1.1.

Conceptul de sănătate şi legătura sa cu demografia

Sănătatea este singura problema naţională care influenţează uneori în mod decisiv starea
de spirit a unei naţiuni, precum şi productivitatatea muncii, fiind practic baza progresului
societăţii respective.
Sănătatea este un mare consumator de resurse, în care beneficiile sunt greu de măsurat şi
apar pe termen lung. Creşterea exponenţială a costurilor pentru sănătate nu este însoţită în acceaşi
măsură de îmbunătăţirea rezultatelor în termen de ani de viaţă câştigaţi, calitatea vieţii, satisfacţia
pacienţilor şi motivarea personalului medical1.
Starea de sănătate a populaţiei este determinată de accesul la sănătate, pe de o parte, şi de
accesul la servicii de sănătate, pe de altă parte.
Accesul la sănătate depinde într-o mare măsură de factori externi sistemului de sănătate:
 factori genetici;
 factori de mediu;
 factori de dezvoltare economică;
 factori socio-culturali.
Accesul la îngrijiri de sănătate este influenţat aproape în totalitate de organizarea
sistemului sanitar. Accesibilitatea la servicii de îngrijire medicală este determinată de
convergenţa dintre oferta şi cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reală a
facilităţilor de îngrijiri comparativ cu cererea bazată pe nevoia reală pentru sănătate. Disparităţile
în accesul la îngrijiri apar din cel puţin patru motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzând
costurile directe suportate de populaţie (co-plăţi, costuri legate de tratamente şi spitalizare)
precum şi cele indirecte (cost transport, timpi de aşteptare); aşezare geografică inadecvată a
facilităţilor de îngrijiri; calitatea inegală a serviciilor de acelaşi tip.
În România sunt evidenţiabile toate cele patru tipuri de inechităţi în accesul la serviciile
de îngrijiri, ceea ce determină inechităţi în starea de sănătate a diferitelor grupuri de populaţie, a
unor comunităţi din diferite zone geografice şi a grupurilor defavorizate economic. Aceste
disparităţi se manifestă prin indicatori de bază ai stării de sănătate modeşti (speranţa de viaţă la
naştere, mortalitatea infantilă, mortalitatea generală pe cauze de deces evitabile, grad de

1
www. ministerulsănătăţii.ro

1
morbiditate, ani de viaţă în stare de sănătate) dar şi prin nivelul scăzut de informare privind
factorii de risc şi de protecţie pentru sănătate sau sistemul de îngrijiri de sănătate şi pachetul de
servicii de bază din România.
Sistemul de sănătate din România este de tipul asigurării sociale şi are ca scop asigurarea
accesului echitabil şi nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi. În
consecinţă, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continua la nivelul
Ministerului Sanătăţii Publice.
Raportul Naţional al Dezvoltării Umane 2003-2005 pentru România (UNDP)
menţionează existenţa unor enclave caracterizate de un index al dezvoltării umane (IDU) scăzut
care se situează în cele mai multe cazuri în zonele greu accesibile ale judeţelor, departe de reţeaua
principală de şosele.
Satele cele mai sărace (cu IDU foarte scăzut) sunt de obicei izolate faţă de drumurile
modernizate sau faţă de oraşe, având chiar un rol marginal în cadrul comunelor de care aparţin.
Acelaşi raport pune în evidenţă inegalitatea dintre mediul urban şi rural în ceea ce priveşte rata de
sărăcie (13.8% şi respectiv 38%) şi rata de sărăcie severă (3.8% şi respectiv 13.9%) în anul 2003.
Populaţia arondată localităţilor din mediul rural fără medici de familie era de 145110
locuitori, reprezentând 1.48 % din totalul populaţiei din mediul rural, din care:
 85616 – populaţie înscrisă pe listele medicilor de familie din localităţi învecinate;
 35135 – populaţie asistată de cadre medii din dispensarele medicale care, din cauza lipsei
unui medic, nu s-au putut constitui în cabinete medicale2
 24359 – populaţie neasistată nici măcar de cadre medii.
În pofida unui nivel precar de finanţare şi lipsei resurselor necesare, România a reuşit să
realizeze paşi importanţi în crearea unui mediu favorabil pentru medicina de familie şi pentru
reformele ce se desfăşoară pe acest segment.
Medicina de familie a devenit o specialitate prin lege, iar asistenţa medicală primară este
considerată prioritară şi situată pe poziţia de „avanpost” al sistemului de sănătate. Fiind cea mai
eficientă, din punctul de vedere al costului, formă de asistenţă medicală, cu impactul cel mai
mare asupra indicatorilor de sănătate, oferind accesibilitate şi continuitate, asistenţa medicală
primară continuă să se confrunte cu o serie de probleme grave.
2
O.G. nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale publicată în Monitorul Oficial nr. 328
din 29 august 1998.

