Andreescu Andreea

Grupa 1

Eroziunea dentară- de la etiologie la tratament

Definiție
Eroziunea dentară este o formă de uzură chimică, caracterizată prin pierderea progresivă
a țesutului dur dentar datorată unor procese chimice fără implicarea acțiunii bacteriene.
Este catalogată ca fiind o formă patologică de uzură, aceasta afectând inițial estetica și
ulterior funcțiile aparatului stomatognat, în stadii avansate de evoluție, pierderea
țesutului dur dentar fiind ireversibilă.

Etiologie
Etiologia eroziunii dentare este un proces multifactorial, care are la bază interacțiunea
dintre factori chimici (capacitatea tampon a salivei, concentrația acidului, conținutul de
fosfat de calciu și fluor), biologici (fluxul salivar,mișcarea țesuturilor moi, pelicula
dentară dobândită, anatomia structura dinților) și comportamentali (periajul dinților,
obiceiurile alimentare, consumul de băuturi și alimente acide, vărsături, medicamente,
ocupație și boala de reflux gastro-esofagian) explicând astfel caracterul variabil de la un
individ la altul, chiar și în prezența aceleiași substanțe erozive.
Un rol important în apariția eroziunii îl au alimentele și băuturile acide cu un pH mai
mic de 5.0-5.7.
Dacă atacurile acide sunt persistente, defectul de substanță devine vizibil pe suprafața
dintelui, mai întâi la niveul smalțului, în cele din urmă fiind expusă și dentina. În plus,
modificări ale compoziției și fluxului salivar, diverse medicamente sau respirația orală
pot provoca de asemenea, reducerea pH-ului din cavitatea orală, ducând la o eroziune
secundară.
În acest context, cauzele eroziunii dentare se clasifică în cauze extrinseci și intrinseci.
Factorii intrinseci includ mai multe afecțiuni și obiceiuri comportamentale,
care duc la regurgitarea acidului gastric în cavitatea bucală. În aceste cazuri, de exemplu
la pacienții care suferă de tulburări psihologice, de exemplu, în anorexie și bulimie și
gastro-esofagiene boala de reflux (GERD), datorită vărsăturilor și regurgitării frecvente,
există un risc crescut de eroziune. PH-ul acidului din stomac este mult
mai mic decât pH-ul critic al dizolvării smaltului; prin urmare, refluxul lichidelor
stomacale în cavitatea bucală pe o perioadă îndelungată de timp poate provoca pierderi
severe de structură a dinților. Fluxul salivar redus este un alt element care are ca rezultat
curățarea și atenuarea necorespunzătoare a efectelor acizilor erozivi asupra suprafețelor
dinților.
Factorii extrinseci sunt reprezentați de alimentele sau băuturile acide pe care noi le
consumăm, ele putând fi asociate și cu factori ocupaționali, cum ar fi degustătorii de
vinuri. În ultimii ani a fost identificată o creștere semnificativă a consumului de bauturi
cu aciditate crescută, în special în randul copiilor. Putem spune că băuturile răcoritoare
sunt factorul decisiv în inducerea eroziunii dentare la generațiile tinere.
Factorii extrinseci includ alimente acide și băuturi precum citrice, suc, vin, băuturi
energizante și unele medicamente, cum ar fi comprimate de vitamina C și aspirină care
reduc rapid pH-ul intraoral.. Antihistaminice, antiemetice și bronhodilatatoarele, sunt
medicamente care reduc fluxul salivar și favorizează eroziunea dentară.

