DEPOZITELE DENTARE DURE – TARTRUL DENTAR

Tartrul dentar reprezinta ultima faza de maturizare a P.D., cea de mineralizare.

T.D. se defineste ca depozitul dentar dur, calcificat, aderent la structurile dure dentare dar
si la constructiile artificiale, prezente in gura pacientului. Tartrul reprezinta un factor
etiologic important in generarea si evolutia inflamatiei gingivale.
Retinem ca inflamatia gingivala se poate trata sau chiar elimina prin controlul corect al
placii efectuat de pacient, dar si prin indepartarea profesionala a tartrului dentar.
Clinic, T.D. se observa in mod obisnuit in treimea cervicala a dintilor, inclusiv la nivelul
santului gingivo-dentar si in principal, pe fetele linguale ale frontalilor mandibulari si pe cele
vestibulare ale molarilor superiori, adica pe suprafetele dintilor aflati in vecinatatea orificiilor
de deschidere a ductelor glandelor salivare majore. El se depune, de asemenea, pe toate
suprafetele artificiale dure existente la un moment dat in cavitatea orala, inclusiv pe suprafata
protezelor totale. (Fig. 1)

Fig. 1 – Tartrul dentar – localizare

Clinic, se constata ca sunt persoane care „nu fac tartru” si altele care acumuleaza cantitati
apreciabile intr-un interval de timp relativ scurt. Exista ipoteza ca un anumit tip de P.D.
favorizeaza formarea rapida a tartrului dentar.

FORMAREA TARTRULUI DENTAR

Tartrul dentar se formeaza prin mineralizarea placii dentare mature. Procesul de

mineralizare incepe la 24-72 ore de la formarea placii microbiene. Primele centre de
mineralizare apar de regula la interfata dinte/placa dentara. Acest prim stadiu este greu de
sesizat clinic. (Fig. 2)

Fig. 2 – Formarea tartrului dentar supragingival si subgingival

 Pentru formarea tartrului dentar sunt esentiale :
- Momentele de suprasaturare a placii dentare cu ioni de calciu si fosfat de origine
salivara
- Prezenta anumitor bacterii filamentoase care participa in mod direct sau indirect la
formarea lui. Acestea intervin si prin intermediul enzimelor secretate, care transforma
fosfatul organic, de origine salivara, in fosfat anorganic.

La nivelul centrelor de mineralizare se constata aparitia cristalelor de hidroxiapatita si de

fosfat octocalcic. Sursa ionilor minerali este saliva, pentru tartrul supragingival si lichidul
crevicular, alaturi de exudatul inflamator, pentru cel subgingival. GLICKMAN a aratat,
referitor la procesul de formare al tartrului, ca mineralizarea este influentata in principal de
prezenta fosfatului si mai putin de cea a calciului. (Fig. 3)

Fig. 3 – Formarea tartrului dentar

Viteza de formare a tartrului reprezinta o caracteristica individuala. Mineralizarea unui

strat de tartru se realizeaza in medie in aproximativ 12 zile, cu un minim de 10 zile si un
maxim de 20 de zile. Viteza de formare a tartrului este favorizata de prezenta asperitatilor de
la nivelul suprafetelor dentare si mai ales de corectitudinea cu care individul isi efectueaza
controlul placii dentare.

Grosimea maxima a straturilor de tartru se obtine intr-o perioada cuprinsa intre 10

saptamani – 6 luni. Dupa aceasta perioada, ritmul depunerilor se reduce, posibil datorita
uzurii mecanice produse natural pe durata masticatiei, mai ales la nivelul suprafetelor dentare
care depasesc ecuatorul coronar.

La viteza de formare a tartrului contribuie o serie de factori favorizanti :