2
 Astfel, numărul de locuitori care revin la un medic în rural este de peste 6 ori mai mare decât
în urban, pentru 2005. Cele mai defavorizate regiuni sunt sud şi sud-est 773, respectiv 655
locuitori/1 medic). În regiunea de nord-est se înregistrează cea mai slab acoperită cu medici în
mediul rural 2778 locuitori/1 medic. De asemenea, numărul de asistente comunitare este total
insuficient, la o asistentă comunitară revenind 26265 de persoane; în timp ce în mediul rural
există 98 de localităţi fără medic.
Spre exemplu, în 2004, totalul cheltuielilor pentru asistenţa medicală a fost estimat la 5,7%
din PIB. În 2004, partea cheltuielilor publice de sănătate a fost de 59% din totalul cheltuielilor de
sănătate, în timp ce plăţile directe „din buzunar” au fost în creştere şi au reprezentat 36,3% din
totalul cheltuielilor de sănătate. Diagnosticul de sanatate nu este usor de stabilit nici în cazul în
care nu se găseşte vreun semn de boală şi nici în cazul în care toate datele culese se încadrează în
limitele normalului şi sunt puse în evidenţa criteriile pozitive, morfo-funcţionale şi
comportamentale corespunzatoare. Trecerea limitei de la starea de sanatate la cea de boala,
existenţa unor boli cronice care evoluează, limitele foarte largi ale normalului subliniază
relativitatea diagnosticului de sănătate.
De fapt, sănătatea reprezintă nu numai o proprietate a vieţii organismice a individului ci şi o
consecinţă a relaţiilor sale cu un mediu fizic, biologic şi social în care trăieşte. Sănătatea este pe
de o parte rezultatul unui proces complex între forţele de apărare şi forţele de agresiune exercitate
de diferiţi factori patogenici.

1.2. Indicatorii stării de sănătate şi indicatorii de ocrotire a sănătăţii

Şi în cazul analizei sănătăţii populaţiei României întâlnim numeroşi indicatori care stau la
baza rezultatelor obţinute de-a lungul timpurilor.
Indicatorii demografici utilizaţi în caracterizarea mişcării naturale şi în caracterizarea
altor indicatori sintetici calitativ, fac parte3: :
 rata generală a natalităţii - fertilitatea;
 rata generală şi specifică de mortalitate;
 sporul natural al populaţiei;
 speranţa de viată la naştere;
 durata medie a vieţii active.

