără El. Primul pas nu e învățatul, completatul, copiatul, imitatul modelelor
sale, sau a tehnicilor Sale, ci relația cu El. Dincolo de orice, mai presus de orice,
pana la contopirea cu El! El nu se înfățișează înaintea noastră sa ne schimbe căile –
asta suntem chemați sa o facem noi. El ne schimba inima mai înainte de toate. P38

Greg Ogden Viata ta in Hristos

Contemplând starea decăzută a Bisericii de acum două generații, Dietrich
Bonhoeffer o mustra, si explica aceasta stare cu aceea că ajunseseră să se complacă
a opera cu harul ieftin. El afirma că Biserica trăia un creștinism fără cruce, pășind
înainte cu o credință superficială. In multe cercuri se susținea ideea că pentru a
deveni creștin este suficient a-ți da asentimentul la câteva doctrine, a accepta
câteva doctrine fundamentale, cum ar fi ‚justificarea prin credință’.

Capacitatea de a articula doctrinele importante era semnul că facem parte din

„club“. Dallas Willard a etichetat această concepție un creștinism al “codului de
bare“. Dacă „scanerul universal” de la poarta cerurilor ne citește codul de bare și îl
recunoaște, atunci viața noastră veșnică este asigurată. Pricopsiți cu această
înțelegere a vieții creștine, de ce mai este nevoie de transformarea vieții?

Michael Wilkins abordează această problemă din alt unghi. În sondajul pe care l-a
7
efectuat în mai multe grupuri de creștini,,membrii acestor grupuri se identificau
fără nici o reținere ca și „creștini“, dar ezitau să se plaseze in categoria ucenicilor.
Care este cauza? A fi creștin este simplu. Singurul lucru care ți se cere este să
recunoști că ai nevoie de un Mântuitor și să primești un dar pe care nu-l poți nici
câștiga, nici merita. Dar dacă afirm că sunt un ucenic, atunci spun ceva despre
calitatea vieții mele de urmaș al lui Isus. A fi creștin înseamnă a recunoaște ce a
făcut Hristos pentru mine; a fi ucenic înseamnă a recunoaște ce fac eu pentru
Hristos.
Problema noastră este că ne-am împăcat cu o distincție nebiblică. Conducătorii
creștini au transmis mesajul că poți fi creștin fără să fii neapărat și un ucenic al lui
Cristos. Există convingerea că numai un mic procent de creștini vor „absolvi“
această școală elementară și vor intra în categoria ucenicilor.
Biserica de azi culege roadele acestei concepții false care a fost semănată în
neveghere.
Majoritatea conducătorilor creștini de azi recunosc că nu am reușit să facem
ucenici. George Barna şi George Gallup ne-au spus astfel de multe ori faptul că
sondajele lor arată că există foarte mici deosebiri în ceea ce privește modul de viață
și valorile morale între creștini şi necreștini. Compromisul acesta a ajuns până în
măduva experienței noastre creștine, pana in ADN-ul bisericilor noastre.
Avem datoria să reafirmăm adevărul biblic că nu există deosebiri între acceptarea
harului lui Dumnezeu ca păcătoși iertați, și urmarea lui Isus ca ucenici, ambele
aspecte fiind esențiale pentru experiența noastră. Termenii creștin și ucenic sunt
interschimbabili în cartea Faptele Apostolilor: „Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-
a dat numele de creștini în Antiohia“ (Fapte, 11:26).
Cursurile de ucenicizare sunt scrise cu acest scop expres: formarea de ucenici.
Sunt câteva calupuri de temelie:
Elementele principale pe care un ucenic al lui Isus trebuie să le practice ca
discipline spirituale în propria sa maturizare creștină.
Elementele principale pe care trebuie să și le însușească ca adevăruri fundamentale
biblice și teologice.
Elementele esențiale ce formează caracterul său, la lucru si la vedere in viața de zi
cu zi.
Aceste elemente esențiale se cer practicate in viața de biserică și ca mărturie in
lume.

