IMBATRANIREA

1. Ciclurile acestei perioadei batranetii =

Batranetea este ultimul ciclu al vietii omului, reprezinta un program genetic,
dar mai cu seama este o stare mentala si emotionala, este o traire*. Exista o
mare diferenta intre oamenii care ajung la varsta a treia, din acest motiv au
aparut urmatoarele teorii biologice cum ar fi cele descrise de Cavanaugh,
Blanchard - Fields 2002. Schimbarile din acest ciclu sunt evidentiate, in
primul rand din punct de vedere biologic. In ultimii ani, are loc un proces de
imbatranire a populatiei globului si s-au dezvoltat politici si programe speciale
a batrani 959d34j lor, precum si o alta viziune asupra vietii. Cu toate acestea
trebuie sa recunoastem existenta unor curente si stereotipuri negative privind
populatia varstnica (Ana Muntean, 2006).
In ciclul batranetii identificam urmatoarele stadii, dupa autorii romani:
1. intre 65-70 ani - stadiul de trecere;
2. intre 70-80 ani - prima batranete;
3. intre 80-90 ani - a doua batranete;
4. peste 90 ani - marea batranete.
Dupa Cavanaugh, Blanchard - Fields 2002, perioada batranetii este privita
sub trei aspecte:
1. imbatranirea primara, care urmeaza dupa perioada adulta, fara a fi grevata
de alterarea sanatatii, in mod obligatoriu:
2. imbatranirea secundara ce aduce schimbari (boli, stil de viata, mediu
neadecvat, poluat etc);
3. imbatranirea tertiara cu pierderile rapide de dinaintea mortii.
Intelegerea procesului de imbatranire impune o perspectiva multidisciplinara.
Viziunea biopsihosocioculturala, corelata cu ciclurile vietii, scoate in evidenta
aspectele cele mai semnificative ale procesului de imbatranire. Modificarile
apar la nivelul factorilor:
. interpersonali (reteaua sociala, mediul social in care traieste individul si
deprin-derile de comportament si comunicare interpersonala);
. intrapersonali (caracteristici personale de functionare: varsta, sex,
ereditate, sistem nervos, personalitate, inteligenta, motricitate, sistem
senzorimotor etc.);
. biologici si fizici (influentele unor boli cronice, incapacitati, boli cardio-
vasculare, diabet, cancer, boala Alzheimer, care afecteaza aproximativ 10%
din populatia de peste 65 de ani etc.);
. ciclurile vietii, vazute in relatie cu momentul istoric al sistemului
sociocultural.
Discutiile legate de longevitate impun conceptul de calitate a vietii.
Capacitatea de a te bucura de viata, de a avea o viata valoroasa este o
dimensiune importanta a calitatii subiective a vietii, dar si a celei obiective,
asa cum o masoara diferitele instrumente de evaluare a calitatii vietii.
2. Modificarile fizice si psihice
Factorii care modifica interactiunile varstnicilor cu ceilalti sunt:
a. Fizicul - schimbarile pielii, parului, vocii, greutatii, posturii, sistemelor
osoase si musculare, aparitia artritelor, reumatismul etc.
b. Functiile vitale sufera schimbari considerabile*. Sistemul cardio-vascular
este afectat de modificari ale tensiunii, muschiului inimii, elasticitatii vaselor,
grasimii depuse. Sistemul respirator este afectat de pierderea capacitatii
vitale si bolile specifice, sistemul reproductiv involueaza, desi libidoul
persista. Sistemul nervos sufera modificari de structura. Axonii nu mai sunt
eficienti, neuronii se altereaza sau mor inconjurati de proteine, formand placi
neuronale, scazand neurotransmitatorii si inmutindu-se placile neuronale apar
bolile specifice ca: Parkinson, Alzheimer, Huntington. S.N.A. isi pierde
eficienta (Ana Muntean, 2006). Imunitatea* scade. Interactiunea dintre
sistemele psihic, neurologic si imunologic scade sau mareste vulnerabilitatea
individului in fata bolilor.
c. Sistemul senzorial se modifica atat sub aspectul acuitatii senzatiilor, cat si
al rapiditatii si eficientei procesarii informatiei. Modul in care procesam
informatia, o receptam depinde de calitatile atentiei, care sunt afectate de
inaintarea in varsta: volumul, selectivitatea, durata, tipul sarcinii (relevanta
sau irelevanta). Uneori performantele de acest tip pot fi asemanatoare cu
cele ale tinerilor. Tipul de reactie este mai lent, mai ales la batranii sedentari
care nu fac exercitii aerobice (Ana Muntean).
Limbajul. Capacitatea de recunoastere si discriminare a vorbirii scade odata
cu inaintarea in varsta. Limbajul este mai lent si uneori mai simplu. Apare
"surditatea psihica".Auzul se modifica, frecventele inalte inregistrandu-se mai
greu. Simtul tactil scade, scade reglarea termica, apar starile de vertij,
caderile, modificari ale mersului. Mirosul se diminueaza rapid dupa 60 de ani,
dar gustul nu se modifica prea mult. (Ana Muntean, 2006)
Memoria este mai mult afectata de varsta si afecteaza functionarea cotidiana
a varstnicilor, dar atingerile nu sunt omogene. Chestionarele si acuzele
coreleaza cu depresia persoanei examinate. Viteza de memorare, incordare si
interferenta a noilor informatii diminueaza, precum si strategiile. Ca si in
cazul memoriei, nu toate ariile inteligentei sunt afectate. Intelepciunea, dupa
Ana Muntean, este o "intuitie exceptionala a naturii umane, a vietii, o
judecata corecta asupra desfasurarii evenimentelor, capacitatea de a fa
sfaturi folositoare si de a face comentarii corecte si detasate asupra
dificultatilor vietii. Intelepciunea tine de maturitate, de integrarea si
stapanirea aspectelor emotionale si de experienta, desigur, intelepciunea
presupune si prezervarea abilitatilor de procesare a informatiei".
S-a constatat ca antrenamentele pot mentine performantele inteligentei, mai
ales daca ne referim la specificul profesional al persoanelor varstnice. De
asemenea, nivelul educatiei, preocuparilor intelectuale, operarea cu tehnica
moderna pot facilita mentinerea performantelor intelectuale. La persoanele
varstnice, operatiile formale devin mai dificile, iar adoptarea deciziilor se
bazeaza mai mult pe ceea ce stiu deja, necautand prea multe informatii.
Devenind experte in anumite domenii, persoanele in varsta compenseaza
declinul intelectual din alte domenii, precizeaza Ana Muntean.
Personalitatea. Dupa unii autori si studii, trasaturile de personalitate raman
aproximativ constante intre 20-90 ani. Alte studii arata schimbari legate de:
angajarea in sarcini cognitive, increderea in sine, afectivitatea in relatia cu
ceilalti, dar personalitatea se schimba doar in legatura cu anumite situatii
specifice. Exista autori care sustin ca schimbarile de personalitate apar atunci
cand indivizii au nevoie de ele si sunt interesati sa le realizeze. Cavanaugh,
Blanchard - Fields, 2002, enumera cele sase aspecte ale bunastarii: stima de
sine, relatiile pozitive cu ceilalti, autonomia, stapanirea mediului, existenta
unor scopuri in viata si dezvoltarea personala. Se poate spune, asadar, ca
batranii tind sa isi vada trecutul intr-o lumina mai buna decat tinerii si devin
mai ingaduitori in evaluarea idealului de viata. Un sprijin important al
persoanelor varstnice, in unele culturi este religia.
Schimbari in contextul social*. Identitatea omului este mult influentata de
profesia / ocupatia pe care o are, de aceea pensionarea produce o criza.
Pensionarea ar trebui sa se faca in functie de starea de sanatate a individului,
statutul financiar si atitudinea fata de pensionare. Rolul de bunici este o alta
sursa de identitate, dar este jucat diferit. Alte evenimente, uneori traumatice,
sunt vaduvia, divortul si recasatorirea cu parteneri mai tineri sau mult mai
varstnici. Toate cercetarile demonstreaza ca barbatii au mai multe
oportunitati de recasatorire, decat femeile. Teama de boala sau de moarte
tinde sa fie foarte accentuata si sa blocheze manifestarile mai active care ar fi
in folosul lor. Tarile dezvoltate sunt preocupate de calitatea vietii batranilor si
au reusit sa dezvolte servicii numeroase pentru acordarea unui sprijin
adecvat. Cercetarile de psihologia batranetii sunt orientate cu precadere catre
usurarea vietii varstnicilor. Multe cercetari sustin si fundamenteaza existenta
sociala a varstei a treia, precum si munca in echipa a specialistilor.

