Părintele Mihail Bulacu

Profilul teoreticianului catehet

Părintele Mihail Bulacu s-a născut la data de 11 martie 1898 în loc. Lăpușata din jud.
Vâlcea. Este absolvent al Seminarului Teologic din Râmnicu-Vâlcea, urmează între anii 1917-
1918 cursurile Școlii militare din Moldova, fiind înaintat la gradul de sublocotenent și decorat
cu „crucea comemorativă a marelui război 1916-1917”. A continuat cursurile Facultăţii de
Teologie din Bucureşti obţinând licenţa în anul 1924; după care a urmat cursurile doctorale,
când în anul 1928 a obţinut titlul de doctor în teologie. Pe lângă studiile teologice din ţară,
părintele Bulacu a urmat în anii 1924-1926 cursuri de specializare în pedagogie, catehetică şi
omiletică la Facultatea de Teologie Catolică şi la Facultatea de Teologie Protestantă, ambele
din Strasbourg, Franţa.

Activitatea profesorală și-o începe la Seminarul din Vâlcea, ca profesor

suplinitor(1923-1924). Între anii 1926-1929 este profesor de Teologie practică la Academia
Teologică din Oradea. Din anul 1929 părintele își va desfășura acticvitatea profesorală și
pastorală în București.

Mai întâi va preda la Seminarul Pedagogic din București, între anii 1936-1946 este profesor
de catehetică și omiletică la Facultatea de Teologie, iar din anul 1946 până în 1952 este
profesor titular la catedra de Catehetică și Pedagogie relioasă.

Părintele Mihail Bulacu e unul dintre cei mai de seamă cateheţi şi pedagogi români,
preocupat atât de educaţia religioasă cât şi de problemele pedagogiei. A fost unul dintre
profesorii şi pedagogii de valoare ai secolului al XX-lea care au acordat importanţă deosebită
relaţiei dintre catehetică, omiletică şi pedagogie, subliniind strânsa lor legătură în misiunea
învăţătorească.

O lucrare de mare însemnătate a părintelui Bulacu este studiul intitulat „ Principiile

catehezei și personalitatea catehetului”.

În acest studiu părintele arată că, cateheza a fost și a rămas unul dintre mijlocele
folosite de Biserica primară cu scopul întăririi comunităților creștine. Prin cateheză s-au făcut
cunoscute și înțelese creștinilor Sf. Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, dogma,
morala, Istoria Bisericească, Sfintele Taine și întregul Cult. Intensificarea vietii crestine, sub

1
toate aspectele acesteia, a mers in paralel cu intensificarea catehezei. Micșorarea activității
catehetice a avut ca efect „împuținarea vieții religioase creștine”.

Potrivit părintelui, Cateheza alimentează sufletul creștinului în viața creștină, de

aceea, chestiunea catehezei este actuală și se impune pentru toate categoriile de vârste, de la
copii până la adulți.

Este important să vedem care este originea și sensul catehezei, potrivit părintelui Bulacu.
Acesta spune că, originea și sensul catehezei urcă sus, la Dumnezeu, însuși termenul catehein
înseamnă „a răsuna de sus în jos”. De la termenul katehein derivă termenii cunoscuți de noi:
cateheză, catehet, catehumen, catehumenat, catehism, catehizare. Pentru acest lucru părintele
afirmă faptul că toată învățătura teologică își are izvorul în Logosul divin, precum El a zis:
„Voi însă să nu vă numiți învățători, căci Învățătorul vostru este unul singur Hristos, iar voi
toți sunteți frați... nici povățuitori să nu vă numiți, căci povățuitorul vostru este unul singur
Hristos” (Mt. 23, 8-10).

Cateheza se distinge încă de la începutul întemeierii Bisericii, iar în cartea FA (2, 37-
42), este relatată prima cateheză apostolică rostită de Sf. Petru după sărbătoarea Cincizecimii
care are efect minunat și imdiat.

Expresia a catehiza katehein este folosită numai în Noul Testament mai mult de Sf.
Ap. Pavel și de Sf. Luca ucenicul lui. Sf. Ev. Ioan este primul care a stăruit asupra coborârii
învățăturii lui Dumnezeu printre oameni prin Logosul divin Hristos, iar Sf. Luca își începe
Evanghelia cu expresia katehein: „Deoarece mulți s-au încercat să alcătuiască o istorisire
despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la
început și au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cale ca, cercetând cu amănuntul toate
de la început, să ți le scriu pe rând, preaputernice Teofile, ca să cunoști astfel temeinicia
învățăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai (katehetes) Lc. 1, 1-3. Sfinții Apostoli ca
văzători și slujitori ai Cuvântului au împărtășit toate ucenicilor iar ucenicii le-au transmis mai
departe. Astfel că, Evanghelia lui Hristos a avut ecou în sufletele celor ce L-au cunoscut și L-
au ascultat, ca vestea cea bună care a fost primită de sus în jos de la Dumnezeu la oameni.

