4.

1 Bazele experimentale ale mecanicii cuantice

Fenomenele care au dus la aparit ia si cristalizarea mecanicii cuantice pot clasicate
n:
fenomene n care schimbul de energie ntre substant a si campul electromagnetic are
loc discontinuu (radiat ia termica, absorbt ia si emisia luminii de catre atomi s.a.);
fenomene n care se manifesta proprietat ile corpusculare ale radiat iei electromag-
netice (efectul fotoelectric, efectul Compton s.a.);
fenomenen care se manifesta proprietat ile ondulatorii ale microparticulelor (difract ia
electronilor pe cristale etc).
Ele au determinat introducerea a noi concepte: cuanticarea marimilor zice (de
exemplu, energia, momentul cinetic); proprietat ile corpusculare ale radiat iei; proprietat ile
ondulatorii ale materiei. Init ial, aceste concepte au fost introduse adhoc (nu n cadrul
unei teorii care sa cuprinda un grup larg de fenomene). Acestea au evoluat mai tarziu,
devenind parte a unei teorii general valabile, mecanica cuantica.
Ipoteza cuantelor a aparut n 1900 n ncercarea lui Planck de a explica dependent a
de frecvent a si temperatura a densitat ii energetice spectrale a radiat iei termice. Faptele
experimentale si noi ipoteze au dus la dezvoltarea rapida a concept iilor privind descrierea
comportamentului microscopic, astfel ca prin 1928 mecanica cuantica putea considerata
ca un sistem nchegat. Vom prezenta o scurta enumerare a momentelor decisive care au
dus la aparit ia mecanicii cuantice:
1885 - Balmer stabileste existent a unei regularitat i n spectrul hidrogenului din
domeniul vizibil;
1895 - Rontgen descopera razele X;
1896 - Becquerel descopera radioactivitatea;
1880-1900 - studiile privind radiat ia termica l-au condus pe M. Planck la emiterea
ipotezei cuantelor (1900);
1905 - A. Einstein introduce not iunea de foton pentru a descrie interact ia campului
electromagnetic cu sistemele atomice;
1904-1911 - C. G. Barkla estimeaza, folosind difuzia razelor X, numarul de electroni
per atom;
1906-1908 - E. Rutherford realizeaza experient ele de mprastiere a particulelor
pe atomi, elaborand modelul planetar al atomului;
1913 - N. Bohr elaboreaza teoria cuantica veche a atomului;
1922 - A.H. Compton observa difuzia fotonilor pe electroni;
1923 - Louis de Broglie introduce not iunea de unda asociata microparticulelor;
1924-1927 - W. Heisenberg, E. Schrodinger si P.M.A. Dirac elaboreaza bazele me-
canicii cuantice;
1927 - W. Heisenberg enunt a principiul de incertitudine;
1927 - G.E. Davisson si L.H. Germer realizeaza experient ele de difract ie a electron-
ilor pe cristale.
1
4.2 Radiat ia termica
Suprafat a unui corp ncalzit emite radiat ie electromagnetica, radiat ia emisa ind
distribuita continuu, pe toate lungimile de unda. Distribut ia dupa lungimea de unda
a radiat iei emise depinde de temperatura: la temperaturi joase (sub 500
0
C) cea mai
mare parte a energiei este concentrata pe lungimi de unda mari (domeniul infrarosu).
Cu cresterea temperaturii, tot mai multa energie este emisa pe lungimi de unda mai
mici (n vizibil). Intre 500
0
600
0
C corpul ncepe sa devina incandescent (ncepe sa
straluceasca), iar la 3000
0
C distribut ia spectrala se deplaseaza si mai mult spre lungimi
de unda mici, corpul devenind alb erbinte. Un ot elar cu experient a determina tem-
peratura ot elului dupa culoarea sa. Stelele au culori diferite n funct ie de temperatura
suprafet ei. Stelele rosii sunt stele reci, cu temperatura la suprafat a de 3000-4000K,
stelele galbene au temperatura suprafet ei de 5000-6000K (Soarele este o astfel de stea),
iar stelele erbint i, cu temperatura la suprafat a de 10000K sau mai mult, au o culoare
alba cu nuant e de albastru (radiat ia maxima emisa este n domeniul ultraviolet si nu este
perceput a de ochi. Radiat ia din zona vizibila este emisa n cantitat i comparabile pentru
diverse culori, prin compunerea lor rezultand alb).
Radiat ia electromagnetica ce cade pe suprafat a unui corp poate sa e reectata sau
absorbita. Procesele de emisie, reexie si absorbt ie a radiat iei de catre o suprafat a sunt
caracterizate de urmatoarele marimi:
Puterea de reexie a suprafetei, R - reprezinta fract iunea din uxul incident ce se
reecta pe suprafat a;
Puterea de absorbt ie a suprafet ei, A - reprezinta fract iunea din uxul incident ab-
sorbita de suprafat a;
Puterea de reexie spectrala, R

- reprezinta puterea de reexie pe unitatea de

interval de frecvent a;
Puterea de absorbt ie spectrala, A

- reprezinta puterea de absorbt ie pe unitatea de

interval de frecvent a.
Deoarece uxul incident este e absorbit, e reectat, ntre R si A exista relat ia:
R + A = 1; R

+ A

= 1;
Puterea de emisie a suprafet ei (radiant a), P - reprezinta energia emisa de unitatea
de suprafat a, n unitatea de timp:
P =
dW
dt dS
;
Puterea de emisie spectrala a suprafet ei, P

- reprezinta puterea de emisie pe uni-

tatea de interval de frecvent a.
Presupunem o incinta vidata ai carei peret i sunt ment inut i la temperatura constanta
T prin contactul cu un termostat. Peret ii incintei vor emite si vor absorbi radiat ii electro-
magnetice n urma excitarii si dezexcitarii atomilor. In interiorul cavitat ii se aa radiat ie
electromagnetica ce se propaga n toate direct iile cu viteza c. Aceasta radiat ie, n echili-
bru cu peret ii incintei, reprezinta sistemul numit radiat ie termica de echilibru sau, pe
scurt, radiat ie termica.
Sistemul este caracterizat de urmatoarele marimi zice:
2
Figura 4.1: Modelul experimental al unui
corp negru.
Temperatura T - este egala cu temperatura peret ilor cavitat ii n echilibru cu radiat ia
din interior;
Densitatea de energie(w) - reprezinta energia campului electromagnetic n unitatea
de volum din interiorul incintei;
Densitatea de energie spectrala (w

) - reprezinta densitatea de energie pe unitatea

de interval de frecvent a,
w =
_

0
w

d;
In 1860 Kirchho a gasit urmatoarea lege: Raportul dintre puterea de emisie spectrala
si puterea de absorbt ie spectrala nu depinde de natura suprafet ei, ind proport ional cu
densitatea energetica spectrala a radiat iei.
Prezentam o singura consecint a a acestei legi: corpurile nu pot emite decat acele
frecvent e pe care le pot absorbi (A

= 0 implica B

= 0).
Corpul care absoarbe toate radiat iile ce cad pe suprafat a sa se numeste corp negru
(A

(, T) = 1, pentru orice ).
Un corp negru poate realizat experimental practicand un mic oriciu ntr-o cavitate
(v. g. 4.1). Radiat iile care cad pe oriciu si intra n cavitate au put ine sanse de a mai
iesi prin acesta.