- Retentivitatile anatomice, cum ar fi santul de la nivelul jonctiunii smalt-cement
radicular, apoi asperitatile cementului radicular dezgolit, cariile aproximale, cervicale
sau radiculare, dizarmonia dento-maxilara cu inghesuire
- Cantitatea si calitatea salivei secretate, respiratia orala, iritatiile mecanice, chimice sau
termice repetate, traumele ocluzale, parafunctiile musculare si ocupationale,
obiceiurile vicioase
- Anumite boli, precum astmul bronsic sau fibroza chistica, influenteaza viteza
depunerilor de tartru. De exemplu, copiii afectati de aceste boli depun de 2 ori mai
mult tartru comparativ cu cei sanatosi. La fel se intampla si la cei cu probleme psihice
speciale sau la cei hraniti perioade indelungate prin intermediul sondelor gastrice, ei
depunand in 30 de zile cantitati importante de tartru.
- Fumatul accelereaza viteza de formare a tartrului
- Compozitia salivei unor indivizi, bogata in ioni anorganici, in principal calciu si
fosfat, favorizeaza mineralizarea rapida a placilor dentare mature.
 Exista substante care pot reduce formarea cantitatii de tartru si anume :
- Substante de origine salivara, precum piruvatul de sodiu, mai ales cel parotidian,
inhiba mineralizarea
- Unele medicamente, precum beta-blocantele, diureticele si anticolinergicele. Aceste
substante se elimina prin saliva, afectand cristalizarea, sau modifica compozitia
salivei, prin care se influenteaza indirect formarea tartrului.
- Pastele de dinti ce contin pirofosfat sau ioni ai metalelor, precum zincul

Prezenta permanenta a placii dentare la suprafata tartrului se constituie drept factorul

etiologic principal in producerea bolilor parodontale.

In lipsa placii, nu este posibila formarea si depunerea tartrului. Odata format, tartrul dentar
nu mai poate fi indepartat decat profesional, prin detartraj, acesta efectuandu-se cu ajutorul
unui instrumentar special fabricat. (Fig. 4)

Fig. 4 – Posibilitati de indepartare a tartrului dentar - detartraj manual / detartraj cu

ultrasunete

Concluzia este ca, daca pacientul reuseste sa-si efectueze corect controlul placii dentare,
nevoia de detartraj va fi extrem de redusa.

COMPOZITIA TARTRULUI DENTAR

T.D. reprezinta un amestec de saruri minerale, bacterii, leucocite, celule epiteliale

descuamate, complexe polizaharidice si proteine.
El prezinta o suprafata rugoasa ce favorizeaza depunerea continua de placa, care,
indepartandu-se cu greutate, se mineralizeaza, transformandu-se in tartru.
Clinic, T.D. se compune din :
- Substante anorganice – 75-85%
- Substante organice – 15%
- Apa – 8%

FORME CLINICE

T.D., ca si placa dentara, poate fi :

a. Tartru supragingival

- Poate fi descoperit, in mod obisnuit, in treimea gingivala coronara, predominant in

dreptul orificiilor de deschidere a ductelor glandelor salivare majore. Descoperim
 T.D., in mod obisnuit, pe fetele linguale ale frontalilor inferiori sau pe cele vestibulare
ale molarilor superiori. El prezinta o culoare initiala alb-galbuie, care, pe masura
maturarii, tinde spre brun-negru. (Fig. 5)

Fig. 5 – Tartru supragingival

- Exista situatii clinice cand T.D. acopera intreaga suprafata coronara, uneori chiar si
suprafata ocluzala. Acest aspect se constata atunci cand in zona respectiva nu se mai
efectueaza de mult timp masticatia, ca urmare a durerilor provocate de carii profunde
netratate, de lipsa antagonistilor, etc.
- Cand tartrul este depus in zone vizibile, el se constituie intr-o adevarata problema
estetica. (Fig. 6)

Fig. 6 – Tartru supragingival

b. Tartru subgingival

- Poate fi descoperit pe suprafetele dentare care participa la constituirea santurilor

gingivale si a pungilor parodontale. El este mai dur decat cel supragingival, prezinta o
culoare gri spre negru, este subtire si foarte aderent. Culoarea inchisa se datoreaza
sangerarilor generate de prezenta lui si degradarii ulterioare a hemoglobinei, dar si
prezentei anumitor bacterii.
- Daca tartrul supragingival prezinta o mineralizare de aproximativ 30%, mineralizarea
celui subgingival este de aproximativ 60%.
 - Mineralizarea superioara a tartrului subgingival se datoreaza cantitatilor superioare de
substante anorganice de la nivelul lichidului crevicular.
- Tartrul subgingival se indeparteaza mai greu si este nociv pentru sanatatea
componentelor parodontiului moale. (Fig. 7)

