DEPOZITE DENTARE DURE

TARTRUL DENTAR (T.D.)

 Este considerat factorul etiologic principal in declansarea si evolutia gingivitelor sau a bolilor
parodontale
 La ora actuala - principalul factor etiologic in producerea bolilor parodontale (PD),prezenta
permanent la suprafata tartrului, iar tartrul se constituie intru-un factor (predispozant) secundar,
ce oblige insa la indepartarea periodica, profesionala
 Inclusiv tartrul subgingival reprezinta o cauza secundara a infectiei, NU cauza principala a
producerii parodontitelor marginale.
 Un obiectiv major al terapiei parodontale nechirurgicale  indepartare tartru + placa dentara 
suprafete dentare netede si lucioase

NSPT-nonsurgical periodontal therapy – presupune :

 Control mecanic al PD
 Detartraj supra si subgingival
 Planare radiculara
 Folosire suplimentara substante chimice antiplaca

INFLAMATIA GINGIVALA
 Se poate trata sau chiar elimina prin controlul correct al placii, efectuat de pacient si, cand e
cazul, prin indepartarea profesionala a tartrului dentar DETARTRAJ

Tartrul dentar  ultima faza de maturizare a P.D., cea de mineralizare

 Se defineste ca depozitul dentar dur, calcificat, adherent la structurile dure dentare dar si la
constructiile stomatologice artificiale, prezente in gura pacientului
 Poate fi indentificat si la nivelul puntilor dentare, protezelor mobilizabile, aparatelor ortodontice,
piercingului oral.
 Clinic, TD, se observa obisnuit in 1/3 cervicala a dintilor, inclusive la nivelul santului gingiva-
dentar, in principal pe fetele linguale ale frontalilor mandibulari dar si pe fetele vestibulare ale
molarilor superior, adica pe suprafetele dintilor aflati in vecinatatea orificiilor de deschidere a
ductelor glandelor salivare majore.

FORMAREA TD
 Prin mineralizarea PD mature
 Procesul de mineralizare incepe la 24-72 h de la constituirea placii microbiene
 Primii centri de mineralizare apar obisnuit la interfata dinte/PD acest prim stadiu este greu
sesizabil clinic
 Incepe pe durata momentelor de alcalinitate orala si este favorizata de prezenta bacteriilor
filamentoase la nivelul PD mature
 Centrele de mineralizare apar de obicei la nivelul matricei intermicrobiene a P.D., componentei
fosfo-lipidice a membrane celulare a anumitor microorganism, care necesita pt. multiplicare si
supravietuire, un pH neutru/usor acid (bacterii filamentoase)
 Bacteriile filamentoase intervin inclusive prin intermediul enzimelor secretate prin care fosfatul
organic,de origine salivara, este transformat in fosfat anorganic
 Matricea intermicrobiana este mineralizata in totalitate si de asemenea, multe microorganism
prezinta cristale mineralizate intracelular
 Studiile arata ca TD se formeaza insa si pe suprafetele dentare ale animalelor crescute In conditii
sterile (germ-free)
 Acest tip de tartru consta dintr-o matrice organica de origine non-microbiana (pelicula
dobandita) care se mineralizeaza
 La nivelul centrelor de mineralizare - aparitia cristalelor de hidroxiapatita si de fosfat octo-calcic

SURSA IONILOR MINERALI

 Saliva pt. T supragingival
 Lichidul crevicular +exsudat inflamator pt. T subgingival

GLICKMAN- mineralizarea este influentata in principal de prezenta fosfatului si mai putin de cea a Ca

 Viteza de formare a tartrului-o caracteristica individuala-mineralizarea straturilor succesive de