Incalzind cavitatea la temperatura T, oriciul emite radiat ii ca un corp
negru. Legatura ntre densitatea energetica a radiat iei termice de echilibru si puterea de
emisie a corpului negru este
P(T) =
c
4
w(T). (4.1)
Legea Stefan-Boltzmann. In anul 1879 Josef Stefan stabileste experimental, iar n
1884 Boltzmann demonstreaza teoretic ca radiant a corpului negru creste proport ional cu
puterea a 4-a a temperaturii:
P = T
4
.
sau, echivalent, densitatea energetica a radiat iei termice de echilibru creste proport ional
cu puterea a 4-a a temperaturii:
w = aT
4
(4.2)
Aceasta este legea Stefan-Boltzmann.
Valoarea constantei este 5, 67 10
8
W/m
2
K
4
, iar legatura dintre si a se obt ine
din (4.1): a =
4
c
= 7, 6 10
16
J/m
3
K
4
.
Rezultate experimentale si teoretice privind densitatea energetica spec-
trala a radiat iei termice de echilibru.
In g 4.2 este prezentata densitatea energetica spectrala a radiat iei termice de echili-
bru, atat n funct ie de frecvent a cat si n funct ie de lungimea de unda. Legatura dintre
aceste densitat i se obt ine pornind de la faptul ca densitat ile de energie pe intervalul de
3
Figura 4.2: Distribut ia ener-
getica a radiat iei termice de
echilibru: a) densitatea ener-
getica spectrala n raport cu
frecvent a; b) densitatea en-
ergetica spectrala n raport
cu lungimea de unda; c)
distribut ia Planck n raport cu
distribut ia Wien si Rayleigh -
Jeans pentru T=3000K.
frecvent a d si intervalul corespunzator de lungime de unda trebuie sa e egale ( semnul
minus apare din cauza ca lungimea de unda scade atunci cand frecvent a creste):
w

d = w

d
T inand cont de relat ia =
c

, rezulta d =
c

2
d si:
w

=
cw

( =
c

2
(4.3)
W. Wien (1893), pe baza unor considerente de termodinamica, gaseste o forma gen-
erala pentru densitatea energetica spectrala a radiat iei termice de echilibru:
w

(, T) =
3
f(

T
) (4.4)
sau:
w

(, T) =
5
g(T), (4.5)
unde f si g sunt funct ii de /T, respectiv T a caror expresie nu poate dedus a din
considerentele generale de termodinamica.
Condit ia de maxim a densitat ii energetice n raport cu (
dw

d
= 0) conduce la:
5
6
g(T) +
5
g

(T)T = 0
sau, notand u = T,
5g(u) ug

(u) = 0.
4
Notand cu b radacina acestei ecuat ii, rezulta legea de deplasare Wien:

m
T = b (4.6)
unde
m
reprezinta lungimea de unda la care w

are valoarea maxima. Constanta b are

valoarea b = 0, 2898cm grd = 2, 898 10
7

A grd.
Pentru a descrie rezultatele experimentale, Wien propune n 1896 urma- toarea for-
mula pentru w

(formula Wien):
w

(, T) = C
1

5
exp(
C
2
T
) (4.7)
Valoarea constantelor C se obt ine din datele experimentale: C
1
= 5 10
24
J m
si C
2
= 1, 4310
2
m K. Rezultatele experimentale cu o precizie ridicata, obt inute n
1900, au aratat ca aceasta formula descrie bine curba experi- mentala la mic ( mare),
dar pentru lungimi de unda mari formula da valori sub curba obt inuta experimental. Se
punea problema descrierii datelor experimentale pe ntreg domeniul frecvent elor.
In anul 1900, zicienii Rayleigh si Jeans gasesc o alta dependent a a densitat ii en-
ergetice spectrale (formula Rayleigh-Jeans). Deoarece intensitatea radiat iei termice de
echilibru nu depinde de forma cavitat ii si de natura peret ilor acesteia, ei au analizat
campul electromagnetic dintr-o cavitate cubica, cu peret ii perfect conductori. Ei au gasit
ca(formula Rayleigh-Jeans)
w

(, T) =
8
2
c
3
k
B
T (4.8)
sau
w

(, T) = 8
4
k
B
T. (4.9)
Aceasta formula descrie bine datele experimentale n zona lungimilor de unda mari
(undele radio), dar pentru 0, concordant a cu datele experimentale nu mai exista.
In plus, pentru 0, densitatea energetica ar creste indenit conform acestei formule
(catastrofa ultravioleta).
Formula Planck
Rezultatele experimentale obt inute n 1900 au aratat ca formula lui Wien descrie bine
dependent a densitat ii energetice spectrale pentru radiat ia termica la lungimi de unda
mici (frecvent e mari), n timp ce formula Rayleigh-Jeans da o descriere buna a datelor
n domeniul lungimilor de unda mari (frecvent e mici).
La 19 octombrie 1900, Planck obt ine o formula care concorda cu datele experimentale
pe ntreg domeniul frecvent elor:
w

= C
1

3
1
e
C
2

T
1
(4.10)
unde C
1
si C
2
sunt constante. Pentru frecvent e mari (C
2
/T 1), exponent iala de la
numitor este mult mai mare decat 1 si formula se transforma n formula Wien, iar pentru
frecvent e mici, descompunand exponent iala n serie si pastrand doar termenii pana la
ordinul 1, se obt ine formula Rayleigh-Jeans.
In decembrie 1900, Planck reuseste sa gaseasca o explicat ie pentru dependent a pro-
pusa, facand o presupunere care s-a dovedit geniala. Cum proprietat ile radiat iei ter-
mice sunt independente de natura peret ilor, Planck asimileaza substant a peret ilor cu un
ansamblu de oscilatori armonici, aceasta neafectand generalitatea rezultatului. Repartit ia
energiilor acestor oscilatori la echilibru este determinata de procesele de absorbt ie si emisie
de radiat ie. Pentru un ansamblu de oscilatori n echilibru cu radiat ia electromagnetica,
el a gasit pentru densitatea de energie a radiat iei
w

(, T) =
8
2
c
3

, (4.11)
5
unde

reprezinta energia medie a unui oscilator de frecvent a .

Presupunerea geniala a lui Planck a fost ca energia oscilatorului armonic de frecvent a
nu poate avea orice valoare, ci numai valori discrete:
n
0
unde n = 0, 1, 2, (4.12)
iar
0
depinde de frecvent a oscilatorului.
n=0
n=1
n=2
n=3
.
.
.
T
c

0
Figura 4.3: Nivelele de energie ale oscilatorului armonic
Formula Planck
Calculam energia medie a unui oscilator folosind presupunerea de mai sus:

=
_

n=0
n
0
e

n
0
k
B
T
___

n=0
e

n
0
k
B
T
_
=
d
d
ln
_

n=0
e
n
0

_
=
=
d
d
ln
_
1
1 e

_
=
d
d
ln
_
1 e

_
=

0
e

0
k
B
T
1
Introducand n relat ia (4.20), se obt ine densitatea energetica spectrala a radiat iei
corpului negru:
w

(, T) =
8
2
c
3

0
e

0
k
B
T
1
Din formula generala pentru densitatea de energie obt inuta de Wien ( 4.4), rezulta ca
0
depinde liniar de frecvent a, deci se poate scrie:

0
= h. (4.13)
Densitatea energetica spectrala va (formula Planck):
w

(, T) =
8h
3
c
3
1
e
h
k
B
T
1
. (4.14)
Valoarea constantei h se poate determina prin comparat ie cu datele experimentale. Con-
stanta Planck este o constanta fundamentala, valoarea actuala a acesteia ind h =
6, 62618 10
34
Js.
Formula Planck a obt inut un acord deplin cu rezultatele experimentale. In anii care
au urmat, o serie de fenomene fara explicat ie n cadrul zicii clasice au putut inter-
pretate presupunand ca si alte marimi zice care iau valori continui n zica clasica sunt
cuanticate. De remarcat ca rezultatul obt inut de mecanica cuantica n ceea ce priveste
energia oscilatorului armonic difera doar printr-o constanta de expresia intuita de Planck:
6
(n +
1
2
)h. Cel care a dus mai departe ideea cuanticarii a lui Planck a fost Einstein n
1905, n explicarea efectului fotoelectric.
Aplicatie: Vom folosi formula ( 4.14) pentru deducerea legii Stefan-Boltzmann.
w(T) =
_

0
w

(, T)d =
8h
c
3
_

0

3
e
h
k
B
T
1
d =
8h
c
3
(
k
B
T
h
)
4
_

0
x
3
dx
e
x
1
Dand factor comun la numitor e
x
si dezvoltand n serie, rezulta:
_

0
x
3
e
x
1
dx =
_

0
x
3
e
x
(1 + e
x
+ e
2x
+ ...) =
_

0

n=1
x
3
e
nx
dx =
=

n=1
_

0
x
3
e
nx
dx =

n=1
1
n
4
_

0
y
3
e
y
dy = 6

n=1
1
n
4
=

4
15
Obt inem:
w(T) =
8
5
k
4
B
15h
3
c
3
T
4
(4.15)
Putem exprima constanta a din formula (4.2) sau constanta ,
=
c
4
a =
2
5
k
4
B
15h
3
c
2
= 5, 65 10
12
J/s cm
2
K
4
. (4.16)
4.3 Fenomenen care se manifesta caracterul corpus-
cular al radiat iei electromagnetice
4.3.1 Efectul fotoelectric
Efectul fotoelectric a fost observat prima data de catre H. Hertz n 1887, care a
constatat ca, atunci cand se iradiaza cu lumina ultravioleta electrodul negativ al unui
declansator cu descarcare, descarcarea dintre electrozi se produce mai usor decat n lipsa
iluminarii. Dupa descoperirea n 1897 a electronului de catre J.J. Thomson, Lenard a
stabilit ca electrodul iluminat emite electroni, masurand raportul e/m al particulelor
emise. Fenomenul de extragere de electroni din substant a prin iradiere cu radiat ie elec-
tromagnetica a fost denumit efect fotoelectric extern. Cand electronii ramann substant a
dupa iradiere fenomenul se numeste efect fotoelectric intern. In continuare vom discuta
efectul fotoelectric extern, fara a mai preciza n mod expres acest lucru. In zona vizibila
a radiat iei electromagnetice efectul este puternic pentru metalele alcaline, cum ar litiu,
sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu.
Dispozitivul experimental pentru studiul efectului fotoelectric este prezentatn gura 4.4:
Intr-o incinta vidata se aa un electrod pe care este depusa substant a careiai studiem
modul de producere a efectului fotoelectric (puricata prin distilare n vid si apoi depusa
sub forma unui strat subt ire pe suport). Electronii scosi din metal sunt accelerat i sau
franat i n spat iul dintre acest electrod si un al doilea electrod plasat n incinta vidata. Pe
electrozi poate aplicata o tensiune variabila a carei polarizare poate schimbata. Se
masoara curentul dat de electronii care, dupa ce au fost scosi din metal, strabat spat iul
dintre cei doi electrozi.
In gura 4.5 este prezentata caracteristica I-V pentru acesti electrozi. Urmatoarele
trasaturi ale fenomenului au fost puse n evident a:
7
,
,
'
'
_
A
'
_
V
_
`

Figura 4.4: Schema dispozitivului experimental pentru studiul efectului fotoelectric

Figura 4.5: a) Caracteristica curent-tensiune obt inuta la studiul efectului fotoelectric; b)
Dependent a tensiunii de taiere de frecvent a.
Aplicand o tensiune astfel ncat metalul din care sunt scosi electronii sa e la
potent ial negativ fat a de celalalt electrod, electronii scosi din metal vor accelerat i
spre electrodul pozitiv. Crescand tensiunea, creste si curentul pana cand se ajunge
la saturat ie (cand tot i electronii scosi din metal ajung la celalalt electrod). Valoarea
curentului de saturat ie este proport ionala cu uxul al radiat iei incidente (deci si
cu intensitatea radiat iei):
I
S
= C
1

Se observa din g. 4.5a) ca exista un curent si pentru cazul n care nu este aplicata o
tensiune ntre electrozi. Curentul devine zero pentru tensiunea V
0
, numita tensiune
de taiere. Valoarea tensiunii de taiere este independenta de uxul radiat iei e.m.
Tensiunea de taiere creste, n modul, liniar cu frecvent a. Panta dreptei | V
0
|= f()
este independenta de material. Dependent a tensiunii de taiere de frecvent a este
prezentata n g. 4.5b).
Din tensiunea de taiere se determina viteza maxima a fotoelectronilor:
mv
2
2
= e | V
0
|
8
Deci, viteza maxima a fotoelectronilor este independenta de intensitatea luminii si
nu depinde decat de frecvent a;
Exista o valoare de prag pentru frecvent a radiat iei, sub aceasta valoare efectul ne-
producandu-se oricat timp am astepta. Aceasta frecvent a,
p
, se numeste frecvent a
de prag. Pentru =
p
, tensiunea de taiere este egala cu zero. Frecvent a de prag
depinde doar de material si nu de uxul radiat iei incidente.
Efectul este instantaneu (electronii sunt scosi la mai put in de 310
9
s de la iradiere).
Caracteristicile acestea ale efectului fotoelectric nu sunt explicabile din punct de vedere
clasic: imaginand ca energia electronului provine din absorbt ia continua de energie de la
camp, efectul ar trebui sa apara pentru orice frecvent a (asteptand un timp corespunzator
pentru absorbt ia cantitat ii de energie necesare).
In 1905, A. Einstein a aratat ca se pot explica simplu caracteristicile efectului foto-
electric extinzand ideea cuanticarii a lui Planck, presupunand ca absorbt ia luminii are
loc prin absorbt ia doar a unor cuante de energie egale cu h. (Mai tarziu, cuanta de
energie a campului electromagnetic a fost denumita foton (1926 - G.N.Lewis)). Planck
a considerat cuanticarea energiei doar n procesul de emisie sau absorbt ie de radiat ie
de catre substant a. Einstein merge mai departe si considera acest lucru ca o consecint a
a faptului ca radiat ia electromagnetica este alcatuita din cantitat i bine determinate de
energie, cuantele de energie, care se propaga n spat iu si participa n toate procesele drept
cantitat i indestructibile.
Legile 1-4 pot explicate aplicand legea conservarii energiei procesului de absorbt ie.
Energia cuantei absorbite este folosita pentru a efectua lucru mecanic la scoaterea elec-
tronului din metal (L
extr
), restul regasindu-se sub forma de energie cinetica a electronului:
h = L
extr
+
1
2
mv
2
. (4.17)
Din aceasta relat ie gasim legatura dintre tensiunea de taiere V
0
(e | V
0
|=
1
2
mv
2
) si
frecvent a,
| V
0
|=
h
e