3
http://www.dictsociologie.netfirms.com/_IndSociol/Sanatate.htm

3
 Aşadar, statisticile4 ne arată că natalitatea este în scădere drastică, de la 16,0 născuti vii la
1000 de locuitori în anul 1989, la 10,5 ‰ în anul 2000 şi 9,7 ‰ în anul 2002. Aceasta perioadă
înregistreaza cei mai scăzuti indicatori de natalitate şi fertilitate din istoria modernă a României,
fenomen demografic de mare gravitate şi cu impact socio -economic major pe termen mediu şi
lung. Natalitatea continuă să fie mai mare în partea de nord-est a ţării, în anul 2001 (judeţul
Vaslui-13,3‰, Iaşi-13,2‰, Botoşani-13,1‰ şi Suceava-12,4‰ - judeţe care au în mod
tradiţional o natalitate mai mare decât restul ţării).
Mediul inconjurător influenţează atât intensitatea fenomenului, cât şi variaţiile deceselor
pe luni ale anului. Studiul sezonalităţii mortalităţii este de interes pentru sistemul sanitar5.
În cazul evenimentuluided deces, populaţia expusă riscului este reprezentată de totalitatea
populaţiei, iar fecvenţa deceselor se numeşte mortalitatea populaţiei6.
Mortalitatea generală a înregistrat o creştere semnificativă în perioada 1990 - 1996, de la
10,6 decese la 1000 locuitori în 1990, la 12,7 ‰ decese în 1996, după care rata mortalităţii a
început să scadă progresiv, pâna la 11,4 decese la 1000 locuitori în anul 2000, iar în anul 2002,
acest indicator s-a situat la nivelul de 12,4‰.
Sporul natural al populaţiei a scazut în mod accentuat, ca urmare a evoluţiei natalităţii şi
mortalităţii generale, de la +5,3 la 1000 locuitori în 1989 la –2,5 la 1000 locuitori în 1996. Acest
mare deficit s-a mai atenuat pâna în anul 2000 ajungând la –0,9 la 1000 locuitori, dar se
evidenţiază o nouă scădere în anul 2002 fiind de –2,7 la 1000 locuitori.
Mortalitatea infantilă a fost singurul indicator cu evoluţie satisfăcătoare dupa 1990,
continuând o tendinţă descendentă începută cu trei decenii în urmă (de la 49,4 decese la 1000
nascuti vii în 1970, la 29,3‰ în 1980, 26,9‰ în 1989, 21,2‰ în 1995 si 18,6‰, respectiv 17,3
‰ în 2000 si 2002). Nivelurile ratelor mortalitatii infantile diferă apreciabil în rural şi urban, fapt
care face necesar interventii specifice în mediul rural, cu precădere în zonele sărace, izolate, cu
acces dificil la servicii medicale.
Mortalitatea specifica pe cauze de deces în România plaseaza ţara noastră în rândul ţărilor în
tranziţie, caracterizate prin scăderea deceselor prin boli infecţioase şi parazitare şi prin boli ale
aparatului respirator şi creşterea deceselor prin boli cardiovasculare, cancer şi accidente, otrăviri
şi traumatisme.

4
http://www.adroltenia.ro/down/planuri/i_8_sanatate.pdf.
5
Asandului, Laura - ,, Elemente de demografie”, Editura ,, Univ. Al. I. Cuza”, Iaşi, 2007, p. 121.
6
Boldureanu, Daniel - ,, Comportamentul demografic al populaţiei”, Editura Performantica, Iaşi, 2004, p. 31.

4
 Mortalitatea prin bolile aparatului circulator reprezintă prima cauza de deces în
România, rata
acesteia crescând de la 458,1 decese la 100.000 de locuitori în 1970 la 767,9 în 2002. În ultimul
deceniu, valorile mortalităţii prin boli ale aparatului circulator în România au fost superioare
mediei europene, mediei ţărilor membre UE şi tuturor ţărilor candidate la UE, cu excepţia
Bulgariei.
Mortalitatea prin cancer reprezintă a doua cauza de deces în România şi a avut o evoluţie
constant ascendentă în ultimii 30 de ani, de la 123,3 decese la 100.000 loc. În 1970, la 135,0 în
1980, la 141,6 în 1989, la 165,5 în 1995, la 184,04 în anul 2000 si la 198,2 în 2002.
Mortalitatea prin bolile aparatului respirator reprezinta a treia cauza de deces în
România, fenomen care a avut o evoluţie descendentă pe parcursul ultimilor trei decenii, fiind
frecvenţa vârstele mici ale copilariei.
Diferenţele teritoriale ale ratelor arată deficienţe grave de accesibilitate la serviciile
medicale, de slabă eficienţă a acestora, coroborate cu un grad nepermis de scăzut al educaţiei
sanitare a populaţiei, în special în mediul rural, unde nivelul indicatorilor este cel putin dublu fata
de urban. În comparaţie cu ţările dezvoltate ale Europei, România prezintă în ultimul deceniu
indicatori cu valori de doua-trei ori mai mari, practic dublu faţă de media ţărilor UE, ajungând în
anul 2002 la 70,3 la 100000 locuitori.
Mortalitatea prin tuberculoza reprezintă o situaţie deosebită în România. Aceasta a avut o
evoluţie descrescătoare pâna în anii 80 (3,7 decese la 100.000 locuitori), după care a început să
crească progresiv, atingând 5,6 decese în 1989 şi un maxim de 11,8 in 1997, după care scade la
9,49 în anul 2000 şi creşte în anul 2002 la 10,7 la 100000 locuitori). Cele mai mari valori de
mortalitate se înregistreaza la grupe de populaţie în vârsta de munca (35-44 de ani si 55-64 de
ani). Sunt afectaţi mai ales bărbaţii -16,2 decese la 100.000 loc, fata de 3,09 la femei (anul 2000).
În rural, rata este de 10 ori mai mare decât în urban.
Speranţa de viaţă la naşterea a urmat o tendinţă constant ascendenţa de la 42 de ani în
1932 şi până la 68 de ani în anii de după 1960. Din acea perioadă şi pâna în prezent speranţa de
viaţă în România s-a menţinut, cu mici variaţii sub pragul de 70 de ani pe total ţară şi cu o
diferenţă de aproximativ şase ani între sexe, respectiv 65 – 69 ani pentru barbati si 72 – 74 ani
pentru femei.