1
Andreescu Andreea
Grupa 1

Printre acizii cel mai des consumați sunt acid citric, malic, fosforic, lactic și tartric.
Acidul citric este foarte eroziv prin capacitatea sa de a lega calciu prezent în smalț chiar
și după pH-ul oral este ridicat.
De asemenea, periajul intempestiv, exagerat asociat cu o periuță cu peri duri și o pastă
cu particule abrazive realizat cu o tehnică greșită a periajului (mișcări orizontale) poate
favoriza eroziunea dentară

Un număr mare de boli și sindroame sunt asociate cu eroziunea dentară. În timp ce

fundalul acestui lucru poate fi acela că atât factorii „extrinseci” cât și „intrinseci” sunt în
joc, efectul net poate fi faptul că acidul ajunge la suprafața dintelui, în timp ce există, de
asemenea, o deteriorare a cantității / calității salivei, o reducere a funcția oro-motorie,
diverse medicamente sau respirația bucală. Exemple dintre acestea, în afară de GERD și
tulburări alimentare, sunt diabetul, hipertensiunea arterială, paralizia cerebrală, ageneza
glandelor salivare, sindroamele Sjögren și Down și consumul de droguri și alcoolul, dar
fără a exclude dependența de cofeină pe care băuturile precum Coca-Cola o pot induce.

O consecință a stilului de viață modern și a diferitelor boli legate de stilul de viață din
ziua de azi este aceea că dentiția este mai frecvent decât în timpurile anterioare, expusă
provocărilor acide și riscului consecvent crescut de eroziune dentară . Această
schimbare oarecum bruscă a stilului de viață, care duce la provocări mai acide pentru
dentiție, poate fi comparată cu schimbarea stilului de viață după cel de-al doilea război
mondial care a provocat o creștere mare a consumului de zahăr, care a fost asociată cu
creșterea ulterioară a incidenței carii dentare. Deși cunoștințele despre eroziunea dentară
s-au îmbunătățit în ultimii ani, există o nevoie urgentă de cercetări suplimentare pentru
a înțelege mai bine și mai în mod fundamental apariția acesteia.

Manifestări clinice

Ca orice anomalie ce apare în corpul nostru, eroziunea dentară provoacă manifestarea

unor simptome. Dintre cele mai întâlnite sunt creşterea sensibilităţii dentare, schimbarea
culorii dinţilor, schimbarea formei dinţilor.
.
 Cresterea sensibilitatii dentare
In fazele incipiente se poate observa o usoara crestere a sensibilitatii dentare la cald,
rece sau dulce. In fazele mai avansate, dintii pot deveni extrem de sensibili la
schimbarile de temperatura deoarece dentina descoperita prin pierderea smaltului este
foarte sensibila.
 Schimbari de culoare
Dacă sunt afectaţi de eroziune dentară, marginile dinţilor devin transparente. Pe măsură
ce eroziunea dentară avansează, dinţii vor căpăta o culoare gălbuie, datorată subţierii
stratului de smalţ şi expunerii dentinei, care este de culoare galbenă. Primele semne apar
de obicei la nivelul marginilor incizale ale incisivilor centrali (cu ajutorul careia se
"musca" alimentele) care devin transparente. In faze mai avansate, smaltul se uzeaza iar
dentina de sub el devine vizibila (dentina are de obicei o culoare galbuie). In consecinta,
dintii vor capata o tenta galbena.
 Schimbarea formei dinților
În unele cazuri, eroziunea dentară poate fi foarte vizibilă, semnele fiind marginile
dinţilor aspre şi neregulate, pete sau excavaţii pe suprafaţa dinţilor sau expunerea
dentinei. Leziunea erozivă poate fi inegală și poate produce concavități mici. Cel mai

2
Andreescu Andreea
Grupa 1

adesea, însă, suprafața este ușor rotunjită sau plată și uneori dă impresia că stratul de
smalț s-a „topit”. Marginile dintilor vor deveni aspre si neregulate. În faze avansate,
coroana dentara isi pierde conturul si, in timp, poate sa apara expunerea dentinei
subiacente, ceea ce duce la accelerarea pierderii de tesut dentar datorata duritatii mai
scazute a dentinei.