IMBATRANIREA PSIHOLOGICA

Necesitatea abordarii adecvate a pacientului varstnic si posibilitatea elaborarii unui diagnostic

precis pentru a evita etichetarea drept patologice a unor modificari psihologice de varsta, ca si
necesitatea angajarii anturajului familial, care trebuie informat corect asupra modificarilor
psihologice ale varstnicului, care nu sunt de natura patologica si nici intentionate, fiind
obiective si independente de vointa persoanei, impun evaluarea psihologica ca instrument
indispensabil.

Imbatranirea psihologica este rezultanta modificarilor induse de varsta in

planul biostructurilor, care constituie suportul material al vietii psihice si in
acela al desfasurarii functiilor psihice. La baza acestor modificari stau
factori interni (ereditatea, cresterea numarului de neuroni care ies din
functie, greutatea creierului scade, scade mobilitatea proceselor de
excitatie si inhibitie, creste latenta emiterii de raspunsuri la excitanti
complecsi, scleroza celulelor din receptori, reducerea irigarii, oxigenarii si
alimentarii creierului) si factori externi (ecologici, sociali, culturali).
Evenimente din mediul social (socio-profesional, socio-cultural, relational)
care intervin in mod particular in existenta varstnicului, au rasunet in
psihismul acestuia, aflandu-se la baza unor modificari psihologice sau
imbolnaviri psihice caracteristice involutiei:

 retragerea din activitate

 renuntarea la unele activitati
 scaderea potentialului biologic
 imbolnaviri somatice, invalidari
 scaderea numarului membrilor de familie
 disparitia vechilor prieteni.

Pe scala evenimentelor celor mai stresante, pierderea partenerului de viata are scorul cel mai
ridicat, indiferent de varsta persoanei care traverseaza aceasta situatie. Cu cat persoana este
mai in varsta insa, adaptarea la noua situatie de viata este mai dificila, mai dureroasa si mai
plina de consecinte pentru starea psihofizica a individului. Cele mai multe persoane
experimenteaza o depresie de lunga durata , chiar daca beneficiaza de suportul familiei si
prietenilor. In anii batranetii, depresia apare din perioade scurte de tristete, iar melancolia sau
pierderea brusca a energiei poate evolua spre o serioasa si indelungata conditie depresiva.
Caracteristicile acestei depresii includ o durere continua, lipsa de interes, lipsa de speranta,
reducerea increderii in sine, o evaluare deformata a prezentului si viitorului. Varstnicii
depresivi se confrunta cu dificultatea de a lua decizii, incetineala in miscari, gandire, vorbire.
Depresia mai poate include pierderea apetitului, scaderea in greutate, oboseala severa, lipsa
de somn, constipatia sau diareea. Anxietatea poate contribui la construirea unor stari de
agitatie. Depresia severa este acompaniata de ganduri de suicid legate de evenimente stresante
(pensionarea, vaduvia, sentimentul esecurilor anterioare). Depresia nu caracterizeaza
imbatranirea – necesita interventie de specialitate. Regresiunea senzoriala constand in
diminuarea progresiva a auzului, a vazului, ce au ca efect scaderea influxului informational si
restrangerea relationala, provoaca si adanceste modificari psihologice si suferinte psihice –
neputinta, izolare, idei de prejudiciu. Suspiciunea asupra persoanelor si evenimentelor ce se
petrec in jurul batranului, expectatiile false sau ireale asupra lucrurilor ce se intampla cu ei
sunt mai frecvente la persoanele cu alterari senzoriale – nemaiavand incredere in propriile lor
simturi sau ganduri, este dificil sa aiba incredere in ceilalti. Modificarile intelectuale sunt mai
putin accentuate decat schimbarile fizice sau senzoriale. Fragilizarea biologica aduce cu sine
sentimentul de incapacitate, ceea ce produce schimbari majore in imaginea de sine a
persoanelor varstnice, iar pe de alta parte, imbatranirea sistemului neurohormonal produce
alte schimbari ale manierei de reactie la mediul social si familial, apar noi scheme de adaptare
si noi maniere de rezolvare a problemelor. Cel mai mult insa, contribuie la determinismul
modificarilor psihologice si tulburarilor psihice, constientizarea imbatranirii , cu
incertitudinile pe care le genereaza privind perspectivele de viitor. Batranetea este, la nivel de
constiinta, o criza adaptativa la noile conditii pe care le impune perspectiva
imbatranirii. Omul fiind o fiinta integrata in mediul social, psihismul sau va exprima
interactiunile sale cu acest mediu, in imbatranire survenind dereglari de intergare din cauze
diferite: schimbari de roluri si statute, lipsa de intelegere a anturajului, scaderea capacitatii de
adaptare, toate avand rasunet asupra psihismului acestuia. Perioada batranetii, aducand cu sine
numeroase probleme de sanatate, centreaza adultul in varsta pe propriul corp si disfunctiile
asociate imbatranirii. Batranii au o lista lunga de plangeri privind sanatatea – reactie
frecventa ce poate conduce la instalarea reactiilor ipohondriace.

Psihologia senescentei este caracterizata prin involutia inegala si neliniara a functiilor psihice,
cu importante diferente individuale si o conditionare polivalenta, tinand de predispozitii
innascute, gradul de dezvoltare anterioara a psihismului, nivelul performantelor atinse,
experienta, nivelul cultural si gradul de instruire.