Fig. 7 – Tartrul subgingival

CARACTERISTICI CLINICE

Clinic, tartrul supragingival se identifica prin inspectie, palpare cu sonda si cel mai
simplu, prin colorare cu substante revelatoare, ca in cazul P.D.
Identificarea se face prin vizualizare directa sau indirecta, cu ajutorul oglinzii dentare, de
multe ori numai dupa uscarea suprafetelor dentare.
Tartrul subgingival se poate evidentia prin palpare cu sonda exploratoare sau el poate
transpare prin grosimea marginii gingivale, aspect facilitat de culoarea lui inchisa.
Tartrul poate fi descoperit la nivelul tuturor suprafetelor solide existente la un moment dat
in cavitatea orala, inclusiv la nivelul constructiilor stomatologice mobile.
T.D. se intalneste in cantitati variate la orice varsta. Se poate observa atat la dentatia
temporara cat si la cea permanenta. Odata cu inaintarea in varsta insa, cantitatea de tartru
creste. (Fig. 8)

Fig. 8 – Modalitati de identificare clinica a tartrului dentar

 SEMNIFICATIA CLINICA A TARTRULUI DENTAR

Mult timp T.D. a fost considerat factorul etiologic principal in declansarea si evolutia
gingivitelor sau a bolilor parodontale.

Astazi, in cazul imbolnavirilor parodontale. P.D. este considerata factorul etiologic

principal, in timp ce T.D. se constituie intr-unul secundar, ce obliga insa la indepartare
periodica profesionala.

In favoarea detartrarii, a netezirii si lustruirii suprafetelor dentare detartrate, stau

urmatoarele argumente :

a. Legatura stransa existenta intre tartru si placa dentara

- Odata format, tartrul nu mai poate fi indepartat decat prin mijloace profesionale –
detartraj. Suprafata rugoasa a tartrului faciliteaza depunerea continua a placii dentare,
care, indepartandu-se cu greutate, favorizeaza maturizarea ei si depunerea de noi
straturi de tartru. Prezenta cronica a placii si a microorganismelor componente
reprezinta o agresiune continua asupra structurilor parodontale, determinand reactii
inflamatorii cronice.
- Tartrul subgingival este mai nociv, datorita componentei florei microbiene specifice.
Flora microbiana a placii atasata dintelui este reprezentata de coci gram-negativi dar
si mai important, de forme filamentoase ce favorizeaza producerea de gingivite, in
timp ce flora microbiana a placii neatasate dintelui contribuie la declansarea bolilor
parodontale. Aceasta, pentru ca la nivelul ei constatam prezenta aproape in
exclusivitate, a anaerobilor gram-negativi patogeni, precum Bacteroides
melaninogenicus si gingivalis, Actinobacillus actinomycetemcomitans,
Capnocytophaga gingivalis si sputagena, Eikenella corrodens sau a unor tipuri de
treponeme. Aceste microorganisme produc leziuni inflamatorii parodontale, ce
genereaza distructii tisulare si care se agraveaza cu pierderea atasarii insertiei
epiteliale si retragerea ei spre apical. Este mecanismul prin care adancimea santului
gingival creste si se permite transformarea santului in punga parodontala.

b. Legatura stransa existenta intre tartru si formarea de pungi parodontale

- Prin prezenta cronica a tartrului si a placii subgingivale, se favorizeaza distructiile

elementelor structurale parodontale. Microorganismele specifice actioneaza distructiv
fie direct, prin intermediul enzimelor si al toxinelor secretate, fie indirect, prin
intermediul endotoxinelor existente la nivelul membranelor celulare, ce induc alterari
in raspunsul imun local.
- Iritatiile produse prin prezenta cronica a placii si a tartrului genereaza inflamatie si o
secretie crescuta de lichid crevicular care, aducand surplus de saruri minerale,
favorizeaza mineralizarea placii si, implicit, a tartrului.

Link-uri utile :

https://www.youtube.com/watch?v=duS2boOOjnc – Dental plaque – Lapointe dental centres

https://www.youtube.com/watch?v=OkZLYwA_qdE – Scaling and root planing

https://www.youtube.com/watch?v=SNxxfVl3jWM – Common dental problems : Tartar
(Calculus)

https://www.youtube.com/watch?v=oVSss3AgCt4&t=60s – Treatment of periodontal disease

– scaling and root planing – Tartar

https://www.youtube.com/watch?v=HwQQ0mLUWtU – Pocket formation with calculus