8
Ucenicizarea este un proces prin care oamenii sunt echipați ca ucenici ai lui Hristos
pentru a fi asemănători Lui, pentru a cunoaște învățăturile de baza ale vieții
creștine si pentru facerea de ucenici. Ucenicizarea începe cu așezarea unor
discipline in umblarea personala cu Domnul Isus ( disciplinele spirituale )si se
sfârșește atunci când ucenicul este pregătit sa ii ajute la rândul său și pe alții sa Îl
urmeze pe Hristos. Versetul care ne inspira in acest proces este cel din 2 Timotei
2:2: „Si ce ai auzit de la mine, in fata multor martori, încredințează la oameni de
încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții!”

Ucenicizare in vreme de Corona virus

Cele de mai jos sunt parte dintr-un articol apărut in discipleship.org, si afirmațiile
făcute sunt esențial a fi luate in serios pentru înțelegerea procesului in care suntem
angajați, cel al Ucenicizării.
Trei idei importante:
1. Avem nevoie de definiții clare ale Ucenicizării, a ucenicului si a procesului
de facere de ucenici, trâmbița trebuie sa dea un sunet clar! Pana ce acest lucru nu
se întâmplă, confuzia și rezistența la ascultarea de Marea Trimitere a celor din
bisericile noastre vor domina, si noi vom rămâne in deșertul aspirațiilor înalte,
si a rezultatelor anemice.

Definiția pe care o propunem pt ”ucenic“ este

“cel care Îl urmează pe Isus, se lasă schimbat de Isus, si este deplin dedicat
misiunii lui Isus. (Mt 4:19; 28:18-20).
Ce credeți despre aceasta definire? Se califica ea ca și un “sunet clar al trâmbiței”?

2. Avem nevoie de noțiuni, standarde, coeficienți evaluabili (metrics/indicatori ),

cu putință de măsurat, pt a evalua maturitatea ucenicului, a celui ce face ucenici si
chiar Ucenicizarea așa cum se desfășoară ea într-o biserică.

3. Ucenicizarea înseamnă un stil de viată, o cultura, nu doar activități. Ca atare ea

presupune o schimbare de mentalitate. Dar a ne schimba mentalitatea nu e ușor
nicicând, si pentru nimeni. De cele mai multe ori, aceasta se întâmplă in urma unei
crize.

E oare posibil ca aceasta pandemie sa fi venit peste noi tocmai pentru a ne scutura
de mai vechile noastre moduri călduțe de a ne înțelege viața de credință? Este
aceasta criza suficienta ca sa ne dezbrăcăm de aceasta “lasă-mă, lăsate-oi!” si să
ne gândim puțin mai serios propria viață spirituală?

9
Vom putea oare face saltul de la spectatori ai ritualurilor religioase cari ne fac
“mentenanță” la suflet, înspre grupuri de Ucenicizare cu o agenda
transformațională clară, multiplicative in adevăratul sens al cuvântului? In
aceasta criza, vom prinde oare ocazia de a întinde o mana vecinilor noștri
necreștini?

In SUA mai puțin de 5% dintre Biserici sunt substanțial recomandate ca având o

cultura a Ucenicizării, care se reproduce intențional, Biserici in care înmulțirea are
loc prin multiplicare, nu adunare. Pe cât de mult le celebrăm, tot așa, în lumina
adevărului că misiunea centrala a Bisericii rămâne Ucenicizarea, a avea doar 5%
dintre ele in adevărată ascultare, înseamnă o situație cumplită.