Psihologia senescentei are trei aspecte generale:

- Caracterul diferential, care priveste si senescenta in general, imbatranirea evidentiind

diferente semnificative de la o persoana la alta si pentru aceeasi persoana, de la un
sistem la altul, de la o functie la alta;

- Polideterminarea senescentei psihologice, rezultanta a interactiunilor

subiectului cu mediul sau, ceea ce face ca nivelul imbatranirii sa depinda mai putin de
varsta si mai mult de particularitatile genetice, somatice, morale sau sociale ale
varstnicului;

- Caracterul relativ al deficientelor. Spre deosebire de senescenta patologica, cea

fiziologica se instaleaza fara seisme prea evidente, dat fiind ca organismul in general
si psihicul in special antreneaza rezerve compensatorii si echilibrari specifice deosebit
de complexe.

Astfel, psihologia senescentei apare ca fiind marcata de o involutie

inegala si neliniara a diverselor functii psihice, cu importante diferente
individuale si o conditionare polivalenta, aceste functii reflectand atat
uzura somatica, endocrina si nervoasa a organismului, cat si resursele si
calitatea sistemelor homeostatice ale acestuia de a infrange diferitele
agresiuni ale mediului intern si extern.

Modificari importante, cu consecinte deosebite asupra psihologiei varstnice, la nivel

psihofiziologic sunt:

 Cresterea timpului de reactie si incetinirea tuturor reactiilor psihomotorii ceea ce

favorizeaza accentuarea unor trasaturi temperamentale flegmatice;

 Scaderea proceselor inhibitorii care favorizeaza iritabilitatea, labilitatea emotionala si

logoreea;

 Fixarea mai greoaie a reflexelor conditionate, ceea ce are drept consecinta reducerea
capacitatii de invatare si deci, de adaptare a persoanei varstnice;

 Fragmentarea din ce in ce mai mare a perioadei de somn prin perioade de veghe,

determinand somnolenta diurna intermitenta a batranului;
 Scaderea atentiei voluntare si a capacitatii de concentrare ce au ca suport scaderile la
nivelul sistemului nervos central si ale receptorilor senzoriali, cu consecinte la toate
procesele si fenomenele psihice, dar mai ales la capacitatile mnezice si cognitive;

 Scaderea memoriei de scurta durata, cu efecte directe asupra dificultatilor procesului

de invatare si adaptare la situatii noi, si conservarea memoriei de lunga durata, ce
favorizeaza frecvente intoarceri in trecut sau detalieri din experienta dobandita.
Deficientele memoriei de fixare atrag dificultati in capacitatea de evaluare cronologica
si de orientare temporo-spatiala;

 Gandirea este caracterizata prin scaderea ritmului ideativ, a spontaneitatii si

flexibilitatii gandirii, ceea ce favorizeaza rigiditatea si inertia, frecventa stereotipiilor,
dificultatea de adaptare rapida; conservarea, sau chiar cresterea, functiilor de sinteza,
generalizare si schematizare, aplicate cu predilectie cunostintelor anterior acumulate,
ceea ce favorizeaza reflexivitatea, circumspectia, cumpatarea, contemplarea;

 Limbajul reflecta dificultatile gandirii si evidentiaza o scadere a fluxului verbal, o

lentoare a ritmului si frecvent a vocabularului ( mai putin sesizabila la persoanele
cultivate si active);

 Afectivitatea poarta amprenta depresiei, apatiei, scaderii capacitatii de rezonanta

afectiva, ceea ce reflecta atitudinea dominanta dezvoltata de varstnic fata de situatia sa
existentiala si a slabirii franelor inhibitorii si favorizeaza irascibilitate, labilitate
emotionala;

 Comportamentul instinctual este dominat de modificarile aparute pe planul

sexualitatii, in care reducerea suportului endocrin nu este insotita de o diminuare
proportionala a erotismului si a tensiunii libidinale, care pot persista pana la varste
inaintate, favorizand exagerari in tandrete exprimata mai ales fata de nepoti;

 Personalitatea reflecta trasaturile senescentei la toate nivelele sub doua aspecte

principale: 1.atitudinea sau sistemul de atitudini ce se elaboreza in raport cu situatia
existentiala complexa a varstnicului; 2.ingrosarea sau accentuarea unor trasaturi de
personalitate, uneori de o maniera caricaturala, trasaturi care pana la acesta varsta au
fost mai mult sau mai putin bine stapanite sau controlate. In functie de primul aspect,
varstnicii se pot grupa mai aproape de una din urmatoarele variante mai frecvent
intalnite: a. situatia existentiala este perceputa ca dezarmanta sau coplesitoare si
dezvolta un model de imbatranire cu risc patogen crescut ce favorizeaza trasaturi
egocentrice, introversie, depresie, anxietate, hipobulie, tendinte hipocondriace; b.
situatia este perceputa constructiv, sanogen si dezvolta modele de imbatranire optime,
sanogene, cu o personalitate de baza structurata echilibrat, care isi regrupeaza fortele
si le reinvestesc intr-o activitate pe masura noilor conditii personale, familiale si
sociale; c. situatia este refuzata, negata si dezvolta un model cu risc patogen crescut
care refuza scaderile sau deficitele varstei, ramanand la nivele de activitate ce le
depasesc posibilitatile. Al doilea aspect dominant al senescentei personalitatii
presupune o structurare dizarmonica a acesteia si-i confera o nota negativa
generala – astfel adultul analitic devine batranul cicalitor, circumspectul devine
banuitor, susceptibil, meticulosul devine stereotip, strangatorul devine avar, etc.
▲ Modificările fiziologice care apar odată cu înaintarea în vârstă nu
trebuie să ne alarmeze şi să ne facă să credem că reprezintă primele
semne ale apariţiei unor boli ▲ Toate aceste schimbări la nivel
corporal sunt fireşti şi trebuie tratate ca atare ▲

Ceasul nostru biologic începe să funcţioneze din momentul naşterii. Totuşi,

până la vârsta de 30 de ani se înregistrează efectele pozitive ale creşterii.
Ajungem la maturitate, depăşind bolile copilăriei şi perturbările din perioada
pubertăţii. Majoritatea oamenilor depăşesc cu mult vârste de 30 de ani
până să se confrunte cu primele semne ale bătrâneţii - apariţia ridurilor,
încărunţirea, diminuarea energiei, adaptarea scăzută la stres, micşorarea
masei musculare, reducerea vederii şi auzului şi scăderea puterii de
apărare a organismului la factorii agresivi exteriori.
Noi nu putem opri trecerea timpului, dar avem capacitatea de a controla
felul în care acesta ne afectează. Deşi zestrea noastră genetică determină
felul în care îmbătrânim, unii oameni îmbătrânesc frumos, arătând cu 10 ani
mai tineri decât sunt în realitate.
Care sunt modificările normale legate de vârstă?
Odată cu depăşirea vârstei de 60 de ani, apar o serie de modificări la
nivelul diferitelor aparate şi sisteme ale organismului uman. Prezentăm o
serie dintre acestea pentru ca să se înţeleagă faptul că, odată instalate,
vârstnicul nu trebuie să se alarmeze că ar fi „bolnav“.
La nivelul cavităţii bucale se constată atrofia papilelor linguale, cu scăderea
producţiei de salivă şi diminuarea senzaţiei gustative. Toate aceste
modificări pot duce la pierderea interesului pentru mâncare, dar nu prezintă
semnificaţia unei boli.
La nivelul pielii se produc modificări importante prin scăderea cantităţii de
colagen şi de ţesut gras. Pielea se încreţeşte (se zbârceşte) şi dă impresia
că atârnă. Ţesutul gras de la nivelul feţei şi membrelor scade progresiv,
pentru a se depune pe abdomen şi coapse. Prin scăderea numărului
glandelor sudoripare, este afectată termoreglarea (adaptarea la diferite
temperaturi), care duce la incapacitatea de a menţine temperatura
corporală şi sensibilitate la variaţiile de temperatură (la frig, la călduri
excesive). Vasele de sânge de calibru mai mare ajung la suprafaţa pielii,
astfel încât pe piele pot apărea echimoze (pete roşii) la cele mai mici
traumatisme.
Părul suferă modificări importante, care schimbă fizionomia feţei, albirea lui
reprezentând cel mai frecvent semnal de alarmă asupra îmbătrânirii.
Foliculii produc mai puţină melanină, apare un păr facial grosier perinazal şi
la nivelul bărbiei, la femei. Toate aceste aspecte sunt deranjante, dar nu au
consecinţe asupra stării de sănătate, mai ales dacă se apelează la
intervenţia cosmeticii. Este bine ca aceste corecturi să se facă pentru că ele
influenţează favorabil starea psihică şi acceptarea echilibrată a procesului
de îmbătrânire.
La nivelul unghiilor se produce o scădere a aportului vascular, acestea
devenind mate, friabile, sau groase şi dure.