p
.
(Sunt capabile sa extraga electroni din metal doar acele radiat ii care au cuantele cu
o energie sucient de mare. La limita, pentru =
p
, energia absorbita este folosita
doar pentru a extrage electronul din metal, h
p
= L
extr
. Aceasta relat ie da frecvent a
de prag). Se observa ca panta dreptei | V
0
| nu depinde de material, ci depinde
numai de constantele universale e si h, masurarea acestei pante constituind o metoda de
determinare a constantei Planck, h.
4.3.2 Efectul Compton
Un fenomen care conrma ipoteza fotonica a fost pus n evident a n 1922 de catre
Compton, iar teoria lui a fost dezvoltata de Compton si Debye n acelasi an. Efectul a
fost descoperit studiind difuzia razelor X dure pe corpuri compuse din atomi usori (grat,
parana). El constan modicarea frecvent ei radiat iei electromagnetice prinmprastierea
pe electroni liberi.
Dispozitivul experimental este prezentat n gura 4.6. Razele X ce sunt mprastiate
pe material sunt analizate la unghiul fat a de direct ia init iala.
9
E
E
d
d
d
d
d
d
d
d
d
d
c
c

fascicul
incident
bloc difuzor
ecran
protectie
Sursa X
d
d
d
d
_

Spectrograf Rontgen
cu cristal
Camera
ionizare

Analizor
raze X
Electrometru
Figura 4.6: Schema dispozitivului experimental pentru studiul efectului Compton.
Compozit ia spectrala a razelor Xmprastiate este studiata folosindmprastierea razelor X
pe cristalul unui spectrograf de raze X (reexia pe cristal se face dupa anumite unghiuri,
n funct ie de frecvent a), intensitatea fasciculului ind masurata cu o camera de ionizare.
S-a observat ca (v. g. 4.7):
La orice unghi exista o componenta a radiat iei difuzate cu aceeasi lungime de unda,

0
ca si radiat ia incidenta. Aceasta componenta (componenta Thomson) este ex-
plicabila clasic ca ind radiat ia emisa de electron ca urmare a miscarii sale sub
act iunea undei electromagnetice (mprastiere Thomson). In acest caz este impor-
tanta interact ia electronului cu atomul, care creeaza fort a elastica de revenire a
electronului n pozit ia init iala, ind posibila astfel oscilat ia electronului n jurul
unei pozit ii de echilibru.
Exista o a doua componenta (componenta Compton) cu o lungime de unda diferita
de lungimea de unda a radiat iei incidente, =
0
+. depinde de unghi, dar
este independenta de materialul difuzant.
Raportul I
C
/I
T
(componentele Compton si Thomson) depinde de unghi si scade cu
cresterea si a masei atomice a difuzorului.
Electronul de recul si fotonul difuzat sunt emisi simultan.
Efectul depinde de polarizarea undei incidente.
Componenta Compton a fost explicata ca rezultand n urma mprastierii elastice a
fotonului incident pe un electron liber, exact ca ciocnirea elastica a doua particule (pentru
atomii usori energia de legatura a electronului este mica n comparat ie cu energia cedata
de foton electronului n timpul ciocnirii, astfel ca se pot considera electronii ciocnit i ca
ind liberi).
Fotonul se comporta ca o particula care poseda energie si impuls. Expresiile pentru
aceste marimi sunt date de relat iile Einstein(relat iile 4.18 si 4.19). Energia fotonului se
scrie:
= h. (4.18)
Cum fotonul se misca cu viteza c, masa lui de repaus este nula, astfel ca legatura ntre
energie si impuls este E = pc. Impulsul fotonului va dat de relat ia
p =
h
c
u =
h

u, (4.19)
10
Figura 4.7: Punerea n evident a a efectului Compton la mprastierea radiat iilor X cu
= 0, 0712nm pe grat, pentru diferite unghiuri de mprastiere. Unghiul da
lungimea de unda a radiat iilor X mprastiate la unghiul .
unde u este versorul direct iei pe care se misca fotonul.
Deoarece n procesul de ciocnire electronul poate capata viteze mari, pentru descrierea
miscarii lui folosim mecanica relativista. In sistemul laboratorului, n care se considera
electronul nainte de ciocnire n repaus, legile de conservare energie-impuls se scriu:
E

foton
incident
foton
imprastiat
electron
recul
h

0
u
0
p
h

q
h
0
+ m
0
c
2
= h +
_
p
2
c
2
+ m
2
0
c
4
h

sin p sin = 0
h

cos + p cos =
h

0
m
0
este masa de repaus a electronului. Folosind relat ia sin
2
+cos
2
= 1, din ultimele
doua ecuat ii se elimina , iar din ecuat iile ramase se elimina impulsul electronului, p.
Rezulta:
=
0
= 2sin
2

2
, (4.20)
unde constanta este
=
h
m
0
c
. (4.21)
are dimensiunile unei lungimi si poarta numele de lungimea de unda Compton a elec-
11
tronului. Valoarea acestei constante este = 2, 4263096 10
10
cm = 0, 024

A. Se
observa ca este independenta de , astfel ca deplasarea relativa

este mai mare

pentru lungimi de unda mici (radiat ii X si ). Efectul Compton se produce si pe partic-
ule de masa mai mare (protoni, atomul ca ntreg), dar, n acest caz, deplasarea este
foarte mica, m
0
ind nlocuit cu masa particulei respective (pentru proton este de
aproximativ 2000 de ori mai mica decat pentru electroni).
Unghiul format de direct ia electronului de recul cu direct ia fotonului incident este dat
de relat ia
tg =
ctg(

2
)
1 +
h
0
m
0
c
2
, (4.22)
iar energia cinetica a electronului de recul este
W
c
=
h
0
(1 cos)
m
0
c
2
h
0
+ 1 cos
(4.23)
(se vede de aici ca, n cazul mprastierii razelor X, electronii de recul sunt relativisti).
Formula (4.20) arata ca mprastierea Compton a fotonilor de catre electronii liberi n
repaus duce la pierderea de energie de catre foton, deci si la cresterea lungimii de unda
a fotonului difuzat. Acest lucru nu se ntampla nsa ntotdeauna, ciocnirea elastica a
fotonilor pe electronii care se misca cu viteze mari poate sa duca la obt inerea de fotoni cu
energie mai mare (frecvent a mai mare) decat a fotonilor init iali. Se poate astfel obt ine
radiat ie pornind de la surse de radiat ii cu frecvent e mai mici (exemplu laseri). Variat ia
intensitat ii componentei Comptonn funct ie de este calculata n cadrul electrodinamicii
relativiste, dezvoltata dupa 1930.
Procesele elementare de ciocnire elastica a fotonilor pe electroni pot studiate direct
n camera Wilson, nregistrand urmele fotonilor si ale electronilor de recul. Topologia
urmelor respective permite sa se verice veridicitatea ipotezei de baza n teoria fotonica
a efectului Compton: legile de conservare pentru energie si impuls sunt vericate la ecare
act elementar de difuzie a fotonilor pe electroni.
4.4 Nivelele de energie ale electronilor din atomi
4.4.1 Regularitatea liniilor spectrale
Prin dezexcitarea atomilor, corpurile solide emit radiat ii electromagnetice n domeniul
infrarosu, optic, ultraviolet si al razelor X, cu un spectru continuu. Corpurile gazoase
prezinta un spectru de benzi sau discret. Cercetarile spectrelor corpurilor, efectuate la
sfarsitul secolului trecut, au pus n evident a o serie de regularitat i care nu puteau
explicate n cadrul zicii clasice.
In anul 1885 Balmer gaseste ca cele patru linii din spectrul vizibil al hidrogenului,
H

, H

, H

siH

prezinta o regularitate uimitoare (f

ormula Balmer):
1

= = R
H
(
1
2
2

1
n
2
) n = 3, 4, 5, 6 (4.24)
R
H
este o constanta numita constanta Rydberg (R
H
= 1, 09737 10
7
m
1
). Reprezentarea
celor 4 linii este data n g. 4.8:
Seria se continua n ultraviolet cu n = 7,8,... pana la = 364, 7nm.
O expresie asemanatoare, cu o constanta Rydberg diferita, se obt ine pentru tot i izo-
topii hidrogenului si tot i ionii monoelectronici (ionii hidrogenoizi).
12
H