tartru realizandu-se in medie, in cca. 12 zile (cu un minim de 10 zile si un maxim de 20 de zile)
 Nivelul zilnic al depunerilor de tartru-estimat la 0,10-0,15 mg placa dentara uscata mineralizata
 Grosimea maxima a straturilor de tartru se obtine intr-o perioada de 10 saptamani pana la 6 luni
 Dupa aceasta perioada ritmul depunerilor se reduce probabil datorita uzurilor mecanice produse
natural pe durata masticatiei, mai ales la nivel suprafetelor dentare care depasesc ecuatorul
coronar
 Viteza de formare a tartrului-influentata in principal, de corectitudinea cu care individual isi
efectueaza controlul placii
 In lipsa placii nu este posibila formarea si depunerea tartrului
 La viteza de formare a tartrului contribuie o serie de factori favorizanti:
1. Retentivitatile anatomice
 Santul de la nivelul jonctiunii smalt-cement radicular, asperitatile cementului
radicular dezgolit, cariile aproximale, cervicale, radiculare, incongruenta dento-
alveolara cu inghesuire
2. Cantitatea si calitatea salivei secretate, care depinde de obiceiurile alimentare-
compozitia salivei unor indivizi, bogata in ioni anorganici, in principal, CA si fosfat,
favorizeaza mineralizarea rapida a PD mature
3. Respiratia orala
4. Iritatiile: mecanice, chimice, termice repetate
5. Traumele ocluzale
6. Parafunctiile: musculare, ocupationale
7. Obiceiurile vicioase
8. Anumite afectiuni precum:
a) Astmul bronsic si/sau fibroza chistica, influenteaza viteza depunerilor de tartru;
copiii afectati de aceste boli depun de 2 x mai mult tartru comparative cu cei
sanatosi
b) Pacienti cu probleme psihice speciale
c) Pacienti hraniti prin intermediul sondelor gastrice perioade indelungate de timp 
depun in cca. 30 zile cantitati importante de tartru
9. Fumatul - accelereaza viteza de formare a tartrului

FIBROZA CHISTICA - afectiune mostenita a glandelor exocrine, ce afecteaza, in principal, aparatul

digestive si respirator, caracterizata, de obicei, prin:
  BPOC (boala pulmonara cronica obstructiva)
 Insuficienta pancreatica exocrina
 Prezenta neobisnuit de mare a electrolitilor in transpiratie

O data format, tartrul dentar nu mai poate fi indepartat decat profesional prin detartraj - cu ajutorul
unui instrument special fabricat

Detartrajul – prezinta pe langa efecte benefice si o serie de efecte negative:

1. Zgarierea si abrazia structurilor dure dentare- se produc, in principal la nivelul cementului
radicular moale si a implanturilor din Ti, dar si la nivelul restului suprafetelor coronare detartrate
2. Tartrul trebuie indepartat deoarece, prin prezenta lui, igienizarea orala cotidiana devine dificila
sau chiar imposibila
3. Tartrul dentar prezinta o suprafata rugoasa ce favorizeaza depunerea continua de placa, care se
indeparteaza cu greutate, se mineralizeaza, transformandu-se in tartru
 Concluzia - atunci cand pacientul reuseste sa isi efectueze corect controlul P.D., nevoia de
detartraj va fi extrem de redusa

Cand pacientul nu reuseste sa reduca viteza de formare a TD se indica :

1. Utilizarea pastelor de dinti antitartru - contin

 Pirofosfati
 Citrat de Zn
 Clorura de Zn
 Triclosan
2. Un control mecanic (periaj), al formarii placii cat mai frecvent
3. Utilizarea gumelor de mestecat

Daca apar hipersensibilitate dentinara sau iritatii ale tesutului gingival  limitarea utilizarii
agentilor antitartru amintiti

COMPOZITIA TARTRULUI DENTAR MATUR

1. Substante anorganice 70-80%
2. Substante organice 15%
3. Apa 8%

A. COMPONENTA ANORGANICA
 Reprezentata in principal, de ioni de Ca, fosfat si carbonat, alaturi de care descoperim ioni de Na,
Mg, K, iar sub forma de urme de ioni de Cl, Zn, strontiu, brom, cupru, tungsten, aur, aluminiu,
siliciu, fier sau fluor
 Circa 2/3 din componenta anorganica a TD supragingival se gaseste sub forma de cristale,
obisnuit sub forma de cristale de apatite - predomina hidroxiapatita (HA - Ca2(PO4)3 x OH) –
similar cu cele de la nivelul smaltului, cementului, dentinei sau osului.
 Pe langa hiroxiapatita, la nivelul tartrului :
1. Cristale de fosfat octo-calcic (OCP-Ca4H(PO4) x2 H20)
2. Brushite (B-CaH(PO4)-2H20)
3. Fosfat tricalcic (whitlockite w- beta-Ca3(PO4)2)

La microscopul electronic cristalele de tartru arata ca niste ace netede si uniform plasate.
Realizand comparatia continutului mineral al structurilor dure prezente la nivelul organismului
uman:
 Smaltul - cel mai mineralizat tesut -96% ioni anorganici
 Dentina 65%
 Cement radicular si oase 45-50%
 Tartru matur poate continue 75-80% material anorganic