Odată cu înaintarea în vârstă, se calcifiază cartilagiile

La nivelul aparatului respirator se produce o creştere a diametrului antero-
posterior al toracelui, cu slăbirea şi diminuarea muşchilor respiratori. Apare
calcificarea cartilagiilor dintre coaste şi stern şi întreg peretele toracic
devine mai rigid. Toate aceste modificări implică o energie mai mare pentru
mişcările peretelui toracic în timpul inspirului şi expirului. Totodată, este
încetinit reflexul de tuse şi creşte riscul pentru infecţii pulmonare.
La nivelul aparatului cardio-vascular se instalează, progresiv, procesele de
ateroscleroză, cu îngustarea vaselor de sânge şi pierderea elasticităţii
vaselor mari. Această modificare creşte rezistenţa periferică, determinând
creşterea presiunii sanguine (creşterea mai importantă a tensiunii diastolice
minime).
Apar modificări importante la nivelul inimii, cu scăderea toleranţei la efort,
până la boli cardio-vasculare severe.
La nivelul stomacului se instalează atrofia mucoasei gastrice şi scăderea
secreţiei acide, cu alterarea absorbţiei de fier, calciu, grăsimi, proteine,
vitamina B12 şi acid folic.

Transformări la nivelul rinichiului, ficatului şi intestinului

La nivelul ficatului are loc reducerea afluxului de sânge, care are drept
repercusiune scăderea metabolizării medicamentelor, scăderea absorbţiei
de grăsimi şi a unor vitamine.
La nivel intestinal scade tonusul muscular al sfincterului intern al intestinului
gros, poate apărea constipaţia cronică, blocarea materiilor fecale sau,
dimpotrivă, incontinenţa cu pătarea lenjeriei, creându-se o stare importantă
de disconfort.
Rinichii devin mai mici şi au capacitate redusă de eliminare a
medicamentelor. Se poate instala incontinenţa urinară, prin slăbirea
musculaturii vezicii sau retenţie de urină.
La bărbat se poate produce mărirea prostatei cu obstrucţie pe uretră şi
incontinenţă postmicţională, incontinenţă prin prea plin, până la retenţie de
urină.
Toate modificările pe sisteme şi aparate determină, în principiu, o reducere
progresivă a rezervei funcţionale, ceea ce duce la limitarea capacităţii de a
răspunde la solicitări crescute.

Somnul la vârsta a treia

Autor: Costin Oana
De-a lungul vieții somnul își modifică patternul, având caracteristici specifice fiecărei
categorii de vârstă. Dacă nou-născutul doarme în medie între 16 și 20 de ore pe zi,
numărul de ore scade pe perioada copilăriei, ajungând ca la adolescență individul să
aibă nevoie de aproximativ 9 ore de somn, iar ca adult de 8 ore în medie pentru a
funcționa optim. Ce se întâmplă însă la vârsta a treia cu somnul?

Particularitățile somnului la vârstnici

Există o falsă concepție că bătrânii ar avea nevoie de mai puțin somn, însă specialiștii
atrag atenția că somnul și odihna la vârsta a treia sunt la fel de necesare ca în orice altă
perioadă a vieții. Cu toate acestea, apar unele transformări specifice procesului de
îmbătrânire, provocate de schimbările hormonale și ale ritmului circadian.

Deși durata de somn rămâne aproximativ aceeași ca în tinerețe (cu 30-60 de minute mai
puțin), apar modificări în ceea ce privește profunzimea somnului (devine mai superficial),
perioada de somn REM scade, vârstnicul adoarme mai greu și se trezește mai des pe
durata nopții. Aceste schimbări se datorează scăderii nivelul hormonului de creștere și al
melatoninei produse în organism. Hormonul creșterii este responsabil de profunzimea
somnului la copii, dar pe măsură ce creștem corpul îl produce din ce în ce mai puțin. (1),
(2), (3)

De asemenea, ritmul circadian este și el influențat de îmbătrânire, se modifică și își

pierde din eficiență. Toate acestea au un impact puternic asupra obiceiurilor de somn:
vârstnicilor li se face somn mai devreme seara și se trezesc mai devreme dimineața. Unii
încearcă să compensee aceste noi obiceiuri cu introducerea somnului de după-amiază,
care să îi împiedice să mai adoarmă la fel de devreme sau ca să recupereze lipsa de
somn de dimineață. (4)

În ceea ce privește structura somnului se observă și aici diferențe. Somnul are două
etape: etapa REM sau somnul cu vise și etapa non-REM, somnul mai profund și fără
vise. Un adult tânăr trece, pe durata nopții, prin patru sau cinci cicluri de somn REM și
non-REM. La bătrânețe însă perioada de somn non-REM (profund) scade, ceea ce
explică de ce vârstnicii au în general un somn mult mai ușor. (5)

Cauzele problemelor de somn la vârsta a treia

Avem frecvent tendința de a asocia tulburările de somn cu îmbătrânirea, astfel că de
multe ori când un vârstnic doarme mai puțin sau nu reușește să se odihnească așa cum
făcea înainte punem aceste modificări pe seama vârstei. Deși în general astfel de
modificări sunt normale, există și alte cauze care pot afecta somnul și care trebuie
înțelese și tratate, pentru a putea beneficia de toate binefacerile unui somn bun.

Tulburările de somn specifice care pot interveni la această vârstă și care ne afectează
modul în care ne odihnim sunt insomnia (cea mai frecventă), apneea de
somn, narcolepsia sau hipersomnia.
Insomnia este cea mai des întânită tulburare a somnului cu care se confruntă vârstnicii,
dar ea trebuie văzută ca fiind simptomul unei probleme și nu ca problema în sine. (6)

Calitatea somnului și rutina de somn pot fi afectate și de alte afecțiuni sau boli
cronice specifice pentru vârsta a treia. Afecțiunile respiratorii, artrita, tulburările de reflux
sunt doar câteva dintre cele care pot avea ca efect secundar insomnia sau tulburările de
somn. De asemenea, durerile specifice unor afecțiuni (guta, artrita, reumatismul) îi pot
ține trezi pe durata nopții. (7)

Depresia cu care un număr ridicat se vârstnici se confruntă este un factor determinant

pentru tulburările de somn: sentimentele de tristețe, de abandon sau inutilitate îi pot
împiedica să adoarmă sau să aibă parte de un somn odihnitor, din cauza coșmarurilor
sau a trezirilor dese.