Una dintre problemele majore e aceea ca lipsesc definiri clare, convingătoare si

îndeobște înțelese, ale termenului de Ucenicizare si Ucenic. Astfel, când o Biserica
dorește să se evalueze pe sine, procesul e unul foarte anevoios, confuz.
Supralicitarea impactului – Pastorii sunt mult prea optimiști când e vorba de
evaluarea ucenicilor sau a culturii care sa pună valoare pe Ucenicizare. De foarte
multe ori își supralicitează eficiența, incluzând la capitolul Ucenicizare activități si
norme ce n-au nimic de-a face cu Ucenicizarea.
Definiție: Ucenicii sunt oameni cari pășesc in relații cu scopul expres de a-i
ajuta pe alții să-L urmeze pe Isus,
sa devina încă mai asemănători cu Isus,
si sa participe astfel in misiunea lui Isus.
Ucenicizarea include întregul proces, de la convertire la maturizare si
multiplicare, cu alte cuvinte ești ucenic când in jurul tău se înmulțesc ucenicii.
Devii ucenic in măsura in care multiplici ucenici.
Sunt extrem de puține cazurile in care o biserica reproduce ucenicizatori, si studiile
făcute confirmă că aceasta se întâmplă doar atunci când 45-50% din conducerea
laica a Bisericii este alcătuită din făcători de ucenici.
1. Misiune așa cum a făcut-o Isus este datoria si chemarea oricărei Biserici, e un
mod de viață motivat de dragostea de oameni, pierduți fără Isus – o astfel de
Biserica va fi preocupata expres de înmulțirea, multiplicarea grupurilor de
ucenicizare, a ucenicilor.
2. Ucenicizarea trebuie sa se regăsească tot mai mult in identitatea, in AND-ul
Bisericii, evidențiată in reproducerea valorilor, acțiunilor si limbajului acesteia.

10
3. Fiecare decizie si fiecare ban cheltuit trebuie sa treacă prin același filtru: “Cum
ajuta cheltuiala asta efortul nostru de ucenicizare, intr-un climat ca si acel ales de
Isus?
4. Postul si rugăciunea vor avea aceiași focalizare in fiecare săptămână: “Doamne
împuternicește-Ti lucrarea de Ucenicizare!”
5. Conducerea Bisericii va concentra 25-30% din timpul lor nu doar in procesul de
ucenicizare, ci și pe mentorarea, creșterea ucenicilor, echipându-i și antrenându-i
personal, înafara timpului de părtășie și închinare cu Biserica.
6. Încurajarea va însoți fiecare efort pe care ucenicii îl vor face in a trai pe de-
aîntregul modelul lui Isus, in vederea multiplicării.
7. Conducătorii laici ai Bisericii se vor angaja in proporție de 24 – 50% in roluri
cheie in dezvoltarea si multiplicarea ucenicilor.
8. Se va folosi același model eficient, transmisibil si simplu, pe care l-ați agreat, ca
si aceleași repere de evaluare. Aplicarea disciplinata dezvolta obișnuințe in
folosirea aceluiași model. Promovează definiții clare intr-un limbaj pe care să-l
înțeleagă toți- trebuie să creăm un consens in privința definițiilor cu cari operăm si
cari sa reflecte corect învățătura Scripturilor, și să concepem un grup de ucenici
cari să vorbească, să ilustreze și să promoveze această înțelegere revoluționară.
9. Împărtășiți atât biruințele cât și eșecurile in fiecare săptămână, subliniind
mărturiile personale ale celor întorși la Domnul, acum întorcând pe alții si făcând
ucenici.
10. Nu va sfiiți a gândi și a vă implica în plantarea altor biserici intr-un an, doi.

Biserica in lumea a treia a fost îmbelșugat binecuvântată de celulare si Internetul a

pus informația la îndemâna lor. Acum exista tehnologia care poate da acces la
educație si pregătire la milioane de creștini de pe toata fața Pământului. Pierderile
însă sunt legate de aceleași avansuri tehnologice. Consumerismul a infectat tocmai
aceasta noua șansă la pregătire. A recurge la tehnologie în vederea
închinării laolaltă sau a educației teologice se află în competiție cu nevoia
dezvoltării personale si nașterea unei comunități a jertfei de sine. oamenii nu pot fi
modelați in Hristos într-un climat dominat de mentalitatea consumerista. Isus ne
cheamă sa murim fata de noi înșine, iar cultura din jur, consumerismul, să ne
îmbunătățim viața, sa ne scoatem personalitatea înainte.
Evanghelia americana a înlocuit predarea la picioarele lui Hristos cu asentimentul
fata de anume afirmații teologice, corecte sau mai puțin corecte.
11
Startul a fost înlocuit cu Sosirea.
Isus ne poruncește însă sa ne lepădăm de noi înșine, să ne luăm crucea, si să- L
urmăm. Ne-a luat sute de ani, si mâzgăleala a mii de teologi ca sa întunecăm acest
adevăr atât de limpede!
În cuvintele lui G McDonald " Devino ucenicul Sau deîndată! Acum! În loc sa te
întrebi mereu dacă crezi sau nu, întreabă-te daca azi ai făcut vreun lucru pentru
că așa a poruncit El, sau dacă nu ai făcut vreun lucru, pentru că așa a spus El, sa
nu-l faci! E pur si simplu absurd sa zici "cred," sau "vreau sa cred" când a trecut
ziua, si tu n-ai făcut nimic din ce-a zis El!"

