Sunteți pe pagina 1din 8

1.9. PROBABILlTATI DE TRANZITII OPTICE.

TEORIA LUI EINSTEIN


Daca se considera un numar foarte mare de microparticule ce pot exista numai in doua
stari energetice (o stare fundamentala E0 si una excitata E1), diferenta dintre cele doua
energii fiind E1,0, atunci o microparticula din sistem poate trece de pe un nivel energetic
pe altul in mai multe moduri:
ACTIVARE SAU DEZACTIVARE TERMICA
Activare termica

O particula poate trece de pe nivelul E0 pe nivelul E1 pe seama energiei acumulate prin


socuri termice cu alte particule din sistem. Fie doua particule si dintr-un sistem aflat
la temperatura T.

Datorita agitatiei termice acestea se deplaseaza fiecare cu o anumita viteza,


v si respectiv v .

Sa presupunem ca particula se afla initial pe nivelul fundamental E0.

Dupa ciocnirea plastica cu particula , particula poate prelua o energie suficienta


pentru a trece din starea E0 in starea excitata caracterizata de energia E1 > E0.

Activare termica

Dezactivare termica

Invers, sa consideram ca particula se afla initial pe nivelul excitat E1. In urma ciocnirii
plastice cu alta particula din sistem, particula poate trece de pe nivelul excitat,
superior, pe nivelul fundamental E0 cedandu-i acesteia diferenta de energie E1,0
In urma acestor procese, se stabileste la nivelul intregului sistem de particule un echilibru
dinamic intre numarul de particule N1 ce se gasesc la un moment dat in starea excitata si
numarul de particule N0 ce se gasesc in acelasi moment in starea fundamentala.

Numarul de particule ce se gasesc la un moment dat intr-o anumita stare energetica


se numeste populatia nivelului respectiv.

La nivelul intregului sistem de particule, raportul populatiilor celor doua nivele in cauza
este dat de relatia lui Boltzmann:
N1
E / K T
e 1, 0 B
N0

unde T este temperatura absoluta la care se afla sistemul iar kB = 1,38 .10-23 J/K este constanta
lui Boltzmann.
N1
E / K T
e 1, 0 B
N0

Semnul negativ al exponentului ne arata ca nivelul superior este intotdeauna mai putin
populat decat cel inferior.
Cu cat diferenta dintre energia celor doua nivele este mai mare si temperatura sistemului
este mai scazuta, valoarea raportului N1 I N0 este mai apropiata de zero.
Ca atare, la temperaturi obisnuite, marea majoritate a microparticulelor se afIa pe nivelul
energetic fundamental, care devine nivel preferential.

Cu cat nivelele sunt mai apropiate ca valoare si temperatura sistemului este mai mare,
valoarea raportului tinde catre 1, respectiv populatiile celor doua nivele tind sa se
egalizeze, astfel incat nu mai exista nici un nivel preferential.
ABSORBTIA RADIATIEI ELECTROMAGNETICE

Trecerea unei microparticule de pe nivelul inferior E0 pe nivelul superior E1 se poate face


radiativ, prin absorbtia unei cuante de energie egala cu diferenta dintre energiile celor
doua nivele
E1,0 = E1 E0 = h
EMISIA SPONTANA

Particula poate trece de pe nivelul superior pe nivelul inferior printr-o tranzitie radiativa,
emitand o cuanta de energie egala cu E1,0.

Radiatia spontana a fiecarui sistem este independenta de celelalte tranzitii, adica fiecare
microparticula emite independent, intamplator si la diferite momente. Aceasta radiatie este
incoerenta si policromatica, fiind distribuita intr-o banda destul de larga de frecvente.

Def.: O radiatie se numeste monocromatica daca este formata din fascicule de radiatii de o
singura frecventa.
Def.: Oradiatie se numeste policromatica daca este formata din fascicule de diverse
frecvente.
EMISlA STIMULATA

Emisia de cuante de lumina poate fi declansata iradiind din exterior sistemul de


microparticule cu o radiatie electromagnetica de aceeasi frecventa ca si cuanta
emisa stimulat (indusa).

Cuanta emisa stimulat are aceeasi directie si oscileaza in aceeasi faza ca si cuanta care a
declansat procesul, deci cele doua radiatii sunt coerente.
Emisia indusa poate avea loc cu aceeasi probabilitate ca si absorbtia.

Daca nivelul superior si cel inferior au populatii de valori apropiate, emisia stimulata
poate masca aproape complet absorbtia.
In conditii de temperatura obisnuite insa, populatia nivelelor superioare este mult mai
mica decat cea a nivelelor inferioare, astfel incat absorbtia radiatiei de catre substanta se
manifesta nestanjenita.
Sistemul cuantic de microparticule este in echilibru cu mediul inconjurator pentru care
densitatea spectrala de energie a campului electromagnetic este

k ,i

8 k2,i
c

h k , i

h k ,i
k BT

Numarul tranzitiilor de pe un nivel inferior Ei, cu populatia Ni, pe un nivel superior Ek,
in intervalul de timp dt, este:
dNk,i = Ak,i (k,i) Ni dt

unde Ak,i este o constanta caracteristica sistemului cuantic, denumita coeficient de absorbtie si
reprezinta probabilitatea efectuarii unei asemenea tranzitii in unitatea de timp si pentru unitatea
de densitate spectrala.