Medicamentele pe care vârstnicii le iau (antidepresive, diuretice, remedii naturiste etc.)

sau substanțele consumate (alcool, cafeină, nicotină) pot de asemenea să influențeze
calitatea somnului și rutina de somn. Este important ca acestea să fie indentificate și să
se consulte medicul pentru a înlocui tratamentul cu un altul care să nu aibă efecte
secundare asupra odihnei. (4)

Efectele tulburărilor de somn la bătrâni – ce arată studiile?

Efectele imediate ale deprivării de somn sunt bine cunoscute de fiecare dintre noi:
scăderea eficienței în activitățile pe care le facem, somnolența ridicată pe durata zilei,
imposibilitatea concentrării atenției, stare de spirit negativă etc. Importanța somnului pare
însă să fie mult mai mare decât se credea până acum, pentru că din ce în ce mai multe
studii susțin creșterea riscului de a dezvolta afecțiuni grave dacă nu dormim
suficient: diabet, boli cardio-vasculare sau obezitate. (8)

Un studiu neurologic realizat in cadrul Universității din California – Berkeley a arătat că

somnul are un impact pozitiv important asupra memoriei. Este vorba mai exact
despre undele lente generate în timpul somnului profund care joacă un rol important în
transportul informațiilor din hipocamp în cortexul prefrontal, unde sunt stocate definitiv.
Dar în cazul vârstnicilor somnul nu mai este la fel de profund, de aceea acest transfer e
posibil să nu mai aibă loc. Informațiile rămân blocate în hipocamp și ulterior se pierd,
pentru că sunt adăugate peste ele noi informații. (9)

Un alt studiu, realizat de această dată pe șoareci, în cadrul Universității din

Pennsylvania, a arătat că deprivarea de somn are efecte negative și la nivelul țesutului
pancreasului. Stresul din celulele acestui organ cauzat de lipsa de somn a dus la
pierderea funcțiilor celulare, împiedicând menținerea unui nivel optim de zahăr în sânge,
lucru care este accentuat odată cu înaintarea în vârstă. Cercetătorii consideră
că deprivarea de somn la vârstnici poate fi nocivă pentru echilibrul glucozei în
organism, și la oameni. (10)

Cum putem avea un somn sănătos la vârsta a treia?

Indiferent de gravitatea problemelor de somn și de vârsta la care ne confruntăm cu ele,
putem avea control asupra somnului nostru, cu condiția de a renunța la anumite obiceiuri
rele cu care ne-am obișnuit de o perioadă lungă de timp și de a fi deschiși la schimbare.

Iată câteva idei simple și la îndemână care ne pot ajuta să ne odihnim mai bine și să
profităm de beneficiile somnului:
 limitatea consumului de cafeină, tutun sau alcool înainte de culcare – cafeina
(existentă în ceaiuri, ciocolată, cafea etc.) trebuie evitată cu cel puțin 3 ore înainte de
culcare, pentru că excită sistemul cerebral și împiedică instalarea somnului; dacă de
 obicei consumați puțin alcool în scopul de a adormi mai repede, trebuie să renunțați la
acest obicei, pentru că deși pe moment are efectul scontat, la doar câteva ore vă veți
trezi în repetate rânduri și somnul își va pierde din calitate
 consumul echilibrat de lichide – dacă suferiți de incontinența urinară, afecțiune cu
un risc mai mare de apariție după 65 de ani, este probabil ca pe perioada nopții să vă
întrerupeți frevent somnul pentru a merge la toaletă; pe lângă consultarea medicului
specialist și tratamentul acestei condiții, este benefic să evitați să consumați lichide pe
durata nopții sau cu puțin timp înainte de a merge la culcare.
 limitarea somnului de după-amiază – dacă aveți obiceiul de a moțăi în timpul zilei,
încercați să limitați durata acestui somn, să dormiți înainte de orele 17.00-18.00 sau
să scoteți definitiv din programul de zi acest obicei, astfel încât să puteți adormi mai
repede și să aveți un somn mai profund în timpul nopții. (11)
 evitarea luării de somnifere – organismul poate reacționa diferit la vârsta a treia, de
aceea astfel de medicamente nu trebuie luate decât la recomandarea medicului, care
cunoaște starea de sănătate a pacientului său, însă în general se evită prescrierea de
somnifere la bătrâni
 menținerea unei rutine a somnului – încercați să vă culcați și să vă treziți în fiecare
seară/zi la aceeași oră, pentru a vă obișnui organismul cu un program; de asemenea,
este benefică și introducerea unui anumit ritual relaxant înainte de culcare (citirea unei
cărți, o baie caldă etc.) (2)
 stimularea producției de melatonină (hormonul somnului) prin evitarea menținerii în
camera de dormit a unor stimuli luminoși, care inhibă producția de melatonină
(televizor deschis, luminile din cameră sau de afară)
 evitarea meselor grele înainte de culcare și a alimentelor care știm că ne
provoacă indigestie sau ne accentuează problemele de reflux, specifice acestei vârste
(1)
 lumina soarelui stimulează producția de melatonină, hormonul care reglează somnul,
de aceea este indicat să petreceți măcar două ore pe zi afară, la lumina soarelui; în
acest fel este întărit și bioritmul natural (ritmul circadian) care odată cu trecerea anilor
are tendința de a-și pierde din forță. (12)

Paradoxal, când suntem tineri și calitatea somnului este foarte ridicată, în mod deliberat
încercăm să ne deprivăm de somn pentru a mai câștiga timp, iar la bătrânețe, când
avem mai mult timp la dispoziție, dormim mai puțin și uneori nu reușim să ne odihnim
așa cum ne dorim. Important este să ne cunoaștem necesarul de ore de somn, indiferent
de vârstă și să nu privim somnul ca pe un lux, ci ca pe o necesitate cu numeroase
beneficii pentru funcționarea noastră optimă.

Alimentatia varstnicilor
Alimentatia balantata, corespunzatoare vârstei, actioneaza esential asupra proceselor de îmbatrânire a
organismului si asupra modificarilor ce apar în diferitele organe si sisteme, contribuie la mentinerea starii
fiziologice normale si a capacitatii de munca.

Îmbatrânirea este un proces la baza caruia se afla modificarile atrofice si degenerescente - se micsoreaza
regenerarea protoplas-mei, nucleoproteinelor, raspunzatoare de reproducere, sinteza si restabilire, proteinele tot
mai mult se înlocuiesc cu proteine lipsite de capacitati reproductive. Cu vârsta se micsoreaza capacitatile de
sinteza ale organismului, slabesc capacitatile functionale ale tesuturilor sistemelor organismului.