5
 Analizele şi comparaţiile internaţionale cu celelalte ţări europene privind speranţa de
viaţă, situează constant România pe ultimele locuri, cu menţiunea că şi ritmul de creştere al
speranţei de viaţă este nesatisfacător. Spre exemplu, creşterea speranţei de viaţă la femei în
perioada 1970 – 1998 a fost în România de 3,5 ani în timp ce în UE aceasta creştere a fost de
aproximativ 6 ani. Aceasta situaţie face ca în unele analize efectuate de foruri de specialitate
internaţionale, cum ar fi Biroul OMS7 pentru Europa, sa se afirme ca România stagnează de
peste 30 de ani la acest indicator, care este oglinda a stării de sănătate a populaţiei, a dezvoltării
social economice, a nivelului de trai, a performanţelor sistemului sanitar etc. În perioada 1999-
2002 se remarcă o uşoară creştere a acestui indicator.

1.3. Analiza sănătăţii Municipiului Brăila

Aşadar, sănătatea depinde, în mare masură, de obiceiurile şi deprinderile care formeaza stilul
nostru de viata - adica de ceea ce mâncam, câta miscare fizica facem, cât alcool bem sau câte
ţigări fumăm... si, nu în ultimul rând, de calitatea relaţiilor noastre sociale8. 
De fapt, ,, … microbii ne apar drept marele element coercitiv al demografiei vechiului regim,
ei sunt agenţii bolilor şi ai majorităţii morţilor9.
Pentru aprecierea condiţiilor materiale ce influenţează starea de sănătate, a influenţei
factorilor social - economici şi sanitari, în analiza nivelului de trai al populaţiei României, se
foloseşte un sistem de indicatori, grupaţi în funcţie de aspectele specifice pe care le sesizează:
 indicatorii accesibilităţii populţiei la asistenţa sanitară urmăresc să identifice suportul material al
ocrotirii sanatatii ;
Pentru a exemplifica concret situaţia sănătăţii populaţiei din România, am luat în discuţie
oraşul Brăila. În acest sens am urmărit evoluţia numărului de unitati sanitare (spitale, policlinici
dispensare, cabinete medicale, farmacii, etc.), a numarului de paturi în spitalele din oraşul Brăila,
a numarului de medici si personal mediu sanitar, luând ca ani de referinta: 1992, 1995, 1997 şi
199810.

7
OMS( Organizaţia Mondială a Sănătăţii) sau WHO( World Health Organization)- cu sediul central la Geneva a
fost înfiinţată la 7 aprilie 1948, având în prezent un număr de 192 de state membre. Este o organizaţie internaţională
care are rolul de a menţine şi coordona situaţia sănătăţii populaţiilor pe glob.
8
http://www.sanatate.org/teste/stil_viata/evaluare_stil_viata.php
9
Bacci, Livi- ,, Populaţia în istoria Europei”, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.76.
10
 http://www.adroltenia.ro/down/planuri/i_8_sanatate.pdf