= 656, 3 486,1 434,0

H

410,2 nm
Figura 4.8: Liniile seriei Balmer n domeniul vizibil
4.4.2 Modelul atomic al lui Bohr
Experient ele Rutherford de mprastiere a particulelor , efectuate n 1911, au scos n
evident a faptul ca n atom sarcina pozitiva este adunata n nucleu, n timp ce electronii,
purtatorii de sarcina negativa, se aan restul spat iului atomic. Rutherford a lansat ideea
modelului planetar al atomului, conform caruia electronii se misca n jurul nucleului la
fel ca planetele n jurul Soarelui, fort a centripeta ind datorata sarcinii electrice si nu
masei corpurilor. Modelul ridicansa o serie de probleme. Datorita accelerat iei centripete
electronul radiaza energie ca orice sarcina ce se misca accelerat, astfel ca pierde continuu
energia sa, miscandu-se pe orbite din ce n ce mai apropiate de nucleu. Timpul de viat a al
unui atom ar foarte scurt, n contradict ie cu existent a atomilor din jur. De asemenea,
modelul este incapabil sa explice regularitat ile spectrelor atomilor.
Un pas nainte si un rol deosebit n geneza mecanicii cuantice l-a jucat modelul atomic
propus de Bohr n 1913. Modelul foloseste concept iile si metodele zicii clasice cu except ia
a doua postulate ce contravin acesteia (postulatele Bohr):
1. Un atom nu se poate aa n toate starile prevazute de mecanica clasica, ci nu-
mai n anumite stari cuantice, caracterizate de valori bine determinate de energie
E
1
, E
2
, E
3
numite stari stat ionare. In contradict ie cu previziunile mecanicii cla-
sice, ntr-o stare stationara atomul nu radiaza energie;
2. Intr-o tranzit ie de la o stare stationara cu energia E
i
la o stare cu energia mai mica,
E
f
, atomul emite un foton de frecvent a:
h = E
i
E
f
. (4.25)
Intr-o tranzit ie de la o stare stat ionara E
i
la o stare cu energia mai mare, E
f
,
atomul absoarbe un foton de frecvent a:
h = E
f
E
i
. (4.26)
In primul rand, postulatele lui Bohr au permis explicarea regularitat ilor spectrale. Mod-
elul a fost aplicat de Bohr la atomul de hidrogen, presupunand ca electronul se misca pe
orbite circulare n jurul nucleului, fort a centripeta ind data de fort a de atract ie dintre
electron si nucleu. Cu postulatele Bohr, formula Balmer se poate obtne prin cuanticarea
momentului cinetic,
L = n h cu n = 1, 2, 3, , (4.27)
unde h este constanta Planck redusa:
h =
h
2
. (4.28)
Presupunand ca electronul se misca n jurul nucleului de sarcina Ze, se poate scrie:
mv
2
r
=
Ze
2
4
0
r
2
(4.29)
mvr = n h cu n = 1, 2, 3, (4.30)
13
n=1
n=2
n=3
n=4
n=5
n =
ccccc
c c c c
ccccc
Seria Paschen
Seria Balmer
Seria Lyman
H

Figura 4.9: Seriile spectrale n modelul Bohr

Rezulta ca razele orbitelor nu pot lua orice valori, ci numai valorile:
r
n
=
4
0
h
2
mZe
2
n
2
(4.31)
Introduc and constanta adimensionala:
=
e
2
4
0
hc
=
1
137, 0388
(4.32)
(numita constanta structurii ne), rezulta:
r
n
=
1
Z
h
mc
n
2
cu n = 1, 2, 3, (4.33)
Raza celei mai mici orbite pentru atomul de hidrogen poarta numele de raza Bohr. Cu
valorile: mc
2
= 0, 51MeV ,
h
mc
= 3, 9 10
11
cm,
h
mc
2
= 1, 3 10
21
s, se obt ine raza Bohr:
a
0
r
1
= 0, 53

A. Energia electronului pe o orbita permisa va :

E = T + U =
mv
2
2

Ze
2
4
0
r
=
Ze
2
8
0
r
Deci, energiile starilor stat ionare sunt date de relat ia:
E
n
=
1
2
mc
2
(Z)
2

1
n
2
(4.34)
Energia nivelului fundamental este E
1
= 13, 6eV , n deplin acord cu datele experimen-
tale.
4.5 Ipoteza de Broglie
O serie de experimente efectuate n perioada 1900-1922, implicand fenomene la scara
atomica si subatomica, au conrmat ipoteza fotonilor cu un comportament tipic de par-
ticula: energie si impuls bine denite, ciocniri elastice cu electronii. Totodata, secolul
XIX a stabilit, printr-o frumoasa teorie, teoria Maxwell, natura ondulatorie a luminii. Lu-
mina produce fenomene tipice pentru unde, fenomenele de interferent a si difract ie. Deci,
14
ntr-o serie de fenomene (interferent a, difract ia) lumina se comporta ca o unda, n timp
ce n altele (efect fotoelectric, efect Compton) se comporta ca si cum ar format a din
particule. Acest comportament contradictoriu a fost denumit dualismul unda-corpuscul.
In perioada 1923-1924, Louis de Broglie emite si dezvolta ipoteza conform careia acest
comportament contradictoriu este general valabil nu numai pentru lumina, ci si pentru
particulele din care este alcatuita substant a. De Broglie presupune ca ecarei particule
libere de energie E si impuls p i este asociata o unda monocromatica plana:
(r, t) =
0
e
i
h
( prEt)
(4.35)
Aceasta unda asociata unei particule a fost numita unda de faza, unda de materie sau
unda de Broglie. Presupunerea esent iala a acestei ipoteze a fost generalizarea dualismului
unda-particula, cu consecint a ca ntr-o serie de experimente particulele prezinta caracter-
istici specice undelor, cum ar fenomenele de interferent a si difract ie. Despre vericarea
experimentala a acestui comportament vom vorbi n sect iunea urmatoare. Unei particule
libere de energie E si impuls p i se asociaza o unda de frecvent a si lungime de unda data
de relat iile de Broglie:
=
E
h
(4.36)
=
h
p
(4.37)
De Broglie nu a reusit sa elucideze natura acestei unde, dar a analizat consecint ele pre-
supunerii sale. Pornind de la acest dualism, Schrodinger a dezvoltat mecanica ondulato-
rie, una din caile prin care a fost construita noua teorie - mecanica cuantica.
Sa construim o unda formata prin suprapunerea de unde plane de Broglie cu vectori
de unda ntr-un interval ngust n jurul unei valori k
0
=
p
0
h
(pachet de unde sau grup de
unde de Broglie). Consideram cazul unidimensional cand particula se misca pe axa OX:
(x, t) =
_
k
0
+k
k
0
k
A(k)e

i
h
(Etpr)
dk =
_
k
0
+k
k
0
k
A(k)e
i(tkr)
dk. (4.38)
Daca k este foarte mic, putem dezvolta n serie n jurul lui k
0
. Notand = k k
0
,
rezulta ( =
E
h
):
k = (k k
0
) + k
0
= k
0
+
=
0
+ (
dw
dk
)
k
0
=
0
+ (
dw
dk
) |
0

