1

CAPITOLUL 4
Bazele experimentale ale zicii cuantice
La nele secolului al XIX-lea, 14 decembrie 1900, n fat a Societat ii Ger-
mane de Fizica, Max Planck si-a prezentat lucrarea sa privind funct ia de
distribut ie energetica a spectrului normal. Cunoscuta mai ales sub numele
de teoria lui Planck asupra radiat iei termice, aceasta lucrare este considerata
ca actul de nastere a zicii moderne, cuantice.
Asa cum se ntampla si cu teoria relativitat ii, zica cuantica reprezinta o
generalizare a zicii clasice, tratand legile acesteia din urma ca niste cazuri
speciale. Daca relativitatea extinde domeniul de aplicare al legilor n zona
vitezelor foarte mari, considerandu-se viteza luminii c ca o constanta univer-
sala fundamentala, si zica cuantica extinde domeniul de aplicare al zicii
clasice nspre microcosmos, adica distant e si mase foarte mici. Fizica cuan-
tica este, prin excelent a, zica microparticulelor si a interact iilor dintre ele,
operand atunci cand marimile zice avand dimensiunea unei act iuni (energie
x timp) sunt comparabile cu o noua constanta universala fundamentala, con-
stanta lui Planck, h.
A fost poate o ntamplare fericita ca ideile lui Planck s-au nascut din
ncercarea de a explica proprietat i ale radiat iei electromagnetice si nu pro-
prietat i ale microparticulelor corpusculare (electroni, atomi). De la nceput
s-a vazut ca ntre proprietat ile radiat iei si cele ale fasciculelor corpusculare
sunt atat deosebiri (binecunoscute si explicate de catre zica clasica) cat si
asemanari socante, care nu mai au nici un fel de nt eles din punctul de vedere
al zicii clasice.
Relativ curand dupa aparit ia lucrarii lui Planck, ncercand sa explice
efectul fotoelectric - Einstein - sau mprastierea inelastica a radiat iilor X -
Compton - au imaginat radiat ia electromagnetica ca un fascicul de particule,
numite acum fotoni, cu masa de repaus zero. Ideile lui de Broglie, vericate
rapid de catre Davisson, Germer, Thomson si alt ii, au introdus o descriere
ondulatorie a fasciculelor corpusculare.

In acest fel, la un sfert de secol dupa
ideea lui Planck, zicienilor le era clar faptul ca atat radiat ia electromag-
netica c at si particulele foarte mici pot tratate unitar cu ajutorul unei
singure teorii, numita astazi mecanica cuantica cu variantele sale relativiste
si ultrarelativiste - electrodinamica cuantica si cromodinamica cuantica.
2
4.1 Radiat ia termica
Radiat a termica este radiat ia emisa de un corp ca urmare a starii sale de
ncalzire masurata prin temperatura sa. Orice corp emite astfel de radiat ii n
mediul nconjurator si le absoarbe, la randul lui, din mediu. Daca la nceput
un corp este mai erbinte decat mediul, el se va raci treptat inca rata
energiei emise depaseste rata energiei absorbite. Cand se atinge echilibrul
termic ratele de emisie si de absorbt ie sunt egale.
Materia aata ntr-o stare condensata (solida sau lichida) emite un spec-
tru continuu de radiat ie. Detaliile acestui spectru sunt aproape independente
de natura materialului din care este compus corpul, dar depind puternic de
temperatura. Experient a zilnica ne spune ca emisia de radiat ii este mai in-
tensa atunci cand corpurile sunt la o temperatura mai mare, iar frecvent a
radiat iei celei mai intense este mai mare.
S-a constatat ca acele corpuri care absorb practic toata radiat ia ce cade
pe ele au proprietatea ca radiat ia lor termica emisa are un caracter univer-
sal, adica nu depinde de substant a din care sunt confect ionate. Acestea sunt
asa numitele corpuri negre. Este bine sa ret inem ca not iunea de corp ne-
gru reprezinta o idealizare a unor corpuri concrete, asa cum n mecanica se
foloseste not iunea de punct material. Se pot construi corpuri aproape ne-
gre: de exemplu, orice corp acoperit cu un pigment negru difuziv, cum ar
funinginea de lampa (negrul de fum) sau pulberea de bismut. Un alt tip de
corp aproape negru se poate obt ine practicand ntr-un corp masiv si opac o
cavitate legata cu exteriorul numai printr-un oriciu foarte mic. Daca peret ii
cavitat ii sunt puternic absorbant i, practic toata radiat ia ce penetreaza ori-
ciul este absorbita dupa un numar sucient de reexii pe peret ii cavitat ii
(Fig.4.1).
Fig.4.1
Prin absorbt ia acestei radiat ii cavitatea se va ncalzi. La echilibru termic
intensitatea radiat iei care intra prin oriciu trebuie sa e egala cu intensi-
tatea radiat iei emise prin oriciu. Toate corpurile negre aate la o aceeasi
temperatura emit acelasi tip de spectru. Acest fapt se poate nt elege usor
folosindu-se numai argumente ale termodinamicii clasice. Totusi, forma spe-
cica a spectrului nu poate nt eleasa doar prin utilizarea argumentelor
termodinamice.
Pentru a mai precisi, distribut ia spectrala a radiat iei corpului negru
poate caracterizata de marimea R
T
(), numita radiant a spectrala, astfel
ncat R
T
()d este energia emisa pe unitatea de timp, de suprafat a unitate
aata la temperatura T n intervalul de frecvent e de la la +d.
3
Radiant a (totala) R
T
va energia totala emisa pe unitatea de timp, de
suprafat a unitate a unui corp negru la temperatura T. Evident, exista relat ia
R
T
=