Tranzitia de emisie spontana are loc fara nici o cauza exterioara, deci nu depinde de
densitatea spectrala de energie a campului electromagnetic.

Numarul de tranzitii de emisie spontana ce au loc in intervalul de timp dt depinde de


coeficientul (probabilitatea) de emisie spontana Bi,k si de numarul Nk de microparticule
aflate pe nivelul energetic superior Ek la acel moment:
dN iksp Bik N k dt

Tranzitia stimulata intre nivelele Ek si Ei efectuandu-se numai in prezenta radiatiei


electromagnetice de frecventa k,i , in intervalul de timp dt au loc un numar de tranzitii de emisie
stimulata egal cu:
dN ikst Ai , k i , k N k dt Ai , k k ,i N k dt

Ai,k este coeficientul (probabilitatea) de emisie stimulata in unitatea de timp pentru


unitatea de densitate spectrala.
Frecventele i,k si k,i sunt egale, deoarece, conform legii lui Planck, tranzitia de absorbtie
dintre doua nivele energetice este generata de o radiatie electromagnetica de frecventa
egala cu cea emisa de acelasi tip de microparticula in cazul tranzitiilor de emisie
(spontana sau stimulata) intre aceleasi doua nivele energetice.

La echilibru termodinamic, numarul tranzitiilor de absorbtie (de pe nivelul inferior Ei pe


nivelul superior Ek ) este egal cu suma tranzitiilor de emisie spontana si indusa (de pe Ek pe
nivelul superior Ei):
dN k ,i dN iksp dN ikst

Ai , k i , k N k dt Bi , k N k dt Ai , k k ,i N k dt

Intervalul de timp in care au loc tranzitiile este foarte scurt, dar totusi diferit de zero, deci ecuatia
poate fi simplificata prin dt si obtinem:
Bi ,k
A
Ni

i ,k
Nk
Ak ,i k ,i Ak ,i

Probabilitatea de emisie stimulata Ai,k fiind egala cu probabilitatea de absorbtie Ak,i, avem:
Bi ,k
Ni

1
Nk
Ak ,i k ,i

Fie T temperatura la care au loc tranzitiile, in conditii de echilibru termodinamic.


Conform legii statistice a lui Boltzmann, raportul numerelor de microparticule ce populeaza
nivelele energetice Ei si Ek este:
h k ,i

Ni
e k BT
Nk

Egaland ultimele doua ecuatii se obtine:

k ,i

Bi ,k
*
Ak ,i

1
e

h ki
k BT

Comparand ultima ecuatie cu densitatea spectrala de energie a campului electromagnetic

k ,i

8 k2,i
c3

h k , i

h k ,i
k BT

obtinem dependenta dintre coeficientul de emisie spontana si cel de absorbtie:

Bi ,k

8h k3,i
c3

Ak ,i

Pana acum s-a considerat ca cele doua nivele energetice intre care au loc tranzitiile sunt
nedegenerate.
Daca insa cele doua nivele au degenerarile gi si gk, atunci expresia coeficientului de emisie
spontana devine:
Bi ,k

8h k3,i g i
*
Ak ,i
c3
gk

Marimea fizica egala cu inversul coeficientului de emisie spontana se numeste timpul de


viata al nivelului excitat Ek.

Timpul de viata reprezinta timpul mediu in care microparticulele din sistem pot ramane in
starea excitata corespunzatoare acestui nivel.

Valorile timpilor de viata ale nivelelor electronice excitate, de exemplu, sunt de ordinul
10-8 s.

1.8. LARGIMEA NATURALA A NIVELELOR DE ENERGIE.

In cele prezentate pana acum s-a considerat ca un nivel are o valoare bine determinata a
energiei si ca deci tranzitiile corespund unor valori bine determinate. In realitate insa,
fiecare nivel energetic se caracterizeaza printr-un anumit interval de energie denumit
largimea nivelului.

Fiecare tranzitie se caracterizeaza printr-un interval k,i egal cu suma largimilor nivelelor intre
care are loc tranzitia, denumit largimea liniei spectrale.

Daca sistemul cuantic este liber, in repaus, atunci largimea nivelelor energetice si a liniilor
spectrale se numesc naturale.
E t

h
2

Largimea naturala poate fi evaluata luand in consideratie principiul lui Heisenberg referitor la
energie si timp, unde
reprezinta incertitudinea in determinarea energiei sistemului in stare
excitata si
durata de existenta a sistemului in aceasta stare.

In cazul nostru, E are semnificatia largimii nivelului energetic caracterizat prin timpul
de viata t. Astfel, pentru nivelul Ek, de largime Eksi timp de viata k vom avea,
in unitati de energie si respectiv de frecventa:
Ek h / 2 k

k Ek / h 1 / 2 k