6
 Statistica din Brăila11 urmăreşte mai ales evoluţia numărului de decese pe cauze de deces,
constatându-se astfel că, cel mai mare numar de decese este cauzat de:
 bolile infecţioase şi parazitare, precum: tuberculoza, hepatita virala, gripa, dizenterie, sifilis, boli
diareice acute, etc.;
 bolilor de nutritie, metabolism, endocrine;
 boli ale sistemului nervos ;
 ale aparatului circulator;
 numeroase decese sunt cauzate de leziunile traumatice, otrăvirilor, etc
Tabel nr.1: Decedaţi pe cauze de deces 1992 – 1998 în Municipiul Brăila
Ani 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Boli infecţioase şi parazitare 38 46 66 93 86 57 77
Tuberculozã 26 36 43 61 47 47 54
Boli de nutriţie, metabolism,
endocrine 62 44 43 23 36 43 44
Tulburãri mentale şi de
comportament 24 54 29 7 14 35 26
Boli ale sistemului nervos 6 5 29 24 41 49 33
Boli ale aparatului respirator 319 226 230 172 278 226 213
Leziuni, traumatisme, otrãviri 234 238 288 331 340 281 303
Sursa: DIRECŢIA JUDEŢEANĂ DE STATISTICĂ BRĂILA

Analizând tabelul de mai sus constatăm o creştere continuă a numărului de decese din
anul 1992 până în anul 1998. Numărul deceselor cauzate de boli infecţioase şi parazitare a crescut
de la 38 de decese în anul 1992 pâna la 77 decese în anul 1998. Cel mai mare număr de decese
cauzate de aceste boli s-a înregistrat în anul 1995 şi anume un număr de 93 de decese. În ceea ce
priveşte numărul de decese cauzate de tuberculoză se remarcă o creştere a acestora de la 26
decese în anul 1992 pâna la 54 de decese în anul 1998, maximul fiind atins în anul 1995 - 61
decese cauzate de tuberculoza, motivul principal al acestei creşteri fiind poluarea tot mai
accentuată, dar şi scăderea nivelului de trai şi accentuarea sărăciei. Pentru o evidenţiere cât mai
precisă a celor menţionate mai sus, vom reprezenta printrun grafic evoluţia sănătăţii populaţiei
din Municipiul Brăila, în perioada 1992 respectiv 1998.
Grafic nr. 1.
11
http://www.e-scoala.ro/geografie/braila_stare_sanatate_populatie.html

7
 Numeroase decese cauzate de boli de nutriţie, metabolism, endocrine apar în primul rând
din imposibilitatea unui număr mare de persoane din Brăila de a se hrani corespunzator, din lipsa
banilor, saracia atingând limita extremă. Îngrijorator a creştea numărul deceselor cauzate de
tulburările de comportament, deasemenea cele cauzate de boli ale sistemului nervos;
Dacă în anul 199212 s-au înregistrat 6 decese cauzate de boli ale sistemului nervos, în anul
199813 numarul acestora a crescut pâna la 33, maximul fiind atins în anul 1997 când s-au
înregistrat 49 de decese cauzate de boli ale sistemului nervos. Creşterea numărului de astfel de
îmbolnăviri este cauzat în principal de starea de stres în care trăiesc oamenii ca urmare a pierderii
locului de munca. Astfel că, din cauza existenţei lor sub limita normalului, oamenii nu îşi mai pot
asigura necesităţile de baza: hrana, îmbrăcăminte, adăpost, iar tratamentul medical devenind
pentru aceştia un lux. Legat de aceasta situaţie se remarcă creşterea numărului de decese
determinate de sinucideri, de leziuni traumatice.
De fapt, cauzele acestor situaţii dramatice evidenţiate în graficul de mai sus sunt
 de scăderea nivelului de trai, care accentează sărăcia, fenomen care afectează un număr tot mai
mare de persoane din Municipiul Brăila,
 lipsa igienei este un factor important în determinarea şi apariţia unor astfel de boli ;
 o alta cauză este scăderea numarului de cadre medicale în comparaţie cu numărul bolnavilor care
sunt din ce în ce mai mulţi.

12
Anuarul Statistic al României 2002, INS, Bucureşti, 2003.
13
Anuarul Statistic al României 1998, INS, Bucureşti, 1999.

8
 Cele mai multe dintre aceste boli, ca si majoritatea numarului de decese cauzate de aceste
boli se înregistreaza în rândul populatiei sarace, cu un nivel de trai extrem de scazut. Acesta este
un fenomen social întâlnit nu doar în România, ci şi în ţările slab dezvoltate sau care sunt în curs
de dezvoltare.