0
R
T
()d
Fig.4.2

In Fig.4.2 este reprezentata radiant a spectrala R

T
()n funct ie de frecvent a
pentru trei temperaturi diferite. Ariile de sub curbe (prelungite pentru val-
ori foarte mari) reprezinta radiant ele totale. Doua lucruri se pot observa
imediat: radiant a totala creste puternic cu temperatura, iar frecvent a la care
radiant a spectrala prezina un maxim creste si ea cu temperatura, dar nu atat
de pronunt at.
Experimental, s-a stabilit legea lui Stefan
R
T
= T
4
unde
= 5.67 10
8
W/m
2
K
4
se numeste constanta Stefan- Boltzmann.
De asemenea, Wien a stabilit ca

max
T
unde
max
este frecvent a la care R
T
() prezinta un maxim pentru o anumita
temperatura. Legea de deplasare a lui Wien se mai poate scrie

max
T = cons tan t a
unde constanta are valoarea 2.898 10
3
m K.
4.1.1 Teoria clasica a radiat iei cavitat ii
Dupa cum s-a ment ionat, radiat ia emisa prin oriciul unei cavitat i este
ca-racterizata de uxul energetic R
T
(). Acest ux va proport ional cu
densitatea de energie din cavitate,
T
(),

T
() R
T
().
Astfel, radiat ia dintr-o cavitate ai carei peret i sunt la temperatura T are
aceleasi caracteristici ca aceea emisa de un corp negru la aceeasi temperatura
4
T. Considerente termodinamice ne spun ca densitatea de radiat ie nu trebuie
sa depinda de forma cavitat ii. Este convenabil sa consideram o cavitate de
forma cubica cu peret i metalici ment inut i la temperatura T. Electronii din
peret i precum si orice alt i oscilatori electrici emit si absorb radiat ia n toate
direct iile. Putem descompune orice astfel de radiat ie elementara dupa trei
componente paralele cu muchiile cavitat ii.
Fie ntai o componenta pe direct ia x emisa de peretele de la x = 0.
Aceasta radiat ie este reectata de peretele de la x = a si interfera cu cea
incidenta formand o unda stat ionara.

Intrucat pe suprafat a metalica campul
electric al undei transversale nu poate diferit de zero, undele stat ionare
trebuie sa aiba noduri n x = 0 si x = a. Unda stat ionara pe direct ia x se
scrie
E(x, t) = E
0
sin(2x/) sin(2t)
Ea prezinta un nod la x = 0. Vom cere ca si la x = a sa se obt ina noduri,
adica
2a/ = n, n = 1, 2, 3, ...
sau
= cn/2a, n = 1, 2, 3, ...
Fig.4.3
Fiecarei valori a lui n i va corespunde o anumita frecvent a. De regula,
pentru frecvent e obisnuite si dimensiuni a normale, valorile lui n sunt foarte
mari, astfel ncat vor foarte multe unde stat ionare cu frecvent ele ntre si
+d. Fie acest numar N()
N()d = 2dn =
4a
c
d
unde dn s-a nmult it cu 2 ntrucat orice unda stat ionara de frecvent a poate
avea doua stari independente de polarizare.
Considerandu-se toate cele trei direct ii ale cavitat ii cubice, se obt ine
N()d =
8V
c
3

2
d
unde V = a
3
, este volumul cavitat ii.
Pentru a obt ine densitatea de energie din cavitate n intervalul , + d
ar trebui nmult it numarul de unde stat ionare N()d cu energia medie a
ecarei unde si mpart it prin volumul cavitat ii, V .
Termodinamica clasica arma ca atunci cand un sistem cont ine un numar
mare de entitat i zice de acelasi fel, n echilibru termic unele cu altele la
temperatura T, energia medie pe grad de libertate este
1
2
kT.

In cazul unui
5
oscilator armonic liniar, energia sa totala este dublul energiei cinetice medii
si astfel energia medie a undelor sinusoidale va E = kT. Atunci

T
()d =
N()Ed
V
=
8
2
c
3
kTd.
Aceasta relat ie a fost obt inuta pentru prima data de Rayleigh si de Jeans.
Este usor de observat ca gracul ei coincide cu gracul obt inut din experient a
numai n zona frecvent lor mici. La frecvent e mai mari (de exemplu n dome-
niul ultraviolet) formula Rayleigh-Jeans tinde catre innit, comportament
considerat catastrofal ntrucat conduce la o radiant a totala innita.

In zica
acest rezultat este cunoscut sub numele de catrastrofa ultravioleta.
Fig.4.4
4.1.2 Teoria lui Planck a radiat iei cavitat ii

Incercand sa rezolve discrepant a dintre teorie si experient a, Planck s-

a gandit la posibilitatea violarii legii echipartit iei energiei, pe care se baza
formula Rayleigh-Jeans. Deoarece la frecvent e mici formula Rayleigh-Jeans
era n concordant a cu experient a ar trebui sa existe relat ia
E 0kT
n schimb, la frecvent e mari va trebui sa avem
E 0.
Cu alte cuvinte, Planck si-a dat seama ca energia medie ar trebui sa depinda
de frecvent a, E(), avand cele doua proprietat i de mai sus, n contradict ie cu
termodinamica clasica.