La oamenii în etate survin diferite modificari: alterarea danturii, scaderea secretiei glandelor digestive, atrofierea
mucoasei organelor digestive, tulburari ale peristaltismului organelor tubului digestiv, modificari de absorbtie a
factorilor nutritivi. Are loc încetinirea metabolismului bazai, scade toleranta la glucide si viteza arderii lor. în
metabolismul lipidic apar unele dereglari - creste continutul colesterolului si grasimilor neutre în sânge, se
intensifica depunerea lor pe vase cu avansarea aterosclerozei.

In intestin predomina microorganismele care sporesc procesele de putrefactie cu sinteza compusilor

corespunzatori, creste absorbtia lor.

In pancreas se constata atrofierea elementelor active ceea ce provoaca micsorarea starii functionale a
pancreasului, reducerea cantitatii si activitatii fermentilor produsi.

În procesul îmbatrânirii o deosebita atentie se acorda hipochineziei si, ca urmare - surplusului masei corporale. La
organizarea alimentatiei rationale a persoanelor vârstnice trebuie luate în considerare capacitatile reduse ale
sistemului digestiv ceea ce impune limitarea cantitativa a hranei. Intensitatea proceselor metabolice la ei scade.
Pentru ameliorarea acestor procese se recomanda utilizarea produselor alimentare cu activitate biologica înalta,
bogate în vitamine, microelemente, fosfolipide, acizi grasi polinesaturati, aminoacizi esentiali s.a.

La vârstnici, procesele de crestere si de formare a tesuturilor organismului sunt definitivate, de aceea necesitatea
în material plastic, precum si în vitamine, este mai mica. Micsorarea capacitatii de munca cu vârsta, precum si
lipsa lucrului fizic intens impune o limitare a normelor de proteine. în acelasi timp s-a constatat ca la cei vârstnici
se pastreaza capacitatea de regenerare a celulelor uzate din care cauza e nevoie de proteine în anumite
proportii. S-a constatat de asemenea ca surplusul de proteine la vârstnici poate provoca dezvoltarea
aterosclerozei. Limitarea proteinelor si zaharului în alimentatia vârstnicilor micsoreaza nivelul colesterolului în
sânge. Norma optima de proteine pentru cei vârstnici constituie 1 g la 1 kg masa/corp. Proteinele animale vor
constitui 55% din proteinele totale ale ratiei alimentare.

În alimentatia persoanelor vârstnice se limiteaza grasimile. A fost stabilita corelatia consumului înalt de grasimi si
dezvoltarea aterosclerozei. Grasimile consumate în cantitati mari se digera greu de catre organele digestive,
secretia carora este redusa. Este bine cunoscuta actiunea negativa a acizilor grasi saturati din grasimile animale
si a colesterolului asupra metabolismului lipidic. în alimentatia rationala se recomanda untul si uleiul vegetal.
Ultimul, în cantitate de 20-25 g pe zi, asigura cantitatea necesara de acizi grasi polinesaturati. Consumul sporit de
ulei vegetal actioneaza negativ asupra organelor digestive. Norma zilnica de grasimi pentru persoanele vârstnice
este cu 10% mai mare decât cantitatea proteinelor din ratia alimentara.

În alimentatia balantata cantitatea de glucide depaseste în medie de 4,5 ori cantitatea proteinelor. La efort fizic
redus se recomanda limitarea consumului de glucide, pornind de la faptul ca surplusul lor (mono- si dizaharidele)
provoaca hipercolesterinemie. în alimentatia celor vârstnici glucidele se limiteaza din contul celor usor asimilabile
(zaharurile si produsele dulci). Ca sursa de glucide se vor utiliza pâinea de secara, pâinea de grâu integrala,
leguminoase, fructe. Celuloza produselor alimentare normalizeaza flora microbiana intestinala si favorizeaza
eliminarea colesterolului din organism. O deosebita atentie se acorda fructelor si legumelor crude.

Vitaminele, cu actiunea lor catalitica, inhiba într-o anumita masura procesele de îmbatrânire. Nivelul satisfacator
de vitamine asigura mentinerea proceselor metabolice la un nivel corespunzator, retine dezvoltarea modificarilor
sclerotice în tesutul conjunctiv. La persoanele în etate se constata polihipovitaminoza endogena drept consecinta
a dezadaptarii sistemului fermentativ.

Alimentatia persoanelor vârstnice trebuie sa includa cantitatea necesara de vitamine, îndeosebi din numarul celor
ce normalizeaza activitatea sistemului nervos, cardiovascular si participa în reactiile de inhibitie a proceselor de
sclerozare. în functie de asigurarea organismului cu vitamine se modifica nivelul colesterolului în organism. în
acest aspect prezinta o mare importanta vitaminele C siP.

Vitamina C, inclusa în ratia alimentara în cantitati satisfacatoare, asigura desfasurarea proceselor de oxidare si
normalizeaza schimbul de substante. La cei vârstnici organismul are nevoie de o cantitate marita de vitamina C.
Ea stabilizeaza echilibrul fiziologic de biosinteza a colesterolului si utilizarea lui în tesuturi, mareste rezistenta si
întareste reactiile de aparare ale organismului. Vitaminele C si P au actiuni sinergice. Vitamina P contribuie la
micsorarea tensiunii arteriale la hipertensivi.

Proprietati lipotrope, capabile sa inhibeze procesul de dezvoltare a aterosclerozei, au colina, inozita, vitamina Bi2,
acidul folie, vitamina B6, acidul pantotenic, acizii grasi polinesaturati. Este important ca aceste substante sa fie
incluse în ratia alimentara în cantitati suficiente. în scop profilactic, pentru a preveni procesele de îmbatrânire, se
recomanda administrarea polivitaminelor (complexe de vitamine).

La vârstnici în organism se acumuleaza substante minerale, îndeosebi compusii calciului. Ele se depun în peretii
vaselor sanguine, articulatii, cartilaje si alte tesuturi. Totodata la unii batrâni se depisteaza osteoporoza ca o
consecinta a deficitului unor saruri. Norma zilnica de calciu pentru vârstnici e de 800 mg.

Alt element mineral necesar pentru vârstnici este magneziul cu actiune antispastica, vasodilatatoare. El
stimuleaza peristal-tismul intestinal, sporeste eliminarea bilei, micsoreaza nivelul colesterolului în sânge.
Insuficienta de magneziu în organism se soldeaza cu marirea depunerii calciului în vasele sanguine. Necesitatea
zilnica în magneziu constituie 400 mg. Alimentatia vârstnicilor trebuie sa contina potasiu suficient. El contribuie la
eliminarea apei si clorurii de sodiu din organism. în ratia alimentara a vârstnicilor se vor include produse cu
orientare alcalina ca laptele si derivatele lui, cartofii, fructele, legumele.

Ratia alimentara a vârstnicilor (60-74 ani) trebuie sa contina:

- proteine 68 g (barbati), 61 g (femei),
- lipide 77 g (barbati), 66 g (femei),
- glucide 335 g (barbati), 284 g (femei),
- valoarea energetica: 2300 kcal (barbati), 1975 kcal (femei).