B.COMPONENTA ORGANICA
 Resturi de microorganism moarte, de celule epiteliale descuamate, de leucocite si mucina salivara
 Colesterol, fosfolipide, acizi grasi, hidrocarbonate, keratina, nucleoproteine si aminoacizi
 La nivelul P.D. care acopera in permanenta tartrul- un numar imens de microorganism vii – in
principal coci, bacilli, fungi si forme filamentoase
 Dpdv al compozitiei chimice- nu exista deosebiri esentiale intre T.supragingival sic cel subgingival,
singura deosebire fiind reprezentata de nivelul superior de mineralizare al T.subgingival

FORME CLINICE
A. TARTRUL SUPRAGINGIVAL
 In mod natural se formeaza in straturi paralele, succesive, de PD mineralizata intre straturile de
tartru propriu-zise se observa straturi de PELICULA DOBANDITA mineralizata, numite linii
incrementale
 In medie, continutul mineral = 37% (obisnuit 16-51%), iar maximum (exceptional), atins este de
80%
 Formarea tartrului matur/vechi necesita luni si ani de zile- este alcatuit din straturi de mare
heterogenitate, ca si continut mineral:
1. In straturi exterioare- alcatuite din OCP (fosfat octocalcic)
2. In interior – HA
3. W(whitlockite) – cu totul exceptional
4. B(brushite) -numai in tartrul recent format, de maximum 2 saptamani
 Situate de regula in 1/3 gingivala coronara, predominant in dreptul orificiilor de deschidere a
ductelor glandelor salivare majore
 Obisnuit pe fetele linguale ale frontalilor inferiori sau fetele vestibulare ale molarilor superiori
 Prezinta o culoare initiala alb-galbuie care, pe masura maturarii, tinde spre maroniu negru
 Sunt situatii clinic cand acopera intreaga suprafata coronara, uneori chiar si cea ocluzala  cand
in acea zona nu se mai efectueaza de mult timp masticatia, urmare a durerilor provocate de carii
profunde netratate, de lipsa antagonistilor
 Depus in zone vizibile – constituie o adevarata problema estetica
 Clinic se indentifica prin inspectie, palpare cu sonda si colorare cu substante revelatoare ca si in
cazul PD
 Identificarea prin vizualizare directa si indirecta (cu oglinda) de multe ori doar dupa uscarea
suprafetelor dentare.

B. TARTRUL SUBGINGIVAL
 Este mult mai omogen – din straturi cu acelasi continut in minerale
 Media densitatii minerale = 58% (intre 32-78%) si poate ajunge la valori maxime de 60-80%
 Mineral predominant – w (whitlockite)-contine Mg 3%
 Reprezinta o acumulare de microorganism amestecate cu elemente ale fluidului crevicular si
sange
 Pe suprafetele dentare care participa la constituirea santurilor gingivalr si a pungilor parodontale
 Mai dur decat cel supragingival
 Prezinta o culoare gri spre negru
 Este subtire si foarte adherent
 Culoarea inchisa se datoreaza sangerarilor generate de prezenta lui, degradarii ulterioare a Hb si
prezentei anumitor bacterii cromogene
 Se indeparteaza mai greu si este nociv pt. Sanatatea componentelor parodontiului moale
 Clinic se poate evidentia prin :
1. palparea cu sonda exploratoare
2. poate transpare prin grosimea marginii gingivale aspect facilitate de culoarea lui inchisa
3. prin radiografie
4. cu ajutorul endoscopului

Semnificatia clinica a tartrului dentar

 poate fi identificat la orice varsta, in cantitati variate
 se poate observa la dentitia permanenta si temporara
 odata cu inaintarea in varsta cantitatea de tartru creste

Studiile efectuate au stabilit ca tartrul se descopera inclusiv la copilul mic:

 9% la grupa de varsta 4-6 ani
 18% la 7-9 ani
 43% la 10-15 ani

Tartrul subgingival poate fi descoperit si la copii -30-65% la 9-11 ani

Studiile microscopice au evidentiat molecule de adeziune a tartrului la structurile dure dentar:

a. adeziunea mijlocita prin prezenta peliculei dobandite

 Specifica tartrului fixat pe suprafata smaltului sau pe cea a cementului radicular proaspat
detartrate si corect planat
 Indepartarea se efectueaza rapid-aspectul depinde de constiinciozitatea cu care structurile
dentare au fost curatate si lustruite anterior

b. adeziunea mijlocita de imperfectiunile suprafetelor dentare in contact cu tartrul(fisuri, asperitati,

orificiile de fixare a fibrelor Sharpey)
 Favorizeaza o legatura ferma intre cele doua suprafete, tartrul indepartandu-se cu mare
greutate

c. legaturi chimice intre cristale anorganice ale tartrului si cele ale structurilor dentare in contact

Deosebirea intre tartru si cement se face cu greutate pe durata detartrarii radiculare.

In particular - cementul radicular dezgolit - locurile de fixare ale fibrelor Sharpey devin arii de
intricare ale tartrului in structura dentara; este motivul pt. care atunci cand realizam detartraj si
planare radiculara vom indeparta si parte din structura dentara curatata.

AGENTI DE COLORARE A PD
REVELATORII DE PLACA DENTARA

a. Placa dentara NU se indeparteaza prin clatire sau prin proiectarea jeturilor de apa ci numai
mecanic in principal prin perierea dintilor
b. Normal PD se poate evidentia prin :
 Inspectie - cand grosimea sau culoarea ei naturala o face usor sesizabila
 Palparea cu sonda - cand este prezenta in straturi subtiri
 Cel mai eficient - colorarea cu ajutorul revelatorilor de placa (disclosing agents)

c. Colorantii de placa sunt astazi comercializati sub forma de solutii si tablete cu care profesionistul
sau chiar pacientul o poate colora
d. Se utilizeaza in urmatoarele scopuri:
1. Pt. localizarea depozitelor moi si pt. individualizarea metodelor de periere si de curatare
mecanica a placii
2. La educarea si motivarea pacientilor
3. Pt. autoevaluarea corectitudinii controlului mecanic al placii
4. Pt. evaluarea pe termen lung a eficientei metodelor de control al placii-vor fi modificate
atunci cand scorurile obtinute la calcularea indiciilor de placa sunt nesatisfacatoare
5. La realizarea graficelor de evolutie a igienei orale sau a studiilor epidemiologice- prin
efectuarea repetata a indicilor de placa

COLORAREA PLACII
- metoda de motivare si constientizare a pacientului cu privier la zonele incomplete curatate.
- permite pacientului sa observe si sa se motiveze pt. un control atent al placii, iar specialistului sa-si
cunoasca pacientul

PROFESIONISTUL
 Explica pacientului rolul jucat de PD in etiologia cariei si a periodontopatiilor marginale
 Realizeaza colorarea
 Efectueaza indici de placa - prin care in timp se cuantifica gradul de cooperare a pacientului si
momentul in care acesta este pregatit sau nu, sa primeasca o serie de tratamente stomatologice
complexe, precum implantul dentar si nu numai.

CALITATILE UNUI REVELATOR DE PLACA IDEAL :

1. Sa precizeze capacitatea de colorare selective, deci sa coloreze PD
2. Sa coloreze evident placa si dupa ce pacientul si-a clatit viguros gura cu apa  culoarea trebuie
sa dispara de la nivelul suprafeteor dentare si a celorlalte tesuturi moi pana la sfarsitul sedintei de
tratament, colorantul putand, in cel mai rau caz,sa fie indepartat rapid prin periere profesionala
sau personala
3. Sa prezinte un gust placut, prin care se evita respingerea metodei, unul din scopurile utilizarii
relevatorilor de placa fiind acela de motivare a pacientului
4. Sa prezinte o buna difuzibilitate (umectabilitate) - sa acopere rapid suprafetele dentare,
extinzandu-se si pe fetele interproximale ale coroanelor dentare
5. Sa prezinte in plus, calitati antiseptice si astringente.De ex.- pot fi folositi inaintea efectuarii
detartrajului in dublu scop, de colorare si ca antiseptic

De-a lungul timpului s-a utilizat o gama larga de agenti de colorare-unii au fost scosi din uz, din
variate motive
S-a renuntat la :
1. Solutia Skinner pe baza de iod- datorita alergiilor produse si a gustului neplacut
2. Fucsina bazica 0,2-0,3 % si beta rose (cu aroma de fucsina bazica) – datorita continutului de
anilina si implicit a potentialului cancerigen dovedit.