A(k) variaza mult mai lent decat factorul exponent ial, astfel ca aproximam A cu valoarea
la k
0
:
(x, t) = A(k
0
)e
i(
0
tk
0
x)
_
k
k
e
i(
d
dk
|
0
tx)
d (4.39)
= 2A(k
0
)e
i(
0
tk
0
x)
sin(
d
dk
|
0
t x)k
d
dk
|
0
t x
(4.40)
Aceasta reprezinta o unda pentru care maximul amplitudinii este dat de o funct ie de
forma
sin

. Funct ia are un maxim foarte ascut it pentru = 0. In cazul nostru =

(
d
dk
|
0
t x)k. Punctele n care amplitudinea undei este maxima sunt date de relat ia:
d
dk
|
0
t x = 0
15
Inseamn a ca amplitudinea (deci si intensitatea undei) se deplaseaza n spat iu cu viteza
(numita viteza de grup, v
g
):
v
g
=
x
t
= (
d
dk
) |
0
=
hk
0
m
=
p
0
m
= v
p
(4.41)
Viteza de grup a pachetului de unde centrat n jurul undei monocromatice cu vectorul
de unda dat de impulsul particulei este viteza de deplasare a particulei n spat iu.
4.6 Proprietat ile ondulatorii ale microparticulelor
Ipoteza lui de Broglie duce la generalizarea caracterului dual unda-particula nu numai
la fotoni, ci si la particule: electroni, protoni, etc... Aceste particule ar trebui sa produca
fenomene de interferent a si difract ie caracteristice undelor cu lungimea de unda:
=
h
p
unde p este impulsul particulei.
Considerand o ret ea de difract ie plana, undele sufera mprastieri semnicative pe
direct ii ce satisfac relat ia
asin = n, (4.42)
unde a este constanta ret elei, iar n este un numar ntreg ce da ordinul maximului. Se
observa ca pentru

a
1 ecuat ia nu are solut ii decat pentru = 0. In acest caz unda
nu produce difract ie. Atomii in cristale sunt dispusi ntr-o structura tridimensionala
ordonata, ret eaua cristalina. Pentru lumina cu lungimea de unda medie 0, 5m,
distant a interatomica d 10
8
cm va face sa nu apara maxime de difract ie, n timp ce
pentru raze X, pentru care 1

A, se vor observa maxime si minime datorita difract iei

pe ret eaua cristalina.
Difract ia razelor X pe cristale a fost descoperita n 1912, iar teoria difract iei razelor X
pe cristale a fost data de Laue n acelasi an. O explicat ie intuitiva a rezultatelor lui Laue
a fost data de Bragg. Atomii formeaza o ret ea tridimensionala (distant a interatomica de
ordinul

A).
Figura 4.10: Imprastierea pe doua plane cristaline
Bragg a explicat maximele de difract ie pentru razele X prin interferent a undelor reectate
de planele paralele de atomi din cristal (plane cristaline). Consideramn gura 4.10 doua
16
astfel de plane. Undele vor interfera constructiv daca diferent a lor de drum este un
multiplu ntreg de lungimi de unda (n). Rezulta conditia de maxim (relat ia Bragg):
2dsin = n, (4.43)
unde n este un numar ntreg, care da ordinul maximului.
Lungimea de unda de Broglie pentru microparticule este mica si apare difract ia pe
ret eaua cristalina. Lungimea de unda pentru electroni accelerat i la diferent a de potent ial
U se calculeaza din relat ia:
eU = T =
p
2
2m
De unde:
=
h

2meU

12
_
T(eV )
(

A)
unde T este energia cinetica a particulei, iar e este modulul sarcinii electronului. Elec-
tronii accelerat i la 100V au lungimea de unda de 1,23

A.
Pentru neutroni, lungimea de unda va :
(

A)
0, 28
_
T(eV )
Primele experient e ce au conrmat difract ia electronilor pe cristale au fost efectuate n
1927 de catre Davisson si Germer. Schema dispozitivului este prezentata n gura 4.11a).
Figura 4.11: a) Schema dispozitivului experimental folosit de Davisson si Germer; b)
Interferent a constructiva pe plane ce satisfac relat ia Bragg.
Electronii emisi de sursa sunt accelerat i de diferent a de potent ial U. Ei cad dupa direct ia
normalei pe un monocristal de nichel. Pentru a detecta electronii difuzat i se utilizeaza
un cilindru Faraday dublu, cilindrii interior si exterior ind separat i de un strat de cuart .
Cilindrul interior este conectat la un galvanometru sensibil, n timp ce cilindrul exterior,
ind conectat la un potent ial negativ, elimina electronii imprastiat i neelastic, care au
pierdut o mare parte din energie, ind astfel incapabili sa nvinga aceasta diferent a de
potent ial. Astfel se nregistreaza numai electronii care au suferit reexii elastice.
17
Figura 4.12: Diagrama polara a intensitat ii electronilor mprastiat i.
Figura 4.12 prezinta numarul de electroni difuzat i n funct ie de unghiul de mprastiere
(la un unghi dat raza r a punctului de pe diagrama este proportionala cu numarul de
electroni difuzat i la acel unghi), la diverse tensiuni de accelerare (deci diverse ). La
54V intensitatea mprastiata scade de la un maxim pentru = 0
0
la un minim n jurul
lui 35
0
si apoi intensitatea creste atingand un nou maxim pentru = 50
0
. Imprastierea
la = 0
0
poate explicata atat d.p.d.v. corpuscular, cat si ondulatoriu, dar maximul
de la 50
0
nu poate explicat decat prin difract ia undei asociate electronului pe ret eaua
cristalin a. Figura 4.11 b) prezinta interpretarea rezultatului acestei experient e folosind
relat ia lui Bragg (4.43). Maximul se obt ine prin reexia pe un plan cristalin ce satisface
relat ia Bragg. Dar = 2, iar = /2 si distant a ntre aceste plane se exprima
prin distanta D dintre atomi prin relat ia: d = Dsin. Deci: 2dsin = 2dcos =
2Dsincos = Dsin. Astfel ca obt inem condit ia de maxim:
Dsin = m (4.44)
Din mprastierea razelor X pe cristale de Ni a fost dedusa distant a interatomica D =
2, 15

A, astfel ca se obt ine = 1, 65

A pentru = 50
0
. Pentru 54V formula de Broglie
da lungimea de unda 1, 67

A, ceea ce duce la o concordant a excelenta cu rezultatul

experient ei, n limita erorilor experimentale. Rotind cristalul la diverse unghiuri n jurul
unei axe perpendiculare pe planul taiat, se obt ine interferent a pe diverse plane cristaline,
indicat iile galvanometrului depinzand de unghiul si de unghiul de rotat ie (azimut).
18
a b)
E