A face ucenici presupune cel puțin trei lucruri cruciale:

Deliverance/ Development/ Deployment.
Eliberare, via evanghelism, nașterea din nou si botezul.
Dezvoltarea, Ucenicizarea, sau dezvoltarea omului dinlăuntru. Durează o viată.
Trimiterea, găsește locul tău de misiune, mediul tău de lucrare.
Este mai important sa fii un ucenic decât să-ți faci planuri de ucenicizare!
Cum poți sa te multiplici in alții când tu însuți nu faci lucrurile pe care le predai
altora?
Când pastorul este un ucenic activ, el va face inevitabil ucenici !

"Exista o singura categorie de persoane ce va penetra Lumea, si incapacitatea

bisericii de a produce acest gen de om a creat confuzia ce o aruncă în criza astăzi.
Criza cu care ne confruntăm e o criză a produsului. Ce fel de oameni producem?
Ce a intenționat Hristos sa producem e un om ce se cheamă ucenic. Hristos a
poruncit alor Săi să nască si să crească ucenici: Matei 28:19 Isus descrie acest
ucenic prototip ca pe unul ce rămâne in El, e ascultător, aduce roadă, si Îl iubește.
Ioan 15: 7-17 Ucenicii sunt cei chemați sa se multiplice, ei sunt chemați sa
pășească in Lume, întorcând-o cu fața la Dumnezeu.
Dacă biserica evanghelica e molateca , fără așteptări de la sine si superficială, este
pentru ca am fost ucenicizati de cultura din jur, în loc ca noi s-o influențăm/
modelăm. În cuvintele lui Elton Trueblood:
"Slăbiciunea Bisericii vine din aceea ca milioane de membri înscriși in catastife nu
sunt catusi de putin implicați in ucenicizare, si, ce-i încă mai grav, nici nu vad o
problema in asta."
O armata nu are nici o șansa de victorie dacă 95% din ostașii ei n-au habar că sunt
12
parte dintr-o confruntare, ce să mai vorbim de instrucție, formă fizică, armament
sau abilități tactice!
În felul in care ne câștigăm/folosim banii, ne așezăm prioritățile în viață, in
relațiile conjugale, in creșterea copiilor, in felul in care ne gândim cariera si timpul
liber, divorțul sau recăsătorirea aproape că nu mai găsim deosebirea fata de
lumea din jur.
Încă acum 30 de ani l-am auzit pe Billy Graham spunând cu mâhnire " 95% dintre
creștini trăiesc vieți de învinși!"

Problema cea mai mare în calea Ucenicizării eficiente nu este ca oamenii nu sunt
capabili sa devină maturi spiritual, ci că le lipsește pasiunea, perspectiva,
prioritățile si perseverența de a-și dezvolta viața lăuntrică. Sunt prea
puține bisericile care i-ar putea motiva si stârni, asigurând și resursele necesare ca
să faciliteze această creștere. Cei mai mulți stau si se uita lung la o linie de
asamblare fără să aibă habar cum ar trebui să arate sau care ar trebui să fie
"produsul" final. Din "Pastorul ca Ucenicizator", Bill Hull, 1987

Adenda 1.

