Sf.

EFREM SIRUL

Unul din cei mai importanţi scriitori Bisericeşti din Siria. Viaţa lui nu
poate fi reconstituită cu exactitate deoarece în Siria biografii săi au legat
anumite evenimente din viaţa sa şi de anumite legende.
S-a născut în jurul anului 306 în localitatea Nisibi. Urmare a influnţei
episcopului Iacob de Nisibi s-a dedicat vieţii monahale. Împreună cu acesta,
când încă nu împlinise 20 de ani, a aparticipat la Sinodul I Ecumenic. Mai
întâi i s-a încredinţat conducerea şcolii catehetice din Nisibi. Tot episcopul
Iacob l-a hirotonit diacon şi a rămas diacon toată viaţa. Se pare că între anii
338-350 când cetatea Nisibi a fost atacată de armatele lui Sapor al II-lea Efrem
ar fi fost de mare ajutor locuitorilor cetăţii pe care i-a încurajat. Unii dintre
biografii săi spun că înfrângerea lui Sapor s-ar fi datorat rugăciunilor lui
Efrem.
Prin anul 363 cetatea Nisibi a fost cucerită de perşi, de aceea Efrem cu
un grup de creştini s-ar fi refugiat la Edessa -în apropierea Eufratului. Aici şi-a
petrecut ultimii ani ai vieţii alcătuind numeroase scrieri. A trăit pe un munte în
apropiere de oraşul Edesa reuşind să adune în rândul său numeroşi discipoli cu
care a colaborat. Împreună cu o parte din aceşti colaboratori ai săi a revigorat
învăţământul din Edessa punând bazele şcolii catehetice de aici. Şcoala a fost
cunoscută sub numele de “şcoala perşilor”. Data morţii sale este 9 iunie 373.
Biografii săi au afirmat că a slujit lui Dumnezeu prin tot ceea ce a făcut.
Efrem a lăudat pe Dumnezeu în cântări, I-a combătut pe eretici în scrierile
sale, lucrări ce au avut un caracter didactic. Cântarea Bisericească a fost foarte
eficientă, dar el a reuşit să-i adune pe credincioşi la învăţătura creştină şi prin
cuvântări. De aceea Sf. Efrem e numit lira sau harfa Sf. Duh.
Majoritatea lucrărilor rămase de la el sunt scrise în versuri. În aceste lucrări Sf.
Efrem nu se lansează în speculaţii filosofice şi teologice. El a scris mai mult
pentru creştinii de rând şi pentru călugări. Datorită acestui fapt scrierile lui s-
au bucurat de o mare popularitate în rândul creştinilor din Nisibi şi Edessa. E
un poet de factură orientală cu imaginaţie bogată redând precis învăţătura
Bisericii. Nu avem o colecţie complectă a lucrărilor lui pentru că aceste lucrări
s-au răspândit în întregul Răsărit creştin. Unele lucrări au fost curând traduse
în limbile: greacă, armeană, latină, coptă, arabă şi etiopiană.
Din punct de vedere a formei lucrărilor lui acestea pot fi împărţite în
lucrări versificate şi lucrări în proză. Din punct de vedere al conţinutului
acestea ar fi lucrări exegetice, dogmatice, polemice, morale şi ascetice.
PROZA: în afară de câteva cuvântări toate celelalte scrieri în proză sunt
comentarii biblice. El a comentat întreaga Sf. Scriptură -in afară de scrierile
deutero-canonice. Cele mai multe lucrări s-au păstrat în limba siriacă. Metoda
folosită de el în interpretare a fost cea alegorică, dar a fost influenţat şi de
metoda istorico-literară (folosit la şcoala antiohiană).
Lucrările în versuri sunt cele mai cunoscute, Sf. Efrem punând bazele
metricii poeziei siriene. Aceasta se caracterizează prin numărul de silabe dintr-
un vers fără a se ţine seamă de cantitate. Versurile sunt aşezate două câte două
ca să formeze fraza metrică. E o imitaţie după paralelismul biblic. Versurile
sunt aşezate de la 4 la 12 într-o strofă. Poezia siriacă a cunoscut două genuri.
Omiliile poetice sunt numite misure. Acestea aparţin genului narativ chiar
epic. Astfel de imne au fost scrise pentru a fi cântate la sărbători dând astfel
liturghiei o admosferă aparte. Al doilea gen este cel liric. Din această categorie
fac parte imnele numite şi madraşe. Sf. Efrem a scris în ambele genuri el
folosind în general versurile de 7 silabe.
Dintre scrierile exegetice amintim 45 de imne la diferite pasaje ale Vechiului
Testament.
Lucrări dogmatico-polemice. Amintim diferitele cuvântari şi imne
impotriva ereziilor. Imne despre cei ce neagă Sf. Treime, Cuvântări despre
credinţă, 4 cuvântări împotriva lui Iulian Apostatu, Cuvântări despre Sfintele
Taine.

Cuvântări morale şi ascetice. Sunt cele mai multe la număr. În lucrările

sale vorbeşte Despre liberul albitru, 70 de îndemnuri la pocăinţă, Cuvântări şi
cântece funebre ş.a.m.d..

O categorie aparte ar fi cea a cântecelor nisibiene, acestea vorbind

despre Nisibi şi istoria acestei localităţi. Cântecele au mai mult un caracter
moral decât istoric. Un imn interesant este cel care prezintă dialogul dintre un
demon şi moarte, arătând că cei doi s-au certat pentru că nu ştiau care este mai
puternic.
Sf. Efrem nu a făcut speculaţii teologice deosebite şi nu a căutat să le impună
în învăţătura Bisericii. Cu toate acestea e un teolog ortodox pentru că ceea ce
învaţa în Biserică punea şi în practică.
Învăţătura lui s-a bazat pe Sf. Scriptură şi arată că orice fel de cercetare
ce nu-şi are rădăcina în Sf. Scriptură şi în Biserică este o cercetare greşită.
Vorbeşte de viciile de care trebuie să se ferească adevăraţii creştini.
Învăţătura despre Sf. Treime: a formulat doctrina despre Tatăl, Fiul şi
Sfântul Duh. Vorbeşte de cele şapte Sfinte Taine acceptând prezenţa reală a
Mântuitorului în Sfânta Euharistie.
-Biserica este soaţa lui Hristos, este casa lui Dumnezeu este veşnică şi
păstrătoare a adevărului.
-Despre Fecioara Maria spune că este Maica lui Dumnezeu. Învăţătura despre
Mântuitorul e clar formulată arătând că nu ne putem mântui decât în Hristos.
-Când vorbeşte despre a doua venire îi împarte pe oameni în trei categorii: 1-
pe cei ce sunt deasupra judecăţii; 2- cei ce urmează să fie judecaţi; 3. cei ce
sunt dinafara judecăţii. După judecată atât cei drepţi cât şi cei păcătoşi vor
trece prin focul ce iese din gura iadului, dar acesta nu îi va atinge decât pe cei
păcătoşi. Răsplata drepţilor şi păcătoşilor vor fi veşnice.
Despre rai – lucrare în trei părţi unde vorbeşte despre Vârful, Laturile şi
Uşa Raiului.
În concluzie putem spune că Sf. Efrem Sirul deşi nu a fost un teolog
profund poate fi aşezat alături de marii Sfinţi răsăriteni ai veacului al IV- lea,
Vasile cel Mare, Atanasie cel Mare, Grigorie de Nazianz s.a.m.d.