E
L
r=D/2

d
d
d
d
d
`
_
,
c)
`
_
,
Figura 4.13: Metoda Debye - Scherrer: a) Imprastierea pe un plan cristalin; b)
Imprastierea pe o distribut ie aleatoare de plane cristaline; c) Imaginea de difract ie pe
lmul fotograc n metoda Debye - Scherrer
Un loc important n analiza materialelor prin difract ie cu raze X l-a constituit difract ia
razelor X pe substant e policristaline (sau metoda Debye-Scherrer). Policristalul este
format dintr-o multitudine de cristale de dimensiuni mici ( 10
6
) orientate aleator.
Daca difract ia se realizeaza pe un plan pe care fascicolul cade sub unghiul , exista n
policristale o distribut ie cu o orientare practic continua a unor asemenea plane (n care
normala la plan se roteste n jurul fascicolului incident). Rezulta ca pentru un dat, raza
difractata se situeaza pe un con ce formeaza unghiul 2 cu direct ia fascicolului incident (v.
g. 4.13b)). Intersect ia acestui con cu placa fotograca va da un cerc, diverse plane dand
cercuri concentrice. Aceste inele se numesc inelele Debye-Scherrer. Din analiza cercurilor
se obtin informatii privind structura cristalului. Acelasi tip de analiza se realizeaza si n
cazul difract iei cu neutroni.
Experient e de difract ie cu electroni pe policristale au fost realizate n 1928 de catre
G.P.Thomson. El a folosit fascicule monocromatice de electroni rapizi (accelerat i ntre
17,5 si 56,5 KV, deci cu lungimi de unda ntre 0,092 si 0,052nm) ce traversau o foit a
policristalina de 10
5
cm grosime. Pe o placa fotograca asezata in spatele foitei se
nregistreaza inelele de difract ie.
Aplic and un camp magnetic n spat iul dintre foit a si placa fotograca, gura de
difract ie se deplaseaza si se deformeaza, ceea ce arat a ca gura de pe placa fotograca
este data de electronii difractat i si nu de razele X secundare ce ar putea generate prin
excitarea atomilor de catre electroni. O proba cantitativa a corectitudinii interpretarii
gurii ca ind datorata difract iei electronilor se obt ine masurand diametrul inelelor. Din
g. 4.13 b) rezulta:
tg2 =
D
2L
2 2sin (4.45)
Rezulta:
d
D
2L
= n
h

2meU
de unde se obt ine relat ia:
D

U = n const. (4.46)
19
Aceasta relat ie este conrmata experimental.
O alt a proba cantitativa a difract iei electronilor este urmatoarea: realizand gura de
difract ie a unui cristal folosind razele X si electronii, putem calcula constanta ret elei din
ecare gura de difract ie. Valorile obt inute folosind electronii si razele X sunt concor-
dante, ceea ce arata ca presupunerea ca gura este datorata difract iei electronilor este
corecta.
Un loc important n studiul structurii substant elor l are n prezent difract ia cu neu-
troni. Deoarece neutronii nu au sarcina electrica, ei interact ioneaza cu nucleele atomice
prin intermediul fort elor nucleare. Pentru a obt ine guri de difract ie cu neutroni (neu-
tronograme) se trimite un fascicul de neutroni termici care are un spectru de viteze larg,
printr-un monocristal gros, pentru diverse plane cristaline gasindu-se n fascicul neutroni
cu viteza (lungimea de unda) corespunzatoare condit iei de maxim de difract ie (metoda
Laue).
Un alt gen de experient e care pun n evident a proprietat ile ondulatorii ale micropar-
ticulelor l constituie experient ele de interferent a cu electroni. Experient ele realizate de
Mollenstedt si Dr uker n 1954 si 1956 au permis realizarea unui dispozitiv de tip Young
pentru electroni (g. 4.14).
,

gura de interferenta
S
1
S
2
S F
Figura 4.14: Realizarea interferent ei cu fascicule de electroni
In gura 4.14 S este sursa de electroni, iar F este un lament de cuart ncarcat pozitiv.
Filamentul curbeaza traiectoria electronilor care vin de la sursa S, electronii care trec
pe o parte sau alta a lamentului cazand pe ecranul unde se obt ine interferent a. Astfel,
lamentul F permite obt inerea din sursa S a doua surse virtuale coerente.
4.7 Relat iile de nedeterminare Heisenberg
Dualitatea unda - corpuscul implica o serie de limitari, generalizate de W. Heisen-
berg prin enunt area n 1927 a principiului de incertitudine. Potrivit acestui principiu,
coordonata si impulsul unei particule nu pot determinate simultan decat, cel mult, cu
preciziile date de relat iile de nedeterminare Heisenberg. Aceste relat ii au drept cauza
faptul c a n procesul de masura al unei marimi zice interact iunea dintre aparatul de
masura si sistemul microscopic nu poate facuta oricat de mica, chiar n cazuri ideal-
izate. Imprecizia nu este determinata de precizia aparatului de masura folosit (care n
cazul idealizat, este presupus innit de precis), ci de comportamentul dual al micropartic-
ulelor. Daca repetam masuratorile n aceleasi condit ii, pe sisteme aate n stari identice,
vom obt ine rezultate diverse, gradul de mprastiere al valorilor ind masurat prin impre-
cizia marimii respective (o denire precisa a acestei cantitat i ind data ntr-un capitol
urmator). Limitarea are implicat ii fundament ale daca dorim ca descrierea teoretica sa
se bazeze pe cantitat i observabile. Pozit ia si impulsul unei particule nu mai pot de-
terminate simultan cu o precizie oricat de buna, astfel ca starea unei particule nu mai
20
poate descrisa n modul cerut de mecanica clasica, o serie de concepte, chiar intu-
itive, pierzandu-si semnicat ia n descrierea microparticulelor (ex. traiectoria particulei).
Consideram urmatoarea experient a mentala:
Masurarea pozit iei unei particule folosind o diafragma: Consideram un fascicul de elec-
troni monoenergetici care se deplaseaza pe direct ia OZ. Inainte de a trece prin fanta
electronii au componenta impulsului pe OX egala cu zero.
E
E
E
TE
x
z
r
r
r
r
r

Figura 4.15: Determinarea pozit iei unei particule folosind o fanta

In momentul trecerii prin fanta electronii au cunoscuta pozit ia cu o precizie x = d (d
ind diametrul fantei). Datorita comportamentului ondulatoriu, electronii sunt difractat i
la trecerea prin fanta, astfel ca fascicolul de electroni diverge acum cu un unghi maxim
sin =

d
. Deci, electronii pentru care se poate masura pozit ia la un moment dat cu o
precizie x d nu vor mai avea impulsul bine determinat pe Ox, difract ia introducand
o nedeterminare:
p
x
= p sin

d
p =
h
x
Judecand n acelasi mod si pentru celelalte direct ii (OX, OY), se scriu urmatoarele relat ii
ntre preciziile cu care se pot determina simultan pozit ia si impulsul unei particule:
x p
x
h
y p
y
h
z p
z
h
Putem obt ine o precizie mai buna daca evaluam impulsul particulei din impulsul de recul
al ecranului? Nu, deoarece ecranul se comporta si el cuantic.