1.4. Bilanţul Programului de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei

Starea de sănătate a populaţiei din România era destul de îngrijoratoare şi din acest motiv
a fost lansat Programul de Evaluare a Sănătăţii Populaţiei 14. Acesta din urmă, doarea să
despisteze carenţele sistemului de sănătate şi în acelaşi timp să prevină riscul de apariţie al unor
boli are ar putea fi fatale.
Aşadar, în perioada 1 iulie 2007- 30 iunie 2008  s-au prezentat la medic şi au fost evaluaţi 
11.104.655  de cetăţeni, peste  55% din populaţia ţării, care a primit taloane.  Din aceştia
43,4% sunt bărbaţi iar 57,6% sunt femei. Din cei peste 11 milioane de cetăţeni evaluaţi, 
9.889.062, adică 89,9 %  o  reprezintă asiguraţii. Restul de 1.215.593, adică 5,7% sunt persoane
neasigurate.
Cea mai bună prezentare la medicul de familie (59-64% ) s-a  înregistrat în judeţele
Harghita, Covasna, Dolj, Alba, Mures, Arges, Salaj, Gorj, Participarea cea mai redusă  (41-34
% ) a fost înregistrată  în judeţele : Giurgiu, Mehedinti, Tulcea, Vrancea, Bacau, Calarasi, Ilfov şi
Municipiul  Bucureşti.
În urma evaluării riscurilor, au fost identificate 4.114.969 de  persoane cu risc de
îmbolnăvire, reprezentând 37% din persoanele evaluate.
Judeţele care înregistrează cel mai mare procent al  persoanelor cu risc de îmbolnavire
printruna din bolile majore, sunt : Cluj (53,25%) , Ilfov (45,41% ) şi Sibiu (44,15%)
Riscograma celor prezentaţi la consult, are următoarea structură:
 3.323.156 persoane (adică 30% din cei evaluaţi) prezintă risc de îmbolnăvire prin
diabet zaharat,
 pacienţii din judeţele Ilfov, 41%, Cluj, 39%, Prahova, 37%, Arad, 35%, Brasov,
34% au riscul cel mai mare de a face diabet, la polul opus situându-se cei din
judeţul Vaslui şi municipiul Bucureşti unde proncentele sunt de 8%.

14
http://2008.informatia.ro/index.php?name=News&file=article&sid=254226&theme=Printer

9
 Astfel, din persoanele identificate la risc de diabet zaharat  (un total de 860.365 persoane)
2,69 % sunt la risc foarte înalt de diabet, 30, 27% sunt la risc crescut de diabet, şi 67, 27% sunt la
risc moderat de diabet. Riscul de diabet apare de doua ori mai frecvent la femei fata de barbaţi şi
de doua ori mai frecvent în mediul urbal în decât în rural.
Aşadar,7% dintre persoanele evaluate(805.989) prezintă riscul apariţiei unei afecţiuni
cardiovasculare.
Pe judeţe, Harghita, 14%, Sibiu, 13%, Teleorman, 12%, Ilfov, 11%, Calarasi, 10%,
Prahova, 10%, Giurgiu, 9%, Ialomita, 9%; înregistrează procentele cele mai mari de risc
cardiovascular, iar  judeţele Gorj, 6%, Bihor, 6%, Iasi, 5%, Tulcea, 5%, Buzau, 4%, Dolj, 4%,
Bucuresti, 3%, Vaslui, 3%. riscul cel mai redus.
Distribuţia pe regiuni este următoarea:
 crescut în regiunea Centru 9,47%, Sud 9,16%,
 scazut in Sud Vest 6,61% şi Sud Est 6,19% .
Pe locul trei este riscul de îmbolnăvire printr-o afecţiune oncologică, astfel că 6% dintre
persoanele evaluate (adică 671.696 persoane) prezintă acest risc.
Procentul cel mai mare se înregistrează în judeţele: Ilfov (27%), Harghita (20%), Prahova
(18%),Tulcea (12%) şi  Sibiu (12%), iar la polul opus cu procente sub 4% sunt judeţele  Botoşani
, Vaslui , Neamţ , Suceava, Vâlcea, Galaţi.
Procentul persoanelor cu risc de cancer de corp uterin din totalul persoanelor evaluate la
nivel national este de 2,08%: primele sase judete: Ilfov, 9%, Prahova, 7%, Tulcea, 4%,
Maramures, 3%, Harghita, 3%, Cluj, 3%; 21 judete au 2% si 15 judete au 1%.
Distributia pe regiuni este urmatoarea:
 crescut in regiunea Bucuresti 5,60%, Sud 2,38%;
 scazut in Nord Est 1,43% si Sud Vest 1,27% ;
Procentul persoanelor cu risc de cancer de col uterin din totalul persoanelor evaluate la nivel
national este de 1,93% (aprox 214 000 femei): primele judete: Ilfov 9%, Prahova 6%, Harghita
5%, Tulcea 4%, CS 3%; ultimele 10 judeţe prezinta risc sub 1%.
Distributia pe regiuni este urmatoarea:
 crescut in regiunea Bucuresti 5,11%, Sud 2,87%;
 scazut in Sud Vest 1,43% si Nord Est 0,71%;