Părintele merge mai departe de înțelesul larg al noțiunii de cateheză, și arată care este
specificul sensului dat de Sf. Apostoli. Preocuparea Apostolilor a fost aceea de a face înțelese
oricărui credincios învățătura adusă de Hristos, de aceea, Sf. Pavel le scrie corintenilor: „Dar
în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții (kateheso),

2
decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină”. Potrivit acestui principiu Biserica a căutat
să asigure condițiile ca fiecare popor să se roage în graiul său iar învățătura să o primească
în limba sa etnică și să fie pe înțelesul poporului, în acest sens amintim Cazania Mitropolitului
Varlaam numită și „Carte românească de învățătură”.

Potrivit părintelui, cateheza este constructivă, instructivă în duh hristocentrentric și

educativă relioasă morală, ea poate zidi un suflet nou pe temelia și pe măsura ideală a
Domnului Iisus Hristos. Fiecare membru al Bisericii trebuie format după modelul Hristos
„până vom ajunge oameni desăvârșiți la măsura deplină a staturii lui Hristos”(Ef.4, 13-14).

Părintele îl amintește pe Sf. Chiril al Ierusalimului care compară lucrarea catehetică cu

ridicarea unei clădiri unde fiecare cateheză este o piatră de zidire a cunoașterii în Hristos.

Este important să menționăm că toate catehezele patristice au caracter biblic hristocentric.

Studiul dumnezeieștilor Scripturi este foarte bun și foarte folositor sufletului, deoarece în
acestea găsim îndemn spre orice fel de virtute și îndepărtare de la rău.

Un alt caracter al catehezei este trăirea fenomenului religios al cunoștințelor primite

pe calea catehezei. Catehetica ortodoxă a fost preocupată de trăirea interioară sufletească a
ideii creștine în „conștiința religioasă”: „Până acum erai numit cateumen;cuvintele
dumnezeiești răsunau în afară de tine. Auzeai de nădejde, dar nu o știai. Auzeai de Taine, dar
nu le înțelegeai. Auzeai Scripturile, dar nu cunoșteai adâncimea lor... Acum însă cuvintele
răsună în interiorul tău sufletesc. ” (Sf. Chiril, Procateheza VI)

Părintele observă faptul că încadrarea catehezei în cadrul Liturghiei catehumenilor, alături de

rugăciune și de cântarea religioasă urmărește această trăire a fenomenului religios.

Catehetul în activitatea sa are nevoie de zel apostolic chiar dacă începutul este modest,
prin persistență în muncă și în dragoste pentru popor poate să ajungă la mari progrese. În acest
sens spune:„ oricât de mare și adâncă ar fi o apă, dacă stă pe loc prinde elemente murdare la
suprafață, pe când pârâul de munte deși mic, curge limpede la vale prin cele mai
prăpăstioase stânci”.

Pentru a ajunge la progrese părintele îndeamnă la conceperea unui program catehetic

săptămânal, în cadrul unui plan de lucru pe întreg anul bisericesc și care să-i vizeze pe copii,
pe tinerii și pe adulții din parohia sa.

3
 Părintele Mihail Bulacu dorește să evidențieze responsabilitatea pe care o are
catehetul, responsabilitate ce trebuie să întărească ceea ce transmite prin exemplul personal,
astfel va putea să realizeze fără vreun eșec înalta misiune la care a fost chemat.

Planul nostru de cateheză, potrivit părintelui, trebuie să urmeze modelul din „Școala
creștină activă”, a Sfinților Părinți care l-au preluat de la Sf. Apostoli și care la rândul lor l-au
preluat de la Mântuitorul Hristos.

Cadrul eclezial este eminamente necesar pentru comunicarea mesajului revelat prin
cateheză „cu rugăciuni în comun, cântare creștină în comun, citind și lămurind pasagiile din
Sfânta Scriptură în legătură cu teme după text”.

Un alt element de bază al catehezei, indicat de părintele Bulacu este aprofundarea cu

claritate a ideilor principale prin narațiune, pentru a putea fi înțelese folosindu-ne de
materialul intuitiv din Biserică, icoanele și rugăciunile din cărțile de cult despre care afirmă
părintele „emană în lirismul lor de poezie imnografică tot pe baza textelor biblice, transpuse
de Sfinții Părinți, în cadrul psihologic religios, în situația de evlavie și de dragoste pentru
Domnul”. Cărțile de cult ne pot fi de un mare sprijin, folosindu-le ca element de intuiție
religioasă, în legătură cu textele Sf. Scripturi.

Părintele a fost şi a rămas, deocamdată, cel mai prolific publicist român din domeniul
Cateheticii.

Cele mai cunoscute dintre lucrările editate sunt următoarele: "Şcoala catehetică patristică ca
bază de orientare pentru actuala şcoală catehetică. Studiu introductiv în Catehetica ortodoxă" -
teză de doctorat, tipărită la Oradea în anul 1928; un an mai târziu, în 1929, tot la Oradea au
apărut "Omilia exegetică-biblică. Studiu omiletic" ; "Nobleţea educaţiei creştine după Sfântul
Ioan Hrisostom" în 1940; "Conştiinţa creştină după Catehezele Sf. Chiril Arhiepiscopul
Ierusalimului. Studii de Catehetică" în 1941; "Educatori creştini ai neamului românesc
(predici)" Omilia despre predică a Sfântului loan Hrisostom. Studiu omiletic, analitic şi
comparativ cu predica modernă şi contemporană" în 1946; „Liturghia catehumenilor şi
credincioşilor şi cateheza în Biserica creştină primară a Ierusalimului”.