Ratia alimentara a batrânilor (75-90 ani) trebuie sa contina:

- proteine 61 g (barbati), 55 g (femei),
- lipide 65 g (barbati), 57 g (femei),
- glucide 280 g (barbati), 242 g (femei),
- valoarea energetica: 1950 kcal (barbati), 1700 kcal (femei).

Persoanele vârstnice si batrâne trebuie sa acorde o deosebita atentie regimului alimentar, reiesind din faptul ca la
ei capacitatile functionale ale organelor digestive sunt micsorate. Mesele se vor servi la ore fixate, se va evita
abuzul de hrana si intervalele lungi între mese. Persoanele vârstnice se vor alimenta de 4 ori pe zi, pentru cei
batrâni e mai rational regimul cu 5 mese pe zi cu limitarea cantitati de alimente.

Asortimentul produselor recomandate oamenilor în etate pe 24ore

Denumirea produselor Masa, g (bruto)
Pâine de secarã 150
Pâine de grâu 75
Fãinã de grâu 20
Paste fãinoase 10

Crupe (preponderent de ovãz, hriscã, porumb) si leguminoase (fasole, produsedin soia) 40

Zahãr, bomboane (fãrã ciocolatã) 30
Miere naturalã 15
Cartofi 320
Legume - în total, inclusiv: 690
Sfeclã 120
Morcovi 90
varzã (proaspãtã, muratã) 240
Ceapã 60
mazãre verde 20
alte legume (ardei, castraveti, tomate, verdeatã s.a.) 160
Fructe, pepene galben, pepene verde, dovleac 390
Citrusuri 20
Sucuri de fructe 100
Fructe uscate 15
Carne (de vitã, de pasãre, de iepure, sorturi slabe) 100
Peste 80
Lapte 100
Bãuturi acidolactice (chefir, iaurt) 200
Brânzã degresatã. cascaval 30
Smântânã 10
Unt 15
Ulei vegetal (de floarea-soarelui,de porumb, de soia) 20
Ouã 2-3 pe sãptãmânã
Ceai 1
Sare 6

Sănătatea subiectivă a vârstnicilor europeni

În evaluările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, imensa majoritate a persoanelor vârstnice se află

într-o stare bună de sănătate, duc o viaţă activă şi satisfăcătoare şi deţin rezerve intelectuale,
emoţionale şi sociale care lipsesc adesea celor mai tineri4 . Cercetări realizate în UE (Barometre
privind calitatea vieţii, anchete de sănătate etc.) de către instituţii cu notorietate ştiinţifică permit
câteva concluzii generale: – Persoanele anchetate au o percepţie a sănătăţii pozitivă. Persoanele
vârstnice nemulţumite de starea lor de sănătate sunt mai numeroase decât cele mai tinere. Cu cât
vârsta este mai avansată, percepţia este mai negativă. – Vârstnicii semnalează mai frecvent decât
tinerii deteriorarea stării lor de sănătate şi se plâng de sănătate în mai mare măsură decât tinerii. – La
toate vârstele, femeile percep o stare mai defavorabilă a sănătăţii5 . Consemnate ca atare, concluziile
de mai sus sunt de bun simţ, pe când datele propriu-zise par să ofere mai multe nuanţe, mai ales
când vrem să comparăm stările de fapt. În sondajul privind calitatea vieţii europenilor (UE 15)6
realizat în 2000, mai mult de trei sferturi dintre aceştia declarau că sunt mulţumiţi şi foarte mulţumiţi
de stare lor de sănătate, rezultatele etalându-se între 91%, pentru Danemarca şi 77%, 3 Enquête de
santé, 2001, 2004, Belgique; Baromètre santé, 2005, France, Editions INPES; Daumont D., Libion F.,
Deccanche A., Les personnes âgèes et leur santé: Besoins, representations, comportements, Série de
dorsiers documentaires, UCL-RESO, 1999. 4 Transecender les mythes, OMS, Genéve. 5 L' état de
santé en 2003, Etudes et Resultats, nr.436, oct. 2005. 6 Les europeéns et la qualité de vie, INRA,
2000. 5 SĂNĂTATEA – COMPONENTĂ ESENŢIALĂ 59 pentru Spania. În Danemarca, majoritatea (60%)
se declarau chiar pe deplin satisfăcuţi de sănătatea lor, în timp ce, în Portugalia, proporţia acestora
era de numai 9%. În toate celelalte ţări, satisfacţia deplină lua valori între 46% şi 41%. Este
importantă de subliniat stabilitatea percepţiilor pozitive, în timp. Satisfacţia actuală în raport cu cea
trecută indică un statu-quo cu valoare pozitivă. În acest context, vârstnicii (în acest sondaj,
persoanele de peste 55 ani), pe lângă ponderea mai mică (70%) a celor mulţumiţi, prezintă şi o
scădere, în timp, a răspunsurilor „mai mulţumit” (faţă de anul anterior) şi o creştere a celor care aleg
răspunsul „mai puţin mulţumit”. Perspectiva temporală denotă o situaţie diferită pentru vârstnici,
decât pentru restul sau pentru media populaţiei. Se poate consemna şi faptul că scăderea, odată cu
vârsta, a proporţiei persoanelor care declară că au o sănătate bună este substanţială: de la 90%,
pentru intervalul 15–24 ani la 40%, pentru cei de 80 şi peste7 . Printre vârstnici (65+), doar între 7% şi
9% nu exprimă nici o plângere legată de sănătate, faţă de 14% media naţională8 . Plângerile sunt
semnificativ mai numeroase în cazul vârstnicilor şi privesc oboseala, sistemul locomotor şi regiunea
inimii. Preocupările pentru rafinarea şi adecvarea măsurării la specificul populaţiei vârstnice i-au
condus pe unii cercetători la utilizarea unei scale de şapte trepte pentru înregistrarea sănătăţii
subiective, al cărei mijloc – „uneori bine”, „uneori rău” pare să fie foarte caracteristic pentru
percepţia persoanelor în vârstă cu privire la sănătatea lor. Alţi cercetători consideră că, în general,
persoanele de peste 60 de ani, au un mod de a percepe sănătatea destul de asemănător cu cel al
ansamblului populaţiei 9 . În raportul Versune societé pour tous les âges, realizat sub egida Comisiei
Europene, se aprecia, în 1999 că, în general, nivelul de sănătate al populaţiei Uniunii Europene este
mai bun decât oricând, graţie progreselor extraordinare ale cercetării medicale, ale serviciilor de
sănătate şi ale condiţiilor de viaţă. Creşterea economică în Europa, în ultimele decenii, a permis
dezvoltarea fără precedent a sistemelor de sănătate publică şi a nivelului de prestaţii. În 1995, totalul
cheltuielilor cu sănătatea publică în Uniunea Europeană reprezenta în jur de 8% din PIB, de două ori
mai mult decât în 1960. Stabilizarea creşterii cheltuielilor de sănătate publică (şi, în unele cazuri, chiar
regresul) nu au fost însă determinate, până acum, de îmbătrânirea populaţiei. Cu toate acestea,
persoanele vârstnice au nevoie de mai multe servicii de sănătate şi de îngrijiri esenţial diferite de cele
de care are nevoie populaţia mai tânără. Creşterea nivelului de instrucţie al populaţiei şi programele
de protecţie socială au contribuit la prelungirea duratei de viaţă „în bună sănătate”. Numărul
vârstnicilor care au nevoie de ajutor pentru îngrijiri cotidiene, pentru a se deplasa, 7 „Health J.”,
Interview Survey, 2001, Agir Proiect, 2003. 8 Vieillissement, aide et soins de santé en Belgique,
Raport pour le SPF, 2004. 9 Ankri J., Henrard J. – C., Perceptions de la santé chez les personnes agées,
„Gerontologie et Sociéte”, nr. 71/1994. ANA BĂLAŞA 6 60 sau pentru menaj este în scădere.
Promovarea unei vieţi sănătoase poate consolida această tendinţă. Datele existente indică faptul că
starea de sănătate a tranşei de vârstă „tinerii bătrâni” se va ameliora. Cercetări privind sănătatea
realizate în Belgia, Italia, Olanda, Irlanda, Marea Britanie au ajuns la rezultate similare în această
privinţă: starea de sănătate a persoanelor vârstnice se ameliorează. În pofida îmbătrânirii populaţiei,
proporţia persoanelor infirme sau dependente nu a crescut şi aproape 40% dintre persoanele
vârstnice respondente au declarat că au avut o stare bună de sănătate, în ultimul an. Sănătatea
subiectivă a vârstnicilor români Starea de sănătate a vârstnicilor români este unul dintre punctele
critice cele mai grave ale calităţii vieţii lor. În cercetările ICCV10, sănătatea subiectivă s-a măsurat
prin caracterizarea de către subiecţi a propriei sănătăţi. În ceea ce-i priveşte pe vârstnici (60+), în
2006, rezultatele au fost următoarele: Cum caracterizaţi sănătatea dvs.? Foarte proastă 20,6%
Proastă 35,2% Satisfăcătoare 31,0% Bună 11,0% Foarte bună 2,1% În proporţie de 56%, vârstnicii îşi
caracterizează sănătatea ca fiind sub nivelul satisfăcător. Faţă de 2003 (cercetarea anterioară),
situaţia este staţionară, urmând acelaşi patern ca al populaţiei totale investigate. În situaţia dată,
statuquo-ul semnifică o situaţie negativă: nimic nu s-a schimbat în bine, în starea de sănătate a
românilor, în ultimii ani, în ciuda numeroaselor „reforme”. Putem spune chiar că, faţă de 1990, s-a
înrăutăţit. Dacă în 1990, media răspunsurilor la această întrebare era, pe total eşantion, 3,7, după
1992, aceasta a încremenit la valoarea de 3,1.