10
 Procentul persoanelor cu risc de cancer de sân din totalul persoanelor evaluate la nivel
naţional este de 1,25%: primele judete: Harghita 6,25%, Ilfov 3.86%, Sibiu 3.55%, Prahova
2,74%, Tulcea 2,19%; ultimele judete: Caraş-Severin 0.65%, Bistriţa –Năsăud 0.64%, Gorj
0,42%.
Distributia pe regiuni este urmatoarea:
 crescut în regiunea Bucureşti 2,67%,Centru 2,28%;
 scazut in Vest 0,83% si Nord Est 0,78%;
Pentru efectuarea analizelor medicale recomandate de medicii de familie, au fost încheiate 1024
de contracte cu laboratoare de analize medicale care au realizat investigaţii paraclinice la
9.328.548  persoane, după cum urmează: 
 9.922.904 hemoleucograme;
 5.050.398 creatinina serica;
 9.883.383 glicemii;
 3.411.001 sideremii;
 9.583.443 sumar de urină;
 6.935.351 colesterol seric total;
 5.552.964 HDL colesterol;
 6.559.400 Trigliceride;
 7.603.326  TGP ( transaminaze).
PNESS( Programul Naţional de Evaluare a Sănătăţii) a oferit informaţii importante privind stilul
de viaţă şi comportamentul alimentar al populaţiei.
Asfel că, în ceea ce priveşte nutriţia, populaţia consuma zilnic carne grasă:
 procentul bărbaţilor care consuma zilnic carne grasa  este la nivel national de 34%
(maxim regiunea Sud Vest 38% şi minim în Bucureşti 23%);
 procentul femeilor care consumă zilnic carne grasă  este la nivel naţional de 23% (maxim
regiunea Sud Vest 29% si minim in Bucuresti 14%).
Distribuţia pe medii de rezidenţă este urban 21% (maxim regiunea Sud Vest 25% şi minim in
Bucuresti 15%) si rural 33%
Legume si fructe consumate zilnic:
 procentul bărbaţilor care consuma zilnic legume si fructe  este la nivel naţional de 76%
(maxim regiunea Vest 80% şi minim in Sud Est 72%).

11
  procentul femeilor care consuma zilnic legume si fructe  este la nivel national de 80%
(maxim regiunea Vest si Centru 84% si minim in Sud Est si Nord Est 77%).
Distribuţia pe medii de rezidenţă este urban 81%  şi rural 75%
Consum de alcool
 procentul bărbaţilor care consuma alcool  este la nivel naţional de 30% (maxim regiunea
Sud Vest 35% şi minim în Vest, Bucureşti 25%).
 procentul femeilor care consuma alcool este la nivel national de 6% (maxim regiunea Sud
Vest 11% si minim in Vest 3 %).
Distributia pe medii de rezidenţă este urban 11%  şi rural 21%
Fumat
1)    Fumatori
Procentul bărbaţilor care fumează  este la nivel naţional de 29% (maxim regiunea Sud şi Vest
31% şi minim în Nord-Est şi Sud-Est 27%).
 procentul femeilor care fumeaza este la nivel national de 12% (maxim regiunea Bucuresti
17% si minim in Nord Est 8 %).
Distributia pe medii de rezidenta este urban 22%  si rural 17%
Persoane care doresc să renunţe la fumat în urmatorul an:
 % barbatilor care doresc sa renunte la fumat in urmatorul an este la nivel national de 11%
(maxim regiunea Centru 13% si minim in Sud Est si Sud Vest 10%);
 % femeilor care doresc sa renunte la fumat in urmatorul an este la nivel national de 12%
(maxim regiunea Centru 8% si minim in Nord Est  si Sud Vest 4 %).
Distributia pe medii de rezidenţă este urban 9%  şi rural 6%
Persoane care obişnuiesc să meargă pe jos cel puţin 30 minute de 5 ori pe saptămână:
 % bărbatilor este la nivel national de 68% (maxim regiunea Sud Vest 73% si minim in
Bucuresti 57%).
 % femeilor este la nivel national de 67% (maxim regiunea Sud Vest 74% si minim in
Bucuresti 56 %).
Persoane care practica un sport cu regularitate
 % barbatilor este la nivel national de 2% (maxim regiunea Vest 3,9% si minim in Sud
Vest 1,5%).