In fapt, legea de distribut ie Boltzmann

P(E) =
e
E/kT
kT
ne da probabilitatea de a gasi o entitate a sistemului cu energia ntre E si
E +dE, atunci cand numarul de stari n acest interval este independent de E.
Energia medie va
E =

0
EP(E)dE

0
P(E)dE
= kT.
6

In Fig.4.5 sunt reprezentate P(E) si EP(E). Aria de sub gracul funct iei
EP(E) este tocmai E = kT.
Fig.4.5
Dupa cum se vede din gura, energia E este considerata o variabila con-
tinua. Marea contribut ie a lui Planck a constat n faptul ca a intuit ca
poate obt ine proprietat ile necesare ale energie medii, n special condit ia
E 0 , daca E ar o variabila discreta si nu continua. Planck a
propus, asadar, ca energia poate lua numai valori discrete (dintr-un sir)
E = 0, E, 2E, 3E, 4E, ....
Legea lui Boltzman, P(E) exp(E/kT), ramane neschimbata, dar, acum,
n locul integralelor de la 0 la trebuie sa efectuam sumari dupa valorile
discrete ale lui E. Grac, acest lucru este prezentat n Fig.4.6.
Fig.4.6
Se vede din grace ca s-ar putea ndeplini condit ia ca E 0 daca
E ar proport ionala cu frecvent a.
Planck a propus expresia cea mai simpla,
E = h,
unde h este o constanta. Atunci, sirul de energii permise va
E = 0, h, 2h, 3h, ..., nh, ...
Energia medie se va calcula cu formula
E =

n = 0

EP(E)

n = 0

P(E)
sau
E =

n = 0

nh
kT
e
nh/kT

n = 0

1
kT
e
nh/kT
= kT

n = 0

ne
n

n = 0

e
n
, =
h
kT
Se verica imediat ca

d
d
ln

n = 0

e
n
=

d
d

n = 0

e
n

n = 0

e
n
=

n = 0

d
d
e
n

n = 0

e
n
=

n = 0

ne
n

n = 0

e
n
,
astfel ncat
E = kT(
d
d
ln

n = 0

e
n
) = h
d
d
ln

n = 0

e
n
= h
d
d
ln(1 e

)
1
=
h
e

1
=
h
e
h/kT
1
.
7
Cand h << kT, adica
h
kT
0, e
h
kT
1 +
h
kT
si se vede imediat ca E()
kT.

In schimb, cand h >> kT, adica
h
kT
, si e
h
kT
iar E() 0.
Introducandu-se aceasta energie medien formula Rayleigh-Jeans se obt ine

T
()d =
8
3
c
3

h
e
h
kT
1
d.
Aceasta este formula lui Planck a spectrului corpului negru. Gracul lui

T
() coincide perfect cu cel experimental, desigur pentru o anumita valoare
a constantei h. Valoarea acceptata astazi este
h = 6.63 10
34
J.s
si poarta numele lui Planck.
Contribut ia lui Planck poate considerata ca un postulat: Orice entitate
zica cu un singur grad de libertate a carei coordonata este o funct ie
sinusoidala de timp poate avea doar energii totale E ce satisfac relat ia
E = nh n = 0, 1, 2, 3, ..
unde este frecvent a oscilat iei, iar h o constanta universala.
Cuvantul coordonata este utilizat n sens general. El poate lungimea
unui arc spiral, pozit ia unghiulara a unui pendul sau amplitudinea unei unde.
Se zice ca energia este cuanticata, starile de energie permisa se numesc
stari cuantice, iar numarul ntreg n, este numarul cuantic.
S-ar putea argumenta ca exista sisteme zice care se comporta ca oscila-
tori armonici n cazul carora nu se observa cuanticarea energiei.

In cazul
unui pendul, de exemplu, frecvent a de oscilat ie este de ordinul 1Hz, iar en-
ergia totala poate 5 10
5
J. Marimea E = h, n acest caz, ar
E = h = 6.63 10
34
J.s 1Hz = 6.63 10
34
J.
Ca sa putem observa caracterul discret al energiei ar trebui sa o putem
masura cu o precizie mai mare decat E/E 10
29
. Este clar ca nici cel
mai sensibil aparat nu poate avea asemenea performant a. Aceeasi problema
apare si n zica relativista. Ea are sens numai daca vitezele corpurilor sunt
comparabile cu viteza luminii.

In cazul mecanicii cuantice comparat ia va
facuta n funct ie de valoarea h. Sistemele care au energii mari si frecvent e
mici pot tratate n cadrul zicii clasice si cuanticarea energiei nu mai
poate observata.