Temeiul Ucenicizării este modelul Domnului Isus prezentat în Scriptura inspirată

de Duhul Sfânt. Experiența celui ce conduce acest proces este importantă, dar
secundară. Scopul instruirii in ucenicie nu este să vă conducă printr-un curs de
studiat, sau să vă dea o serie de teme spre a fi efectuate. O astfel de abordare ar
face din studiu un scop in sine, pe când scopul studiului este chiar ucenicia voastră;
si scopul uceniciei voastre este sa-L urmați pe Hristos, sa învățați sa faceți toate
lucrurile pe care El i-a învățat pe ucenicii Săi să le facă, precum si sa ii ajutați pe
alții să devină urmași ai lui.
Studiul urmărește anumite obiective concrete in următoarele domenii esențiale în
viața unui ucenic:

- PETRECEREA UNUI TIMP CU INVATATORUL

- TRAIREA IN CUVANT

- RUGACIUNEA CU CREDINTA
13
- EXPERIMENTAREA PARTASIEI CU CREDINCIOSII

- MARTURISIREA CUVANTULUI IN LUME

- SLUJIREA IN FOLOSUL ALTORA

Fiecare săptămână din studiu urmărește dezvoltarea simultană a ucenicului în

fiecare dintre aceste domenii. Întâlnirea grupului este o ocazie în care se face
legătura între ce s-a învățat in săptămâna anterioara, și ce se va învăța în săptămâna
următoare. Ucenicia se întâmplă necesarmente în timpul săptămânii, nu se rezumă
în nici un caz la timpul petrecut cu grupul.

Acesta este conținutul, dar care este contextul? Una dintre întrebările cheie este:
cum se face un ucenic? Biserica răspunde printr-un program de formare de ucenici.
Pastorii prezintă bisericilor lor ultimele programe de for mare de ucenici pregătite
şi îi invită pe membri să participe la ele. Procentajul obișnuit în această abordare
este de 20 la sută. „Veniți cu toții“, invită pastorul, dar oamenii își găsesc tot felul
de scuze și se ascund în mulțime.
Ucenicii se formează însă in contextul unor relații personale, atunci când sunt
chemați la acest proces de un alt ucenic. Invitarea personală a membrilor viitorului
dumneavoastră grup de ucenicizare este o abordare total diferită de cea a invitării
într-un program al bisericii, a unei activități de ocupat timpul liber.

Ucenicizarea funcționează în mod esențial prin învățare și imitare.

Ucenicizarea funcționează cel mai bine doar prin dragoste. Atunci când noi îi
învățăm cu dragoste pe credincioșii mai tineri pe calea sfințeniei și trăim vieți
evlavioase, ei cresc în asemănarea cu Hristos imitând viața și învățătura noastră
(v. 1 Tim. 4:16).

Învăţare: Biblia îi cheamă pe păstori și pe părinți să le dea învățătură celor care se

află sub autoritatea în lor (Prov.; Gal. 6:6; Efes. 6:4; 1 Tes. 4:8; 1 Tim. 1:18, 6:3; 2
Tim. 2:25; 4:2). De asemenea, ea ii cheamă pe toți credincioșii să se învețe unul pe
altul (Rom. 15:14).

14
Dragoste: oamenii îți vor imita viața chiar și atunci când tu nu îi iubești. Cu toate
acestea, un lider care conduce cu dragoste prezintă acea frumoasă și autentică
imagine a lui Hristos. Oamenii te vor urma cel mai bine atunci când îi îndrăgești și
le dovedești aceasta.

Imitare: Creștinii sunt chemați să fie în primul rând cei care îl imită pe Dumnezeu,
apoi să se imite unul pe altul. Noi creștem în harul lui Dumnezeu prin ascultare și
imitare.
Gândiți-vă la următoarele pasaje:

„Călcați pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Cor. 11:1);
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;
uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire, și urmați-le
credința!" (Evrei 13:7).

„Ce ați învățat, ce ați primit şi auzit de la mine, și ce ați văzut în mine, faceți. Și
Dumnezeul păcii va fi cu voi" (Filip, 4:9).

„Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea,
credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea" (2 Tim.
3:10).

„Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este din Dumnezeu: cine
face răul, n-a văzut pe Dumnezeu" (3 Ioan 11).

Prietenie: Într-un sens, Ucenicizarea este pur și simplu o prietenie, dar o prietenie
care îndreaptă privirile către Hristos. Ce fac prietenii? Ei se imită unul pe altul. În
ucenicizare, in vreme ce noi înșine creștem in Hristos, ne împrietenim cu alții si-i
asistăm la rându-le a crește în asemănare Lui.

Cum să fii un ucenic? (i) Ascultă și privește la felul în care creștinii mai maturi
muncesc, se odihnesc, își cresc o familie, rezolvă situațiile conflictuale, își
evanghelizează vecinii, perseverează în încercări, slujesc în biserică sau se luptă cu
păcatul. Imită-i! „Ucenicizarea Este Normalitate in Creștinism”- Erik Raymond

Care este slujba ta, creștine?

15
Daca Dumnezeu ţi-ar da o “fişă a postului” pentru viața creștină, ce ar pune El pe
acea fișă?
În miezul responsabilității creștinului se găsește lucrarea de ucenicizare.
Citim acest lucru clar în cuvintele Domnului nostru, rostite înaintea înălțării Lui:
„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: ,Toată puterea Mi-a fost dată în
cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în
Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce vi-
am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”
(Matei 28:18-20)
Ce este un ucenic, ce înseamnă sa faci ucenici?
Un ucenic este cineva care invata de la Domnul Isus si care Il urmeaza. Cand
facem ucenici ne straduim sa facem tot ce putem ca sa ii vedem pe cei ce nu Il
urmeaza pe Hristos venind la El (convertire), apoi ii invatam sa Il urmeze pe Isus
cu credinciosie in orice domeniu al vietii lor, in fiecare domeniu (maturizare) Multi
nnu fac acest lucrur, desi este o porunca, crezand ca aceasta este peste puterile lor.
Este oare acest lucru adevărat? Este ucenicizarea ceva ce doar păstorii, prezbiterii
sau credincioşii „maturi” o pot face? Sau este ea o lucrare accesibilă tuturor, si
chemarea fiecaruia?
Iată esența ideii mele: ucenicizarea este parte din normalitatea creștină. Ea ține de
esența creștinismului. Este ca atunci când ai în văţat să socotești și să citești
alfabetul. Tot așa, cu greu poți găsi vreo parte a vieţii creştine care să nu implice
ucenicizare. Întrucât creştinismul este o credință comunitară, el presupune
ucenicizarea.

Pot exista multe paradigme care să-ți vină în minte atunci când auzi termenul
ucenicizare. Unii oameni insistă pe citirea unei cărţi, pe o întâlnire la o cafea, o
masă luată împreună, o întâlnire la gim, și așa mai departe. Toate acestea pot ajuta
lucrarea de ucenicizare, dar ele nu sunt o condiție necesară sau in esenţa indispen-
sabilă ei.
Isus nu ne-a dat niciodată un manual de ucenicizare, dar ne-a dat exemplul Lui și o
poruncă atotcuprinzătoare, care atinge multe aspecte când o împlinim. Drept
rezultat, avem o mare libertate, dar și o mare responsabilitate atunci când vorbim
de ucenicizare.

Cum arata asta? Când Isus ne poruncește să facem ucenici, El intenționează ca noi
16
să ne trăim viețile în ascultare față de El, în prezența celor din jur, credincioși și
necredincioși. Această trăire intențională caută le arate si ilustreze altora valoarea
și puterea lui Hristos. Pe scurt, noi îi lăsăm oameni să se apropie de noi pentru a
vedea felul în care ne trăim credința creștină.
Daţi-mi voie să vă dau câte exemple:
Ucenicizarea are loc atunci când un credincios vrea să se căsătorească, dar pur și
simplu nu știe ce anume trebuie să facă. El cere ajutorul unui alt frate, care să îl
călăuzească. Acest frate îi pune un ceai în față și discută anumite principii biblice
și practice. Apoi se a gajează să se roage pentru el, să fie disponibil când se ridică
alte întrebări și să se întâlnească ocazional pentru a discuta progresul pe care
fratele sau l-a făcut.