In primul rand, pozit ia
ecranului trebuie cunoscuta cu o precizie x x, aceasta ducand la faptul ca precizia
cu care cunoastem impulsul ecranului este insucient a pentru a puteambunatat i precizia
determinarii impulsului particulei.
Analiza unor asemenea experimente mentale l-a facut pe Heisenberg sa enunt e n 1927
principiul potrivit caruia este imposibil sa masuram simultan coordonata si impulsul unei
particule cu o precizie arbitrar de mica, natura impunand cantre nedeterminarea pozit iei
si impulsului sa existe relat ia:
x p
x
h (4.47)
y p
y
h (4.48)
z p
z
h (4.49)
(4.50)
21
(n partea dreapta a acestor relat ii am specicat doar ordinul de marime al cantitat ii,
valoarea exacta a constantei ind
h
2
).
Analiza unor asemenea experimente mentale l-a facut pe Heisenberg sa enunt e n 1927
principiul potrivit caruia este imposibil sa masuram simultan coordonata si impulsul unei
particule cu o precizie arbitrar de mica, natura impunand cantre nedeterminarea pozit iei
si impulsului sa existe relat ia:
x p
x
h (4.51)
y p
y
h (4.52)
z p
z
h (4.53)
(4.54)
(n partea dreapta a acestor relat ii am specicat doar ordinul de marime al cantitat ii,
valoarea exacta a constantei ind
h
2
).
Implicat iile acestor relat ii sunt deosebit de importante la nivel fundamental. Mecanica
clasica se fundamenteaza pe posibilitatea descrierii starii unei particule la un moment dat
prin valorile coordonatelor si impulsului, care, n principiu, pot determinate simultan
cu o precizie oricat de mica chiar n cazuri idealizate. In mecanica cuantica acest lucru
nu mai este valabil. Imbunatat irea preciziei cu care determinam impulsul particulei,
de exemplu, va determina o nrautat ire a preciziei cu care denim pozit ia particulei,
astfel ncat produsul celor doua nedeterminari sa nu e mai mic decat h. Acest lucru se
ntampla deoarece interact iunea dintre aparatul de masura si microparticula nu poate
neglijata. Valoarea constantei h este h = 6, 6 10
34
J s, ceea ce face ca pentru corpurile
macroscopice aceste relat ii sa nu aiba important a. Unui corp cu masa de 1g a carui
pozit ie este masurata cu precizia de 10
8
cm (ordinul de marime al intinderii unui atom),
i va corespunde o imprecizie a vitezei de ordinul 10
19
cm/s, ceea ce este cu mult n afara
preciziei instrumentelor de masura (vezi mai sus diametrul unui atom). Insa, n lumea
microparticulelor, aceste relat ii au implicat ii fundamentale. De exemplu, am vazut ca
potrivit modelului Bohr, un electron care se misca pe prima orbita are impulsul p =
h
r
1
,
unde r
1
este raza primei orbite Bohr. Determinand impulsul electronului cu o precizie de
ordinul valorii impulsului (ceeea ce este o precizie foarte proasta), din relat iile Heisenberg
rezulta ca nu putem deni pozit ia electronului cu o precizie mai buna decat x r
1
,
adica o precizie de ordinul dimensiunii zonei n care se aa electronul n jurul nucleului.
Printre altele, not iunea de traiectorie a unei particule nu mai poate denita. Relat iile
de nedeterminare ne arata ca n lumea microparticulelor trebuie sa folosim un alt mod de
descriere decat cel folosit n mecanica clasica. Despre acest mod de descriere a sistemelor
microscopice vom ncepe sa discutam n capitolul urmator.
Relat iile de nedeterminare se ntalnesc n mod natural la fenomenele ondulatorii ce se
desfasoara ntr-o zona nita a spat iului sau ntr-un interval de timp nit. Presupunem
o unda unidimensionala localizata la momentul t ntr-un interval de largime x n jurul
originii. Putem scrie descompunerea Fourier a undei:
(x, t) =
_
A(k, t)e
ikx
dk
cu transformata Fourier:
A(k, t) =
1
2
_ x
2

x
2
(x, t)e
ikx
dx
Presupunem constanta n intervalul (-x/2, x/2) (sau variind lent n acest interval
n comparat ie cu exponent iala) si nula n exterior, astfel ca obt inem:
A(k, t) =
(x
0
, t)
2
_ x
2
x
2
e
ikx
dx =
(x
0
, t)
2
e
ik
x
2
e
ik
x
2
ik
=
(x
0
, t)x
2
sin

22
Figura 4.16: Ingustarea intervalului k pentru un pachet de unde pentru care localizarea
pachetului se nrautat este .
unde:
=
kx
2
Funct ia
sin

este concentrata n regiunea (, ). Datorita acestui fapt, compo-

nentele spectrale care dau o contribut ie importanta au vectorul de unda ntr-un interval
a carui largime satisface relat ia:
k x 2 (4.55)
Nu putem avea o unda cu vectorul de unda bine denit daca unda este localizata ntr-o
regiune nita a spat iului.
Consideram acum ca funct ia de unda este diferita de zero numai ntr-un interval de
timp nit (pentru x xat). Din descompunerea Fourier:
(x, t) =
_
F(x, )e
it
d (4.56)
cu:
F(x, ) =
1
2
_ t
2

t
2
(x, t)e
it
dt
Pentru o funct ie de unda constanta n acest interval, obt inem ca mai sus:
F(x, )
sin

23
cu =
t
2
. La fel ca nainte, componentele spectrale sunt concentrate n regiunea:
t (2, 2) (4.57)
Deci:
t 1 (4.58)
Revenim la ecuat iile Heisenberg. Din relat ia: x p h, t inand cont ca E =
p
2
2m
si
pp
m
= E, rezulta:
E
x
v
h
sau:
E t h (4.59)
Relat ia (4.59) este asemanatoare cu relat ia (4.58) pentru unde. Inlocuind frecvent a undei
de Broglie =
E
h
, rezulta relat ia (4.59). Relat ia poate interpretata n felul urmator: cu
cat este mai lung timpul de existent a al unei stari sau durata observarii starii sistemului,
cu atat este mai mica nedeterminarea energiei sistemului sau precizia masurarii energiei
acestuia.
Energie bine determinata nu poate avea decat o stare care dureaza un timp indenit -
o stare stationara. O stare instabila a unui atom nu poate avea o energie precis denita,
nedeterminarea energiei ind data de relat ia:
E
h

(4.60)
Acest lucru se observa, de exemplu, la dezexcitarea atomilor. Cum o stare cu un timp
de viat a nit nu poate avea o energie bine determinata, radiat ia emisa nu este strict
monocromatica, ci prezinta o anumita mprastiere n frecvent a, numita largimea naturala
a liniei spectrale respective:
=
1

(4.61)
ind timpul de viat a al starii. Timpul de viat a al unei stari excitate a unui atom este
de ordinul 10
8
s. Presupunem ca atomul emite un foton cu frecvent a medie = 500nm.
Largimea naturala a liniei va :


2
c
10
4
nm
sau:

c
10
7
24
Probleme
1. Care este energia si impulsul unui a) foton cu = 10
13
m? b) foton de lumin a
vizibil a cu = 5 10
7
m? c) foton de und a radio cu = 10m ?
2. Pragul fotoelectric al unei fotocatode de Cs are lungimea de und a
0
= 0, 6 10
6
m.
Se trimite pe fotocatoda un fascicul de lumin a monocromatic a cu lungimea de unda

0
= 0, 6 10
6
m, cu un ux de 1W. a) S a se calculeze energia cinetica maxim a a
fotoelectronilor si lungimea de und a de Broglie atasata; b) Acelasi lucru pentru iluminare
cu raze X cu
1
= 10
11
m; c) Stiind intensitatea curentului fotoelectric I = 16, 3mA, s a
se calculeze procentul din electronii incident i care scot electroni (randament cuantic).
3. Suprafat a unui metal este iluminata cu un fascicul de radiat ii monocromatice cu

1
= 350nm . Ilumin and aceeasi suprafat a cu radiat ii monocromatice cu
2
= 300nm ,
potent ialul de franare creste cu U
f
= 0, 589V . Cunosc and constanta Planck si viteza
luminii, sa se determine sarcina electronului.
4. Care este energia cinetic a pentru a) un electron; b) o particul a ? (atom de He
dublu ionizat); c) un neutron, avand lungimea de unda de Broglie de = 1

A?
5. Consideram c a legea Bragg, , este valabil a si pentru undele de Broglie.

Intr-o
experient a tip Devisson si Germer, fasciculul electronic, accelerat la U=15V, este difractat
de un monocristal de Al, cu distant a ntre atomi D = 2, 33

A. S a se calculeze unghiurile
f acute de fasciculele difractate cu suprafat a cristalului pentru primele doua maxime.
6. S a se calculeze potent ialul de ionizare al atomului de hidrogen (eV
i
este energia pe
care trebuie s a o d am electronului pentru a-l scoate din atom cu viteza zero). Constanta
Rydberg are valoarea R
H
= 1, 097 10
7
m
1
.
1