In cazul electronilor din atomi, nsa, frecvent ele lor de
oscilat ie sunt atat de mari ncat valorile h sunt pe deplin comparabile cu
energiile lor. Atomul este un sistem cuantic prin excelent a.
8
4.2 Efectul fotoelectric

In urma experient elor efectuate cu unde electromagnetice Hertz a de-

scoperit faptul ca descarcarea dintre doi electrozi ntre care exista o diferent a
de potent ial este facilitata de iluminarea catodului cu radiat ie ultravioleta.
Hallwachs si Lenard au demonstrat ca incident a radiat iei ultraviolete pe o
suprafat a metalica produce emisia de electroni. Acest fenomen s-a numit
efect fotoelectric.
Fig.4.7

In Fig.4.7 este reprezentat dispozitivul experimental cu care se pun n

evident a caracteristicile efectului fotoelectric.

In interiorul unui tub vidat
sunt doi electrozi metalici: ntre anodul A si catodul C se aplica o diferent a
de potent ial V din generatorul G iar curentul n circuit este masurat cu
instrumentul S.
Atunci cand catodul este iluminat cu radiat ia de o anumita frecvent a,
care intra n tub printr-o fereastra transparenta, curentul masurat variaza n
funct ie de diferent a de potent ial V ca n Fig.4.8. Curentul n vid este creat
de emisia din catod, a electronilor care ajung apoi la anod, electrod pozitiv
fat a de catod; numarul de electroni care ajung la anod creste cu cresterea
diferent ei de potent ial V si curentul va atinge o valoare maxima atunci cand
tot i electronii emisi de catod ajung la anod (curent de satuart ie).

In Fig.4.8
se observa ca exista un curent chiar si n cazul n care anodul este negativ fat a
de catod. Prezent a acestui curent se poate explica prin faptul ca electronii
emisi au o anumita energie cinetica si pot depasi diferent a de potent ial V
care i ncetineste. Valoarea V
0
pentru care curentul se anuleaza se numeste
tensiune de prag.
Fig.4.8
Pentru a gasi distribut ia energiilor cinetice E
k
ale electronilor emisi de
catodul iluminat vom considera ca ecarui interval dE
k
= edV i corespunde
un curent di = d(ne), astfel ncat
dn
dE
k
=
1
e
2
di
dV
numarul dn de electroni emisi ntr-o secunda n intervalul dE
k
este dat de
panta di/dV a curbei variat iei curentului n funct ie de diferent a de potent ial
V. Tensiunea de prag corespunde energiei maxime cu care sunt emisi electronii
din catod
E
kmax
= eV
0
4.1 (1)
Din Fig.4.8 se poate observa faptul ca, n interiorul conductorului, electronii
au o distribut ie de energie pornind de la valoarea zero si pana la o valoare
9
maxima, numita energia Fermi (despre aceasta energie se va discuta ntr-un
capitol viitor).
Prin masurarea intensitat ii fascicului incident, la aceasi frecvent a, se
obt ine un curent de saturat ie mai mare. Acest lucru arata ca sunt emisi
mai mult i electroni din catod, nsa originea curbei i(V ) ramane aceeasi.
Modicandu-se frecvent a, se schimba valoarea tensiunii de prag V
0
necesara
anularii curentului: la cresterea frecvet ei , V
0
creste liniar, respectiv ener-
gia cinetica maxima de emisie.

In particular, daca frecvent a scade sub o
anumita valoare
0
, numita frecvent a de prag (care depinde de materialul
catodului), nu se produce efectul fotoelectric, oricare ar intensitatea fasci-
cului luminos incident.

In Fig.4.9 este aratata dependent a tensiunii de prag
V
0
de frecvent a .
Fig.4.9
Rezultatele experimentale descrise mai sus nu au putut explicate folosindu-
se teoria clasica a radiat iei electromagnetice. Daca presupunem ca un elec-
tron este extras dintr-un material datorita efectului campului electric al
radiat iei incidente, prin cresterea intensitat ii acesteia, respectiv a unui camp
electric mai mare, emisia electronilor ar trebui sa creasca; nsa, sub un anu-
mit prag, oricare ar intensitatea fascicului incident, nu se produce efectul
fotoelectric. Nici dependent a acestui fenomen de frecvent a radiat iei incidente
nu a putut explicata. De asemenea, peste pragul efectului, o radiat ie lumi-
noasa mai put in intensa ar trebui sa genereze o emisie de electroni ntarziata
n timp fat a de o radiat ie mult mai intensa; se constata, nsa, ca emisia este
practic instantanee n ambele cazuri (intervalul de timp dintre iluminarea
catodului si emisia electronilor este de aproximativ 10
9
s).
Efectul fotoelectric a fost explicat de Einstein, n 1905. Folosind teoria lui
Planck, el a presupus ca radiat ia electromagnetica este alcatuita din cuante
de energie E = h, numite fotoni, si ca n interact ia radiat iei cu metalul
un electron poate absorbi un foton. Relat ia energetica ce descrie absorbt ia
fotonului de un electron este
E
kmax
= h W
e
, 4.2 (2)
unde W
e
reprezinta lucrul mecanic de extract ie a electronului din metal, adica
energia minima care trebuie data electronului pentru a extras din metal.
Este evident faptul ca W
e
se refera la electroni care, n interiorul metalului,
au energia cinetica maxima si, deci, sunt extrasi din metal cu E
k max
data de
relat ia (4.1). Din (4.1) si (4.2) rezulta ca
E
kmax
= h W
e
= eV
0
V
0
=
h
e

W
e
e
.4.3 (3)
10
Relat ia (4.3) demonstreaza, astfel, dependent a liniara a tensiunii de prag
V
0
cu frecvent a ; panta dreptei este o constanta, independenta de metal.
De asemenea, din (4.3) rezulta ca efectul fotoelectric se produce numai daca
h W
e
, iar frecvent a de prag va

0
=
W
e
h
4.4 (4)
caracteristica materialului catodului.
Prin cresterea intensitat ii fascicului incident, la aceeasi frecvent a, va rezulta
o crestere a numarului de fotoni incident i pe unitatea de suprafat a a metalu-
lui si pe unitatea de timp, si, deci, va emis un numar mai mare de electroni;
nsa, daca
0
, emisia nu are loc, oricare ar numarul de fotoni.