Localizare
Inițial, erau luate în considerare ca fiind afectate de eroziune numai suprafețele dentare fără
contacte cu dinții antagoniști, cea mai timpurie formă de uzură a dinților găsindu-se în
principal pe suprafețele ocluzale, incizale și proximale, în timp ce uzura erozivă modernă a
dinților prezintă caracteristici suplimentare care includ suprafețele bucale și palatale /
linguale. Uzura dinților în materialul arheologic a fost considerată, din punct de vedere
antropologic, patologic numai dacă funcția dintelui a fost pierdută .
În cazul populației zilelor noastre, eroziunea dentală are loc pe toate suprafețele dinților,
dar este frecvent localizată palatinal pe dinții anteriori maxilari și pe suprafețele ocluzale
ale primelor molari inferiori. Leziunile erozive proximale sunt dificil de diagnosticat, dar
probabil sunt rare, în timp ce o formare a leziunilor cervicale precum și semnul V inversat
în mod pe incisivii centrali maxilari sunt mai frecvente . „Cupping” este o concavitate în
smalț, de obicei la nivelul cuspizilor, cu sau fără implicare dentinală, este un semn comun
al eroziunii dentare, iar la nivelul dinților posteriori sunt de obicei localizați pe primii
molari, în special la mandibulă . Aceste formațiuni cu aspect de cupă sunt puternic corelate
cu eroziunea dentară și ar trebui să fie atent privite, deoarece s-a afirmat că acestea pot fi
considerate ca un indicator al debutului eroziunii. În cazurile avansate de eroziune, pulpa
poate fi vizibilă prin substanța dintelui rămasă. Acest lucru este întâlnit în special în cazul
incisivilor centrali maxilari din dentiția primară, dar poate fi observat și în dentiția
permanentă.

Diagnostic

Diagnosticul este baza pentru a planifica și executa un tratament corect. În prezent,

examinarea gradului de uzură (BEWE) a fost dezvoltat cu scopul de a stabili, valida și
standardiza criteriile la nivel internațional. Examinarea se realizează pe sextanți,
evaluându-se dinții cu cel mai mare grad de eroziune din fiecare sextant și se însumează,iar
în funcție de scorul obținut se stabilește nivelul de afectare a dinților și măsurile ce trebuie
instituite. Astfel, scorul 0 nu prezintă niciun risc; 1 risc scăzut; 2 risc mediu; 3 prezintă un
risc ridicat.

Scor Descriere
0 Fără pierdere de substanță
1 Pierdere redusă a stratului de smalț
2 Defect de substanță evident, <50% din
structura dintelui
3 Defect de substanta evident, >50% din
structura dintelui
Tabel 1. Basic Erosive Wear Examination

 În cazul scorului 2 și 3, întotdeauna este expusă dentina.

3
Andreescu Andreea
Grupa 1

Tratament
A. Tratament profilactic
B. Trament restaurativ

Tratament profilactic
 Se indică utilizarea pastelor de dinți fluorurate sau cu conținut de calciu pentru
prevenirea pierderii de substanță dură dentară. Deși sunt substanțe cu efect
remineralizant, eficiența lor este redusă în stadii avansate de eroziune.
De asemenea, Chitosanul este un agent antibacterian care contribuie la regenerarea
țesuturilor. Poate fi prezent în pastele de dinți. Are proprietăți anti-erozive și poate
preveni formarea eroziunii dentare prin formarea unei pelicule protectoare. Aceste
subsanțe se pot găsi și sub formă de ape de gură sau geluri.
 Reducerea alimentelor acide din dieta si păstrarea strict pentru ora meselor principale.
Frecvența consumului de alimente acide este mai importantă decât cantitatea totală
consumată.
 Folosirea unui pai pentru a evita contactul prelungit al acestora cu dintii.
 Dupa masă, consumați lapte sau o bucată de brânză pentru a anula aciditatea din
cavitatea bucală.
 Nu se indică periajul dentar cel putin o ora dupa ce consumati alimente acide. Periajul
dentar efectuat la doua-trei ore de la atacul acid permite remineralizarea smaltului,
datorita ionilor de calciu si fosfatilor din saliva. Daca puteti, clatiti doar cu apa curată
sau apă de gură imediat dupa ce consumati alimente acide..
 Folosirea gumei de mestecat fără zahar între mese. Guma de mestecat ajuta la
cresterea cantitatii de saliva care va ajuta la remineralizarea smaltului si echilibrarea
pH-ului din cavitatea bucala.
 Păstrarea unei igiene orale corecte si evitarea gustărilor dese (ciocolată, cipsuri) între
mese.
 O bună colaborare medic-pacient și respectarea vizitelor periodice la cabinetul
stomatologic.