Ucenicizarea are loc acolo un o mamă cu doi copilași înapoiază un lucru pe care l-
a împrumutat de la o soră din biserică. În decurs discuției, ele ating diverse
subiecte, iar tânăra mamă își exprimă sentimentele de oboseală sau eșec în a se
ridica la înălțimea standardelor pe care aceasta postura o presupune. Cealaltă
femeie o asculta, ii aduce aminte de pasaje din Scriptura care tratează aceasta
chestiune, se roagă cu ea, apoi continua sa-i stea alături, încurajând-o cu
Evanghelia.

Ucenicizarea înseamnă conversația pe care tata o are cu fiul său adolescent,

explicând-i diferența dintre feminitate si ostentația vulgara a unor femei 1Pt 3:34

Ucenicizarea are loc atunci când un frate, constatând felul în care fratele sau își
neglijează familia si lucrarea pentru cele vremelnice, ii atrage atenția cu privire la
adevăratele comori si prioritățile corecte în viată.

Ucenicizarea are loc când intr-un parc, in care, cu o mulțime de copii in jur, o
mamă își corectează si disciplinează copiii cu tact și dragoste. Multele priviri se
îndreaptă spre ea, atât dinspre cele credincioase cat si dinspre celelalte. Încep
conversațiile, si curând Duhul Sfânt începe sa lucreze la inimile celor din jur,
expuși astfel valorilor si virtuților creștine întrupate in educarea copiilor ei de către
această soră mămică.

Acestea sunt circumstanțele vieții de fiecare zi, si in aceste condiții, aceasta

lucrare, Ucenicizarea, împinge comunitatea noastră înainte înspre maturitate și în

17
același timp o protejează de falimente spirituale. Ucenicizarea este practica
normală și normativă a credincioșilor; ai putea spune, creștinism înseamnă mai
mult decât Ucenicizarea, însă cu siguranță nu poți spune că înseamnă mai puțin!
Chiar si doar pentru ca fiecare suntem păzitorul fratelui nostru, aceasta face parte
din “fisa postului fiecăruia.” - Erik Raymond

Adenda 2.

Răspunsul Evanghelicilor la furtuna Media Christians in the Age of Outrage, Ed Stetzer

Care ar trebui sa fie răspunsul Evanghelicilor in furtuna mediatica ridicata
împotriva noastră? Cred că felul in care răspundem in general unei furtuni ne-ar
putea oferi răspunsul în această furtună culturală, mediatică.
Încotro?

Îngăduiți-mi să împărtășesc trei moduri in care putem răspunde acestor provocări si

acuze, noi cei dedicați lui Hristos si Marii Sale Trimiteri, aceea de a-I fi martori in
lume.

Mai întâi, informează-te!

In general răspunsul nostru la atari acuze izvorăște dintr-un simt al protejării de
sine si negare a validității punctului celorlalți de vedere „ Eh, na! Nu sunt eu ca ei,
ca ceilalți!” ne spunem noi. „Si nu doar noi suntem mai buni, ci și mulții frați si
surori pe care ii avem, sunt buni.” Adevărul este că majoritatea dintre cei pe care ii
cunosc Îl iubesc sincer pe Domnul Isus si încearcă sa trăiască o viață de mărturie
pentru El. Dar nu toți.
Si dacă ne uităm la noi prin lentilele celor din preajma noastră, nu arătăm prea
bine. A ne ascunde capul in nisip nu ajuta câtuși de puțin, de aceea e important sa
încercăm sa înțelegem realitatea în care trăim.

In al doilea rând, fii diferit!

Evanghelia impune altceva decât normele culturii în care viețuim: Ne cere să
iertăm când am fost jigniți, să oferim o mâna de ajutor celor ce ne sunt dușmani
declarați, să fim o voce pentru cei lipsiți de o voce, sau diferiți de noi, să jertfim
din banii, timpul si darurile noastre pentru alții.
Sunt vremurile în care o vorba buna contează enorm, si o inimă smerită face cât o
mie de cuvinte. S-ar putea să trebuiască noi să ne cerem iertare pentru ce au greșit
alții dintre ai noștri, si, luând seama la faptul că suntem observați cat e ziua de
lungă, sa trăim dincolo de orice reproș.