In ne,
analizandu-se un proces elementar de absorbt ie n care nu se absoarbe con-
tinuu energie ci o cantitate nita, o singura data, emisia de electroni este
practic instantanee.
Teoria lui Einstein a fost conrmata de experient ele de mare acuratet e
efectuate de Millikan, n 1914; a fost determinat raportul h/e, care reprezinta
panta dreptei (4.3) si, cunoscandu-se valoarea sarcinii elementare (masurata
tot de Millikan), s-a obt inut o valoare pentru hn concordant a cu cea obt inuta
de Planck n studiul radiat iei corpului negru.
4.3 Efectul Compton
Prin explicat ia pe care Einstein a dat-o fenomenului de emisie fotoelec-
tronica, radiat iei electromagnetice i-au fost atribuite proprietat i corpuscu-
lare. Radiat ia este descrisa ca un ux de fotoni, ecare avand energia E
dependenta de frecvent a; viteza fotonilor este c, viteza luminii n vid, masa
lor de repaus este nula iar impulsul va de forma
E = h = h
c

=p =
E
c
=
h
c
=
h

4.5 (5)
Subliniem faptul ca expresia impulsului unui foton coincide cu relat ia care
corespunde cantitat ii de miscare transportata de unda electromagnetica. De
asemenea, expresia impulsului fotonului este n concordant a cu relat ia gen-
erala din teoria relativitat ii restranse care leaga energia, impulsul si masa de
repaus a unei particule,
E =

p
2
c
2
+m
2
c
4
4.6 (6)
11
Toate aceste lucruri au fost puse n evident a de Compton, n 1923, printr-
un experiment n care un fascicul de raze X, cu energia fotonilor singulari de
ordinul a 20keV , a fost mprastiat pe o t inta de grat si s-au masurat, pentru
diverse unghiuri fat a de direct ia incidenta, intensitatea si lungimea de unda
a radiat iei X difuzate. Compton a descoperit ca radiat ia X mprastiata la
unghiuri diferite de zero fat a de direct ia incidenta avea o lungime de unda
mai mare decat cea incidenta, cu atat mai mare cu cat unghiul de mprastiere
era mai mare.
Acest rezultat nu putea explicat n teoria clasica conform careia atunci
cand radiat ia electromagnetica pune n miscare un electron, acesta va emite
cu aceeasi frecvent a (difuzia Thomson).
Folosind teoria lui Einstein, Compton face ipoteza ca fasciculul de raze
X este format din fotoni care verica relat ia (4.5), si acesti fotoni sunt
mprastiat i de electronii din grat conform unui proces de ciocnire elastica
foton-electron; electronul ciocnit poate considerat liber, energia fotonu-
lui incident ind mult mai mare decat energia de legatura a electronilor de
valent a din grat.
Cinematica ciocnirii elastice foton-electron se bazeaza pe legile conservarii
energiei, respectiv impulsului.

In starea init iala, nainte de ciocnire (Fig.4.10-
stanga), se poate scrie:
pentru foton
E
0
= h
0
= h
c

0
,

p
0
=
h

u
x
pentru electron
E = mc
2
, p = 0.
Fig.4.10
Dupa ciocnire (Fig.4.10-dreapta), n urma careia are loc o cedare de en-
ergie electronului de catre fotonul incident, rezulta:
pentru foton
E
1
= h
c

, p
1
=
h

pentru electron
E
2
, p
2
.
Conform legilor de conservare a energiei, respectiv impulsului,
E
0
+E = E
1
+E
2
,

p
0
=

p
1
+

p
2
.
Folosind relat ia (4.6), conservarea energiei se poate rescrie sub forma
p
0
c +mc
2
= p
1
c +

p
2
2
c
2
+m
2
c
4
=p
2
2
= (p
0
p
1
)
2
+ 2(p
0
p
1
)mc.
12
Din legea conservarii impusului se obt ine

p
2
=

p
0

p
1
p
2
2
= p
2
0
+p
2
1
2p
0
p
1
cos .
Egaland cele doua expresii ale lui p
2
rezulta ca
p
0
p
1
=
p
0
p
1
mc
(1 cos )
Daca exprimam impusurile fotonilor n funct ie de lungimea de unda (din 4.5)
se obt ine relat ia lui Compton

0
=
h
mc
(1 cos )4.7 (7)
Fotonul mprastiat are lungimea de unda mai mare decat cea a fotonului
incident si, deci, frecvent a sau energia mai mici, n urma cedarii energiei
electronului. Diferent a creste cu unghiul de mprastiere si relat ia (4.7)
este n deplina concordant a cu rezultatele experimentale.
Coecientul din (4.7) are dimensiunea unei lungimi de unda si se numeste
lungimea de unda Compton a electronului; valoarea sa este

c
=

mc
= 2.43 10
12
m.
Subliniem faptul ca diferent ele de lungimi de unda sunt foarte mici,
de ordinul picometrilor.Variat ia relativa /
0
are valori apreciabile numai
daca
0
nu este mult diferita de
c
.
Pentru un anumit unghi , se vor gasi si fotoni mprastiat i cu lungimea de
unda
0
nemodicata (Fig.4.11). Prezent a acestor fotoni poate explicata
atribuind procesul de mprastiere unui electron legat.