12
  % femeilor este la nivel national de 1% (maxim regiunea Vest 1,7% si minim in Sud Vest
si Sud 0,5 %).

Interpretări, comentarii şi sugestii personale

Sănătatea populaţiei este foarte important pentru o ţară, întrucât pe baza populaţiei active,
societatea reuşeşte să se dezvolteze şi să iasă din umbră. Din păcate în ultmii 20 ani, starea de
sănătate a României devine precară. Acest lucru se întâmplă din cauza nealocării de fonduri
suficiente pentru sănătate, dar şi din neatenţia oamenilor, care preferă să mănânce nesănătos şi
ieftin.
Cu toate acestea Ministerul Sănătăţii îşi face curaj şi lansează Programului Naţional de
Evaluare a Sănătăţii, care încercat să identifce care este posibilitatea de acoperire a populaţiei, în
special în vederea planificării unor programe mult mai specifice unde nivelul de acoperire este
determinant pentru reuşita programului. Spre exemplu, în programul de screening organizat
pentru cancerul de col uterin, o acoperire de 80% a populaţiei ţintă feminine – între 25 si 64 de
ani – pe durata a trei ani ne poate asigura o scădere cu 80% a mortalităţii în urmatorii 5-6 ani.
Programul PNES a ajutat la identificarea persoanelor ce sufereau de boli de care nu aveau
cunoştinţă (156.000), deci pentru care nu luau măsuri în vederea prevenirii complicaţiilor.
De asemenea, au fost depistate  persoane care sunt la risc de a face anumite boli şi acestea
trebuie incluse în programe de prevenţie, schimbare de stil de viaţă pentru a diminua riscul de
îmbolnăvire sau pentru a întârzia îmbolnăvirea (pentru că există şi zestre genetică). Aceasta
înseamnă economie. Aşadar, Programul Naţional de Evaluare a Sănătăţii a fost binevenit, cu
toatea acestea nu toată lumea a înţelesimportanţa sa atât pentru propria persoană cât şi pentru
societatea în care trăiesc.
Consider, că pentru a fi mai receptive la stfel de programe este necesar să avem contact cu
tot mai multe programe de acest gen, fie referitoare la analizele generale, fie referitoare doar la
anumite boli, care necesită prevenite. Alocarea de fonduri necesare pentru sănătate, cu siguranţă
ar stimuli populaţia României să fie mai atentă în activitatatea sa de zi cu zi, astfel încât să se
ferească de mediile care nu le sunt propice pentru sănătate, dar şi de exesul de alimentele care
dăunează grav sănătăţii.

13
 Bibliografie

1. Asandului, Laura - ,, Elemente de demografie”, Editura ,, Univ. Al. I. Cuza”, Iaşi, 2007;

2. Bacci, Livi- ,, Populaţia în istoria Europei”, Editura Polirom, Iaşi, 2003 ;

3. Boldureanu, Daniel - ,, Comportamentul demografic al populaţiei”, Editura Performantica, Iaşi,

2004;

4. Anuarul Statistic al României 1998, INS, Bucureşti, 1999;

5. Anuarul Statistic al României 2002, INS, Bucureşti, 2003;

6. O.G. nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale publicată în

Monitorul Oficial nr. 328 din 29 august 1998.

7. www. ministerulsănătăţii.ro;

8. http://www.dictsociologie.netfirms.com/_IndSociol/Sanatate.htm;

9. http://www.adroltenia.ro/down/planuri/i_8_sanatate.pdf.

10. http://www.sanatate.org/teste/stil_viata/evaluare_stil_viata.php;

11. http://www.e-scoala.ro/geografie/braila_stare_sanatate_populatie.html;

12. http://2008.informatia.ro/index.php?name=News&file=article&sid=254226&theme=Printer.

14