Bolile
batranetii
Organismul uman, pe masura ce inainteaza in varsta, sufera o serie de modificari legate de regresul functiilor
fiziologice, ceea ce determina o diminuare a capacitatii de raspuns la stres si o sporire a incidentei bolilor.

Astfel, se diminueaza capacitatea fizica, functiile pulmonare, cardiace, renale, endocrine, auditive, vizuale.

Persoanele in varsta sunt extrem de sensibile si vulnerabile, devenind dificil de ingrijit atat de personalul medical
cat si de familie.

In timp se pierde abilitatea pentru activitatile zilnice (capacitatea de a se spala singuri, de a se imbraca, de a
merge la toaleta, de a-si ingriji locuinta), iar imobilizarea la pat poate duce la accentuarea depresiei si izolarea

sociala.

Batranetea este o etapa inevitabila din viata noastra, insa o putem face mai usoara si putem fi cat mai putin
dependenti de cei din jurul nostru. Acest lucru este posibil atat cu ajutorul exercitiilor fizice, printr-un program
adaptat nivelului individual de rezistenta, sub supraveghere medicala, cat si prin adoptarea unei alimentatii
corespunzatoare varstei, fara excese de grasimi animale (carne de porc grasa, unt) si dulciuri concentrate, cu un
consum sistematic de fructe si legume, precum si a unei cantitati de lichide de minimum 1,5 litri pe zi.

Avand un stil de viata sanatos se pastreaza functiile organismului, se previn bolile cardiovasculare, se
combate obezitatea si scade mortalitate.

Pe masura ce se inainteaza in varsta creste vulnerabilitatea la imbolnaviri, bolile sunt contactate mai usor,
evolutia este mai accentuata si de durata, vindecarea se obtine rar si mai greu, tocmai de aceea vizitele
medicale regulate sunt mai mult decat necesare la batrani dupa varsta de 65 de ani, in special examenele
oftalmologice.

O data pe an este necesara testarea acuitatii vizuale, precum si testarea acuitatii auditive, iar pentru femei, in
plus, efectuarea unei mamografii si a unui examen citologic Babes-Papanicolau. Deosebit de importante sunt
controlul riguros al tensiunii arteriale, testarea glicemiei, colesterolului si lipidelor.

Exista anumite afectiuni care apar aproape exclusiv la varstnici, cum ar fi incontinenta urinara, iar altele care
survin la batranete mai des decat in alta perioada a vietii.
Afectarea unui sistem organic blocheaza alt sistem, ducand la deteriorarea ambelor, al infirmitate, dependenta
si, uneori, la deces. Se stie ca dupa o anumita varsta gripa devine periculoasa, infectiile respiratorii sunt mult
mai severe.

Inima poate pune si ea probleme serioase, deoarece se modifica ritmul cardiac. Elasticitatea pulmonara scade,
tesuturile cartilaginoase ale articulatiilor se degenereaza, iar organismul da semne de oboseala. De aceea, chiar
la cea mai banala afectiune, varstnicul trebuie sa consulte medicul.

Mai grea este, insa, lupta cu depresiile, pierderile de memorie, dementa, care deseori evolueaza
la batrani fara sa fie diagnosticate.

Detectarea precoce a bolilor poate preveni o deteriorare a starii fizice si psihice a persoanelor varstnice.

Geriatria este o ramura a medicinii care studiaza si trateaza bolile batranetii, iar dintre acestea enumeram mai
jos cateva:

 Hipertensiunea arteriala
 Emfizem pulmonar
 Cardiopatie ischemica
 Insuficienta cardiaca
 Ateroscleroza
 Diabet
 Osteoporoza
 Reumatismul degenerativ (artroza)
 Boala Alzheimer
 Boala Parkinson
 Hernia de disc
 Adenom de prostate

 Cataracta senile

Mentinerea starii de sanatate se poate asigura prin introducerea consultatiei gerontologice profilactice, care
urmareste intarzierea procesului normal de imbatranire si mentinerea acesteia in limitele fiziologice, precum si
prevenirea primara, secundara si tertiara a bolilor cronice care imprima un ritm precoce sau accelerat proceselor
de imbatranire.
Dupa varsta de 75 de ani caderile constituie o cauza frecventa de dependenta la pat, ele putand fi prevenite
printr-un control al tensiunii arteriale si a bolilor cardiace, prin eliminarea obstacolelor, bailor nesigure,
scarilor din interiorul locuintelor, prin rezolvarea in timp util a problemelor oftalmologice si reumatologice.
Chiar daca procesul imbatranirii nu poate fi oprit, imbunatatirea calitatii vietii�persoanelor in varsta trebuie sa
ramana o preocupare permanenta a fiecaruia, dar si a serviciilor de sanatate.