In acest caz se pre-
supune ca fotonul incident ciocneste un atom, si n relat ia (4.7) se nlocuieste
masa electronului cu masa atomului, care este de aproximativ 10
4
ori mare
mare; astfel, se obt ine o valoare
1
practic egala cu
0
.
Fig.4.11
Deci, prinmprastierea radiat iei electromagnetice se obt in doua fenomene.
Primul, estemprastierea fotonilor fara modicarea lungimii de unda (lungimi
de unda scurte, de ordinul 10
10
m sau mai mici, mprastierea are loc pe un
electron legat). Cel de-al doilea fenomen l reprezinta mprastierea Compton
pe un electron liber, obt inandu-se o variat ie masurabila a lungimii de unda
.
4.4 Aspectul ondulatoriu si aspectul corpuscular al radiat iei
13
Din fenomenele studiate pana acum se poate observa faptul ca radiat ia
electromagnetica se comporta diferit n situat ii diferite. De exemplu, cu
un fascicul luminos cu lungimea de unda n regiunea albastru-violet se pot
efectua experient e de interferent a si difract ie; atunci cand aceasta radiat ie
interact ioneaza cu un anumit material, ea produce o emisie de electroni con-
form unor regului ce nu pot explicate folosind proprietat ile ondulatorii
ale radiat iei. Similar, un fascicul de raze X este mprastiat Compton, efect
ce poate explicat numai n ipoteza corpusculara a radiat iei; lungimea de
unda a fotonului mprastiat este masurata cu un spectrometru Bragg a carui
construct ie este bazata pe proprietat ile ondulatorii ale radiat iei.
Formal, legatura dintre cele doua aspecte este data de relat iile
E = h

si p = h/.
Prin dezvoltarea mecanicii cuantice s-a armat ideea ca dualismul n mani-
festare este o proprietate intrinseca a radiat iei.
Aspectul ondulatoriu al radiat iei electromagnetice a fost primul conr-
mat, avand o baza experimentala solida si o formulare teoretica ce reiese din
ecuat iile Maxwell. Mai tarziu, atunci cand a fost posibila studierea interact iei
radiat iei cu materia, s-a putut punen evident a si aspectul corpuscular. Ideile
care au stat la baza nt elegerii interact iei radiat iei electromagnetice cu ma-
teria sunt cele ale lui Planck, respectiv Einstein.
4.4.1 Proprietat ile de unda ale materiei. Ipoteza de Broglie

In 1924 de Broglie, analizand toate rezulatele experimentale care evident iaza

aspectele corpusculare ale radiat iei electromagnetice, face ipoteza can natura
exista o simetrie n manifestare ntre radiat ie si materie. Asa cum unui
camp electromagnetic care se propaga sub forma unor unde de frecvent a
si lungime de unda i este asociata o particula, fotonul, care are masa de
repaus nula, energia E = h si impulsul p = h/c = h/, de Broglie propune
ca unei particule de masa m si impuls p sa i se asocieze un camp ce prezinta
proprietat i ondulatorii, cu lungimea de unda si frecvent a date de relat iile:
=
h
p
, =
E
h
.4.8 (8)
Din relat iile (4.8), prima, n particular, este cunoscuta ca relat ia de Broglie.
Sa calculam valoarea lungimii de unda pentru un electron nerelativist,
acce-lerat de o diferent a de potent ial V . Astfel,
E
k
=
1
2
mv
2
= eV, p = mv =

2mE
k
=

2meV ,
14
iar lungimea de unda exprimata n metri este
=
h
p
=
h

2meV
=
1, 226 10
9

V
=
1, 226 10
9

E
k
(eV )
;
n aceste relat ii diferent a de potent ial V este exprimata n volt i iar energia
cinetica n electrovolt. Se obt in, de exemplu:
V = 100V E
k
= 100eV = 122.6pm
V = 10
3
V E
k
= 1keV = 38.8pm
V = 10
4
V E
k
= 10keV = 12.3pm
Sa ne reamintim faptul ca, pentru a observa fenomenele de interferent a si
difract ie, parametrii geometrici ai instrumentului (cum ar fantele sau aper-
turile) trebuie sa aiba dimensiuni comparabile cu lungimea de unda a luminii.

In cazul n care aceasta lungime de unda este mult mai mica decat dimen-
siunile instrumentelor optice, atunci efectele de interferent a si difract ie sunt
neglijabile. Asadar, pentru a pune n evident a undele asociate electronilor
este nevoie ca dimensiunile ret elei sa e comparabile cu cele ale lungimii
de unda de Broglie a particulei, = h/p.
Asa cum am vazut n studiul fenomenului de difract ie, distant ele inter-
atomice ntr-un cristal sunt de ordinul 100pm; deci, fenomenele pe care le
produc undele asociate electronilor vor aceleasi cu cele descrise pentru
radiat iile X.
Ca si n cazul radiat iei X, un cristal poate utilizat ca o ret ea pentru a
observa efectele de difract ie si interferent a ale undelor asociate electronilor.