Tratament restaurativ
Toate deciziile clinice legate de procedurile de intervenție se limitează la echilibrul dintre
beneficiile și riscurile opțiunilor de tratament. Restaurarea dinților cu pierderi de substanță
dentară nu face excepție. Nu există linii directoare clare pentru tratamentul de restaurare
adecvat al daunelor erozive și există o lipsă izbitoare de dovezi cu privire la rezultatele pe
termen lung ale metodelor și materialelor de tratament. În stomatologia pediatrică
restaurările compozite constituie elementul principal al intervențiilor de restaurare, în timp
ce restaurările convenționale fixe și mobile costisitoare au fost și rămân în continuare în
centrul reabilitării dentare pentru adulți în cazul suprafețelor grav afectate. Un astfel de
tratament este, de asemenea, complex și, în general, foarte invaziv, adăugându-se dilemei
de a fi nevoit să îndepărteze suplimentar substanța dinților pentru nevoile retentive atunci
când ne confruntăm cu un dinte mult redus prin eroziune.
În multe cazuri de uzură și mai ales la pacientul tânăr, accentul de restaurare va fi
concentrat pe segmentul anterior al dinților maxilari, de obicei din motive estetice, dar nu
exclusiv.
Cu ceramica modernă, folosind o tehnică adezivă, se pot obține rezultate la fel de bune. Se
pare că eșecurile prea frecvente observate după eforturile reconstructive tradiționale pot fi
mai controlabile printr-o abordare reconstructivă etapizată, reversibilă, care se bazează
într-o mare măsură pe tehnologia adezivă. Având în vedere posibilitățile pe care le oferă

4
Andreescu Andreea
Grupa 1

astfel de abordări inovatoare, trebuie recunoscut faptul că clinicienii au furnizat și continuă

să ofere strategii de reabilitare pentru gestionarea dentițiilor uzate ale pacienților lor, care
variază în mod tradițional de la tratamente protetice la o dependență din ce în ce mai mare
de tehnicile adezive. Întrucât toate restaurările au o durată de viață finită, este necesar ca
clinicianul să știe că diagnosticul precoce și strategiile preventive ar trebui să fie
întotdeauna utilizate la pacienții cu risc, pentru a evita dezvoltarea unei uzuri severe și
necesitatea unei reabilitări complicate și extinse.

Fațele ocluzale posterioare legături ultra-subțiri reprezintă o alternativă conservatoare la

incrustațiile tradiționale și coroanele de acoperire complete pentru tratamentul leziunilor
erozive severe. Nu există date privind selecția materialului cel mai adecvat și influența
acestuia asupra rezistenței la oboseală, ceea ce poate afecta longevitatea restaurării.

BIBLIOGRAFIE
1. Ann-Katrin Johansson, Ridwaan Omar, Gunnar Omar, Gummar E Carlsson,
Anders J, Dental Erosion and It’s Growing Importance in Clinical Practice: From
Past to Present, 2012
2. Arjita Sengupta, Dental Erosion: Etiology, Diagnosis and Management, 2018
3. Bennet T, Dental Erosion and It’s Clinical Management, 2015
4. Begun Erpocal, Emullah Bahsi. Dental Erosion and Treatment Methods, 2018
5. Luis HS, Hamilton Pires Maia, Novel design ultra-thin CAD/CAM composite
resin and ceramic occluzal venners for the treatment of severe dental erosion, The
Journal of Prosthetic Dentistry, 2011
6. Sanda Mihaela Popescu, Reabilitare Orală, Vol II, 2019
7. https://www.infodentis.com/articole/eroziunea-dentara.php