Ptr. a evita efectele secundare grave, inaintea utilizarii lor trebuie sa efectuam o anamneza
completa.
Pe langa efectuarea anamnezei, profesionistul trebuie sa fie pregatit in orice moment sa intervina,
dispunand de antiodul necesar interventiei de urgenta.

Se folosesc :
 Solutie albastru de metilen 2%
 Solutie violet de gentiana 1%
 Solutie albastru de toluidine 1%
 Solutie de hematoxilina 0,1 % urmata de aplicarea solutiei de eozina 1%
 Solutie bulter in doua nuante
 Solutie de fluoresceina DC galbena nr 8- devine vizibila doar prin iluminarea suprafetelor
dentare cu lumina UV
 Indicatorul de placa al formei GC-Plaque indicator KIT
o Indica varsta PD
o Colorare roz-rosu- placa tanara
o Colorare in albastru -placa matura (mai veche de 48h)
 Solutia DIS-PLAQUE -coloreaza
o PD proaspata (2-3 zile) in rosu
o PD matura (9-18 zile) in albastru
 Eritrozina – colorant vegetal hidrosolubil, care coloreaza suprafetele acoperite de placa in
rosu
- este cel mai utilizat revelator de placa !!
- comercializat sub forma de tablete si solutii
- denumiri comerciale: Placolor, Ceplac, Revelan,Mentadent,Red-Cote (cu gust de cirese)

Ptr. a avea imaginea exacta a sanatatii si integritatii lizereului gingival vecin suprafetelor dentare
periate, aplicarea revelatorilor de placa se efectueaza doar dupa:
1. Realizarea anamnezei
2. Realizarea examenului clinic al pacientului
3. Pacientul si-a efectuat periajul dentar in fata medicului
 A. Aplicare directa - prin badijonare
a) Bulete de vata umectate cu revelator
b) Sub izolare
c) 30-60 sec
d) Clatire
B. Clatirea gurii cu revelatorul de placa - 2-3 picaturi diluat, pt. o concentratie adecvata
C. Tablete cu revelator de placa –1/2 tableta

Oricare ar fi metoda agreata

 Pacientul constata in oglinda suprafetele dentare acoperite cu placa - procedura prin care se
observa zonele care scapa curatirii mecanice si unde trebuie sa se insiste
 Profesionistul poate sa cuantifice calitatea igienizarii (realizeaza indici de placa + grafice)

Pe langa revelarea placii se mai coloreaza insa si o serie de constructii stomatologice

 Coroanele acrilice
 Obturatii fizionomice incorect finisate
 Buzele - pt. a evita colorarea lor se recomanda vaselinarea lor in prealabil
 Restul mucoaselor atinse

1969 – MASTERS propune un protocol de utilizare individuala, la domiciliu, a revelatorului de placa:

 In prima saptamana -colorarea zilnica a dintilor, inaintea periajului de seara
 In a doua saptamana - realizarea dintilor inaintea periajului de seara, din 2 in 2 zile
 In a treia saptamana – realizarea colorarii din 2 in 2 zile, insa dupa efectuarea periajului de seara
 In a patra saptamana – colorarea efectuata de 2x pe saptamana dupa efectuarea periajului de
seara
 In a cincea saptamana – colorarea o data pe saptamana, dupa efectuarea periajului de seara

Exercitiul propus pe saptamani, se efectueaza pana cand se obtin rezultatele dorite.

Pacientul revine apoi cu autorelevari de placa la intervale de 2-3 luni  cinstata eficienta periajelor
efectuate si se motiveaza continuu.

Sfaturi practice:
 Se evita colorarea restaurarilor dentare fizionomice, pt. a evita producerea discolorarii lor
permanente
 Nu se efectueaza colorarea dintilor in sedinta in care se realizeaza sigilarea santurilor si fosetelor
coronare
 Colorantii de placa (mai ales cei cu componenta alcoolica) - trebuie achizitionati in cantitati
limitate (cca 3 luni) pt. a evita evaporarea si modificarea concentratiei lor.In plus, vor fi pastrati
in recipiente ermetic inchise
 Colorantul – folosit direct din flacoane prevazute cu picurator ce permite picurarea, fara a fi
necesara introducerea buletelor de vata
 Buletele de vata pt. colorarea suprafetelor dentare - de dimensiuni reduce si doar usor umezite
pt. a evita colorarile inutile