In 1927, Davisson si Germer au studiat reexia electronilor pe o fat a

a unui cristal. Fasciculul de electroni incident normal pe suprafat a unui
monocristal provine dintr-un tun electronic n care particulele au fost ac-
celerate ntr-o diferent a de potent ial V
0
si vor parasi tunul avand energia
cinetica eV
0
. Cu ajutorul unui detector se masoara numarul de electroni
mprastiat i la diferite unghiuri fat a de direct ia de incident a. Schema
experient ei Davisson- Germer este prezentata n Fig.4.12.
Fig.4.12
Condit ia Bragg de interferent a constructiva n cazul mprastierii pe un
monocristal a undelor asociate electronilor este (Fig.4.13)
Fig.4.13
n = 2d sin
B
,4.9 (9)
unde d reprezinta distant a dintre planele Bragg iar n este un numar ntreg.
Folosind distant a D dintre atomii din monocristal, atunci d = Dsin , cu
= /2
B
, unghiul de mprastiere = 2 iar condit ia Bragg se poate
rescrie sub forma
n = 2d sin .4.10 (10)
15
Prin difract ia razelor X pe un cristal de nichel s-a stabilit ca distant a dintre
atomii cristalului este D = 2.15

A. Presupunand ca maximul observat pentru

= 50
0
(V
0
= 54eV ) corespunde difract iei de ordinul ntai (n = 1), din relat ia
(4.10) se obt ine = 1.65

A. Lungimea de unda de Broglie calculata pentru

acelasi potent ial de accelerare V
0
este 1.67

A, valoare foarte apropiata de cea

experimentala. Modicandu-se potent ialul V
0
, au fost efectuate masuratori
si la alte energii ale electronuilor incident i si s-a vericat legea de variat ie a
energiei cu impulsul propusa de de Broglie.
=
h
p
=
h
(2meV
0
)
1/2
.
Conform ipotezei de Broglie, nu numai electronii ci toate particulele materiale
au proprietat i ondulatorii. Acest lucru a fost conrmat printr-o serie de
experient e ca difract ia atomilor de heliu si a moleculelor de hidrogen pe un
cristal (I. Esterman, R. Frisch si O. Stern). Mai tarziu, o noua conrmare a
teoriei de Broglie este data de difract ia neutronilor pe cristale.

In toate fenomenele studiate n acest capitol, care au putut explicate

numai introducand condit ii de cuanticare si dualismul unda-materie, apare
constanta lui Planck h. Daca valoarea acesteia ar zero, atunci si lungimea
de unda de Broglie = h/p s-ar anula, iar particula s-ar supune legilor
mecanicii clasice. Deoarece constanta Planck are o valoare mica, comportarea
ondulatorie a materiei nu se manifesta la nivel macroscopic. Astfel, mecanica
clasica poate considerata ca o limita la lungimi de unda mici a mecanicii
ondulatorii (sau cuantice).
4.5 Nivelele discrete de energie n atom si ipotezele lui
Bohr
Falimentul conceptelor clasice, cand vrem sa le extindem la miscarea
electronilor, se vede cel mai bine atunci cand se discuta atomul de hidro-
gen. Experient ele lui Rutherford au aratat ca atomul (de hidrogen) poate
privit ca ind alcatuit dintr-un electron ce graviteaza n jurul unui nucleu
destul de mare ncarcat pozitiv (protonul). Neglijandu-se radiat ia electro-
magnetica, acest sistem reprezinta analogul exact al miscarii unei planete n
jurul Soarelui, atract ia gravitat ionala dintre mase indnlocuita prin atract ia
coulombiana dintre sarcini. Desi mecanica lui Newton a avut un urias suc-
ces tocmai pentru ca a reusit sa explice corect miscarea planetelor n jurul
Soarelui, analogul electric al acestui model planetar se constituie, poate, n
16
cel mai mare esec al teoriei clasice. Desigur, motivatia acestui fapt const a
n aceea ca radiat ia electromagnetica nu poate neglijata. Accelerat ia n
miscarea orbitala a electronului este atat de mare ncat, n concordant a cu
teoria lui Maxwell, acesta act ioneaza ca o sursa de energie radianta. Teoria
clasica prezice ca n mai put in de 10
10
s electronul se va contopi cu protonul
cedand energia sa mecanica sub forma unei sclipiri luminoase.
Frecvent a radiat iei emise este legata de frecvent a miscarii electronului pe
orbita sa. Tot teoria clasica zice ca pe masura ce electronul radiaza energie,
aceasta frecvent a se modica rapid, dar continuu, dand nastere unui spectru
continuu de radiat ie.
Astfel, teoria clasica a lui Rutherford are doua trasaturi calitative impor-
tante:
(i) Atomul trebuie sa e instabil.
(ii) Ar trebui sa radieze energie cu un domeniu (spectru) continuu de
frecvent e.
Ambele aceste rezultate sunt complet contrazise de experient a. Contraz-
icerea primului rezultat este evidenta; atomii ind printre cele mai stabile
sisteme pe care le stim. Falsitatea celui de al doilea rezultat este mai greu de
observat, dar un studiu deliat al radiat iei hidrogenului, efectuat de Balmer
nca din 1885, a aratat ca frecvent ele emise au un spectru discret, iar liniile
cel mai usor de observat n spectrul vizibil verica relat ia empirica
1