18
Nu ne mai putem permite a ne abate nici un milimetru înafara temeliei pe care stă
Creștinismul: dragoste, dragostea pentru toți semenii.

In al treilea rând, focalizează-te pe ceea ce este esențial!

La mijlocul secolului III D.H., o ciuma a lovit Cartagina, in Nordul Africii.
Simptomele s-au extins de la febra pana la surzenie, orbire si paralizie generalizată.
Sursele istorice ne spun ca in jur de 5000 de oameni au murit într-o singura zi in
Roma.
In mijlocul panicii si suferinței ce se instalase pretutindeni, Episcopul Ciprian, s-a
întors din exilul sau, a sfidat cutuma vremurilor, de a fugi cât mai departe, si a
rămas pe loc împreună cu creștinii din oraș, spre a-i îngriji pe suferinzi. Creștinii
au făcut ceva total contra-cultural, nemaiauzit până atunci: in loc caute să- și cruțe
propria viața, i-au îngrijit pe năpăstuiți si pe muribunzi; au pășit in suferința celor
necredincioși din jurul lor, pentru a întrupa si a le oferi dragostea lui Hristos,
ilustrând si dovedind puterea și înnoitoarea nădejde a creștinilor.

Astfel de Evanghelici aș vrea să fim: focalizați pe arătarea si împărtășirea dragostei

lui Dumnezeu pentru oameni in așa fel încât aceștia să întrebe „de ce faceți ceea ce
faceți pentru noi?” Și veți vedea atunci cu ochii voștri, inimile se vor deschide larg
pentru Evanghelie, așa cum s-au deschis și în Cartagina!

Creștinii își trăiesc menirea trăindu-si misiunea

Oricât am fi criticați de cultura din jur, aceasta nu are cum schimba realitatea,
istoria, faptele: e un fapt dovedit că sunt doua mii de ani de când Creștinii își
trăiesc menirea trăindu-și misiunea – efortul si dedicarea a generații după
generații de Creștini cari au trăit vieți smerite, dar roditoare în slujirea lor, în
fiecare cultură, în fiecare societate, în fiecare generație, pentru ca Numele Sau să
fie onorat si înălțat, și astfel oamenii să fie atrași la El.
Nici presa scrisa, nici televiziunile nici social media nu sunt primii cari ne critica în
calitate de Evanghelici. Trebuie să luăm seama la critica aceasta, să ascultăm, însă
atunci când răspundem s-o facem în așa fel încât cei din jur să exclame, „Deci asta
înseamnă sa fii Creștin!”
Si-atunci ei înșiși se vor întoarce spre Hristos!

Menahem Begin spunea: “Influența morală si responsabilitatea etică sunt mult mai
importante, mai tari si mai trainice ca puterea politica. Suntem aici pentru a fi
forțele morale la lucru în lumea in care am ales să trăim,” iar in aceasta ne este
alături Dumnezeu.”

19
„Exista o viață ce-i mai josnică ca moartea, și o moarte mai măreață ca și
viața!”
St. Athanasius “Sensul vieții este sa devenim prin Har ceea ce Dumnezeu este
prin Natura Sa, și acesta este sensul vieții pentru toate făpturile.”

ILL
De un director de circ se apropie un tânăr mai slăbuț, așa, mai minion, și-i spune
discret: „Domnule, am un număr extraordinar pentru dumneavoastră: imit
pasările!”
„Fugi Dom ‘le de-aici!” ș.a.m.d. de încă câteva ori...
Si tânărul, tânărul ce-a făcut până la urmă?
In final, tânărul a deschis fereastra și și-a luat zborul...
Oricine poate imita ciripitul pasărilor, a zbura însă e miraculos.
Pana ne revedem în toamnă, Dumneavoastră ce veți face, veți ciripi sau chiar veți
zbura?

20