= R

1
2
2

1
n
2

, n = 3, 4, 5, ...
In alte domenii spectrale s-au observat serii asemanatoare ce pot exprimate
prin relat ia
1

= R

1
m
2

1
n
2

, n m + 1
constanta R (Rydberg) ind aceeasi pentru toate seriile hidrogenului, adica
nu depinde nici de m, nici de n.
Faptul ca o marime zica, pentru care zica clasica accepta fara discut ie
un spectru continuu de valori, se manifesta sub forma unui set discret de
valori posibile, reprezinta o trasatura cruciala, calitativ noua a atomului.
In 1913, Niels Bohr a sugerat niste reguli ad hoc prin care dintr-o teorie
semi-clasica se obt ineau rezultate ce concordau cu experient a:
(i) Marimea momentului cinetic al atomului este un multiplu ntreg de
L = n, n = 1, 2, 3, ...4.11 (11)
Impunerea unor valori discrete pentru momentul cinetic conduce imediat la
valori discrete ale energiei E
n
.
17
(ii) Emisia sau absorbt ia radiat iei apare numai atunci cand electronul
efectueaza un salt discontinuu de pe o orbita de energie E
n
pe una de energie
E
m
, adica

nm
= |E
n
E
m
| , 4.12 (12)

nm
ind frecvent a
nm
a radiat iei multiplicata prin 2.
Daca aplicam aceste reguli unui atom de hidrogen al carui electron, de
masa m, se roteste n jurul nucleului (presupus x) pe o orbita circulara, de
raza r, cu viteza unghiulara , obt inem
e
2
4
0
r
2
= mr
2
.4.13 (13)
Condit ia (i) nseamna
mr
2
= n, n = 1, 2, 3, ...4.14 (14)
rezolvand sistemul format din ecuat iile (4.13) si (4.14) se obt ine un set discret
de raze (orbite) posibile
r
n
=

2
4
0
me
2

n
2
a
0
n
2
, 4.15 (15)
si
=
me
4
(4
0
)
2

3
1
n
2
.4.16 (16)
Energia totala se compune dintr-un termen de energie cinteica si un altul
de energie potent iala, energia potent iala ind considerata zero atunci cand
electronul si protonul sunt la distant a foarte mare unul de celalalt
E
n
=
1
2
mr
2
n

e
2
4
0
r
n
=
me
4
2 (4
0
)
2

2
1
n
2
=

1
2
e
2
4
0
a
0

1
n
2
.4.17 (17)
Marimea a
0
este asa numita raza Bohr sau raza primei orbite Bohr. Cu
relat ia (4.12) se obt ine

nm
=
e
2
8
0
a
0

1
n
2

1
m
2

, 4.18 (18)
sau
1

=
e
2
16
2

0
ca
0

1
n
2

1
m
2

.4.19 (19)
18
Marimea
e
2
16
2

0
ca
0
=
me
4
4 (4
0
)
2
c
3
11 10
6
m
1
4.20 (20)
corespunde cu valoarea constantei R, iar daca n locul masei electronului
se introduce masa redusa a sistemului electron proton, atunci abaterea
relativa a marimii (4.20) fat a de R este mai mica decat 1/100 000.
De remarcat faptul ca regulile lui Bohr, n special regula (i) , conduc la
cuanticarea energiei dar sub alta forma decat cuanticarea introdusa pentru
prima data de Planck. Si alte aspecte ale zicii atomului au ncercat sa e
explicate n cadrul mecanicii clasice, dar prin adaugarea unor reguli arbitrare
care n esent a o contrazic pe aceasta din urma. Nu este cazul sa discutam
aceste ncercari. Este nsa clar ca se simte nevoia unei teorii noi, coerente,
care sa poata explica toate aceste trasaturi, dar nca multe altele, si care
sa cuprinda teoria clasica sub forma unui caz particular aplicabil sistemelor
de particule cu mase mari (prin comparat ie cu cele atomice si subatomice).
Aceasta teorie, aparuta n a doua jumatate a anilor 1920 este mecanica cuan-
tica. Merita sa subliniem faptul ca o teorie ce foloseste un aparat matematic
destul de complicat si put in inteligibil nespecialistilor a putut sa-si lase o
amprenta atat de puternica pe ntreaga civilizatie contemporana. Pentru a
da doar cateva exemple, nici energetica nucleara, nici biochimia moleculara
si, legata de ea, genetica, nici explozia dispozitivelor cu corp solid care a
dus la civilizat ia informat ionala de azi, n-ar fost posibile fara mecanica
cuantica. O teorie iesita din mint ile iscoditoare ale catorva tineri (la timpul
respectiv) care analizau fenomene stiint ice interesante, ce-i drept, dar im-
posibil de imaginat a avea vreodata o cat de mica aplicat ie practica, a reusit
sa schimbe n mai put in de o suta de ani viat a omului pe pamant.